Depozit de Deseuri Menajere Pentru Municipiul Bumbesti Jiu
BIBLIOGRAFIE
1. Studiu de evaluare a riscului privind depozitul de deșeuri Bumbesti –Jiu, Jud. Gorj 2004.
2. Fodor, D., Baican, G. Impactul industriei miniere asupra mediului, Ed. Infomin, Deva, 2001.
3. HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor.
4. Proiect tehnic pentru obținerea autorizației de gospodărire a apelor pentru depozitul de deșeuri Bumbesti din Jud. Gorj INCD INSEMEX, Sadu – 2007.
5. N.N. Antonescu, [NUME_REDACTAT] Stanescu, [NUME_REDACTAT] – Gestiunea si tratarea deseurilor urbane, Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2006
6. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor
7. [NUME_REDACTAT] Tartarea si valorificarea deseurilor Editura BREN, . 2003
8. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor pentru [NUME_REDACTAT]
9. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor pentru judetul [NUME_REDACTAT]
CUPRINS
Capitolul 1. Prezentarea problemei
Așezare. Date generale. Cadru legislativ
Deșeuri municipale
Deșeuri de producție
Prognoza privind generarea deșeurilor
Capitolul 2. Date privind starea factorilor de mediu pentru municipiul [NUME_REDACTAT]
2.1. Așezarea geograficã
2.2. Clima și relieful
2.3. Resurse naturale
2.4. Vegetația și fauna
2.5. Calitatea factorilor de mediu
Capitolul 3. Proiectarea rampei ecologice de deșeuri Bumbesti-Jiu
3.1. Prezentarea rampei ecologice
3.2. Nivelarea amprizei
3.3 Calculul volumelor de terasamente
3.4. Verificarea stabilitãții taluzului prin metoda fâșiilor- [NUME_REDACTAT]
3.5 Tehnologia de nivelare.
Capitolul 4. Constructii si lucrari anexe
4.1 Platforma tehnologicã
4.2 Drum de acces
4.3 Utilitati
4.4. Operarea în depozit
Capitolul 5. Lucrãri pentru protecția mediului
5.1. Impermeabilizarea depozitului de deșeuri
5.2. Sistemul de drenaj al depozitului de deșeuri
5.3. Epurarea lixiviatului
5.4. Evacuarea gazelor
5.5. Acoperirea finalã
Capitolul 6. Impactul depozitului asupra mediului
6.1. Protecția calitãții apelor
6.2. Protecția calitãții aerului
6.3. Protecția calitãții solului și subsolului
6.4. Protecția cadrului natural și a vegetației
6.5. Impactul asupra peisajului
6.6 Impactul asupra mediului social, economic și al calitãții vieții
6.7 Monitorizarea depozitului
CONCLUZII
[NUME_REDACTAT] proiectului de licență
Depozit de deseuri menajere pentru municipiul [NUME_REDACTAT].
CUPRINS
Capitolul 1. Prezentarea problemei
Așezare. Date generale. Cadru legislativ
Deșeuri municipale
Deșeuri de producție
Prognoza privind generarea deșeurilor
Capitolul 2. Date privind starea factorilor de mediu pentru municipiul [NUME_REDACTAT]
2.1. Așezarea geograficã
2.2. Clima și relieful
2.3. Resurse naturale
2.4. Vegetația și fauna
2.5. Calitatea factorilor de mediu
Capitolul 3. Proiectarea rampei ecologice de deșeuri Bumbesti-Jiu
3.1. Prezentarea rampei ecologice
3.2. Nivelarea amprizei
3.3 Calculul volumelor de terasamente
3.4. Verificarea stabilitãții taluzului prin metoda fâșiilor- [NUME_REDACTAT]
3.5 Tehnologia de nivelare.
Capitolul 4. Constructii si lucrari anexe
4.1 Platforma tehnologicã
4.2 Drum de acces
4.3 Utilitati
4.4. Operarea în depozit
Capitolul 5. Lucrãri pentru protecția mediului
5.1. Impermeabilizarea depozitului de deșeuri
5.2. Sistemul de drenaj al depozitului de deșeuri
5.3. Epurarea lixiviatului
5.4. Evacuarea gazelor
5.5. Acoperirea finalã
Capitolul 6. Impactul depozitului asupra mediului
6.1. Protecția calitãții apelor
6.2. Protecția calitãții aerului
6.3. Protecția calitãții solului și subsolului
6.4. Protecția cadrului natural și a vegetației
6.5. Impactul asupra peisajului
6.6 Impactul asupra mediului social, economic și al calitãții vieții
6.7 Monitorizarea depozitului
CONCLUZII
Bibliografie
B. Piese desenate
– Plan de ansamblu al depozitului
– Asezare geomembrana
– Asezare drenuri
– Profil geotehnic
– Profil longitudinal al depozitului
– Profil transversal al depozitului
– Profil prin dig
– Stabilitate depozit
– Nivelarea
– Etansarea si inchiderea finala
CAPITOLUL 1.
PREZENTAREA PROBLEMEI
1.1. Așezare. Date generale. Cadru legislativ
Teritoriul județului Gorj, este situat în partea de sud-vest a țării și este străbătut de paralela de 45° latitudine nordică fiind axat pe cursul mijlociu al râului Jiu, care-l străbate de la nord spre sud. Are o suprafață de (2.4% din teritoriul țării), învecinându-se la nord cu județul Hunedoara, în nord-vest cu județul Caraș-Severin, la sud-est cu județul Dolj, la est cu județul Vâlcea iar la sud-vest cu județul Mehedinți și o populație de 381643 locuitori, densitatea fiind de 68.47 locuitori/km2 ( la 1 iulie 2007). Din totalul populației județului, 52,96% trăiește în mediul rural, ponderea populației feminine per total județ fiind de 50,6%.
Una din stringentele probleme de mediu cu care se confruntă județul Gorj este nevalorificarea deșeurilor, care negestionate corespunzător atât în mediul rural, cât și în cel urban pot aduce atingeri grave factorilor de mediu si sănătății populației.
Datorită tehnologiilor și instalațiilor încă învechite din industrie, în cadrul cărora se face un mare consum de energie și materiale ,în județ sunt generate anual mari cantități de deșeuri. Odată generate, deșeurile ar putea fi reutilizate în cadrul agentului economic generator, tratate, reciclate sau transferate către o stație de tratare în cazul deșeurilor periculoase sau către un incinerator pentru reducerea volumului acestora.
Deșeurile nerecuperate sunt,de obicei depozitate, fiecare etapă din gestiunea acestora putând prezenta un potențial risc pentru mediu.
Mineritul,petrolul,industria energetică, agricultura si activitățile gospodărești sunt surse importante de generare a deșeurilor atât din punct de vedere cantitativ cât și din punct de vedere al impactului asupra mediului.
Cunoașterea situației producerii de deșeuri și a practicilor curente de gestionare a acestora este importantă pentru cunoașterea potențialelor riscuri pentru mediu si sănătatea umană.
1.2. Deșeuri municipale
Cantități și compoziție
În cursul anului 2007 in județul Gorj s-au generat peste 241925 mii tone (valoare aproximativă, întrucât ancheta statistică pentru gestiunea deșeurilor se încheie ulterior predării acestui document), din care aproximativ 0.03% reprezintă deșeuri colectate de municipalități și 99.97 % sunt deșeuri generate de minerit, industrie, agricultură, construcții s.a.
Tabel 1.1. Compoziția deșeurilor
Din analiza tabelului 1.1 se observă că cea mai mare cantitate o dețin deșeurile orfanice fermentabile, ce reprezintă un procent de 57%, ceea ce recomandă ca odată cu depozitul șă se construiască și stație de compostare.
Fig.1.1. Compoziția deșeurilor
Tabel 1.2. Distribuția cantităților de deșeuri total generate, 2008
Tabel 1.3. Prognoza cantitãților de deșeuri menajere colectate
Deșeuri biodegradabile
In general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri actuale, se numară printre obiectivele determinante cu impact și risc pentru mediu și sănătatea populației.
Modificările de peisaj și disconfortul vizual, poluarea aerului cu mirosuri neplăcute cât și a apelor de suprafață sunt principalele forme de impact determinate de acestea.
In anul 2008 au fost colectate de către municipalități 97.2 mii tone (valoare aproximativă).
După proveniența lor deseurile urbane au inclus :
deșeuri menajere de la populatie ;
deșeuri menajere de la agentii economici ;
deșeuri din servicii municipale (stradale, piețe, grădini, parcuri și spații verzi) ;
deșeuri din constructii si demolări ;
Ponderea deșeurilor urbane este de 55.44 % deșeuri menajere de la populatie si 44.56 % deșeuri menajere de la agenti economici.
Colectarea selectivă a deseurilor menajere este in faza incipientă, în principalele orașe ale județului.
De aceea aproximativ 35 % din componentele deșeurilor menajere reprezentând materiale reciclabile (hârtie, carton, materiale plastice, sticlă ) nu se recuperează ci se elimină prin depozitare finală împreună cu celelalte deșeuri urbane.
De asemenea ținând cont ca 91.3 % din populația urbană beneficiază de servicii de colectare a deșeurilor menajere și de faptul că în zona rurală în general nu există servicii specializate pentru colectarea și transportul deșeurilor se pot estima următoarele date :
Total deșeuri menajere generate în mediul urban 105.6 mii tone din care colectate 97,2 mii tone și necolectate 8.4 mii tone.
Total deșeuri tip menajer generate (urban și rural estimativ) 142 mii tone, diferența de 25.4 % o reprezintă cantități depozitate ilegal,în locurile destinate acestui proces.
Deșeuri de ambalaje
Pentru a stopa inflația de gunoaie și a controla distrugerea sau reciclarea acestora, s-a stabilit că cel care produce este și cel care reciclează și este obligat să adune o parte dintre deșeurile rezultate din produsele sale și să le recicleze.
Toți suntem răspunzatori de calitatea vieții noastre, fiecare cetățean are obligația de a selecta gunoiul menajer și a-l depozita în pubele speciale. Reciclarea reprezintă procesarea unora dintre componentele deșeurilor în vederea transformării lor în produse utile. Pentru a nu ocupa prea mult spatiu, sticlele de plastic se compactează sau se taie fâșii. , iar apoi se vinde firmelor care se ocupă cu reciclarea acestui material.
[NUME_REDACTAT] 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, este de a armoniza măsurile naționale privind managementul ambalajelor și deșeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau minimizării impactului asupra mediului. Directiva urmareste, de asemenea, eliminarea barierelor în calea liberei concurente pe piața unică europeană.
Directiva 94/62/EC stabilește măsuri care au ca scop în primul rând:
prevenirea producerii de deșeuri de ambalaje,
creșterea gradului de reutilizare a ambalajelor;
creșterea gradului de reciclare a deșeurilor de ambalaje;
creșterea gradului de valorificare a acestor deșeuri.
Aceste măsuri includ cerințe esențiale pentru materialele din care sunt produse ambalajele și obiective pentru valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje.
Modalități de gestionare:
Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deșeurilor de ambalaje se pot realiza:
a)individual, de către operatorii economici, prin gestionarea deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață;
b) prin transferarea responsabilității către un operator economic autorizat de [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT].
Gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizată încât să nu introducă bariere în calea comerțului.
Tratarea si valorificarea deșeurilor municipale
In anul 2007 au fost valorificate 593 t plastic si 838 t hârtie și carton .
In județul Gorj , în anul 2007 nu s-a făcut tratarea deșeurilor municipale .
Eliminarea deșeurilor municipale
In judetul Gorj , nu se face eliminarea deșeurilor, ci doar depozitarea acestora.
Colectarea deșeurilor municipale se realizează în recipiente speciale, care sunt prezentate în figura 1.2..
Fig. 1.2 Recipiente pentru colectarea dedeșeurilor.
Depozite de deșeuri municipale
In fiecare localitate urbană există câte un depozit pentru deșeuri, 83 % din deșeurile urbane sunt depozitate. In anul 2008 în județul Gorj, erau inregistrate 8 depozite urbane ocupând o suprafață de 19.95 ha.
Depozitele de deșeuri urbane au capacități libere variabile, care nu îndeplinesc cerințele Directivei 1999/31/CEE si H.G. nr. 349/2005 care având în vedere tipul deșeurilor depozitate seîncadrează în clasa “b” (depozite de deșeuri nepericuloase), s-au întocmit bilanțuri de mediu nivel I și II in vederea închiderii .Cele mai multe depozite de deșeuri urbane sunt mixte, acceptând pentru depozitare atât deșeuri de tip urban, cât și deșeuri industriale, de obicei nepericuloase.
Dintre depozitele de deșeuri urbane, din care 15% se găsesc în interiorul localităților, 80% sunt amplasate în afara orașelor, iar 15% se află pe malul apelor. Toate depozitele de deșeuri urbane din județul Gorj ocupă suprafețe între 0.5 si 3.5 ha.
In privința gradului de amenajare, 90% dintre depozite nu beneficiază de nici un fel de facilități pentru protecția mediului.
Pe lângă deșeurile menajere, stradale, comerciale, datorită activității deficitare a acestora, pe depozitele orășenești sunt depuse și deșeuri industriale periculoase ce pot conduce la poluări ale apelor de suprafață și implicit să afecteze sănătatea populației.
Depozite de deșeuri industriale
Deșeurile industriale generate de activitățile agenților economici din județul Gorj sunt depozitate în mare parte pe teren descoperit în depozite proprii: iazuri, halde, platforme, bazine. Aceste statii de depozitare nu au fost realizate conform cerintelor H.G. nr. 349/2005 nici din punct de vedere al deseurilor admise si nici din punct de vedere constructiv.
Cele mai importante dintre acestea sunt :
Haldele de zgură și cenușă de (Cicani-Beterega și [NUME_REDACTAT])
Haldele de zgură și cenușă de (Turceni si [NUME_REDACTAT])
Depozitul de zgură și cenușă SC UATAA [NUME_REDACTAT] SC ARTEGO SA (Preajba)
Depozitul SC MACOFIL SA (Runcu-Rachiti)
Batal șlam Ticleni-Parcul mare
Anumite categorii de deșeuri periculoase, respectiv uleiurile uzate sunt stocate în condiții de siguranță la agenții economici colectori în vederea valorificării acestora.
Deșeurile de proveniență anorganică (nămoluri de la tratarea apelor industriale) sunt stocate în condiții de siguranță la agenții economici producători în vederea găsirii unor soluții pentru valorificare sau eliminare fără riscuri pentru mediu.
1.3. Deșeuri de producție
Deșeuri periculoase
Deșeurile periculoase reprezintă o problemǎ de importanțǎ deosebitǎ, atât prin cantitățile de deșeuri generate, cât și datoritǎ diversitǎții compoziției. Cantitatea de deșeuri industriale periculoase generatǎ a scăzut în ultimii ani datoritǎ încetării activității unor unități economice.
Gestionarea deșeurilor de producție periculoase
In judetul Gorj au fost identificate peste 502 tone utilizând noua listă a deșeurilor cca. 15 tipuri de deșeuri periculoase. Majoritatea deșeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare. Principalele tipuri de deseuri periculoase generate in anul 2007 au fost :
Deșeuri din industria petrolului 379 tone
Uleiuri uzate 71 tone
Deșeuri anorganice din chimie 1.5 tone
Deșeuri de la fabricarea azbestului 50 tone.
Fig.1.3. Gestionarea deșeurilor periculoase
Deșeuri generate din activitãți medicale
In judetul Gorj există 9 unități spitalicești, care în cursul anului 2008 au generat 75.3 t deșeuri medicale periculoase spitalicești .
In cursul anului 2008, conform H.G. nr.128/2002 – privind incinerarea deșeurilor, modificată și completată prin H.G. nr.268/2005 nu a fost închis nici-un incinerator, urmând ca în cursul anului 2009 să se inchidă incineratoarele de Județean 700 și [NUME_REDACTAT] nr.2 Spitalele care au încetat activitatea de incinerare în cursul anului 2006 , au făcut contracte pentru predare în vederea incinerării și transportul deșeurilor medicale periculoase cu firme autorizate.
[NUME_REDACTAT] Jiu, Novaci, Tg.Cărbunești, Spitalul de [NUME_REDACTAT], Rovinari, Motru cu SC GUARDIAN SRL Craiova pentru incinerare, iar pentru transportul deșeurilor medicale periculoase cu S.C. UNMEX S.R.L. Tg. Jiu ;
[NUME_REDACTAT] a incheiat contract pentru incinerarea deșeurilor medicale periculoase cu SC STERICARE SRL București, iar pentru transport cu SC ECOSERV TRANS SRL Sibiu;
De asemenea au fost identificate toate cabinetele medicale private de la nivelul judetulu Gorj, și au fost consiliate în ceea ce privește obligația de a încheia contracte cu societăți aututorizate în vederea transportului și incinerării deșeurilor medicale periculoase ce rezultă din activitatea proprie, cu obligația transmiterii cantităților predate, în vederea monitorizării acestora la nivelul A.P.M. Gorj.
Deșeuri de echipamente electrice și electronice
Impactul asupra mediului produs de deșeurile de echipamente electrice și electronice este îngrijorător. aceste deșeuri conțin substanțe deosebit de periculoase:Hg, Pb, Cr, Br, CFC care diminuează sratul de ozon. Fiind atât de periculoase aceste deșeuri nu trebuie sa ajungă la groapa de gunoi, trebuie colectate separat și reciclate.UE a dat directive care obligă fabricanții să organizeze reciclarea și să producă aparate ecologice cu o durată de viață mai mare.
Vehicule scoase din uz
VSU sunt echipamente cu baterii auto care fac parte din categoria deșeurilor periculoase din cauza substanțelor chimice pe care le conțin, fiind toxice. Se degradează într-o perioada lungă de timp , iar substanțele eliberate poluează solul, apele și aerul. Depozitarea bateriilor auto trebuie făcută containere speciale, rezistente le coroziune. Reciclarea deșeurilor de cauciuc este necesară pentru valorificarea materiei prime pe care o conțin, valorificarea energiei prin ardere în industrie fără eliberare de gaze toxice.
[NUME_REDACTAT] are o rețea de societăți comerciale distribuite pe tot teritoriul, care și-au dezvoltat ativitățile de colectare și recuperare vehicule scose din uz .Activitatea este viabilă din punct de vedere economic dacă reciclarea se concentrează pe recuperarea oțelului datorită prețului ridicat și cererii de oțel recuprat din vehicule scoase din uz (aproximativ 60% din greutate este oțel). Topitoriile vând otelul recuperat către turnătorii fie ele în sau peste graniță.
In cursul anului 2008, judetul Gorj a generat 338 vehicule scoase din uz.
Au fost autorizate pentru colectarea vehiculelor scoase din uz, urmatoarele societati :
S.C. FERCRIST IMPEX S.R.L.din [NUME_REDACTAT].- Jiu ;
S.C. PETROM SERVICE București – [NUME_REDACTAT], sector Ticleni ;
S.C. ELECTRICA S.A. București – AISEE din [NUME_REDACTAT].- Jiu .
1.4. Tendințe privind generarea deșeurilor
Prognoza privind generarea deșeurilor municipale
In conformitate cu prevederile Directivei cadru și Directiva 1996/EC , s-a realizat [NUME_REDACTAT] de gestionare a deșeurilor .
[NUME_REDACTAT] European nr. 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor și procedurilor pentru acceptarea deșeurilor la depozite prevede îndeplinirea obiectivelor și țintelor pentru gestionarea deșeurilor prin :
extinderea sistemului de colectare a deșeurilor în mediul urban și rural ;
introducerea și extinderea colectării selective la sursa deșeurilor ;
controlul activității de transport deșeuri ;
încurajarea tratării în vederea valorificării prin reciclare , neutralizare ;
închiderea depozitelor neconforme cu cerințele U.E. ;
reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate ;
Tabel 1.4. Indicele de producere a deșeurilor menajere ( kg/loc.an )
Prognoza generarării deșeurilor de producție
H.G. nr. 349/2005 – privind depozitarea deșeurilor, prevede ca operatorul depozitelor să facă automonitorizarea tehnologică și a calității factorilor de mediu și monitorizarea postînchidere prin solicitarea autorizatiei integrate de mediu .
Tabel 1.5 Prognoza cantităților de deșeuri menajere colectate
Imbunătățirea calității gestiunii deșeurilor
In vederea îmbunătățirii calității managementului deșeurilor este necesară întocmirea unei baze de date pentru colectarea selectivă a deșeurilor , pentru valorificare prin reciclare ,neutralizare :
selectarea locației pentru statiile de sortare , procesare și pretratare în zonele de generare a deșeurilor
minimizarea distanțelor de transport prin utilizarea stațiilor de transfer
Pentru îmbunătățirea calității managementului deșeurilor sunt necesare :
organizarea și susținerea de programe de educare și conștientizare a populației ;
îmbunătățirea sistemului de colectare , prelucrare și analizare a datelor și informațiilor și raportarea privind gestiunea deșeurilor ;
reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate ;
In afara centrelor de colectare, funcționarea sistemului de management al deșeurilor implică existența unui depozit ecologic de deșeuri unde sunt aduse deșeurile ce nu pot fi reciclate. O astfel de rampă este un spațiu unde poți arunca orice. Depozitul ecologic trebuie să corespundă normelor europene.
Găsirea unui alt teren pentru amenajarea unei rampe și a unui depozit ecologic pentru resturile menajere și deșeuri se află în atenția [NUME_REDACTAT] Târgu-jiu.
Direcția de [NUME_REDACTAT] are ca obiect deactivitate prestările de servicii privind ridicarea și transportul gunoiului stradal, întreținerea și funcționarea canalizării pluviale, întreținerea spațiilor verzi, parcurilor și grădinilor orașului, precum și plantarea materialului dendrofloricol Compoziția medie a deșeurilor menajere este următoarea: hârtie, carton 12%, sticlă 7%, metale 6%, plastice 12%, textile 3%, materiale organice 41%, altele 19%.
Ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitul de deșeuri reprezintă unul dintre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și de risc pentru mediu și sănătatea publică .
CAPITOLUL 2.
DATE PRIVIND STAREA FACTORILOR DE MEDIU
PENTRU MUNICIPIUL BUMBESTI-JIU
2.1. Așezare geograficã
[NUME_REDACTAT] Jiu este cuprins intre paralela 45°10' latitudine nordica si meridianul 23°20' longitudine estica la jumatatea distantei dintre Ecuator si [NUME_REDACTAT] in plina zona temperata.
Ca incadrare in judet, teritoriul administrativ al orasului [NUME_REDACTAT] se plaseaza in partea de nord a judetului si in zona centrala a acestuia, facand granita cu judetul Hunedoara (la nord) si avand ca vecini municipiul [NUME_REDACTAT] (la sud) si comunele Musetesti si Balanesti (la est ), Schela si Turcinesti (la vest).
Formele de relief intalnite in limitele teritoriale studiate sunt in cea mai mare parte muntii (aici facandu-se demarcatia intre muntii Vulcan si muntii Parang ) care se continua catre sud cu zona de dealuri. [NUME_REDACTAT] Jiu este strabatut de la Nord la Sud de raul Jiu.
Suprafata administrativa totala a orasului [NUME_REDACTAT] conform [NUME_REDACTAT] General intocmit in anul 2009 era de 21402.40 ha, din care in intravilan 1275.37 ha.
Din suprafata totala de 21402.40ha ternul agricol ocupa 4981.10 ha, adica 23.27%. Defalcarea terenului agricol dupa folosinta si suprfata ocupata este urmatoarea: arabil – 1580 ha (7.38%), pasuni 2053 ha (9.59%), fanete 826ha (3.86%), vii 265 ha (1.24%), livezi 256ha (1.2%).
Defalcarea terenului neagricol dupa folosinta si suprafata ocupata este urmatoarea: paduri 15512ha (72.48%), ape 235 ha (1.1%), drumuri 234ha (1.1%), constructii 341ha (1.6%), neproductiv 96ha (0.45%).
Impartit pe localitati intravilanul orasului este impartit astfel: [NUME_REDACTAT] 640.53ha, Curtisoara 253.16ha, Lazaresti 65.28ha,Plesa 116.79ha, Tetila 199.61ha.
2.2. Clima și relieful.
O analiza succinta a formelor de relief plaseaza orasul [NUME_REDACTAT] exact la confluenta muntilor Valcan (catre vestul judetului) cu muntii Parang (catre estul judetului), zona muntoasa se continua cu zona de dealuri.
Clima este in general temperat continentala cu o varietate de nuante determinate de circulatia atmosferica si de componentele de relief prezente si se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:
-radiatia solara este in jur de 1000 kcal / cmc / an in nord si creste la cca 1100 kcal / cmc / an in sud.
-temperatura medie anuala variaza intre 3°C in zonele de munte, 8°C in zona colinara si cca 10° C in zona depresiunilor intracolinare.
-temperatura medie a lunii ianuarie (cea mai friguroasa) este de -5°C iar a lunii iulie (cea mai calduroasa) este de 22° C.
-precipitatiile au o distributie neuniforma in teritoriu si scad de la nord la sud de la 1900 mm/an la cote de peste 1600m, la 950 mm/an in zona colinara in maxime in mai iunie si apoi in noiembrie si minime in februarie
-stratul de zapada are o repartitie neuniforma, in zona montana inalta dureaza 180 – 200 zile cu grosimi ce pot atinge 80 – 90 cm, scazand in zona de deal de 60 – 80 zile / an.
-vanturile dominante sunt din directia nord – vest catre sud – est.
Solurile intalnite in zona de studiu sunt foarte variate si specific formelor de relief pornind de la zona de munte cu soluri brune acide, soluri brune podzolice continuand in zona colinara cu soluri brune podzolice si ajungand in zona depresionara in care predomina solurile brune.
2.3. Resurse naturale
Reteaua hidrografica din zona orasului [NUME_REDACTAT] este formata din raul Jiu si afluentii acestuia, curs de apa ce strabate orasul, dar si judetul de la nord la sud.
Principalii afluenti ai Jiului pe teritoriul orasului sunt: paraul Polatistea (suprafata de bazin de 1050 kmp si o lungime de 55 km) si paraul Sadu (suprafata de bazin de 95 kmp si lungime de 21 km) care se regasesc pe partea stanga la care se adauga alti numerosi afluenti mai mici pe ambele parti ale Jiului (paraiele Cerbanasu, Chitiu, Porcului, Bratcu, etc.).
Densitatea hidrografica este diferita pe diferitele etaje ale reliefului pornindu-se de la 0.7 – 0.8 km/kmp in zona montana si ajungand la 0.5 – 0.6 km/kmp in zona subcarpatica si la 0.4 km/kmp in zona colinara.
Unul din cele mai importante obiective de investitii ale judetului – amenajarea hidrotehnica a raului Jiu – care pe teritoriul orasului are ca obiectiv distinct lacul de acumulare [NUME_REDACTAT] cu un volum proiectat de 360 milioane mc si cu cele trei centrale hidroenergetice proiectate initial cu o putere instalata de 57MW capacitati asupra carora s-a revenit de mai multe ori
Amenajarea hidroenergetica a raului Jiu, sectorul defileu cuprinde doua centrale pe derivatii, dupa cum urmeaza:
-CHE Dumitra
-CHE Bumbesti.
Sectorul de defileu al raului Jiu cuprins intre Livezeni si confluenta cu raul Sadu, are o lungime de 30 km dispunand de un potential hidroenergetic de 52 MW, respectiv de o energie de 460 Gwh/an.
Valorificarea acestui potential prezinta avantaje multiple, cum ar fi:
-producerea de energie din resurse regenerabile si nepoluante;
-eliminarea in consecinta a unor producatori de energie bazata pe resurse fosile, care produc o importanta degradare a mediului (emisii de noxe, degradari de teren pentru exploatarea lignitului, halde de steril sau cenuse) sau care necesita eforturi de import (petrol si / sau gaze naturale) impovoratoare pentru economia nationala;
-imbunatatirea bilantului energetic national intr-o perspectiva de dezvoltare durabila intrucat orice productie de energie hidroelectrica reprezinta un castig absolut de energie (economisind resursele fosile limitate), in timp ce neproducerea sa reprezinta o pierdere irecuperabila de energie.
Lucrările complexului hidroenergetic Jiu aflate în cea mai mare parte pe teritoriul administrativ al orașului Bumbești – Jiu, a devenit odată cu aprobarea noii investiții, respectiv galeria de aducțiune Petroșani – Bumbești – Jiu,una dintre cele mai importante investitii a judetului Gorj,lucrari care au fost atacate in anul 2005.In acest sens a fost aprobat Planul de [NUME_REDACTAT],in anul 2005, in vederea executarii lucrarii de interes national ‚”Amenajarea hidroenergetica a [NUME_REDACTAT] pe sector Livezeni-Bumbesti
2.4. Vegetația și fauna
Padurile ca structura si vegetatie forestiera reflecta specificul formelor de relief pe care sunt dezvoltate.
In zona montana se remarca o anumita "etajare" pe altitudine a principalelor formatiuni forestiere si anume gorunete, fagete, amestecaturi de fag cu rasinoase, molidisuri, etajare mai clara in muntii Parang si mai difuza in muntii Vilcan.
In zona dealurilor subcarpatice se intalnesc, cu o frecventa mai mare, gorunete pe versantii insoriti si fagete pe versantii umbriti. In zona Bratcu se gasesc cativa arbori de Tisa care sunt ocrotiti prin lege.
Starea generala fito-sanitara a padurilor se apreciaza ca buna, majoritatea arboretelor fiind relativ sanatoase, cu toate ca au fost semnalate si unele atacuri ale daunatoarelor. Pe ansamblul padurilor din teritoriul studiat, procesul de stabilire fiziologica a arborilor s-a accentuat mai ales dupa 1995 afectand in prezent cca 20% din arbori:
– paduri din grupa I cu functiuni speciale de protectie a apelor, solului, climei si a obiectivelor de interes national, paduri pentru recreere, monumente ale naturii si rezervatii.
– paduri din grupa a II-a cu functiuni de productie si protectie, in care se urmareste sa se realizeze in principal, masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii si, , protectia factorilor de mediu.
Pe langa activitatile de baza, ce constau in efectuarea impaduririlor (cca 0.8ha anual), cresterea, intretinerea si protectia padurii, organele silvice desfasoara si alte activitati de productie cum ar fi: colectarea fructelor de padure, vanatul, precum si vanzarea masei lemnoase (ajunsa la exploatare intr-un volum de 10-11mii mc anual).
In continuare, activitatea organelor silvice va trebui sa puna accent deosebit pe dezvoltarea si valorificarea padurii ca element constitutiv al peisajului cu multiple functiuni, ca protectie impotriva fortelor naturale cu rol distructiv și protectia rezervelor de apa potabila.
Incepand cu luna ianuarie 2006 s-a instituit regimul de arie naturala protejata si s-a aprobat incadrarea in categoriile de management corespunzatoare parcul national [NUME_REDACTAT] in vederea conservarii diversitatii biologice. Astfel cu ocazia lucrarilor de amenajare a fondului forestier, toate padurile incluse in parcul national se incadreaza in grupa I functionala, iar padurile din zonele de conservare speciala se incadreaza in categoriile functionale corespunzatoare tipului I functional, conform normelor tehnice in vigoare pentru amenajarea padurilor).
2.5. Calitatea factorilor de mediu.
O analiză a factorilor de mediu din ultimii 10 ani indică o scădere a coeficientului general de poluare în raport cu anul 1990, dar reducerile înregistrate sunt în cea mai mare măsură rezultatul reculului din toate sectoarele economice, ca urmare a crizei care caracterizează în ultimii ani industria românească.
Calitatea aerului
Atmosfera este cel mai important vector de propagarea poluanților, ale căror efecte asupra componentelor mediului biotic și abiotic se manifestă atât local, cât și
la scară globală.
În prezent, calitatea factorilor de mediu este analizată de Inspectoratul de Protecție a [NUME_REDACTAT]-jiu, care a efectuat în cursul anului 2002 monitorizarea poluanților SO2, NO2, NH3. Concentrațiile pentru poluanții SO2, NO2, NH3 nu au depășit pragurile critice.
Dintre factorii de mediu, ponderea cea mai importantă în relația dintre starea de confort și sănătate a populației pe de o parte și calitatea mediului în zonele locuite pe de altă parte, o deține aerul.
Fig. 2.1. Morbiditatea prin bronșitã și bronsiolitã acutã în principalele zone ale județului
Acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății este foarte diversă. Atunci cand intensitatea poluării este mai mare, acțiunea asupra organismelor este imediată. Cel mai frecvent însă, acțiunea factorilor de mediu are intensitate redusă, determinând o acțiune cronică, de durată, cuantificarea efectului fiind greu de evaluat. Poluarea atmosferei produce în primul rând afecțiuni la nivelul aparatului respirator.
Disfuncționalități
lipsa instalațiilor performante de filtrare la unitățile economice ce evacuează direct în aer pulberi în suspensie și sedimentabile;
mirosurile de la fermele de păsări din teritoriu, de la crescătoria de porci de lângă localitatea Iezureni, de la combinatul de cauciuc regenerat, precum și fumul rezultat din autoaprinderea gunoaielor de la gropile de gunoi de pe teritoriul orașului;
circulația auto reprezintă o puternică sursă de poluare, în special pe arterele de transport în comun și de tranzit.
Fig. 2.2. Morbiditatea prin pneumonie în principalele zone ale județului
Calitatea apei
Resursele de apa de suprafata ale orasului sunt constituite din reteaua hidrografica a raului Jiu si a afluentilor acestuia.
Daca raul Jiu, prin poluarea pe care o suporta inainte de intrarea in judet are categoria a III-a de calitate, ceilalti afluenti sunt de buna calitate si pot constitui surse de alimentare cu apa a localitatilor, asa cum este acumularea de pe paraul Sadu.
Resursele de apa subterane sunt bogate in zona studiata, astfel ca intalnim o hidrostructura complexa, de mari dimensiuni in care se dezvolta pe verticala o succesiune de orizonturi acvifere.
In prezent, pentru orasul [NUME_REDACTAT] capacitatea rezervorului existent de compensare – inmagazinare este de 2x500mc, iar distributia se face printr-o retea a carei lungime totala este de 26 km si care este montata pe o lungime de 13 km de strazi, iar pentru satele Curtisoara si Lazaresti inmagazinarea se asigura de 2x 500 mc, cu o lungime de retele de 10km. [NUME_REDACTAT] este alimentat de la puturile care se afla in zona.
Prin instalatiile existente la sfarsitul anului 2008, debitul total de apa distribuit consumatorilor a fost de 1457.5mc / zi, din care 1449.3mc / zi pentru uz casnic si 8.2mc / zi pentru uz public, beneficiind 2391 apartamente, 1700 gospodarii individuale si 79 agenti economici.
Canalizarea si epurarea apei uzate se face numai pentru o mica parte din populatia orasului, deoarece reteaua de canalizare a apelor menajere si pluviale, rezolvata in sistem unitar are o lungim totala ampla de 7.2km si este montata pe 13 km de strazi.S-au demarat procedurile pentru executarea unei statii de epurare .
Agentul termic.
Pentru gospodariile individuale asigurarea caldurii necesare se face cu sobe cu combustibili solizi sau cu gaze naturale prin centrale si convectoare de apartament fiind desfiintat sietemul de incalzire centralizat.
Alimentarea cu gaze naturale priveste atat consumatorii industriali cat si consumatorii casnici, orasul avand aprobata functionarea distribuirii de gaze.
Analiza situatiei din anul 1996 evidentia un consum anual de 12920 mii mc gaze naturale din care 4415mii mc gaze naturale pentru populatie (atat pentru centrale termice, cat si pentru gospodariile populatiei), numarul consumatorilor casnici crescand foarte mult pana in prezent.
Infrastructura rutiera si de transport.
Din punct de vedere al accesibilitatii, teritoriul orasului [NUME_REDACTAT] are o buna accesibilitate atat de la centrul judetului (municipiul [NUME_REDACTAT]), fata de care se afla la o distanta de 18 km si de orasul Novaci, fata de care se afla la o distanta de 37 km.
Reteaua de cai rutiere din oras, analizata in contextul legaturilor cu comunele invecinate si cu legaturile de transport judetean, este formata din:
-DN 66 [NUME_REDACTAT] – Petrosani;
-DJ 665 care face legatura cu orasul Novaci si cu zona de nord a judetului;
-DC 149 care face legatura cu comuna Schela;
-DC 2, 3, 3A care asigura legatura cu satele apartinatoare.
Lungimea totala a strazilor din intravilan este de 55.11 km din care 13.235 km reprezinta drumul national, 8.725 km drumul judetean si 33.15 km este reprezentat de strazile propriu – zise din orasul [NUME_REDACTAT] (6.2 km) si de strazile rurale si drumurile locale (26.95km). Caile de comunicatie reprezentate de caile ferate si caile rutiere au o densitate peste media pe judet, fapt ce demonstreaza o data in plus gradul de dezvoltare al orasului.
Reteaua de cai ferate este reprezentata in primul rand de calea ferata normala ce traverseaza orasul de la nord la sud si care face legatura intre Oltenia si Ardeal prin defileul Jiului cu un circuit simplu, electrificat si cu o capacitate scazuta de transport.
Energia electrica.
Alimentarea cu energie electrica a localitatilor se asigura din sistemul energetic national prin intermediul liniilor electrice a statiilor si posturilor de transformare (LEA 220 KVParoseni – [NUME_REDACTAT], LEA 110KV Paroseni – Barsesti, LEA 110KV Paroseni – Barbatesti, respectiv statiile electrice de transformare 110/20KV si posturile de transformare).
Este de mentionat faptul ca in orasul [NUME_REDACTAT] se afla un producator de energie electrica prin centrala hidroelectrica de pe raul Sadu cu o putere instalata de 1.4 MW la care se vor adauga in viitor centralele aferente complexului de lucrari hidroenergetice de pe raul Jiu.In general se apreciaza ca problema alimentarii cu energie electrica este solutionata pentru intravilanele localitatilor cu mici extinderi de retea de joasa tensiune necesare pentru satul Tetila.
Telecomunicatii.
Pe teritoriul orasului [NUME_REDACTAT] se afla importante instalatii de telecomunicatii care deservesc nevoile locale, ale judetului si la nivelul intregii tari. Astfel pentru telefonia interurbana teritoriul orasului este strabatut de cablul coaxial [NUME_REDACTAT] – Petrosani si cablul cu fibre optice pe directia Craiova – [NUME_REDACTAT] – Caransebes.
Pentru nevoile orasului a fost montata o centrala telefonica digitala cu o capacitate de 1500 de posturi telefonice la care se adauga inca 500 suplimentare.
Din punctul de vedere al telefoniei mobile, teritoriul localitatii este acoperit de antenele a patru companii (Vodafone, Orange, Cosmote, Zapp).
Constructii, terenuri.
Pe teritoriul orasului [NUME_REDACTAT] sunt 4327 locuinte repartizate astfel: in orasul [NUME_REDACTAT] 3114, in satul Plesa 186, in satul Lazaresti 152, in satul Tetila 481, in Curtisoara 394. Suprafata locuibila este de 114442mp. Suprafata bilantului teritorial administrativ demonstreaza caracterul montan al orasului dupa cum urmeaza:
Arabile 1580.ha (7.38%)
Paduri 15512ha (72.48%)
Pasuni 2053ha (9.59%)
Fanete 826ha (3.86%)
Vii 265ha (1.24%)
Livezi 256ha (1.20%)
Ape 236ha (1.1%)
Drumuri 234ha (1.1%)
Constructii 341ha (1.6%)
Neproductiv 97ha (0.45%).
Din suprafata totala de 21402.40ha a teritoriului administrativ al orasului, terenul agricol ocupa 4981.1ha (23.27%), iar intravilanul 1275.37 ha.
Potențialul natural al solului și subsolului teritoriului administrativ situează orașul Bumbești – Jiu printre localitățile cu resurse naturale deosebite, fapt ce a determinat o activitate economică diversă și complexă.
Potențialul economic evidențiază existența unor activități economice complexe în domeniul industriei, agriculturii și silviculturii care oferă orașului Bumbești – Jiu un loc aparte în contextul economic al județului.
Principala unitate industriala o reprezinta UM SADU – care are ca obiectiv fabricarea de produse speciale pentru aparare si produse economice de larg consum. Istoria acestei unitati infiintate in anul 1938 ca si etapele in care productia a cunoscut atat diversificari specifice momentului dar si perioade de avant sau stagnare fac din acest important obiectiv pentru oras principalul furnizor de locuri de munca pentru o zona care depaseste limita teritoriului administrativ studiat.
In randul unitatilor industriale se inscriu cele cinci cariere de materiale de constructii ale caror produse au cautare atat in judetul Gorj, cat si in afara acestuia la modernizare drumuri, cai ferate, constructii industriale si civile, etc.
Mentionam ca in localitate se afla SC Suinprod SA [NUME_REDACTAT], care are ca activitate cresterea si ingrasarea porcilor, avand capital privat, unde lucreaza peste 100 angajati.
Precizam de asemenea ca in luna mai 2003 s-a infiintat SC [NUME_REDACTAT] SRL [NUME_REDACTAT], la fosta UM Sadu II, fiind sub tutela [NUME_REDACTAT] Gorj. Acest parc industrial are o suprafata de 18,9ha, din care suprafata construita este de 40 % din total suprafata si are toate utilitatile:retea de drumuri, cale ferata, alimentare cu apa, canalizare, statie de epurare, gaze naturale, energie electrica, in concluzie o infrastructura foarte puternica.
In oras sunt in evidenta aproximativ 270 societati comerciale. De asemenea, exista 32 [NUME_REDACTAT] si 111 activitati pe persoane fizice. Societatile comerciale cu activitate sunt profilate pe productie industriala, semifabricate, prestari servici, comert (cea mai mare parte) , produse alimentare, etc.
Exista si capacitati nepuse in valoare care au o infrastructura foarte buna si dotare aferenta la Parcul industrial [NUME_REDACTAT] (Sadu II) .
In localitate activeaza si Serviciul public de gospodarie comunala care se preocupa de gospodarirea orasului. Lucrarile de investitii pentru constructia hidrocentralelor de pe raul Jiu vor incadra un numar de 1500 angajati.
Solul.
În afara pulberilor sedimentabile și a funinginei emise de unele unități economice, calitatea solului este afectată de depozitările necontrolate de reziduri menajere și industriale cu arie mare de răspândire pe teritoriul orașului, datorate cu precădere unor SRL-uri care nu au abonamente la serviciile de salubritate și fermei de păsări SC INSTANT SRL, care depozitează dejecții pe sol.
Groapa de gunoi a orașului, neamenajată corespunzător și neîmprejmuită, degradează solul pe o zonă mare. În afara suprafetei de 1,05 ha teren destinat inițial depozitării deșeurilor urbane în present se constată depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor de-a lungul drumului de acces la depozit pe o suprafață aproximată la 0,5 ha
În zona Bârsești, ca urmare a activității desfășurate de SC LAFARGE – ROMCIM SA și SC FIBROCIM SA, solul prezintă un caracter alcalin. În comparație cu anii precedenți, în anul 2002 se observă o tendință de scădere a alcalinității solului spre valori normale.
În zona Târgu-jiu se observă o ușoară alcalinitate a solului, un conținut ridicat de mangan și se înregistrează valori mari ale indicatorilor azotați și amoniu.
Spații verzi
Zonele verzi ale orașului (ecologice, agrementrecreative, complementare) constituie un domeniu în care rezolvările urbanistice privind suprafața și distribuția vegetației în intravilan sunt determinante pentru confortul cetățenilor.
Potențialul natural al solului și subsolului teritoriului administrativ situează orașul Bumbești – Jiu printre localitățile cu resurse naturale deosebite, fapt ce a determinat o activitate economică diversă și complexă.
Potențialul economic evidențiază existența unor activități economice complexe în domeniul industriei, agriculturii și silviculturii care oferă orașului Bumbești – Jiu un loc aparte în contextul economic al județului.
Principala unitate industriala o reprezinta UM SADU – care are ca obiectiv fabricarea de produse speciale pentru aparare si produse economice de larg consum. Istoria acestei unitati infiintate in anul 1938 ca si etapele in care productia a cunoscut atat diversificari specifice momentului dar si perioade de avant sau stagnare fac din acest important obiectiv pentru oras principalul furnizor de locuri de munca pentru o zona care depaseste limita teritoriului administrativ studiat.
In randul unitatilor industriale se inscriu cele cinci cariere de materiale de constructii ale caror produse au cautare atat in judetul Gorj, cat si in afara acestuia la modernizare drumuri, cai ferate, constructii industriale si civile, etc.
Mentionam ca in localitate se afla SC Suinprod SA [NUME_REDACTAT], care are ca activitate cresterea si ingrasarea porcilor, avand capital privat, unde lucreaza peste 100 angajati.
Precizam de asemenea ca in luna mai 2003 s-a infiintat SC [NUME_REDACTAT] SRL [NUME_REDACTAT], la fosta UM Sadu II, fiind sub tutela [NUME_REDACTAT] Gorj. Acest parc industrial are o suprafata de 18,9ha, din care suprafata construita este de 40 % din total suprafata si are toate utilitatile:retea de drumuri, cale ferata, alimentare cu apa, canalizare, statie de epurare, gaze naturale, energie electrica, in concluzie o infrastructura foarte puternica.
In oras sunt in evidenta aproximativ 270 societati comerciale. De asemenea, exista 32 [NUME_REDACTAT] si 111 activitati pe persoane fizice. Societatile comerciale cu activitate sunt profilate pe productie industriala, semifabricate, prestari servici, comert (cea mai mare parte) , produse alimentare, etc.
Exista si capacitati nepuse in valoare care au o infrastructura foarte buna si dotare aferenta la Parcul industrial [NUME_REDACTAT] (Sadu II) .
In localitate activeaza si Serviciul public de gospodarie comunala care se preocupa de gospodarirea orasului. Lucrarile de investitii pentru constructia hidrocentralelor de pe raul Jiu vor incadra un numar de 1500 angajati.
Turismul:
Teritoriul administrativ al orasului [NUME_REDACTAT], se inscrie in arealul turistic montan si detine un valoros potential turistic caracterizat printr-un cadru natural generos prin toate componentele sale dar si prin importante atractii turistice antropice. La aceasta se adauga pastrarea unor vechi ocupatii si mestesuguri, a unor frumoase datini si obiceiuri populare.
Zona aceasta cuprinde o concentrare deosebita de obiective turitice, atat in aria montana cat si in cea deluroaa si depresionara subcarpatica ce se impune prin:
-aspecte peisagistice de mare densitate si frumusete in care defileul Jiului este de o deosebita frumusete;
-versantii sudici ai muntilor au mari disponibilitati pentru realizarea amenajarilor necesare practicarii sportului de iarna la altitudini de 1450 – 1500m;
-areale forestiere extinse in zona montana ca locuri ideale pentru recreere si odihna;
-important fond cinegetic;
-muzeul de arhitectura populara de la Curtisoara;
-manastirea Lainici si alte biserici de lemn cu valoare de monumente;
Deoarece accesul in zona se asigura pe drumul national DN 67 si prin alte drumuri modernizate se apreciaza ca se poate practica un turism complex, montan, sporturi de iarna, rafting, alpinism, pescuit sportiv si vanatoare, turism cultural.
Structurile turistice de primire sunt reduse ca grad de confort si numar de locuri inregistrandu-se ca structuri organizate complexul Lainici, motel [NUME_REDACTAT] si motel Visina.
In acelasi timp prin [NUME_REDACTAT] Permanente a [NUME_REDACTAT] Gorj, nr. 82/1994 s-au stabilit zone si monumente ala naturii din judetul Gorj, conform caruia, pentru orasul [NUME_REDACTAT] sunt nominalizate urmatoarele zone care au un regim de protectie speciala stabilita prin actele normative in vigoare:
a)Rezervatii forestiere:
-[NUME_REDACTAT] – Bratcu pentru padurea de conifere.
-[NUME_REDACTAT]- satul Plesa – pentru pinul silvestru.
b)Rezervatii geologice:
-Piatra "[NUME_REDACTAT]".
-Stancile de la Rafaila.
Calitatea vegetației este afectată atât de poluare, cât și de dezinteresul unor membri ai comunității, ceea ce impune o schimbare radicală de optică în relația dintre administrația locală și agenții economici poluanți, precum și în strategia de planificare urbană.
[NUME_REDACTAT] unor perdele verzi de protecție între sursele de poluare și zonele de locuit; dotarea spațiilor verzi sub necesar, mobilierul urban fiind insufficient .Deficitul foarte mare al spațiilor verzi publice: squaruri, grădini și parcuri, având în vedere faptul că suprafața acestora pe locuitor este de 4,2 mp/loc, față de un necesar de 8- 12 mp/loc pentru localitățile cu până la 100.000 locuitori
CAPITOLUL 3.
PROIECTAREA RAMPEI ECOLOGICE DE DEȘEURI BUMBESTI JIU
3.1. [NUME_REDACTAT] de deșeuri este amenajat la cca. 7km de municipiul [NUME_REDACTAT] – zona Bumbesti-Jiu și are capacitatea totală de 500000 mc.
In prima etapã numărul de locuitori beneficiari este de cca.35000 de locuitori din municipiul [NUME_REDACTAT] si localitatile Curtisoara ,Lazaresti,Plesa si Tetila.
Suprafața totalã a depozitului este de 500000 mp și va fi împãrțit în 2 compartimente ce vor avea urmãtoarele caracteristici:
Compartimentul 1(C1) suprafața -27.000mp,înălțime-15m;10ani-timp de funcționare;
Compartimentul 2(C2) suprafața -20.500 mp, înălțime- 13m; 10ani-timp de funcționare;
Locul de amplasare a depozitului de deșeuri este o zonă colinară situată la sud, sud – est de localitatea Curtisoara la o cotă superioară Jiului cu 50 m. Depozitulde deșeuri Bumbesti-Jiu este amplasat în fosta microcarierei Curtisoara din care a fost extras cărbune.Din punct de vedere morfologic regiunea prezintă un aspect colinar având formațiunii sedimentare în fundament.Înălțimile absolute ale acestor dealuri variază dela 600 m în zona albiei minore a râului Jiu, până la 950 m la contactul cu Cristalinul.Amplasamentul pe care se găsește depozitul de deșeuri Bumbesti-Jiu are o suprafață de 500000 mp,din care:
– terenul ocupat de groapă =47.500 mp CF 74 Curtisoara nr. topo (961- 968)/1
– terenul ocupat de drumuri =2500 mp CF 74 Curtisoara nr. topo (961- 968)/2
– zona situată în partea de est a gropii, este expropriată de la alți proprietari și face parte din alte CF-uri.
Depozitul de gunoi are o formă pătratică cu dimensiuni de 250 m lățime și 200 m lungime, dispus sub forma unei trepte cu înălțimea de 15-20 m. Din înălțimea treptei numai 7m se află deasupra suprafeței morfologice a terenului în partea nordică, iar în cea sudică acesta se află la nivelul terenului.
În anul 1976 acest teren a trecut în administrarea [NUME_REDACTAT] Bumbesti-Jiu.Principalul curs de apă din zonă este un afluent de dreapta a Jiului de Vest, care are o lungime de peste 3000 m. Depozitul de gunoi nu este vizibil de la distanță, iar prin amplasarea acestuia în excavația microcarierei se reduce impactul negativ asupra peisajului, rezultat în urma execuției acestei lucrări.
Fig. 3.1. Localizarea orașului [NUME_REDACTAT]. 3.2 Vedere de ansamblu a depozitului de deșeuri menajere [NUME_REDACTAT]. 3.3. Acumulare de apă în zona activă a depozitului de deșeuri [NUME_REDACTAT], durata de funcționare a întregului depozit va fi de 25 de ani. Dupã închidere, în funcție de stabilitate, depozitul va fi monitorizat minimum 20 de ani.
Lucrãrile de construcție realizate în depozitul de deșeuri sunt prezentate în tabelul urmãtor:
Conform HG 349/2005, art.4, alin. B depozitul este încadrat în depozit de deșeuri nepericuloase, deșeurile admise la depozitare conform HG 349 art. 7(2) fiind:
deșeuri municipale;
deșeuri nepericuloase de orice altă origine, care satisfac criteriile de acceptare a deșeurilor la depozitul pentru deșeuri nepericuloase;
deșeuri periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate, vitrificate, care la levigare au o comportare echivalentă cu a celor prevăzute la lit. b) și care satisfac criteriile relevante de acceptare; aceste deșeuri periculoase se depozitează în celule separate.
3.2. Nivelarea și calculul volumului de terasamente.
Conform axelor de coordonate xOy, în prealabil, nivelarea se va face numai pe direcția ox. Dupã ce aceste lucrãri vor fi încheiate, pe direcția oy se va realiza o nivelare în coame, pentru a favoriza scurgerea lixiviatului spre drenurile absorbante. Coamele vor avea o pantã de 3%. Ca și metodã de calcul se va aplica metoda poliedrelor Marin Rãdulescu
La calculul nivelării în plan înclinat problema fundamentă o constituie determinarea pantei optime de nivelare.
Calculul pantei s-a efectuat utilizând următoarele relații:
Ix =
Iy =
în care:
Ix, Iy – pante optime de nivelare în planul înclinat pe direcția axelor X și Y;
n – numărul punctelor sau numărul liniilor;
m – numărul punctelor sau numărul coloanelor;
l – latura caroului;
+h – diferența pozitivă dintre cota terenului și cota centroidului fâșiei:
+h = ZT – ZC.
Etapa I. Determinarea pantelor optime de nivelare pe direcțiile X și Y.
Pantele sunt determinate cu metoda poliedrelor M. Rădulescu.
Ix=0.5% si Iy=1.0%
Etapa a II-a. Determinarea diferenței de nivel proiectate
ΔZPRx = Ix·l
ΔZPRy = Iy·l – pentru direcțiile care au număr de puncte fără soț.
Pentru direcțiile care au număr de puncte cu soț va trebui să se calculeze și:
Etapa a III-a. Calculul cotelor proiectate în plan înclinat.
Se observă în figura de mai sus că în centrul de greutate al suprafeței este reprezentată cota centroidului Zc,= 227.95. Această cotă se obține atât pe direcția X, cât și pe direcția Y cu formula mediei aritmetice a cotelor fiecărei direcții și va rezulta aceeași cotă pe ambele direcții. Cota centroidului reprezintă cota proiectată a centrului de greutate al suprafeței nivelate și este cota de la care se va pleca în calcularea cotelor proiectate. Pentru calcularea cotelor proiectate trebuie să se facă precizarea că terenul are o evoluție generală pe direcția X și Y.
Calculul cotelor proiectate pornește de la Zc, din care, pe direcția x se vor calcula consecutiv cotele proiectate a punctelor 43, 53, 63, 73, 74, 64, 54, 44, și se vor închide în Zc sau 43 cu formulele:
pe direcția X:
Celelalte cote proiectate se vor calcula după aceeași metodologie. Cotele proiectate sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Calculul cotelor proiectate
Aplicând această metodologie se vor obține cotele proiectate pentru nivelarea suprafeței în plan înclinat pe ambele direcții.
Etapa a IV-a. Calculul înălțimilor de umplutură și adâncimilor de săpătură.
±ΔZUS = ZT – ZPR
umplutură U: -ΔZUS = Z3 – Z3PR,
săpătură S: +ΔZUS = Z32 – Z32PR.
Etapa aV-a. Calculul sumelor înălțimilor de umplutură și adâncimilor de săpătură
Σ(-ΔZU) ≡ Σ(+ΔZS).
În principiu, nivelarea terenului în plan înclinat este terminată din punct de vedere teoretic. Dar, în momentul executării nivelării, zona de umplutură va avea pământul afânat, iar în zona de săpătură, pământul va fi tasat. Pentru evitarea acestor influențe se va calcula cota de execuție ZEX.
Etapa a VI-a. Calculul cotei de execuție (ZEX)
ZEX = ZPR ± (20-30%)ΔZUS
Procentul de 20-30% din ΔZUS a fost obținută din studii pedologice privind textura și structura diferitelor tipuri de sol.
Etapa a VII-a. Calculul înălțimii de umplutură–execuție și adâncimii de săpătură-execuție
±ZUSex = ZT – ZEX.
Etapa a VIII-a. Calculul sumelor înălțimilor de umplutură – execuție și adâncimilor de săpătură – execuție.
Etapa a IX-a. Calculul volumului de pământ de umplutură și săpătură
Odată cu încheierea etapei a IX-a se obțin toți indicii de nivelare a suprafeței: cotele proiectate, înălțimile de umplutură, adâncimile de săpătură, cotele de execuție, înălțimile de umplutură de execuție, adâncimile de săpătură de execuție, volumul de umplutură – săpătură pe întreaga suprafață și specific la hectar.
Rezultatele calculului sunt prezentate în tabelul 3.2.
Tabel 3.2. Calculul pantelor de nivelare și a volumelor de terasamente
3.3. Calculul volumului de terasamente
Pentru stabilirea cantității de lucrări, respectiv a volumelor de terasamente s-au determinat elementele geometrice în secțiuni longitudinale și transversale și s-au trecut în tabelele următoare volumele de terasamente pe tipuri de lucrări.
Tabel. 3.3. Calculul profilului longitudinal al digului de împrejmuire al depozitului de deșeuri
Depozitul de deșeuri va fi împrejmuit de digul perimetral în partea de nord, est și sud, în partea vesticã aflându-se un taluz natural.
Caracteristicile digului perimetral:
pentru ca pozarea geomembranei pe taluz sã fie posibilã, panta interioarã a fost aleasã de 1:4;
panta exterioarã va fi de 1:1.5
înãlțimea maximã a digului va fi de 6m;
lãțimea la coronament este b=5m;
lungimea totalã a digului este de 1011m;
digul este realizat din argilã bine compactatã.
Tabel. 3.4. Calculul profilului transversal
Tabel. 3.5.Calculul volumului de terasamente
3.4. Verificarea stabilititatii taluzului prin metoda fasiilor –[NUME_REDACTAT]
Complexitatea fenomenelor naturale de instabilitate a masivelor de pãmânt, existentã practic a diferite tipuri de cedãri de teren, pe zone cu întinderi diferite necesitã o sistematizare a acestor fenomene, a cauzelor și factorilor determinanți pentru a se putea realiza o cuantificare a gradului de risc pe care îl implicã.
Apariția și dezvoltarea fenomenelor de instabilitate sunt asociate cu elemente caracteristice. Astfel, primul semn al unei alunecãri iminente îl constituie fisurile ce apar la partea superioarã a taluzului sau versantului, perpendicular pe direcția de mișcare. Aceste fisuri se pot umple treptat cu apa, care se infiltreazã în pãmânt, slãbindu-i rezistența și mãrindu-i greutatea. Se mai pot observa și fisuri înclinate de forfecare pe ambele laturi ale masei în mișcare ca și o ușoarã refulare la piciorul pantei.
Alunecãrile de teren sunt o urmare a perturbãrii stãrii de echilibru dinamic în care se aflã versanții, echilibru menținut, pe de o parte de acțiunea factorilor de mediu (forțe active), iar pe de altã parte, de opoziția masivului la aceastã acțiune (forțe rezistive). Echilibrul între forțele active și cele rezistive asigurã versantului o stare de repaus sau de mișcare uniformã. Dacã forțele active le depãșesc pe cele rezistive, mișcarea versantului devine acceleratã, pânã la atingerea unei noi stãri de echilibru relativ.
Conform unei clasificãri generale, se pot întâlni urmãtoarele tipuri mari de alunecãri:
Prãbușirile de maluri se produc în cazul maselor de pãmânt sau rocã, unde nu este formatã o suprafațã de alunecare, iar cedarea are loc datoritã eroziunii la baza taluzului sau versantului.
Alunecãrile rotaționale, care pot fi:
Alunecãrile rotaționale simple – La partea superioarã direcția suprafeței de alunecare este foarte înclinatã, practic verticalã, iar la baza de multe ori ia naștere o zonã de curgeri lente.
Alunecãrile multiple rotaționale – Sunt provocate inițial de o alunecare localã Datoritã naturii specifice a pãmântului, la scurt timp dupã declanșarea alunecãrii, materialul remaniat își micșoreazã mult consistența, transformandu-se uneori într-un fluid vâscos, care începe sã curgã.
Alunecãrile rotaționale successive – Sunt caracterizate de un numãr de alunecãri rotaționale de suprafațã. Ele se declanșeazã în zona de bazã și se extind spre partea superioarã a versantului.
Alunecãrile de translație se produc de-a lungul unor stratificații aproximativ paralele cu suprafața terenului, astfel încât mișcarea masei alunecãtoare este predominant de translație Acestea se împart în cãderi de blocuri, alunecãri de translație simple, alunecãri de translație multiple și alunecãri cu extinderi laterale.
Curgerile reprezintã un tip de alunecare a cãrei caracteristicã stã în faptul cã materialul cedeazã pe masurã ce se deplaseazã în jos pe versant, curgând ca un fluid vâscos. In funcție de viteza mișcãrii și de caracteristicile materialului se pot deosebi curenții de pãmânt de noroi, de grohotiș sau alunecãrile curgãtoare.
In cazul unui taluz de formã cunoscutã, a cãrui stabilitate urmeazã sã fie verificatã, se considerã o suprafațã posibilã de alunecare definitã prin arcul de cerc cu centrul în punctul O și care trece prin piciorul taluzului. Masa de pãmânt care alunecã se împarte în fâșii prin linii verticale. Fie o fãșie oarecare i. Dacã se considerã cã forțele normale și tangențiale care acționeazã asupra forțelor laterale ale fâșiei sunt în echilibru (ceea ce este echivalent cu a admite cã fiecare fâșie acționeazã independent de celelalte) , rezultã cã asupra fâșiei acționeazã greutatea G, care trebuie echilibratã de forțele care se dezvoltã pe suprafața de cedare ΔA aferentã fâsiei. Suprafața aferentã unei fâșii este egalã cu: ΔA=·1, în care reprezintã lungimea arcului de cerc aferent fâșiei i.
Calculul se efectueazã pentru o lungime de taluz egalã cu unitatea:
Forțele (+), care tind sã producã alunecarea sunt componente dupã direcția tangentei greutãților ale fâșiilor aflate la dreapta verticalei care trece prin centrul suprafeței circulare. În mod convențional s-au notat cu (+) unghiurile α de la dreapta verticalei, cu (-) cele aflate la stânga; semnul (-) nu afecteazã însã valoarea funcției trigonometrice.
Forțelor (+) care tind sã provoace alunecarea li se opun:
Forțele de frecare, ;
Forțele de coeziune,;
Componentele (-) ale greutãților fâșiilor aflate la stânga verticalei, duse prin centrul fâșiei.
Factorul de stabilitate (coeficientul de siguranțã) se exprimã ca raportul între momentul, fațã de centrul O, dat de forțele (-), și care se opun alunecãrii, numit moment de stabilitate , și momentul dat de forțele care tind sã provoace alunecarea, numit moment de rãsturnare , astfel:
La calculul greutãții unei fâșii i trebuie sã se ținã seama de greutãțile volumice y ale diferitelor straturi pe care le strãbate fâșia; în cazul taluzului din proiect este un singur strat de pãmânt, din argilã prãfoasã, greutatea volumicã având valoarea y=18.5 kgf/mc.
Coeficientrul de siguranțã admisibil se ia egal cu 1,3…1,5 în funcție de importanța construcției.
Se cere îndeplinitã condiția:
Trebuie sã se verifice dacã pentru orice suprafațã care trece prin piciorul taluzului, inegalitatea de mai sus este satisfãcutã, deoarece poziția centrului O a fost arbitrarã. Ar trebui deci efectuate încercãri luând și alte centre pentru a verifica aceastã relație.
Pentru a reduce numãrul de încercãri se poate folosi urmãtoarea metodã aproximativã: se considerã cã centrele suprafețelor circulare de alunecare cele mai periculoase, deci susceptibile de a duce la coeficientii de siguranțã cei mai mici, se gãsesc situate pe o dreaptã definitã prin punctele și , dreapta lui Fellenius, ale cãror poziții în planul considerat se stabilesc astfel:
punctul se gãsește pe dreapta de cota –H, la distanța de 4,5·H spre amonte de proiecția B pe aceastã dreaptã a piciorului aval B al digului;
punctul se aflã la intersecția segmentelor B si A, care fac unghiurile β1 cu taluzul și respectiv β2 cu orizontala.
Tabel 3.6. Valorile β1 si β2 în funcție de înclinarea taluzului
Coeficientul de siguranțã aferent fiecãrui centru se calculeazã cu metoda fâșiilor și se reprezintã la o scarã convenabilã, luând dreapta ca axã de referințã. Se construiește curba de variație a coeficienților de siguranțã.
Tangenta la curbã, paralelã cu , definește . Dacã >, taluzul este stabil, iar verificarea se considerã încheiatã. Dacã <, urmeazã a se adopta mãsuri pentru îmbunãtãțirea condițiilor de stabilitate ale taluzului.
Modificarea condițiilor de stabilitate ale taluzului se produce atunci când o suprasarcinã aplicatã la partea superioarã (fig. 3.4.a) sau o decapare la bazã ( fig.3.4.b) înrãutãțesc condițiile de stabilitate, determinând majoritatea forțelor ce tind sã provoace alunecarea și diminuarea celor care se opun alunecãrii. Dimpotrivã, o decapare la partea superioarã ( fig.3.4.c) sau o supraîncãrcare la picior sub forma unei contrabanchete (fig. 3.4.d) contribuie la sporirea lui .
La verificarea stabilitãții unui taluz se calculeazã factorul de stabilitate pentru cel puțin trei cercuri de alunecare pentru a putea trasa curba de variație a coeficientului de siguranțã a factorului de stabilitate, curbã care trebuie sã aibã un minim. Se considerã un cerc de alunecare, cu raza R, fig.3.4.
Fig.3.4. Lucrãri care modificã condițiile de stabilitate
Caracteristicile geotehnice sunt:
Coeficientul de coeziune: c=45kPA;
Greutatea volumetricã: y=18.5 kN/mc;
Unghiul de frecare interioarã: φ=17°.
Calculul factorului de stabilitate se realizeazã pentru taluzul cu panta 1:1.5, înãlțime 7m, lãțimea la coronament de 5 m și lãțimea fâșiei L=2m, conform tabelului 3.4.1.a. Pentru a gãsi valoarea minimã a factorului de stabilitate se mai aleg douã centre de alunecare ( O2 și O3) pentru care se face același calcul ca pentru cercul 1 (tabelul 3.4.1.b și tabelul 3.4.1.c.) și se determina factorul de stabilitate și .
Tabelul 3.5. Calculul pentru verificarea stabilitãții taluzului-[NUME_REDACTAT]
Tabelul 3.6. Calculul pentru verificarea stabilitãții taluzului- [NUME_REDACTAT]
Tabelul 3.7. Calculul pentru verificarea stabilitãții taluzului- [NUME_REDACTAT]
Conform rezultatelor din tabele valoarea minimã a factorului de stabilitate este =1,52>1,5 în cosecință taluzul este stabil
3.5 Tehnologia de executare a nivelarii.
Nivelarea se poate executa în condiții bune în perioada de e vară și toamnă. Se recomandă mobilizarea terenului înainte de executarea nivelării în cazul când este foarte uscat.
Înainte de începerea execuției nivelării, lucrările proiectate se materializează în teren prin două moduri: cu picheți bătuți la cotă și semnalizarea lor cu balize de 1,4 m colorate în roșu pentru săpături și albastru pentru umpluturi; cu fișe-reper, formate din vergele de fier prevăzute cu o traversă și o tăbliță; traversa se fixează pe fișa metalică la 15-20cm de la bază, iar tăblița la partea superioară, pe tăbliță se înscrie adâncimea de săpătură sau umplutură.
Execuția nivelării se face pe benzi, o bandă fiind lucrată de un grup de 3-4 screpere.
Finisarea nivelării se face cu autogrederul sau nivelatorul.
Tehnologia clasică de nivelare a terenurilor agricole este o lucrare extensivă din punct de vedere al consumurilor de timp, de muncă și carburant, iar precizia realizată este relativ slabă.
Tehnologia de nivelare folosind utilaje comandate cu laser înlătură principalele dezavantaje ale metodelor actuale de nivelare, obținându-se în principal o precizie de execuție de ±1-2cm, fără a mai fi nevoie de rectificări și finisări.
Executarea nivelării se face în general pe material(deșeuri) cu umiditate de 15-16%; nu se face nivelare pe soluri cu exces de umiditate.
Săparea și deplasarea pământului cu utilaje terasiere
Lucrările de compensare reprezentând lucrările de săpătură, cu transportul materialului pe distanțe mijlocii și mici cu depozitare direct în umplutură se execută cu: screper sau autoscreper, buldozer, autogreder.
Față de sistema de mașini excavator-autovehicule, în special, autoscreperul, care are un domeniu de suprapunere pe o anumită distanță de transport, prezintă următoarele avantaje: scheme tehnologice de mecanizare mai ușor de aplicat, fiind eliminate întreruperile de așteptare ale excavatorului sau autovehiculelor; consum de manoperă specifică mai mic, deoarece un screper reclamă un singur mașinist față de un excavatorist (sau excavatorist cu ajutor plus șoferii de pe autovehicule; are capacitatea de a tăia pământul în straturi de grosime mică, lucru care permite și executarea lucrărilor de nivelări; este și un utilaj apreciat de împrăștiere și compactare a pământului în anumite limite.
Cu ajutorul screperelor se pot executa săpături în debleu sau umpluturi în rambleu având adâncimi, respectiv înălțimi, de până la 6m, funcție și de dimensiunile frontului de lucru. Peste 1,5m adâncime sau înălțime sunt necesare a se realiza rampe pentru accesul utilajului la punctele de săpare și descărcare.
Este indicat lucrul cu screperele pentru:
lucrări de compensări, la platforme de pământ, prin tăierea supraînălțărilor (movilelor) și umplerea adânciturilor (gropilor);
lucrările de decopertare, prin îndepărtarea stratului steril, la zăcămintele de balast, piatră, nisip, cărbune;
În timpul săpăturii pământului și încărcării cupei, screperul trebuie să învingă cele mai mari rezistențe. Mărimea timpului de încărcare a screperului depinde de: tipul constructiv al screperului, puterea disponibilă a screperului, natura pământului și grosimea stratului de pământ care se taie.
Autoscreperele cu două motoare și cele cu elevator, de regulă se încarcă singure neajutate. Screperele tractate și autoscreperele cu un singur motor sunt împinse în timpul săpării de un utilaj împingător (buldozer, tractor) sau mai rar sunt trase de un autotractor. Din construcție, toate screperele sunt prevăzute la partea din spate cu un tampon de împingere.
Ca metode de împingere la încărcare se folosesc: încărcarea cu întoarcere în urmă a utilajului împingător; încărcarea dus-întors; încărcarea în lanț, care este cea mai răspândită metodă.
CAPITOLUL 4
Constructii si lucrari anexe.
4.1 Platforma tehnologicã
Paltforma tehnologicã va fi amplasatã la intrarea în depozit, va fi betonatã în întregime și prevazutã cu șanțuri de gardã care se vor descãrca în bazinul colector de la rampa de spãlare auto, iar din acest bazin , efluentul va fi condus în deznisipator.
Ca dotãri constructive, în cadrul platformei au fost prevãzute:
sediu administrativ
platformă electronică de cântărire și cabină poartă
parcare pentru mașinile personalului și utilaje
alei de acces
stație carburanți
bazin spălare roți
rezervor apă
remiză pentru utilaje
bazin colector levigat din beton armat, etanșat cu geomembrană, cu V=850mc;
bazin colector pentru apa tratată(permeat)
bazin apă pluvială
stație pentru tratarea levigatului
2 stații pentru tratare apa menajeră
împrejmuire cu porți de acces
foraje de observație:
lizieră de protecție
utilaje: compactoare, buldozere, autovidanjă
4.2 Drum de acces.
Accesul la depozit se va face pe un drum de exploatare pietruit. Acest drum are o lãțime de 5m și o lungime de…..km. Accesul în încinta depozitului se va face pe o rampã de acces realizatã din pãmânt compactat cu panta taluzului de 1:1.5 și cu lãțimea de 4m. Lungimea totalã a rampei de acces va fi de 380m și ea va compartimenta practic incinta închisã.
4.3 Utilitati.
Ca utilitãti, proiectul prevede:
alimentarea cu apã potabilã;
alimentarea cu energie electricã;
evacuarea apelor uzate.
Depozitul de deșeuri va fi alimentat cu apã potabilã de la rețeaua orășenească. Punctul de racordare la rețeaua cu apă potabilă se află la intrarea în incinta depozitului de deșeuri, pe partea stângă a drumului de acces.
Alimentarea cu apă pentru incendiu este asigurată într-un bazin deschis cu V=200mc, îngropat, V = 16,6m x 10,6m x 3,0m, impermeabilizat cu geotextil peste care s-a montat o geomembrană, netedă pe ambele părți, cu polietilenă PEHD, cu grosimea de cca 2,0mm.
Volume de apă autorizate:
zilnic maxim = 3,08 mc
zilnic mediu = 2,10 mc
anual = 0,7665 mc
din care:
apa potabilă:
Qzi max = 2,08mc/zi
Qzi mediu =1,60 mc/zi
apa tehnologică utilizată la rampa de spălare.
Qzi max = 1,0mc/zi
Qzi mediu = 0,5mc/zi
Evacuare apelor uzate se va realiza prin colectarea în canalizarea proprie și conducerea într-un bazin etanș betonat vidanjabil cu capacitatea de 9mc. LEvigatul va fi colectat în bazinul de stocare levigat(V=850mc), va fi direcționat către stația de epurare proprie. De asemenea se va realize și un sistem de canalizare pentru apele pluviale.
Alimentarea cu energie electrică se realizează din rețeaua existentă în baza contractului încheiat cu S.C. CEZ Vânzare S.A.
Consumul de energie electrică este 2.400 kw/an.
Unitatea și-a implementat măsuri de eficientizare atât pentru utilaje cât și pentru clădiri.
Pentru respectarea recomandărilor BAT privind utilizarea eficientă a energiei, se va avea în vedere:
urmărirea periodică și contorizarea cantității de energie consumată;
funcționarea corespunzătoare a sistemului de încălzire;
asigurarea iluminării spațiilor cu sisteme ce asigură consum redus de energie.
Anual operatorul va întocmi un raport privind consumul de energie, va identifica și va aplica măsurile de utilizare eficientă a energiei.
4.4. Operarea în depozitul de deșeuri. Acoperiri periodice.
Rar deșeurile sunt livrate la stația de salubrizare pe sortimente pure, de obicei găsindu-se sub forma amestecurilor sau a cumulărilor de componente diferite și având o structură instabilă. Pot avea însă și o formă omogenă solidă, semisolidă sau lichidă sau pot fi compuse din mai multe componente solide, semisolide sau lichide.
Printr-o examinare vizuală pot fi considerate omogene următoarele deșeuri care
pot fi pompate sau pot curge:
materiale păstoase;
deșeuri lichide;
deșeuri solide cu structură granulată sau fină (de ex. din instalațiile de desprăfuire și de epurare a gazului de ardere de la instalațiile de incinerare).
Toate celelalte sunt eterogene sau omogenitatea lor nu poate fi determinată prin control vizual, astfel încât trebuie încadrate în categoria eterogenelor.
În ciuda acestei eterogenități, chiar și în cadrul unei șarje de livrare trebuie să se realizeze o descriere a fiecărui tip de deșeu pe baza câtorva caracteristici chimicofizice.
Deșeurile care pot fi acceptate în depozitul de deșeuri sunt descrise în tabelul 3.4.
Deșeurile din grupa 20, Deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat, din [NUME_REDACTAT], marcate cu X în tabelul de mai sus, sunt deșeuri pentru care există o metodă fezabilă de valorificare și se va proceda în mod prioritar la valorificarea acestora.
Deșeurile de chipamente electrice și electronicee – din grupa 20 01 36 – se supun prevederilor HG 448/2005 sunt deșeuri pentru care există metodă fezabilă de valorificare și se va proceda în mod prioritar la valorificarea acestora.
Deșeurile voluminoase( din gospodării) – 20 03 07 – trebuie mărunțite înainte de depozitare, să fie repartizate pe suprafețe mari, în mod uniform în corpul depozitului, parcurse de mai multe ori cu compactorul, asigurând în acest fel o bună stabilitate depozitului.
Tabel 4.1 Lista de deșeuri acceptate la depozitare și condiții de depozitare
NOTĂ: Sub aspectul prevederilor reglementărilor legislative privind regimul deșeurilor, care transpun reglementările comunitare în domeniu, se vor respecta următoarele condiții:
Nu se vor accepta la depozitare următoarele tipuri de deșeuri:
deșeuri lichide ;
deșeuri explozive, corozive, oxidante , foarte inflamabile, inflamabile;
toate tipurile de anvelope uzate întregi sau tăiate, excluzând anvelopele folosite ca materiale în construcții într-un depozit;
deșeuri periculoase medicale sau alte deșeuri clinice periculoase de la unități medicale sau veterinare
orice alt tip de deșeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform Anexei nr.3 a HG 349/2005.
Operatorul depozitului trebuie să asigure toate măsurile necesare pentru ca deșeurile pe care le preia în vederea depozitării îndeplineasc următoarele criterii:
se regăseasc în lista deșeurilor acceptate pe depozit, conform autorizației integrate de de mediu;
transportate de societăți autorizate cu exceptia transportatorilor particulari, care aduc deșeuri în cantități mici;
însoțite de documente doveditoare în conformitate cu normele legale și cu cele impuse de operatorul depozitului.
Deșeurile tehnologice rezultate din activitatea de exploatare a depozitului vor fi gestionate în conformitate cu natura lor:
deșeurile reciclabile vor fi recuperate și revalorificate
deșeurile nevalorificabile nepericuloase vor fi depozitate în depozit
deșeurile nevalorificabile periculoase (provenite de la atelierul de reparații, stația de epurare) vor fi fi eliminate în funcție de natura lor prin firme autorizate;
Operatorul depozitului de deșeuri trebuie să asigure garanția financiară, conform legislației în vigoare, pentru siguranța depozitului și pentru respectarea cerințelor de protecția mediului. Această garanție va fi menținută pe toată perioada de operare, închidere și urmărire postînchidere a depozitului
Operații de depozitare
La primirea transportului de deșeuri se va efectua un control de recepție. Controlul de recepție poate fi efectuat numai de persoane specializate și constă din:
verificarea documentelor care însoțesc transportul de deșeuri: cantitatea, caracteristicile, sursa de proveniență și natura lor, cod conform HG 858/2002, buletine de analiză când există suspiciuni, precum și date privind identitatea producătorului sau a destinatarului deșeurilor.
inspecția vizuală a deșeurilor la intrare și la punctul de depozitare, și după caz verificarea conformării cu descrierea prezentată în documentația înaintată de destinator, conform procedurii stabilite la pct.3.1 nivelul 3 din anexa 3 la HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor;
păstrarea în registrul depozitului a datelor privind cantitățile, caracteristicile deșeurilor, natura și originea lor, data livrării, identitatea producătorului.
Criterii de acceptare a deșeurilor
Pot fi acceptate fără a fi supuse unei testări, deșeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform HG 349/2005, care se regăsesc în categoria 20 a [NUME_REDACTAT] a deșeurilor “ Deseuri municipale si asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat “
Operatorul la recepția deșeurilor trebuie să fie instruit astfel încât să aibă competența necesară pentru verificarea transporturilor de deșeuri și a documentelor însoțitoare și pentru a sesiza neconformările, de exemplu:
documentele însoțitoare sunt incorecte, insuficiente sau necorespunzătoare,
deseurile transportate nu corespund cu cele descrise în documentele însoțitoare, sau nu se încadrează în condițiile impuse de autorizația de mediu. În acest caz de neconformare, operatorul trebuie să aplice procedurile stabilite, vehiculul de transport fiind direcționat către o zonă special amenajată, unde va rămâne până ce autoritatea de control a depozitului ia o decizie în ce privește deșeurile transportate.
[NUME_REDACTAT] depozitului vor fi consemnate toate neconformările înregistrate, împreună cu date referitoare la acțiunile întreprinse.
Criteriul preliminar de acceptare a deșeurilor în clasa de depozitare a deșeurilor nepericuloase, bazat pe caracteristicile deșeurilor, adoptat în prezenta autorizație: deșeul nu trebuie să conțină constituienți periculoși prevăzuți în Anexele 1D și să nu aibă proprietățile periculoase prevăzute în Anexa 1E la OUG 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 426/2001, modificată de OUG 61/2006, aprobată prin Legea 27/2007.
Procedura de aceptare a deșeurilor la depozitare constã în:
Verificarea la locul de depozitare;
Inspecatrea vizualã înainte și dupã descãrcare a fiecãrui transport de deșeuri adus la depozit;.
Acceptarea la depozitare a deșeului numai dacă este conform cu cel descris în cadrul caracterizării generale și testării de conformare, respectiv cu cel pentru care sunt prezentate documente însoțitoare. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții, deșeul nu este acceptat în depozit;
Obligația pe care o are operatorul de a demonstra cu documente că deșeurile au fost acceptate în conformitate cu condițiile din autorizație și că îndeplinesc criteriile pentru clasa de depozit respectivă, la orice control efectuat de protecția mediului
Obligația operatorului de a informa imediat generatorul și autoritatea competentã pentru protecția mediului cu privire la refuzul de a accepta deșeurile, în cazul în care deșeurile nu sunt acceptate în depozit. Până la aplicarea măsurilor decise, deșeurile rămân în zona de securitate.
Interzicerea amestecãrii deșeurilor în scopul de a satisface criteriile de acceptare la o anumită clasă de depozite.
Operatorul depozitului păstreză înregistrările cu privire la fiecare tip de deșeu, pentru o perioadă de un an.
Modul de exploatare a depozitului :
Modul specific de exploatare utilizat de cãtre operatorul depozitului depinde de natura deșeurilor acceptate și trebuie sã ținã cont de:
starea fizicã a deșeurilor;
condițiile meteo din momentul depozitãrii;
cerințele speciale pentru evitarea riscurilor.
Metode de depozitare / descãrcare
Pentru depozitarea deșeurilor urbane procesul tehnologic este urmãtorul:
cântãrire pe platforma electronicã de cântãrire, amplasatã la intrare;
inspectia vizualã a compoziției deșeurilor;
descãrcarea la locul de depozitare;
împrãștiere și compactare, pentru reducerea volumului;
așternere de straturi de acoperire, periodic;
cântãrirea la ieșire a autogunoierei fãrã încãrcãturã.
Metoda de depozitare a deșeurilor municipale propusã este depozitarea pe suprafațã – prin descãrcarea și compactarea deșeurilor se formeazã o platforma relativ orizontalã a carei înãlțime maximă de obicei nu depãșește 2,5 m.
Activitatea de descãrcare propriu-zisã a deșeurilor se supune unor reguli stricte pe care trebuie sã le cunoascã toți lucrãtorii depozitului, precum si conducãtorii vehiculelor de transport. Descãrcarea unui transport de deșeuri este supravegheată și controlată de o persoanã instruită în acest scop. In cazul în care apar îndoieli cu privire la caracteristicile deșeurilor și acceptabilitatea acestora la depozitare, va fi informatã imediat conducerea depozitului, astfel încât să fie luate măsurile necesare.
Nivelarea si compactarea
Deșeurile descãrcate vor fi imediat nivelate și compactate, aceastã practicã având mai multe avantaje:
creeazã posibilitatea depozitãrii unei cantitãți mai mari de deșeuri în unitatea de volum;
reduce impactul determinat de împrãștierea gunoaielor pe diferite suprafețe, proliferarea insectelor, a animalelor și pãsãrilor și apariția incendiilor;
minimizeaza fenomenele de tasare pe termen scurt.
Operare în depozit
In cazul depozitãrii deșeurilor cu potențial biodegradabil ridicat s-a calculat un grad de compactare optim, astfel încât densitatea stratului de deșeuri sã nu împiedice procesele de formare și evacuare a levigatului și a gazului de depozit. Valoarea densitãții deșeurilor compactate de 0,8 t/mc este optimă pentru desfășurarea normală a proceselor de biodegradare a deșeurilor.
Operațiunile de nivelare – modelare și compactare în straturi a deșeurilor în interiorul compartimentului de depozitare se va face cu utillajele proprii ale depozitului: buldozer și compactor cu role din oțel.
Depozitarea se va face în perimetre zilnice bine stabilite și delimitate într-un plan de exploatare detaliat.
Depozitarea se va face în arii de 25 m lungime și 15 m lãțime, în straturi compactate de 1,5 m, pe toatã lãțimea depozitului. Lungimea de 25 m a fost aleasã pentru a asigura o funcționare eficientã a utilajelor de imprastiere și compactare, iar lãțimea de 15 m este impusã de lãțimea lamei buldozerului. Zona de depozitare zilnică, respectiv celula zilnică de depozitare va avea o suprafată de cca. 375 mp, o înãlțime de cca. 1,5 m de gunoi compactat și un volum de 562 mc gunoi compactat. Gradul de compactare optim va ajunge la cca. 0,8-0,9 to/mc.
Dispunerea celulelor se va face intrețesut, precum cãrãmizile la o zidãrie, pentru a asigura o stabilitate cât mai bunã corpului depozitului în rambleu, pe de o parte și pentru a permite infiltratrea apei din precipitații cãtre sistemul de drenaj, pe de altã parte.
Acoperirea periodică
Acoperirea periodică trebuie sã se realizeze mai ales în perioadele cu temperatură și umiditate ridicate, aceste conditii favorizând degajarea de mirosuri neplãcute și proliferare a dăunătorilor.
Celulele zilnice vor fi acoperite cu un strat de pământ sau deșeuri inerte provenite din concasarea deșeurilor de construcții cu scopul de:
a nu permite antrenarea de catre vant sau curentii de aer a deseurilor usoare
a asigura infiltrarea apelor din precipitatii catre sistemul de drenaj
a asigura colectarea si evacuarea gazelor de depozit de catre puturile colectoare verticale, care vor penetra toata coloana de gunoi, pana la stratul filtrant de baza
a preveni aparitia mirosurilor neplacute, proliferarea insectelor, a pasarilor
pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic.
Delimitarea zonelor de lucru
Delimitarea zonei de lucru se va face prin marcaje temporare: metoda este foarte simplu de aplicat, dar necesită un control strict, pentru a evita amplasarea incorectã a marcajelor și deci descãrcarea deșeurilor în afara zonei de lucru.
Delimitarea zonelor de lucru zilnice se va face ținând cont de:
securitatea muncii;
prevenirea efectelor dezagreabile (mirosuri, insecte, pasari, impact vizual);
suprafata necesara pentru buna exploatare a depozitului;
tipul si dimensiunea vehiculelor de transport deseuri;
forma celulelor de depozitare;
modul de eliminare a gazului si a levigatului;
stabilitatea depozitului.
Echipamente mobile pentru exploaterea depozitului: compactoare , buldozere, autovidanjă.
Cerințe și metode de depozitare:
Primul strat de deșeuri de deasupra stratului de drenaj, în grosime de 1m, se depun cu atenție, fără compactare. Compactarea deșeurilor depozitate începe numai după ce stratul de deșeuri depășește 1m grosime. Este interzisă depozitarea în primul strat de un metru de deșeuri a deșeurilor masive, voluminoase, cele sub formă lichidă, mâloasă, nisipuri fine și alte tipuri de deșeuri care pot penetra în sistemul de drenaj , colmatându-l.
Celulele de depozitare trebuie umplute repede, pentru a se putea instala sistemul de închidere, evitând astfel formarea levigatului.
Deșeurile care pot ridica probleme din punct de vedere al stabilității se depun în amestec cu deșeuri stabile. Nămolul va fi repartizat uniform pe depozit în amestec cu deșeurile menajere în proporție de 1:10.
Operatorii din zona de descărcare trebuie să poarte echipament de protecție colorat, ușor de recunoscut.
Prevenirea riscurilor producerii unor accidente se realizeazã astfel:
execuția lucrãrilor sã se facã cu respectarea strictã a proiectului;
măsurile cuprinse în planurile de intervenție în caz de accidente, avarii ce pot avea impact major asupra sănătății populației și mediului înconjurător sã se respecte;
sistemele de etanșare sã se aplice numai după recepția fundației de către factorii responsabili;
aprovizionarea cu materiale de etanșare sã se facã simultan cu execuția terasamentelor;
canalizarea pluvială sã se execute la cotele din proiect și din materialele prevăzute;
repartizarea deșeurilor în depozit astfel încât să se asigure stabilitatea masei de deșeuri și a structurilor asociate, în special pentru evitarea alunecărilor;
se vor asigura condiții minime de igienă la locul de muncă;
dotarea personalului muncitor cu echipament de protecție;
construirea de rezervor de combustibil semiîngropat în cuvă de beton, pe radier metalic;
se vor lua măsuri pentru eliminarea riscului de incendiu și explozii prin existența unui pichet PSI și asigurarea rezervei intangibile de apă necesară pentru intervenții în caz de incendii;
construirea de rezervor de combustibil semiîngropat în cuvă de beton, pe radier metalic;
se va interzice accesul persoanelor neautorizate în incinta depozitului;
se vor institui sisteme corespunzătoare de siguranță și pază.
În vederea conformării cu cerințele OUG nr.152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, se va urmări introducera și utilizarea celor mai bune tehnici prin:
implementarea unui sistem de management de mediu în exploatarea depozitului;
elaborarea de instrucțiuni pentru operarea în rampă și instruirea personalului pentru respectarea acestora
raționalizarea colectării deșeurilor prin colectarea selectivă la sursă și utilizarea unor stații de transfer;
utilizarea sistemelor de colectare levigat și colectare gaz de depozit corespunzătoare celor mai bune practici la nivel mondial;
exploatarea celulară a depozitului și înaintarea frontului de lucru cu aducerea treptată la cota finală a suprafețelor introduse în exploatare;
realizarea acoperirii depozitului cu sistem de impermeabilizare, sistem de drenare a apelor deasupra impermeabilizării, strat de pământ și strat de sol fertil suficient pentru refacerea ecologică a suprafeței eliberate de sarcini tehnologice;
folosirea unei proceduri de acceptare, control și verificare a deșeurilor până la trimiterea lor la celule de depozitare.
CAPITOLUL 5
LUCRÃRI PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI
5.1. Impermeabilizarea depozitului de deșeuri
Acest depozit de deșeuri se va construi într-o fostã carierã de argilã care are baza constituitã din 20-30 m de argilã, ce are o permeabilitate de 110-9 m/s.
Executarea etanșãrilor din argilã
Etanșările cu argilă constau în executarea unui ecran din argilă pe toată suprafața de depunere a deșeurilor în scopul împiedicării pătrunderii lixiviatului din depozit în sol.
Înainte de executarea propriu-zisă se efectuează unele analize mecanice, fizice și chimice ale argilei, atât în stare naturalã cât și în condițiile unor solicitări similare celor din lucrare, și se pregãtește ampriza, operație care constă în îndepărtarea (de obicei cu buldozerul) a obstacolelor, tufișurilor și a depunerilor vechi. Apoi se transportă argila, fără impurități, din carieră la lucrare și se imprăștie în strat de 15…20cm grosime. Dacă argila este uscată se umezește până la umiditatea optimă de compactare, umiditate care asigură condiții optime de plasticitate, compresibilitate și coeziune.
Compactarea se face în straturi cu grosimi mai mici de 15 cm cu un compactor greu (sau alt utilaj greu) pe pneuri.
Dezavantajele unei etanșãri cu argilã pot fi :
în timp permeabilitatea argilei scade ca urmare a atacului chimic efectuat de unele substanțe chimice din depozit, care alterează mineralele argiloase;
există riscul ca unele metale grele (fier, crom) prezente în deșeuri să difuzeze prin stratul de argilă;
argila este sensibilă la cicluri de uscare – umezire fapt ce poate conduce la apariția de fisuri în stratul de argilă, în special în perioada de execuție a etanșării; aceste fisuri favorizează fenomenele de infiltrare a lixiviatului din depozit în subteran;
argila este sensibilă și la fenomenele de îngheț – dezgheț repetat, care pot genera creșteri importante ale permeabilității.
Datoritã apariției în timp a acestor dezavantaje se va propune o etanșare mixtã : argilã – geomembranã HDPE
Sistem de etanșare cu geosintetice
Consecințele serioase ale scurgerilor datotate reacțiilor levigatului cu geomembra-na sau degradarea ei prematură fac, ca alegerea geomembranei în cazul depozitelor de deșeuri să fie mai critică decât în cazul oricãrei alte aplicații.
Alegerea este mai dificilă din cauza variației mari a compoziției levigatului rezultat din deșeurile solide. De aceea, pentru alegerea geomembranei corespunzătoare este necesară testarea acesteia la contactul cu levigatul. Nenumăratele determinari de acest fel, în care a fost utilizat levigat propriu-zis sau sintetizat (conținând solvenți organici sau compuși chimici agresivi) au condus la rezultatul că geomembrana utilizată va fi o polietilenă, cu o densitate funcție de densitatea levigatului.
Astfel, s-a ajuns la utilizarea membranelor de HDPE pentru etanșarea depozitelor de deșeuri solide. Cu toate că HDPE are o rezistență bună (de dorit și necesară) alte caracteristici sunt mai puțin dezirabile:
Datorită cristalinității ridicate, poate fi sensibilă la fisurare sub sarcinã;
Datorită coeficientului ridicat de expansiune termicã împreunã cu faptul că este foarte densă (rigidă) este mai puțin recomandabilă ca material de fundație ;
Are un coeficient de frecare foarte scăzut, care conduce la probleme de stabilitate. Pentru eliminarea acestor probleme se utilizează HDPE texturat. Deși procesul de texturare diferă, toate au ca rezultat îmbunătățirea frecării la suprafață ;
Are alungirea de deformație asimetrică – micã ;
Tehnologia de realizare a impermeabilizãrii cu geomembranã
Suprafața de impermeabilizat se împarte in fășii de geomembrane ce trebuie îmbinate în teren, realizate dintr-o rolã întreagă sau din fâșii tăiate la fața locului. Pe durata instalării specialistul firmei instalatoare va nota cu un cod de identificare fiecare fâșie de geomembrană în concordanță cu planul de instalare.
Fig.5.1. Instalarea geomembranei
Instalarea geomembranelor reprezintă o problemă cu care se confruntă muncitorii, deoarece pe suprafața argiloasă nu se poate intra cu mașini de mare tonaj. De asemenea, trebuie purtată o încălțăminte adecvată, care să nu lase urme în sol. Astfel, rolele grele de geomembrană nu pot fi amplasate decât în afara zonei de lucru.
Echipamentul cel mai potrivit pentru manevrarea rolelor este excavatorul hidraulic prevăzut cu dispozitiv de manipulare, ce ridică rolele de geomembrană
Excavatorul hidraulic poate așterne geomembrana din exteriorul zonei de construcție.
Geomembrana poate fi derulată în două moduri:
amplasarea rolelor pe suport și împingerea manuală a geomembranei;
ridicarea geomembranei și derularea acesteia în zona de lucru.
Ambele tehnici de instalare se realizeazã manual
Tabel. 5.1. Specificațiile tehnice ale geomembranei HDPE
Vehiculele cu roți sunt în general utilizate pentru transportul geomembranei pe șantier, fiind mult mai indicate decât excavatoarele hidraulice prevăzute cu console sau brațe telescopice.
Fiecare folie se va instala pe poziția indicată în planul de instalare. Orice modificare se poate face de către reprezentantul firmei adaptându-se la condițiile locale. Geomembranele se pot instala utilizând una din schemele:
toate foliile se amplasează conform planului de pozare (ATENȚIE: toate foliile se vor fixa prin lestare cu saci umpluți, cauciucuri, etc.).
foliile sunt instalate una câte una și sunt sudate imediat.
orice combinație a celor două procedee.
Instalatorul va întocmi un raport de înregistrare, poziționare, datare a fiecărei folii așezată pe suprafața rampei sanitare, inclusiv a porțiunilor mici de la colțurile depozitului.
Fig. 5.2. Sudarea geomembranei
Acceptarea sistemului de etanșare
După finalizarea lucrării, șeful de șantier și/sau tehnicianul care asigură calitatea execuției etanșării vor efectua o verificare finală (pe jos) a suprafeței, pentru a confirma că toate reparațiile au fost executate corect, toate testele sunt acceptate și toate resturile materiale au fost îndepărtate de pe suprafață.
Numai după ce șeful de șantier a efectuat această verificare minuțioasă și clientul a recepționat lucrarea, se va trece la depozitarea deșeurilor.
Sistemul de impermeabilizare va fi acceptat de client dacă:
Materialul a fost instalat în întregime
S-au efectuat toate verificările pentru suduri și reparații, s-au încheiat toate testele și s-a întocmit documentația privind lucrările ascunse.
Acceptarea va fi indicată prin semnarea de către toate părțile implicate a unui Certificat de acceptare. Se poate realiza acceptarea pe porțiuni a lucrării pentru a asigura avansarea lucrărilor.
La executarea impermeabilizării cea mai pretențioasă operațiune este realizarea sudurilor de montaj a rolelor de geomembrană pentru a obține o etanșare foarte bună și fără întrerupere pe toată suprafața compartimentului rampei de deșeuri (Fig.5.2.)
Calculul grosimii geomembranei
Pentru determinarea grosimii geomembranei se utilizează formula:
tnec =
în care:
p – presiunea exercitată de masa de deșeuri, ;
y- greutatea volumetricã, y=1.2 kN/mc;
H- înãlțimea stratului de pãmânt; H=20.0m
x – distanța de mobilizare a HDPE
σadm – efortul de curgere al HDPE
δn – unghiul de frecare dintre materialul de deasupra și geomembrană
δL – unghiul de frecare dintre geomembrană și materialul de dedesubt
β – unghiul taluzului natural
Pentru stabilirea grosimii geomembranei necesare acoperirii depozitului de deșeuri [NUME_REDACTAT]- Târgu-Jiu se folosesc următoarele date de bază:
geomembrană din polimer HDPE
înălțimea coloanei de pământ 20 m
greutatea volumetricã y=1.2 kN /mc
unghiul de taluz – 35˚
stratul de drenare este așezat deasupra geomembranei și este compus dintr-un geotextil de protecție cu m = 1200 g/mp și pietriș spălat de râu sort 16/32 mm cu o grosime de 0,50m
geomembrana este așezată pe deșeuri compactate;
unghiul de frecare geotextil-geomembrană este δn = 27˚
unghiul de frecare geomembrană-teren natural este δL = 18˚
Soluția:
din testul de încercare la întindere în afara planului, efortul de curgere al HDPE este σa = 180,6kg/cm2
distanța de mobilizare pentru HDPE la:
σadm = 1,5m×1,8t/mc = 2,7t/mp x = 0,68 m
grosimea necesară a geomembranei se calculează:
Suprafata de geomembrana.
Suprafața totalã ce trebuie acoperitã cu geomembranã se poate calcula cu relația:
5.2. Sistemul de drenaj al depozitului de deseuri
În scopul protejării mediului înconjurător, izolarea deșeurilor prin intermediul unui strat de material argilos natural, a fost înlocuită cu sisteme de etanșare complexe care reduc semnificativ poluarea apei, aerului și pământului în vecinătatea depozitului. Ca măsură de minimizare a transportului advectiv de poluanți lichizi din corpul depozitului în terenul de fundare, respectiv, apa subterană, a apărut necesitatea reducerii sarcinii hidraulice deasupra sistemului de etanșare. Soluția constructivă constă în realizarea unui sistem de drenare a levigatului și a apelor din precipitații care „spală” deșeurile pe perioada umplerii depozitului.
Soluții tehnice de realizare a sistemului de drenare a levigatului
Soluțiile tehnice, utilizate la ora actuală și recomandate de agențiile de mediu, aplicate în scopul drenării, colectării și epurării levigatului produs în corpul depozitelor de deșeuri sunt (figura 4.2.1.): strat drenant, rețea de drenuri și colectoare, rezervor tampon și stație de epurare a levigatului.
Sistemul de drenare a levigatului este dispus deasupra sistemului de etanșare de bază și, de cele mai multe ori, a celui de pe taluz. Este alcătuit în general dintr-un strat de material granular cu permeabilitate ridicată, o alternativă la această soluție constituind-o utilizarea geocompozitelor de drenaj.
Sistemul de drenaj alcătuit din material granular (pietriș) are un coeficient de permeabilitate recomandat de 10-4 ÷ 10-2 m/s (Manassero et.al., 1998) și o grosime de cca. . Prin dispunerea materialului granular peste sistemul de etanșare, trebuie avută în vedere posibilitatea perforării geomembranei, respectiv, trebuie luate măsuri în scopul păstrării integrității acesteia. Astfel, la interfața strat drenant – geomembrană este obligatorie dispunerea unui geotextil cu rol de protecție a geomembranei (figura 4.2.2.).
Deasupra stratului drenant este dispus în general un geotextil cu rol atât de filtrare a levigatului cât și de separare a stratului drenant de corpul depozitului.
Figura 5.3. Alcătuirea sistemului de drenare și colectare a levigatului
Rețeaua de conducte de drenaj se construiește deasupra sistemului de etanșare a bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie sã fie mai mic de 200 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilenã de înaltã densitate (PEHD). Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiecteazã în funcție de diametrul particulelor materialului de filtru în care acestea sunt înglobate.
Conductele trebuie sã aibã perforații numai pe 2/3 din secțiunea transversalã, rãmânând la partea inferioarã 1/3 din secțiunea transversalã neperforatã, pentru a fi asiguratã astfel și funcția de transport a levigatului. Lungimea maximã a unei conducte ce constituie o ramurã a rețelei de drenaj este de 200 m. Pantele finale, ținând cont de greutatea corpului depozitului și de tasarea subsolului, trebuie sã fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj și de minimum 3 % în secțiune transversalã,de-o parte și de alta a conductelor.
Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat, drenurile absorbante, drenurile colectaore, cãminele, statia de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalatia de transvazare – în cazul tratarii pe un alt amplasament.
Atât drenurile absorbante cât și cele colectoare trebuie sa fie confecționate din PEHD și sã aibã un diametru nominal DN > 200 mm.
Cãminele pentru levigat se amplaseazã în afara suprafeței impermeabilizate de depozitare și se construiesc din PEHD sau beton cãptușit la interior cu un strat de protecție împotriva acțiunii corozive a levigatului. Diametrul interior al cãminelor pentru levigat trebuie sã fie de minimum 1 m, iar instalațiile se amplaseazã astfel încât sã permitã controlarea si curãțarea conductelor de colectare și a celor de eliminare.
Figura 5.4. Stratificația la baza depozitului
Pompele pentru levigat trebuie sã fie confecționate din materiale rezistente la acțiunea corozivã a levigatului.
Rezervoarele subterane se confecționeazã din PEHD sau beton, cele de beton se cãptușesc la interior cu un strat de protecție rezistent la acțiunea corozivã a levigatului. Rezervoarele supraterane se confecționeazã din beton sau oțel și se cãptușesc la interior cu un strat de protecție rezistent la acțiunea corozivã a levigatului. Rezervoarele supraterane se izoleazã la exterior împotriva înghețului. Rezervoarele pentru levigat se dimensioneazã astfel încât sã aibã capacitate suficientã pentru stocarea unui volum de levigat egal cu diferența dintre volumul maxim de levigat generat și capacitatea instalației de tratare..
Conductele de eliminare pentru levigat trebuie sã fie confecționate din PEHD și sã aibã un diametru nominal DN > 200 mm.
Primul strat de deșeuri de deasupra stratului de drenaj, în grosime de 1 m, se depune cu atenție, fãrã compactare și cu evitarea circulației excesive a mijloacelor de transport pe acesta.
Compactarea deșeurilor depozitate începe numai dupã ce stratul de deșeuri depãșește 1 m grosime. Primul metru de deșeuri depozitate trebuie sã fie constituit din deșeuri menajere cu granulozitate medie. Deșeurile masive, voluminoase, cele sub formã semilichidã, mâloasã, nisipurile fine și alte tipuri de deșeuri care pot penetra în sistemul de drenaj colmatându-l sunt interzise a se depune în primul metru de deseuri deasupra drenajului
Aspectele de proiectare a sistemului de drenaj constau în estimarea debitului de levigat.
Estimarea cantitãții de levigat
Cantitatea și debitul de levigat produs în corpul depozitului de deșeuri este influențată de o mulțime de factori, motiv pentru care nu se poate elabora o metodă unică de estimare a acestor parametrii.
Un rol important îl au natura și caracteristicile fizice și chimice ale deșeurilor depozitate. Spre exemplu, deșeurile menajere vor genera o cantitate suplimentară de levigat ca urmare a descompunerii lor.
Alegerea sistemului de drenare și colectare a levigatului poate modifica în mod semnificativ, nu cantitatea de levigat, dar debitul acestuia.
Precipitațiile au cu siguranță cel mai mare rol în producerea levigatului, motiv pentru care metodele de estimare a cantității de levigat diferă semnificativ în funcție de amplasamentul depozitului de deșeuri. Alegerea ca valoare de calcul a unei precipitații de o anumită intensitate, durată și frecvență trebuie făcută după o atentă analiză a tuturor factorilor care contribuie la generarea levigatului.
În paralel cu precipitațiile, perioada de închidere a depozitului (sau a unei celule a depozitului) poate reduce cantitatea de levigat produs, dar în detrimentul unui chimism ridicat al deșeurilor depozitate. Închiderea unei celule după o perioadă mare de timp conduce la drenarea unei cantități mari de levigat pe perioada de exploatare a depozitului.
Măsurători in situ efectuate la depozite ecologice de deșeuri au arătat că debitul de levigat este maxim în momentul începerii depozitării deșeurilor și scade pe perioada exploatării depozitului, debitele înregistrate în momentul instalării sistemului de etanșare de suprafață fiind de cca. 2 ÷ 5 % din debitul maxim înregistrat. Aceleași măsurători au arătat că, după închiderea depozitului, debitul de levigat colectat rămâne aproximativ constant pentru o perioadă de timp semnificativă (în exemplul citat, măsurătorile au fost efectuate pentru o perioadă post-închidere de 3 ani) (Bonaparte, 1995).
Valoarea de calcul a debitului de levigat pentru care se vor dimensiona sistemul de drenare și colectare, bazinele tampon sau stațiile de epurare, este exprimată pe unitatea de suprafață de depozit [L3T-1L-2] și se mai numește și rată de percolare [LT-1].
Dimensionarea drenurilor
Dimensionarea drenurilor s-a realizat la debite provenite din precipitația maximă în 24 ore cu asigurare 10%. Pentru municipiul [NUME_REDACTAT] după cum rezultă din studiul climatic precipitația este 83 mm.
Calculul debitului de levigat ce trebuie evacuat s-a făcut pe baza relației:
Q= qS în care:
q – debitul specific de evacuare (drenaj)
S – suprafețele aferente drenurilor
Debitul specific de evacuare se calculează cu relația:
H- ploaia de calcul cu sigurarea de 10%, 70m;
T- timpul de evacuare a apei, 72 ore;
K- coefficient de scurgere a lexiviatului, 0.6
; ;
=18.74 l/s
Dimensionarea drenurilor s-a făcut grafic pe baza debitelor calculate și a pantei proiectate. Valoarea diametrului a rezultat din diagrama pentru dimensionarea hidraulicã a conductelor, dupã formula lui Manning. Toatã baza depozitului este special modelatã în coame, astfel încât panta suprafeței cãtre drenurile absorbante este de 3% iar catre drenul colector de 2%
Tabel 5.2. Dimensionarea drenurilor
Pentru cã intervenția asupra drenurilor este dificilã, drenurile se supradimen-sioneazã, în general diametrul minim având valoarea de 200mm; în funcție de calculul tabelar efectuat anterior, s-a propus ca diametrul pentru drenurile absorbante si cele colectoare sã fie de 250 mm. Materialul din care sunt executate drenurile este PEHD (polietilenã de înaltã densitate) cu pereți dubli:- peretele din exterior riflat pentru preluarea încãrcãrilor date de deșeuri, iar peretele din interior neted, pentru a nu favoriza sedimentarea materiilor în suspensie aflate în lixiviat. Levigatul astfel colectat va fi evacuat gravitațional în bazinul colector pentru levigat.
Calculul distanței dintre drenurile absorbante
Calculul distanței dintre drenuri presupune studiul debitului specific ce trebuie evacuat în douã condiții: la început, când sistemul de drenuri este acoperit doar cu 1 m de strat permeabil (nisip) și pe mãsurã ce înãlțimea de deșeuri crește- am ales înãlțimea de 19 +1 m. Astfel pentru debite ce variazã de la 0.0001- 2 s-a elaborat un tabel în care s-au determinat distanțele dintre drenuri. S-a utilizat formula Hooghoudt pentru profil omogen și drenuri amplasate pe stratul impermeabil:
L- distanța între drenuri,(m);
K- conductivitatea hidraulicã; 0.9 m/zi;
D -adâncimea stratului impermeabil ; 1m;
h- sarcina sub care are loc curgerea (h=H-D=20-1);19m;
q- debitul unitar evacuat
Tabel 5.3. Calculul distanței dintre drenurile absorbante
Stratul drenant
Pentru prevenirea colmatãrii și asigurarea funcționãrii lor, drenurile vor fi înconjurate de filtru invers. Alegerea și dimensionarea filtrului se realizeazã folosind curba granulometrică a solului care urmează a fi drenat. Prin curba granulometrică se exemplifică măsura în care particulele de sol urmează a fi protejate cu geotextil.
Conductivitatea hidraulică a acestui sol, de tip argilã de K=110-9 m/s încărcat cu sarcină hidrostatică; d10 = 0,002mm, d50 = 0,021mm, d60 = 0,032mm, d90 = 0,12mm, rezultă că acest sol după DVWK se încadrează la granulometria A, adică d40 0,06mm, se aplică 3 criterii care sunt satisfăcute, cel puțin unul dintre ele, solul are o mare mobilitate a particulelor și necesită un geotextil pentru reținerea lor.
Criteriul 1: Pentru mărimea particulelor < 0,06mm este necesar ca d60/d10 < 15, calculându-l din curba granulometrică rezultă: = 16, deci criteriul nu este satisfăcut.
Criteriul 2: Particulele cuprinse între 0,02mm<d<0,1mm să fie peste 50%, din curba granulometrică rezultă doar 39%, deci criteriul nu este satisfăcut.
Criteriul 3: Plasticitatea solului din studiile de laborator, are indicele lp < 15 și, în funcție cu raportul: argilă/praf = = 0,16<0,5, deci criteriul este satisfăcut.
Din criteriul 3, rezultă că acest argila are o mare mobilitate a particulelor și este necesar un filtru din geotextil sau din pietriș
Fig. 5.5 Pozarea geotextilului.
Pentru aceste soluri, cu o mare mobilitate a particulelor, care vor fi protejate cu un geotextil, trebuie respectate condițiile pentru coeficientul de încărcare hidrostatică CH care trebuie să fie: CH<10d50; calculând, rezultă 0,21mm și: CH<d90 care este 0,12mm.
Pentru siguranță alegem o valoare mai mică cu 0,8-1, rezultând:
CH =(0,10,12)mm, corespunzându-i valoarea 0,1mm.
Grosimea necesară a geotextilului este: (25-50)CH, deci: d = 500,1 = 5mm.
Se alege un geotextil tip GT800, cu următoarele caracteristici:
grosimea 6mm;
densitatea 1,38 g/cm3;
proporția porilor n = 0,9;
permeabilitatea Kf = 910-3 m/s la o încărcare de 2 KPa.
Confirmarea eficienței filtrului din geotextil se face calculând produsul
ndCH = 0,960,1 = 0,54 mm2 = 5,410-7 m2
și raportul:
150
= 610-2 = 0,06
Eficiența geotextilului este asigurată dacă:
Kf > Ksol
0,06910-3 110-9 m/s; 2,1610-4 110-9,
Tabel 5.4. Calculul înãlțimii de pietriș, respectiv geotextil necesarã
stratului filtrant de drenaj
Calculul suprafeței de geotextil necesarã pentru a realiza stratul drenant al depozitului de deșeuri se face aplicãnd formula de calcul a suprafeței de geomembranã:
Din motive economice s-a ales ca stratul drenant sã fie alcãtuit din pietriș spãlat de râu sort 16/30 mm. Din calculele realizate anterior stratul drenant va avea o grosime de 0.50 m
5.3. Epurarea lixiviatului.
Pentru a proteja mediul înconjurãtor, apa uzatã rezultatã în urma drenajului și a activitãților din depozit trebuie eupratã înainte de a fi evacuatã în [NUME_REDACTAT]. Astfel, acest depozit de deșeuri necesitã:
deznisipator – epurare ape uzate rezultate de la spălarea autovehiculelor;
stație de epurare pentru tratarea levigatului
1 stație de epurare pentru apa menajeră
Stația de epurare pentru tratarea levigatului este o stație de epurare modulară, care funcționează pe principiul osmozei inverse, cu capacitatea de de 60- 90 mc/zi; levigatul tratat va avea caracteristicile conform NTPA 001. Stația de epurare este modulară, astfel volumul ce urmează a fi tratat să poată fi mărit, dacă se dovedește a fi necesar.
Tratarea levigatului se realizează în două trepte:
treapta mecanică, în care are loc o reducere a valorii pH și prefiltrare;
treapta biologică, în care are loc procesul de tratare propriu-zis prin osmoză inversă și nanofiltrare
Procedeele mecanice de epurare a levigatului (preepurarea) constau în reținerea din influențã a substanțelor voluminoase, de obicei nisip și materii aflate în suspensii astfel încât sã faciliteze epurarea și sã reducã dimensiunea construcțîîlor stației de epurare.
Reținerea acestor materii se face cu ajutorul:
grãtarelor ce reține elementele grosiere;
sitelor ce rețin elementele de dimensiuni mai mici;
deznisipatoarelor ce rețin nisipul;
separatoarelor de grãsimi ce rețin grãsimi, produse petroliere și spuma de detergenți;
decantoarelor primare care sunt intslații în care se depun suspensiile de dimensiuni mici.
Prin osmozã înțelegem trecerea lichidelor printr-un perete despãrțitor. Acest fenomen joacã un rol foarte important pentru ființele ale cãror celule sunt înconjurate de membrane semipermeabile.
Osmoza inversã este utilizatã de mulți ani cu succes în hidraulicã și în tehnica apelor uzate. Ca metodã pur fizicã de despãrțire, cu ajutorul unei membrane artificiale, prezintã, în comparatie cu alte metode, avantaje diverse:
a) Nu are selectivitate fațã de diferitele substanțe, ci reține, cu puține excepții,
toate substanțele aproape la fel de bine. De aceea este adecvatã și pentru tratarea unor amestecuri complicate de substanțe, cum ar fi apa de infiltrații de la rampele de depozitare.
b) Pe lângã metoda evaporãrii, foarte scumpã din cauza costurilor în energie, este singura care micșoreazã conținutul în sãruri al amestecului.
c) Aceasta metodã nu necesita nici o substanțã auxiliarã, numai pentru curãțarea membranelor este necesarã din când în când utilizarea detergenților.
La osmoza inversã se obține un concentrat care trebuie prelucrat în continuare prin metode adecvate (de ex. evaporare, uscare) sau îndepartat pe alte cãi.
In cazul unei poluãri accentuate a apei de infiltrații și a unor pretenții ridicare în privința calitãții acțiunii, osmoza inversã nu mai este destul de performantã singură. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru retenția amoniului, care este dependent de valoarea pH-ului. In acest caz, ar trebui utilizate combinații de metode.
Fig. 5.6 Diferența dintre hidroghidare la filtrare și la osmoza inversã
Epurarea levigatului prin osmoza inversã
Diferența de baza între filtrarea normalã și osmoza inversã constã în aceea cã, la filtrare, substanțele solide sunt îndepãrtate dintr-un lichid, în timp ce la osmoza inversã dintr-un solvent.
In cazul filtrãrii, debitul lichidului trebuie sã strãbatã în totalitate filtrul, iar substanțele solide rãmân pe materialul de filtru. Membrana, în cazul osmozei inverse, este strãbãtutã tangențial, la o presiune mare și o viteza ridicatã. Debitul lichidului se transformã atunci într-un debit scurs, care se infiltreazã prin membrana, separând un debit de concentrat îmbogãțit, care trebuie sa fie indepãrtat ulterior.
O descriere matematicã a efectului osmozei inverse furnizeazã așa-numitul model al difuziunii solutiilor. La baza acestui model stau urmãtoarele premize:
a) Conform legii lui van‘t Hoff, presiunea osmoticã a unei soluții este proporționalã cu concentrația ei:
π = b • C (1)
π = presiunea osmotica in
b = coeficientul osmotic in • m³/kg
C = concentratia in kg/m³
b) Debitul scurs prin membrana semipermeabilã este proportional cu diferența de presiune care pune totul în mișcare:
φp = A (Δp − Δπ) (2)
φp = debit scurs în m/h
A = membranei în m/(h • )
p = presiunea exercitatã în
Aceasta se determinã din presiunea exercitatã minus diferența presiunilor osmotice pe ambele pãrți ale membranei.
Fig. 5.7 Procese posibile ale osmozei
c) Trecerea sãrurilor prin membrana aratã cât de mult se depãrteazã membrane realã de una idealã. Debitul de sãruri scurse este independent de presiune și proporțional cu diferența concentrațiilor de pe ambele pãrți ale membranei:
φs = B (CF − Cp) = φp Cp (3)
φs = debitul de saruri scurs in kg/(m² • h)
B = membranei in m/h
CF = concentratia la alimentare
Cp = concentratia dupa scurgere)
De aici rezultã cã retenția la osmoza inversã este dependentã de desfãșurarea procesului:
(4)
R = retenția membranei
Retenția se determinã din raportul concentrațiilor la scurgere și al concentratului și se apropie și în cazul membranelor imperfecte la o presiune crescutã de 100%. Debitul scurs aratã în schimb o evolutie linearã, dacã presiunea procesului depãșește clar presiu-nea osmoticã.
5.4. Evacuarea gazelor
In toate rampele în care sunt depozitate gunoi menajer se ajunge, dupã o scurtã perioadã de timp, prin procese microbiene de descompunere, la crearea biogazului.Componentele organice din deșeuri, ca de ex. resturi de alimente, de mâncare,deșeuri verzi, textile, hârtie, lemn etc., sunt descompuse prin activitãți bacteriale.In principal se formeazã metan (CH4) și monoxid de carbon (CO2). Apar și altecomponente gazoase, însã numai în proporție redusã. Este vorba în principal de componente gazoase, care, datoritã proprietãților lor chimico-fizice, apar în aceastã fazã din materialele depozitate. Rezultã aici o cotã mare de hidrocarburi clorurate și fluorurate (HCFCl).
Potențialul principal de risc în cazul gazelor din rampe constã în pericolul de explozie și de asfixiere, dacã biogazul se emite necontrolat. Mai mult, materialele mirositoare din biogaz reprezintã un deranj pentru localitãțile învecinate. Componentele toxice au efecte negative asupra oamenilor și animalelor, cât și asupra vegetației apãrute în cursul recultivãrii suprafeței rampei de depozitare.
Fig. 5.9 Descompunerea anaerobã a substanțelor organice
Un alt pericol pe care gazul de la rampa de depozitare îl poate constitui este transformarea lui în agenți ai modificãrilor climatice nou observate. La apariția efectului de serã, gazul metan are o influențã de 32 de ori mai mare decât cea a dioxidului de carbon (CO2). Proporția metanului rezultat de la rampele de gunoi este estimatã la 8-18% din cea a metanului eliberat în întreaga lume.
Din motivele prezentate mai sus este obligatoriu ca gazul rezultat de la rampa de gunoi, dacã se aflã într-o cantitate considerabilã, sã fie colectat și îndepãrtat pe cãi nedãunãtoare.
La un conținut de umiditate convenabil, componenta care se poate descompune biologic a deșeurilor poate fi transformatã, în condiții anaerobe, cu ajutorul microorga-nismelor, în metan și dioxid de carbon. Apa din precipitații infiltratã în deșeuri creeazã condițiile de mediu necesare, dacã lipsește o izolație a suprafeței.
.In mediul anaerob din interiorul unui depozit de deșeuri, organismele trebuie sã-șiacopere nevoia de energie pentru diviziunea celularã, prin fosforizare. Urmãtoarea figurã înfãțișeazã procesele complexe care conduc la ruperea legãturilor polimerice pânã când se ajunge la formarea metanului
Gazul de la rampele de depozitare mai conține urme de gaze care ajung la rampa o datã cu deșeurile livrate [de ex. HCCl(F)] sau care sunt produse ale reacțiilor chimice sau biochimice (de ex. combinatiile sulfului).
Sarcinile îndepãrtãrii tehnice a gazelor sunt:
Reducerea drasticã a emisiilor urât mirositoare;
Impiedicarea migrãrii gazelor din zona de depozitare (mai ales in cazul
rampelor de depozitare sau al celor îngropate) ;
Impiedicarea migrãrii gazelor în interiorul clãdirilor, protecția împotriva exploziilor,
Reducerea drasticã sau împiedicarea afectãrii vegetației în cadrul plantãrilor de
recultivare.
Compoziția gazului din depozitul de deșeuri
Gazul de la rampã inițial, uscat, care este în mod normal saturat, constã aproape exclusiv (cca. 99% din volum) din cele douã componente inodore, metan CH4 (50-60% din volum) și dioxid de carbon CO2 (40-50% din volum). Celelalte componente care, însumate depãșesc numai rar 1% din volum, sunt totuși decisive pentru efectul gazului ca substanțã urât mirositoare (în special mercaptani, amoniac, sulfuri) sau dãunãtoare. Efectul dãunãtor poate fi evaluat din perspectiva poluãrii atmosferei (de ex.concentrații de gaz inadmisibile pentru personalul de la rampa de depozitare și pentruplante) sau a prejudicierii posibilitãților de utilizare a gazelor (H2S, hidrocarburi).
Compozitia gazului de la rampa de depozitare variaza în funcție de vârsta rampei,producerea de CO2 începând imediat dupã depozitare, iar formarea metanului dupã o fazã scurtã de fermentație anaeroba acidã.Incinerarea sau valorificarea gazului de la rampa de depozitare poate fi realizatã la scara industrialã numai dupa atingerea „fazei metan stabile“. Intrarea în faza metan stabilã este caracterizata prin faptul cã se obține raportul:
Acum existã suficient gaz metan pentru un proces independent de incinerare.
Fig. 5.10 Modificarea compoziției gazului de la rampa dedepozitare în
functie de timp [Farquhar/Rovers,1973]
Tabel 5.4 Componentele gazoase identificate la rampele de depozitare
Metanul este purtãtorul de energie al gazului de la rampã. Are o valoare caloricã de 35,5 MJ/m³n. Conform compoziției gazului colectat de la rampã poate fi calculate valoarea caloricã. Deoarece la o valorificare termicã elementele ignifuge, inerte, adicã în principal CO2 și azotul, trebuie sã fie incãlzite și ele, pentru un gaz cu 55 % CH4, 36 % CO2, 8 % N2 și 1 % O2 rezultã o valoare caloricã minimã de: Val.cal. = 18,5 MJ/m³n.
Aburii de apã joacã, la reducerea valorii calorice, un rol subordonat, deoarece gazul de la rampã înainte de valorificare este eliberat de condens.
Principii ale colectãrii gazelor la rampa de depozitare
In prezent existã sisteme orizontale și verticale de evacuare a gazelor. In s-au folosit pânã la ora actualã cu precãdere sisteme verticale pentru evacuarea gazelor de la rampele de depozitare.
"Subpresiunea poate fi numai atât de mare, încât rarefierea aerului sã rãmânã suportabilã. Experiența a arãtat cã la puț nu ar trebui sã depãșeascã 30 pânã la 50 mbar " [TABASARAN si RETTENBERGER, 1987].
In practica evacuãrii gazelor se folosesc captãri specifice de gaze atât mai mari, cât și mai reduse prin reglarea suflantelor. Sistemele verticale de evacuare a gazelor au o zonã de influențã în formã de cerc. Estimarea zonei de influențã și a gradului de captare a acesteia se face dupã urmãtoarele ecuatii:
: captarea de gaz (puterea de sucțiune) a puțului de gaz (m³n/h)
: lungimea perforatã a conductei drenate (m)
: captarea specificã de gaz (m³n/m h)
: producția de gaz în zona de influențã a puțului (m³n/h)
: productia de gaz specificã în zona de influențã a puțului (m³n/m³ h)
R: raza de influențã a puțului (m)
h: înãlțimea rampei, hp + 4 m, câte 2 m interval de sigurnațã sub stratul de acoperire sau deasupra bazei (m)
E:gradul de colectare a gazului Qc/Qt (-)
f: factor care ține cont de restul suprafeței dintre cercurile în cea mai densã depozitare și suprafața totalã.
Cantitãțile de gaz calculate dupã model se referã la gaz în stare normalã. Capaci-tatea unui agregat de sucțiune trebuie totuși raportatã la cantitatea de gaz în condițiile de funcționare; acest lucru se referã la capacitatea fãcliilor de gaz.
Fig. 5.11. Zona teoreticã de influențã a unui puț de gaz
Pe lângã elementele verticale de colectare a gazelor (puțuri) sunt încorporate în corpul deșeurilor și elemente de colectare orizonatale (drenaje) sau o combinație din cele douã.
Elementele unei instalații de eliminare a gazului din depozitul de deșeuri
a. Elemente de colectare a gazului
Elementele de colectare a gazului ilustrate sunt:
punctifotme
în plan vertical
liniare
în plan orizontal.
Pentru colectarea gazului de la rampã cât mai aproape posibil de locul de formare, în corpul deșeului se încastreazã colectori de gaz și aceștia sunt supuși subpresiunii de cca. 25−30 mbar. Colectorii de gaz sunt înfãțișați de cele mai multe ori ca „drenaje de gaz“ orizontale sau ca „puțuri de gaz“ verticale, (cu conducta de conducere a gazului perforatã integratã) și completate în anumite situații prin corpuri de pietre, prin care gazele pot circula. In cazuri individuale, camerele de evacuare a gazelor sunt create în corpul de deșeuri, din material cu granulație mare si mai târziu perforate și evacuate de gaze.
Puțurile de gaz trebuie sã fie prevãzute cu o conducta centralã Ø 200 mm, care sã fie înconjuratã de pietre (granulație 16 / 32 mm). Elementele de colectare în plan orizontal sunt de ex. straturile de eliberare a gazelor sau de drenaj de sub stratul izolator de la suprafața unei rampe de depozitare.
Fig. 5.12 Elemente ale unei instalații de evacuare a gazelor de la o
rampã de depozitare
Aceste straturi, la fel ca și corpul din pietre, trebuie sa conținã cât mai puțin carbonat de calciu, pentru a nu se ajunge la degradare, prin intervenția chimicã a apei, de infiltrații acide sau a condensului de gaz de la rampã.
Conductele de colectare a gazului
Conductele de colectare a gazului unesc elementele de colectare a gazului cu locurile (stațiile) de colectare a gazului.Conductele de colectare se pot conecta flexibil de puțul de gaz, deoarece în aceste sectoare ne putem aștepta la depuneri de deșeuri. La locurile de racordare se gãsesc adesea instalații de colectare a probelor și de închidere. Conductele de colectare a gazului nu trebuie sã fie sub Ø100 mm, iar viteza de curgere a gazului nu trebuie sã depãșeascã 10 m/s. Pentru protecția împotriva punctelor de legãtura mai profunde, unde se pot face depuneri și condensul de gaz se poate aduna, legãturile de colectare subterane nu trebuie instalate sub o panta de 5%.
Fig. 5.13 Puț de gaz cu loc de mãsurare și racordare
Puncte de colectare a gazului
In punctele de colectare a gazului se întâlnesc conductele de colectare. Aici se instaleazã de obicei armãturi de reglare (presiune, debit volumic) și se așeazã echipa-mente de mãsurare și supraveghere. Dacã punctul de colectare se plaseazã în punctul relativ de adâncime al conductelor de colectare aferente, se poate duce cãtre un centru condens de gaz din sistemul de legãturi. Etanseitatea la gaz a sistemului la aceeași eliberare de condens se obține prin construcții de conducte scufundate, asemãnãtoare sifoanelor.
Separarea condensului
Condensul de gaz apare în sistemul de legãturi prin rãcirea gazului sub forma de vapori de apã. Poate fi însã și preluat, direct înaintea instalațiilor de compactare, printr-o separare turbionarã.La calcularea cantitãții de condens, rãcirea gazului cald de la rampa poate fi de la 55°C la 20°C. Astfel se formeazã cca. 100 g condens/m³ de gaz de la rampa.
Instalații de captare a gazelor
In instalațiile de captare a gazelor se realizeazã o creștere a presiunii gazului cu cca 100−130 mbar (gazul de la rampa intrã în stație cu cca. −50 mbar subpresiune și iese cu cca. +80 mbar suprapresiune). Gazul este condus din instalațiile de extracție cãtre cele de valorificare (motor cu gaz, turbinã cu gaz, cazane) sau cãtre fãcliile de gaz. Instalațiile de extracție a gazelor trebuie prevãzute, din cauza riscului de explozii în cazul unei modificãri a amestecului de gaze, cu posibilitãți de analiza permanentã și de protecție
Arderea gazulu din depozitul de deșeuri
Dacã valorificarea gazului de la rampa de depozitare nu este posibilã, acesta trebuie descompus, prin ardere la temperaturi înalte de cca. 1.200 °C,în pãrțile sale componente netoxice. Astfel sunt distruse lanțuri lungi de legãturi toxice. In plus, prin ardere este înlãturat metanul, un important gaz de serã. Biogazul colectat va fi ars controlat; arderea gazelor on-situ se va realiza prin intermediul unui arzător agrementat, prevăzut cu o protecție metalică perforată cu capac. Arzătorul se va amplasa la cca.3m față de cota finală de închidere a depozitului, pentru a evita orice contact al flăcării cu suprafața depozitului.
5.5 Acoperirea finalã
După expirarea perioadei de exploatare, când nivelul de umplere al depozitului a ajuns la cota proiectată, se va proceda la închiderea acestuia.Tehnologia de închidere a depozitului va fi în conformitate cu Ordinul MAPM nr.757/2004 pentu aprobarea Normativului tehnic pentru depozitarea deșeurilor cu modificările și completările ulterioare.
Criteriile de proiectare a acoperirii finale trebuie să aibă în vedere:
minimizarea infiltrației din precipitații;
asigurarea unui bun drenaj de suprafață;
rezistența la eroziune; controlul migrației gazelor din depozit;
separarea deșeurilor de agenții de contaminare;
protecția estetică;
utilizarea stratului de acoperire.
Reducerea infiltrațiilor din precipitații la un sistem de acoperire bine proiectat se realizează printr-un drenaj de suprafață foarte bun care să minimizeze scurgerile de suprafață, pierderile de sol și eroziunile, să mărească transpirația plantelor din zona rădăcinilor stratului vegetal de acoperire și prin reducerea percolațiilor, folosind material pământos. Stabilirea unui strat vegetal sănătos este vitală pentru protejarea sistemului de acoperire împotriva eroziunii. Trebuie, însă, plantate specii de plante cu rădăcină scurtă pentru a nu periclita straturile filtrante de dedesubt. Pentru închiderea depozitului se recomandă mai multe soluții.
Acoperirile finale ale depozitului sunt utile în prevenirea pătrunderii apelor în corpul depozitului și producerea de infiltrații, dar în același timp contribuie și la oprirea evacuării în sus pe verticală a gazelor din depozit.
Fig 5.13 Acoperire finală cu geomembrană, strat drenant și pământ.
Alternativa de depozitare a deșeurilor menajere și de tip menajer în rampe, chiar cu respectarea tuturor normelor ecologice de construcție și exploatare, prezintă o serie de inconveniente din care se menționează:
procesul de oxidare al deșeurilor se face în mod lent și necontrolat, cu implicații negative asupra mediului înconjurător; indiferent de calitatea foliei izolante și de drenaje există posibilitatea în timp de infiltrație a lichidelor nocive în pânza freatică;
ocupă o suprafață mare de teren care ar putea fi folosită mult mai eficient, în plus o suprafață limitrofă mare din jurul rampei nu se poate folosi în scopuri rezidențiale;
după ce a fost închisă și acoperită cu pământ, locul fostei rampe este inutilizabil pentru perioade mari de timp;
În etapa de închidere se va asigura impermeabilizarea depozitului prin:
realizarea hidroizolației alcătuită dintr-un strat de impermeabilizare din pământ argilos cu grosimea minimă de 0,5 m ;
executarea unui sistem de drenaj a apei din acoperișul depozitului format din: rețea de drenuri absorbante și colectoare, strat drenant cu grosimea mai mare de 0,5 m, geotextil cu rol de protecție și filtrare;
se vor asigura măsurile necesare pentru stabilizarea rampei;
Se va reface structura solului prin:
acoperirea depozitului cu un strat cu grosimea de minim 1m, compus din pământ steril min.0,3 m pământ vegetal;
după reabilitare se va proteja suprafața prin plantarea de plante ierboase, graminee și alte specii vegetale cu rădăcini superficiale pentru a nu se deteriora stratul de etanșare .
Fig. 5.14. Straturile de acoperire finala
Măsura este recomandată pentru:
evitarea pătrunderii apelor pluviale in corpul depozitului ceea ce conduce la micșorarea cantității de levigat rezultat;
evitarea împrăștierii de către vânt sau curenți a materialelor mai ușoare;
evitarea mirosurilor;
încadrarea în peisaj.
CAPITOLUL 6.
IMPACTUL Depozitului ASUPRA MEDIULUI
6.1. Protecția calitãții apelor
Problema cea mai importantă care se pune la construcția și exploatarea unui depozit de deșeuri menajere este evitarea poluării apei freatice sau a apelor de suprafață.
Poluarea poate fi provocată de dispersia levigatului rezultat din spălarea masei de deșeuri depozitate de apele din precipitații.
Pentru a împiedica pătrunderea în apa freatică a exfiltrațiilor din depozit, se va realiza etanșarea bazei depozitului cu un sistem de impermeabilizare. Colectarea levigatulului se va asigura prin sistemul de drenaj de la baza depozitului.Se va asigura colectarea levigatului de la baza depozitului și pomparea acestuia la stația de tratare levigat.Evacuarea lixiviatului se va face în exteriorul celulelor, într-un bazin din beton armat, etanșat cu geomembrană cu volumul util de 850mc, acoperit cu învelitoare din poliester armat cu fibră de sticlă; din acest bazin levigatul va fi pompat în stația de epurare proprie în vederea epurării.Se vor monta pompe și dispozitive care să asigure evacuarea continuă a levigatului din sistemul de drenaj și se vor lua măsuri pentru întreținerea și verificarea sistemului de drenare a apelor uzate pe toată durata de viață a obiectivului.
Sistemul de drenaj este compus din:
sistem de drenuri absorbante acoperite cu un strat drenant din pietriș spălat de râu, cu grosimea de 0,50m peste generatoarea superioară;
drenurile absorbante sunt conducte din PEHD cu fante, având Dn 250mm, lungimea totală 4050m, amplasate la distanța de 30m, cu o pantă de 2-3%;
dren colector în care se descarcă drenurile absorbante, poziționat la baza taluzului exterior al digului perimetral de pe latura de est a amplasamentului;
levigatul colectat prin sistemul de drenaj va fi evacuat gravitațional în bazinul pentru levigat, etanșat cu geomembrană, din beton armat, cu V=850mc;
pomparea levigatului din bazin în stația de epurare se va realiza print-o stație de pompare dotată cu 1+1 pompe pentru ape uzate
Apele epurate, la ieșirea din stația de epurare se vor înscrie în parametri calitativi prevăzuți de de HG 352/2005 – Normativ NTPA 001.
Apele pluviale se vor colecta prin canale de gardă dispuse pe laturile depozitului, la baza digurilor perimetrale, prin rigole pentru apa pluvială în zona spațiului administativ și vor fi deversate în cele 2 bazine de apă pluvială, fiecare cu o capacitate de 500mc; apa puvială care se scurge de pe versanții vechii cariere de argilă va fi colectată prin cele 2 canale existente Cn1 și Cn2 care vor fi reprofilate și amenajate, și deversată în canalul existent la calea ferată Bârsești.
Apele pluviale convențional curate vor fi evacuate prin canale ce vor avea pante de scurgere corespunzătoare ce vor fi menținute în stare de funcționare prin curățire periodică.
Apele provenite din bazinul pentru spălare roți după ce trece printr-un decantor și separator de grăsimi sunt colectate în bazinul etanș vidanjabil existent în aria de servicii.
De asemenea se vor asigura condiții de prevenire a înghețării apelor uzate acumulate în bazinul de colectare.
Pentru ca deșeurile ușoare antrenate de curenți de aer sau vânt, să nu afecteze apele de suprafață învecinate(râul Iazu), se vor utiliza garduri mobile în zona activă de depozitare.
Deșeurile sosite la depozit vor fi verificate, iar cele necorespunzãtoare (spitalicești, toxice și/sau periculoase) vor fi refuzate.
In vederea asigurãrii monitoringului calitãții și nivelului apei freatice în zona depozitului se vor executa 3 foraje de observație amplasate în amonte și aval de obiectiv la o adincime medie de 20m(2 foraje) și 30m(1 foraj).
Stația de preepurare mecano- biologică ce va avea o capacitate de 5-10mc/zi și presiune de operare de 30-65 bar; după epurare apa va fi evacuată în canalul de la nivelul căii ferate și mai departe în pârâul Iazu sau va fi utilizată în scop menajer.
Se interzice orice deversare de ape uzate, reziduuri sau deșeuri de orice fel în apele de suprafață sau subterane, pe sol sau în subsol.
6.2. Protecția calitãții aerului
Principala problemă care poate apărea la un depozit de deșeuri este explozia metanului. Limita minimă de explozie a metanului este de cca. 5%. Există numeroase exemple de explozii la depozitele de deșeuri. De asemenea, au existat situații când gazele de rampă s-au acumulat subteran în gospodăriile sau clădirile învecinate, existând posibilitatea ca aceste gaze să iasă la suprafață prin crăpături. Datorită acestor probleme este recomandabil ca fiecare depozit de deșeuri să aibă instalații de recuperare a biogazului.
Emisiile de gaze de la depozitele de deșeuri pot avea un impact negativ asupra vegetației care se dezvolta pe acoperișul sau în apropierea depozitului. Când în depozit nu mai sunt aduse deșeuri (la închiderea acestuia), pentru a reduce fenomenul de eroziune, acest acoperiș trebuie înierbat. Emisiile de gaz îndepărtează oxigenul din zona rădăcinilor vegetației, ceea ce conduce la moartea vegetației din zonă.
O altă problemă importantă cauzată de depozitele de deșeuri o reprezintă mirosul gazelor emise. În timp ce metanul și dioxidul de carbon sunt gaze fără miros, gazul emis de deșeurile solide orășenești conține o mare cantitate de componente cu miros puternic, care însă nu sunt toxice în concentrații mici. Mirosurile sunt emise atât în faza de exploatare, cât și după închiderea depozitului, atunci când depozitele fie nu sunt prevăzute cu sisteme adecvate de colectare a gazelor, fie atunci când sistemele de colectare nu sunt exploatate corespunzător. Mirosurile provenite de la depozitele de deșeuri persistă pe distanțe de 1,6 km sau chiar mai mult pe distanța predominantă a vântului.
Pentru a asigura protectia mediului înconjurãtor se vor lua urmãtoarele mãsuri:
se va asigura colectarea biogazului, conform prevederilor din proiect, în 5 etape, pe măsură ce se umple depozitul și grosimea stratului de gunoi ajunge la cota proiectată pentru fiecare etapă de amplasare a puțurilor de biogaz; în primele 4 etape se vor construi puțurile de colectare a gazelor de depozit (30 buc); etapa a 5-a va consta în construirea sistemului de conducte de legătură între puțuri, a suflantei, a sistemului de curățire a gazelor și grupului generator al faclei;
biogazul colectat va fi ars controlat; arderea gazelor on-site se va realiza prin intermediul unui arzător agrementat, prevăzut cu o protecție metalică perforată cu capac. Arzătorul se va amplasa la cca.3m față de cota finală de închidere a depozitului, pentru a evita orice contact al flăcării cu suprafața depozitului.
sistemul de colectare a gazului trebuie să fie amplatasat izolat față de sistemele de drenaj și evacuare a levigatului;
puțurile de colectare a gazelor vor fi stabilite astfel încât construirea lor să nu afecteze desfășurarea operațiunilor de depozitare, compactare, nivelare și să fie asigurat accesul la ele pentru întreținere și monitorizare;
se vor asigura condiții pentru eliminarea posibilităților de autoaprindere prin acoperirea periodică a deșeurilor compactate cu un strat de pământ sau materiale inerte;
utilizarea de autovehicule și de utilaje ale căror emisii respectă legislația în vigoare, precum și întreținerea motoarelor, în vederea reducerii emisiilor de poluanți generați de acestea;
materialele cu risc de dezvoltare excesivă a prafului vor fi umezite imediat după descărcare folosind apa curată;
se va planta o perdea de protecție vegetală pe latura de est a depozitului.
6.3. Protecția solului și subsolului
Solul și subsolul pot fi influențate de construirea, exploatarea și închiderea depozitului de deșeuri din mai multe puncte de vedere: depozitarea necorespunzãtoare a deșeurilor, execuția terasamentelor, slaba impermeabilizare a depozitului ce poate duce la infiltrația lixiviatului și astfel la poluarea solului și a subsolului.
Depozitul de deșeuri va fi amplasat pe un strat gros de argilă și marnă de aprox. 20-30m adâncime. Lucrările de terasamente vor consta în escavarea și modelarea bazei depozitului(strat de argilă), iar pământul rezultat va fi utilizat pentru realizarea digurilor perimetrale și de compartimentare.
Digurile perimetrale vor fi diguri din pământ, cu înălțimi de h=2m, mint=1:3; mext=1:2. Lungimea estimativă a digurilor va fi de 1.011ml și se vor executa din straturi de argilă bine compactată; baza depozitului va fi modelată în coame și cu pante corespunzătoare(min 3% către drenurile absorbante și 2% către zona de colectare și pompare) pentru a permite funcționarea optimă a sistemului de drenaj pentru levigat.
La baza taluzurilor exterioare ale depozitului se va realiza canalul de gardă ce va avea secțiune trapezoidală, va fi etanșat cu pereu din beton și va avea o lungime totală de 1 022ml.
Compartimentele vor fi delimitate de digurile de compartimentare, ce vor fi realizate din anvelope uzate umplute cu nisip, așezate pe 2-3 rânduri sub formă de trunchi de piramidă , peste care se întinde geomembrana. Lungimea acestuia L=344ml.
Sistemul de etanșare combinată este format din:
geomembrană din HDPE cu g= 2mm;
geotextil cu m=1200g/mp;
strat drenant de pietriș; sort 16/32mm, cu grosimea de 50cm;
geotextil separator de staturi cu m=200g/mp peste stratul drenant;
strat drenant din nisip cu grosimea de min. 0,50m;
La executarea impermeabilizării bazei și taluzurilor depozitului se vor respecta prescripțiile tehnice în legătură cu îmbinarea membranei cât și substanțele folosite la această operațiune. După executarea lucrărilor de impermeabilizare se va verifica etanșeitatea îmbinărilor geomembranei.
Geomembrana este principalul material de etanșare.
La închiedrea depozitului se va asigura impermeabilizarea stratului de acoperire prin:
strat de susținere , cu o grosime de min. 0,50m din deșeuri din construcții concasate
strat de drenaj pentru gaz cu k≥1×10-4m/s din nisip, cu o grosime de 30cm
geotextil de protecție, m≥600g/mp
geomembană cu g=2mm sau 50cm strat mineral de argilă
geocompozit drenant cu geotextil pe partea superioară
strat de pământ argilos, nisip sau pietriș, cu grosimea de 85cm
strat vegetal(sol) de 15cm grosime
gazon, vegetație rezistentă la eroziune
Zilnic trebuie sã se verifice starea și buna funcționare a amenajãrilor din incita depozitului (starea geomembranei și a geotextilului în zonele de ancorare, funcționarea sistemului de drenaj a levigatului, comportarea taluzurilor celulelor).
Solul excavat în cursul lucrărilor de amenajare va fi fi transportat imediat pe amplasamentul căruia este destinat(realizarea celulelor viitoare sau închiderea celulei existente a depozitului ecologic).
Scurgerile carbutranților si lubrifianților se vor preveni prin verificarea tehnicã aa utilajelor. Reparațiile și schimbul de ulei al utilajelor se vor executa în zona atelierului de reparații existent pe o platformă betonată.
Lucrările de reabilitare a sectoarelor umplute cu deșeuri vor începe imediat ce procesul destabilizare a deșeurilor permite acest lucru.
Traseul de acces la depozit va fi supravegheat pentru a se evita riscul de descărcare necontrolată a deșeurilor în alte zone decât cele amenajate.
6.4. Protecția faunei și vegetației
Pentru a evita afectarea biotipurilor învecinate se va realiza o perdea verde pe latura de est a depozitului prin amenajări pe rânduri succesive din arbuști și arbori cu înălțimi și coronamente diferite. Pe celelalte trei laturi, depozitul este înconjurat de lizierã de pãdure.
In urma lucrărilor de închidere și reamenajare se va reface vegetația și se vor amenaja zone verzi în spațiile care delimitează diferite activități din incintă. Pe terenurile eliberate de sarcini tehnologice se vor recultiva plante ierboase . Pentru operațiile de dezinsecție si deratizare se va apela la firme specializate.
6.5. Impactul asupra peisajuluI .
Pentru a restrânge efectul asupra peisajului, prin grafice de lucrări, se vor prevede eșalonări de execuție, astfel încât porțiunea începută să fie terminată integral și redată zonei într-o perioadă cât mai scurtă de timp.
Pe măsura atingerii cotei de exploatare a diferitelor porțiuni din depozit se vor efectua operații de reconstrucție ecologică:copertare, însămânțare în vederea redării terenului în circuitul natural. Taluzurile se vor înierba și planta cu arbuști.
Se vor lua măsuri pentru a se evita depozitarea necontrolată a deșeurilor în afara depozitului.
6.6. Impactul asupra mediului social, economic
și al calitãții vieții.
Exploatarea unui depozit de deșeuri este asociată în prezent în România cu o serie de evenimente și situații caracteristice:
poluare, mirosuri și dezagremente;
scăderea valorii proprietăților;
apariția populațiilor umane nomade;
apariția de specii de animale oportuniste (șobolanii, pescărușii).
Studiile și anchetele sociologice efectuate până în prezent au evidențiat în 90% dintre cazuri o împotrivire a localnicilor cu privire la amplasarea unor noi depozite de deșeuri.
Principala explicație a fenomenului este reprezentată de slaba informare și cunoaștere a modului de realizare, exploatare și protecție a unui depozit controlat de deșeuri. Pe de altă parte, lipsa organizării civice, facilitează perpetuarea traiului în promiscuitate, de cele mai multe ori refuzându-se cu bună știință investițiile conexe (drum de acces, rețele de apa-canal si chiar electricitate).
[NUME_REDACTAT] Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, prevede că distanța de protecție sanitară până la un depozit controlat de deșeuri să fie de minim 1000 m. Având în vedere faptul că cele mai apropiate locuințe se aflã la distanța de 7 km față de limita amplasamentului studiat, acestea nu vor fi afectate din cauza lucrărilor de amenajare și de exploatare ale depozitului.
O altă problemă importantă cauzată de depozitele de deșeuri o reprezintă mirosul. În timp ce metanul și dioxidul de carbon sunt gaze fără miros, gazul emis de deșeurile solide orășenești conține o mare cantitate de componente cu miros puternic, care însă nu sunt toxice în concentrații mici. Mirosurile sunt emise atât în faza de exploatare, cât și după închidere depozitului, atunci când depozitele fie nu sunt prevăzute cu sisteme adecvate de colectare a gazelor, fie atunci când sistemele de colectare nu sunt exploatate corespunzător. Mirosurile provenite de la depozitele de deșeuri persista pe distante de 1,6 km sau chiar mai mult pe direcția predominantă a vântului, producând disconfort locuitorilor din zona învecinată amplasamentului.
Pentru a areduce impactul depozitului de deșeuri asupra mediului social, economic și al calității vieții se vor lua urmãtoarele mãsuri:
se va reduce riscul de antrenare a suspensiilor, mirosurilor dezagreabile, înmulțirea vectorilor de agenți patogeni sau a păsărilor, prin acoperirea periodică cu material inert;
se vor realiza instalații de spălare și dezinfecție a vehiculelor și utilajelor care părăsesc amplasamentul depozitului;
se vor respecta normele tehnice de igienă și de securitate pentru transportul deșeurilor și pentru utilajele folosite în acest scop, pentru a nu fi afectat traficul pe sectoarele drumurilor naționale de acces spre depozit;
se va implementa un sistem adecvat privind tehnica securității muncii;
se va introduce un sistem urmărire și pază.
6.7 Monitorizarea depozitului
Perioada de urmărire postînchidere este stabilită de autoritatea competentă pentru protecția mediului. Această perioadă este de minimum 30 ani și poate fi prelungită dacă prin programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încă stabil și prezintă un risc potențial pentru factorii de mediu. Monitorizarea postînchidere vizează următoarele aspecte:
– stabilitatea taluzurilor acestuia și a versantului estic al microcarierei care vine în contact cu deșeurile;
– asigurarea canalizării apelor în zona depozitului;
– starea corespunzătoare a șanțurilor de colectare a apelor pluviale din partea sudică a depozitului;
– existența gardului de împrejmuire al depozitului, a gradului de acoperire cu zgură și steril a deșeurilor;
– captarea și drenarea apelor unor izvoare din perimetrul depozitului spre bazinul de colectare;
– monitorizarea levigatului, a apelor de suprafață și a aerului, prin analize chimice pentru a se urmări influența activității depozitului asupra factorilor de mediu. Monitorizarea generării, emisiei și migrării gazului din halda de deșeuri se face în situ prin aspirarea gazelor printr-un dispozitiv de măsurare fix sau portabil reprezentat printr-un dispozitiv de aspirație cu pompa acționată manual sau cu pompă acționată electric. Pe durata măsurătorilor se vor înregistra:
– locul și adâncimea punctelor de monitorizare;
– citiri ale mediilor și maximelor obținute la instrumentele portabile;
– condițiile de microclimat din momentul efectuării măsurătorilor.
Depozitul de deșeuri Bumbesti-Jiu este amplasat în fosta microcarieră Curtisoara din care s-a extras cărbune, situată pe valea cu același nume la o cotă superioară [NUME_REDACTAT] cu 50m, iar față de cartierul de locuințe din orașul Bumbesti la o distanță de 1200 m est.
Din halda de deșeuri rezultă o serie de compuși organici volatili, toxici, care pot afecta negativ starea de sănătate a populației din zonă. Populația din vecinătatea depozitului poate fi expusă la riscul unor îmbolnăviri atât datorită unor eventuale poluări biologice, în special poluărilor cu dioxine, furani,
H2S; CH4;CO2, cât și a unor compuși de fermentație (acizi grași volatili, acizi aminici, aldehide, amoniac, etc.) aceștia din urmă fiind produși metabolici. Conform HG 349/2005, depozitul încadrat în clasa„b” își incheie activitatea în anul 2009.
Posibilele emisii de gaze și presiune atmosferică precum și nivelul apei subterane se vor măsura lunar în perioada de funcționare și la 6 luni în faza de postînchidere.
Monitorizarea postînchidere vizează următoarele aspecte:
– stabilitatea taluzurilor acestuia și a versantului estic al microcarierei care vine în contact cu deșeurile;
– asigurarea canalizării apelor în zona depozitului;
– starea corespunzătoare a șanțurilor de colectare a apelor pluviale din partea sudică a depozitului;
– existența gardului de împrejmuire al depozitului, a gradului de acoperire cu zgură și steril a deșeurilor;
– captarea și drenarea apelor unor izvoare din perimetrul depozitului spre bazinul de colectare;
– monitorizarea levigatului, a apelor de suprafață și aaerului, prin analize chimice pentru a se urmări influența activității depozitului asupra factorilor de mediu.Parametrii cheie care trebuie urmăriți în toate forajele și izvoarele din perimetru sunt: conținutul de oxigen, valoare pH, conductivitate, nitriți, amoniu.
CONCLUZII
Activitatea de colectare, transport și depozitare a deșeurilor din orașul Bumbesti-Jiu este asigurată de 7 persoane din care pe amplasamentul rampei se află în permanență administratorul, paznicul depozitului șiconducătorii auto de pe utilajele de transport.
Încărcarea se realizează cu autoîncărcătoare frontale, iar transportul cu autobasculante.
Sistemul de descărcare este în strânsă corelație cu activitatea de împingere și nivelare a deșeurilor pe rampa de gunoi a orașului. Colectarea și încărcarea reprezintă 50 % din activitatea de gestionare a deșeurilor menajere.
Activitatea de depozitare propriu-zisă presupune descărcarea deșeurilor din autobasculante, împingerea șinivelarea acestora cu ajutorul încărcătoarelor frontale.Deșeurile au un caracter eterogen; acestea sunt depozitate în strate cu grosimi de 1,5 m, acoperite cu zgură (provenită de la centralele termice ale orașului) și deșeuri rezultate din construcții, compactate cu încărcătoarele frontale.
Suprafața depozitului este acoperită cu zgură și steril în proporție de 80 %, aspect care conduce la diminuarea în mod substanțial a mirosurilor și a posibilității de antrenare de vânt a deșeurilor sau de incendiere a acestor Depozitul de deșeuri Bumbesti-Jiu este amplasat la circa1000 m sud de limita localității Curtisoara.
În apropierea depozitului se găsesc câteva locuințe aflate la distanțe de circa 50 m față de gardul împrejmuitor.
Față de centrul civic al localități, depozitul se află Ia o distanță de 500 m sud-est, iar față de cartierul de locuințe din orașul Bumbesti la o distanță de 1200 m
est. Singurele obiective afectate de depozit sunt locuințele situate în imediata apropiere, și mai ales când în mod accidental sunt aprinse hârtiile-cartoanele, textilele, plasticul, conținute de gunoaie.
În cazul depozitului de deșeuri (gestionat de către S.C GOSCOMLOC S.A Bumbesti) nu se aplică nicio tehnologie pentru neutralizarea și valorificarea deșeurilor stocate.
Datorită faptului că perimetrul actual al depozitului nu este împrejmuit corespunzător, o serie de deșeuri ușoare sunt antrenate de vânt și împrăștiate pe terenurile limitrofe producând pe lângă o poluare peisagistică, o poluare de fond a solului și subsolului prin degradarea lentă, în timp a acestora.
În prezent, levigatul produs ca urmare a percolării rampei de către apele meteorice și umiditatea deșeurilor, prin scurgere liberă spre aval, produce prin infiltrare poluarea solului și subsolului. Se impune realizarea în aval de latura nordică a rampei a unui drenaj cu șanț colector și bazin de stocare a levigatului ce va fi vidanjat și transportat periodic la stația de epurare orășenească.
În partea estică a deponei se află creată o acumulare de apă pe o suprafață de 500 mp, alimentată dintr-un izvor și din apele care spală frontul estic al rampei, iar din cauza adâncimii mari și contactului nemărginit cu gunoaiele produce infiltrații în deponie, cu poluări semnificative a apelor subterane.
Populația din vecinătatea depozitului poate fi expusă la riscul unor îmbolnăviri atât datorită unor eventuale poluări biologice, în special poluărilor cu dioxine, furani, H2S; CH4;CO2, cât și a unor compuși de fermentație (acizi grași volatili, acizi aminici, aldehide, amoniac, etc.) aceștia din urmă fiind produși metabolici. Din halda de deșeuri rezulta o serie de compuși organici volatili, toxici, care pot afecta negativ starea de sănătate a personalului care activează în zonă.
Totodată, diferiți agenți patogeni, existenți în produsele organice de natură vegetală și animală au un aport substanțial în răspândirea unor boli. Prezența insectelor care au ca biotop principal platformele de gunoi neigienice, sporesc riscul contaminării oamenilor și animalelor. Un alt mod de transmisie a infecțiilor se realizează pe cale naturală rezultată din relațiile trofice dintre rozătoare și dușmanii lor naturali. De aceea, în combaterea lor nu se vor aplica metode bazate pe prădătorism, ci atenția se va concentra pe metode genetice (sterilizarea masculilor, încrucișări între specii folosind hormonii).
În perimetrul localității Bumbesti, există o zonă de protecție naturală, a cărei limită sudică este situată pe culmea înălțimilor care străjuesc bazinul în partea nordică. După închiderea depozitului, pentru integrarea lui în ecosistem se va realiza înierbarea suprafeței acestuia cu plante – graminee – și plantarea unor specii rezistente la factorii poluanți, în vederea refacerii structurii solului și a biocenozei, în paralel cu eliminarea surselor de poluare și cu introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei.
De asemenea se recomandă realizarea unei perdele vegetale de protecție prin plantarea mai multor etaje de arbori și arbuști cu dezvoltare rapidă. Pe perioada de funcționare a depozitului sunt stabilite măsuri de supraveghere și monitorizare a depozitului propriu-zis cât și a factorilor de mediu care vor fi influențați de existența acestuia. Conform HG 349/2005 operatorul depozitului este responsabil de întreținerea, supravegherea, monitorizarea și controlul postînchidere al depozitului, conform autorizației integrate de mediu.
BIBLIOGRAFIE
1. Studiu de evaluare a riscului privind depozitul de deșeuri Bumbesti –Jiu, Jud. Gorj 2004.
2. Fodor, D., Baican, G. Impactul industriei miniere asupra mediului, Ed. Infomin, Deva, 2001.
3. HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor.
4. Proiect tehnic pentru obținerea autorizației de gospodărire a apelor pentru depozitul de deșeuri Bumbesti din Jud. Gorj INCD INSEMEX, Sadu – 2007.
5. N.N. Antonescu, [NUME_REDACTAT] Stanescu, [NUME_REDACTAT] – Gestiunea si tratarea deseurilor urbane, Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2006
6. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor
7. [NUME_REDACTAT] Tartarea si valorificarea deseurilor Editura BREN, . 2003
8. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor pentru [NUME_REDACTAT]
9. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deseurilor pentru judetul [NUME_REDACTAT]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Depozit de Deseuri Menajere Pentru Municipiul Bumbesti Jiu (ID: 1445)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.