Deplasările Turistice Școlare

DEPLASĂRILE TURISTICE ȘCOLARE

Deplasările turistice școlare sunt activități didactice extrașcolare , organizate de profesori , pe tot parcursul anului școlar.Acestea aduc contribuții importante la cunoașterea și formarea personalității elevilor.Cea mai obișnuită formă de turism școlar este excursia .

,, Excursia școlară oferă posibilitatea elevilor de a-și dezvolta spiritul de prietenie, voința și disciplina în situații neprevăzute , contribuind în același timp la înțelegerea cunoștințelor teoretice prin legarea lor de practică. Cei mai mulți elevi se gândesc la distracție atunci când sunt anunțați că se va organiza o excursie ,dar ei trebuie să realizeze că orice activitate turistică școlară are și un caracter educațional.Cu alte cuvinte , într-o excursie școlară sunt îmbinate armonios utilul cu plăcutul”.Ilinca I.,Tătaru A.,Pipiriceanu I.,Ghid de drumeție ,Editura Tiparg, Pitești , 2012, p.7

Tipuri de deplasări turistice școlare

După forma de organizare ,activitățile turistice școlare se împart în următoarele tipuri distincte :

plimbarea :deplasare de 1-2 ore pe jos a elevilor ]nsoíí de professor ,spre puncte de atracție din apropierea școlii;

vizita: deplasare ce durează cel mult o zi în scopul cunoașterii unei localități, muzeu,unitate economică etc.;

drumeția:deplasare de cel mult o zi ,pe jos,având ca scop recreerea în natură;

expediția școlară: activitate ce dureză între 10 și 15 zile , în afara localității,având ca scop studiile și cercetarea pe anumite teme .Expediția școlara se efectuează în vacanța de vară și vizează elevii cu preocupări în domeniul dat de tema activității:geografie,biologie,istorie etc.;

tabăra școlară: activitate de instruire și relaxare a elevilor, ce durează între 10 și 15 zile ,în afara localității de reședință ,într-un spațiu special amenajat pentru cazare ,masă, activități sportive , relaxare ;

excursia: deplasare de cel puțin o zi ,cu un mijloc de transport ,în afara localității de reședință ,având ca scop recreerea ,refacerea psiho-fizică în natură.Excursia reprezintă o formă de turism atractivă și se poate efectua pe tot parcursul anului școlar .Excursia poate fi planificată ca activitate extrașcolară de către dirigintele sau profesorul învățământ preșcolar /primar și aprobată de conducerea unității de învățământ .

„Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ” Nicola Ioan ,Tratat de pedagogie școlară ,Editura Aramis ,București .2003, p.535.

Excursia contribuie la lărgirea cunoștințelor teoretice, întregește efectul instructiv – educativ al activității didactice, realizând – în acest mod, legătura dintre teorie și practică.

Excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didactic al excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemena și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități. Cadrele didactice după ce discută cu elevii clasei stabilesc destinația / destinațiile, scopurile excursiilor / drumețiilor, obiectivele vizate, itinerariul, perioada de derulare (data concretă). De asemenea, sunt prezentate principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei / drumeției.

În cadrul activităților de tip excursii, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă.

Activitățile extracurriculare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii educaționali în măsura în care: valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor; organizează într-o manieră plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de învățământ; formele de organizare sunt dintre cele mai ingenioase, cu caracter recreativ; copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de inițiativă; participarea este liber consimțită, necondiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate susținută; au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup; sunt caracterizare de optimism și umor; creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților; urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ; contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

,, În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum urmează :

excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unui capitol / unei teme cu scopul de a-i sensibiliza pe copii / elevi și a valorifica rezultatele în cadrul lecției / lecțiilor viitoare;

excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;

excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui capitol / unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare și fixarea lor.

În cadrul celor trei tipuri fundamentale putem distinge o mulțime de variante ,în funcție de conținutul lor ,de locul unde se desfășoară ,de succesiunea internă a momentelor pe care le parcurge,de strategiile didactice folosite etc” Nicola Ioan ,Tratat de pedagogie școlară ,Editura Aramis ,București .2003, p.535.

În timpul desfășurării excursiei, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe de monitorizare a excursiei în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de exempu, anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.). Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învățământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală. În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își exprimă propriile impresii și sentimente față de cele văzute.

ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE ÎN CICLUL GIMNAZIAL

,, Activitățile extrașcolare și extracurriculare oferă condiții dintre cele mai prielnice pentru formarea conștiinței și conduitei cooperante.Libertatea de exprimare și relațiile cu ceilalți este mai mare și , ca atare, posibilitățile de îmbogățire a experienței sociale se amplifică.Cadrul de acțiune oferă camp larg manifestării inițiativei și participării în funcție de anumite preferințe ,interese , capacități ,preocupări etc.Pe parcursul desfășurării lor trebuie să urmărim modul în care evoluează raportul dintre competiție și cooperare .

Nu este exclus ca spiritul de competiție să alunece pep anta unor rivalități dintre elevii aparținând unor grupe diferite ,rivalitate care să înăbușe spiritual de cooperare.Efectele negative ale competiției vor devein în acest caz prioritare față de aspectele positive ale cooperării.Intervenția discretă a educatorului se impune cunecesitate.

Asemenea activități generează relații de prietenie și întrajutorare ,fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite.Important este că elevii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități ,ci și în inițierea și organizarea lor.” ” Nicola Ioan ,Tratat de pedagogie școlară ,Editura Aramis ,București .2003, p.331.

Activitățile extrașcolare

,, Activitățile extrașcolare se referă la acele activități extracurriculare realizate în afara mediului școlar, înafara instituției de învățămînt, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățîmînt. Activitatile extrascolare sunt foarte importante pentru copil. Studiile sustin ca ajuta la formarea unei atitudini pozitive fata de invatat, au performante academice mai ridicate, au formate abilitati practice diversificate, dar si strategii bune de rezolvare de probleme. Pe langa asta, activitatile extra actioneaza si asupra stimei de sine, iar sentimentul de implinire si autoeficacitate este mult mai ridicat”. Țîru C. Maria, „Pedagogia activităților extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007

Caracteristicele de bază a activităților extrașcolare

Activitățile extrașcolare vizează de regulă acele activități cu rol complementar orelor clasice de predare-învățare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii și vizite la muzee, cinematografe, teatre, operă, balet, pot fi excursii și vizite la instituții publice sau alte obiective de interes comunitar, pot fi vizite la alte școli, pot fi activități artistice, de hobby, cluburi tematice și echipe sportive, pot fi activități legate de protecția mediului.

Există câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

în funcție de sursă, înglobează activitățile organizate de către școli (înafara mediului școlar)

au un rol complementar rolului școlii, văzută ca sistem puternic formalizat de transmitere de cunoștințe și sunt venite din nevoia ca școlile să „asigure experiențe care să susțină dezvoltarea în ansamblu a elevilor”

depind de contextul mai larg, sunt parte a sistemului școală – familie –comunitate. Dezvoltarea adolescenților depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile extrașcolare/ extracurriculare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală – familie –comunitate: „sunt parte din instituții extrașcolare și comunități și sunt influențate de familii și colegi.

oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al tinerilor. Activitățile extrașcolare generează capital social și uman și constituie un mediu formator mai atractiv în afara contextului academic .

Participarea la activități extrașcolare/ extracurriculare îi ajută pe adolescenți să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament din timpul participării la aceste activități. În plus, cercetările indică rolul important al activităților extracurriculare în dezvoltarea capitalului social în rândul celor care iau parte la ele .”

Ionescu D, Popescu R „Activități extrașcolare în ruralul Românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri”, Editura Universitară, București ,2012

Activitățile extracurriculare

Activitățile extracurriculare se referă astfel la totalitatea activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate,cu scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.

Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite obiective ce inspiră și provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educațional, cât și pentru cel din viața de zi cu zi. Acestea au o valoare importantă atât pentru dezvoltarea socială a educabilului, cât și pentru cea personală, prin demersuri specifice și particulare. Deși activitățile specifice educației formale urmăresc anumite finalități menționate anterior, totuși ele nu utilizează la maxim de valorizarea unor competențe precum: dezvoltarea unor abilități interpersonale, muncă în echipă, inițierea și implemetarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de învățare a modului cum să înveți etc.

Având în vedere locul desfășurării activităților extracurriculare și instituția care le gestionează, le putem clasifica în:

– activități extrașcolare / extracurriculare desfășurate în instituțiile de învățământ, dar în afara clasei și a lecției;

– activități extrașcolare / extracurriculare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ, dar sub incidența acestora;

– activități extrașcolare / extracurriculare desfășurate în instituțiile de învățământ, de alte instituții cu funcții educative;

– activități extrașcolare / extracurriculare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ, de alte instituții cu funcții educative.

În funcție de grupul țintă vizat și dimensiunea acestuia, activitățile extrașcolare / extracurriculare sunt:

– activități cu întreaga clasă de elevi;

– activități realizate pe grupe de elevi;

– activități individualizate;

În funcție de finalitatea urmărită, activitățile extrașcolare / extracurriculare pot fi:

– activități cu caracter predominant informativ;

– activități cu caracter predominant formativ;

În funcție de dimensiunea educațională dominantă, activitățile extrașcolare / extracurriculare sunt:

– activități de educație intelectuală;

– activități culturale;

– activități sportive;

Profilurile activităților extrașcolare / extracurriculare

Profilul artisitc-estetic în Centre de creație a copiilor și adolescenților, școli de muzică și arte pentru copii;

Profilul tehnico-științific în Centre de creație tehnică;

Profilul ecologic-biologic în Centre ale tinerilor naturaliști;

Profilul cultură fizică în Școli și cluburi sportive pentru copii și tineri;

Profilul turism și etnografie regională în Centre ale tinerilor turiști;

Curriculum la Educația complementară/extrașcolară Chișinău 2008)

Impactul activităților extrașcolare/extracurriculare

Activitățile extrașcolare reprezintă un element prioritar în politicile educaționale întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității tânărului, asupra performanțelor școlare și asupra integrării sociale în general:

performanță și rezultate școlare mai bune;

coeficienți de abandon școlar mai scăzuți;

o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puține griji privind viitorul și sentiment redus de izolare socială;