Dependenta de Doguri In Randul Adolecentilor

Dependența de doguri în rândul adolecenților

Adolescența

Adolescența  este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferit de la un individ la altul și depinde de mai mulți factori: sex (în general fetele intră în adolescență înaintea băieților), cadrul socio-cultural etc.

Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări la nivel de comportament și personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală). În același timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi independent și de a decide pentru el însuși. Nevoia părinților de control și de supraveghere devine incrongruentă cu noile nevoi de dezvoltare și comunicare ale copilului, iar conflictele devin sursă permanentă a neînțelegerilor între aceștia. Pentru a depăși dificultățile de relaționare, este util ca părinții să-și stabilească strategii de comunicare în relaționarea cu copii bazate pe empatie și înțelegerea nevoilor, încredere și respectarea intimității și a spațiului privat.Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă legătură cu activitatea lor.

“Factorii hormonali sunt considerați cel puțin parțial responsabili pentru creșterea emoțiilor negative și modificările aleatorii de dispoziție specifice adolescenților. Studiile efectuate pe adolescenți sugerează că nivelele mai mari de gonadotropine și alți hormoni pubertani sunt asociate cu dificultățile de adaptare în adolescență.”

Adolescentul fiind în perioada de tranziție și neindentificand-se încă poate fi “atras” de anumite vicii precum consumul de droguri. Faptul că nu își poate stabili un rol în relațiile cu ceilalți și chiar în relația cu el însuși, dându-și seama că viața înseamnă daruiere, angajare, responsabilitate, întâmpină dificultăți pe care nu le trece cu usurință sau nu le trece deloc și alege o cale aparent ușoară căzând pradă consumului de droguri.

Unii dintre adolescenți încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică și psihică de bine, de exaltare. Un alt motiv ar putea fi teribilismul, consumul de droguri putând fi considerat de adolecenti incitant sau provocator, ei nefiind speriați de cuvinte ca “PERICOL” sau “MOARTE”. Un alt motiv ar fi presiunea grupului, în funcție de nivelul stimei lor de sine, de raporturile cu familia, de rezultatele lor școlare, de imaginea care o au despre sine și pe care vor s-o creeze celorlalți, adolescenții au capacitate diferită de rezistență la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Problemele în familie, la școală, cu prietenii precum și izolarea de colectivitate reprezintă o altă cauză care i-ar putea determina pe adolescenți să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consuma pentru a ascunde sau a depăși anumite probleme le au, de exemplu divorțul părinților, abuzul sau indiferență părinților sau a școlii.

Consilierea psihologică este o intervenție psihologică în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale sau în scopul prevenției și remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament.

Cu alte cuvinte, consilierea psihologică este o intervenție psihologică care se adresează persoanelor aflate în situații de criză, sau care se află în impas în ce privește rezolvarea unor situații din viața personală sau profesională. Persoanele care apelează la consiliere psihologică sunt deci persoane sănătoase, care au totuși nevoie de consiliere pentru a găsi soluții legate de problemele cu care se confruntă.

În funcție de metoda implicată se deosebesc

– consiliere de scurtă durată

– consiliere reciprocă

– parteneriatul de focusing

– consiliere on-line

– consiliere creștină

– consiliere de re-evaluare

– consiliere-intervenție în criză

– consiliere telefonică

– consilierea durerii și doliului

– consiliere relațională

– consiliere de reabilitare

– consiliere centrată pe soluții, etc.

Oportunitatea de consiliere

Consilierea este indicată atunci când vreți să fiți ascultat, sprijinit și ajutat, când vă simțiți izolat de restul lumii, neînțeles și singur, când vreți să vă împărtășiți gândurile și sentimentele, când vreți să beneficiați de sfaturi, idei și informații noi, când aveți nevoie de părerea și ajutorul specialiștilor în problemele dvs.

Consilierea copilului are scopul de a ajuta copilul să depășească diverse momente dificile și să își descopere resursele. Pe parcursul dezvoltării și consolidării personalității copilului au loc multe etape dificile care pot declanșa blocaje emoționale, dificultăți școlare, relații conflictuale, care au asupra lui un impact foarte puternic.

.Problemele frecvente cu care se confruntă familia unui adolescent consummator de droguri

“Organizarea, component și dinamica familiei sunt abordate ținând cont de simptomele adolescentului și de problemele familiei. Cercetările arată că multe dintre problemele de comportament ale adolescenților au cauze comune și că familia joacă un rol im portant în apariția acestor probleme.”

Unele din problemele ce ar putea fi corelate cu problemele de comportament ale adolescentului ar putea fi: părinți consumatori de droguri ce au un comportament antisocial, părinții ce se implica în totalitate sau dimpotrivă deloc în viața adolecentului, comunicarea redusă sau inexistentă între părinți și adolescent, reguli neclare pentru adolescent, părinți inconsecvenți în aplicarea regulilor și a pedepselor pentru comportamentul adolecentului, părinți care nu monitorizează și nu controlează activitățile pe care adolescentul le desfășoară cu cei de vârsta lui, legături slabe între adolescent și familie, coeziune aproape inexistentă a familie.

Așadar, problemele de familie sunt parte integrantă în dezvoltarea adolescenților care consumă droguri și au legătură cu începerea și continuare consumului de către adolescenți, un prim pas al terapiei ar fi îmbunătățirea condițiilor mediului cel mai stabil și cu cea mai mare influență și anume: familia.

În general, adolescenții care au nevoie de terapie prezintă anumite probleme de comportament, cum ar fi: absentism școlar, delincvența juvenilă, anturaj dubios, probleme de comportament acasă, la școală, comportament violent sau agresiv etc.

Familiile adolescenților care se confruntă cu dependența acestora de droguri prezintă negativitate, membrii familiei dând vina unii pe ceilalți pentru ceea ce consideră ei o greșeală în creșterea. Comunicarea în familie este încărcată de furie, nemulțumire amărăciune, ostilitate, părinții considerându-și copilul “nefiind bun de nimic” iar adolescentul să reacționeze fără respect și cu resentimente față de părinte.

Deci, familia reprezintă suportul afectiv pentru fiecare adolescent deoarece e mediul în care copii contruiesc prototipuri pentru toate relațiile umane fundamentale, cum ar fi relație de supra sau subordonare, de complementaritate, de reciprocitate, apărarea propriilor drepturi și respectarea drepturilor celorlalți dar și încrederea în sine, reacția în cazul unei problem. Familia oferă copilului posibilitatea de a se define pe sine prin refletarea în comportamentul membrilor familiei , descoperindu-și rolul și locul în societate.

Lipsa suportului afectiv din partea familiei în perioada adolescenței poate avea urmări grave asupra dezvoltării personale. Absența îndelungată a părinților și nu mă refer strict la o absență fizică ci și la una spirituală, morală determină absentism școlar, depresie, izolare, asociere cu personae și grupuri de calitate îndoielnică, scăderea încrederii în sine și a altor caracteristici deficitare. Un suport afectiv insuficient în etapele dezvoltării personalității poate determina probleme de percepție personală, de indentitate, lipsa încrederii în sine, problemea de cominucare, dezvoltare și totodată, menținerea relațiilor umane. Toți acești factori, fac adolescentul, ce e din pricina tranziției într-un stadiu ușor accentuat de vulnerabilitate, să vadă ca pe o soluție consumul de droguri.

Un singur psiholog în școală nu e de ajuns

Spunem că școala poate suplini cu succes măcar o parte din carențele de educație ale tinerilor. E drept, însă nimeni, absolut nimeni, nu poate înlocui o mamă sau un tată.

În astfel de cazuri disperate, al căror număr crește, din păcate, de la o zi la alta, nici o soluție nu e acoperitoare. De aceea, autoritățile, școala, biserica și comunitățile ar trebui să se implice serios, să pună umărul pentru a salva de la pierzanie o generație întreagă. Riscul există, o spun specialiștii, iar statisticile neoficiale arată cutremurător.

Așadar, părinții ar trebui să se gândeasca mai mult la copiii proprii, să isi faca timp pentru ei, profesorii, să se apropie cu tact și răbdare de elevi, să-i înțeaga și să-i ajute, iar autorităților mai multă responsabilitate, mai multă fermitate, legi aspre pentru sancționarea dealerilor de droguri, campanii solide de prevenire a consumului de substanțe adictive și programe eficiente pentru recuperarea dependenților.

“Pentru cel care este familiarizat cu abundenta literatură de specialitate consacrată emoțiilor, se impune o constatare paradoxală: cel mai adesea sunt tratate doar emoțiile de bază, în timp ce dragotea, ura, angoasa sunt tratate aproape intotdeauana absențe. Or, acestea fac parte din categoria “pasiunilor”, și cu siguranță sin cea a afectelor, trăite și afișate din abundență în viața cotidiană de fiecare dintre noi, fiind exploatate și difuzate de toate mijloacelor de informare : cinema, romane și televiziune- prin știri și reality shows. Într-un mediu social saturat de emoții, dragostea, ură și angoasa joacă roluri de prim plan.”

Așadar, sentimentele precum dragostea, ura, angoasa sunt cele care ne influențează în alegeri, ne domina caracterul și sunt preluate ori învățate din mediul de proveniență. Suferința copiilor este provocată de absența unității, a armoniei în sânul familiei, când, din pricina problemelor, cei mari – mama și tata – uită de adolescent , nu-l mai observă. Atunci, copilul suferă și preferă să se deconecteze consumând droguri.

Consumul de droguri – un strigăt de ajutor

Majoritatea afecțiunilor de care suferă copiii au însă caracter psiho-somatic, adică le contractează acei copii care simt nevoia să fie înconjurați de mai multă dragoste din partea părinților. Mesajul pe care îl transmit ei are un conținut specific – Iubiți-mă, dragi părinți! Vor atenție și dacă nu o primesc consumul de substanțe este o rafulare ideală.

S-ar părea că doar copiii care trăiesc în lipsuri, în sărăcie și nevoi tânjesc după iubirea părintească. De fapt însă exista copii nefericiți și în rândul celor ce au de toate: haine, cărți, dulciuri, dar nu au atenția și dragostea cuvenite. Copiii au nevoie permanent de atenție și iubire, nu doar de o mică porție. Părinții uită sau nu știu că nu mai au un copilot și un adolescent care se dezvoltă – fizic și psihic – deci în condiții optime. Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atenția, grijă părintească.

Familiile în care adolescenții sunt predispuși consumului de droguri

1. Familiile de tip dictatorial

Părinții sau unul dintre părinți își impun voința, subjugă personalitatea copilului și, ca urmare, acesta rămâne infantil, se teme și va continua ca adult să se teamă să-și exteriorizeze simțămintele.

2. Familiile în care părinții petrec prea puțin timp cu copiii

În acest caz, copiii se retrag într-o lume a lor, interioară, ridică un zid între ei și lumea exterioară. De aici – cazurile de autism, în majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

3. Familiile în care părinții ignoră personalitatea copilului

Familiile în care părinții ignoră personalitatea proprie a copilului și îl încarca peste poate cu visele și speranțele lor, pe care nu au reușit să și le împlinească la vremea lor. De fapt, părinții îi manipulează pe copii, îi considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori însă copiii își doresc altceva.

STUDIU DE CAZ

O adolescentă inteligentă , frumoasă, cu rezultate remarcabile la școală dependentă de droguri

Nume și prenume: Mirela Cristescu

Data nașterii: 3.05.1997, Iași

Vârsta: 17 ani

Religia: ortodoxă

Situație parentală: familie monoparentală, locuind cu mama si bunica.

De un an fata încearcă să renunțe la droguri, ajutată de specialiștii din cadrul "Centrului de consiliere individuală și de grup și reabilitare persoane cu dependențe de alcool și alte droguri" din cadrul Fundației "Solidaritate și Speranță" a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. A ajuns aici adusă de doamna dirigintă, îngrijorată de schimbarea radicală pe care o observase la Mirela. Dintr-o adolescentă veselă, implicată în activitățile școlare, cu note foarte bune, tânăra ajunsese de nerecunoscut: era mereu cufundată într-o lume numai a ei, neatentă la ore, cu note din ce în ce mai mici și tristă, tulburător de tristă.

Povestea Mirelei Cristescu e una complicată, ca, de altfel, toate poveștile de viață ale tinerilor care apelează la droguri ca la o "soluție finală". S-a născut dintr-o greșeală de tinerețe a părinților: mama a rămas însărcinată și a ținut ascunsă situația față de cel pe care și-l dorea drept soț, acesta a abandonat-o, în cele din urmă, din cauza sarcinii, iar Mirela s-a născut fără să fie dorită de nici unul dintre părinți. Foarte rapid, mama s-a aruncat în brațele alcoolului, uitând de sine, de copil, de frustrări, de neîmpliniri.

Fetița a crescut mai mult lângă bunica, însă copilăria ca și adolescența i-au fost marcate de episoadele de beție cruntă ale mamei, de bătăile pe care această i le aplică cu regularitate, de singurătate, de tristețe, de o lume care părea să-i fi fost ostilă încă de la naștere. "Tatăl ei este acum profesor la o universitate din vestul Europei, însă n-a recunoscut-o niciodată, din teamă de a nu-și păta imaginea. Mama este alcoolică, iar bunica este bătrână și foarte bolnavă acum. Mătușile ei o jignesc permanent. Degeaba învață bine; nimeni nu se interesează de notele ei, de situația ei, nimeni nu o laudă măcar o dată. Cu toate problemele pe care le-a avut cu drogurile, a încheiat semestrul cu 9,80. Și doar noi, cei de la centru, am felicitat-o", explică Otilia Șarban, consilierul de adicție care se ocupă de cazul Mirelei.

Nevoia de a fi înțeleasă de cineva, de a primi atenție și afecțiune, de a avea cu cine sta de vorbă, iată doar câteva dintre cauzele care au împins-o pe Mirela către adolescenții de vârsta ei, către un anturaj. Iar ca să intre în acest anturaj a trebuit să facă ce făceau și ceilalți, adică să se drogheze. Așa a început totul.

Dependența de droguri s-a instalat treptat. Pe la 14 ani a început să ia doze mari de Tusin Forte, un medicament care se administrează, în mod normal, în caz de răceală. Lua pastile din dorința de a uita de toate. Apoi, treptat, dozele au început să crească. În anturajul în care intrase i se spunea "Regina", pentru că lua cele mai multe pastile (8-13 comprimate într-o singură doză) și era cea mai rezistentă. Ajunsese ca drogurile să-i țină și de foame, și de sete, și de somn. Din cauza medicamentelor luate în cantități atât de mari, a început să aibă probleme cu stomacul.

După medicamente, în anturajul în care intrase a venit "moda" plantelor entobotanice. "A început să fumeze astfel de ierburi, iar multe dintre țigări erau făcute de prietenii ei, în diferite combinații periculoase. Apoi a ajuns și la marijuana, dar nu a consumat mult timp, pentru că, cu cât consumul s-a accentuat, cu atât intervenea egoismul din partea așa-zișilor prieteni, care nu-i mai dădeau drogurile gratis, ca până atunci. Iar ea nu și-a mai permis să-și cumpere. Timp de un an, consumul, în cazul ei, a mers în paralel cu terapia. Consuma droguri, se abținea două-trei săptămâni și iar recădea", își amintește consilierul de adicție.

Părinții trebuie să învețe să comunice cu proprii copii

Așa cum am înțeles cu toții din trista istorie a Mirelei, cei mai mulți dintre tinerii care ajung să se drogheze recurg la respectiva substanță ca la un "surogat al dragostei părinților". Un înlocuitor care suplinește, pentru câteva momente, dragostea și înțelegerea pe care părinții ar fi trebuit să o reverse, la timp, asupra lor. "Golul" pe care un părinte ar trebui să-l umple frumos în procesul de creștere și educare al unui copil e principala cauză invocată de aceștia în ședințele de consiliere: cauza "golului" se plictisesc, nu au pe cine întreba ceva, nu au cui să ceară o soluție potrivită într-o situație problematică, nu au cui cere un sfat, nu au pe umărul cui plânge. Un fragment din mărturia Mirelei spune totul despre lipsa de comunicare dintre părinți și copii: "Mama mea suferă de alcoolism; nu mi-e rușine să recunosc. Acest lucru mi-a dat toată viața peste cap. Am fost crescută de bunica, nașii și mătușile mele cu dragoste, dar acest lucru nu a fost de ajuns. Am simțit mereu nevoia de mamă, de vorbele ei dulci, de sfaturile și îmbrățișările ei calde, în schimb nu am avut parte decât de scandaluri, bătăi și jigniri. Sunt momente în care mi-aș dori să fiu singură pe lume, iar alteori mi-aș dori ca mâna protectoare a tatălui meu să mă apere de bătăile crunte ale mamei. Mi-aș fi dorit măcar o explicație pentru abandonul său, o îmbrățișare, un sărut pe frunte sau măcar o vorbă bună…".

.Consilierea constă în anasamblul acțiunilor pe care consilierul le întreprinde în scopul de a-l ajuta pe client să se angajeze în acțiunile care îl vor conduce la rezolvarea propriilor probleme. Este necesară consilierea familiei dependente, deoarece acesta reprezintă suportul important pentru adolescenții consumatori de droguri. Dacă un memebru al familiei este dependent, automat relațiile din cadrul acelei familii vor fi distorsionate.

Scopul consilierii familiilor adolecentilor dependent de droguri este de a ajuta familia să înțeleagă cauzele care au generat consumul de droguri. Prin consiliere, familia e ajutată să depășească momentul de criză.

Obiectivul consilierii familiale îl reperezinta reducerea factorilor de risc și creșterea factorilor de protecție în mediul familial prin îmbunătățirea abilitățile educative ale părinților, întărirea

legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de droguri, pentru prevenirea abuzului de droguri.

Terapia sistemicã de familie se dovedește ȋn continuare un model cu o consistențã internã extrem de bunã ȋntre teorie și practicã,ceea ce ȋi permite sã fie și eficient și sã influențeze alte orientãri.Ca urmare a intervalului lung dintre ședințe este greu sã se evalueze eficiența sa dupã procesele empicire standard.Totuși ea continuã sã fie una dintre orientãrile fundamentale ȋn terapia de familie.

Bibliografie

Gerald, R., Adams și Michael, D., Berzonsky, Psihologia Adolescenței, București, Ed. Polirom, Anul 2009, p.49

Jacques, Cosnier, Introducere in psihologia emotiilor si a sentimentelor, Iasi, Ed. Polirom, Anul 2007, p.50

Jose, Szapocznik si Olga ,Hervis si Seth, Schwartz, Manual de terapie pentru dependenta de droguri, Bucuresti, Ed. Detectiv, Anul 2007, p.18