Depistarea Precoce a Neoplasmului Mamar

MOTTO:

,,Actul medical nu este altceva decât o întâlnire dintre o încredere și o conștiință’’

Gh.Scripcaru

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………4

A.PARTEA GENERALĂ:

CAPITOLUL I – Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a glandei mamare………………..5

I.1 Glanda mamară……………………………………………………………………………….5

I.2 Stratigrafia regiunii mamare……………………………………………………………..6

I.3 Vascularizația și inervația regiunii mamare…………………………………………9

I.4 Fiziologia glandei mamare……………………………………………………………..10

CAPITOLUL II –Neoplasmul mamar…………………………………………………………………………11

II.1 Definiție și epidemiologie……………………………………………………………….11

II.2 Factorii de risc……………………………………………………………………………….13

II.3 Clasificarea tumorilor……………………………………………………………………..14

II.4 Leziunile benigne ale sânului…………………………………………………………..17

II.5 Leziunile maligne ale sânului…………………………………………………………..19

II.6 Stadializarea tumorilor maligne……………………………………………………….23

II.7Simptomatologia cancerului mamar…………………………………………………..24

II.8Tratamentul cancerului mamar………………………………………………………….26

CAPITOLUL III-Elemente de diagnostic în cancerul mamar……………………………………….29

III.1 Elemente de screening pentru depistarea precoce a cancerului mamar…29

III.2 Reguli de investigare……………………………………………………………………..36

III.3 Educație sanitară…………………………………………………………………………..43

III.4 Rolul asistentului medical în depistarea precoce a cancerului mamar….45

B.PARTEA SPECIALĂ :PREZENTAREA CAZURILOR

Cazul 1…………………………………….…………………………………48

Cazul 2……………………………………………………………………….57

Cazul 3……………………………………………………………………….63

CONCLUZII……………………………………………………………………70

INTRODUCERE

Neoplasmul mamar este o afecțiune malignă a sânului,ce reprezintă o problemă majoră de sănătate publică,datorită incidenței crescute,atât pe plan mondial,cât si în România.

Este o boală vindecabilă în proporții importante,în stadiile inițiale,de aceea supraviețuirea depinde de promptitudinea tratamentului,prin urmare educația pacienților privind această afecțiune,precum și diagnosticarea precoce sunt factori esențiali pentru efectuarea cât mai rapidă a tratamentului corespunzător.

Diagnosticul de cancer,aduce schimbări profunde in viața pacientului și a familiei sale,de aceea este necesară o îngrijire atentă,ce presupune multă muncă,dăruire și suport psihologic din partea asistententului medical.Aceste caracteristici au o importanță foarte mare în această situație,de aceea mi-am ales această temă,deoarece îmi doresc sa aflu cât mai multe informații despre simptomele,manifestarile și tratamentul acestei boli,pentru ca pe viitor sa pot oferi îngrijirile de care pacienții au nevoie.

Un alt motiv pentru care am ales sa prezint aceasta temă,este acela că,în decursul celor 4 ani de stagiu practic,am realizat că un număr foarte mare de pacienți suferă de neoplasm mamar ,foarte îngrijorător fiind faptul că aceștia nu realizează importanța unor examinări pentru detectarea precoce a cancerului de sân.De aceea,asistentul medical,are rolul să dea sfaturi atât pacienților,cât și cunoscuților,cu privire la screening-ul de detectare precoce,ce consta in teste si examinări,precum să ofere și informații despre auto-examinarea sânului și simptomele acestei afecțiuni.

CAPITOLUL I

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a glandei mamare

I.1 Glanda mamară:

Glanda mamară,reprezintă in specia umană,un organ pereche,anexat aparatului de reproducere,fiind poziționat simetric,pe fața anterioară a fiecărui hemitorace.

Glandele mamare,din punct de vedere embriologic, sunt glande sudoripare modificate,dezvoltarea acestora începând din viața embrionară timpurie,prin apariția a două îngroșări ectodermice lineare,numite crestele mamare primitive.

Glanda mamară este prezentă atât la sexul feminin,cât și la cel masculin și este identică structural la naștere,însă dezvoltarea și comportamentul acesteia este diferită,astfel că dependența hormonală este pusă in evidență la pubertate,când la sexul feminin,mamelele încep să se dezvolte progresiv,iar la bărbat are semnificația unui organ rudimentar,fără structură complexă sau activitate secretorie.Dezvoltarea glandelor mamare,este legată de modificările hormonale survenite în organism în diferitele etape ale vieții femeii,fiind maximă la vârsta de 20 de ani,iar dupa 40 de ani intră într-un proces progresiv de atrofie,iar la menopauză,glanda mamară involuează și este înlocuită de țesut conjunctiv.

În ceea ce privește forma mamelei,aceasta diferă de la o persoană la alta,prezentând multe variații,dar în general sânul poate avea formă hemisferică,piriformă,conică sau plată.

Forma și dimensiunile mamelei,pot fi infuențate,mai mult sau mai puțin de existența unor factori cum ar fi:factorii genetici,alimentari,rasiali,precum și vârsta,constituția sau stările fiziologice precum menstruația,sarcina,alăptarea,menopauza,dar și unele procese patologice pot avea o influență asupra formei sau dimensiunilor mamelei.De asemenea,în mod direct cu forma mamelei variază si dimensiunile acesteia,în general măsurând 12 cm în sens transversal,10 cm în sens vertical și 5 cm in sens antero-posterior. Glandele mamare sunt situate simetric,în regiunea pectorală,fiind câte o glandă pe un hemitorace.Totuși,un procent foarte mic din populația feminină,poate prezenta anomalii numerice,precum amastia,anomalie rar întâlnită ce reprezintă lipsa glandei mamare și poate surveni atât unilateral,cât și bilateral.De asemenea,athelia este tot o anomalie numerică,ce constă in absența congenitală a mamelonului,anomalie ce este mai des întâlnită pe sânii supranumerari,prezența mai multor glande fiind denumită polimastie.Pe lângă anomaliile numerice,pot exista anomalii de volum sau de formă.

Regiunea pectorală,este situată anterior de peretele toracic,fiind alcatuită dintr-o parte superficială,ce conține pielea,fascia superficială și mamela și o parte profundă alcatuită din mușchi.Mamela,situată pe fascia superficială a toracelui,se separă de toracele osos prin mușchii antero-laterali ai toracelui,reprezentati de mușchiul pectoral mare,mușchiul pectoral mic și mușchiul dințat anterior.

Regiunea toracică ocupată de mamelă poartă denumirea de regiune mamară și este situată simetric de fiecare parte a regiunii sternale,fiind separată una de cealaltă prin șanțul intermamar,situat la nivelul liniei mediosternale.Această regiune este delimitată superior de coasta II sau III,inferior de șanțul submamar,medial de linia parasternală și lateral de linia axilară anterioară sau mijlocie.Împărțirea topografică a regiunii mamare,se face prin două axe,care la nivelul papilei,se intersectează în unghi drept și formează patru cadrane: supero-lateral,infero-lateral,supero-medial și infero-medial.Limitele regiunii mamare pot fi depășite,de anumite prelungiri și anume:prelungire posterioară în cadranul infero-lateral,prelungire medială,în cadranul infero-medial,prelungire superioară,ce se extinde în regiunea axilară,aceasta fiind cea mai întâlnită.

I.2 Stratigrafia regiunii mamare:

Mamela,include tegumentul regiunii ce cuprinde areola mamară și papila mamară,țesutul adipos peri și retromamar,fasciile sânului și glanda mamară.

A.Tegumentul este fin,subțire,nu conține foliculi piloși și în centrul regiunii prezintă o zonă circulară,ce poartă numele de areolă mamară,ce este centrată de papila mamară,o formațiune cilindrică proeminentă. Fig.1 Stratigrafia regiunii mamare

Areola mamară este o arie de formă discoidală,tegumentară,cu diametru ce variază de la o persoană la alta,între aproximativ 1,5-3 cm,situată în porțiunea cea mai proeminentă a mamelei.Culoarea areolei mamare variază de la roz,întâlnită mai des la virgine sau nulipare,la maro închis,întâlnită la multipare,culoare datorată aglomerării de melanocite din această zonă.

La nivelul areolei se găsesc glande sebacee,glande sudoripare sau glande cu structură intermediară.Glandele sebacee sunt mari,situate superficial și poartă numele de tuberculi Morgagni,ce au ca rol protecția papilei în timpul lactației,printr-o secreție lubrefiantă,de aceea în timpul sarcinii sunt mai dezvoltați și mai proeminenți.De asemenea,la nivelul areolei mamare,se găsesc tuberculii Montgomery,aceștia sunt glande cu structură intermediară,între glandele mamare și cele sudoripare.

În zona centrală a areolei,se găsește o proeminență,care poartă numele de papilă mamară sau mamelon.Aceasta are o lungime de aproximativ 10-12 mm și o lățime de 8-10 mm,este acoperită de tegument,are suprafața rugoasă,neregulată,iar culoarea este mai închisă decât cea a areolei mamare.În mod normal mamelonul poate avea forme diferite:conică,aplatizată sau cilindrică,totuși există cazuri în care acesta este retractat(ombilicat),factor ce poate crea dificultați pentru alăptare.Capătul terminal al papilei,este străbătut de ducte lactifere,care se deschid prin 15-20 de orificii mici,pori galactofori,care reprezintă deschiderea canalelor galactofore.

În regiunea areolo-mamară,nu există țesut adipos subcutanat,la acest nivel găsindu-se mușchiul areolar,format din fibre musculare circulare,netede sau radiare,contracția acestora micșorează suprafața areolară,formând cute la nivelul acesteia și determină modificări asupra mamelonului,îl alungește sau îl retractă,în funcție de diferiți factori:tactili,termici sau emoționali.

B.Țesutul celulo-adipos,înconjoară glanda mamară în totalitate,cu excepția zonei areolo-mamare și este alcătuit dintr-un strat premamar,care e mai condensat la periferia glandei,unde comunică cu stratul retromamar.

Acest țesut este străbătut de tracturi conjunctive,ce formează ligamentele suspensoare ale mamelei,denumite ligamentele Cooper,acestea constituie o legătură mobilă,dar fermă a glandei cu pielea.În invazia carcinomatoasă,ligamentele produc retracția tegumentului și se reflectă prin apariția aspectului de ,,coajă de portocală,,acest lucru având o foarte mare importanță clinică.

C.Fascia glandei mamare-Glanda mamară este învelită de o fascie(capsulă fibroasă),care se împarte într-un strat superifcial(lama anterioară preglandulară) și altul profund(lamă posterioară retroglandulară),care fuzionează la periferia glandei.De asemenea se formează un ligament suspensor al mamelei,prin aderarea fasciei,superior de glandă,de periostul claviculei și de fascia mușchiului pectoral mare.

D.Glanda mamară este o formațiune,cu formă aproximativ discoidală,alcătuită din parenchim glandular și stromă conjunctivă,ce prezintă două fețe ,o față anterioară,convexă și o față posterioară,plană în raport cu mușchiul pectoral mare.

Parenchimul glandular,este alcătuit din 10-20 de lobi glandulari de formă piramidală,cu dispoziție radiantă în jurul areolei,fiecare deschizându-se printr-un canal lactifer,la nivelul mamelonului,printr-un orificiu(por),înaintea deschiderii prezentând câte o dilatație numită sinus lactifer.

Un lob glandular,este alcătuit din lobuli și fiecare lobul la rândul său,este format din 10-100 unități secretoare numite alveole sau acini,care sunt prezente numai în perioada de gestație sau alăptare,acinul reprezentând locul de producere a laptelui.

Pereții acinilor sunt alcătuiți din două straturi,un strat intern,secretor care este format din celulecilindrice glandulare și unul extern,alcătuit din celule mioepiteliale.Cele două straturi din care sunt alcătuiți pereții acinilor,sunt învelite la exterior,de o membrană bazală subțire,care are importanță clinică,ajutând la diferențierea unei tumori ,,în situ,, de o tumoră invazivă.

Lactația poate începe să se producă după 1-4 zile de la naștere și poate să continue pâna la 3 ani,dacă secreția este stimultă.După lactație lobulii glandulari trec printr-un proces de atrofie progresivă,fiind înlocuiți cu țesut adipos.

Stroma este formată din țesut conjunctivo-vascular,are o textură saracă,care compartimentează parenchimul epitelial al glandei,delimitându-l în lobi,lobuli și acini și este traversată de ramificații limfatice,vasculare și nervoase.

I.3 Vascularizația și inervația regiunii mamare:

Vascularizația arterială,este realizată de următoarele surse principale:aorta toracică,artera axilară,artera subclavie și ramurile acestora.

Aorta toracică,vascularizează regiunea mamară prin intermediul ramurilor cutanate laterale,ale arterelor intercostale posterioare.

Vascularizația regiunii mamare este de asemenea realizată de artera toracică internă,care ia naștere din artera subclavie și de artera axilară care asigură irigația prin intermediul ramurilor sale și anume: artera toracoacromială,artera subscapulară,artera toracică supremă și artera toracică laterală.

Circulația venoasă a sânului,se realizează sub forma a două rețele,una situată superficial și cealaltă profund.Datorită creșterii fluxului vascular,în timpul sarcinii,rețeaua venoasă superficială devine vizibilă și poartă denumirea de rețeaua Haller,de aici sângele venos este transportat către vena axilară,vena toracică internă și venele intercostale,prin intermediul ramurilor venoase,însoțitoare ale arterelor.

Drenajul limfatic este realizat de o rețea limfatică superficială,care colectează limfa de la nivelul tegumentului și a țesutului subcutanat,formând în stratul profund al dermului,două plexuri:plexul papilar și plexul subdermal. De asemenea,prezintă o rețea limfatică profundă,care are legătură cu rețeaua limfatică superficială,prin două tipuri de anastomoze limfatice,una la nivelul areolei mamare și cealaltă la periferia glandei. Drenajul limfatic,are o importanță clinică foarte mare,datorită faptului că reprezintă o cale de diseminare,în neoplasmul mamar.

Inervația regiunii mamare este asigurată de plexul cervical,prin intermediul nervilor supraclaviculari,de ramurile cutanate ale nervilor intercostali II-VI și de plexul brahial.

I.4 Fiziologia glandei mamare:

În decursul vieții,glanda mamară suferă modificări datorită stimulării endocrine,aceste modificări,pot fi continue și lente,spre exemplu în timpul pubertății sau a menopauzei,precum și modificări profunde și rapide,în cazul menstruației sau a perioadei de puerperalitate.

Între glanda mamară și organele genitale interne,există o stransă legatură,care se realizează prin intermediul hipofizei și a ovarului,precum și în mică măsură prin epifiză sau glanda suprarenală.

Dezvoltarea glandei mamare,este realizată de o varietate de hormoni,reprezentați în principal de hormonii ovarieni:foliculină și progesteron,care acționează asupra dezvoltării sistemului canalicular și in același timp determină dezvoltarea lobulo-alveolară a glandei mamare,precum și de prolactină,care este un hormon secretat de hipofiza anterioară și reprezintă stimulul principal,implicat în procesul de lactație.

CAPITOLUL II- NEOPLASMUL MAMAR

II.1 Definiția și epidemiologia neoplasmului mamar

Cancerul,este reprezentat de o categorie de boli, caracterizate printr-o diviziune anormală și necontrolată a unui grup de celule,care invadează țesuturile din organism,prin creșterea directă în țesuturile înconjurătoare și pot avea capacitatea de a migra la distanță de țesutul sau organul unde s-au format,proces numit metastazare.

Termenul de cancer este folosit doar atunci când vorbim de o tumoră malignă,așa că nu toate tumorile înseamna cancer.Tumorile benigne,sunt necanceroase și reprezintă categoria de tumori,care nu pun în pericol viața pacienților.

Neoplasmul mamar,reprezintă una dintre cele mai frecvente tumori maligne,cu rată de mortalitate și morbiditate în continuă creștere și este afecțiunea ce se formează în țesuturile sânului,de obicei în lobuli sau ducte,apare în mod principal la femei,iar la bărbați este un tip de cancer întâlnit destul de rar.

Cancerul reprezintă,o problemă globală de sănătate,ce determina circa 12,5% din toate decesele din lume.Către anul 2020,se estimează o incidență de 15 milioane de cazuri noi în fiecare an,dintre care 70% în țările în curs de dezvoltare,unde din păcate guvernele sunt mai puțin pregătite să facă față acestei probleme și unde ratele de supraviețuire sunt cu mult mai reduse decât cele înregistrate în țările dezvoltate.(2)

Au existat cu puțin peste 2,6 milioane de noi cazuri de cancer estimate (excluzând

cancerele de piele altele decât melanoamele) în Uniunea Europeană (UE 27) în 2012,

54 % (1,4 milioane) sunt observate în rândul bărbaților și 46 % în rândul femeilor

(1,2 milioane).

Cele mai comune tipuri de cancer în funcție de organele afectate au fost cele mamare

(364 000 de cazuri estimate, 13,8 % din toate cazurile de cancer), urmate de cele de

prostată (359 000, 13,7 %), colorectale (342 000, 13,0 %), și cele pulmonare (309 000,

11,8 %). Aceste patru tipuri de cancer au reprezentat jumătate (52,3 %) din povara

globală estimată a cancerului în Uniunea Europeană în 2012.

Cele mai frecvente localizări la bărbați în 2012 au fost cancerele de prostată (25,1% din numărul total de cazuri), pulmonare (211 000, 14,7%), colorectale (192 000, 13,4%) și

ale vezicii urinare (96 000, 6,7%).

În rândul femeilor, cancerul mamar a fost de departe neoplasmul cel mai des diagnosticat (364 000, o proporție de 30,4 % din total), urmat de cancerul colorectal (151 000, 12,5 %), pulmonar (98 000, 8,2 %) și uterin (64 000,5,4 %).

Numărul total estimat de decese cauzate de cancer în Uniunea Europeană (UE 27) în 2012 a fost de 1,263 milioane, din care 56 % (708 000) în rândul bărbaților și 44 % în

rândul femeilor (555 000). Cancerul pulmonar, cu aproximativ 310 000 de decese

(24,5 % din numărul total) a fost cauza cea mai frecventă a deceselor cauzate de cancer

în Europa în 2012, urmat de cancerul colorectal (150 000 de decese, 11,9 %), cancerul

mamar (91 000, 7,2 %) și cancerul de stomac (58 000, 4,6 %).

Cancerul pulmonar a continuat să fie cea mai comună cauză de deces provocat de cancer în rândul bărbaților(183 000, 25,9 %), urmat de cel colorectal (82 000, 11,6 %) și cel de

prostată (71 000,10 %).

Cancerul mamar a fost principala cauză a decesului în rândul femeilor (91 000,16,3 %), urmat de cancerul colorectal (68 000, 12,3 %), pulmonar (81 000, 14,7 %) și ovarian (30.000,5.4%)

Cancerul mamar ocupă locul I între cauzele de deces prin cancer la femei (circa 32% din toate cancerele feminine, 18% din decesele prin neoplazii), cu peste 1.000.000 cazuri noi/an pretutindeni în lume și circa 373.000 de decese/an. Majoritatea deceselor în neoplasmul mamar sunt datorate recidivelor sau bolii metastatice; 25-50% dintre paciente, în funcție de stadiul inițial și biologia tumorală, vor dezvolta metastaze după tratamentul inițial [1].

În România, s-au înregistrat aproximativ 6660 cazuri noi și 3000 decese în 2001, cifre care corespund unei incidențe de 58/100000/an și unei mortalități de 26/100000/an în populația feminină. Tendința este de continuă creștere, dar fără modificarea mortalității, care se menține constantă în ultimii 20 de ani (60-70%) [2].

II.2 Factori de risc în neoplasmul mamar:

Impactul factorilor de risc,în cadrul acestei afecțiuni este dificil de evaluat.Au fost identificați anumiți factori de risc ,însă nu este necesar sau suficient ca un factor de risc să provoace această boală.

Factorii de risc pot fi clasificați astfel:

FACTORI DE MEDIU:

– iradierea regiunii toracice mai ales înainte de 30 de ani;

– contraceptivele orale – sunt considerate de majoritatea autorilor factori de risc mai ales când sunt administrate înainte de prima sarcină dusă la termen sau pe perioadă îndelungată (mai mult de 10 ani);

– expunerea sânilor la radiații ultraviolete mai ales pentru persoanele care prezintă modificări tumorale benigne;

– stresul,constituie un factor de risc pentru apariția cancerului mamar și de asemenea poate reprezenta un factor de agravare a evoluției cancerului;

– traumatismele mamare,ar putea constitui factori de risc;

– alcoolul ar putea reprezenta un alt factor de risc, în schimb pentru cafea și fumat nu există încă date clare care să demonstreze rolul lor în dezvoltarea cancerului glandei mamare,deși există și păreri care le incriminează;

FACTORI ENDOGENI:

– vârsta – riscul de a dezvolta cancer mamar,crește o dată cu înaintarea în vârstă,cancerul mamar are în România un maxim de frecvență în grupele de vârstă 45-49 de ani (premenopauza) și un al doilea vârf între 60 și 65 de ani (postmenopauza);

-nuliparitatea sau prima sarcină după vârsta de 30 de ani;

-alăptatul normal este un factor protector,iar lipsa alăptării constituie un factor de risc;

– Relația dintre dieta si riscul pentru cancerul de sân se afla inca in stadiul de cercetare, deoarece datele actuale publicate sunt controversate.

– obezitatea,este posibil sa existe o legătură între obezitate și riscul de cancer mamar în deosebi pentru femeile aflate la menopauza.

-menarha precoce înainte de 12 ani și menopauza tardivă după 55 de ani,pot crește riscul de apariție al cancerului mamar;

-stările precanceroase,cum ar fi: hiperplazia tipică și atipică,displazia, distrofia (boala fibrochistică),metaplazia sau cancerul lobular in situ sunt afecțiuni ce pot evolua către un cancer invaziv;

-tulburările endocrine precum hipotiroidia sau hipertiroidia;

-tumori benigne ale glandei mamare;

FACTORI GENETICI:

-Mutațiile anumitor gene moștenite de la mamă sau de la tată,pot crește riscul cancerului de

sân.

– Istoricul familial.Deși orice istoric familial de cancer mamar,se poate asocia cu o creștere a riscului de dezvoltare a acestei afecțiuni,riscul cel mai crescut este asociat cu istoricul de cancer mamar la o rudă de gradul I,mai ales dacă avea o vârstă tânără în momentul diagnosticului.

– Când mai multe persoane din aceeași familie au fost afectate de cancer mamar,la o vârstă tânără,trebuie suspectată o predispozitie genetică.Principalele gene implicate în formele familiale de cancer mamar sunt BRCA1 si BRCA2.

II.3 Clasificarea tumorilor:

Clasificarea tumorilor se realizează după mai multe criterii,cele mai importante clasificări fiind:

După caracterul biologic,se disting:

– tumori benigne,care se aseamănă cu țesutul de origine,multiplicarea de celule își păstrează capacitatea de diferențiere,mitozele sunt rare,iar raportul nucleu/citoplasmă este normal. Se caracterizează,de asemenea prin creștere lentă, evoluție locală,de regulă sunt bine delimitate,nu recidivează după extragerea completă și nu invadează țesuturile vecine sau la distanță.

– tumori maligne la care multiplicarea celulelor transformate malign se realizează mult mai rapid,iși pierd caracteristicile celulelor de unde au provenit,cu numeroase mitoze,iar raportul nucleu/citoplasmă este mare.Limitele tumorii sunt imprecise și au prognostic grav datorită invaziei in țesuturile vecine și la distanță,tumora evoluează rapid și necesită extracții chirurgicale largi și adesea recidivează.

După gradul de diferențiere sunt:

– tumori maligne bine diferențiate, acestea de regulă, nu răspund bine la chimio-terapie dar pot fi operate;

-tumori maligne mediu diferentiate;

-tumori maligne slab diferentiate;

-tumori maligne nediferentiate,sunt cele mai agresive. 

După criteriul histologic,tumorile se clasifică,în funcție de țesutul de origine în:

1. Tumori epiteliale,benigne sau maligne, iși au originea în stratul pavimentos al tegumentului, epiteliului mucoaselor și glandelor cu secretie exo sau endocrină.

a) Tumori epiteliale benigne:

– adenoame, se dezvoltă in epiteliile glandulare (mamar, hipofizar,prostatic, tiroidian);

– papiloamele,se dezvoltă în epiteliul pavimentos și tranzițional, au aspect vegetant, neregulat, cu bază largă de implantare.

– polipi, se dezvoltă în mucoase,au aspect de deget și suprafașa netedă.

b) Tumori epiteliale maligne:
– adenocarcinoame,se dezvoltă in epiteliile glandulare (glanda mamară, pancreas, stomac,tiroidă,colon etc;
– carcinoame,se dezvoltă în epiteliul pavimentos al tegumentului.

2. Tumori ale tesutului conjuctiv:

a) Tumori benigne:

– fibromul, are o delimitare clară, este încapsulat, de consistența tumorii este dură și poate ajunge la dimensiuni mari.

– lipomul,este localizat de obicei în țesutul celular subcutanat,este bine delimitat și se elimină chirurgical fără dificultate.
– condromul se dezvoltă in țesutul cartilaginos,are consistență dură și se intâlnește de regulă, la oasele mici (metacarpiene,falange).
– osteomul
b) Tumori maligne (sarcoame):

– fibrosarcomul, este o tumoră malignă a țesutului conjuctiv propriu-zis;
– osteosarcomul, este o tumoră malignă ce provine din țesutul osos.

– condrosarcomul, este o tumoră malignă a țesutului cartilaginos;
– liposarcomul, este o tumoră malignă a țesutului adipos;

Tumori ale derivatelor mezenchimale ale țesutului conjunctiv:

– în țesutul muscular striat: rabdomiom (tumoră benignă) și rabdomiosarcom (tumoră malignă) ;

– în țesutul muscular neted: leiomiom (tumoră benignă) și leiomiosarcom (tumoră malignă);
– în țesutul vascular: angiom (tumoră benignă) și angiosarcom (tumoră malignă);
– în țesutul mezotelial: mezoteliom (tumoră benignă) și mezoteliosarcom (tumoră malignă);
– în țesutul limfoid; limfom (tumoră benignă) și limfosarcom, reticulosarcom (tumoră malignă)

3. Tumorile tesutului nervos:

a) Tumori benigne: gliomul, ependimomul, meningiomul, simpatomul, neurofibromul;
b) Tumori maligne: glioblastrom, meningioblastrom, neuroblastrom;

4.Tumorile țesutului pigmentar:

a)Tumori benigne: nevul pigmentar
b)Tumori maligne: melanomul malign – reprezintă unul din neoplasmele cele mai agresive, cu evoluție rapidă și mare putere de metastazare.
5. Tumori embrionare structura acestor tumori se asemănă cu cea a țesuturilor embrionare. Numele lor se formează din denumirea țesuturilor de bază la care se adaugă terminația “blastom”, de exemplu: nefroblastom, hepatoblastom.

II.4 Leziunile benigne ale sânului:

Modificările benigne reprezintă mase celulare necanceroase,care nu prezintă capacitatea de a metastaza și de asemenea nu invadează țesuturile înconjurătoare.

Spre deosebire de cancere,aceste modificări,nu pun în pericol viața și sunt foarte frecvent întâlnite.

Deși nu sunt periculoase,afecțiunile benigne pot determina o simptomatologie neplacută,prin creșterea și extinderea lor la nivelul organului sau țestului unde s-au format,câteva dintre modificările benigne,fiind asociate cu un risc tardiv de dezvoltare a cancerului.

Atât pentru tumorile benigne,cât și pentru cele maligne sunt folosite aceleași tehnici de diagnosticare,astfel că după efectuarea unei anamneze și a unui examen clinic se folosesc tehnicile imagistice pentru punerea în evidență a tumorii și stabilirea caracteristicilor acesteia. Cheia în diagnostic este diferențierea tumorilor benigne,de tumorile maligne.

Forme anatomo-clinice ale tumorilor benigne:

-Lipoamele se formează din țestul gras perimamar,se prezintă sub forma unei formațiuni tumorale,în general de dimensiuni reduse, ce prezintă mobilitate la palpare.

-Fibroamele sunt formate din țesut conjunctiv,fără elemente glandulare și clinic sunt evidențiate sub forma unor tumori bine delimitate,încapsulate,care pot evolua spre malignizare.

-Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente dintre tumorile benigne ale sânului,cu structură epitelială și conjunctivă.Apare mai des la femeia tânără,însă poate fi întâlnită la orice vârstă,sub forma unor formațiuni unice,rar multiple,bine delimitate.

-Tumora phyllodes,este întâlnită mai rar și reprezintă leziuni fibroepiteliale caracterizate prin creșterea accelerată a componentei conjunctive,ce poate avea dezvoltare celulară anormală,în funcție de aspectul acestor celule,aceste tumori pot fi beningne,maligne sau cu potențial de malignizare.Pot apărea probleme în diagnosticarea diferențială,clinicianul întâlnind nenumărate probleme,datorită aspectului și denumirii,astfel ca diagnosticul diferențial dintre tumora phyllodes benignă și tumora pyllodes malignă,poate fi uneori dificilă.

Leziunile benigne ale sânului pot produce modificări tumorale,cu zone dureroase și sensibile,scurgeri anormale ce pot fi descoperite în urma autoexaminării sânilor sau a unui examen clinic și sunt reprezentate de o serie de afecțiuni precum:

-Leziuni distrofice

-Leziuni proliferative

-Stări precanceroase

Leziunile distrofice ale sânului,sunt reprezentate de o proliferare fibrochistică a glandei mamare,din această categorie,făcând parte mastoza fibrochistică și chistul solitar al sânului.

Mastoza fibrochistică,este o afecțiune ce se caracterizează prin prezența de țesut fibros și multiple chisturi,numărul chisturilor poate fi foarte variat,de la câteva chisturi palpabile într-un singur sân,la zeci de chisturi răspândite în ambele glande mamare.

Mastoza fibrochistică este mai des întâlnită la femeia adultă,în jur de 30-40 de ani și se poate manifesta prin neregularități la palpare,precum și durere locală,discomfort,tumefiere la nivelul sânilor,simptome resimțite în special în perioada premenstruală sau în timpul menstruației.

Cauzele acestei afecțiuni,sunt insuficient cunoscute,dar la multe femei s-au putut evidenția tulburări endocrine,iar tratamentul constă în hormonoterapie de corectare,precum și medicamente antalgice și antiinflamatoare,care se administrează la nevoie,tratamentul chirurgical fiind recomandat în cazul unor creșteri rapide de volum a formațiunilor chistice,precum și în cazuri de suspiciune de malignizare sau rezultatelor slabe obținute în urma unui tratament corect efectuat.

Chistul solitar al sânului este o formă localizată de mastoză chistică,prezentându-se sub forma unui chist,de dimensiuni mari,bine delimitat,ce uneori poate crește rapid și este sensibil la palpare.Această formă apare mai ales în perioada de preclimaterium,se poate evienția foarte bine în urma mamografiei,iar tratamentul este chirurgical.

Leziunile proliferative,sunt reprezentate de hiperplazia epitelială,aceasta caracterizându-se prin creșterea numărului de celule epiteliale,iar din această categorie putem enumera:ectazia ductală,necroza grăsoasă,hiperplazia atipică ductală,cicatricea radială,hiperplazia atipică și adenoza scleroasă.

Ectazia ductală,se manifestă prin prezența unor mase tumorale palpabile periareolar și prin scurgerea anormală,de culoare gri-verzui,la nivelul mamelonului,care devine roșu și dureros. Datorită caracteristicilor acestei leziuni și a faptului că este întâlnită în jurul vârstei menopauzei,este greu de diferenșiat de cancerul mamar.

Necroza grăsoasă este rar întâlnită,nu poate fi diferențiată clinic sau mamografic de cancer și apare atunci când pacienta prezintă în antecedente,modificări datorate unor traumatisme la nivelul sânilor sau la nivelul peretelui toracic.

Hiperplazia epitelială,tapetează ductele și lobulii,atunci când ceșterea celulară are loc la nivelul ductelor,se numește hiperplazie ductală,iar când afectează lobulii,hiperplazie lobulară.Hiperplazia poate crește riscul pentru cancerul mamar,de asemenea creșterea celulară,poate fi atipică,ce reprezintă o formă specifică de dispunere atipică a celulelor și este ascociată cu creșterea riscului de apariție a cancerului de 4-5 ori.

Adenoza scleroasă este de asemenea o leziune cu caracter proliferativ și se referă la lărgirea lobulilor,care conțin mai multe glande decât în mod normal,prezintă o creștere a riscului de cancer și mimează carcinomul invaziv.

Cicatricea radială este asemănătoare adenozei sclerozante,datorită caracteristicilor sale este considerată o leziune matură și poate mima carcinomul,atât histologic,cât și clinic.

Stările precanceroase sunt reprezentate de afecțiunile,care prezintă riscul de a evolua spre o neoplazie cu caracter malign.Nu este obligatoriu,ca stările precanceroase să evolueze către cancer și de asemenea nu se poate preciza timpul necesar pentru această transformare,dar cert este ca odata descoperite,trebuie tratate corespunzător și oprite din evoluția lor naturală,pentru a nu se transforma în cancer.Din această categorie putem enumera câteva exemple:papilomul intracanilicular,mastita cu plasmocite,adenomul de mamelon,adenomul ductal.

II.4 Leziunile maligne ale sânului:

Tumorile maligne,sunt tumori canceroase și sunt periculoase,datorită capacității de invazie și infiltrare la nivel local și datorită metastazării,în alte organe sau țesuturi.

În primul stadiu sunt,în general asimptomatice,dar pe măsură ce cresc pot determina simptome specifice organului la nivelul căruia sunt localizate sau simptome generale.

Procedeul de diagnosticare,este similar cu cel al tumorilor benigne,folosindu-se teste imagistice pentru localizarea precisă și determinarea caracterelor generale ale tumorii,urmând apoi efectuarea unei biopsii,pentru realizarea examenului anatomopatologic microscopic și macroscopic.

Cancerul mamar,este de multe ori clasificat în tipuri neinvazive și invazive,de asemenea pot exista forme anatomo-clinice particulare de cancer.

Cel mai întâlnit tip de cancer neinvaziv este carcinomul ductal în situ,acesta nu se împrăștie mai departe de zona în care s-a fomat,limitându-se la ducte,se depistează cu ușurință la examenul mamografic și pacientele care au cancer în acest stadiu,au șanse mari de vindecare.

De asemenea,din aceeași categorie,putem spune că face parte și carcinomul lobular în situ,care nu este un cancer efectiv,dar crește riscul de îmbolnavire mai târziu,de aceea se recomandă efectuarea mamografiei în fiecare an și a unei examinări fizice de două-trei ori pe an.

Fig.2 Carcinom ductal în situ

Cancerele invazive sunt acele cancere care au caracter infiltrativ,se pot extinde în tot sânul și pot metastaza.

Fig.3 Carcinom ductal invaziv

Cel mai întâlnit exemplu,ce apare la aproximativ 80% din cazuri este carcinomul ductal invaziv,care se dezvoltă la nivelul celulelor are căptușesc ductele sânului,sparge peretele ductului și ajunge la nivelul țesutului gras al sânului,de aici poate metastaza și în alte părți ale corpului.Un alt exemplu este carcinomul lobular infiltrativ,ce se dezvoltă la nivelul lobulilor sânului,este întâlnit la aproximativ 10-15% din cazuri și poate metastaza.

Forme anatomo-clinice particulare de cancer:

-Boala Paget,este un tip de cancer mamar,rar întâlnit,cu evoluție lentă,care afectează zona areolară și a mamelonului și se caracterizează prin eritem,prurit și mai târziu prin ulcerații crustoase,pruriginoase situate la nivelul mamelonului.Afectează îndeosebi femeile adulte,cu vârsta peste 40 de ani și are originea la nivelul canalelor galactofore mari.

-Schirul mamar este specific femeilor cu vârstă înaintată,are o evoluție lentă și se caracterizează prin retracția treptată a sânului.

-Cancerul în curaisă.Acest tip de cancer se caracterizează prin îngroșarea tegumentului sânului care dăaspectul unor placarde roșii sau brune,indurate în jurul toracelui ce se însoțesc de durere și senzație de constricție toracică.

-Cancerul ocult,este o formă rară de cancer mamar,cu debut axilar,reprezentat de metastaze și de adenopatiile axilare și absența tumorii mamare,diagnosticul se pune pe baza biopsiei ganglionare,mamografiei sau galactografiei și poate fi deseori dificil.

-Cancerul mamar nepalpabi.În acest tip de cancer,este foarte dificil ca examenul clinic să pună în evidență tumora,datorită faptului că dimensiunile acesteia sunt foarte mici.Poate fi descoperit întâmplător sau după un examen de screening mamografic,iar șansele de vindecare sunt ridicate.

-Cancerul multicentric se caracterizează prin prezența mai multor tumori,care pot disemina atât pe toată întregimea glandei mamare,cât și pe prelungirile sale,cu dimensiuni variabile și are o evoluție,în general gravă.

-Mastita acută carcinomatoasă este o formă de cancer,ce este reprezentat de fenomene inflamatorii,care determină creșterea consistenței sânului,prin împrăștierea sa în toată glanda mamară,fiind o formă gravă de cancer,ce determină rapid metastaze ganglionare și sistemice.

-Cancerul mamar la bărbat,este un tip de cancer întâlnit foarte rar,ce poate apărea la vârste diferite,dar cel mai des la bărbții între 60 și 70 de ani.Dacă este corect tratat,prognosticul nu este mai grav decât la femeie,iar evaluarea și tratamentul,se bazează pe cunoștințele câștigate pentru același tip de cancer,la femeie.

Persoanele predispuse la acest tip de cancer,sunt cele care au mai avut în familie astfel de cazuri sau rude care au suferit de diferite tipuri de cancer,în special de prostată,persoanele care iau hormoni sau care au fost expuse la iradiere peste limita impusă,precum și cele care prezintă diferite afecțiuni:sterilitate,pubertate întârziată,mutații genetice,afecțiuni testiculare.

Cel mai frecvent tip de cancer de sân întâlnit la bărbat, este carcinomul ductal infiltrativ,iar diagnosticarea este mult mai ușor de realizat,decât la femeie,datorită țesutului mamar și dimensiunilor mici ale sânului,totuși de cele mai multe ori diagnosticul se pune tardiv,deoarece lipsa de informație poate amâna prezentarea la medic.

II.6 Stadializarea tumorilor maligne:

Stadializarea este reprezentată,de o serie de criteria,care stabilesc gradul dezvoltării locale a formațiunilor tumorale și eventual,al extinderii la distanță.

Acesta reprezintă cel de-al doilea pas,după stabilirea diagnosticului de cancer și reprezintă o etapă foarte importantă,deoarece tratamentul și recomandările pentru recuperare,depend de caracteristicile tumorii,în momentul în care o examinăm,mai exact de stadiul acesteia.

Totodată,stadializarea ajută la efectuarea schimbului de informații,pentru compararea rezultatelor terapeutice,asupra unor grupe de pacienți cu afecțiune similar,ajută la evaluarea rezultatelor terapeutice,apreciază modul de evoluție al prognosticului,în concluzie contribuie la cercetarea tumorilor umane.

Există mai multe modalități de efectuare a stadializării,în momentul actual este folosit sistemul international de stadializare TNM.Acest sistem a fost adoptat de UICC(Uniunea Internațională Contra Cancerului),care a stabilit o regulă general de clasificare folosindu-se ca și repere trei component principale:tumora primară ( T ),adenopatia ( N ) și metastazarea ( M )

Descrierile TNM,sunt grupate într-un set de stadia de la 0 la IV,după cum urmează:

Categoria T – tumoră primară:

Tx – tumora primară nu poate fi evaluată;

T0 – tumora primară nu poate fi evidențiată;

Tis – carcinom in situ: carcinom intraductal in situ;carcinom lobular in situ;boala Paget limitată a mamelonului,fără tumoră palpabilă (boala Paget,dacă este asociată cu tumoră palpabilă,se clasifică în funcție de dimensiunile tumorii);

T1 – tumoră cu diametrul maxim <2 cm;

T1 mic – microinvazie tumoră cu diametrul maxim <0,1 cm.

T1a – tumoră cu diametrul maxim cuprins între 0,1 cm și 0,5 cm.

T1b – tumoră cu diametrul maxim>0,5 cm și < 1 cm.

T1c – tumoră cu diametrul maxim > 1 cm și < 2 cm.

T2 – tumoră cu diametrul maxim cuprins între 2 cm și 5 cm.

T3 – tumoră cu diametrul maxim >5 cm.

T4 – tumora ce indiferent de dimensiuni prezintă extensie directă la peretele toracic sau piele.

T4a – extensie la peretele toracic (peretele toracic include coastele, mușchii intercostali, mușchiul dințat anterior) – nu mușchii pectorali.

T4b – edem (inclusiv coaja de portocală) sau ulcerația tegumentelor sânului sau

noduli de permeație,limitați la același sân.

T4c – T4a + T4b.

T4d – mastită carcinomatoasă.

Categoria N – ganglioni limfatici regionali:

Nx – ganglionii limfatici nu pot fi evaluați.

N0- nu există metastaze în ganglionii limfatici regionali.

N1 – prezența metastazelor în ganglioni limfatici axilari ipsilaterali, care își păstrează mobilitatea.

N2 – prezența metastazelor în ganglioni limfatici axilari ipsilaterali – fixați între ei

sau la structurile adiacente.

N3 – prezența metastazelor în ganglionii mamari interni ipsilaterali.

Categoria M – metastaze la distanță:

Mx – metastazele nu pot fi evaluate

M0 – fără metastaze la distanță.

M1 – metastază la distanță

II.7 Simptomatologia cancerului mamar:

Dacă este descoperit la timp,cancerul mamar este vindecabil în proporții mari,de aceea este foarte important ca simptomatologia acestei boli să fie cunoscută de fiecare persoană și la observarea oricărei modificări,să se prezinte cât mai rapid la medic,așadar cunoașterea simptomelor cancerului mamar și efectuarea unor examene clinice corespunzătoare,sunt condiții strâns legate,de depistarea precoce a acestei afecțiuni.

Cel mai comun simptom al cancerului mamar,este apariția unui nodul la nivelul sânului.De asemenea putem enumera și alte simptome cum ar fi:apariția unei zone de țesut îngroșat la nivelul sânilor,un nodul sau o umflătură la nivelul uneia sau a ambelor axile,modificări de formă sau dimensiuni a unuia sau a ambilor sâni,neregularități ale pielii de la nivelul sânilor,precum și modificări la nivelul mamelonului,care se poate retracta,poate prezenta iritații sau poate elimina secreții cu aspect lăptos, sangvinolent sau purulent.

Fig.4 Modificări ce pot apărea în cancerul mamar

Trebuie evidențiat faptul că simptomele enumerate mai sus,nu sunt specifice neapărat cancerului,sânul putând fi afectat de alte afecțiuni medicale,important este ca apariția oricărui din aceste simptome sau oricărei modificări să determine persoana în cauză,să se prezinte la medic.

II.8 Tratamentul cancerului mamar:

Tratamentul cancerului mamar,este complex,iar alegerea metodei de tratament trebuie individualizată,ținându-se cont de mai mulți factori precum:încadrarea stadială a neoplaziei,stadiul de evoluție al tumorii sau terenul biologic al pacientului.

Cele mai înâlnite mijloace de tratament sunt:tratamentul chirurgical,tratamentul citostatic,tratamentul radiologic și tratamentul hormonal.

Tratamentul chirurgical are ca scop să îndepărteze cât mai mult posibil din tumora malignă și se poate asocia cu alte terapii precum chimioterapia,hormonoterapia și radioterapia.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale și anume:

Mastectomia radicală (operația Halsted ) reprezintă extirparea extensivă a glandei mamare,a musculaturii peretelui toracic și a ganglionilor limfatici.

Este o metodă cunoscută de majoritatea chirurgilor,dar în prezent se folosește rar,datorită sechelelor severe din urma intervenției și s-a dovedit faptul că mastectomia radicală modificată este la fel de eficace,dar cu efecte secundare mai reduse.

Lumpectomia reprezintă îndepărtrea formațiunii tumorale și a unei zone mici de țesut normal din jurul ei.

Matectomia radicală modificată (mastectomia tip Patey ),este o intervenție, care spre deosebire de mastectomia radicală,are avantajul că păstrează mușchiul marele pectoral astfel că aspectul estetic este mai puțin afectat și funcționalitatea brațului este mai bună.

Mastectomia simplă,denumită și mastectomie totală,este intervenția în cadrul căreia se îndepărtează întregul sân,dar fără îndepărtarea țesutului muscular sau a ganglionilor axilari limfatici.

Chimioterapia reprezintă tratamenul cancerului,prin utilizarea unuia sau mai multor medicamente cittotoxice,pentru distrugerea celulelor maligne.

Chimioterapia poate fi adjuvantă,atunci când se administrează după intervenția chirurgicală sau radioterapie,consolidând rezultatele obținute în urma acestot intervenții. De asemenea poate fi neoadjuvantă prin administrarea înaintea intervenției chirurgicale,care are ca scop reducerea tumorii,pentru a realiza o extirpare mai ușoară sau mai poate fi folosită ca tratament principal pentru cazurile care nu pot beneficia de terapie chirurgicală.

Putem enumera câteva din chimioterapicele folosite și anume:Methotrexat,Doxorubicina (Adriamicina), Ciclofosfamida,Fluorouracil( 5FU ),Levofalan,Idarubicina,Navelbina, Etoposid,Cisplatin.

În urma chimioterapiei,pot apărea efecte secundare,care depind de mai mulți factori,cum ar fi:durata tratamentului,tipul de medicament administrat,precum și doza.Pot apărea următoarele efecte secundare temporare:greață și vomă,alopecie,uscăciunea gurii și a mucoasei bucale,inapetență,sângerări sau echimoze,risc crescut de infecție,astenie,modificări ale ciclului menstrual.

După terminarea tratamentului,majoritatea efectelor secundare,dispar,totuși la apariția acestora pacienții trebuie să se adreseze medicului.

Hormonoterapia antineoplazică reprezintă un tip de tratament ce acționează pe tumorile hormonodependente,suprimând sursele hormonale sau blocând acțiunea acestora la nivel celular.

Terapia hormonală reprezintă o modalitate eficace de tratament pentru acele tumori ce provin din țesuturi a căror creștere este controlată de către hormoni, precum sunt tumorile mamare.

Terapia hormonala este adaptată fiecărei femei în parte în funcție de particularitățile bolii sale,ținându-se cont de statusul hormonal.

De cele mai multe ori, hormonoterapia se indică după tratamentul chirurgical și poate fi de mai multe feluri: terapie antiestrogenică, terapie cu progesteron,terapie care realizează blocarea funcției ovariene și terapie cu inhibitori de aromataze.

În premenopauză,este indicată inhibiția ovariană,ce presupune oprirea funcționalității ovariene.

Inhibiția ovariană, se poate face printr-o procedură chirurgicală numită ovariectomie,de asemenea sa poate realiza prin ședințe de iradiere sau prin administrarea de medicamente speciale.

Femeile ajunse la menopauză pot avea indicație de tratament hormonal cu Tamoxifen,care blochează receptorii hormonali și este un medicament bine tolerat,ce se recomandă pe o durată lungă,de cel puțin doi ani.

Radioterapia este tratamentul care utilizează doze controlate de radiație ionizantă,singură sau în combinație cu alte tratamente,pentru a adistruge celulele canceroase.

Această metodă terapeutică se poate realiza înainte de intervenția chirurgicală,pentru a reduce dimensiunea tumorii sau după intervenția chirurgicală și chimioterapie pentru a distruge celulele canceroase restante.

Radiațiile pot fi emise de aparate externe,numită iradiere externă,în cadrul căreia se folosesc aparate cu energii înalte,spre exemplu acceleratoare liniare sau cobaltroane sau pot fi emise de materiale radioactive ce se poziționează direct in tumoră,numită iradiere internă.

Principalele efecte secundare ale radioterapiei sunt tumefacția si senzația de greutate la nivelul sânului,fatigabilitate și modificări cutanate asemănătoare arsurilor solare în zona de tratament.

CAPITOLUL III

Elemente de diagnostic în cancerul mamar

III.1 Elemente de screening pentru depistarea precoce a cancerului mamar

Screeeningul reprezintă un examen medical,aplicat pentru detectarea unui potențial neoplasm malign,la o persoană care nu prezintă simptome sau semne specifice cancerului.

Acest termen echivalează cu prevenția secundară sau depistarea precoce a cancerului mamar și are ca scop descoperirea bolii canceroase într-un stadiu inițial, înaintea apariției manifestărilor clinice,având multe șanse de tratare și vindecare,tratamentul fiind mult mai eficient și ușor de aplicat.

Aceste studii își propun să depisteze care sunt persoanele predispuse către anumite tipuri de cancer și de asemenea în cadrul acestor studii sunt investigați factorii de mediu și stilul de viață al pacientului.
Informatiile acumulate ajută medicul să stabilească categoria persoanelor care trebuie să participe la screening,tipul de screening care trebuie folosit și frecvența cu care acest screening trebuie efectuat.

Cancerul mamar prezintă toate caracteristicile necesare pentru a face obiectul unui program de screening fiind cancerul cu cea mai mare incidență la femei,incidență cu creștere continuă în ultimii ani.

Pentru depistarea precoce a cancerului de sân,se folosesc diferite teste de screening,unele sunt utilizate pentru că s-a demonstrat că sunt utile atât în descoperirea cancerului mamar în stadiile precoce, cât și în scăderea morbidității și a mortalității prin acest tip de cancer,pe de altă parte alte teste sunt utilizate deoarece s-au dovedit a fi utile in depistarea cancerului de sân la anumite persoane,iar prin intermediul studiilor clinice nu s-a putut demonstra o scădere a mortalității prin cancer în urma utilizării acestor teste screening

Reducerea mortalității și a morbidității asociate,precum și îmbunătățirea calității vieții,prelungirea supraviețuirii sau reducerea durerii reprezintă scopurile acestor programe de screening,astfel că eficiența unui test de screening este demonstrată prin scăderea ratei mortalității prin cancer la populația testată,fiind mai mică față de o populație echivalentă,care nu a participat la screening.

Procedurile actuale de screening în cancerul mamar sunt:

Autoexaminarea sânilor:

Controlul manual al sânilor reprezintă cea mai la îndemână metodă de descoperire în faze preoce a acestei afecțiuni,astfel că femeile trebuie instruite și informate pentru a realiza tehnica de autopalpare a sânilor.

Mai multe studii demonstrează că autoexaminează atentă a sânilor poate descoperi tumorile de mici dimensiuni.

Fig.4 Examenul de autopalpare al sânilor

O problemă majoră a autoexaminării este aceea că rareori, autoexaminarea este practicată corect,numai un procent mic de femei practică o examinare corespunzătoare unui instructaj corect.

De asemenea multe femei nu dețin informațiile necesare cu privire la importanța unei diagnosticări precoce,astfel că diverși factori,precum teama de autoexaminare,natura intimă a gestului,discomfortul produs de examinarea sănilor,subiectivismul examenului,le împiedică să realizeze această tehnică.

Instruirea în vederea autoexaminării,trebuie realizată clar și corect,insistându-se asupra tehnicii de execuție,cu mișcări și presiuni corespunzătoare,trebuie să se identifice reperele anatomice normale,precum marginile coastelor,aria glandulară,vârful axilei,șanțul submamar,pentru ca fiecare femeie să se familiarizeze cu propria anatomie

Totodată,este important să se realizeze importanța necesității de a aloca un timp adecvat acestei examinări și se recomandă ca acest examen să se realizeze la jumătatea ciclului menstrual,atunci când sânii sunt mai puțin sensibili la palpare și mai puțin tumefiați,iar în caz de sarcină sau menopauză, se poate alege o zi la întâmplare,de exemplu prima zi din lună, în care se va face examinarea.

Se recomandă ca acest examen să aibă loc la sfârșitul fiecărui ciclu și medicul de familie trebuie consultat în fața descoperirii oricărei anomalii.

Inspecția sânilor se poate realiza în fața oglinzii,cu brațele de-a lungul corpului. Se urmăresc unele aspecte neobișnuite cum ar fi o zonă proeminentă, escoriații, mărirea de volum a sânilor, retracția pielii,de asemenea se privește cu atenție dacă existentă scurgeri mamelonare sau modificări de poziție și aspect al mamelonului.

Cu mâinile ridicate deasupra capului se examinează sânii în oglindă, urmărindu-se aceleași obiective enumerate mai sus.Se prind palmele la nivelul umerilor și se presează, căutându-se aceleași modificări.

Femeia va apăsa cu putere cu mâinile pe șolduri,încordându-și mușchii pectorali și ai brațelor și va inspecta,cu atenție sânii. Se inclină ușor corpul spre oglindă, în timp ce umerii și coatele se împing înainte, verificând în acest timp apariția oricărei proeminențe sau depresiuni cutanate.

Cu brațul stâng ridicat și mâna stângă pe ceafă se examinează sânul stâng folosind mâna dreaptă.Cu palma întinsă și cu degetele lipite,nu cu vârful acestora, începând de la marginea externă, se presează ferm în cercuri mici, mișcându-se in același timp mâna în jurul mamelei în cercuri din ce in ce mai mici până când se atinge mamelonul,acesta se masează ușor pentru a vedea dacă apare vreo scurgere.De asemenea,trebuie acordată atenție zonei dintre sân și axilă, precum și zonei axilare,e foarte important să se examineze fiecare parte a sânului,aceeași procedură se repetă și pentru sânul drept.

Examinarea se mai poare realiza și în decubit dorsal, întinsă pe pat,cu o pernă sub umeri,iar brațul din partea sânului ce urmează a fi controlat,îl va ține sub cap,palparea realizându-se cu blândețe,cu mâna din partea opusă,mâna dreaptă pentru sânul stâng și invers mâna stângă pentru sânul drept,folosindu-se acceași mișcare descrisă mai sus.

Prin palpare se va urmării apariția unor modificări,a unor eventuali noduli, modificări de consistență sau prezența unor ganglioni măriți la nivelul axilei.

Mamografia:

Reprezintă examenul de elecție în cadrul screeningului cancerului mamar,fiind cea mai bună metodă radiologică disponibilă la ora actuală.

Este o investigație radiologică,ce presupune fotografierea cu raze X a sânilor,care îndeplinește toate criteriile unui test de screening astfel că poate detecta o leziune precanceroasă înainte de a fi percepută la un examen clinic amănunțit.

Pentru a descrie precizia unui test de screening,prin urmare și a mamografiei, în a depista o afecțiune,se folosesc patru parametrii:sensibilitate,specificitate,valoare predictivă pozitivă și valoare predictivă negativă.

Sensibilitatea exprimă proporția de persoane,ce au boala respectivă și la care testul este pozitiv,mai exact reprezintă capacitatea testului de a detecta boala atunci cînd este prezentă

Specificitatea exprimă proporția de persoane,care nu au boala respectivă și la care testul este negativ,așadar reprezintă capacitatea testului de a arăta faptul că boala nu e prezentă.

Valoarea predictivă pozitivă reprezintă proporția de persoane,la care testul a ieșit pozitiv și au boala,iar valoarea predictivă negativă,este proporția de persoane,la care testul e negativ și nu au boala respectivă.

Prezintă o sensibilitate de peste 80%,ceea ce înseamnă că va rata restul cazurilor de tumori clinic evidente, majoritatea cazurilor fiind depistate cu aproximativ 2 ani,înaintea percepției oricărui semn clinic sau simptome,iar specificitatea este de 91-95%,ceea ce înseamnă că 5-9% din toate femeile care au efectuat o mamografie,vor avea rezultat pozitiv,în timp ce numai una până la 10 din 100 de persoane,vor avea cancer mamar adevărat.

Atât sensibilitatea cât și specificitatea examenului mamografic cresc pe măsură ce femeia înaintează în vârstă,deoarece sânul capătă un caracter mai fluid.

Mamografia,nu poate să prevină apariția cancerului,dar s-a dovedit foarte utilă în a descoperi cancerul în stadii incipiente,astfel că putem da exemplu Statele Unite,unde examenul mamografic este obligatoriu,iar acest lucru a dus la scăderea cu 35% a mortalității prin cancer mamar la femeile cu vârstă de peste 50 de ani,la nivel național și conform studiilor (realizate sub egida Health Insurance Plan), cu 25-35% la cele cu vârste între 40 și 50 ani. Referitor la categoria femeilor cu vârste cuprinse între 40-49 de ani,două studii suedeze încheiate în 1997,au demonstrat o scădere mult mai mare a mortalității din cauza acestei afecțiuni,între 42 și 45%.

În plus, diagnosticarea precoce a cancerului mamar duce la creșterea șanselor tratamentului conservator, cu păstrarea glandei mamare,fără a se ajunge la mastectomie.

Pe baza acestor studii, Institutul Național de Cancer, Societatea Americană de Cancer și Colegiul American de Radiologie recomandă mamografii anuale la femeile trecute de 40 de ani,iar femeile cu risc înalt,care au istoric familial de cancer mamar sau ovarian sau radio-terapie mamară în antecedentele personale,pot începe controlul mamografic începând de la vărsta de 30 de ani.

Mamografia se realizează într-un cabinet special amenajat, cu ajutorul mamografului,ce reprezintă o versiune a aparatului cu raze X,efectuându-se întotdeauna cel puțin două clișee,față și profil ale fiecărui sân.

Înainte de efectuarea mamografiei, radiologul așează pacienta dezbrăcată până la talie în fața aparatului și îi comprimă sânul între placa port-film și o placă transparentă,examenul

realizându-se pe rând pentru ambii sânii,realizându-se cel puțin două clișee,față și profil,ale fiecărui sân,uneori,dacă este necesar, se pot realiza clișee suplimentare,spre exemplu un clișeu oblic,care permite vizualizarea zonei axilare.

Dacă există scurgeri prin mamelon,se injectează un produs de contrast,pentru a efectua opacifierea canalelor glactofore,această procedură poartă numele de galactografie. Fig.5 Realizarea screeningului mamografic

Această investigație poate să dureze aproximativ 20 de minute,iar majoritatea femeilor spun că în timpul realizării acestui examen,nu simt nici-un fel de durere,totuși poate apărea o senzație de discomfort,atunci când medicul fixează glanda mamară,pentru realizarea mamografiei

Elementele radiologice care ar putea arăta existența unui cancer mamar pot fi reprezentate de o opacitate,ce prezintă de regulă contur difuz sau se prezintă sub forma unei formațiuni noroase,cu contur șters; edem,ce apare ca un halou transparent,în jurul tumorii;existența spiculilor sau a microcalcificărilor,precum și îngroșarea lizereului cutanat,care se compară,raportat la celălalt sân.

Deși e vorba de o metodă care folosește raze X,doza de radiație, pe care o primește femeia în timpul screeningului mamografic, nu prezintă niciun risc și este redusă comparativ cu radiația de care ar putea avea nevoie pentru a trata cancerul mamar,astfel că beneficiile mamografiei depășesc riscurile iradierii,aceasta depistând cancerul de sân în stadiu incipient, la dimensiuni foarte mici de 5 mm, în timp ce la un examen clinic se poate depista când tumora are un diametru de cel puțin 1cm.

Fig.6 Formațiuni tumorale-imagini mamografice

Examenul clinic:

Reprezintă o metodă de screening,realizată de către un cadru medical cu pregătire și are un rol foarte important în depistarea precoce a cancerului mamar,datorită faptului că este eficient și este simplu de realizat.

Examinarea clinică periodică a sânilor, constă în efectuarea inspecției și palpării sânilor și a regiunilor ganglionare regionale,după reguli binecunoscute,practicată alături anamneza detaliată a pacietului,care trebuie să urmărească date cu privire la antecedentele pacientului,la factorii de risc sau la apariția simptomatologiei,această examinare putând determina un procent semnificativ de cancere în stadii incipiente.

Această examinare este utilă,doar în condițiile în care este realizată corect și cu foarte mare atenție,astfel că ,,The American Cancer Society,, ( ACS),recomandă ca femile să înceapă această metodă preventivă la vârsta de 20 de ani, o examinare la 3 ani între vârstele de 20-39 de ani și anual, de la vârsta de 40 de ani.

III.2 Reguli de investigare:

Pentru stabilirea diagnosticului de cancer,este nevoie de un demers complex,ce constă în comunicarea pacientei, cu întreg personalul medical.

Deși diagnosticul de certitudine este cel anatomo-patologic, pentru grăbirea momentului diagnosticului și pentru un raspuns favorabil la tratament, este foarte importantă parcurgerea etapelor preliminare care ridică de timpuriu suspiciunea existentei unui cancer de sân,ceea ce crește șansele la vindecare și previne diagnosticarea tardivă,în stadii avansate.

Pentru a obține informații importante,este necesar să se efectueze anamneza și examenul fizic de rutină,al pacientului.

Diagnosticul clinic,presupune efectuarea unui examen clinic,ce se realizează prin inspecție și palpare,alături de anamneza pacientului.

Diagnosticul paraclinic constă în efectuarea tuturor investigațiilor necesare pentru a pune un diagnostic exact,iar pe baza informațiilor obțiute în urma acestor investigații,se determină abordarea terapeutică și planificarea tratamentului.

DIAGNOSTIC CLINIC:

Presupune:

-Anamneza

-Inspecția

-Palparea

Anamneza:

Această etapă trebuie realizată cu atenție și trebuie să urmărească în primul rând obținerea datelor privind factorii de risc în etiologia cancerului mamar,precum antecedente heredocolaterale,privind cancerul mamar sau alt tip de cancer,antecedente personale care vor evidenția data apariției primei menstruații,numărul nașterilor și a avorturilor,vârsta de instalare a menopauzei,precum și antecedente personale patologice,care vor nota bolile infectocontagioase,boli generale,intervenții chirurgicale,cu referiri în special la existența eventualelor traumatisme,leziunilor displazice sau tumorale benigne ale sânului.De asemenea, anamneza va stabili istoricul bolii actuale,precizându-se debutul acesteia,data apariției primului simptom și analiza atentă a principalelor simptome.

Inspecția :

Reprezintă,următoarea etapă a diagnosticului clinic,după realizarea în detaliu a anamnezei pacientului.Se poate realiza,atât în ortostatism cât și în poziție șezândă,mai întâi cu brațele pe șolduri și apoi cu ele pe ceafă sau întinse deasupra capului,trebuie menționat faptul că pentru realizarea corespunzătoare a inspecției este necesară o bună iluminare.

Prin inspectie se va examina cu atenție aspectul exterior al sânilor,starea areolei și a mamelonului,urmărind anomalii precum retracția sau devierea mamelonului,eventuale scurgeri,prezența crustelor,a unor ulcerații,eroziuni sau retracția pielii.

Comparativ,se va observa,volumul și conturul sânilor,pentru a verifica existența unor proeminențe anormale sau depresiuni,existența unor anomalii de formă,asimetrii sau modificări la nivel tegumentar,cum ar fi roșeața,eritemul,dilatarea venelor subcutanate,edemul cutanat.

Se inspectează,apoi fosele supraclaviculare și regiunile axilare, principalele zone de drenaj limfatic, pentru a descoperi eventuale modificări la acest nivel.

Palparea :

Reprezintă o metodă clinică,importantă pentru aprecierea leziunilor mamare și stabilirea diagnosticului de cancer mamar.

Palparea se realizează examinând pacienta în ortostatism,în clinostatism dorsal,sau se mai poate realiza în poziție șezândă,se face mai întâi examenul cu brațele întinse pe lângă corp,apoi cu brațele întinse deasupra capului.

Palparea trebuie să fie executată cu atenție și delicatețe de către examinator,cu palma întinsă și cu degetele apropiate,explorând toată suprafața sânului,de la stern și până la marginea anterioară a marelui dorsal,respectiv de la claviculă,la șanțul submamar.

În cazul în care se descoperă o masă tumorală în sân,se va stabili întâi sediul leziunii,

localizarea și dimensiunile,apoi se vor preciza caracterele tumorii însăși.

Sânul se împarte convențional în 5 cadrane,două externe, două interne și unul central,linia de separare între ele fiind creată de două linii perpendiculare, care trec prin mamelon și linia paralelă cu marginea areolei și situată la 1 cm distanță în afara ei,această împărțire ajută la stabilirea sediului leziunii.

Dimensiunile tumorii se exprimă obligatoriu în centimetri și se ține seama de cel mai mare diametru al tumorii, deoarece prima apreciere dimensională are o importanță deosebită,atât în clasificarea stadială,cât și în urmărirea evoluției ei în timp.

Celelalte caracteristici tumorale,ce se urmăresc sunt consistența,conturul,limitele,forma, mobilitatea și sensibilitatea tumorală,tumora malignă fiind de obicei dură,cu margini neregulate,cu limite difuze,imobilă și indoloră.

Se vor analiza raporturile tumorii cu tegumentul și planurile profunde.Raporturile tumorii cu tegumentul,reprezintă un factor important pentru stabilirea diagnosticului,în deosebi în fazele precoce,astfel că se poate observa prezența aderenței,în care tegumentele sunt deprimate la nivelul tumorei,acest lucru putând fi observat prin manevre ușoare de tracțiune ale sânului,în diferite sensuri.Pentru diagnosticarea precoce, un semn caracterstic este cercetarea paralelismului pliurilor cutanate,prin manevra plicaturării tegumentului,absența acestuia arată o aderență incipientă.

În ceea ce privește prezența raporturilor tumorii cu mușchiul pectoral sau cu peretele toracic,prognosticul este rezervat,pentru că aceste raporturi sunt întâlnite de obicei în stadiile avansate ale cancerului.Pentru aprecierea acestor raporturi,se cercetează inițial,mobilitatea tumorii pe mușchiul pectoral relaxat și apoi în timpul contractiei muschiului, ce se realizează prin presiunea pe un plan tare pe care pacienta o execută cu brațul de aceeași parte sau punând pacienta să realizeze mișcarea de adducție a brațului, în timp ce examinatorul se opune acestei mișcări (manevra lui Tillaux),astfel se poate observa dacă sânul este mobil sau imobil pe torace,iar dacă acesta este imobil pe torace,chiar și în cazul în care mușchiul pectoral este relaxat, această situație este considerată ca fixare la peretele toracic.

În continuare, se execută o ușoară mișcare de masaj asupra mamelonului,pentru evidențierea unei eventuale scurgeri mamelonare, se examinează apoi sânul cotralateral respectând aceleași proceduri și se începe analizarea ganglionilor limfatici din regiunea axilară,regiunea supraclaviculară și subclaviculară.

DIAGNOSTIC PARACLINIC:

Stabilirea diagnosticului paraclinic se bazează pe efectuarea investigațiilor imagistice,precum, mamografie, ecografie, eventual RMN mamară,urmate de confirmarea anatomopatologică prin puncție-biopsie sau biopsie excizională.

Dintre toate metodele imagistice, mamografia este metoda de elecție folosită în detectarea cancerului mamar,cât mai timpuriu și se folosesc diferite tehnici de mamografie, incluzând una clasică și una digitală.Totodată,trebuie menționat faptul că mamografia de screening,nu trebuie conundată cu mamografia diagnostică,cea din urmă realizându-se după detectarea unei anomalii palpabile și are ca scop,în general,evaluarea restului sânului înainte de biopsiere.

Termografia de contact este o metodă imagistică neinvazivă,rapidă și ieftină folosită pentru depistarea și diagnosticul cancerului, bazându-se pe observația că celulele canceroase emit mult mai multă căldură decât celulele sănătoase,fapt ce se datorează metabolismului diferit al celulelor canceroase,care consumă mai multă energie și au o rată de multiplicare crescută.

Această metodă constă în scanarea, la nivel cutanat,a zonei bolnave,prin intermediul unor senzori și compunerea unei hărți termice a acestei zone.Un sistem expert,interpretează harta în mod automat și diagnosticul se afișează pe ecran.

Imaginile în infraroșu,pot determina modificările timpurii,detectând formațiuni tumorale foarte mici,ce nu pot fi palpate sau sesizate prin alte metode,totodată această investigație are beneficiul că este neinvazivă și se poate realiza ori de câte ori este nevoie,de aceea se pot realiza mai multe termografii,pe parcursul lunilor sau anilor,ce se pot compara și pot oferi informații timpurii despre vascularizația locală si modificările biochimice,mai ales la persoanele cu risc,astfel că pacienții au șanse mult mai mari de a detecta precoce cancerul.

Totuși,termografia nu poate localiza tumora în sine,cu toate acestea, există unele particularități,în cadrul cărora mamografia nu reușește să detecteze formațiunile canceroase,spre exemplu, la femeile care alăptează sau la cele cu sâni mari și denși,fiind

mai greu de interpretat,în aceste cazuri, termografia reușește să identifice zonele cu posibile tumori,de asemenea asocierea termografiei mamare cu celelalte analize de rutină,precum examenul clinic sau mamografia a arătat atât o creștere de detecție precoce a cancerului mamar,cât și o creștere a ratei de supraviețuire.

Ultrasonografia sau ecografia reprezintă o metodă imagistică neinvazivă,ce folosește ultrasunetele pentru vizualizarea diferitelor organe.

Această metodă,se folosește pentru investigarea glandei mamare,oferind informații utile despre patologia sânului și se poate aplica la orice vârstă,fiind neinvazivă,nedureroasă și repetabilă,ori de câte ori este cazul.

Prima investigație recomandată femeilor tinere,sub 45 de ani,este de cele mai multe ori ecografia,acest lucru se datorează în primul rând faptului că la vârsta tânără este foarte frecventă legătura dintre schimbările glandelor mamare și fibroadenom sau mastopatia fibrochistică,ce se depistează foarte foarte bine cu ajutorul ecografiei și în al doilea rând,la femeile tinere glanda mamară este prea densă,iar mamografia nu poate vizualiza suficient sânul dens,spre deosebire de ecografie.

Ecografia este recomandată și femeilor însărcinate,precum și femeilor care urmează tratamente hormonale cu estrogeni pentru fertilizare,cele din urmă,pot fi urmărite privind eventualele efecte secundare ale tratamentului asupra sânului.

Această investigație,este cea mai potrivită pentru diferențierea unui nodul,reprezentat de o formațiune solidă,de un chist,reprezentat de o formațiune lichidă,această diferențiere fiind foarte importantă deoarece tratamentul este diferit,și de asemenea poate face diferența între un nodul benign și unul malign,în special la dimensiuni începând cu 1 cm.

De ecografie,pot beneficia toate femeile,indiferent de vârstă,iar femeile în vârstă de peste 45 de ani,beneficiază de ecografie pentru aceleași indicații ca cele tinere,doar că la această vârstă este necesară neapărat și efectuarea unei mamografii.

Examinarea RMN: reprezintă o metodă de explorare imagistică,prin intermediul căreia se obțin secțiuni tomografice cu grosimi între 1-30 mm,în orice plan al spațiului,prin utilizarea unor impulsuri de radiofrecvență într-un câmp magnetic intens și omogen.

Datorită faptului că este o metodă,care nu folosește radiațiile X,reprezintă o modalitate foarte bună de explorare a organelor genitale feminine și masculine,implicit a sânilor.

Această examinare,nu reprezintă o metodă de primă intenție pentru investigarea glandei mamare,folosindu-se ca metodă diagnostică adjuvantă după mamografie și ecografie.

Intervenția durează aproximativ 30-45 de minute,folosind substanță de constrast și are ca principale indicații stadializarea tumorilor multioculare,suspiciune de recidivă tumorală, urmărirea imagistică a protezelor de silicon și în mod special,se folosește ca screening pentru pacientele tinere cu risc crescut,ce au mutații ale genelor BRCA 1 și BRCA 2.

Diagnosticul histologic al cancerului și definirea tipului tumorii este primul pas în planificările investigațiilor ulterioare și al deciziilor asupra opțiunilor de tratament,astfel că un rol semnificativ al chirurgiei în tratamentul pacienților cu cancer este obținerea unor probe de țesut,adecvate pentru un diagnostic histologic.

Aceste probe,se obțin după stabilirea certă a diagnosticului de cancer,prin implicarea unui medic chirurg experimentat,care va efectua o biopsie pentru prelevarea unei mostre de țesut,urmând a fi examinată microscopic de către medicul anatomopatolog.

Examenul anatomopatologic se poate realiza prin puncția-biopsie sau biopsia excizională,puncția citologică cu ac subțire nu se mai recomandă în diagnosticul cancerului mamar deoarece nu pot preciza factorii de prognostic necesari alegerii conduitei terapeutice.

Puncția-biopsie histologică,se realizează cu un ac de calibru mare,prelevându-se un fragment tisular mare,de la nivelul leziunii mamare suspecte și de cele mai multe ori puncția biopsie se realizează sub ghidaj ecografic și se realizează sub anestezie locală cu xilină.

Biopsia mamară excizională este o metodă chirurgicală prin care se îndepărtează în totalitate formațiunea tumorală împreună cu o margine de siguranță din țesutul mamar peritumoral sănătos. Excizia întregii leziuni scade riscul diseminării tumorale, elimină problemele de recoltare și asigură suficient țesut pentru realizarea examenului histopatologic.

Diagnosticul anatomo-patologic final trebuie să se facă în concordanță cu clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), iar încadrarea în clasificarea TNM (International Union Against Cancer și American Joint Committee on Cancer, ediția 2002) se face numai după analiza tuturor țesuturilor prelevate și efectuarea tuturor investigațiilor cerute de stadializare. Examenul histopatologic trebuie să precizeze:

– tipul histologic,

– volumul tumoral,

– nivelul invaziei tumorale (carcinom invaziv,carcinom in situ),

– gradul de diferențiere,

– statusul ganglionar: număr de ganglioni examinați/numărul de ganglioni invadați tumoral,

– statusul receptorilor hormonali [ER, PgR],

– statusul HER2,

– starea marginilor de rezecție în cazul intervențiilor chirurgicale.

Pe lângă aceste intervenții,se mai pot realiza și examinări complementare,ce sunt foarte importante,deși nu oferă date absolut specifice pentru cancer,mai ales în stadiile incipiente.

Se mai pot realiza:

-Scintigrafia osoasă

– Radiografia toracică

– Examen computer tomografic (CT) al toracelui și abdomenului

-Teste de laborator: V.S.H, Hemoleucograma, Hemoglobina,Creatinina ,Ureea sangvină ,Glicemia, Hematocrit ,Proteinemia, Ionograma, Timpul de sângerare,Timpul de coagulare,grup sangvin și Rh,Transaminaze.

-Examen sumar de urină

-Urocultură

-Examinări citologice

De asemenea se realizează și explorări funcționale,prin înregistrarea Electrocardiogramei.

Fiecare pacient necesită un diagnostic histologic corespunzător al cancerului, o stadializare adecvată și un plan de tratament,totuși trebuie reținut faptul că nu există un set de teste de rutină adecvat pentru toți pacienții,astfel că o comunicare bună între medicul chirurg,radiolog,ginecolog și anatomopatolog,este cheia pentru stabilirea investigațiilor necesare și elaborarea unui tratament corespunzător.

III.3 Educație sanitară:

Educația pentru sănătate reprezintă o preocupare foarte importantă a medicinii omului sănătos și constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de populație, precum și în dezvoltarea măsurilor educativ-sanitare necesare formării unui comportament sanogenic.

Obiectivul principal al educației sanitare constă în formarea și dezvoltarea în rândul populației, a unui comportament igienic, sanogenic, în scopul apărării sănătății, cât și al participării active a acesteia la programele de ocrotire a sănătății populaționale.

Educația sanitară în cancer,reprezintă pasul către o depistare timpurie a acestei afecțiuni,astfel că unul dintre elementele educației pentru sănătate este reprezentat de interpretarea corectă a semnalelor, pe care organismul ni le transmite atunci când este în pericol,de aceea este foarte importantă cunoașterea semnelor incipiente determinate de cancer.

Se identifică trei nivele de prevenție corespunzătoare fazelor istoriei naturale a cancerelor: prevenția primară,prevenția secundară și prevenția terțiară.

Prevenția primară, conform definiției date de Organizației Mondială a Sănătății (OMS) este „depistarea pacienților înainte de declanșarea bolii”.

Scopul principal al prevenției primare îl reprezintă diminuarea frecvenței cancerelor prin identificarea și, eventual, suprimarea factorilor de risc.

Deși,nu se știe încă cu exactitate ce anume cauzează cancerul de sân,putem spune că anumiți factori de risc sunt legați intr-o oraecare masura de această boală.

Aceștia sunt foarte diverși incluzând: modul de viață, obiceiurile alimentare, factori de mediu, profesionali, hormono-genitali și genetici,care au pondere diferită de la un individ la altul.Astfel că este necesară o educare a populației privind abandoarea obiceiurilor dăunătoare precum,fumat sau alcool,în același timp trebuie cunoscute efectele secundare ale terapiilor hormonale pe termen lung,precum și efectele secundare ale expunerii la pesticide.

Astfel că, este necesară formarea unei opinii de masă,față de un stil sănătos de viață,față de igiena individuală și colectivă, față de alimentație, față de evitarea factorilor de risc, precum și a modului de solicitare a asistentei medicale și a diferitelor mijloace de invesigație și tratament.

Prevenția secundară presupune tratamentul unor leziuni precanceroase sau cancere în stadii incipiente,care nu au expresie clinică, a căror depistare și eradicare poate suprima evoluția spre o neoplazie invazivă și metastazantă.

Prevenția secundară detectează boala după debutul patogenezei și include screening-ul,adică diagnosticarea bolii în fază asimptomatică și depistarea precoce,ce reprezintă diagnosticul în faza simptomelor minime de boală și supravegherea cu scopul prevenirii dezvoltării bolii spre stadiile tardive.

Pentru a putea preveni sau a diagnostica precoce cancerul mamar este nevoie ca pacienții să cunoască atât factorii de risc,cât și simptomatologia cancerului,pentru a putea observa apariția oricărei formațiuni sau modificări apărute la nivelul sânilor,pentru a se putea prezenta imediat la medic.

Totodată este necesară educarea femeilor privind importanța autopalpării,cunoașterea modalității de efectuare a acesteia,precum și recomandările actuale de screening. Recomandările actuale de screening:

Nu există o vârstă limită superioară de practicare a mamografei. Se recomandă ca debutul screening-ului mamografic anual să fie la vârsta de 40 de ani la femeile cu risc mediu de cancer mamar.

În absența unor studii speciale se admite ca periodicitatea examenelor de sân să fie realizate la 2-3 ani,în absența factorilor de risc și acestea să includă autoexaminare lunară, examen clinic anual și un examen mamografic.

În prezența factorilor de risc crescuți,se recomandă autoexaminarea lunară,examen clinic anual și mamografie anuală,mai ales la femeile cu vârsta de peste 45 de ani.

Prevenția terțiară:se definește ca prevenția recidivei loco-regionale și /sau a bolii metastatice,după efectuarea terapiei inițiale,cu intenție curativă prin chirurgie și radioterapie. Acest tip de prevenție permite o diminuare a sechelelor post-terapeutice și o scădere a nivelelor de mortalitate și presupune terapiile adjuvante ( chimio-radio- și hormonoterapia), cu scopul prelungirii intervalului liber de boală și eventual, la prelungirea supraviețuirii.

III.4 Rolul asistentului medical în depistarea precoce a cancerului mamar:

Orice personal medical,se confruntă cu problemele determinate de cancer,așa că această afecțiune a devenit o parte importantă a muncii oricărui cadru medical,fie și doar pe plan emoțional,astfel că trebuie să cunoască progresele și noutățile obținute pentru tratarea acestei afecțiuni.

Asistentul medical,care lucrează în domeniul oncologiei și nu numai,are obligația să-și actualizeze permanent cunoștințele medicale despre cancer,deoarece are un rol important în coordonarea echipei de îngrijire a pacienților ce suferă de această afecțiune.

Îngrijirea pacientului oncologic presupune multă atenție,competență și rigoare,caracteristici pe care asistentul medical trebuie să le dețină,de asemenea datorită faptului că informațiile sunt în continuă creștere,este necesară educația și perfecționarea personalului medical,iar cunoștințele acumulate să fie utilizate într-un mod cât mai corect și eficace,în beneficiul pacienților.

Asistentul medical are rolul de a învăța populația în mijlocul căreia lucrează,să cunoască simptomatologia cancerului mamar,să ofere informații cu privire la importanța depistării precoce a acestei afecțiuni,precum și să îndrume către efectuarea screening-urilor periodice.

Asistentul medical nu are un rol important doar în educarea pacienților,la locul de muncă,ci și în educarea populației,a cunoscuților ,pe care trebuie să-i sfătuiască și să-i îndrume cu privire la efectuarea lunară a examenului de autopalpare,de asemenea trebuie să încurajeze prezentarea la medic,în cazul apariției modificărilor la nivelul glandei mamare.

Totodată,asistentul medical poate lua măsuri,educând pacienții pentru a avea un stil de viață sănătos și sfătuindu-i să evite factorii care ar putea avea rol în apariția cancerului.Este important să-i sfătuiască în legătură cu importanța unei alimentații echilibrate,să-i îndrume spre un stil de viață sănătos,ferit de expunerea excesivă la substanțe ce ar putea fi dăunătoare orgasnimului.

Rolul asistentului în ingrijirea pacientelor diagnosticate cu această boală,constă de asemenea și într-o bună informare despre descoperirile din ultimii ani cu privire la tratament,despre durata tratamentului,gestionarea efectelor secundare,precum și scopul tratamentului.

Asistentul medical organizează și monitorizează acțiunile permanente de depistare precoce a cancerului și de asemenea măsurile de profilaxie primară și secundară din teritoriu.

Participă la lucrările comisiei de diagnostic și indicație terapeutică oncologică din unitatea sanitară de unde aparține,unde prezintă cazurile din evidența proprie,depistate recent sau la care au intervenit modificări importante ale stării de sănătate.

Colaborează cu inspecția sanitară din cadrul Direcției de Sănătate Publică,județene,pentru a identifica factorii de mediu,care ar putea prezenta riscuri de îmbolnăvire prin cancer,de asemenea inițiază și participă la acțiuni de educare sanitară a populației.

Întocmește și păstrează evidența stării de sănătate a pacienților,bolnavi de cancer din teritoriu,urmărind prezentarea acestora pentru efectuarea tratamentului,la unitățile sanitare specializate.

PREZENTAREA CAZURILOR

Nursingul,reprezintă o entitate de sine stătătoare,apărută din cele mai vechi timpuri,din dorința de a fi mai aproape de om și de nevoile sale.

Procesul de nursing cuprinde identificarea nevoilor individului,grupului sau comunității,stabilirea priorităților,preum și planificarea și furnizarea îngrijirilor.

Definiția Virginiei Henderson spune că nursingul presupune"Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea, necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil".

Asistenta medicală întocmește procesul de îngrijire,ceea ce reprezintă modul în care aceasta determină problema pacientului și planifică îngrijirile,prin problema pacientului înțelegându-se imposibilitatea acestuia de a-și satisface, independent de alții,una sau mai multe din cele 14 nevoi fundamentale enunțate de Virginia Henderson:

-nevoia de a respira și de a avea o circulație adecvată -nevoia de a se alimenta și de a se hidrata -nevoia de a elimina -nevoia de a se mișca și a păstra o poziție corectă -nevoia de a dormi și de a se odihni -nevoia de a se îmbrăca și de a se dezbrăca -nevoia de a-și menține temperatura în limite normale -nevoia de a fi curat și de a-și proteja tegumentele -nevoia de a evita pericolele -nevoia de a comunica cu semenii săi -nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea -nevoia de a-și păstra religia și valorile proprii –nevoia de a fi util ,ocupat -nevoia de a se recreea

CAZUL I

Culegerea datelor:

Surse de informație: -Pacient -Foaia de observație -Familia -Echipa de îngrijire

IDENTIFICAREA PACIENTULUI:

Nume și prenume: A.I.M Vârsta: 67 de ani Sex: feminin Naționalitate: română Stare civilă: căsătorită Religie: creștin-ortodoxă Ocupație: pensionară Condidiții de viață și muncă: bune Proteze: nu prezintă Alergii: nu prezintă alergii Aspectul cavității bucale: limbă uscată,fără depozit,dentiție incompletă,mucoasă bucală uscată Aspectul pacientului: facies suferind,tegumente și mucoase uscate,palide Acuitate vizuală: în limite fiziologice vârstei Acuitate auditivă: în limite fiziologice Acuitate olfactivă: percepe mirosul și gustul Acuitate dureroasă: percepe durere la nivelul glandei mamare stângi Semne particulare: nu prezintă Sistem osteo-articular: integru Grup sangvin: AII Rh negativ Date antropometrice: Greutate 60 kg ; Înălțime 1,62 m

Domiciliul: comuna Brănești,județul Ilfov Condiții psihosociale: stare de conștiență păstrată,comunicare nealterată,grad de autonomie prezent,anxietate moderată Diagnostic la internare: Neoplasm mamar stâng Data internării: 12.05.2011 Data externării: 14.05.2011

MOTIVELE INTERNĂRII:

-nodul la nivelul sânului stâng,observat recent -durere și usturime la nivelul sânului stâng -scăderea apetitului și moderată pierdere în greutate -anxietate moderată și insomnii

ISTORICUL BOLII: Pacienta A.I.M,în vârstă de 67 de ani,domiciliată în județul Ilfov,s-a internat în secția Oncologie medicală,cu diagnosticul Neoplasm mamar stâng.

Pacienta afirmă că în urmă cu aproximativ trei luni,a suferit un traumatism la nivelul sânului stâng,dar nu a observat vreo modificare imediată.

De circa trei săptămâni a observat apariția unui nodul situat profund, dureros la palpare,de asemenea a sesizat și o modificare a apetitului,aceste simptome au determinat-o pe pacientă să se prezinte la medicul oncolog,care în urma examinării clinice i-a recomandat efectuarea unei mamografii bilaterale.

Mamografia a confirmat existența unei formațiuni tumorale la nivelul sânului stâng și s-a decis realizarea unei puncții mamare pentru examenul citologic,pentru a confirma diagnosticul de malignitate,având un rol major în stabilirea schemei de tratament citostatic și a etapelor tratamentului.Examenul citologic a confirmat existența celulelor maligne și astfel s-a hotărât cu acordul pacientei începerea tratamentului oncologic.

Tot din discuția cu pacienta am aflat că în familie nu au existat antecedente privind această boală.Starea generală a pacientei este bună, însă este prezentă starea de anxietate,teama de tratament și de efectele adverse.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Stare generală: alterată,pacient anxios Tegumente și mucoase: palide,uscate Țesut celular subcutanat: normal reprezentat Sistem muscular: normoton,normokinetic Sistem osteo-articular: integru Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil Aparat respirator: torace cu conformație normală și mișcări respiratorii simetrice,egale pe ambele hemitorace ; sonoritate pulmonară normală ; frecvență respiratorie-16 respirații/minut Aparat cardio-vascular: P-75 p/min ; TA-160/70 mm Hg Aparat digestiv:aparat digestiv integru,organe în limite normale Aparat renal: aparat renal integru ; micțiuni fiziologice 4-5/ zi Sistem nervos central: pacientă echilibrată psihic ; orientată temporo-spațial Obiceiuri alimentare:2-3 mese/zi,fără orar stabil ; hidratare: 1-1,5 l lichide/zi,nu consumă alcool,fumătoare. Obișnuințe igienice: pacientă independentă în efectuarea igienei personale Activități recreative: emisiuni TV Eliminări: micțiuni 4-5/zi ; scaun-un scaun la două zile Diaforeză: transpirații moderate Vărsături:nu prezintă Expectorații: nu prezintă

NEVOI FUNDAMENTALE PERTURBATE:

-Nevoia de a evita pericolele

-Nevoia de a se alimenta și hidrata

-Nevoia de a dormi și a se odihni

-Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite fiziologice

-Nevoia de a se mișca și a păstra o poziție corectă

-Nevoia de a elimina

-Nevoia de a comunica cu semenii să

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Conform modelului conceptual al VIRGINIEI HENDERSON

EVALUARE FINALĂ

Pacienta A.I.M a fost internată la data de 12.05.2011, cu diagnosticul de Neoplasm mamar stâng.

Pacienta se externează pe data de 14.05.2011 , cu starea ameliorată,astfel că își poate îndeplini singură nevoile fundamentale.

Se externează cu următoarele recomandări :

-evitarea obiceiurilor dăunătoare sănătății și a stres-ului

-evitarea eforturiilor fizice mari , evitarea aglomerației ;

-revine pentru urnătoarea secvență de chimioterapie pe data de 19.06.2011.

CAZUL II

Culegerea datelor:

Surse de informație: -Pacient -Foaia de observație -Familia -Echipa de îngrijire

IDENTIFICAREA PACIENTULUI:

Nume și prenume: P.M Vârsta: 61 de ani Sex: feminin Naționalitate: română Stare civilă: văduvă Religie: creștin-ortodoxă Ocupație: pensionară Condiții de viață și muncă: bune Proteze: nu prezintă Alergii: nu prezintă alergii Aspectul cavității bucale: dentiție incompletă,mucoasă bucală uscată Aspectul pacientului: facies suferind,tegumente și mucoase uscate,palide Acuitate vizuală: în limite fiziologice vârstei Acuitate auditivă: în limite fiziologice Acuitate olfactivă: percepe mirosul și gustul Acuitate dureroasă: nu prezintă Semne particulare: nu prezintă Sistem osteo-articular: integru Grup sangvin:B III ; Rh negativ Date antropometrice: Greutate 48 kg ; Înălțime 1,64 m

Domiciliul: comuna Plătărești,județul Călărași Condiții psihosociale: stare de conștiență păstrată,comunicare nealterată,lipsa de cunoștințe privind starea actuală de boală și prognosticul bolii ,anxietate moderată Diagnostic la internare: Neoplasm mamar drept Data internării: 02.04.2010 Data externării: 07.04.2010

MOTIVELE INTERNĂRII:

-durere la nivelul sânului drept și axilei drepte -grețuri și inapetență -scădere severă în greutate

ISTORICUL BOLII:

Pacienta P.M , în vârstă de 61 de ani,domiciliată în județul Călărași,se prezintă la secția Oncologie,pe data de 02.04.2010,pentru internare,având ca diagnostic de trimitere Neoplasm mamar drept operat,pentru efectuarea tratamentului de chimioterapie citostatică,în secvența a-IV-a .Bolnava locuiește la curte,în condiții decente,aceasta locuind singură deoarece soțul a decedat în urmă cu 5 ani.

Din relatarea pacientei, aceasta afirmă că în familie,au existat antecedente privind această boală,mama pacientei decedând din cauza aceleiași afecțiuni.

Pacienta a menționat că în urmă cu 4 ani,s-a prezentat la medic pentru un control de rutină,în urma căruia,acesta i-a recomandat efectuarea unor investigații suplimentare.Pacienta s-a adresat Institutului Oncologic-București,unde în urma investigărilor,examenul histopatologic a confirmat o tumoră de natură malignă,la nivelul sânului drept,astfel că personalul medical împreună cu pacienta au luat decizia de a efectua intervenția chirurgicală,pentru extirparea tumorii mamare.

Pacienta precizează de asemenea,că în urmă cu o lună,în urma examenului de autopalpare,a observat că prezintă durere la nivelul sânului și axilei drepte,de asemenea aceasta a început să piardă foarte mult în greutate în ultima jumătate de an,manifestări ce au determinat-o să se prezinte iarăși la medic.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Stare generală: alterată,pacient anxios,anemic Tegumente și mucoase: palide,uscate Țesut celular subcutanat: normal reprezentat Sistem muscular: normoton,normokinetic Sistem osteo-articular: integru Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil Aparat respirator: torace cu conformație normală și mișcări respiratorii simetrice,egale pe ambele hemitorace ; sonoritate pulmonară normală ; frecvență respiratorie-17 respirații/minut Aparat cardio-vascular: P-75 p/min ; TA-180/60 mm Hg Aparat digestiv:aparat digestiv integru,organe în limite normale Aparat renal: aparat renal integru ; micțiuni fiziologice 3-4/ zi Sistem nervos central: pacientă echilibrată psihic ; orientată temporo-spațial Obiceiuri alimentare:2 mese/zi,fără orar stabil ; hidratare: 1 l lichide/zi,nu consumă alcool,pacient nefumător Obișnuințe igienice: pacientă independentă în efectuarea igienei personale Activități recreative: emisiuni TV Eliminări: micțiuni 3-4/zi ; un scaun/zi Diaforeză: transpirații profuze Vărsături:nu prezintă Expectorații: nu prezintă

NEVOI FUNDAMENTALE PERTURBATE:

-Nevoia de a se alimenta și hidrata

-Nevoia de a fi curat și de a-și proteja tegumentele

-Nevoia de a dormi și a se odihni

-Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite fiziologice

-Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea

-Nevoia de a se mișca și a păstra o poziție corectă

-Nevoia de a comunica cu semenii săi

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Conform modelului conceptual al VIRGINIEI HENDERSON

EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.M a fost internată la data de 02.04.2010, cu diagnosticul de Neoplasm mamar drept operat.

Pacienta se externează pe data de 07.04.2010 , cu starea ameliorată,astfel că aceasta își poate îndeplini singură nevoile fundamentale.

Se externează cu următoarele recomandări :

-evitarea efortului fizic, frigul, umezeala și aglomerația.

-evitarea obiceiurilor dăunătoare sănătății și a stres-ului

-revine pentru următoarea secvență de chimioterapie peste 3 saptămăni la tratament.

CAZUL III

Culegerea datelor:

Surse de informație: -Pacient -Foaia de observație -Echipa de îngrijire -Familia

IDENTIFICAREA PACIENTULUI:

Nume și prenume: C.A Vârsta: 57 de ani Sex: feminin Naționalitate: română Stare civilă: căsătorită Religie: creștin-ortodoxă Ocupație: pensionară Condidiții de viață și muncă: bune Proteze: nu prezintă Alergii: prezintă alergii alimentare,mai exact la căpșuni. Aspectul cavității bucale:dentiție incompletă,mucoasă bucală uscată Aspectul pacientului: facies suferind,tegumente și mucoase uscate,palide Acuitate vizuală: în limite fiziologice vârstei Acuitate auditivă: în limite fiziologice Acuitate olfactivă: percepe mirosul și gustul Acuitate dureroasă: percepe durere la nivelul glandei mamare stângi Semne particulare: nu prezintă Sistem osteo-articular: integru Grup sangvin: AII Rh pozitiv Date antropometrice: Greutate 68 kg ; Înălțime 1,64 m

Domiciliul: comuna Chiajna,județul Ilfov Condiții psihosociale: stare de conștiență păstrată,comunicare nealterată,lipsa de cunoștințe privind starea actuală de boală și prognosticul bolii ,anxietate moderată Diagnostic la internare: Neoplasm mamar stâng Data internării: 04.08.2011 Data externării: 09.08.2011

MOTIVELE INTERNĂRII:

-efectuarea tratamentului de chimioterapie secvența a II a,înainte de efectuarea intervenției chirurgicale

ISTORICUL BOLII:

Pacienta C.A, în vârstă de 57 de ani,domiciliată în București,s-a internat în Secția Oncologie Medicală, pentru tratamentul de chimioterapie secvența a II-a, conform programării cu diagnosticul de Neoplasm mamar stâng neoperat.

Pacienta locuiește într-un apartament cu 2 camere, împreună cu soțul ,în condiții decente de viață.

Pacienta relatează că este la a doua secvență de chimioterapie (din cele patru), înainte de efectuarea intervenției chirurgicale,prima secvență de chimioterapie a fost tolerată bine, neliniștea este dată, în schimb de căderea părului,fapt care a impus o tunsoare scurtă și chiar purtarea unei peruci adecvate.Pacienta fiind neliniștită și datorită faptului că trebuie să efectueze și o intervenție chirurgicală după cele patru secvențe de chimioterapie.

Tot din discuția cu pacienta în ceea ce privește antecedentele, pacienta,a prezentat doar afecțiuni respiratorii și de asemenea are probleme cardiace,antecedentele neavând legătură cu boala actuală.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Stare generală: alterată,pacient anxios. Tegumente și mucoase: palide,uscate Țesut celular subcutanat: normal reprezentat Sistem muscular: normoton,normokinetic Sistem osteo-articular: integru Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil Aparat respirator: torace cu conformație normală și mișcări respiratorii simetrice,egale pe ambele hemitorace ; sonoritate pulmonară normală ; frecvență respiratorie-17 respirații/minut Aparat cardio-vascular: P-75 p/min ; TA-180/60 mm Hg Aparat digestiv:aparat digestiv integru,organe în limite normale Aparat renal: aparat renal integru ; micțiuni fiziologice 3-4/ zi Sistem nervos central: pacientă echilibrată psihic ; orientată temporo-spațial Obiceiuri alimentare:3-4 mese/zi,fără orar stabil ; hidratare: 2 l lichide/zi,nu consumă alcool,pacient nefumător Obișnuințe igienice: pacientă independentă în efectuarea igienei personale Activități recreative: emisiuni TV ;plimbări în aer liber ; teatru Eliminări: micțiuni 3-4/zi ; un scaun/zi Diaforeză: transpirații moderate Vărsături:nu prezintă Expectorații: nu prezintă

NEVOI FUNDAMENTALE PERTURBATE:

-Nevoia de a se recreea

-Nevoia de a se alimenta și hidrata

-Nevoia de a dormi și a se odihni

-Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea

-Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite fiziologice

-Nevoia de a se mișca și a păstra o poziție corectă

-Nevoia de a-și păstra religia și valorile proprii

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Conform modelului conceptual al VIRGINIEI HENDERSON

EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.M a fost internată la data de 04.08.2011, s-a internat în Secția Oncologie Medicală, pentru tratamentul de chimioterapie secvența a II-a, conform programării cu diagnosticul de Neoplasm mamar stâng neoperat.

Pacienta se externează pe data de 09.08.2011 ,cu stare generală bună, tolerând bine tratamentul de chimioterapie citostatică.

Se externează cu următoarele recomandări :

-evitarea efortului fizic,expunerile la soare,umezeală și aglomerația.

-evitarea stresului și a obiceiurilor dăunătoare sănătății

-revine pentru următoarea secvență de chimioterapie peste 3 saptămâni la tratament

CONCLUZII

Neoplasmul mamar reprezintă o problemă majoră de sănătate publică,cu toate că medicina zilelor noastre a progresat și continuă să progreseze semnificativ,această afecțiune reprezintă una din cele mai frecvente tumori maligne cu rată de mortalitate și morbiditate în continuă creștere.

S-a demonstrat prin diferite studii clinice că depistarea precoce a acestei afecțiuni,reprezintă un factor esențial,ce determină scăderea ratei de mortalitate și morbiditate

Reducerea mortalității și a morbidității asociate,precum și îmbunătățirea calității vieții,prelungirea supraviețuirii sau reducerea durerii reprezintă scopurile acestor programe de screening,astfel că eficiența unui test de screening este demonstrată prin scăderea ratei mortalității prin cancer la populația testată,fiind mai mică față de o populație echivalentă,care nu a participat la screening.

Asistentul medical are rolul de a învăța populația în mijlocul căreia lucrează,să cunoască simptomatologia cancerului mamar,să ofere informații cu privire la importanța depistării precoce a acestei afecțiuni,precum și să îndrume către efectuarea screening-urilor periodice.

BIBLIOGRAFIE

Ghid de nursing-Violeta Văcariu,Editura Victor Babeș

Tratat Harrison – Principiile medicinei interne,ed.Teora

Papilian V. „ANATOMIA OMULUI” , vol II, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1982;

L.Titircă-Manual de îngrijire specială acordată pacienților,Ed.Viața medicală românească,București 1998

Titircă-Ghid de nursing,Ed.Viața medicală românească,București 1994

TEHNICI DE EVALUARE ȘI ÎNGRIJIRI CORESPUNZĂTOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE,sub redacția Lucreția Titircă, Editura Viața Medicală Românească, București.

Anghelescu,Tratat de patologie chirurgicală,Ed.Medicală București 2003

C.Mozeș-Tehnica îngrijirii bolnavului,Ed.Medicală București 1997

S.Daschievici,M.Mihăilescu-Chirurgie,Ed.Medicală,București 1999

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX:52014DC0584

1. ESO-MBC Task Force. Metastatic breast cancer. Recommendations proposal

from the European School of Oncology (ESO)-MBC Task Force. Breast 2007; 16:

9–10.

2. Kataja V, Castiglione M. Locally recurrent or metastatic breast cancer: ESMO

Clinical Recommendations for diagnosis, treatment and follow-up. Ann Oncol

2008; 19 (Suppl 2): ii11–ii13

http://amethyst-radiotherapy.ro/

www.sitemedical.ro

http://practica-medicala.medica.ro/

http://www.sitemedical.ro/

http://www.medtorrents.com/