Depasirea Barierelor Si Implicarea Parintilor In Activitatea Educativa Formala Si Nonformala a Elevilor

DEPĂȘIREA BARIERELOR ȘI IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITATEA EDUCATIVĂ FORMALĂ ȘI NONFORMALĂ A ELEVILOR

În România, descentralizarea și autonomia unităților de învățământ reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale reformei învățământului. Responsabilitatea locală pentru calitatea educației și succesul școlar se întemeiază pe relații de colaborare variate între familii, școli, comunitate.

Cercetările pedagogice au evidențiat că angajarea efectivă a părinților și familiilor, a membrilor comunității în educația copiilor are de departe un potențial mai mare de schimbare calitativă decât oricare alt tip de reformă educațională.

Parteneriatele dintre școli, familii și comunități pot:

ajuta profesorii în munca lor;

perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;

îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;

îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;

conecta familiile cu membrii școlii și ai comunității;

stimula serviciul comunității în folosul școlilor;

oferi servicii și suport familiilor;

crea un mediu mai sigur în școli.

În efortul de a reduce neîncrederea, școlile trebuie să sensibilizeze familiile într-o manieră respectuoasă și adecvată. De obicei nu lipsa de interes este cea care determină neimplicarea părinților în educarea copiilor. Cele mai frecvente bariere invocate de părinți sunt:

Lipsa timpului. E dificil pentru părinți pentru a găsi timp suficient pentru a se oferi ca voluntari în școlile copiilor lor, pentru a participa la ședințe sau la alte întâlniri și activități, precum și pentru a lua parte la adoptarea deciziilor. Școala trebuie să fie flexibilă în organizarea acestor evenimente. Stabilirea orelor de desfășurare trebuie să fie în concordanță cu timpul liber al părinților.

Sentimentul că nu au cu ce să contribuie. Unii părinți nu sunt siguri dacă au sau nu ceva de valoare cu care să contribuie. Se simt intimidați de director, de profesori, de liderii părinților sau simt că au unele abilități dar nu știu cum să le folosească. În acest caz școala are datoria de a afla care le sunt interesele și abilitățile, inițiază o vânătoare de talente după care se gândește cum poate să valorifice aceste talente. Fiecare părinte are ceva de oferit.

Neînțelegerea sistemului. Mulți părinți nu înțeleg sistemul sau nu cunosc căile prin care pot să se implice în școlile copiilor lor. Soluția ar fi ca școala să întocmească o broșură sau un pliant care să includă reguli, proceduri, răspunsurile la întrebările cele mai frecvente, numerele de telefon ale persoanelor care pot răspunde la aceste întrebări, adrese de e-mail și adresa de internet a școlii.

Diferențele culturale. Comportamentele, tradițiile, obiceiurile populației majoritare pot să-i stânjenească sau să-i jignească pe părinții din alte culturi. Întâlnirile școlare pot să intre în conflict cu sărbătorile religioase. Profesorii trebuie să se intereseze din timp de sărbătorile religioase ale fiecărei categorii și de tradițiile și obiceiurile lor și apoi să sensibilizeze fiecare cultură la valorile, atitudinile, manierele și perspectivele celorlalte culturi.

Sentimentele de intimidare. Din cauza atitudinii unor profesori care prin comportamentul lor transmit mesajul”Părinții să nu se bage”, unele familii nu îndrăznesc să intervină în nici un fel în desfășurarea procesului educativ din școală. Această situație trebuie îndepărtată iar locul ar trebui să îi fie luat, de exemplu, de pancarte cu „ Bine ați venit!” .

Un nivel de cunoștințe scăzut. Unii părinți care nu pot citi bine au dificultăți în a înțelege pliantele, scrisorile și broșurile pe care școala le trimite acasă spre informare. Mulți se simt confuzi când personalul unității folosește un limbaj mult prea elevat. De aceea se recomandă ca limbajul folosit de profesori la întâlnirile cu părinții să fie cât mai simplu și mai direct, să fie siguri că aleg cuvinte pe care toți le vor înțelege.

Întâlnirile plictisitoare. Nimănui nu-i place să piardă timp valoros pentru a veni la întâlniri plictisitoare sau la care nu sunt reflectate nevoile sale. Soluția ar fi ca să existe un scop pentru întâlnire și acesta să reflecte nevoile tuturor. Participanții să aibă posibilitatea să-și exprime interesele.

În afară de cele discutate, școlile pot să înlăture efectiv multe bariere din calea implicării și să inițieze practici destinate să creeze legături între elevi, familie și comunitate. Comunicarea este baza oricărui parteneriat solid. Atunci când părinții și cadrele didactice comunică efectiv, se dezvoltă relații pozitive, problemele sunt mai ușor de soluționat și elevii întregistrează progrese mai mari. Prea frecvent comunicarea la nivelul școlii se realizează într-un singur sens, fără a oferi posibilitatea unui schimb de idei și împărtășirea unor opinii. Relațiile de parteneriat cu părinții necesită un dialog deschis, de la egal la egal, pentru stabilirea obiectivelor și menținerea unei interacțiuni constante.

Pentru a face schimbări semnificative în școlile noastre, membrii familiilor trebuie să fie implicați direct în educația copiilor lor. Pentru a susține această implicare, este nevoie de spijinul școlii, al comunității, al mediilor de afaceri și al instituțiilor guvernamentale. În efortul de a conecta școlile cu părinții, școlile pot:

Să încurajeze părinții și profesorii să stabilească cadrul desfășurării activității de învățare.

Să instruiască personalul școlii. Susținerea parteneriatului este sarcina fiecăruia. Școlile performante valorizează implicarea părinților și apelează la ajutorul acestora.

Să dea teme pentru acasă care să angajeze părinții. De exemplu, pot fi propuse anumite proiecte pe termen lung menite să implice părinții în procesul de învățare, cum ar fi construirea arborelui genealogic al familiei sau descrierea muncii de zi cu zi a părinților.

Să dea părinților putere de decizie. Școlile trebuie să permită opțiunea implicării individuale sau colective a părinților în luarea unor decizii cu privire la obiectivele și standardele școlare.

Să creeze centre de informare pentru părinți. Aceste spații aflate în perimetrul școlii invită părinții să-și împărtășească experiența educațională cu alți părinți și să se implice, alături de personalul școlii, în diverse activități educative.

Școlile constituie elementul-cheie, iar munca lor creează premisele dezvoltării parteneriatelor de succes.

BIBLIOGRAFIE:

Agabrian, Mircea. Școala, familia, comunitatea: manual. Iași, Institutul European, 2006

Șincan, Eugenia; Alexandru, Gheorghe. Școala și familia. Editura Gheorghe-Cârțu Alexandru, Craiova, 1993

Rezumat

Cele mai frecvente bariere invocate de părinți și soluții pentru a-i ajuta să le depășească:

Lipsa timpului.

Sentimentul că nu au cu ce să contribuie;

Neînțelegerea sistemului;

Diferențele culturale.

Sentimentele de intimidare.

Un nivel de cunoștinte scăzut.

Întâlnirile plictisitoare.

Modalități concrete prin care școala poate ajuta familia să se implice activ în educația copiilor.

BIBLIOGRAFIE:

Agabrian, Mircea. Școala, familia, comunitatea: manual. Iași, Institutul European, 2006

Șincan, Eugenia; Alexandru, Gheorghe. Școala și familia. Editura Gheorghe-Cârțu Alexandru, Craiova, 1993