Depozitarea țițeiului ca materie primă și a produselor petroliere obținute după [601958]

7 REZUMAT

Depozitarea țițeiului ca materie primă și a produselor petroliere obținute după
rafinarea, în parcurile de rezervoare din rafinării sau depozite, reprezintă una din etapele
principale din cadrul produselor petroliere în economie, care trebuie analizată în vederea
reducerii la minimum a pierderilor de produse stocate în rezervoare.
Proiectul a urmărit să prezinte principalele tipuri de reze rvoare utilizate la
depozitarea produselor petroliere precum și metode de montaj utilizate analizând metodele de
montare prin roluire prin montarea tablă cu tablă de jos în sus.
După cum arată și tema proiectului, acesta cuprinde o analiză a sistemelor de
etanșare ale capacului plutitor. Sunt analizate diferite tipuri de etanșări, unele frecvent
utilizate cum sunt sistemele de etanșare primară cu inel metalic care este și cel ales pentru
rezervorul proiectat. Sistemul de tip PSS este prezentat mai pe larg î n cadrul proiectului, fiind
prezentate diferite sisteme de etanșare primare, secundare și duble, insistându -se pe
avantajele pe care acestea le aduc în eliminarea pierderilor de produse petroliere prin
evaporare.
Proiectul mai cuprinde și un studiu privind estimarea pierderilor de produse
petroliere prin evaporarea în timpul depozitării în rezervoare cilindrice vertical cu capac
plutitor.
În urma analizei efectuată folosind metoda drumului critic a fost posibilă punerea în
evidență a legăturilor tehnologice , programarea activităților pentru reducerea timpilor morți
precum și analiza costurilor.

8 ABSTRACT

Petroleum storage, as raw material and oil products obtained by refining, in parks
from refineries or tank storage, represents one of the main stag es of the petroleum products in
the economy, which must be analyzed in order to minimize losses of products stored in tanks.
The Project aimed to present the main types of tanks used to store petroleum
products and assembly methods used analyzing methods of mounting roluit, and mounting
board to board bottom up.
As show on the project, it includes an analysis of sealing systems of the floating
cover.
Different types of sealing are considered, some frequently used as the primary
sealing with metal ring, whi ch is chosen for the tank design.
The sealing type PSS is introduced more widely in the project being presented
different sealing primary, secondary and double, focusing on the benefits they bring in the
elimination of losses ofpetroleum products by evapor ation.
The project also includes a study on estimating the losses of petroleum products by
evaporation during storage in vertical cylindrical tanks, with a floating cover.
After the analysis using critical way, it was possible to emphasize the technologica l
ties, to schedule activities to reduce dead time and cost analysis.

9 INTRODUCERE

Depozitarea țițeiului ca materie primă a produselor petroliere obținute după
rafinarea, în parcurile de rezervoare din rafinării sau depozite, reprezintă una din etapele
principale din cadrul produselor petroliere în economie, care trebuie analizată în vederea
reducerii la minimum a pierderilor de produse stocate în rezervoare.
Pe plan mondial tendința este de a mări depozitele pentru țiței, pentru a asigura un
stoc de minimum trei luni. De asemenea, va trebui asigurată depozitarea sezonieră a unor
produse, ținând seama de consumul preferențial (iarna – combustibil pentru încălziri casnice,
iar vara – combustibil pentru motoare) ca producția rafinăriei este constan ta continuă, este
necesar să se depoziteze produsele nevandabile pentru sezonul de maximă desfacere.
Țiteiul și benzinele sunt produse cu volatilitate ridicată, ale căror pierderi prin
evaporare trebuiesc minimizate, în special în condițile depozitării în delungate când pierderile
pot deveni însemnate, ceea ce impune elaborarea unor sisteme de cât mai performante.
Principala sursă de pierderi de produs pe timpul depozitării, considerând că
rezervorul în care se face stocarea produsului prezintă o stare bun ă de funcționare, este
tendința de vaporizare la suprafață (evaporare), în special la depozitarea produselor petroliere
cu tendinta ridicată de evaporare (țiței, produse albe).
Pentru a minimiza aceste pierderi de produse petroliere prin evaporare s -au realizat
noi tipuri de rezervoare, cum ar fi:
 rezervoare cu capac fix și capac flotant interior;
 rezervoare cu capac plutitor echipate cu sisteme de etanșare primară și
secundară.

Rezervoarele cu capac fix și capac flotant interior sunt utilizate în special pentru
depozitarea produselor finite, care se pot impurifica datorită contactului cu vaporii de apă din
atmosferă.
Rezervoarele cu capac fix au capacități de depozitare de pană la 50000 mc.
Construcția rezervoarelor cu capac fix cu capacități mai mari de 20000 mc nu este rentabilă

10 deoarece implică un consum de metal raportat la unitatea de volum depozitat mult mai mare,
comparativ c u rezervoarele cu capac plutitor.

Rezervoarele cu capac plutitor sunt recipiente cu capacitati mari de depozitare,
realizate dintr -o manta cilindrică montată vertical pe un fund plat (ușor conic) un capac aflat
în plutire pe suprafața liberă a produsului depozitat. Utilizarea rezervoarelor cu capac plutitor
în locul rezervoarelor cu capac fix prezintä următoarele avan taje:
 reducerea la minimum a spațiului de vapori între suprafața liberă a lichidului
și capac, care reprezintă principala cauză a evaporării fracțiilor ușoare din
produsul depozitat în rezervor;
 reducerea procesului de coroziune a tablelor capacului ca urmare a
eliminării oxigenului și a vaporilor de apă din zona de contact dintre capac și
produs;
 comportarea mai bună în caz de incendii, prin reducerea considerabilă a
suprafeței libere a produsului și a spațiului de vapori.

Din punct de vedere valoric r ezervoarele de depozitare reprezintă circa 10 -15 % din
investițiile aferente industriei petroliere petrochimice, iar din punct de vedere al consumului
de metal reprezintă un procent de 8 -12% , justificate de necesitățile mari de stocare.

11 CAPITOLUL I

ANALIZA PRINCIPALILOR TIPURI DE REZERVOARE UTILIZATE LA
DEPOZITAREA PRODUSELOR PETROLIERE

Prin rezervoare se înțeleg recipientele având capacitate de depozitare mai mari de 3
m, forme și dimensiuni variate diferite, executate din diferite materiale și destinate
recepționării, depozitării, desfacerii și prelucrării tehnologice a diferitelor produse în stare
lichidă sau semilichidă.
Dezvoltarea continuă a industriei petroliere, necesitatea mărimii capacității de
prelucrare și stocare a petrolului și a produselor sale a impus dezvoltarea, modernizarea și
automatizarea rezervoarelor din parcurile de depozitare.
Folosirea oțelurilor de mare rezistență a permis creșterea capacității de depozitare și
reducerea consumului de metal a grosimii de perete, micșor ându -se în mod corespunzător
cheltuielile specifice. Prin introducerea în exploatare a rezervoarelor de mare capacitate s -a
redus costul depozitării industriale în condițiile economiei de material. Deoarece țițeiul și
produsele petroliere constituie una di n principalele resurse ale unei economii, economisirea
acestora în timpul depozitării trebuie să constituie o problemă permanentă. Aceasta a atras
după sine schimbarea și perfecționarea tehnicii de proiectare, tehnologiei de fabricație și
elaborarea unor n oi tehnologii de montaj.

În alegerea tipului corespunzător de rezervor pentru o anumită variantă de depozitare
trebuie să se țină cont de o serie de factori c a:
 condițiile de lucru impuse de condițiile climaterice;
 caracteristicile constructive ale diferitelor tipuri de rezervoare;
 indicatorii tehnico -economici ai proiectării, construcției, montajului
exploatării rezervorului.

12 1.1. Tipuri constructive de rezervoare
1.1.1. Generalități
În alegerea tipului corespunzător de rezervor pentru o anumită va riantă de depozitare
trebuie să se țină cont de o serie de factori ca:
 condițiile de lucru impuse și condițiile climatice ;
 caracteristicile constructive ale diferitelor tipuri de rezervoare
 indicatorii tehnico -economici ai proiectării, construcției, mo ntajului și
exploatării rezervorului.

1.1.2. Clasificare
Se dispune de o mare varietate de soluții constructive de rezervoare, clasificarea
acestora se poate face după numeroase criterii dintre care se menționează următoarele:

Criteriul formei geometrice :
 rezervoare cilindrice verticale sau orizontale;
 rezervoare sferice;
 rezervoare elipsosferice;
 rezervoare steroidale;
 rezervoare conice;
 rezervoare paralelipipedice;
 rezervoare cu forme speciale.

Criteriul amplasamentului:
 rezervoare supraterane – montate direct pe sol sau pe fundații, deasupra
solului;
 rezervoare semiîngropate – sunt rezervoare îngropate pe mai mult de
jumătate din înălțimea lor, astfel încât nivelul maxim al produsului depozitat
să nu depășească înalțimea de 2 m față de suprafața solului;

13  rezervoare subterane – la care nivelul maxim posibil al produsului petrolier
depozitat se află cu cel puțin 0,2 sub nivelul solului. Pot fi: caveme salifere,
caveme stâncoase, peșteri, galerii, etc;
 rezervoare subacvatice;
 rezervoare plutitoar e

Rezervoarele semiîngropate mai ales cele îngropate, față de cele subterane prezintă
următoarele avantaje:
 asigură cea mai bună protecție contra incendiilor;
 avarierea sau distrugerea prin explozie sau incendiu a unui rezervor nu
afectează "prin simpati e" celelalte rezervoare învecinate;
 costurile care sunt implicate în protecția contra incendiilor sunt minime.

Criteriul capacității de depozitare:
 rezervoare de mică capacitate — cu capacitate pana la 100 mc, cu capac
conic de construcție metaliă ușoar ă ;
 rezervoare de mijlocie și mare capacitate cu capacități de depozitare între
100 și 50.000 mc;
 cu capac plat cu construcție metalică pe ferme, pentru 100 -1000 mc;
 capac conic pe grinzi stâlpi de susținere, pentru 1000 -5000 mc;
 cu capac bombat sau cu capac plat pe stâlpi, pentru 10000 -50000 mc;
 rezervoare de foarte mare capacitate (gigant), V > 50000 mc;

Criteriul presiunii interioare maximă :
 rezervoare de joasă presiune (rezervoare atmosferice), care sunt în general
rezervoare atmosferice cu axa v erticală;
 rezervoare de medie presiune (rezervoare sferoidale, rezervoare cilindrice
verticale cu capac bombat, rezervoare cilindrice orizontale ;

14  rezervoare de presiune ridicată sau rezervoare de presiune (rezervoare
sferice pentru depozitarea gazelor petroliere lichefiate, rezervoare în
construcție specială)

Criteriul materialului :
După natura materialelor din care se execută:
 rezervoare metalice – care cuprind rezervoarele sudate și nituite, cilindrice
verticale sau orizontale, sferice, sferoidale etc.
 rezervoare nemetalice cuprinzând rezervoarele din beton, beton armat,
piatră, caramidă, materiale plastice obișnuite sau armate.

Criteriul sistemului de închidere a rezervorului :
Rezervoarele cilindrice verticale se executä cu capace funduri plate , conice si
bombate.
Adaptarea unui anumit tip de fund este impusă de particularitățile de condițiile de
exploatare. În prezent s -a ajuns la elaborarea a numeroase tipuri de rezervoare cilindrice
verticale, dintre care cele mai importante sunt: rezervoare atmosferice cu capac fix, numite
rezervoare standard, rezervoare cu capace plutitoare, rezervoare cu ecran plutitor, rezervoare
cu capac respirator, rezervoare cu spațiu de gaze variabil.

1.2. Rezervoare cilindrice verticale de depozitare atmosferică

1.2.1. Generalități
Rezervoarele cilindrice cu axa verticalä servesc la depozitarea lichidelor la presiunea
hidrostaticä, putând admite suprapresiune interioara maxima de 200 mm COI.H20 vacuum la
40 mm col. H20 si temperaturi intre -30 si 120 grade C.
Acest tip de rezervor este foarte răspândit, executându -se și ușor, fiind economic,
păstrându -și forma geometrică sub acțiunea solicitărilor date de presiunea interioară.

15 Componentele de bază ale acestui tip de rezervor, sunt :
 fundul;
 mantaua;
 capacul;
 construcția metalică de susținere a capacului;
 armăturile

1.2.2. Clasificare
Principalele tipuri de rezervoare cilindrice verticale sunt:
 rezervoare atmosferice cu capac fix;
 rezervoare cu capac plutitor;
 rezervoare cu capac respirator;
 rezervoare cu presiune ridicată;
 rezervoare cu capac sferic;
 rezervoare cu capac funduri bombate;
 rezervoare cu spațiu de gaze variabil.

Rezervoare cu capac fix
Sunt rezervoare des utilizate datorită simplității construcției a problemelor de montaj
ușor rezolvabile.
Construcția rezervoarelor cu capace fixe se clasifică astfel :
A – după forma capacului :
Rezervoare atmosferice cu capac sferic (fig. 1.1 )

16
Fig. 1.1. rezervor atmosferic cu capac sferic
1.capac sferic; 2 -manta; 3 -fund plat

Forma de segmen t sferic se preferă formei conice, deoarece este mai avantajoasă din
punct de vedere static. Înălțimea "h" a capacului se alege astfel încât unghiul de înclinare al
capacului la margine să fie

17 Rezervoare atmosferice cu capac conic (fig. 1.2)

Fig.1.2 – rezervor atmosferic cu capac conic
1-capac sferic ; 2-manta; 3 -fund ; 4 -semiferme

B. după legătura dintre învelitoarea capacului și sistemul de spriiinire:
 capace cu învelitoare simplu rezematä pe capriori – se preferă din cauza
montajulu i mai simplu siguranței mărite la explozie;
 capace cu învelitoare fixatä rigid pe căpriori – sunt folosite datorită greutății
lor mai mici.

C. după sistemul static al construcției:
 capace nesprijinite (autoportante), care pot fi:
o capace cu învelitori nesprijinite — se folosesc practic, din cauza
greutăților mari, până la diametre D=12 m. la care învelitoarea poate

18 suporta o sarcină nu prea mare fără sprijinire pe căpriori și fără o
mărire a grosimii;
o capace cu învelitori cu sisteme de sprijinire pe su prafața
capacului , care se pot împărți după tipul sistemului de sprijinire în
două grupe – sisteme cu căpriori radiali și rețea.

Sistemele cu căpriori radiali sunt acele sisteme la care nervurile radiale (căpriori)
care leagă inelul de rigidizare capac ma nta cu inelul central în care sunt încastrate, preiau
sarcina capacului ca grinzi arc.
Sistemele cu capriori radiali și rețea sunt acele sisteme la care barele unuia sau mai
multor inele poligonale intermediare preiau eforturi de compresiune sau încovoiere formând
împreună cu nervurile radiale ce constituie sistemul static pentru sarcini verticale.

Rezervoare cu capac plutitor

Construcția rezervoarelor cu capac plutitor a însemnat rezultatul unei activități în
domeniul construcției, exploatăr ii întreținerii rezervoarelor a avut în vedere soluționarea
următoarelor probleme:

19
 reducerea pierderilor de produs prin evaporare în condițiile depozitării și
manipulării produselor petroliere cu tendința ridicată de evaporare;
 creșterea gradului de sec uritate la incendiu și reducerea considerabilă a
consecințelor unui eventual incendiu;
 creșterea capacității de depozitare cu un consum de metal pe unitatea de
volum, de produs depozitat mai redus în comparație cu un rezervor cu capac
fix de capacitate eg al.

Fig. 1.3. Construcția și elementele componente ale unui rezervor
cu capac plutitor
1-capac plutitor ; 2 -sistem de etanșare; 3 -sistem de sprijinire a
capacului; 4-fundul rezervorului; 5-mantaua rezervorului;
6-inel de rigidizare; 7-scara glisantă ar ticulată de acces pe capac

Capacele plutitoare se clasifică din punct de vedere constructiv, astfel:
 capac cu ponton inelar cu membrană interioară, (fig.l .4.) – cel mai răspândit
tip de capac;
 capac ponton tip ”double -deck” (punte dublă), (fig. 1.5.)

20
Fig. 1.4.a – Capac cu ponton inelar cu membrana interioară
1 -membrana interioară ; 2 -scara mobilă; 3 -ponton inelar;

Fig. 1.4.b – capac ponton tip ”double -deck” (punte dublă)
1-scară mobile; 2 -capac ponton ;

Fig. 1.4. (a, b) – capace plutitoare
Func țional, deplasarea capacului în sens ascendent sau descendent se produce odată
cu ridicarea, respectiv coborârea nivelului produsului din rezervor și are loc între două poziții
limită:

21  poziția limită inferioară, capacul fiind situat pe fundul rezervorului în cazul
condițiilor inițiale de exploatare a rezervorului sau în cazul golirii produsului
petrolier depozitat;
 poziția limită superioară, corespunzătoare umplerii maxime cu produs,
delimitată printr -un dispozitiv denumit "preaplin" ce evacuează produsul
într-un sistem de recuperare, dacă se continuă umplerea peste aceasta cotă.

Rezervoare cu capac respirator
Din această categorie fac parte :
 rezervoare cu capac nexibil din oțel – rezervoare cu capacul sub forma unei
membrane plate de construcție sudată, realizată din table de oțel de bună
calitate cu grosimi de 2…3 mm.
Fiind rezervoare cu volum variabil, variațiile de volum care se produc pe seama
deplasărilor capacului sunt de ordinul a 3….5 % din volumul rezervorului. (fig. 1.5)

Fig. 1.5 – rezervor cu capac flexibil din oțel
1-manta; 2 -fund ; 3 – capac flexibil; 4 – coloane de rezemare
susținere a capacului flexibil; 5 – sistem de drenare a apei ; 6 – supape de
respirație ; 7 – gură de lumină de vizitare; 8- țeavă de măsurare ; 9 –
manovacuumetru ;
10- platformă de serviciu ; 11 – lichid depozitat

22  rezervoare cu spațiu de gaze variabil membrană – Aceste rezervoare au
montat pe capacul conic un dom sau o cupolă semisferică, în interiorul
cărora se prevede o membrană flexibilă etanșa din materiale spe ciale
(țesături, cauciucuri), rezistente la acțiunea chimică a vaporilor lichidelor
depozitate.

Această membrană separă spațiul de gaze al rezervorului, de spațiul de ventilatie al
domului, asigurând în același timp o anumită ventilație a spațiului de gaz e.
Mișcarea și poziția membranei în interiorul domului poate fi urmarită prin
intermediul unui indicator cu cablu, montat în interiorul mantalei rezervorului. (fig. 1.6)

Fig. 1.6. — rezervor cu spațiu de gaze variabil și membrană
1- manta; 2 – fund; 3 – capac conic ; 4 – dom; 5 – capac dom ;
6 – membrană; 7 – supapă de siguranță; 8 – gaz inert ; 9 – cablu de
oțel ; 10 – coșul de ventilație; 11 – indicatorul poziției membranei ;
12 – lichidul depozitat; 13 – spațiul de gaze ; 14 – spațiul respirator
al domului

23  rezervoare cu capac deplasabil pe verticală – aceste rezervoare sunt denumite
și rezervoare gazometre sau rezervoare cu spațiul de gaze autoreglabil.

Au mantaua și fundul de construcție obișnuită, însă capacul lor se execută în formă
de clopot, putându -se deplasa pe verticală.
Etanșarea spațiului de gaze — vapori al rezervorului, în acest caz variabil, se face
într-unul din următoarele moduri :
 cu membrana elastică;
 cu închidere hidraulică, ca mediu de închidere folosindu -se un lichid
incongelabil.
Pentru a proteja membrana elastică sau închiderea hidraulică de acțiunea daunătoare
a factorilor atmosferici, capacele mobile ale rezervoarelor de acest tip sunt prevăzute cu
mantale protectoare, rigidizate în mod corespunzător.
Poziția corec tă a capacului față de mantaua rezervorului este asigurată cu ajutorul
unor elemente directoare, de ghidare, prevăzute special în acest scop . (fig. 1.7)

Fig. 1.7 – rezervor cu capac deplasabil pe verticală
1-manta ; 2 – capacul imobil al rezervorului cu forma de clopot ; 3- manta
protectoare ; 4-membrana elastică ; 5 – peretele capacului ; 6 – inele de
rigidizare; 7- închidere hidraulică ; 8 – stâlpi de susținere a capacului în
poziția sa inferioară.

24  rezervoare cu capac autoportant fără mo ment – aceste rezervoare se folosesc
pentru depozitarea lichidelor volatile cu suprapresiuni în spațiul de gaze —
vapori de pana la 300 mm. col. H2O
În funcție de diametrul rezervorului, capacul autoportant fără moment se execută din
table cu grosimi de 2, 5…3,5 mm. sudate prin suprapunere.
Capacul se sprijină pe un stâlp central pe mantaua rezervorului, astfel ca el să lucreze
numai la întindere, această solicitare fiind avantajoasă pentru oțeluri.
Principalele avantaje ale rezervoarelor cu capac autopo rtant fără moment sunt
urmatoarele:
 construcția lor este simplă;
 față de rezervoarele cu capace de tip portant se obține o economie de metal
de 8…20% ;
 se pot prelua suprapresiuni inferioare până la 300 mm. col. H2O și sarcini
verticale până la 260 Kg f/mp.

Aceste rezervoare se folosesc pentru depozitarea lichidelor volatile cu suprapresiuni
în spațiul de gaze — vapori de până la 300 mm. col. H2O.

25
CAPITOLUL II

PROIECTAREA MECANICĂ A UNUI REZERVOR CILINDRIC
VERTICAL CU CAPAC PLUTITOR

Calculul tuturor elementelor componente ale unui rezervor cilindric vertical cu capac
plutitor se realizeazä pornind de la urmatoarele date de calcul:
 Capacitatea rezervorului : 5000 mc
 Produs depozitat : benzină
 Densitate de calcul :  = 800 Kg./mc
 Temper atura de depozitare : ambiantă ;
 Adaos de coroziune :
 fund : 1mm.
 manta : 1mm.
 capac : 1mm.

2.1. Alegerea justificată a materialelor pentru principalele elemente
componente ale rezervorului cu capac plutitor

În practica de proiectare, exploatare și întreținere a utilajului tehnologic petrochimic,
de cele mai multe ori se pune în mod corect problema alegerii — dintr -o grupă de materiale,
respectiv de oțeluri, mai mult sau mai puțin corespunzătoare cerințelor sau scopului care
interesează — a unui anumit tip de material sau a unei anumite mărci de oțel. Dintre diferitele
variante posibile și de regulă justificate din punct de vedere tehnic, evident, se va adopta
varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Deci, în final, alegerea corectă a
materialelor va fi hotărâtă pe baza unor criterii tehnico -economici.

26
La alegerea unui anumit material metalic pentru realizarea rezervoarelor este necesar
să se țină seama, în primul rând, de următorii fact ori:
 Tehnologia de fabricație și condițiile de montare avute în vedere
 Indicatorii tehnico – economici ai materialului
 Unele condiții sau criterii speciale (dilativitatea liniară, conductivitate
termică, suprafață expusă radiațiilor solare
 Rezistența la coroziune
 Temperatura de topire
 Sudabilltatea , etc.

A – Alegerea materialului pentru manta, fund și pentru elementele construcției
metalice de susținere
Se alege oțel carbon laminat (OL37.4K, conform STAS 500/2 -80) – echivalent
S235J2G3 conform SR EN 1 0025/2 -2004, cu următoarele caracteristici mecanice :
Limita de curgere : = 230 ⁄
Rezistența la rupere : = 360 ⁄
Alungirea la rupere : AI = 26 %

B – Alegerea materialului pentru ștuțurile racordurilor
Se alege materialul pentru tevi : (OLT 45R, conform STAS 10382 -88), – echivalent
P275NLI, conform SR EN 10028 -3-1996, cu următoarele caracteristici mecanice :
Limita de curgere : = 225 ⁄
Rezistența la rupere : = 490 ⁄
Alungirea la rupere : AI = 21 %
Reziliența: KCU = 60 ⁄

27 C – Alegerea materialului pentru flanșe

Se alege materialul : (OLC 25, conform STAS 1097/2 -91), – echivalent P245GH
conform SR ISO 7005/1 :2000, cu următoarele caracteristici mecanice :
Limita de curgere : = 240 ⁄
Rezistența la rupere : = 410 – 620 ⁄
Alungirea la rupere : AI = 18 %
Reziliența: KCU = 59 ⁄
Duritatea : 120…180

Compoziția chimică și caracteristicile mecanice ale oțelurilor alese pentru construcția
rezervorului sunt prezentate în tabelul 2.1

Compoziția chimică a oțelurilor alese
Tabelul 2.1.

Marca oțel Cmax. Mn P S Si Alte elemente
(OL37.4K) echivalent
S235J2G3
Conform SR EN 10025/2 -2004 0,19 0,85 0,045 0,045 – –
(OLT45R) echivalent
P275NL1
Confom SR EN 10028 -3/1996 0,23 0,15 0,035 0,035 0,15-
0,35 AL=0,02 –
0,06
(OLC25) echivalent P245GH
Conform SR ISO 7005/1
:2000 0,22
0,29 0,40-
0,70 0,045 0,04 – Ti=max.
0,05

28 2.1.1 Definirea caracteristicilor metalice

– Limita de curgere convențională : – reprezintă efortul unitar, corespunzător
secțiunii inițiale a epruvetei pentru care alungirea specifică plastică atinge valoarea
prescrisă de 0,2 %
[ ] – exprimată în MN / m2 ; N/mm2

Rm – Rezistența la tracțiune sau rezistența la rupere : – reprezintă raportul dintre
sarcina maximă . suportatä de epruvetă și aria a secțiunii transversale inițiale a
epruvetei.

, [ ] – exprimată în N/mm2

A – Alungirea la rupere : A
, exprimată în [ ]
K – ReziIiența : – se definește ca raportul dintre lucrul mecanic L necesar ruperii
printr -o singură lovitură a epruvetei, crestate în U și aria AO a secțiunii transversale inițiale a
epruvetei, date în dreptul crestăturii.

KCU — simbol general — reziliența Charpy pe epruveta cu crestatură în U
KCU=

; [ ] – exprimată în J/mm2
KV- Energia de rupere :- reprezintă energia W considerată la ruperea epruvetei cu
crestatură în
[KV] este exprimată în J ; daJ

HB – Duritatea Brinell reprezintă raportul dintre sarcina de încercare aplicată, F și
aria urmei sferice lăsată de bilă cu diametrul d pe piesa de încercat. Dacă d este diametrul
urmei, rezultă:
HB =
√ [ ] – exprimată în N/mm2

29 2.1.2 Calculul rezistenței admisibile

Caracteristicile de rezistență ale materialelor, care se iau în considerare la
determinarea tensiunilor admisibile sunt :
– rezistență la rupere la întindere a materialului, la temperatura de C
definită conform STAS 1963 : în N/mm2
– rezistență la rupere la întindere a materialului, la temperatura de calcul,
definită conform STAS 1963 : in N/mm2
— limita de curgere a materialului, la temperatura de C, definită
conform STAS 1963 ; în N/mm2
— limita de curgere conventionalä (tehnicä)a materialului, la temperatura
de
200C, definitä conform STAS 1963 ; în N/mm2
— limita de curgere a materialului, la temperatura de calcul, definită
conform
STAS 1963 : în N/mm2
— limita de curgere conventionalä (tehnică) a materialului, la
temperatura de calcul, definită conform STAS 1963 : în N/mm2
— limita de curgere a materialului, la temperatura de C, căreia îi
corespunde o deforma ție specific ă remanent ă de 1% : în N/mm2
— limita de curgere a materialului, la temperatura de calcul, căreia îi
corespunde o deformație specifică remanentă de 1% : în N/mm2
— rezistența tehnică de durată la temperatura de calcul,
definită conform STAS 66 37 : în N/mm2
— limita tehnică de fluaj la temperatura de calcul, definită
conform
STAS 6637 : în N/mm2
Pentru oțeluri se definesc, după caz, două tensiuni admisibile din care :

30 – corespunzătoare catracteristicilor determinate pe baza încercărilor de scurtă
durată ale materialului
– corespunzătoare catracteristicilor determinate pe baza încercărilor de lungă
durată ale materialului

Rezistența admisibilă la temperatura "t" se calculează cu fo rmula:

(

) unde:

-rezistența la tracțiune a materialului, la temperatura de C;
-limita tehnică de curgere a materialului, la temperatura de regim;
=2,4 – coeficient global de siguranță față de rezistența la rupere a materialului;
=1,5 -coeficient global de siguranță față de limita tehnică de curgere;

Se calculează rezistența admisibilă pentru următoarele materiale:

(OL37.4K) -echivalent S235J2G3 conf. SR EN 10025/2 -2004, la temperatura
ambiantă C
Se admite :
= 360 N/mm2
230 N/ mm2

= 150 N/ mm2

= 155,33 N/ mm2
Deci: N/ mm

(OLT 45R) -echivalent P275NL1 conf. SR EN 10028 -3/1996, la temperatura
ambiantă C
Se admite :
= 490 N/mm2

31 255 N/ mm2

= 204,166 N/ mm2

= 170 N/ mm2
Deci: N/ mm2

(OLC 25) —echivalent P245GH conf. SR ISO 7005/1 :2000, la temperatura
ambiantă la C
Se admite:
= 515 N/mm2
240 N/ mm2

= 214,58 N/ mm2

= 160 N/ mm2
Deci: N/ mm2
Rezultatele obținute pentru tensiunile admisibile, la C sunt centralizate în tabelul
2.2
Tensiunile admisibile ale materialelor alese la C

Tabelul 2.2

Marca oțel (OL 37.K) –
echivalent S235J2G3
conf. SR EN 10025/2 –
2004 (OLT 45R) –
echivalent P275NL1
conf. SR EN 10028 –
3/1996 (OLC 25) –
echivalent P245GH
conf. SR ISO 7005/1
: 2000

[ ] 150 170 160

32 2.1. 3. Stabilirea cifrei de calitate a îmbinarilor sudate

În cazul utilajelor confecționate prin sudare, la determinarea rezistenței admisibile
este necesar să se țină seama de coeficientul de rezistență al cordonului de sudură, notat cu
" ".
În acest caz rezistența admisibilă va fi:
=

Coeficientul de rezistență al cordonului de sudură depinde de o serie de factori,
dintre care se menționează, ca flind mai importanți, următorii:
 tipul constructiv al îmbinării sudate;
 Sudabilitatea materialelor de bază;
 tratamentul termic al cusăturii sudate;
 modul și mijloacele de control defectoscopic nedistructiv folosite ;
 caracteristicile fizico -mecanice ale materialului, etc.

Formula generală se calculează cu relația:
unde:
coeficientul de rezistență teoretic maxim al cusăturii
— pentru sudură în Y;
Se adoptä
coeficientul de corecție depinde de sudabilitatea materialelor de bază folosite.
Sudabilitatea oțelurilor se determină în funcție de conținutul total în anumite
elemente de aliere de conținutul de carbon, astfel:
Pentru (OL 37.K) – echivalent S235J2G3 conf. SR EN 10025/2 -2004
(Mn+Cr+Ni+Sl)• = 0,85 + 0 + 0 + 0 = 0,85 % grupa I de sudabilitate
Conținutul maxim de carbon C = 0,19 %
Pentru oțelurile din grupa I de sudabilitate coeficientul

33 – coeficient de corecție depinzând de detensionarea prin tratament termic al
sudurilor.
Pentru neefectuarea detensionării prin trata ment termic:
Se adopta = 0,96;
coeficientul de corecție depinzând de controlul defectoscopic nedistructiv al
cusăturilor sudate
= 0,95 – pentru o examinare parțială
– coeficient de corecție depinzând de examinarea aspectu lui de încercările
mecanice specifice îmbinărilor prin sudare
= 1- pentru încercări complete, executate în totalitate

Coeficientul de rezistență al cusăturii sudate va avea valoarea :

2.2 Elemente constructive

2.2.1. Fundația rezervoarelor

Este elementul de răspundere, care are menirea de a prelua în bune condiții
solicitările transmise atât de rezervor cât de fluidul stocat în acesta de care depinde în mare
masură costul, comportarea în exploatare durata de serviciu a rezervorului.

2.2.2. Clasificare

După modul de transmitere a încercărilor corelat cu adâncimea de fundare:
Fundații directe , fundate direct pe terenuri tari la adâncimi mici medii;
Fundații indirecte , fundate la adâncimi medii mari, în terenuri slabe prin
intermediul unor structuri speciale;
În funcție de materialul utilizat solicitările preluate:
Fundații rigide , executate din piatră sau blocuri prefabricate din beton, preluând
numai solicitari de compresiune;

34 Fundații e lastice , executate din beton armat, peluând solicitari de întindere
provenite din încovoiere;
în funcție de forma în plan:
 Fundații continue
 Fundații izolate
 În funcție de natura solicitărilor provenite de la elemental susținut:
 Fundații solicitate static
 Fundații solicitate dinamic
Fundatiile rezervoarelor cilindrice verticale constau dintr -un pat elastic din nisip, fie
închis într-un inel din beton armat de diametru mai mare, fie fără inel prevăzut cu taluz
protejat. (fig 2.1)

Fig. 2.1 – tipur i de fundații pentru rezervoare
a, b — fundație pe pat elastic; c — fundație pe inel de beton
rezervor; 2 – strat hidroizolator; 3 – strat de nisip ; 4 – material de
umplutură; 5 – rigol ă inelară; 6 – teren

35 2.2.3. Fundul rezervoarelor

Construcția fundului rezervorului este strâns legată de tehnologia de fabricație
aplicată.
Dacă rezervorul se execută prin rulare, atunci fundul lui este executat dintr -un singur
panou de tablă, din tole orientate diametral.
În acest caz contracțiile circumferențiale ale îmb inarilor sudate sunt anulate de însăși
tehnologia de montaj aplicată.
Pentru alte tehnologii de montaj a rezervorului, fundul se execută dintr -un panou
central, de forma poligonală dintr -un inel periferic.

Fig. 2.2 – fund rezervor

2.2.4. Mantaua rezer voarelor
Tipul mantalei rezervorului este dictat de tehnologia de motaj adoptată.
Indiferent de tipul construcție realizat, mantaua se execută în construcție sudată din
table de lungimi fixe (6m, iar pentru realizarea lungimii speciale de 1… 4m0 și lățim i
standardizate.

36 Sudarea tablelor între ele în vederea realizarii virolei, precum a virolelor între ele în
vederea realizarii mantalei se face fie manual , fie automat.
După poziția relativă a virolelor se deosebesc:
 mantale cu virole sudate cap la cap, specifice rezervoarelor de micä
capacitate (fig.2.2a)
 mantale cu virole montate telescopic, specifice rezervoarelor de mare
capacitate (fig.2.2 b)
 mantale cu virole montate alternative suprapus (fig.2 c)

Fig. 2.3 – manta rezervor
a —manta cu virole sud ate cap la cap ;
b — manta cu virole montate telescopic ;
c— manta cu virole montate telescopic

2.2.5. Capacul rezervorului
Funcție de capacitatea de depozitare a rezervorului capacul se poate realiza în una
din variantele constructive:
Capace fixe — specifice rezervoarelor de depozitare atmosferice de construcție
normală, care au fost prevăzute cu anumite amenajări în scopul micșorarii la minimum a
spațiului de gardă în condițiile umplerii totale. Capacele fixe ale rezervoarelor atmosferice
pot fi de trei tipuri: conice, sferice și plate.

37 Capace plutitoare — sunt larg utilizate în prezent pentru rezerevoare de mare
capacitate, datorită faptului că utilizarea lor reduce pierderile de produse petroliere prin
vaporizare sau prin marile respirații. Di n punct de vedere al costului, montajului și
exploatării, aceste capace sunt mult mai pretențioase, fiind influențate de o serie de factori
variabili în timp.
Avand în vedere tipul constructiv al capacului în construcția de rezervoare se
întâlnesc următoarele tipuri de capace plutitoare:
 capace plutitoare tip platou — cele mai simple dintre capacele plutitoare, se
caracterizează prin construcție simplă preț scăzut.
 capace plutitoare tip ponton — este tipul constructiv cel mai răspândit folosit
la ec hiparea rezervoarelor de mare capacitate.

Fig. 2.4 – capac plutitor

În calculul dimensiunilor optim -economice se folosesc greutățile convenționale,
practic volumele de met al folosite.

38 2.3. ELEMENTE DE CALCUL

2.3.1 Determinarea dimensi unilor optim economice

Creșterea continuă a cerințelor de capacități de depozitare tot mai mari a dus la
extinderea parcurilor de rez ervoare și deci la creșterea consumului de metal necesar
construcției acestor rezervoare. În aceste condiții se impune proiectarea construcția acestor
rezervoare pe criterii economice deci stabilirea elementelor dimensionale (diametru, înălțime,
grosime p entru mantă, capac, fund) pe baza unui calcul economic.
În literatura tehnică de specialitate sunt prezentate trei metode de calcul al
dimensiunilor optime și anume:
 calculul după metoda consumurilor minime de metal ;
 calculul după metoda costurilor unit are ;
 calculul după metoda consumului de metal minim eficient.

Stabilirea dimensiunilor optim economice (după ipoteza consumului minim de metal
– metoda SUHOV)
La baza metodei de calcul a dimensiunilor optime economice, dezvoltatň de Suhov,
stau volumel e conventionale de metal care se consurná pentru confeclionarea elementelor
componente. Pentru detrminarea acestora se folosesc grosimile echivalente ale elementelor,
determinate in functie de sectiunile ii elementele dimensionale constructive.
Comparativ cu metoda costurilor unitare se pot puncta următoarele aspecte
semnificative și în acest caz dimensiunile optime se stabilesc fără să se țină seama de
influența exercitată de factorii de exploatare și de costurile de montaj;
Această metodă nu ține seama d e costurile terenului construcției fundației;
Se identifică optimul economic cu consumul minim de metal ;
Avem dou ă cazuri tipice metodei: cazul când grosimea mantalei este constantă și
când aceasta este variabilă.

39 În continuare va fi tratat cel de al doilea caz, deoarece rezervorul pentru care se fac
calculele are o capacitate de 5000 mc, ceea ce îl include în cadrul rezervoarelor de mare
capacitate.
În calculul dimensiunilor optim -economice se folosesc greutățile convenționale,
practic volumele de met al folosite.

Stabilirea grosimilor echivalente de calcul

A – Grosimea echivalentă a fundului (Sf):
În scopul consolidării îmbinării fund -mantă a realizării în același timp a unei soluții
economice, fundul, de suprafață A, se realizează din două zone de grosimi diferite:
 zona panoului central de suprafață Apc și grosime Spc mai mică în zona
inelului periferic de suprafatä Aip
 zona inelului periferic de suprafață Aip grosime Sip mai mare.

Pe considerente geometrice, între elementele sus menționate există următoarele
relații:
, unde:
– grosimea de calcul a fundului rezervorului , în mm.
– aria totalä a fundului, în mm.;
– aria inelului periferic
— grosimea inelului periferic, în cm.
— grosimea panoului central, în cm.
( )

= (0.80…0.85)
(

40 Grosimea de calcul cumulată a fundului capacului se calculează din considerente
practice, pornind de la constatarea că suprafețele de proiecție ale fundului capacului sunt
identice. Aceasta va fi:

B – Grosimea echivalentă a mantalei:
Pentru predimensionare grosimea virolelor mantalei se determină după teoria de
membrană aplicată membranelor cilindrice considerând numai solicitarea hidrostică. Astfel,
pentru o secțiune amplasată la baza virolei curente "i" aflată la distanta de nivelul
suprafeței fluidului (luat convențional egal cu cota capacului) grosimea se determină cu
relația:

[ ]

– presiunea la cotä curentä ”i”
– greutatea volumică a benzinei
– dista nța de la capac până la secțiunea curentă "i"
– efortul unitar admisibil al materialului mantalei
– cifra de calitate a îmbinării sudate

Notând cu:

[ ]

C – Grosimea de calcul echivalentä a capacului:

Relația de calcul este:
unde:
– grosimea echivalentă a capacului,
– grosimea tablei care formeazä învelitoarea capacului rezervorului,

41 – grosimea echivalentă a construcției metalice de susți nere a capacului
rezervorului

[ ] , und e:
– greutatea constructiei metalice de sustinere a capacului, în N, care stabilitä pe
cale
staticä este :
= (1…4)V, unde:
V – volumul (capacitatea) rezervorului, în m3
R – raza rezervorului, în m. p – densitatea otelului [Kg/ m3 ]
-accelerația gravitațională

Calculul dimensiunilor optim economice
, unde:
= volumul total de metal necesar confecționării rezervorului
volumul de metal necesar confecționării fundului capacului
= volumul de metal necesar confecționării mantale

, unde:
V = volumul rezervorului
H = în ălțimea rezervorului
Volumul necesar confecționării mantalei se compune dintr -un volum de metal
activ
și un volum de metal neactiv .
În figura următoare este prezentată schița mantalei cu delimitarea ariilor de metal
active și inactive.

42
Fig. 2.5 -schița manta —delimitare arii de metal active și inactive

– aria porțiunii de manta active (cea care preia solicitările)
– aria porțiunii de manta inactive de secțiune variabilă, unde:
, unde
R – raza rezervorului

43 deci:
, unde:
– volumul de metal din porțiunea de manta inactivă, de secțiune constantă
– volumul de metal din porțiunea de manta inactivă, de secțiune variabilă

unde:
k – numarul virolelor de grosime variabilă
e — saltul de la o virolă la alta (se consideră constant)
h — înălțimea unei virole

Înlocuind în relația de mai sus expresiile volumelor de metal determinate și aplicând
criteriul de minim va rezulta:

44 Înalțimea și diametrul optim al rezervorului, va fi:
√ √

√

Date de calcul:
materialul pentru manta, fund si capac este (OL 37.4K), echivalent S235J2G3 conf.
SR EN 10025/2 -2004, având =150 N/ mm2
grosimea tablei care formează învelitoarea capacului rezervorului: = 4 mm
grosimea panoului central al fundului: 7 mm
grosimea inelului periferic al fundului: 9 mm
densitatea benzinei: 800 Kg/ m3
greutatea specifică a benzinei:

Grosimea echivalentă a fundului se calculează astfel:
( )
Se alege aria procentuală a panoului central:

Greutatea construcției metalice se calculează cu relația:

Grosimea echivalentă a const rucție metalice de susținere a capacului se calculează cu
relația:

45
⁄
D = 25000mm, D=25m

Grosimea de calcul echivalentă a capacului se calculează astfel:

Grosimea de calcul cumulată a fundului a capacului se calculează cu relația:

Se calculează coeficientul :

Înălțimea și diametrul optim al rezervorului va fi:
√ √

√
√

Calculul dimensiunilor optim economice după ipoteza costurilor unitare

Dimensiunile optime ale rezervorului sunt dependente atat de costurile de
confecționare a principalelor elemente componenete (manta, fund, capac) cât și de costurile
de montaj. Dimensiunile optime ale rezervoarelor se stabilesc în funcție de costurile unit are
(costurile pe unitatea de suprafață), atat pentru cele de confecționare a rezervoarelor în uzină,
cât și în funcție de costul construcției fundației al costului de revenire al terenului.

46 Metoda nu consideră costurile de montaj în special influența fa ctorilor de exploatare,
pierderile de produse și consumurile pentru încălzire, care exercită ele o influență
semnificativă asupra stabilirii dimensiunilor rezervoarelor.
Pentru rezervoarele de mare capacitate, costurile unitare pentru fund și capac sunt
constante, grosimile lor nevariind cu diametrul (D) și înaltimea (H), în timp ce costul unitar
pentru manta este în funcție de diametrul înălțime a rezervoarelor, deoarece grosimea
mantalei variază cu înălțimea și diametrul.
Pentru un rezervor de depozitare atmosferica, pe bazä de considerente geometrice,
între

[ ]

[ ]

componente se pot scrie relațiile:
√
[ ]

[ ]
[ ]

Termenii din relațiile de mai sus au următoarea semnificație:
– suprafața mantalei cilindrice;
– suprafața fundului, respectiv a capacului;
R – raza rezervorului;
V – volumul rezervorului;
H – inaltimea rezervorului
D – diametrul rezervorului;
Costul total al rezervorului mo ntat, fără costul montajului, se poate exprima în
funcție de elementele dimensionale și costurile unitare cu relația:
, unde:

47 C = costul total al rezervorului (lei)
= costul unitar de fabricație al mantalei (lei/ )
= costul unitar de fabricație a fundului (lei/ )
= costul unitar de fabricație a capacului, inclusiv construcția metalică (lei/ )
= costul unitar de construcție a fundației (lei/ )
= costul unitar al terenului de construcție (lei/ )

Determinarea dimensiunilor și a raportului optim economic. teoretice:
Pentru rezolvarea acestei probleme se recurge la următorul artificiu: se exprimă
costul unitar în funcție de H, D și consta nta , care în desfășurarea calculului dispare,
conform ipotezei se determină cu relația:

⁄ )
Costul total se poate scrie:

Aplicând funcției definite mai sus criteriul de minim rezultă:

Determinarea raportului dimensiunilor optim teoretice și reale
În acest caz, făcând anumite ipoteze specifice a supra costurilor unitare, se obțin
valori particulare ale raportului dimensiunilor, care devin rapoarte ale dimensiunilor optim
economice reale. Specific rezervoarelor de medie mare capacitate, avem ipotezele:

Pe baza acestor ipoteze, obținem relația:

48

Calculul dimensiunilor optim economice

√

√

=9,639(m)

Înălțimea și diametrul rezervorului se aleg în jurul valorilor optime calculate, ținând
cont de lățimea tablelor utilizate, de suprapuneri (în cazul virolelor sudate prin suprapunere)
și considerând un numar întreg de virole. Ținând cont de aceste recomand ări și de
dimensiunile optim economice calculate prin metoda costului unitar, pentru rezervorul
proiectat se aleg următoarele dimensiuni constructive:
înălțimea rezervorului: H =10000 mm =10m
diametrul rezervorului: D =25000 mm = 25m
În aceste condiții, v olumul geometric al rezervorului cu capac plutitor va fi:

49 2.4. Calculul de dimensionare verificare a principalelor elemente
componente ale rezervorului cu capac plutitor

2.4.1. Dimensionarea mantalei

Calculul de dimensionare al mantalei rezervorului cilindric vertical este independent
de soluțiile constructive și de montaj adoptate. Grosimea virolelor mantalei rezervorului se
determină cu relația;

– grosimea virolei de rang 'i'
D — diametrul rezervorului
c — adaosul de coroziune
– presiunea de calcul a virolei de rang 'i'
, unde:
– presiunea hidrostatică de calcul pentru virola de rang 'i'
– presiunea hidrodinamică datorată efectelor seismice

– greutatea specifică a benzinei
H — înălțimea rezervorului
— distanța de la fundul rezervorului până la baza virolei curente

– înălțimea de umplere a rezervorului
În figura următoare este reprezentată variația triunghiulară a presiunii hidrostatice pe
înălțimea rezervorului.
Presiunea hidrodinamică datorată acestor efecte seismice se calculează cu relația:

, unde:
– raportul dintre accelerația seismică de calcul accelerația gravitațională
– coeficient de forma depinzând de

50

Fig. 2.6 – variația triunghiulară a presiunii hidrostatice pe
înălțimea rezervorului

Coeficientul de forma se alege cu ajutorul diagramei din figura următoare:

Fig. 2.7 – diagrama

Grosimile tablelor se determină pentru fiecare virolă în parte conform STAS 437 -87.
Grosimile minime se vor alege ținând seama de normativele și prescripțiile în vigoare privind
amplasarea și exploatarea rezervoarelor de depozitare. Calculul de dimensionare a virolelor
se conduce tabelar conform tabelului

51

Tabelul 2.3

Nr.
crt Denumirea
mărimii de
calcul Unitate de
măsură Simbol sau
expresie Valorile mărimilor curente
1 2 3 4 5
1 Cota curentă mm 0 2000 4000 6000 8000
2 Întălțimea
coloanei de lichid Mm 9200 7200 5200 3200 1200
3 Greutatea
specifică a
benzinei N/
4 Presiunea
hidrostatică N/ 72.2
56,5
40,8
25,11
9,41

5 Raportul de
zveltețe –
0,8
6 Raportul
caracteristic –
0 0,2 0,4 0,6 0,8
7 Coeficientul de
corecție – ∫
0
,63 0
,60 0
,56 0
,50 0
,36
8 Coeficientul
seismic – 0,08
9 Presiunea
hidrodinamică N/ 4,94
4,7
4,39
3,92
2,82

10 Presiunea de
calcul N/ 77,14
61,2
45,19
29,03
12,23

11 Adaos de
coroziune mm c 1
12 Grosime de
proiectare a
virolei mm

8,839 7,219 5,592 3,95 2,242
13 Grosime
standardizată a
virolei mm 9 8 6 6 6

52
CAP ITOLUL III

ANALIZA PRINCIPALELOR TEHNOLOGII DE MONTARE A
REZERVOARELOR CU ALEGEREA VARIANTEI OPTIME
PENTRU REZERVORUL PROIECTAT

3.1. GENERALITĂȚI

Rezervoarele pentru diferite produse au în majoritatea cazurilor dimensiuni
negabaritice.
În consecință, montajul asamblarea lor se execută în două etape:
 în uzină
 la locul de funcționare

Tinand seama că montajul uzinei permite asigurarea unei calități superioare unei
productivități sporite, la proiectarea procesului tehnologic se urmărește ca cele mai multe
operații să se execute în uzină, folosind SAF și dispozitive speciale.
De asemenea, se proiectează detaliat toate operațiil e de transport, ridicare, montaj,
sudare și control, pentru execuție la locul de funcționare; se ține seama că trebuie folosite
mijloace speciale de ridicat și montat.

3.1.1. Tehnologia executării rezervoarelor cilindrice vertical

Principalele metode de execuție a rezervoarelor cilindrice sunt:
Metoda de executare clasică
A – cu montaiul de ios în sus, care se poate aplica la toate dimensiunile de
rezervoare; în prezent se folosește la montajul rezervoarelor mari, cu volume mai mari de
50000 m, având gros imi de perete mai mari de 16 mm.

53 B – cu montajul de sus în jos, ce prezintă avantajul ca toate operațiile se execută la
sol, părțile asamblate sudate (începand cu capacul) fiind ridicate pe masură ce sunt executate;
în acest caz sunt însă necesare mijloac e speciale de ridicat.
C – cu montaj în spirală, la care primul rând de virole are rolul unui fel de șablon cu
marginile în spirală, montajul și sudarea virolelor de capac executându -se într -un singur loc,
iar ansamblul realizat rotindu -se pe masura asambl ării și sudării unei noi virole; metoda are
dezavantajul pierderii materialului rezultat din operațiile suplimentare de tăiere; metoda se
aplică la execuția rezervoarelor cu V<30000
D – Metoda de executare prin rulare la care fundul și mantaua se execută în uzină, se
rulează, se tansportă la locul de montaj, se derulează și se montează.
Terenul pe care se montează rezervorul trebuie să reziste la o presiune de 13…20
N/c .
Fundația se execută din umplutură pe care se așează un strat de nisip. Peste acesta
este indicată așezarea unui strat izolator de circa 80…100mm, format din 60…85% nisip
granulație 0,1…2mm, 15…40% nisip și argilă cu particule sub 0,1mm și 8…10% liant –
bitum sau păcură. Taluzurile se pietruiesc. Pe perimetrul rezervoarelor de 10000…50000
în fundație, se execută un inel de consolidare și de reazem, din beton armat.

3.1.2. Executarea rezervoarelor cilindrice verticale în metoda clasică

În cazul montajului clasic se disting următ oarele variante:
A – montarea tabl ă cu tabl ă de jos în sus , sistem de montare la care se utilizează
macarale Derick (fig. 3.1) sau macarale mobile.
Elementele definitorii pentru această variantă sunt în primul rând asamblarea
mantalei de jos în sus prin r ealizarea integrală consecutivă din table a virolelor în ordinea:
virola întai, virola a doua, pana la ultima virolă și în al doilea rând, montarea capacului,
inclusiv instalația mecanică de susținere la poziție.
Este indicat ca acestă metodă să fie aplicată la mantalele montate telescopic centrate
în cazul rezervoarelor de medie mare capacitate la limita inferioară. Virolele se așează astfel
încât îmbinările verticale să fie decalate cu minim 300mm. Sudarea îmbină rilor se execută

54 prin procedeul EM, care este neeconomic, de mică productivitate prezintă dificultăți în
privința asigurării unor toleranțe mici.

Fig. 3.1 —montarea mantalei tabla cu tabla de jos î n sus

B – montarea tablă cu tablă de sus în jos , este specifică rezervoarelor în construcție
nituită, dar se poate aplica celor în construcție sudată. Elementele definitorii ale acestei
variante, utilizată pentru capacități mici și medii fără stâlp central, sub asamblarea integrală a
mantalei din virol e consecutive, începând de la ultima către prima virolă și montarea
integrală a capacului a tuturor virolelor la sol.
Se utilizeazä pentru mantale realizate telescopic, cap la cap, alternative. Sudura
îmbinărilor este de tipul EM, ridicarea pe o înălțim e corespunzătoare lățimii unei virole se
face cu ajutorul verinelor.
C – montarea tablă cu tablă în spirală, este specifică rezervoarelor în construcție
nituită, dar se poate aplica celor în construcție sudată. Elementele definitorii pentru această

55 metodă sunt : îmbinarea inelară urcă în spirală, orientarea virolelor și sudurile meridionale
oblice în raport cu verticala, respectarea principiului de montaj de sus în jos în mod continuu
fără ridicări a porțiunii deja montată. Prima și ultima virolă sunt conf ecționate din tablă în
formă de paralelogram.

3.1.3. Executarea rezervoarelor cilindrice verticale prin rulare

Varianta constructivă de montaj constă în confecționarea în ateliere a mantalei,
fundului și uneori a tablei capacului sub formă de rulouri (s uluri), care se deruleazä la montaj.
În funcție de posibilitățile de rulare -transport și dimensiunile ruloului, rularea se
desfășoară în variantele :
Pentru rezervoarele de V<3000 toate tipurile, fundul și mantaua pe un rulou cu
fretare și chingiuire ( prindere cu un element derulant) separată ;
Pentru rezervoarele de V<5000 cu capac fix, fundul în două rulouri cu fretare și
chingiuire separate, mantaua pe un rulou, virola superioarä (ultima) livrată sub forma
tablelor roluite, separate, cu asamblarea pe șantier;
Pentru rezervoarele de V=5000 cu capac mobil, fundul din două rulouri, mantaua
pe două rulouri, virola superioară inclusiv inelul superior de rigidizare se livrează sub formă
de elemente asamblabile pe șantier;
Pentru rezervoa rele de V=10000 ambele tipuri, fundul din trei rulouri, (un rulou
pentru fiecare jumătate din circumferință), virola superioară și inelul superior, mantaua pe
două rulouri , virola superioară inclusiv inelul superior, livrate sub forma elementelor
asamb late pe șantier.
Se formează astfel cea mai grea unitate de transport din rulouri de 600 KN pentru
mantale de rezervoare cu capac fix de 100 -500 KN pentru restul componentelor.
Alternativ, în unele cazuri, capacul se realizează sub formă de semifabricat e,
rezervorul devine astfel un utilaj negabaritic, dar transportabil.
Construcția rulată devine posibilă datorită dezvoltării tehnicii de rulare asigură
următoarele avantaje:
 Micșorarea volumului de lucru la montaj cu cca. 30%;

56  reducerea prețului de cost cu cca.25%;
 scurtarea timpului de montaj de aproximativ 4 ori ;
 îmbunătățirea calității montajului.
Tehnologia montajului este caracterizată printr -un înalt grad de mecanizare,
tehnologia incluzând următoarele operații cu caracter general specifice :
 transportul și operațiile de tachelaj ;
 derularea și montarea fundului;
 ridicarea și desfășurarea ruloului mantalei;
 montarea capacului rezervorului.
La executarea rezervoarelor prin rulare, fundul și corpul rezervorului, realizate în
uzine folosind SAF, se derulează, se montează și se sudează; în acest fel se asigură creșterea
productivității muncii, reducerea greutății și a costului.
Grosimea tablelor corpului cilindric al unui rezervor crește de la bază la vârful
rezervorului. La rulare, tablele subțiri suferă numai deformații elastice (fig.3.2 a), iar la
tablele groase, în fibra exterioară pot apărea deformații plastice .
(fig.3.2 b – tablă rulată), (fig. 3.2 c -tablă derulată).

Fig. 3.2 —Tensiuni și deformații ce apar la rulare și derulare
a- în tabl e subțiri ; b – în table groase la rulare ; c – în table groase
la derulare

57 Cu efortul unitar maxim în fibra exterioară, în cazul unui diametru de înfășurare
D=2R, se poate calcula cu relația:

Din condiții de echilibru rezultă ca, la limita de curgere , în fibra exterioară a
tablei se obțin tensiunile remanente , date de relația
( )
în care : k=
Diametrul remanent , al tablei înfășurate la diametrul și apoi desfășuratele,
este dat de relația :

Diametrul minim de înfășurare în condițiile deformării elastice (fără depășirea lui
), este dat de relația:

Dacă la desfășurare se realizează deformații elastice în sens contrar (fără a se depăși
), diametrul minim de înfășurare este dat de relația :

Deformațiile plastice ce pot apărea la rulare nu conduc de obicei la degradarea
materialului.
Astfel la un rezervor de 10000 (grosimea maximă a tablelor s=14mm.) rulat după
raza de 1330mm., fibrele exterioare ale tablelor sunt alungite cca 0,5 % din care 0,14 %
deformare elastică 0,36 % deformare plastică, ceea ce este mult sub deformația critică 5…3 %
(corespunzătoare oțelului).
Ruloul care este lăsat liber are tendința de a se derula complet în partea în care
tablele sunt subțiri trebuie derulat forțat în partea cu tablele groase. Derularea până la
diametrul nominal al rezervorului face ca momentele din secțiunile tablelor să var ieze de sus
în jos, schimbându -și semnul. Experiența a dovedit însă că tensiunile remanente generate de

58 fenomenele menționate, peste care se suprapun cele de sudare nu reduce rezistența
construcției, comparată cu cea a rezervoarelor executate după metoda clasică.
Fundul și mantaua se execută în uzină, folosind SAF. La început s -a folosit la
execuția rezervoarelor mici (din tabla mai groasă) se aplică sudarea din ambele părți, ca placă
(primul strat cu patrunderea de 0,7…O,8s), folosind instalații cu 5 n ivele. Astfel de instalații
permit realizarea rezervoarelor până la 50.000 (lățimea desfășuratei până la 18 m., table
cu grosimea s<158m.). Rezervoarele mai mari nu se fac prin rulare deoarece ar fi necesară
rularea unor table cu grosimi mult prea mari.
La realizarea rezervoarelor prin rulare se folosesc table de 1500×6000 m. Folosirea
sudării SAF și executarea întâi a sudurilor transversale apoi a celor longitudinale permit
realizarea sudurilor în cruce, fără ca aceasta să afecteze rezistența și s iguranța în exploatare a
rezervorului.
În timpul execuției se aplică controlul dimensional de etanșeitate a sudurilor, probele
cu vacuum și cu lichide penetrante, intersecțiile sudurilor se controlează cu radiații
penetrante.
După rulare, sudarea siguranțe lor contra derulării transportul pe șantier, se trece la
montarea rezervorului.
Pentru asigurarea unei rigidități și precizii diametrale mai mari a rezervoarelor
realizate prin rulare s -a experimentat, cu bune rezultate, construcția cu inele de rigidizare ,
realizate prin umflare.

Transportul și operațiile de tachelaj
Transportul se execută în trei variante :
 varianta I — transportul pe cai ferate (la șantier), trasvazarea pe trailer
(baza), pe transportul pe trailer (la fundație) (fig.3.4 a)
 varianta II — transportul pe trailer cu descărcarea direct pe fundație —
(fig.3.4b)
 varianta III — transportul pe trailer prin rostogolire pe rampa amenajată la
fundație — (fig.3.4 c)

59
Fig. 3.4 —transport rezervor și operații de tachelaj

Derularea și montarea fun dului
Fundurile mari se fac de obicei dintr -un numar par de rulouri, pentru a avea o sudură
diametrală; fundurile nerealizate astfel nu se asează bine pe fundația care are o mică
convexitate. Derularea ruloului sau rulourilor se face automat datorită tensiunii elastice de
roluire și dirijat prin intermediul frecării exercitate de cablul înfășurat și fixat cu capetele la
punctul fix și tractor.

Ridicarea și desfășurarea ruloului mantalei
Ridicarea ruloului mantalei este operația cea mai importantă se p oate executa în
variantele:
ridicarea cu stâlp căzător (capră) care din punct de vedere al utilizării este modul de
ridicare cel mai simplu, dar din cauza timpului mare de lucru este cea mai neeconomică —
(fig.3.5)

60
Fig. 3.5 —ridicarea ruloului mantalei cu stâlp căzätor (capră)

ridicarea cu perechi de stâlpi : este de asemenea o metodă rudimentară de ridicare,
(fig.3.6), ea realizându -se în subvariantele:
 cu stâlpi montați în afara fundației
 cu stâlpi montați pe fundație

Fig. 3.6 —ridicarea ruloului mant alei cu perechi de stâlpi

61  ridicarea cu două lansatoare un tractor auxiliar, constituie o metodă de
ridicare pentru șantierele în cadrul cărora se află în dotare macarale pentru
astfel de montaje;
 ridicarea cu macarale pe pneuri șenile, respectiv automacara le, constituie
varianta cea mai corespunzătoare din punct de vedere tehnico -economic, fiind
indicată pentru șantiere mari.

Derularea (desfășurarea) ruloului mantalei se execută automat, ca în cazul fundului,
datorită tensiunii elastice remanente de rolu ire. Desfacerea se face dirijat cu un cablu fretat de
la un cabeston. — (fig. 3.7)

Fig. 3.7 —derularea ruloului mantalei

62
Fig. 3.8 —schema derularii panoului mantalei rezervorului
1- fund rezervor; 2 – rulou; 3 -porțiune derulată a mantalei;
4-cablu de ancorare; 5 cablu de tractiune; 6 -tractor

3.2. Prescripții privind execuția, transportul și montajul rezervorulul
proiectat

3.2.1. Prescripții tehnice de execuție

Tablele pentru confectionarea fundului, mantalei capacului se vor trasa și tăia
conform formelor dimensiunilor din proiect.
Toate masurătorile la trasarea tablelor și profilelor trebuie făcute cu instrumente
metalice standard pentru măsurat, iar șabloanele folosite la trasarea muchiilor curbe să fie
admise de controlul tehnic de calitate.
Dacă abaterea de la planeitatea tablei sau de la forma profilului ce urmează a fi
folosite nu se încadrează în cele admise de standard, aceste semifabricate trebuiesc
îndreptate.

63 Procesul de îndreptare (la rece sau la cald), se va alege în funcț ie de valorile și de
tipul deformațiilor ce le prezintă. Deformațiile maxime ale pieselor la care se admite
îndreptarea la rece vor fi:
pentru table și platbande — ondulația:

pentru table și platbande — deformațiile în formă de sabie:

pentru corniere — îndoire față de axele principale:

pentru profilul "U” — îndoire față de axele principale:

f— săgeata curbarii;
l — lungimea ondulatiei;
t — grosimea tablei;
p — lungimea, lățimea tablei;
b — lățimea aripei;
h — înălțimea profilului;
Se consideră bune pentru execuția rezervorului tablele care satisfac cerințele:
 nu prezintă defecte de laminare (exfolieri, stratificări) peste cele admise de
STAS 437 -87 clasa A sau B ,
 nu prezintă șanturi sau alți concentratori de tensiuni (zgârieturi, etc.)
Tablele corespunzatoare calitativ dimensional se vor trasa apoi tăia la di mensiunile
indicate în proiect.

64 Marginile tablelor se vor uzina prin forfecare (la table cu grosimi mai mici de 9 mm),
rabotare sau folosind tăierea oxiacetilenică automată. Marginile circulare ale tablelor de la
capac sau fund pot fi tăiate prin procedeul oxiacetilenic manual cu polizare ulterioară a
neregularităților rezultate după tăiere.
Tablele mantalei ale fundului, după prelucrare se vor încadra în următoarele
toleranțe:
 la planeitate se admite o sageatä de max.8 mm la un liniar de 2m când tabla
stă pe o suprafață plană;
 abaterile maxime la dimensiuni:
a. Pentru table ce urmează a se îmbina prin sudură cap la cap: ± 1.5mm pe
lungime, lățime ± 2mm pentru diagonale;
b. Pentru table ce urmează a se îmbina prin suprapuneri (epolari) ± 5mm pentru
diagonale;
După uzinare, tablele mantalei fundului se vor ambala în pachete legate balot și se
vor expedia la instalația de rulare, unde urmează a se asambla pentru realizarea fundului
mantalei, conform desenelor.
În privința modului de execuție a rulării, se preciz ează următoarele:
 se rulează mai întâi mantaua, apoi fundul, astfel ca la montaj sä se facă întâi
derularea fundului și asezarea pe fundatie, după care se derulează mantauași
tablele mantalei;
 diametrul minim de rulare va fi de cca. 2500 m., funcție de gr osimea maximă
a tablelor;
 lungimea ruoului va corespunde înălțimii mantalei ;
 dacă diametrul fundului depășește ca dimensiune înălțimea mantalei, acesta
se va realiza din două subansamble;
 rularea se va face pe tamburi special realizați.

Subansamblele ce alcătuiesc capacul, se execută în uzină sub forma chesonată,
conform desenelor de execuție, respectându -se următoarele toleranțe:

65  la pereții curbi se admite o lumină de 10 mm la un șablon de 3 m (cand segmentul este
gata confecționat);
 la orice tablă de a coperire se admite o lumină de 10 mm față de un liniar de 3m.
 asamblarea tablelor segmentului de ponton se va face după ramele de cornier (50x50x5)
cu ajutorul unor dispozitive interioare și exterioare, demontabile ce vor asigura secțiunea
corectă;
 după ex ecuția segmenților de ponton, se va face un premontaj în uzină a întregului ponton
pe sectoare de , după care se vor marca;
 la țevile stâlpilor de susținere a capacului, nu se admit săgeți mai mari de 0.001L (unde L
este lungimea stâlpului), îns ă cel mult 5 mm ;
 săgeata deformației elementelor ce compun scara mobile și calea de rulare va fi
D<1/1000 (la lungimea elementului), dar maxim 5 mm;
 uzina va asigura execuția îngrijită a treptelor, vangurilor, tijelor, articulațiilor și roților
scării mobile. Înainte de a fi livrate, se va face proba de funcționare a treptelor
basculante;
 treptele, vangurile și elementele de balustradă ale scării elic oidale se vor trimite separat,
urmând a fi asamblate la montaj.
 dimensiunile celorlalte elemente ale subansamblurilor rezervorului care nu au tolerate de
execuție, se vor încadra în abaterile limită, pentru dimensiuni fără toleranțe, conform
indicațiilor din STAS 2300 -88, clasa mijlocie de execuție;
 după executarea cordoanelor de sudură de la manta, se va face o verificare a aspectului
cordoanelor pe partea ce va fi la interiorul rezervorului. Toate neregularitățile
cordoanelor se vor îndepărta prin poliz are (pentru asigurarea unei funcționări a
sistemului de etanșare a spațiului dintre mantă și capac.

3.2.2. Controlul execuției

Toate subansamblele vor corespunde formelor dimensiunilor date în proiect cu
respectarea abaterilor limită prescrise.

66 Se vor ve rifica calitățile materialelor întrebuințate în execuție, care trebuie să
corespundă celor indicate în proiect.
Cordoanele de sudură de la segmenții pontonului se vor verifica la etanșeitate prin
stropire cu jet de petrol sub presiune, pe o parte la inter ior și vopsire cu lapte de var pe partea
opusă. Se consideră suduri etanșe dacă după 12 ore nu apar pete de petrol pe stratul de lapte
de var. Dacă încercarea se face la o temperatură sub , timpul de așteptare va fi de minim
24 ore.
Se va verifica asp ectul cordoanelor de sudură, valorile abaterilor la forma geometrică
se vor încadra în valorile maxime admise corespunzatoare clasei I de calitate conform
normativului 127 -82. Sudura defectă se va crăitui și se va resuda.

3.2.3. Condiții de vopsire și t ransport

Toate subansamblele rezervorului vor fi expediate pe șantier protejate împotriva
acțiunii climatice după cum urmează:
 fundul, mantaua elemenții capacului se vopsesc cu două straturi de grund
anticoroziv pe suprafața ce va veni la exteriorul rezervorului cu un strat de
produs C2 pe suprafața ce va veni la interiorul rezervorului;
 marginile subansamblelor ce urmează a se asambla prin sudură (îmbinarea
subansamblelor fundului, îmbinare de încheiere manta) se vor proteja cu
grund vinilic, pasiv ant (3834 -40, după ce suprafețele au fost pregătite la
luciu metalic.

Toate subansamblele vor fi obligatoriu marcate în uzină pentru ușurarea și
executarea corectă a montajului (în special segmenții pontonului).
Marcarea se va face la alegera uzinei (se r ecomandă ca marca să cuprindă numărul
de desen al subansamblului) folosind vopsea de ulei rezistentă la intemperii, în contrast cu
vopseaua de protecție.
Toate subansamblele și piesele se vor asambla și încărca corespunzător, pentru a se
asigura livrarea fără deteriorări.

67 Manipularea în vedera încărcärii și descărcării se va face cu atenție și cu utilaje
adecvate pentru a nu se produce deformații ce ar scădea capacitatea de rezistență a
subansamblului;

3.2.4. Prescriptii la montarea fundului

Înaintea executării montajului fundului, se va verifica amănunțit fundația, anume:
Dimensiunile fundației care trebuie să corespundă cotelor din proiect;
Orizontalitatea marginii fundației, care se va verifica în cel puțin opt puncte de la
circumferința fundației, însă nu la distanțe mai mari de 6m.;
Încălzirea suprafeței fundației de la centru la margine conform proiectului (se va
asigura o pantă de 1,5%);
Montajul fundului se execută prin derulare, având în vedere ca în timpul derulării să
nu se producă deterior ări ale stratului izolant al fundației;
Subansamblele fundului, după derulare, se vor prinde între ele numai prin dispozitive
demontabile după care zonele marginale se vor suda pe o lungime de 300mm (de la margine
spre centru).

3.2.5. Prescripții la mont area mantalei

Înainte de ridicarea ruloului mantalei pe fundație se va trasa și marca circumferința
exterioară a rezervorului și poziția axelor de închidere mantă față de axele principale ale
rezervorului.
Ridicarea ruloului la verticală se va efectua cu mijloace corespunzatoare astfel încât
să nu se producă deformări.
Așezarea ruloului pe fundul rezervorului se face prin intermediul unei plăci -suport.
Pentru a micșora frecarea placă -fund, în timpul derulării, se va unge fundul cu un strat de
vaselină consistentă;
Desfășurarea ruloului se efectuează prin trageri tangențiale succesive astfel încât să
se asigure o derulare lină urmărind cu exactitate circumferința marcată pe fundul

68 rezervorului. Pe masura ruloului mantalei, se va asigura rigidizarea ma ntalei prin sudarea
elemenților, rigidizare vârf manta, pe de o parte ancorarea corespunzătoare, pe de altă parte;
În timpul derulării se va verifica cilindricitatea verticalitatea mantalei;
Execuția cordonului de sudura de încheiere manta se face înaintea sudării mantalei
de fundul rezervorului. Sudura se execută după ce se realizează o pasuire perfectă a capetelor
mantalei. Se va lăsa o porțiune nesudată la baza mantalei, pe o lungime de 60 0 mm, care se
va suda după executarea sudurii fund -manta;
Tehnologia realizării cordonului de sudură de încheiere a mantalei, a cordonului de
sudură fund -manta, va fi stabilită de întreprinderea de montaj. Se vor asigura deformații
minime datorită contra cțiilor cordoanelor de sudură, astfel încât după montarea întregului
rezervor, dimensiunile finale să se încadreze în toleranțele prescrise.

3.2.6. Prescripții la realizarea capacului plutitor

Pentru realizarea capacului plutitor se utilizează un stelaj a cărui executare începe
după terminarea montajului manatalei, fundului și după terminarea îmbinärii fund -manta
după executarea probei de etanșeitate la cordoanele de îmbinare de la manta -fund a
cordonului de îmbinare fund -manta.
Stelajul se va executa la distanța de 1200mm față de fund și se va realiza astfel încât
la așezarea segmeților pontonului să se asigure verticalitatea pereților pe conturul exterior și
interior, iar pentru membrană să se realizeze panta de 5%.
În timpul montajului se va respecta o rientarea din planul de ansamblu al capacului
plutitor față de axele
Ordinea de executare a sudurilor va fi în conformitate cu ordinea stabilită de
montator în tehnologia de sudură elaborată și va urmări ca după executarea întregului cap ac,
deformațiile ce apar ca urmare contracțiilor cordoanelor de sudură să se încadreze în
toleranțele indicate în capitolul "Toleranțe".
Montarea stâlpilor de susținere a capacului se va face respectând orientarea și
indicațiile date în desenul de ansambl u al capacului plutitor în desenul stâlpilor de susținere a
capacului.

69 Montarea accesoriilor pe capac se face respectând amplasarea indicate și cotele de
montaj din desene.
Ulterior se trece la demontarea stelajului.
Sistemul de etanșare se montează după a nsamblarea capacului plutitor. Pantru
realizarea unei bune etanșări se recomandă distribuirea cât mai uniform posibil a sistemelor
de pârghii articulate și montarea unor contragreutăți sensibil egale la brațele cotite ale
sistemului.
Trasarea axelor de poz iționarea sistemelor de pârghii articulate pe peretele
pontoanelor capacului se va începe din zona sistemului antirotativ respectând indicațiile de pe
desen.
Pentru centrarea pieselor de legatură a pieselor de sprijin pe peretele pontonului cât
și pentru asamblarea brațelor articulate se vor folosi dispozitive de montaj așa cum se indică
în desenul de montaj pentru sistemul de etanșare.
Verificarea bunei funcționări a sistemului de se face prin deplasarea capacului pe
întreaga înălțime a rezervorului (în t impul probei hidrostatice); în timpul deplasării capacului,
sistemul de etanșare nu va avea o lumină mai mare de 10mm față de mantaua rezervorului.
După constatarea bunei funcționari a sistemului de etanșare, se închide spațiul inelar
dintre capac și mant a, se montează membrana de cauciuc și legăturile electrice.

3.2.7. Prescripții privind execuția și montarea sistemului de etanșare la
capac

Sistemul de are rolul de a închide aproape etanș spațiul inelar dintre periferia
capacului plutitor și mantaua rez ervorului, permițând o variație a distanței dintre manta și
capac de la minim 100m la maxim 400mm.
Este de tip inel metalic (tablă de aluminiu) sprijinit menținut în permanență (nu prea
strâns) pe suprafața interioară a rezervorului prin suporți de tip „pa ntograph” uniform
repartizați pe conturul exterior al capacului.
Pentru închiderea spațiului inelar dintre capac și manta (o coloană circulară cu

70 lățimea de 250m) se folosește o pânză cauciucată rezistentă la acțiunea vaporilor de produs și
la acțiunea c limaterică.
Montajul sistemelor de etanșare , se realizează respectând următoarele indicații:
Se trasează pe peretele vertical al pontoanelor axele sistemelor articulate, la
distanțele indicate în desenul de capac;
Primele două axe se trasează simetric față de ștuțul gurii de vizitare de la sistemul
antirotațional;
Brațele articulate se montează împreună cu bolțul și contragreutatea pe dispozitiv;
Piesa de legătură și piesa de sprijin se montează la ponton cu ajutorul dispozitivului;
După ce piesa de leg atură și piesa de sprijin se așează pe dispozitivul de montaj, se
aduce dispozitivul cu reperul marcă roșie pe linia trasă la ponton. Se fixează dispozitivul
indicat la ponton prin apăsarea pe pârghie după care se sudează la ponton, piesa de sprijin și
piesa de legatură.
Montajul inelului de etanșare se face în felul următor:
 se rictuiește spațiul dintre două bucle flexibile ale inelului metalic la raza interioară a
mantalei;
 se montează piesele de legatură la inelul de etanșare;
 tablele astfel pregătite se montează cap la cap conform numerotării de împerechere și se
asează pe dispozitivele de pe manta. Operația se repetă până se închide inelul de etanșare;
 se montează axul cotit împreună cu piesele de articulație;
 se suspendă inelul de etanșare de axele cot ite, suspendarea se face din 4 în 4 axe cotite ;
 se desface inelul din dispozitive prin scoaterea dornurilor ;
 se trece marginea inferioară a inelului de etanșare peste ochiurile de jos ;
 se dă drumul la fiecare sfoară în mod succesiv cu cca. 100mm până se parcurge toată
periferia mantalei. Operația se repetă până ce inelul coboară suficient ca să se poată
monta la brațele articulate;
 pentru ușurința montajului inelului de etanșare, se ridică contragreutățile brațelor
articulate până ce capul superior al brațului ajunge la jumătatea spațiului dintre manta și
capac;
 după montarea inelului, piesa izolatoare nu trebuie să atingă mantaua;

71  dacă piesa izolatoare atinge mantaua, capacul superior al brațului se articulează în gaura
a două piese se legătură;
 în timpul montajului, elementul de bază și inelul de etanșare se montează cu găurile de
fixare în același plan radial (steaza întai inelul de etanșare);
 înainte de montarea membranei de cauciuc se face proba de funcționare a sistemului prin
deplasarea sistemu lui de etanșare prin deplasarea capacului pe întreaga înalțime a
rezervorului. Operația se face o dată cu proba hidraulică a rezervorului;
 în timpul deplasării cpacului se monteazä toate neetanșeitățile dintre manta și inelul de
etanșare;
 mantaua nu trebu ie să aibă deformații locale. Nu se admite o lumină mai mare de 15 m
între manta și inelul de etanșare.

3.2.8. Prescripții privind montarea echipamentului
Echipamentul prevăzut la rezervoarele cu capac plutitor este format din:

Echipamentul tehnologic;
Racorduri tras -împins;
Racord scurgere;
Serpentina interioară de încalzire;
Echipamentul de acces servicii;
Gura de vizitare pe manta;
Gura de vizitare pe capac;
Gura vizitare ponton;
Gura de luat probe; Ștuț ventilație spațiu etanșare
Mira indicatoare de nivel;
Echipament de siguranță;
Dispozitiv preaplin;
Dispozitiv antirotativ pe capac;
Dispozitiv automat aerisire;
Sistem captare apa meteorice;
Serpen tină încalzire pe capac.

Amplasarea întregului echipament se va face conform desenului de ansamblu,
functie de pozitiile indicate fatä de axele principale.
Din întreg echipamentul, gura de vizitare pe capac, gurile vizitare pontoane, gura de
luat probe, dispozitivul antirotativ la capac, dispozitivele automate de aerisire, serpentina de
încalzire pe capac, mira indicatoare de nivel au poziții fixe pentru oric e tip de montaj, restul

8 echipamentului își poate schimba poziția de la montaj, amplasarea lui făcându -se conform
desenului de orientare specific fiecärui montaj.
La amplasare se va ține cont ca sudurile ehipamentului să nu cadă pe cordoanele de
sudură ale rezervorului.
Construcția metalică de acces se compune din:
 scări elicoidale;
 platforma intermediară;
 platforma superioară de acces la scara mobilă;
 scara mobilă;
 cale de rulare
Montarea întregii construcții metalice se va face după montarea mantalei
rezervorului (inclusiv grinda de varf) și a capacului, respectând cotele și indicațiile din desen.
Montarea accesoriilor va consta în:
 decuparea tablei rezervorului la dimensiunea indicată în desenul specific
accesorului de montat;
 asamblarea ac cesorului respectând orientarea dată (dupä axa sau paralel cu
axul de montaj) cum se menționează în desenul de amplasare a racordurilor;
 prinderea prin sudare, conform indicațiilor din desenul specific;

3.2.9. Toleranțe

După terminarea montajului înain te de proba hidraulică, dimensiunile și forma
rezervorului se vor încadra în urmatoarele toleranțe:
diferenta dintre două diametre perpendiculare măsurate în același plan la 300mm
deasupra îmbinării fund -manta nu va depăși 0.002D (unde D este — diametrul interior al
rezervorului), dar nu mai mult de ± 40mm ± 2mm pe rază;
abaterea maximă la verticală între corniera de vârf înălțimea totală a rezervorului;
abaterea de la verticală a punctelor de pe aceiași generatoare (se verifică pe mai
multe generatoare c e se găsesc la distanțe de maximum 6 m, măsurat pe perimetru) față de

9 verticală, ce trece prin punctul cel mai jos al primei virole, nu trebuie sä depășească
urmatoerele valori (plus, minus).

Marimea abaterilor admise
Tabelul 3.1

Nr. virolei
(de la baza la
vârf) I II III IV V
Marimea
abaterrii 10 15 25 30 40

Măsurarea aba terilor se face la o distanță de 30 -50 mm de cordonul orizontal al
virolei.
Pentru 20% din generatoare la masurare se admit abateri mai mari dar nu mai mari
decât cele din tabelul de mai jos:

Mărimea abaterilor admise
Tabelul 3.2

Nr. virolei
(de la bază la
vârf) I II III IV V
Marimea
abaterii 15 20 30 45 55

săgeata unei virole în raport cu înălțimea ei este maximum 15 mm.

Abateri locale (burdușiri) față de o linie ce unește marginile de jos și de sus a părții
deformate (fără a se lua în considerație săgeata virolei) nu vor depăși ± 15mm.

10 CAPI TOLUL IV
PRINCIPII ECONOMICE DE REALIZARE A MONTAJULUI.
PRINCIPIILE REALIZĂRII GRAFICELOR CU APLICAREA
CONCRETĂ LA TEHNOLOGIA DE REALIZARE A
REZERVORULUI PROIECTAT

4.1 Principii și metode de planificare -control ale lucrărilor de
construcții -montaj

Complexitatea problemelor ridicate de dezvoltarea societății a făcut necesară
căutarea de noi rezolvări în organizarea și conducerea vieții economice apărând discipline ca:
cercetarea operațională, cibernetica economică, pshiologia organizärii,etc.
Princ ipiile programării matematice sunt utilizate la planificarea și urmărirea
executării lucrărilor de construcție -montaj, deoarece mărirea complexității a volumului de
lucrări a făcut ca metodele de organizare -programare -conducere -verificare, bazate pe talent și
intuiție organizatorică să fie total depășite.
Încă din 1957 s -au elaborat și aplicat o serie de metode care au denumiri, orientări și
aplicäri diferite, au comună noțiunea de drum critic din teoria grafurilor.

4.1.1. MDC — Metoda drumului critic

Metoda drumului critic, pusă la punct în 1957, consideră că orice lucrare, indiferent
de complexitate, poate fi descompusă în lucrări simple (operații) denumite ACTIVITĂȚI,
care se condiționează între ele, în EVENIMENTE sau ETAPE, care marchează începutul s au
sfârșitul activităților.
Evenimentele -se pot reprezenta prin noduri
Activitățile – se pot reprezenta prin arcuri (săgeți)

11 Lucrarea apärând din această concepție de reprezentare ca un grafic de relea format
din noduri și arcuri. Rezultă că graficul reț ea este reprezentarea în formă de rețea plană a
desfășurării activităților necesare pentru efectuarea unor lucrări complexe.
O activitate este o parte distinctă dintr -o lucrare, un subproces precis determinat care
implică un consum de timp eventual de res urse. Ea nu se referă numai la operații propriu -zise
(fizice) ci poate reprezenta studii, cercetări, formalități administrative sau alte activități
necesare, care condiționează efectuarea unei lucrări.
Principiul metodei drumului critic constă în identifi carea activităților determinante
pentru stabilirea duratei de executare a lucrărilor.

Avantajele acestei metode sunt:
 permite punerea în evidență a legăturilor tehnologice;
 asigură condiții pentru refacerea ușoară a graficului de lucrări în condiții impu se;
 permite redistribuirea prin programare în timp, a activităților;
 permite programarea activităților cu ajutorul tehnicii de calcul;
 face posibilă întocmirea de grafice coordonatoare la diverse nivele;
 conduce la scurtarea termenelor de execuție și reali zarea de economii fizice valorice ;
 permite realizarea de planificări și efectuarea de analize de costuri.

4.1.2. Aplicarea metodei drumului critic în planificarea execuării
lucrărilor

Lucrarile de programare și urmărire a execuției prin metoda drumului critic, cuprind
următoarele etape:
 studierea stabilirea condițiilor generale de lucru (termene, durate estimative, posibilități
de procurare a resurselor, aspecte organizatorice legate de numărul întreprinderilor care
participä la execuție, etc.);
 preciza rea obiectivelor urmărite prin aplicarea metodei drumului critic (estimarea duratei
de execuție, urmărirea respectării duratei, reducerea costului total, alternativ a unei
componente a acestuia, etc.);

12  precizarea nivelului de detaliere a graficului;
 identi ficarea activităților;
 stabilirea intercondiționarii activităților;
 elaborarea graficului rețea pe baza listei de activități de mai sus;
 stabilirea duratei activităților pe bază statistică;
 calculul termenelor și stabilirea drumului critic;
 depistarea și a plicarea eventualelor optimizări;
 efectuarea actualizărilor periodice.

4.1.3 Elaborarea graficului –rețea

Conform definiției, graficul rețea se compune dintr -o succesiune de activități
(reprezentate prin arcuri) și de evenimente (reprezentate prin noduri ).
Fiecare activitate (i,j) se desfășoară între două evenimente (i) si (j) , necesitând un
interval de timp ( ) numit durată.
Reprezentarea grafică a termenilor definiți mai sus este redată în fig.4. 1.

Fig.4.1. – reprezentarea grafică a termenilor definiți

Prin ACTIVITATE se definește acțiunea (activitatea) care necesită timp și resurse.
Spre deosebire de acest termen, în scopul impunerii în grafic a unei succesiuni logice
sau al introducerii unor condiții, se defineste prin ACTIVITATEA FICTIVĂ acea activitate
care nu necesită factorii timp și resurse. Ea are durată nulă.

13 DRUMUL este o succesiune de activități parcurse în sensul arcurilor, astfel încât
evenimentul final al fiecărei activități coincide cu evenimentul inițial al activității următoare.
Drumul complet este drumul al cărui început este nodul inițial și are sfârșitul în
nodul final al rețelei. Se mai definesc:
drumul care precede nodului i = drumul care începe în nodul inițial sfârșește în
nodul i;
drumul care succede nodului i = drumul care începe în nodul i sfârșește în nodul
final;
drumul între nodurile i,j = drumul car e începe în nodul i sfärșește în nodul j.
Lungimea unui drum este reprezentată de suma duratelor activităților componente,
DRUMUL CRITIC fiind drumul complet cu durata maximă.
Durata de execuție unei lucrări corespunde lungimii drumului critic.

Pentru f iecare eveniment ”i” se calculeazä două termene :
Termenul minim ( ) reprezentând termenul cel mai devreme de realizare a
evenimentului și flind dat de lungimea celui mai lung drum dintre evenimentul initial (zero)
și evenimentul ”i”.
Termenul maxim ( ) reprezentând termenul cel mai târziu admisibil de a se realiza
evenimentul, astfel că durata totală a lucrärii, realizată prin drumul critic, să nu fie depăștä,
fiind obținut prin scăderea din lungimea drumului critic a lungimii celui mai lung drum dintre
evenimentele ”i” și final.
În fig.4.2 este ilustrată reprezentarea celor două termene:

Fig. 4.2 — reprezentarea grafică a celor două termene

14
Termenul cel mai devreme al evenimentului initial este zero deci = 0 , iar cel mai
târziu admisibi l al evenimentului final coincide cu termenul cel mai devreme al acestui
eveniment , adică
.
Pentru activități, termenul minim de începere al activității ”ij” ( ) este termenul cel
mai devreme la care poate începe activitatea ”ij” fiind egal cu termenul m inim al activității
”ij” adicä ( ). Temenul minim de terminare al activitatii ”ij” ( ) este termenul cel
mai devreme la care se poate termina activitatea ”ij” și este egal cu suma termenului minim
de încep ere și durata activității, adicä : ( .
Temenul maxim de terminare al activității ”ij” ( ) este cel mai întârziat termen la
care se poate termina activitatea ”ij”, fiind termenul maxim al evenimentului ”i” , adică:
=
Termenul maxim de începere a activitätii ”ij” ( ) este cel mai întârziat termen la
care se poate începe activitatea ”ij” obținându -se prin scăderea duratei activității ”ij” din
termenul maxim al evenimentului ”j”, adică:
=
Deci pentru fiecare activitate , termenele maxime minime ale evenimentului sunt:
pe scara timpului, aceste termene definesc intervalele reprezentate în
fig. 4.3

Fig. 4.3. – reprezentarea grafică a intervalelor

15 ; ; ;
În expresiile de mai sus :
Q(i) , Q(j) indică libertatea de amplasare a evenimentului ”i ” respectiv ”j”
(ij) reprezintă intervalul (durata ) maxim admisibil;
(ij) reprezintă intervalul maxim care nu reduce la nicio activitate următoare;
(ij) reprezintă intervalul maxim care nu reduce la nicio activitate precedentă;
(ij) reprezintă int ervalul maxim care nu reduce la niciuna din activități.

4.1.4. Întocmirea graficelor

Graficele rețea trebuie sa aibă o astfel de topologie încât sa permită atât înscrierea
datelor, cât și urmărirea ușoară a succesiunii activităților – deci a desfă șurării proceselor
tehnologice. Trebuie asigurat că rețeaua să nu includă cicluri închise , adică să nu aibă săgeți
care reprezintă activități care se întorc de la faza de la care a plecat.
Nu se admit, cu excepția ultimei săgeți (activități) săgeti cu c apăt liber. Fiecare
eveniment se numerotează cu numere distincte, fiecare activitate se simbolizează cu o notație
proprie, corespunzatoare cuplului distinct de evenimente care o definesc.
Este posibil ca un eveniment sa fie comun mai multor activități, caz în care cel de -al
doilea trebuie să fie distinct, ceea ce se realisează prin introducerea activităților fictive.
În graficele rețea, activitățile reale se trasează cu linii pline, iar cele fictive cu linii
punctate.
Activitățile fictive pot fi de tipurile fără timpi (cu timpi zero), care nu condiționează
sub nicio formă executarea activităților ulterioare (deci valorile termenelor maxime ale
evenimentelor) și cu timpi care impiedică efectuarea activității următoare cu termen
determinat (deci afectează valo rile termenului maxim al evenimentului următor).
Pentru activitățile reale, în dreptul săgeții se trec valoric timpii aferenți, exprimați în
aceeași unitate (lună, săptämână, zi ,etc.) . Ca mod de rezolvare se adoptă activitățile fictive
fără timpi – cifra zero nu se trece.
Orientarea săgeților este preferabil a se executa de la stânga la dreapta.

16 Drumul critic reprezintă durata maximă de timp obținută prin sumarea duratei tuturor
activităților consecutive, parcurgâdu -se graficul rețea de la evenimentul inițial către cel final
pe toate combinațiile consecutive posibile.

Elaborarea graficelor – retea se efectuează prin executarea lucrărilor indicate în
cadrul urmatoarelor etape
ETAPA I — Întocmirea graficului rețea
1. stabilirea condițiilor generale de lucr u
2. analiza obiectivelor principale din care se compune lucrarea și stabilirea
legăturilor reciproce dintre acestea ;
3. stabilirea listei activităților legăturilor tehnologice;
4. stabilirea topologiei graficului – retea.

ETAPA II – Calculul graficului – rețea
1. stabilirea termenelor minime maxime de începere și terminare ale
activităților, după cum urmează:
a. se calculează termenele minime ale evenimentelor ( ) plecând de la
evenimentul inițial care are =0, prin deplasarea în sensul săgeților,
în variantele:
i. evenimentul respectiv este evenimentul următor al unei singure activități . În acest caz
termenul minim ( ) se obține prin însumarea duratei minime al activității la termenul
minim al evenimentului precedent, valoarea înscriindu -se în pătratul din stânga
evenimentului respectiv;
ii. evenimentul respectiv este evenimentul următor la două sau mai multe activități. În acest
caz termenul minim ( ) se obține prin însumarea duratei minime a activității cu valoarea
maxim aleasă dintre valori le termenelor minime ale evenimentelor precedente , înscrierea
facându -se în același mod.
b. se calculează termenele maxime ale fiecarui eveniment ( ) plecând de
la evenimentul final (parcurgând graficul în sens invers ) în variantele:

17 i. evenimentul resp ectiv este evenimentul precedent al unei singure activități . În acest caz
termenul maxim ( ) rezultă prin scăderea duratei activității din termenul maxim al
evenimentului următor al activității, pentru care se calculează valoarea, înscriindu -se în
pătratul din dreapta de deasupra evenimentului;
ii. evenimentul respectiv este evenimentul precedent la două sau mai multe activități. În acest
caz termenul maxim ( ) rezultă prin scăderea duratei activității din valoarea minimă
aleasă dintre valorile max ime ale evenimentelor următoare.
c. se verifică corectitudinea întocmirii topologiei graficului a efectuării
calculelor prin:
i. observarea existenței, în cazul evenimentului inițial, a egalității pentru
termenul minim respectiv maxim;
ii. constatarea că pentru orice eveniment, valorile termenului maxim înscrise în pătratul din
dreapta, trebuie sa fie același indiferent de bucla parcursă, considerată din configurația
graficului -rețea;
iii. constatarea că pentru două evenimente consecutive (i și j) care delim itează acțiuni fictive
fără timpi (cu timpi zero), valoarea termenelor minime ( ) și maxime ( )
satisfac relația

Fig. 4.4. — graficul rețea

18
Prin indexuri se înțelege sensul de parcurgere al rețelei, simbolizându -se
evenimentele care delimitează acțiunile. Ținând seama de codul operațiilor (A -R),
succesiunea acțiunilor (opera țiilor), indexarea evenimentelor (1 -19) condiționată de
interdependența proceselor tehnologice se stabilește de topologia grafic ului.
Aplicarea metodei drumului critic pentru executarea lucrărilor de construcție —
montaj ale unui rezervor cu capacitatea de de 5000 mc, de tip rulat cu capac plutitor cu
pontoane:

Succesiunea operațiilor tehnologice

Tabel 4.1

Operația tehnologică Operația
precedentă index Nr. de zile necesare
codul Denumirea
A Verificarea si transportul
ruloului pe fundatie – 1-2 10
B Derulare rulou fund și
sudare A 2-3 8
C Transportul și ridicarea
ruloului manta B 3-4 4
D Ridicarea si ancorarea
stalpului central C 4-5 2
E Derularea mantalei C 4-6 14
F Prinderea mantalei de
fund în dispozitive C 4-7 14
G Ridicarea elementelor de
capac P2 D-E 8-9 14
H Sudarea elementelor de
capac P2 E-G 10-11 14

19 I Îndreptarea capetelor
mantalei și prinderea
dispozitive în F 7-12 10
J Sudarea mantalei pe
generatoare F 7-13 10
K Ridicarea și montarea elementelor de
capac P2 și P1O J 13-14 8
L Sudarea elementelor de capac P2 și
P10 K 13-15 8
M Montarea și sudarea rozetei stâlpului
central L 15-16 10
N Sudarea mantalei de fund J 13-16 18
O Montarea și sudarea echipamentelor M-N 16-17 8
P Proba hidraulică și remedieri M-N 16-18 18
R Vopsirea rezervorului P 18-19 18

Termenele minime:

Termenele maxime:

Lungi mea drumului critic:
LCR=

20 CAPITOLUL V

ASPECTE ECONOMICE PRIVITOARE LA PROIECTAREA
UNUI REZERVOR CILINDRIC VERTICAL

Rezultatele unei analize economice, care cuprinde aproximativ 350 de tipuri de
cochilii pentru rezervoarele cu o capacitate nominală cuprinsă între 50 -, 80-, 100.000 m3,
având în vedere tipul de oțel constructiv și dimensiunile totale a le plăcilor metalice utilizate.
Analiza a fost efectuată cu privire la o gamă largă de tipuri de oțel din oțel carbon St3S la
oțeluri de oțeluri aliate 18G2AV, având avantajul unor dimensiuni globale variabile de lățime
de la 1,50 la 3,00 m și lungime de 6 ,0 – 12,0 m.
Progresele care au loc în industria auto, petrochimie și în domeniul chimiei
determină o cerere continuă pentru produsele obținute din minereu. Materia primă în sine sub
formă de țiței este importată de numeroase țări de la producătorii care e xploatează minereuri
la unele rate de producție adoptate cantitativ. Uleiul brut este transportat către instalațiile de
prelucrare petrochimică prin conducte pe distanțe lungi sau prin petroliere. În scopul
asigurării unor rezerve indispensabile ale acestu i material strategic necesare în multe domenii
ale economiei naționale, fiecare țară întreprinde niște măsuri care vizează construirea
propriilor baze de stocare a resurselor. Acestea sunt menite să asigure nu numai cerințele
actuale de producție, ci și să protejeze economia de fluctuațiile temporare ale costului
petrolului și ale furnizorilor.
Construcția noilor baze de combustibili și dezvoltarea celor vechi ar trebui nu doar să
fie configurată pentru a asigura o capacitate de stocare adecvată, ci și pent ru a ține cont de
cerințele stringente crescânde legate de protecția mediului natural pus în aplicare de multe
țări. Pentru a satisface cerințele în creștere, se iau măsuri pentru construirea rezervoarelor de
oțel cu fund dublu, înconjurate de pereți de pr otecție. Pe lângă luarea în considerare a
tendințelor de mai sus în construcția rezervoarelor, este necesar să se acorde o atenție sporită
alegerii corecte a materialelor de construcție, tipului și dimensiunilor acestora.

21 Costul total estimat al construcției rezervoarelor include următoarele:
 materialul de construcție utilizat sub formă de foi de oțel,
 transportul materialului pe șantier,
 costul forței de muncă pentru construcția rezervorului la șantier.

Privind mai atent la elementele constructive ale rezervorului, este posibil să se
ajungă la concluzia că, în cazul unei executări corecte a lucrărilor, costul de construcție al
fundului tancului și al acoperișului plutitor este relativ invariabil, iar construcția însăși nu ia
în considerare modificările semnificative ale costurilor sale. Acest lucru se datorează faptului
că elementele pentru construcție sunt realizate din oțel cu cea mai mică calitate a rezistenței.
Valorile forțelor care apar în elementele fac posibil să s e afirme că în oțelul utilizat pentru
materialul lor constructiv avantajul nu a fost luat în totalitate de capacitatea sa de rezistență.
Aplicarea cea mai extinsă a selecției sortimentului de oțel și a dimensiunilor închiderilor de
oțel este posibilă să se realizeze în carcasa rezervorului – cea mai importantă parte a structurii.
Variațiile pot rezulta din alegerea diferită a sortimentului de oțel pentru secțiunile respective
ale rezervorului, precum și a dimensiunii totale a tablelor de oțel.
Astfel, au fo st analizate un număr de cazuri cu trei capacități nominale exemplare, 50
000, 80 000 și 100 000 m3. Analiza a fost efectuată pe baza următoarelor ipoteze:
 calculele de rezistență statică au fost efectuate conform standardului polonez
– PrPN -03210 – În cee a ce privește rezervoarele verticale cilindrice pentru
combustibili,
 rezervorul de stocare a combustibilului a fost proiectat pentru țiței de 8,5 kN /
m3 conform standardului polonez PN -82 / B -02003,
 indemnizația de coroziune de 2 mm, presupunând o utilizare de 50 de ani a
rezervorului și o pierdere medie de coroziune a materialului în valoare de 0 –
0,4 mm pe an,
 rezervorul a fost prevăzut cu un acoperiș plutitor,
 ansamblul sa bazat pe tehnica foilor de oțel.

22 În timp ce se face alegerea tipului de depozitare a uleiului, ar trebui luați în
considerare doi factori majori:
a) economia stocării – să se urmărească minimalizarea pierderilor în timpul
depozitării produselor în conformitate cu specificațiile condițiile operaționale,
b) economie în construi rea rezervorului, ar trebui să se facă încercări de a construi
la un cost redus al investițiilor.
Primul factor este legat de tipul de lichid și capacitatea de stocare necesară în funcție
de destinația tehnologică a rezervorului. Economia de construcție a rezervorului depinde de
inginerii responsabili de proiectarea și execuția unor astfel de structuri inginerești.

5.1. Limitări tehnologice

În condițiile economice actuale, o atenție deosebită ar trebui să se concentreze asupra
capacităților de construire a unor astfel de obiecte inginerești, care să utilizeze cât mai mult
potențialul industriei metalurgice, mijloacele de transport și echipa de asamblare.
În funcție de distanța și locația sitului potențial al rezervorului, se pot utiliza două
tipuri de tran sport:
 transportul rutier de vehicule limitat de lățimea drumului până la 2500 mm;
 transport feroviar limitat de limita de lățime a ecartamentului feroviar de
până la 3150 mm și lungimea elementelor în sus la 18000 mm fără a diminua
gabaritul de limitare a căii ferate dat anterior.
Cu toate acestea, în cazul unui șantier mai extins, est e necesar să se ia în considerare
manipularea elementelor de oțel de la transportul feroviar la transportul rutier pentru a livra
materialele de construcție direct pe șantier. Limitarea care apare în transportul rutier, legată
de constrângerile de lățime a le drumului, poate fi evitată prin transportul pilotat al
elementelor de construcție care depășesc dimensiunile acceptate de gripă. Un astfel de sistem
de transport pilotat se aplică, de asemenea, elementelor constructive spațiale de transport sau
mașinilo r industriale.

23 5.2. Unitatea de asamblare

Unitatea de asamblare trebuie să fie prevăzută cu echipamente adecvate de sudură și
de ridicare și să aibă experiență în efectuarea acestui tip de muncă.
La realizarea unui studiu al muncitorilor din tancuri cons truite în ultimii 30 de ani,
este posibil să se arate o avansare continuă în domeniul amenajării acestor obiecte de sortare.
Sudarea manuală tradițională a fost înlocuită cu suduri realizate de mașini automate de sudura
foarte profesioniste, potrivite pent ru acest tip de lucru. În prezent, aceste echipamente
automate de sudare sunt produse, printre altele, de firma ESAB. Mașinile de sudura moderne
pot fi aplicate pentru a lucra în tancuri cu o rază de curbură minimă de 4000 mm. Folosind
aceste mașini este p osibilă îmbinarea elementelor a căror înălțime variază de la 1000 la 3000
mm. Tabelul 1 prezintă viteze de sudare exemplare în funcție de plăcile de oțel utilizate
pentru construcția rezervoarelor.

TABELUL 1.
Parametrii tehnici tipici ai unei mașini autom ate de sudură
comparativ cu datele de sudare manuale.

Caracteristica sudurii Viteza automată de
sudură Viteza manuală de
sudură Utilizarea metalelor de
umplere e a b
mm mm mm m/h m/h kg/m
10 15-20 6-8 10.0 0.78 1.35
15 15-20 6-8 5.9 0.47 2.45
20 18-22 6-8 4.9 0.34 3.05
25 20-22 6-8 4.4 0.30 3.50
30 21-23 6-8 3.6 0.22 4.40
35 22-24 6-8 3.2 0.17 4.90
40 22-24 6-8 2.6 0.15 5.85

24 5.3. Analizarea problemei

Pe baza acelorași constrângeri cauzate de capacitățile companiilor de construcții,
transport și metalurgie sa făcut o încercare de a pregăti un proiect de minimalizare a costului
construcției rezervorului. Așa cum sa menționat deja, atenția ar trebui să se concentreze
asupra selecției elementelor componente care urmează să fie utilizate pentru construirea
carcasei tancurilor. În cursul elaborării problemei au fost luate în considerare următoarele
caracteristici în analiza variantelor cuvei:

 înălțimea secțiunilor de coajă respective,
 lungimea plăcilor individuale de oțel,
 tipul de oțel constructiv,
 greutatea unui tip particular de oțel constructiv,
 costul materialului (foi de oțel),
 lungimea sudurilor,
 volumul sudurilor,
 costul realizării sudurilor.

TABEL 2
Comparație între diferite tipuri de oțel

25 TABEL 3.
Caracteristici rezultate în urma calculelor

26 Exemple de rezultate ale analizei , prezentate în diagrame

Diagrama 1.
Comparație între masă și costul oțelului pentru rezervorul
V = 50.000 mc făcut din inele cu înălțimea de 1.50 m

Diagrama 2.
Comparație între volumul și costul sudurilor cu lungimea
constantă – 3011 m

27
Diagrama 3.
Comparație între masă și costul oțelului pentru rezervorul
V = 50.000 mc confecționat din inele cu înălțimea de 3.0 m

Diagrama 4.
Comparație ntre volumul și costul sudurilor cu lungimea constantă
– 1811 m

Tipurile de oțeluri de construcție enumerate în tabelul 2 au fost utilizate pentru
analiza comparativă. Tabelul include, de asemenea, o scurtă comparație a puterilor de oțel și
a costului estima t.

28 Așadar, prin abordarea adecvată a inginerului față de executarea sarcinii de
investiții, este posibil să se afecteze în mod semnificativ metoda de realizare a obiectului de
construcție și a costului său de construcție chiar și în stadiul de proiectare a structurii.
Exploatarea potențialului de producție al industriei metalurgice și capacitatea de
transport constrâng timpul de finalizare a structurii clădirii.
Atunci când se decide cu privire la alegerea unei anumite variante de coajă, este
necesar să se ia în considerare următoarele aspecte,
 greutatea redusă a oțelului de construcție. Aceasta poate avea o influență
asupra reducerii costului de transport al elementelor componente,
 lungimea și volumul mai mic al sudurilor care pot afecta semnificativ timpul
de sudare. Reducerea cheltuielilor de sudare cu 50% determină o scădere
substanțială a timpului de construcție. Cantitatea redusă de suduri poate
contribui mult la economisirea timpului și a costului testelor de sudură
defectoscopică și la reducerea utili zării energiei electrice necesare
asamblării,
 să utilizeze segmente mai mari pentru construcția unui rezervor, ceea ce duce
la scăderea cantității totale a elementelor de construcție aplicate și, prin
urmare, la reducerea operațiunilor de manipulare și tra nsport utilizate.
Toți factorii menționați se referă la o reducere a costului forței de muncă a
investitorului, care ocupă locul al doilea în calcularea costului total.
Limitarea lucrărilor de asamblare la șantier afectează viteza de finalizare a
construc ției capitale.
Ceea ce este important pentru investitor și, prin urmare, și o rambursare mai rapidă a
capitalului investit în structură.

29 CAPITOLUL VI

ANALIZA SISTEMELOR DE ETANȘARE ALE CAPACULUI
PLUTITOR
6.1 Generalități

Sistemul de etanșare al rezervoarelor cu capac plutitor se montează în spațiul dintre
peretele vertical al pontoanelor capacului și interiorul mantalei rezervorului, fiind susținut de
capacul plutitor și sprijinit pe manta.

Sistemele de etalhare sunt proiectate pentru a asigura în timpul funcționării,
următoarele condiții:
 un contact alunecător pe manta care să evite blocarea și să permită
deplasarea ușoară și continuă a capacului față de manta;
 realizarea centrării permanente a poziției capacului față de interiorul
mantalei pe timpul deplasării capacului;
 realizarea unei închideri cât mai etanșe a spațiului dintre manta și capac, în
vederea reducerii pierderilor de produs prin evaporare

În cadrul proiectului se tratează următoarele aspecte privind sistemele de etanșare:
 preze ntarea principalelor sisteme de etanșare cunoscute: descriere, alcătuire,
materiale, principii constructive;
 comportarea sistemelor de etanșare a materialelor utilizate în timpul
funcționării, impactul asupra depozitării produselor petroliere, prezentarea
comparativă.

Functie de solutiile constructive adoptate de firmele constructoare, a materialelor
utilizate, precum a criteriilor principale de proiectare mentionate anterior, sistemele de
etar»are pot fi clasificate în trei categorii :

30 SISTEME DE ETANȘARE PRIMARE – montate în contact permanent cu lichidul
depozitat sau imediat deasupra acestuia, în spațiul dintre capac și manta. (fig. 6.1)
Sistemul de etanșare primar reprezintă etanșarea principală la toate tipurile de
rezervoare cu capac plutitor, fiind montat în contact direct cu lichidul depozitat sau imediat
deasupra acestuia.
Sistemele de primare sunt elaborate în diverse variante constructive, putand fi
clasificate în trei grupe
etanșare mecanică , la care etanșarea este realizată prin interme diul unui inel metalic
ținut în contact permanent cu mantaua rezervorului prin intermediul unor brațe articulate și cu
o membrană continuă de cauciuc rezistentă la acțiunea fracțiilor aromate din produse
petroliere (la interior) la acțiunea factoriilor cli materici (la exterior), montată deasupra
sistemului de brațe articulate la partea superioară a tablelor inelului de etanșare a pontoanelor
capacului plutitor.

31
Fig. 6.1 — PSS1 -etanșare primară mecanică (cu pantograf)
(Tank shell) -manta ; (continuous seal) -membrana etanșare ;
(flexure) -ax cotit ; (sealing ring)inel de etanșare ; (stainless steel shunt) –
legatura electrică; (rim) -rama ; (pantograf hanger) -pantograf ; (weight) –
contragreutate
etanșare primară cu lichid – aceste etanșări sunt formate dintr -o anvelopă de
protecție în interiorul căreia este introdus un tub de cauciuc ce conține o anumită cantitate de
lichid, care flotează direct în lichidul stocat, eliminând spațiul cu aer dintre produsul stocat și
etanșare, prevenind pierderile prin evaporare cu eficiență foarte ridicată. Este un sistem de
etanșare elastic, fiind ușor de adaptat pentru variații de interstiții la rezervoarele cu
deformatii. (fig. 6.2)

32
Fig.6.2. – TUBSEAL – etanșare primară cu lichid
(ribbed surface of scuffband to face tank w all)-anvelopa de
protecție (către manta); (tubseal) inel (tub) de etanșare; (sealing liquid) –
lichid de etanșare; (bumper bars) – piesă inferioară de fixare (cornier); (top
bolting bar) -tabla superioară de fixare ponton; (lower bolting bar) -tablă
inferio ară de fixare ponton; (product level) – nivel produs
etanșare primară cu spumă – aceste etanșări sunt formate dintr -o anvelopă de
protecție din cauciuc, în interiorul căreia sunt introduse blocuri de spumä poliuretanică
de diverse forme.
Etanșarea se real izează prin forța de presare exercitată de blocurile solide de
spumă asupra anvelopei de protecție aflată în contact permanent cu mantaua
rezervorului.

33
Fig. 6.3 – GRAVER FOAM SEAL -etanșare primară cu spumă
(foam casing) -rezervor cu spumă; (foam) -spumă; (internal hold
down plate) -piesă de fixare ; (împingător); (galv. clamp) -piesă de fixare
reglabilă;

Fig. 6.4 — GRAVER FOAM SEAL
etanșare primară cu spumă (foam casing) rezervor cu spumă;
(foam) – spumă; (internal hold down plate) – piesă de fixare (împingător);
(galv. clamp) – piesă de fixare reglabilă;

34 SISTEME DE ETANȘARE SECUNDARE – montate deasupra etanșării primare,
izolând în mod suplimentar zona de etanșare dintre capac și manta. Totodată, sistemul de
secundară asigură protecția membranei de etanșare primară împotriva eventualelor acumulări
din atmosferă (apă, zăpadă, nisip, etc.). (fig.6.5)

Fig. 5.5 – DUO -TIP DOUBLE SEAL —etanșare secundară
(duo tip wiper) -piesa de dublă ; (compresion plate) -tablă de
compresiune ; (optional vapour skirt) -membrană de etanșare ;
(shunt) -legatură electrică ; (gasket) -garnitură de etanșare

6.2. Sisteme de etanșare primară

6.2.1 Sistemul de etanșare mecanică cu inel metalic tip pantograf

Sistemul de etanșare mecanic cu inel metalic de tip pantograf (fig.5.6) este cel mai
utilizat atât pe plan mondial cât și în țara noastră, unde este montat în majoritatea
rezervoarelor cu capac plutitor.

35

Fig. 6.6 — sistem de etanșare mecanică cu inel tip pantograf

Etanșarea primară tip pantograf se montează pe rezervoare cu diametre de la 6 m
până la 100 m, în care se depozitează țițeiuri și produse finite sau semifinite.
Sistemele de etanșare de tip pantograf se compun din:
inel metalic de etanșare realizat din table de oțel carbon (1.5 mm grosime), laminat
la rece, des tinat pentru ambutisare pentru acoperiri electrolitice ulterioare sau în trecut din
table de aluminiu
Tablele de etanșare în general au formatul 1,5 x 1000 x 2000 și se asamblează între
ele prin suruburi, rezultând inelul de care se montează în contact cu suprafața interioară a
mantalei.
Pentru ajustarea după forma mantalei, dar și pentru menținerea stabilității pe
verticală, tablele sunt prevăzute cu bucle obținute prin ambutisare, la distanțe egale de 550 –
600mm.

36 Buclele ambutisate în tabla asigură totod ată și elasticitatea acestora, preluând
eventualele întinderi sau contracții datorate capului în timpul funcționării.
Partea inferioară a inelului metalic este introdusă în produsul depozitat pentru a
reține vaporii de produs în zona spațiului de etanșare, care este închis de membrana de
etanșsare

sistem de brațe articulate realizate din tablă groasă (10 mm grosime) de oțel
carbon, piese de legătură, ax cotit, piese de sprijin, piese izolatoare, contragreutate, șuruburi
și bolțuri pentru asamblare. Sistemul de brațe articulate este prins de peretele vertical al
pontonului ca pacului și are rolul de a asigura contactul permanent dintre inelul de etanșare și
mantaua rezervorului, pentru orice poziție a capacului plutitor.
Sistemele de brațe articulate se montează echidistant la 1000 -1100 mm (distanțe
măsurate la interiorul inelu lui de etanșare) unul de altul, realizând autocentrarea capacului
față de interiorul mantalei în timpul funcționarii capacului.
Sistemul pantograf format din brațe articulate asigură autoreglarea distanței dintre
manta și capac (zona spațiului de etanșare) între 100 și 300 mm.
membrană de etanșare din cauciuc cu inserție textă la rezistența la vapori de
produse petroliere cu concentrații mai mari de 100% fracții aromate, în intervalul de
temperatură – până la la acțiunea factorilor climaterici ex teriori (raze ultraviolete,
zăpadă, ploaie, etc.)
Membrana de cauciuc închide / acoperă spațiul de etanșare dintre manta și capacul
plutitor, flind fixată în șuruburi cu ajutorul unor piese de prindere (profile U, L laminate) pe
marginea capacului plutit or capătul superior al inelului de etanșare. Lățimea membranei de
cauciuc este mai mare decât lățimea zonei de etanșare, pentru a prelua eventualele modificări
ale spațiului de etanșare între limitele maxime admise (100 -300 mm) în timpul funcționării
capacului.
legaturi electrice din platbanda 50 x 0,5 din oțel aliat . Legăturile electrice se
montează din 3 în 3 m între capacul plutitor și tablele inelului de etanșare prin intermediul
șuruburilor de fixare ale membranei de etanșare, asigurând scurgerea en ergiei electrice sau a

37 celei datorate eventualelor descărcări electrice din atmosferă, de la capac la manta și de la
aceasta la pământ.
răzuitor de parafină (fig.5.7) realizat din table de duraluminiu carc se montează la
partea inferioară a inelului de et anșare în contact cu suprafața interioară a mantalei
rezervorului. Răzuitorul de parafină se montează numai în cazul în care se depozitează țiței
parafinos.

Materialele utilizate de furnizorii externi pentru sistemele de etanșare cu inel metalic:

 inelu l de etanșare — tablă de oțel carbon galvanizată sau oțel aliat (la
cerere);
 sistem brațe articulate, contragreutăți, piese de legatură, a,x cotit, piese de
sprijin — oțel carbon galvanizat;
 boluri, șuruburi, piulițe — oțeț aliat;
 membrană de etanșare – PVC Nitril cu inserție de nylon;

Pe plan extern sistemul de etanșare mecanică cu inel metalic este echipat cu sistem
de etanșare secundară în vederea micșorării pierderilor prin evaporare. Pe plan intern nu s -au
montat sisteme de etanșare secundare pest e etanșarile primare de tip pantograf (fabricate în
țară) deoarece acestea nu au fost asimilate în fabricația curentă, chiar dacă din punct de
vedere constructiv sunt mai ușor de realizat.

38
Fig. 6.7 — sistem de etanșare mecanică cu inel tip pantograf cu
răzuitor de parafină

6.2.2 Sistemul de etanșare mecanică cu piese metalice elastice de
compresiune tip MESA MPS -MOO

Sistemul de etanșare tip MESA MPS —3100 este asemănător cu sistemul de etanșare
tip pantograf și se compune din:
inel metalic de etanșare realizat din table de oțel carbon galvanizate sau oțel aliat,
ambutisate asamblate prin șuruburi de fixare. Inelul metalic de etanșare este montat în contact
cu suprafața interioară a mantalei și este prevăzut cu bucle obținute prin ambutisare care
asigur ă stabilitate pe verticală a inelului și elasticitatea acestuia preluând eventualele
întinderi/contracții datorate capacului.
sistem de brațe articulate realizate din tablă groasă de oțel carbon sau oțel aliat,
piese de legătură, piese de sprijin, bolțur i, șuruburi de asamblare (galvanizate sau din oțel
aliat). Sistemele de brațe articulate sunt prinse de peretele vertical al pontonului capacului
plutitor și au rolul de a susține inelul de etanșare.

39 sistem de piese metalice elastice de compresiune confecț ionate din oțel placat cu
oțel aliat, care se montează pe peretele vertical al pontonului și au rolul de a presa pe
suprafața interioară a inelului de etanșsare, asigurând contactul permanent al acestuia pe
suprafața interioară a mantalei.
membrana de etan șare din cauciuc special realizat la produse petroliere cu inserție
de nylon, care inchide/acoperă spațiul de etanșare dintre manta și capac, fiind fixată în
șuruburi cu ajutorul unor piese de prindere pe marginea capacului plutitor pe capătul superior
al inelului de etanșare.
legaturi electrice din platbandă de oțel aliat.

În cazul depozitării țițeiurilor parafinoase se poate monta la partea inferioară a
inelului de etanșare un răzuitor de parafină. Sistemul de etanșare este astfel conceput încât să
poată fi montat pe deasupra capacului plutitor, deci cu rezervorul de serviciu.
Calitatea etanșării depinde foarte mult de fiabilitatea pieselor metalice elastice care
asigură împingerea inelului de etanșare. De asemenea, poate aparea uzura locală prematur ă a
tablelor de etanșare în zona de contact a sistemului elastic de compresiune. Sistemul de
etanșare cu piese metalice de compresiune tip MESA MPS -3100 este prezentat in fig. 6.8

40
Fig. 6.8 — sistem de etanșare mecanică cu piese metalice elastice
de com presiune tip MESA MPS -MOO

6.2.3. Sistemul de etanșare mecanică cu piese metalice elastice de
compresiune tip W -G SELAS CHANNEL HANGER

Acest sistem de etanșare (fig.5.9) este asemănător cu sistemul de etanșare MESA
MPS3100 cu mențiunea ca piesa metalică elastică de compresiune este montată în plan
vertical la partea superioară a pontonului capacului plutitor prin intermediul șuruburilor d e
fixare ale membranei de etanșare.
Sistemul de se poate monta cu rezervorul în serviciu întrucât nu sunt necesare
operații de sudare sau tăiere cu flacără, asamblarea executându -se prin șuruburi de fixare.
Materialele utilizate sunt identice cu cele pr ezentate la sistemul de etanșare tip MESA MPS
3100.

41

Fıg 6.9. – sistem de etanșare mecanică cu piese metalice elastice
de compresiune tip W -G SELAS CHANEL HANGER

6.2.4 Sistem de etanșare cu lichid tip TUBSEAL (CU TUL DE
LICHID)

Sistemul de etanșare c u tub de lichid se montează în contact direct cu produsul
depozitat, la rezervoare cu capac flotant cu diametre ale mantalei între (6…107) m care pot
stoca întreaga gamă de produse petroliere de la țiței până la produsele finite.
În fig.5.10 este prezen tat sistemul de etanșare de tip TUBESEAL, care se compune
din:
anvelopă de protecție confecționată din cauciuc special de tip elastomer (PVC
Nitrile) durificat cu inserție de nylon. Suprafața exterioară a anvelopei de protecție este
prevăzută din fabricație cu nervuri orientate în lungul anvelopei în condițiile expunerii la

42 produse petroliere și la abraziune datorită frecării pe manta. Suprafața interioară este netedă
pentru protecția tubului de lichid.
inelul (tubul) cu lichid confecționat din PVC Nitrile, cu dimensiuni între 250 -350
mm diametru, confecționat ca un tub continuu sau din bucăți livrate separat.
piese de prindere (corniere de fixare) montate prin sudură la marginea superioară a
peretelui vertical al pontonului (piesa superioară de fıx are) și la nivelul de plutire al capacului
(nivelul lichidului) pe peretele vertical al pontonului (piesa inferioară de fixare).
apărătoare contra interperiilor care se montează numai în cazul în care nu s -a
indicat sistemul secundar de etanșare.

În cazul depozitării țițeiurilor parafinoase se poate monta un răzuitor de parafină
(fig.5.11.) Anvelopa de protecție se montează cu suprafața nervurată la exterior către manta,
fixându -se la marginea superioară a peretelui vertical al pontonului, prin in termediul piesei
superioare de fixare, iar cealaltă parte se fixează la piesa inferioară de fixare pe peretele
vertical al pontonului.
În interiorul anvelopei de protecție se introduce tubul cu lichid (produs petrolier,
petrol sau motorină). Tubul umplut c u lichid presează anvelopa de protecție pe manta și pe
peretele vertical al pontoanelor, realizând etanșarea spațiului de vapori.
Pentru protecția anvelopei de etanșare se montează deasupra acesteia apărători contra
interperiilor, confecționate din bucăți de tablă din oțel carbon. În general, în locul apărătorilor
de protecție se montează etanșare secundară, care închide în mod suplimentar spațiul de
vapori, realizând o etanșare foarte bună.

43
Fig. 6.10 -sistem de etanșare tip TUBSEAL

Fig. 6.11 — sistem de etanșare mecanică tip TUBSEAL cu
răzuitor de parafină

44 6.2.5. Sistemul de etanșare cu lichid tip PSS5

Sistemul de etanșare tip PSS 5 (fig.5.12) se montează în contact direct cu lichidul
depozitat, la rezervoare cu diametrul mantalei cuprins între 6m 91 m, care pot stoca întreaga
gamă de produse petroliere prelucrate sau neprelucrate.
Sistemul de etanșare tip PSS 5 este format dintr -o anvelopă de cauciuc realizată prin
vulcanizarea a două benzi de cauciuc special, umplută cu lichid (petrol sau motorină) care
realizează etanșarea prin presare continuă pe manta capac.
Banda de cauciuc dinspre manta este nervurată pe fața de contact cu mantaua și are
grosime de 4,5 mm întrucât este solicitată la abraziune datorită frecării contiune cu mantaua.
Banda de cauci uc dinspre ponton are suprafețe netede și grosime mai micä de 1,7 mm
datorită flexibilității mărite în raport cu banda dinspre manta, realizeazä o buclă care umplută
cu lichid asigură presarea anvelopei de pe manta. Marginea inferioară (zona vulcanizată) este
fixată la un sistem de brațe articulate care reglează automat marimea spațiului de la
eventualele mișcări ale capacului.
Sistemul de etanșare tip PSS 5 este echipat cu etanșare secundară sau cu apărători
contra interperiilor.

Fig. 6.12 — sistem de etanșare cu lichid tip PSS 5

45 6.2.6. Sistem de etanșare cu spumă

Sistemul de etanșare cu spumă tip PSS 7 (fig. 6.13) se montează în contact cu lichidul
depozitat, la rezervoare cu capac plutitor cu diametre de 12 m la 107 m, care depozitează
întreaga gamă de produse petroliere, cu excepția țițeiurilor parafinoase.

Fig. 6.13 -sistem de etanșare cu spumă tip PSS 7

Sistemul se compune dintr -o anvelopă de protecție confecționată din cauciuc special
de tipul:
 țesătură nylon impregnată cu poliuretan (g rosime totală de 1 mm);
 țesătură de nylon impregnată cu cauciuc elastomeric de tipul PVC Nitrile
(grosime totală de 1.5 mm);
În interiorul anvelopei de protecție se află un inel (suport) metalic de care sunt fixate
blocurile de spumă poliuretanică care men ține forma sistemului de etanșare în timpul
funcționării. Suportul metalic este fixat prin șuruburi de piesele de împingere care menține
etanșarea în poziție corectă în timpul mișcării capacului.

46 Funcție de adâncimea de scufundare în produs a capacului, se regleazä lungimea
pieselor de împingere pentru realizarea corectă a montajului anvelopei de etanșare în contact
cu lichidul. Piesele de împingere sunt montate în șuruburi la marginea superioară a peretelui
vertical al pontonului.
Blocurile de spumă poliu retanică sunt realizate sub diverse forme constructive.
Pentru sistemul de etanșare tip PSS 7, blocurile de spumă prezintă în secțiunea transversală o
formă trapezoidală.
Pentru prevenirea eventualelor pierderi de vapori de produs prin zona de etanșare,
sistemul de etanșare este prevăzut cu o membrană de etanșare suplimentară fixată între
anvelopa de protecție și ponton. Sistemul este protejat de apărători de protecție contra
interperiilor sau în locul acestora se pote monta o etanșare secundară.
În figur ile 6.14. și 6.15. sunt prezentate alte tipuri se sisteme de etanșare cu spumă, a
căror principii constructive sunt identice cu cele ale sistemului prezentat anterior.

Fig. 6.14-sistem de etanșare cu spumă tip PSS GRAVER

47
Fig. 6.15 -sistem de etanșare cu spumă tip PSS DELTA SEAL

6.3. Sisteme de etanșare secundare

În vederea reducerii la minimum a pierderilor de produs prin evaporare firmele
producätoare, analizând funcționarea sistemelor de etanșare primare, au realizat echipamente
suplimentare pentru îmbunătațirea performantelor sistemelor de etanșare.
Aceste echipamente, numite sisteme de etanșare secundare, se montează deasupra
etanșării primare, izolând (acoperind) în mod suplimentar zona de etanșare dintre capac și
manta, reținând astfel eventualele scăpări de vapori de produs datorate etanșării impe rfecte a
sistemului primar.
Totodată, sistemele de etanșare secundare asigură protecția membranei de etanșare
primară împotriva eventualelor acumulări din atmosferă (apă, zapadă, nisip,etc. ), realizând
astfel și funcția de apărătoare contra interperiilor .

48 6.3.1. Sistemul de etanșare dubl ă tip PSS50

Sistemul de etanșare secundară tip PSS 50 se montează pe marginea superioară a
peretelui vertical al pontoanelor prin intermediul șuruburilor de fixare ale membranei de
etanșare a sistemului de etanșare prim ar.
Etanșarea secundarä tip PSS 50 (fig. 5.16) se montează la rezervoarele cu capac
flotant cu diametre intre 7m și120 m, în care se pot depozita toate tipurile de produse
petrolier de la țiței până la produse finite. Montajul etanșării se poate face cu re zervorul în
serviciu, întrucât asamblarea se face prin șuruburi de fìxare.
Elementele componente ale sistemului de etan§are secundarä tip PSS 50, sunt:
membrană de etanșare rezistentă la produse petroliere și la acțiunea factorilor
atmosferici, fabricată din țesatura de nylon impregnată cu poliuretan, care asigură
impermeabilitate foarte bună.
Membrana de etanșare este fixată la un capăt împreună cu tablele de compresiune
prin șuruburi pe marginea superioară a pontonului. La celălalt capăt, membrana este fixată de
piesa de etanșare (garnitura de contact tip ștergător) care este în contact permanent cu
mantaua rezervorului.
tabla de compresiune realizată din oțel carbon galvanizat sau oțel aliat, care
imprimă o forță de compresiune asupra garniturii de co ntact menținând -o pe aceasta în
contact permanent cu mantaua.
piesa de etanșare (garnitura de contact tip ștergător) fabricată din cauciuc sintetic
rezistent la produse petroliere și la acțiunea diverșilor factori climaterici și la abraziunea
datorată fre cării cu mantaua rezervorului.

Garnitura de contact are formă specială astfel încât să asigure o fixare cât mai bună a
membranei de etanșare a tablelor de compresiune. Fixarea acestora se face numai pe
suprafața exterioară a garniturii, pentru a se asigur a o suprafață de contact cu mantaua plană
netedă, precum și protecția garniturii în cazul în care capacul se ridică, astfel încât garnitura
să depășească limita superioară a mantalei (cornieră de vârf).

49 legături electrice din platbanda de oțel aliat, care asigură continuitatea electrică între
capacul flotant și manta.
Calitatea etanșării depinde de fiabilitatea tablelor de compresiune a garniturii de
contact, precum a membranei de etanșare.

Fig. 6.16 — sistem de etanșare secundară tip PSS 50

6.3.2. Sistemul de etanșare secundară tip PSS DUO

Din punct de vedere constructiv funcțional, sistemul de etanșare secundară tip PSS
DUO (fig. 5.17) este asemănător sistemului de etanșare tip PSS 50, cu următoarele mențiuni:
piesa de etanșare (garnitura de cont act tip ștergător) are o formă specială, fiind
prevăzută din fabricație cu două suprafețe aflate în contact permanent cu mantaua,
îmbunătățind calitatea etanșării, în special în cazul rezervoarelor ale căror mantale prezintă
deformații locale;
tablele de c ompresiune sunt îmbinate între ele prin suprapunere prin intermediul
șuruburilor de fixare. Îmbinările sunt etanșate prin intermediul unor garnituri din polimer;
legătura electrică are o formă specială este la exteriorul garniturii de contact.

50 La cerere, p oate fi livrată membrana de etanșare (vezi cazul anterior) care mărește
calitatea etanșării, precum și fiabilitate de ansamblu.
Elementele componente ale sistemului sunt prezentate în figura următoare:

Fig. 6.17 — sistem de etanșare secundară tip PSS DUO

6.3.3. Sistemul de etanșare secundară tip PSS GASKETITE

Sistemul de etanșare secundară tip PSS GASKET TITE (fig. 5.18) combină o bună
capacitate de etanșare cu costul de investitie redus.

51
Fig. 6.18 — sistem de etanșare secundară tip PSS GASKET TITE

Din punct de vedere constructiv și funcțional, este asemănător cu sistemul de
etanșare tip PSS DUO cu diferența ca etanșarea se realizează pe o suprafață (față de două la
PSS DUO), acest lucru diminuând calitatea etanșării mai ales în cazul rezervoar elor a căror
mantale prezintă deformații locale.

6.4. Sisteme de etanșare duble

Termenul de dublă este folosit pentru a descrie o etanșare secundară montată peste o
etanșare primară. Cea mai eficientă etanșare dublă este cea formată dintr -un sistem de
etanșare primar tip TUBESEAL, peste care este montat un sistem de etanșare secundar tip
PSS 50.
Mai recent, termenul de dublă este folosit pentru a descrie o etanșare formată din
două secundare, una montată pe post de etanșare primară iar cealaltă montată ”în oglindă”
peste prima, pe post de etanșare secundară. Materialele utilizate și principiul constructiv și
funcțional sunt identice cu cele ale etanșărilor secundare din care provin.

52 6.4.1. Sistemul de etanșare dublă tip PSS 100

Sistemul de etanșare du blă tip PSS 100 (fig.5.19) este realizat pe baza sistemului de
etanșare secundar tip PSS 50. Practic, sistemul de tip PSS 100 este alcătuit din două etanțări
PSS 50, montate una pe post de etanșare primară, iar cealaltă ca etanșare secundară.
Cele două et anșări sunt pe marginea superioară a pontonului capacului plutitor, prin
intermediul șuruburilor de fixare, deci sistemul se poate monta pe la partea superioară a
capacului cu rezervorul aflat în serviciu.

Fig. 6.19 — sistem de etanșare dublă tip PSS 100

Calitatea etanșării depinde de fiabilitatea tablelor de compresiune (care vor suporta
efectele eventualelor descentrări ale capacului plutitor), a garniturilor de contact a membranei
de etanșare.
În fig. 6.20 și fig. 6.21 sunt prezentate sistemele de etanșare tip PSS DUO DOUBLE
SEAL și PSS GASKET TITE DOUBLE SEAL, realizate din două etanșări secundare tip PSS
DUO, respectiv două secundare tip PSS GASKET TITE DOUBLE SEAL.

53 Principiul constructiv este identic cu cel folosit la realizarea sistemului de et anșare
dublă tip PSS 100. Aceste sisteme de etanșare nu mai utilizează membrana de etanșare
(costul sistemului scade), tablele de compresiune fiind montate prin suprapunere și etanșate
prin intermediul unor garnituri din polimer. Eficiența etanșării depin de de calitatea asamblarii
(etanșeitatea dintre tablele de compresiune)

Fig. 6.20 – sistem de etanșare dubiă tip PSS DOUBLE SEAL

Fig. 6.21 – sistem de etanșare dublă tip PSS GASKET TITE
DOUBLE SEAL

54 CAPITOLUL VII

ESTIMAREA PIERDERILOR DE PRODUSE PETROLIERE
PRIN EVAPORARE ÎN CAZUL DEPOZITĂRII ÎN
REZERVOARE CU CAPAC PLUTITOR

7.1. Generalități

Una din metodele de reducere a pierderilor prin evaporare la rezervoarele cu capac
plutitor este montarea unor etanșări performante, care să asigure etanșarea perfectă a spațiului
de vapori din zona de etanșare, situată între extremitatea capacului manta.
În capitolul 6 s-au prezentat principalele tipuri de sisteme de etanșare care se fabrică
pe plan mondial, avantajele și dezavantajele acestora la montaj și exploatare.
În continuare se analizează prezentarea comparativă din punct de vedere al
pierderilor de produs prin evaporare a sistemului de etanșare mecanic tip pantograf și a
etanșării primare cu tub de lichid.
De asemenea, se vor analiza comparativ pierderile prin evaporare a sistemelor duale
de tipul:
 etanșare mecanică primară și etanșare secundară;
 etanșare primară cu tub de lichid etanșare secundară;
Se vor analiza pierderile de produs prin evaporare la rezervoarele cu capac plutitor în
ipoteza echipării acestor a cu patru variante de sisteme de etanșare:
Ipoteza A :
Rezervor cu capac plutitor echipat cu etanșare primară tip pantograf
Ipoteza B :
Rezervor cu capac plutitor echipat cu etanșare primară cu tub de lichid
(TUBESEAL)
Ipoteza C :
Rezervor cu capac plutitor echipat cu etanșare primară TUBESEAL cu etanșare
secundară tip PSS 50

55 Ipoteza D:
Rezervor cu capac plutitor echipat cu etanșare primară TUBESEAL cu etanșare
secundară tip PSS 50.
Din analiza comparativä a celor patru tipuri de etanțări se va apre cia eficiența
sistemelor prezentate .

7.2. Pierderile de produse petroliere prin evaporare

Prin evaporare se înțelege proprietatea produselor lichide de a trece în stare de
vapori, la nivelul suprafeței de contact a lichidului cu mediul ambiant, în anumite condiții de
temperatură și presiune.
Tendința de evaporare a unui lichid depinde de natura acestuia, de condițiile de
stocare și mărimea suprafeței libere a lichidului în contact cu atmosfera.
Cantitatea de vapori de produs acumulată deasupra supr afeței libere a produsului
lichid depinde de o serie de dezechilibre în orice moment poate sä varieze în funcție de
condițiile de temperatură presiune.

7.2.1. Presiunea de vapori REID

Din punct de vedere al evaporării, produsele lichide inclusiv produse le petroliere
sunt caracterizate prin "presiunea – tensiunea de vapori REID", care reprezintă presiunea în
condiții de saturație a masei de vapori de deasupra lichidului la temperatura de .
Presiunea de vapori REID nu depinde de masa lichidului nic i de masa mediului ambiant,
depinzând de natura lichidului. Cu cât presiunea de vapori REID este mai mare, cu atat
tendința de evaporare este mai mare.
În vederea reducerii pierderilor de produs prin evaporare, este necesară cunoașterea
surselor de pierder e prin evaporare a factorilor care influențează aceste pierderi.

7.2.2. Surse care favorizează pierderile de produs prin evaporare

56 Sursele principale care determină pierderile de produs prin evaporare sunt
următoarele:
 umplerea rezervorului;
 golirea rezervorului;
 respiratia rezervorului;
 umectarea suprafețelor interioare ale rezervorului;
 staționarea produsului în rezervor

Pierderile de produs la umplerea rezervorului sunt pierderi cu ponderea cea mai
ridicată, deoarece orice volum de pro dus lichid introdus în rezervor implică eliminarea în
atmosferă a unui volum echivalent din spațiul gol (spațiul de vapori) al rezervorului, deci
eliminarea amestecului aer -vapori de produs ce a ocupat acest volum înainte de umplere.
Pierderile de produse la golirea rezervorului sunt pierderi indirecte, acestea
constituindu -se în pierderi la umplerea imediat următoare a rezervorului.
Pierderi de produse prin respirație se produc în condițiile staționării nivelului de
produs în rezervor se produc prin vapor ilor de produs din rezervor datorită următoarelor
cauze:
 dilatarea termică a amestecului aer -vapori aflat în spațiul de deasupra
produsului depozitat ca urmare a unui aport de caldură de la exterior
(acțiunea radiantă directă a soarelui);
 dilatarea amest ecului aer -vapori datorită variațiilor presiunii atmosferice;
 creșterea în timp a cantității de vapori, în urma unor evaporări lente.

Pierderile prin umectarea suprafețelor interioare ale rezervorului sunt specifice
rezervorului cu capac plutitor, pro dusul rămas în spațiile capilare ale mantalei se evaporă la
coborârea capacului, datorită acestuia în atmosfera exterioară.
Pierderile prin staționarea produsului în rezervor se produc ca urmare a expunerii în
timp a suprafeței rezervorului a produsului stocat la factorii de climă (temperatură, vânt) din
zona de amplasare a rezervorului.

57 7.2.3. Factorii care influențează pierderile prin evaporare

Cantitatea pierderilor de produs prin evaporare la un rezervor cu capac plutitor
destinat stocării țițeiulu i și produselor petroliere, depinde de următorii factori principali:
Presiunea reală de vapori a produsului lichid stocat în rezervor, dependența de
presiunea de vapori REID a produsului stocat, care depinde de natura produsului aflat în
rezervor. Concentr atia de vapori de hidrocarburi ce se poate forma în atmosfera de vapori a
rezervorului poate ajunge la o valoare maximă numită concentrația de saturație, care crește
direct proporțional cu presiunea de vapori reală.

În concluzie, pierderile de produse pe troliere prin evaporare sunt direct proporționale
cu creșterea presiunii reale de vapori. Acest factor nu depinde de tipul constructiv al
capacului plutitor.

Variatia temperaturii din atmosferă ce înconjoară rezervorul și acțiunea razelor solare
asupra ca pacului mantalei contribuie pe două căi la creșterea pierderilor prin evaporare:
 aportul de caldură ridică temperatura produsului stocat în zona de suprafață,
ridicând astfel presiunea de saturație a vaporilor accelerând viteza de
evaporare;
 aportul de cal dură mărește temperatura vaporilor aflați deasupra lichidului
le mărește volumul, producând pierderi suplimentare;

Variația spațiului de vapori de deasupra produsului stocat acționează în principal pe
două căi, în ponderi diferite:
 prin creșterea spați ului gol, scade concentrația de vapori de produs față de
concentrația de saturație, ceea ce contribuie la creșterea vitezei de
evaporare;
 prin creșterea spațiului gol, transmiterea căldurii atmosferei înconjurătoare
a căldurii prin razele solare, la supr afața produsului stocat, se diminuează
deci scade viteza de evaporare;

58
Diametrul rezervorului are influență asupra pierderilor prin evaporare pe mai multe
căi:
 influențând asupra mantalei rezervorului, a cărei suprafață este umectată,
direct proporțional;
 influențând asupra suprafeței exterioare a rezervorului supusă acțiunii
variațiilor de temperatură;
 influențând asupra suprafeței libere a produsului stocat (zona sistemului de
etanșare), de aceasta depinzând viteza de evaporare;
 influențând asupra volumu lui spațiului de vapori de deasupra produsului
depozitat;

Starea tehnică a rezervorului influențează volumul pierderilor prin evaporare în
special când rezervorul este amplasat în zone cu circulații mari de aer în atmosferă (vânturi
permanente).

Starea tehnică a rezervorului cu capac plutitor în special neetanșeitățile sistemului de
etanșare a ștuțurilor de ventilație a spațiului de etanșare contribuie la creșterea pierderilor de
produs prin evaporare.

7.3. Metode de invest igare pentru aprecierea pierd erilor de produse
petroliere

Pe plan intern, deoarece înainte de 1990 nu s -a acordat importanța cuvenită
fenomenului de pierderi de produse petroliere prin evaporare, nu au fost elaborate
metodologii de investigare specifice acestui domeniu, la ora actuală neexistând standarde
interne pentru investigarea și aprecierea pierderilor.
În institutele de specialitate din țară, după 1990, s -au întocmit norme interne și
metodologii de calcul în acest domeniu, care au la bază standardele și normele americane ,

59 aplicabile în condițiile asumării unor ipoteze privind adaptarea condițiilor impuse de relațiile
de calcul la condițiile existente în țara noastră.
Pe plan extern activitatea de investigare și apreciere a pierderilor prin evaporare este
foarte avansată, Institutul American de Petrol (API) elaborând mai multe publicații de
specialitate în acest scop după cum urmează:
API PUBLICATION 2521 — "Tentative methos of measuring evaporation loss
from petroleum tanks and transportation equipement
Această publica ție se referă la metodele preliminare de apreciere a pierderilor de
produse petroliere prin evaporare și se bazeazä pe următoarele direcții de investigare:
mișcarea în timp a volumului de produs depozitat;
modificarea în timp a presiunii de vapori a dens ității produsului vehiculat și
depozitat în rezervor;
măsurarea în timp a cantității de vapori ce trece prin echipamentul de respirație al
rezervorului respectiv (aplicabilitate numai în cazul rezervoarelor cu capac fix).

Urmare a testelor și măsurätoril or experimentale efectuate în decursul timpului,
testări realizate pe o gamă largă de rezervoare și tipuri de produse petroliere stocate,
cercetătorii americani au stabilit relații de calcul pentru aprecierea operativă a pierderilor de
produs prin evapora re.
Aceste relații de calcul au o aproximatie de ± 10% , care dă posibilitatea utilizării
acestor rezultate în inventarierea pierderilor de produs în parcurile de depozitare, funcție de
cantitatea depozitată și de operațiile de umplere – golire efectuate î ntr-un anumit interval de
timp.
Relațiile de calcul utilizate la estimarea pierderilor de produse petroliere în cazul
depozitării în rezervoare cu capac plutitor sunt prezentate pe larg în publicația americană.

API PUBLICATIOB 2517 – "Evaporative loss ex ternal floating rooftanks".
Sunt prezentate relațiile și ipotezele de calcul (inclusiv precizări pentru alegerea
factorilor, constantelor care intervin în aceste relații) cu privire la estimarea pierderilor prin
evaporare la rezervoarele cu capac plutitor.

60 Standardele și normativele americane menționate enterior prezintă relații de calcul
generale, cu privire la evaluarea teoretică a pierderilor de produs prin evaporare, care trebuie
adaptate la condițiile specifice din țara noastră.

7.4. Calculul pierderilor de produse petroliere prin evaporare în
cazul depozitării în rezervoare cu capac plutitor

În vederea analizei comparative din punct de vedere al pierderilor de produs petrolier
prin evaporare la rezervoarele cu capac plutitor, echipate în cond ițiile celor patru ipoteze
menționate anterior, vom prezenta în continuare principalele relații de calcul, conform API
PUBLICATION 2517 pe baza căruia s -a realizat calculul pierderilor de produse prin
evaporare.
Pierderile totale de produs petrolier prin e vaporare în condițiile depozitării într -un
rezervor cu capac plutitor pe timp de un an, se calculează cu formula:
, unde :

– pierderi datorită depozitării ,
– pierderi datorită operațiilor de umplere/golire;

Pierderile de produs datorate depozitării ( ), se calculează cu formula următoare:

Pentru calculul pierderilor de produs datorită depozitării ( ) trebuie să se cunoască
date cu privire la produsul depozitat date climatice pentru zona de amplasare a rezervorului
date despre tipul rezervorului de depozitare a echipamentului respectiv.
Aceste date intră în calculul pierderilor prin intermediul constantelor prezentate
anterior, după cum urmează:

b1. Factori de pierderi prin spațiul de etanșare:

61 – factor corespunzator tipului de sistem de etanșare aferent rezervorului;
V — viteza medie anuală a vântului în zona de amplasare a rezervorului;
n — factor exponent de viteza vântului, corespunzător tipului de etanșare utilizat.

Factorii și n sunt prezentați în API 2517, tabelul 3, depinzând de tipul constructiv
al rezervorului tipul sistemului de etanșare utilizat.
Viteza medie anuală a vântului este indicată în API 2517, tabelul 4, pentru diverse
zone din SUA. Pe plan intern, viteza medie anuală a vântului se poate afla de la stațiile
meteorologice locale.

b2. Factorul de pierderi prin accesoriile de pe capac :
|( ) ( ) |, unde:

– număr de aceesorii de același tip;
– factor de pierderi caracteristic unui anumit tip de accesoriu;

– factor de pierderi pentru un anumit tip de accesoriu;
– factor de pierderi funcție de viteza vântului pentru un anumit tip de accesorii;
mi – coeficient de pierderi pentru un anume tip de accesoriu;
V — viteza medie anuală a vântului;

Factorii de pierderi aferenți tipului dimensiunilor accesoriilor montate pe capac se
aleg din API 2517, tabelul 5.

b3. Funcția caracteristică a presiunii de vapori a produsului depozitat (p* )

{ *
+
} , unde:

62 p — presiunea reală de vapori la temperatura medie de depozitare;
– presiunea atmosferi că medie în zona unde este amplasat rezervorul;
b4. Greutatea moleculară medie a vaporilor de produs poate fi determinată prin
analiza probelor de vapori ai produsului depozitat sau prin calcul, funcție de compoziția
lichidului.
b5. Factorul de produs depinde de capacitatea de evaporare a fiecărui produs în
parte și poate avea următoarele valori, conform API 2517:
=1.0 pentru produse rafinate;
=0,4 pentru țițeiuri;
pentru produse monocomponent;

Pierderile de produs datorate operațiilor de umplere/golire a rezervorului:

Q – volumul de produs vehiculat prin rezervor în perioada pentru care se face
calculul pierderilor;
C – factor de aderență a produsului depozitat la suprafața interioară a rezervorului;
– debsitatea medie a produsului la temperatura medie de depozitare;
− diametrul rezervorului;

Volumul de produs vehiculat se poate calcula funcție de capacitatea de prelucrare a
instalației care deserveste parcul de rezervoare de numărul de rezervoare sau se poate afla de
la beneficiarul rezervorului care cunoaște situația pompărilor într -un anumit interval de timp.
Factorul de aderență la suprafața interioară a rezervorului (C) este indicat în API
2517, tabelul II, depinzând de calitatea suprafeței interioare a mantalei rezervorului de tipul
produsului petrolier depozitat.

63 7.5. Exemplificarea pierderilor de produs prin evaporare la un
rezervor cu capac plutitor

În continu are se va exemplifica prin calcul mărimea pierderilor de produs prin
evaporare în cazul depozitării benzinei într -un rezervor cu capac plutitor, amplasat în zona
Ploiești.
Calculul se va efectua pe calculator cu ajutorul unui program realizat de IPIP -S.A.,
având la bază metodologia și relațiile de calcul din API 2517.
Calculul se va efectua în patru cazuri distincte corespunzătoare echipării rezervorului
cu patru tipuri de sisteme de etanșare, conform ipotezelor prezentate la subcapitolul 5. I.
Date de intrare :
Produsul petrolier pentru care se exemplifică pierderile prin evaporare se consideră a
fi benzină de distilație atmosferică (D.A.), cu următoarele proprietăți:
 densitatea la

 presiunea de vapori REID : 600 mmHg;
 greutatea molecula ră medie a vaporilor de produs : 70kg/kgmol;

Condiții de depozitare: rezervor cu capac plutitor de , echipat cu sisteme de
etanșare corespunzătoare celor patru ipoteze menționate anterior. Accesoriile montate pe
capacul rezervorului sunt cele preze ntate la capitolul 2.
Dimensiunile rezervorului se consideră cele ale rezervorului cu capac plutitor
proiectat la capitolul 2.
Amplasamentul rezervorului este într -un parc de rezervoare din zona Ploiești
cunoscându -se următoarele:
 temperatura medie anuală: ;
 viteza medie anuală a vântului: 16Km/h;
 presiunea medie atmosferică: 760mmHg;

Starea tehnică a rezervorului: rezervor nou, protecție anticorozivă la exterior cu
vopsea tip bronz de aluminiu la interior cu grund antista tizant cu zinc.

64 Pentru calculul cantității de produs vehiculat prin rezervor se consideră:
numărul ciclurilor de umplere – golire : 6 cicluri/lună;
perioada de timp pentru care se face calculul pierderilor : 1 an, 12 luni;

Date de ieșire:
Funcție de ipotezele și datele de intrare prezentate anterior se realizează rulajul
programului în urma căruia se obțin listingurile cu datele de ieșire în care sunt indicate
valorile pierderilor de produs pentru cele patru ipoteze.
În continuare se vor prezenta rezultatele obținute în urma calculului pierderilor de
produs prin evaporare pentru ipotezele de calcul:
Ipoteza A : rezervor cu capac plutitor de 4600 echipat cu sistem de etanșare
primară tip pantograf :
pierderi de produs datorate operării:

Pierderi de produs datorate depozitării:

Pierderi totale de produs:

Pierderi de produs raportate la cantitatea totală de produs vehiculată:

Ipoteza B : rezervor cu capac plutitor de 4600 echipat cu sistem de etanșare
primară tip
TUBESEAL:
Pierderi de produs datorate operării:

65 Pierderi de produs datorate depozitării:

Pierderi totale de produs:
⁄
Pierderi de produs raportate la cantitatea totală de produs vehiculată:

Ipoteza C : rezervor cu capac plutitor de 4600 echipat cu sistem de etanșare
primară tip pantograf și etanșare secundară tip PSS 50:
pierderi de produs datorate operării:
⁄
Pierderi de produs datorate depozită rii:

Pierderi totale de produs:
⁄

Pierderi de produs raportate la cantitatea totală de produs vehiculată:

Ipoteza D : rezervor cu capac plutitor de 4600 echipat cu sistem de etanșare
primară tip TUBESEAL și etanșare secundară tip PSS 50:
Pierderi de produs datorate operării:
⁄
Pierderi de produs datorate depozitării:

Pierderi totale de produs:

⁄
Pierderi de produs raportate la cantitatea totală de produs vehiculată :

66

Rezultatele obținute în urma calculului pierderilor prin evaporare pentru cele patru
ipoteze de calcul sunt centralizate în tabelul 6.1 și reprezentate în graficul din figura 7.1.

Calculul pierderilor prin evaporare
Tabelul 7.1.
Ipoteze de calcul Ipoteza A Ipoteza B Ipoteza C Ipoteza D
Pierderi datorate operării Lw
(t/an) 0,107 0,107 0,107 0,107
Pierderi datorate depozitării
Ls (t/an) 31,632 24,225 21,922 21,723
Pierderi totale Lt (t/an) 31,739 24,332 22,029 21,83
Pierderi raportate la cantitatea
totală de produs vehiculată, k
(%) 0,0127 0,0097 0,0088 0,0087

Fig. 7.1 Pierderi totale de produs (t/an)

Interpretarea rezultatelor obținute :

Analizând rezultatele obținute în urma calculelor prezentate în tabelul 6.1. se
observă următoarele:
 Pierderile de produs datorate operațiilor de umplere – golire au o pondere
foarte mică în cadrul pierderilor totale, ele reprezentând 0.3 -0.5% din
acestea. Aceasta se explică prin numărul relativ mic de operații umplere –
golire raportate la p erioada de timp luată în calcul (1 an).

67  Pierderile de produs datorate depozitării au ponderea cea mai mare în
cadrul pierderilor totale, reprezentând aproximativ 99,5% din acestea.
Factorii și sursele care favorizează produc pierderile de produs datorate d epozitării
au fost prezentați anterior.
Ponderea mare a pierderilor datorate depozitării față de pierderile datorate operării în
cadrul pierderilor totale de produs poate fi explicată prin faptul că timpul de depozitare a
produsului este majoritar compar ativ cu timpul maxim alocat operațiilor de umplere – golire.
 Pierderi totale maxime de produs prin evaporare corespund ipotezei A ;
 Sistemul de etanșare primară tip pantograf este un sistem relativ rigid,
prezentând cele mai multe zone cu neetanșeități. Aceste neetanșeități produc
pierderi prin evaporare cu pondere ridicată în cadrul pierderilor totale de
produs

 Etanșarea cu tub de lichid (ipoteza B), elimină aproape total zonele cu
neetanșeități, asigurând un contact perfect cu mantaua compensând
event ualele deformări locale ale mantalei.

Avantajele acestui tip nou de se materializează prin reducerea pierderilor de produs
prin evaporare cu peste 23% față de sistemul de etanșare de tip pantograf menționat anterior,
care echipează majoritatea rezervoarel or din țara noastră.

68
 Montajul etanșării secundare tip PSS 50 peste etanșarea mecanică primară
tip pantograf duce la micșorarea pierderilor totale prin evaporare cu
aproximativ 30% față de utilizarea singulară a etanșării primare mecanice;
 Montajul etanșăr ii secundare tip PSS 50 peste o etanșare primarä cu tub de
lichid duce la micșorarea pierderilor cu aproximativ 10% față de utilizarea
singulară a etanșării cu tub de lichid doar 1% față de etanșarea duală cu
sistem tip pantograf etanșare secundară tip PSS 50 (ipoteza C).

În concluzie, se observă calitatea superioară a etanșării primare cu tub de lichid (din
import) față de etanșarea primară mecanică clasică care echipează majoritatea rezervoarelor
din țara noastră.
De asemenea se observă avantajul utiliz ării sistemelor duale de (ipotezele C si D),
care duc la reducerea pierderilor de produs prin evaporare cu până la 30% (ipoteza C
comparativ cu ipoteza A).
Din analiza datelor centralizate, dar din graficul din figura 5.1. se observă o diferență
neglijab ilă (aproximativ 1%) din punct de vedere al pierderilor între utilizarea celor două
tipuri de etanșări duale (ipotezele C și D).
Soluția optimă din punct de vedere tehnico -economică pentru parcurile de rezervoare
pe plan intern este montarea unor etanțări secundare tip PSS 50 peste etanșările mecanice tip
pantograf existente.

69 CAPITOLUL VIII

PROBAREA SI VERIFICAREA R.C.V.

Probarea și verificarea se poate executa atât în timpul operațiilor de montaj, cât după
ce rezervorul a fost montat.
Operațiile de montare și verificare se execută atât pentru fiecare structură în parte,
cât și pentru ansamblul construcției. Probele ce se execută asupra rezervoarelor pot fi
încadrate în trei categorii.

8.1. Probele de etanșeitate ale cordonului de sudură

Se fac în timpul operațiilor de montaj și urmăresc depistarea eventualelor mici
defecte generate de neetanșeități se execută separat pentru fiecare element al rezervorului:

Probarea fundului rezervorului
În afara încercărilor verificărilor executate la instalația de rulare, se va face pe șantier
după executarea rezervorului o încercare de verificare la etanșare a tuturor sudurilor fundului
prin una din metodele: se poate realiza prin două metode (metode ce se aplică în timpul
operațiilor de montaj) au ca scop depistarea defectelor de tip fisuri care sunt greu de remediat
ulterior.
Probarea chimică – acest tip de probă are la bază reacția de natură chimică (soluție de
fenolftalină) dintre amoniac un indicator chimic. Probarea chimică se execută după monta rea
fundului rezervorului a primei virole și constă în introducerea sub fundul rezervorului a
amoniacului prin intermediul a două țevi.

Presiunea sub care se introduce amoniacul în interiorul rezervorului

G — greutatea fundului rezervorului [N]
A — aria suprafeței fundului [mm]

70

Fig. 8.1 -probarea chimică a rezervoarelor

Modul de realizare a etanșării prin intermediul unui inel de bitum cu nisip (6) între
virola de bază (1) și inelul periferic (2): această etanșare se face pentru a impiedi ca eliminarea
amoniacului în atmosferă; înainte de a realiza probarea chimică, cordonul de sudură se curăță
de zgură și se spală cu apă caldă, pentru a îndeparta urmele bazice datorate electrozilor de
sudură.
După curățirea spălarea cordonului de sudură, acestea se pensulează cu soluție de
fenolftalină, după această etapă amoniacul fiind eliberat sub fundul rezervorului.
Odată depistat un defect într -un cordon de sudură, acesta se creițuiește și se sudează
din nou, această operație fiind posibilă numai d upă suflarea amoniacului în exterior cu
ajutorul aerului comprimat.

Probarea cu camera de vacuum

Încercarea cu camera de vacuum se face folosind o aparatură specială cu ajutorul
căreia se creează un vacuum de cca. 30 mm. col. apă. Cordoanele de sudură se ung cu soluție

71 de săpun sau ulei de in. Locurile defecte se detecteazä prin aparitia bulelo care se observä în
sticla camerei. Sudurile se refac se supun din nou controlului.

Fig. 8.2- probarea chimică a rezervoarelor
1-tabla din care este confecționat rezervorul; 2 – cordon de sudură
care trebuie verificat; 3 -strat spumat ce se află în interiorul rezervorului; 4 –
rama de cauciuc spongios; 5 – vizor de plexiglas; 6 – conducta ce face
legătura la pompa de vacuum.

Probarea mantale i rezervorului
Se face prin stropire cu petrol din interiorul rezervorului, a cusăturilor sudate care au
fost curățate de stratul de zgură spălate.
În interiorul rezervorului, mantaua se pensulează cu o soluție pe bazä de var sau de
cretä. În dreptul cord oanelor de sudurä în care sunt existente fisuri, apar pete vizualizate pe
exteior datorită absorbției petrolului.
Operația de remediere este identică cu cea întrebuințată în cazul fundului
rezervorului.

72 După încercarea de etanșeitate înainte ca rezervorul să fie legat la conductele de tras –
împins, se face proba hidrostatică de rezistență.

Probarea capacului rezervorului – se face în două etape

Prin stropire cu petrol
Probare pneumatică se face în timpul probei hidraulice, când în interiorul
rezervorul ui se află apa se face prin introducerea de aer prin racordul de aerisire sau prin
intreoducerea apei prin racordul de umplere -golire.
Presiunea de încercare în acest caz, nu trebuie să depășească mai mult de 10% din
valoarea presiunii de declanșare a sup apei de respirație. Vizualizarea defectelor se face prin
urmărirea substanței spumante, aflate pe capacul rezervorului. Probarea capacului se poate
face prin depresurizarea ce se face cu ajutorul racordului de umplere — golire.
Probele de rezistență — tasare urmăresc verificarea rezistenței mecanice a
ansamblului rezervorului în condițiile tasării fundației. Pentru a realiza acest tip de verificare,
rezervorul se umple cu apă, iar pe măsura umplerii, se încearcă a se urmări evidențierea
crăpăturilor sau fis urilor.
În momentul depistării crăpăturilor sau fisurilor, apa din interior este evacuată până
la nivelul virolei inferioare, după care defectul se remediază.VerificăriIe dimensionale se
execută în vederea asigurării stabilității rezervorului. DimensiuniI e care se urmăresc în cazul
acestui tip de verificare sunt:
Toleranța de diametru, masurată atât la nivelul fundului, cât la nivelul capacului;
Săgeata maximă pe virolă 'f" < 15 mm;
Săgeata fundului rezervorului ''f" < 60 mm.;
Toleranța de înalțime a reze rvorului < 50 mm.;
Abaterile de circularitate.

Asupra rezervoarelor se execută o serie de operații de încercare verificare, atât pe
parcursul montajului acestora, cât după terminarea construcției. Aceste operații vizează

73 fiecare element structural al ac estora, fie întreg ansamblul rezervorului. Operațiile de
încercare verificare pot fi grupate în trei categorii:
Încercarea de etanșeitate — ce urmărește depistarea eventualelor discontinuități;
Încercarea de rezistența la tasare – urmărește verificarea sub sarcină a rezervorului, în
condițiile unei tasäri corespunzätoare a fundației;
Verificäri dimensionale – ce urmăresc concordanța între dimensiunile reale ale
rezervorului.

74 CAPITOLUL IX

INSTRUCȚIUNI P.S.I. CU PRIVIRE LA MONTAREA,
REPARAREA ȘI EXPLOATAREA REZERVOARELOR

Deoarece rezervorul se află în incinta platformei de depozitare a produselor
petroliere, existând pericol de incendii sau explozii, se impune a se da o atenție deosebită
următoarelor probleme:
Vor fi efectuate probe de gaze vor fi emise permise de lucru pentru orice fel de
operațiune ce urmează a fi executată (lucru cu foc, săpătură, etc.);
Vor fi asigurate căile de acces evacuare, care nu vor fi blocate sub niciun motiv î n
timpul lucrărilor;
Personalul executant va purta echipamentul de protecție de lucru corespunzător
fiecărei meserii. Se va purta obligatoriu casca de protecție, iar pentru lucrarile ce se
desfășoară la înălțime este obligatorie folosirea centurii de sig uranță;
Echipamentul de protecție de lucru va fi confecționat din materiale care să nu
producă scântei prin frecare sau lovire;
Sculele utilzate vor fi de construcție antiex;
Zona de lucru va fi împrejmuită avertizată; intrarea persoanelor străine în zona de
lucru va fi interzisă;
Operațiile care se desfășoară la o înălțime de peste 1.80 m vor fi executate numai de
pe podine sau schele care vor fi date în exploatare numai după ce au fost verificate și
recepționate pe bază de proces verbal de dare în exploa tare;
Pentru executarea legăturilor de sarcină se va folosi numai de personal autorizat ;
Utilajele, sculele și SDV -urile acționate electric vor fi prote jate prin legare la
pământ ;
Lucrările de demontare – montare se vor executa numai de muncitorii califi cați
instruiți și echipați corespunzător ;
Nu se admite depozitarea la locul de muncă a materialelor în cantități mai mari decât
necesarul pentru schimb;

75 Păstrarea consumarea alimentelor la locul de muncă sunt strict interzise ;
Instalațiile de ridicat v or avea afișat obligatoriu, la loc vizibil, sarcinile maxime pe
care le pot ridica ;
Instalațiile de ridicat vor avea instalațiile de pornire prevăzute cu piedici, pentru a se
evita pornirea lor accidentală ;
Operațiile de ridicare sau coborâre ale sarcini lor de către instalațiile de ridicat se vor
executa lin, fără smucituri și cu o atenție deosebită ;
Ridicarea coborârea sarcinilor se va face numai pe verticală. Se interzice balansarea
sau rotirea sarcinilor pe timpul ridicării sau coborârii acestora.
Este interzis ca la terminarea sau întreruperea lucrului să se lase sarcina în poziție
suspendată în cârlig sau legată cu cabluri întinse ;
În raza de acțiune a instalației de ridicat este interzis accesul persoanelor
neautorizate ;
Fixarea cablurilor di spozitivelor pentru ridicare se va efectua astfel încat să se
impiedice desprinderea lor accidentală ;
Este interzis a se utiliza dispozitive de ridicat improvizate sau defecte pentru
ridicarea sarcinii ;
Este interzisă participarea la efectuarea lucrări lor a muncitorilor obosiți, bolnavi sau
sub influența băuturilor alcoolice ;
La executarea lucrărilor de sudură (electrică, oxiacetilenică) se vor respecta toate
măsurile N.T.S. privitoare la astfel de operații ;
Lucrul în spațiile închise va fi posibil numai dacä acestea sunt iluminate, asistate în
mod obligatoriu din afară, astfel încat să intervină în caz de necesitate.

În afara acestor indicații se vor respecta și următoarele norme:
"Norme republicane de protecție a muncii", ed. 1975
"Norme departam entale de protecția muncii ale MICH", ed. 1982;
Norme proprii de protecție a muncii P.S.I. ale beneficiarului executantului, specifice
fiecărei activități și loc de muncă.

76 Instrucțiuni P.S.I.

Operațiile de lucru cu foc (sudură, tăiere) se vor începe numai după efectuarea lucrărilor
de curățire, damfuire, spălare, efectuarea probei de gaze, eliberarea permisului de lucru
cu foc. â
În scopul scurgerii eventualelor produse petroliere rămase în utilaje sau conducte,
lucrările de demontare ale acestora ale gurilor de vizitare vor începe de sus în jos.
Utilajele P.S.I vor supraveghea zona de lucru și în caz de necesitate vor interveni.
Este interzis fumatul sau introducerea obiectelor pentru fumat în zona de lucru,
permisiunea de a poseda chibrite, brichete o au numai persoanele care posedă permis
portfoc.
Utilajele dispozitivele acționate electric vor fi construcție antiex, iar cele acționate termic
vor fi dotate cu parascântei.
Sculele utilizate vor fi de construcție antiscântei.
Se interzice orice improv izație la instalațiile electrice ale utilajelor, iar acestea vor fi de
construcție antiex;
În cazul în care în zona de lucru apar emanații de gaze inflamabile sau explozive, orice
operații de lucru cu foc vor fi sistate;
Materialele ușor inflamabile (ox igen, carbid, vopsele, materiale lemnoase, etc.) vor fi
aduse în zona de lucru in cantități mici care să satisfacă necesitățile de lucru pentru un
schimb.
Materialele de intervenție în caz de incendiu vor fi indicate de formația de pompieri a
beneficiarulu i, dintre materiale nu vor lipsi spuma chimică și praful total. Se mai pot
utiliza și instalații cu gaz inert, abur, apă, iar ele vor fi manevrate de personalul instruit al
beneficiarului.

77 CAPITOLUL X

ACTE NORMATIVE ȘI MĂSURI DE SECURITATE ȘI
SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ APLICABILE

10.1 Acte normative de securitate și sănătate în muncă plicabile

Proiectul s -a întocmit pe baza precizărilor din Legea 319/2006 , Legea securității și
sănătății în muncă, având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurar ea
procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale sănătäții angajaților a altor
persoane participante în procesul de muncă.
Documentele care vor fi respectate în mod obligatoriu de catre toți factorii
participanți la realizarea lucrărilor constructor -proiectant -beneficiar sunt:
 H.G. 1.425/30.10.2006 — Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006;
 H. G. 1.028/09.08.2006 — Cerințe minime de securitate și sănătate în muncă
—utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;
 H.G. 1.146/30 .10.2006 — Cerințe minime de securitate sănătate în muncă —
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
 H.G. 1.048/09.08.2006 — Cerințe minime de securitate și sănătate în muncä
— utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentel or individuale de
protecție la locul de muncã;
 H.G. 1.091/1609.2006 – Cerințe minime de securitate și sănătate pentru locul
de muncă ;
 H.G. 971/09.08.2006 – Cerințe minime pentru semnalizarea de securitate
și/sau sănătate la locul de muncă ,
 H.G. 1.058/ 09.08.2006 Cerințe minime pentru îmbunãtäțirea securității și
protecția sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat
atmosferelor explozive.

78 Măsuri de securitate și sănătate în muncă

Aceste măsuri sunt obligatorii la execuția p roiectelor pe șantier, la punerea în
funcțiune a lucrării, în exploatarea acestora, pe durata reviziilor sau reparațiilor.
Pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc, personalul muncitor va purta
obligatoriu echipament individual de protecție coresp unzător activității executate la locul de
muncă. Acest echipament va fi purtat în timpul deplasării la de la locul de muncă.
Se va admite la lucru numai personal care în urma controlului medical și a
verificărilor aptitudinilor psihoprofesionale corespunde sarcinii de muncă pe care urmează să
o execute. (conf. Cap III —Legea securității și sănătății în muncă, nr. : 319/2006)
Sculele, dispozitivele utilajele ce urmează a fi folosite sä fie în bună stare de
funcționare.
Locul de muncă și cäile de acces vor f i marcate și semnalizate atât ziua cât noaptea.
Este obligatorie menținerea curățeniei la locul de muncă și transportarea permanentă
a deșeurilor la locurile special amenajate.
Se recomandä ca lucrările care trebuie executate în cadrul instalațiilor să fi e
executate în perioadele de oprire ale acestora.
Se vor izola prin închiderea robinetelor de secționare și blindare, toate conductele
care au legatură cu conductele rezervoarele la care se lucrează.
Toate conductele și rezervoarele la care se lucrează se vor goli, aburi, curăța, spăla
cu apă sau purja cu gaz inert după care se vor aerisi corespunzător. După aerisire, în mod
obligatoriu se va efectua și analiza cu explozimetrul și se va elibera buletin de analiză.
La data executării proiectului, construc torul va lua toate masurile de
protecție/securitate și sănătate, igiena muncii în vigoare.
Aceste măsuri sunt obligatorii, nu sunt limitative, ele pot fi îmbunătățite de
beneficiar și constructor în funcție de situația de pe teren.

79 XI. CONCLUZII

Tema proiectului este ”Poiectarea mecanică a unui rezervor de depozitare
atmosferică cu capac plutitor, având capacitatea de 5000 mc, cu studiul special al sistemului
de etanșare al capacului" , iar pentru o abordare mai ușoară s -a făcut o structurare a
docume ntației în capitole referitoare la toate etapele necesare realizării acesteia, după cum
urmează :
Capitolul I — cuprinde o analiză critică referitoare la principalele tipuri de
rezervoare utilizate la depozitarea produselor petroliere, anume :
clasificare a acestora dupä anurnite criterii ;
prezentarea celor mai utilizate tipuri costructive ; etc.

Capitolul 2 — este alcătuit din două părți, anume ;
elemente constructive — în care s -a facut o scurtă prezentare a principalelor
elemente constructive ale reze rvoarelor;
elemente de calcul — care se referă la proiectarea propriu -zisă a rezervorului,
aceasta făcându -se în maniera clasică, cuprinzând următoarele etape:
alegerea justificată a materialelor ;
stabilirea dimensiunilor optim -economice prin ipoteza c onsumului minim de metal
(SUHOV) , respectiv ipoteza costurilor unitare ;

Capitolul 3 —cuprinde analiza principalelor tehnologii de montarea a rezervoarelor
prezintă mai în detaliu metoda de montare aleasă pentru zerervorul proiectat, respectiv
metoda d e montare prin rulare.

Capitolul 4 — prezintă principii metode de planificare – control ale lucrărilor de
construcție -montaj insistându -se pe MDC – metoda drumului critic —care este abordată
pentru planificarea lucrărilor rezervorului proiectat.

80 Capitolul 5 – cuprinde partea economică a lucrării, reprezentând schematic
principalele costuri de producție și achiziție a materialelor necesare confecționării
rezervorului cilindric.

Capitolul 6 — este un capitol special, după cum arată tema proiectului, acesta
cuprinde o analiza a sistemelor de etanșare ale capacului plutitor. Este un capitol amplu în
cadrul căruia sunt prezentate analizate diferite tipuri de etanșări unele frecvent utilizate, cum
ar fi sistemul de etanșare primară cu inel metalic tip pantograf, care este cel ales pentru
rezervorul proiectat, dar prezentarea unor noi tendințe în domeniul de specialitate. Sistemul
de etanșare tip PSS este larg prezentat în cadrul respectivului capitol fiind prezentate diferite
sisteme de etanșare primare, secunda re duble, insistându -se pe avantajele pe care acestea le
aduc în eliminarea pierderilor de produse petroliere prin evaporare.

Capitolul 7 — este rezervat unui studiu privind estimarea pierderilor de produse
petroliere prin evaporare în cadrul depozitării în rezervoare cilindrice verticale cu capac
plutitor, aceasta facându -se în patru cazuri distincte corespunzatoare echipării rezervorului cu
patru tipuri de sisteme de etanșare:
ipoteza echipării unui rezervor cu un sistem de etanșare primară t ip pantograf;
ipoteza echipării unui rezervor cu un sistem de etanșare primară tip tubseal;
ipoteza echipării unui rezervor cu un sistem de etanșare primară tip pantograf și o
etanșare secundar tip PSS 50;
ipoteza echipării unui rezervor cu un sistem de e tanșare primară tip tubscal și o
etanșare secundară tip PSS 50;

Totodată se face o interpretare a rezultatelor, concluzia finală fiind ca din punct de
vedere tehnico -economic soluția optimă pentru parcurile de rezervoare pe plan intern este
montarea unor etanșări secundare tip PSS 50 peste etanșările mecanice tip pantograf
existente.

Capitolul 8 — prezintă metode de probare și verificare a rezervoarelor cilindrice
verticale.

81 Capitolul 9 — cuprinde instrucțiuni P.S.I cu privire la montarea, respectiv
exploatarea rezervoarelor.

Capitolul 10 — prezintă acte normative și măsuri de securitate și sănătate în muncă
— obligatorii întocmirii fiecărui proiect — ele putând fi îmbunățite de către beneficiar și
constructor în funcție de situția de pe teren.

Respectivul proiect a fost realizat sub directa îndrumare a d -lui Conf. Dr. ing.
Nicolae Viorel și reprezintă un mod de a pune în practică cunoștințele dobândite la cursurile
de specialitate – C.C.U.P.R. , M.I.E.U. , dar și din cadrul altor discipline col aterale. Totodată
s-a urmărit obținerea unei experiențe în elaborarea documentației de proiectare a unui
rezervor, familiarizarea cu standardele în vigoare și cu toate normele obligatorii în astfel de
activități.
Deasemenea, s -a încercat o cunoaștere de noi soluții și tendințe constructive în
domeniul construcției de rezervoare, în special a celor cu capace plutitoare și, implicit,
sistemele de etanșare ale acestora. În cadrul proiectului au fost folosite în general elemente
standardizate, cât și material e uzuale, astfel încat să nu se ajungă la supradimensionări.

82 BIBLIOGRAFIE

Teodorescu Ștefan, Șt. Partenie – "Montarea utilajului industriei chimice și
petrochimice” , vol. I, II, III , U.P.G. – Ploiești, 1982;
Voicu Ion – "Utilajul industriei chimice și petrochimice ”, vol I,II, U.P.G. – Ploiești,
1986;
Pavel Alexandru – "Elemente de inginerie mecanică”, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1981 ;
D.Raseev, Gh.Zecheru – "Tehnologia fabricației aparaturii instalațiilor statice
petrochimice și de rafinării”, Editura Tehnică, București, 1983 ;
Teodorescu Ștefan – "Utilaj petrochimic și de rafinării”, U.P.G., Ploiești, 1977 ;
D.Raseev – I.D. Oprean ”Tehnologia fabricării și repararii utilajului tehnologic”,
Editura Didactică și Pe dagogică, București, 1985 ;
Florea, N.llisiu – ”Montarea utilajului tehnologic”, Editura Tehnică, București,
1972;
N.Posea – "Rezistența materialelor ”, Editura Didactică și pedagogică, București,
1979 ;
* ** ” Manualul inginerului mecanic”, vol. I, II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1955;
* ** "Memoratorul tehnic de montaj", vol. I, II, Trustul de Montaj Utilaj Chimic
București, 1979 ;
* ** "Colecția de standarde (STAS), pentru materiale, semifabricate, table"