DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
FILIALA SIBIU
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
pentru obținerea gradului didactic I
Coordonator științific,
Lector univ. dr. Ioana Gioconda Tămăian
Candidat,
Prof. Ioana – Maria Ștefani – Moldovan
Școala gimnazială nr. 23 Sibiu
SIBIU
2014-2016
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
FILIALA SIBIU
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
pentru obținerea gradului didactic I
VALORIFICAREA LITERATURII PENTRU COPII ÎN REALIZAREA EDUCAȚIEI MORALE A PREȘCOLARILOR
Coordonator științific,
Lector univ. dr. Ioana Gioconda Tămăian
Candidat,
Prof. Ioana – Maria Ștefani – Moldovan
Școala gimnazială nr. 23 Sibiu
Sibiu
2014-2016
Planul lucrării
Pag.
Introducere
4
Capitolul I: Literatura pentru copii
7
1.1: Specificul literaturii pentru copii
9
1.2: Valoarea educativă a literaturii pentru copii
10
1.3: Valori morale transmise de literatura pentru copii
11
Capitolul II: Educația morală în grădiniță
16
2.1: Etapele educației morale
18
2.2: Scopul și esența educației morale
23
2.3: Principiile educației morale
25
2.4: Principalele metode și procedee pentru realizarea educației morale în grădiniță
27
Capitolul III: Metodologia cercetării
32
3.1. Date generale și contextuale ale studiului aplicativ
32
3.2. Organizarea și desfășurarea studiului aplicativ
34
Capitolul IV: Rezultatele studiului aplicativ
79
Capitolul V: Concluzii
86
Bibliografie
88
INTRODUCERE
Literatura pentru copii reprezintă un izvor de exemple frumoase de comportare oglindite în antiteze între personaje. Creațiile literare oferă copilului exemple și consecințe ale hărniciei sau ale lenei, ale neascultării sau ale ascultării, ale cinstei sau ale necinstei, ale adevărului sau ale minciunii. De asemenea prezintă trăsături pozitive ale unor personaje: cinstea, curajul, înțelepciunea, bunătatea, modestia, prietenia, hărnicia, dar și trăsături negative ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea. O trăsătură esențială în opera literară este îmbinarea valorilor etice cu cele estetice. Prin conflictul bine-rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative. În pregătirea pentru viață poveștile constituie adevărate comori educative, având o compoziție simplă, acțiune concentrată și o profundă învățătură morală, sunt mult gustate și ușor înțelese de copii.
La vârsta preșcolară copilul este dornic de cunoaștere, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot parcursul vieții. În această perioadă se formează ușor automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la trasformarea lor în obișnuințe.
Când copilul primește informații noi care intră în conflict cu ceea ce știe și crede, mintea lui este aruncată într-o stare de dezechilibru. Cel mic încearcă să înțeleagă aceste noi informații, dar își găsește înțelegerea sa actuală nesatisfăcătoare. Ca urmare, el este obligat să modifice structurile existente sau să dezvolte noi abilități, care să-i ofere o nouă perspectivă și noi mijloace de înțelegere a informațiilor. Copiii dobândesc cunoștințe morale acționând psihologic asupra mediului lor. Situații care încurajează copiii să compare, să clasifice, să facă ipoteze și să facă judecăți cresc probabilitatea că ei vor dobândi o înțelegere a obiectelor și a evenimentelor care îi înconjoară.
Am ales ca temă pentru lucrarea de grad „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor” deoarece consider că în societatea în care trăim se pune tot mai puțin accent pe crearea și respectarea de valori morale. Omul contemporan este preocupat de probleme cotidiene și astfel uită să transmită sau să respecte anumite reguli de bun-simț. De multe ori nu ne asumăm faptele pe care le săvârșim, uităm să ne cerem scuze, nu apreciem corect o persoană, uităm să fim toleranți cu cei din jur. Suntem oameni, deci ființe sociale, care trăim într-o societate și pentru ca această conviețuire să fie cât mai plăcută trebuie să cunoaștem valorile morale. Din aceste puncte de vedere, consider tema aleasă una de actualitate.
În lucrarea de față am încercat să arăt cum creațiile dedicate celor mai mici dintre noi se pot utiliza în scopul realizării educației morale, atât de necesară în ziua de astăzi. Am prezentat opere din literatura pentru copii care transmit valori morale precum: cinste, înțelepciune, hărnicie, modestie, adevăr, bunătate etc.
Prin această lucrare doresc să arăt rolul pe care literatura pentru copii îl are în transmiterea valorilor morale ale unui copil. Cu ajutorul acestora consider că se poate modela caracterul viitorului adult.
Această lucrare cuprinde informații necesare oricărei persoane ale cărei preocupări sunt legate de educarea unui preșcolar. Am cules informații din lucrări de mare prestigiu pe care le-am așezat creând o lucrare ce cuprinde tot ceea ce este util de cunoscut în educarea valorilor morale la vârsta preșcolară, din punctul meu de vedere.
Primul capitol aruncă o privire spre literatura pentru copii, acolo unde „trăiesc” personaje cu trăsături pozitive sau negative, în care cel mic se poate transpune. Am încercat să arăt că utilizând creații literare bine alese educatoarea poate să le dezvolte copiilor cele mai frumoase calități ale omului: curajul, cinstea, perseverența și dârzenia în atingerea scopului propus, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia etc.
Al doilea capitol prezintă educația morală, în care am prezentat și analizat atât aspecte teoretice cât și practice. Educația morală, ca latură a educației, presupune un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți.
Capitolul al treilea îl constituie cercetarea pedagogică realizată de mine la grupa mare. Am prezentat modul în care consider că se poate valorifica literatura pentru copii în scopul realizării educației morale a preșcolarilor.
În ultimul capitol prezint rezultatele demersului pedagogic realizat, demonstrând astfel că valorile morale sunt însușite de copii într-un mod plăcut.
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit atât lucrări generale cât și specializate, ghiduri și suporturi pentru aplicarea noului curriculum, precum și surse de internet oficiale.
În concluzie, lucrarea „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor” își propune să adune informații atent selectate din cărți de specialitate, care realizează o analiză a dezvoltării morale a copilului și să prezinte o cercetare pedagogică prin care se arată modul în care se pot folosi opere din literatura dedicată celor mici în scopul transmiterii de valori morale. Am arătat cum un copil poate dobândi trăsături pozitive de caracter (cinste, ascultate, înțelepciune, modestie, bunătate, adevăr) și cum se pot schimba trăsăturile negative (neascultare, lene, minciună, îngâmfare, răutate), utilizând personaje-simbol, care se găsesc în opere dedicate celor mai mici dintre noi.
Lucrarea realizată doresc să constituie un model în aplicarea și susținerea utilizării eficiente a operelor aparținând literaturii pentru copii, care transmit valori morale, în realizarea educației morale a copiilor de vârstă preșcolară.
Capitolul I
LITERATURA PENTRU COPII
,,Copilul – scria Călinescu – se naște curios pe lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura, care îi satisface această dorință îl încântă. Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lectură cu stima sporită pentru om, acesta este secretul marilor lecturi pentru tineret.”
Omului întâlnește pe parcursul vieții valori. Tănase Sârbu consideră că „aceste valori morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului și a stilului distinctiv al oamenilor unii față de alții, cât și în solidarizarea lor, în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viața. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăiește totodată în diferite colectivități, care îi impun anumite criterii de alegere și decizie.”, așa cum la intrarea copilului în grădiniță i se impun acestuia o serie de reguli de comportare într-o colectivitate pe care preșcolarul trebuie să le respecte.
Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale. În anul 1964, scriind despre Jules Vernes și literatura pentru copii, George Călinescu făcea o precizare, prin care sublinia un adevăr psihologic fundamental: copilăria ca stare sufletească este o permanență a vieții noastre, ,,Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.”
Vârsta copilăriei este cea mai frumoasă etapă din viața unui om, perioadă numită ,,vârsta cea fericită”, ,,vârsta inocenței”.
Prin literatura pentru copii înțelegem operele accesibile micilor cititori, indiferent dacă au fost scrise sau nu pentru ei. Astfel, în lucrarea ,,Literatura pentru copii” Ilie Stanciu afirma că ,,Literatura pentru copii este un gen literar care se adresează unui anumit segment de vârstă, respectiv celor aflați la anii copilăriei sau ai adolescenței.”
Literatura pentru copii este un intrument important al dascălului pentru a-l ajuta pe copil sǎ se formeze. De asemenea creațiile literare destinate celor mici contribuie la formarea unui vocabular bogat și activ, copilul căpătând în acest mod o exprimare corectă, aleasă și literară. Pentru ca toate acestea să se realizeze este nevoie de răbdare, perseverență și voință. Nicolae Manolescu este de părere că „Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaștere al copilului, năzuințele, aspirațiile lui cele mai înalte, relevă eroismul oamenilor din zilele noastre, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.”, astfel copilul își alege personaje pe care le ia drept model.
O trăsătură esențială în literatura pentru copii este îmbinarea valorilor etice cu cele estetice. Prin conflictul bine-rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative. În pregătirea pentru viață, literatura adresată copiilor este deosebit de importantă în formarea caracterului moral al viitorului adult.
Literatura pentru copii abundă în valori morale, prezentate într-un mod simplu, pentru ca preșcolarul că le poată înțelege. Noi, dascălii, trebuie să alegem acele opere cu ajutorul cărora să reușim să însușim copilului noțiuni morale și să contribuim la sensibilizarea vieții afective a acestuia. Utilizând corect povești, povestioare, basme, fabule și poezii copiii își formează reprezentări despre: bine și rău, adevăr și minciună, hărnicie și lene, ascultare și neascultare etc. În acest scop utilizarea la grupă a antitezelor între personaje este deosebit de utilă. Creațiile destinate celor mici prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea.
Constantin N. Arseni afirma, într-un articol din „Flacăra”, că literatura are o contribuție dominantă în realizarea unui profil sub aspect moral: „Specialist mare fără orizont mare nu există. Orizont mare fără limbă și literatură maternă, nici vorbă. Numai literatura și arta dezvoltă mintea, sensibilitatea, spiritul omului. Literatura și arta formează tot ce e frumos în creierul nostru.”
Tot ceea ce învață copilul în cadrul activităților de la grădiniță trebuie pus în practică, așa cum afirmă autoarele lucrării „Evaluarea între demersul de proiectare și realizare”: „O condiție deosebit de importantă în formarea morală a pre școlarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinde rile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin ur mare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin acti vitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”.
În concluzie, literatura pentru copii are un rol deosebit în formarea unor trăsături pozitive de caracter, datorită exemplelor pe care le oferă. În creațiile dedicate celor mici valorile estetice se îmbină cu cele etice, contribuind la formarea armonioasă a copilului.
Specificul literaturii pentru copii
Literatura pentru copii este parte a literaturii naționale, care cuprinde acele creații care prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artisitice se dovedește capabilă să intre în relație afectivă cu cititorii lor. Caracterul aparte reiese din specificul receptării la vârsta preșcolară, conform factorilor:
gradul mai redus al dezvoltării psihice (gândire, limbaj, emoții și sentimente estetice),
sfera de interese, trebuințele și preocupările centrate în jurul jocului, al lipsei de griji, al permanentei interogări asupra lumii,
posibilitățile reduse de identificare a mesajului artistic – copiii trebuie inițiați.
În lucrarea „Nivele estetice” Ion Pascadi afirmă că funcția artistică a operelor pentru copii are trei coordonate principale:
1. coordonata cognitivă sau informativă – opera ce comunică informații trasmise printr-un cod și organizate într-un mesaj artisitic.
2. estetică – valorificare a virtuților estetice ale limbajului. Pe lângă cele 4 cateorii estetice fundamentale (frumosul, urâtul, comicul, tragicul) există subcategoria specifică literaturii pentru copii – grațiosul, duiosul, miniaturalul),
3. formativă – mesajul artistic al operei, în varietatea semnificațiilor sale receptate de către copii, semnificații la care se ajunge prin ieșirea din planul abstract al textului literar și analogia dintre tema și motivele operei și viață, adăugându-se situații din existența cotidiană a copilului. Ele vor contribui la educarea acestora conform unor virtuți morale alese.
Particularitățile textelor ce aparțin literaturii pentru copii sunt sintetizate de Eva Szekely, astfel:
1. manifestarea conflictelor dintre personajele pozitive și negative provenite din lumea basmului;
2. cu ajutorul creațiilor pentru copii se realizează dedublarea. Preșcolarul se va identifica cu un personaj pozitiv ori va refuza identificarea cu un model negativ.
3. investigarea textul. Se valorifică atât virtuțile cognitive și estetice, cât mai ales cele morale trasmise de text.
4. combinarea genurilor e solicitată de potențiala receptivitate scăzută a micului cititor;
5. dramaturgia se accesibilizează doar în urma vizionării spectacolului la teatrul de păpuși.
În concluzie, având o structură simplă, limbaj accesibil și personaje simbol, operele aparținând literaturii pentru copii îi captivează pe cei mici. Copilul înțelege cu ușurință textul, trecând, mai apoi, la decodificarea mesajului transmis de acesta și în final la identificarea lui cu un personaj model, însușindu-și, în acest mod, valori morale.
Valoarea educativă a literaturii pentru copii
Literatura contribuie la formarea trăsăturilor morale pozitive la copii, contribuind intens la dezvoltarea multilaterală a personalității copilului preșcolar. În creațiile dedicate celor mici valorile etice se îmbină cu cele estetice. Cu ajutorul personajelor aflate în antiteză și prin conflictul dintre bine și rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative necesare în pregătirea lor pentru viață.
Basmul ocupă primul loc în topul preferințelor copiilor. Lectura basmelor și poveștilor contribuie, printre altele, la educația morală a celor mici. În multe basme sunt prezentate scene din lupta eroică a poporului prin intermediul unor personaje care îi caracterizează pe cei mai buni războinici ai neamului nostru. În acest fel copilul învață să-și iubească poporul, să îndrăgească faptele lui vitejești. Făt-Frumos, eroul principal, este prezentat în toate operele ca un model demn de urmat. Personajul este mult iubit de copii datorită faptelor lui vitejești, bunătății lui, curajului și puterii lui de a învinge în final răul.
De asemenea în povești sunt arătate defecte ale omenilor. Analizând aceste tare se formează pentru copii anumite convingeri în ceea ce privește atitudinea lor față de muncă, în ceea ce privește cinstea și dreptatea. De exemplu, povestea Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă, scoate în evidență deosebirea dintre oamenii cinstiți, muncitori și cei leneși, mincinoși. Fata moșneagului constituie pentru copii un exemplu bun de urmat, iar fata babei aduce disprețul lor. Alte valori morale insuflă poveștile cu animale, în care sunt prezentate cu ajutorul animalelor diferite trăsături de caracter omenești. Valorile morale reies limpede din povești prin caracterele eroilor, dar și din acțiune. Din aceste motive poveștile create de popor au o imensă influență educativă asupra copiilor. Mircea Sîntimbeanu afirma că „Nu voi înțelege de pildă de ce refuzi acestei literaturi dreptul de a fi moralizatoare, să o stigmatizezi pentru infatilismul ei necesar, să o ostracizezi fără nicio nuanță, pentru tezismul ei intrinsec, obligat? Nu cred în ruptul capului că puiul de om ar fi mai bine servit de o literatură narcisistă, scăpărând la nesfârșit în gratuitatea sa, ca pietricelele mișcate ale unui caleidoscop…Ceea ce cu siguranță nu ține de literatura pentru copii este tematismul plicticos, uscăciunea de suflet, frigididatea, mimarea zaharisită, apa-n-piuă a versificației, graforeea simplistă, cabotinajul…”, astfel rolul moralizator al operelor pentru copii este deosebit de important în ceea ce privește însușirea de valori morale.
Cu ajutorul basmelor și al poveștilor bine alese, dascălul poate să dezvolte copiilor cele mai frumoase calități ale omului: curajul, cinstea, perseverența și dârzenia, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia, etc.
Prin intermediul literaturii, preșcolarul „poate realiza o binevenită dedublare a sa atunci când se recunoaște în altul. Înainte de a putea înțelege că eul său e află necesarmente în contact cu alte euri, el își află un alter-ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizeaza: copil, zână, prinț, gândăcel etc.” Orice copil se visează personaj pozitiv și își va alege, cu scopul de a imita, personaje pe care le consideră exemple de urmat.
În concluzie, valoarea educativă a operelor ce aparțin literaturii pentru copii este transmisă prin intermediul personajelor, cât și prin acțiune. Mesajele transmise de creațiile dedicate copiilor sunt utilizate pentru a forma comportamente adecvate .
Valori morale transmise de literatura pentru copii
„Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume”. (Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)
Operele dedicate celor mici oferă o sursă bogată de exemple morale pentru copii. În discuțiile despre dileme morale, copiii pot examina judecăți morale făcute de personajele din poveste. Ei trebuie să aibă experiențe care să le permită să interacționeze cu mediul lor, deoarece mediile școlare sunt extrem de structurate, materialul trebuie să fie furnizat, ca să permită libertatea de interacțiune, necesară pentru creșterea cognitivă.
Copiii au libertatea de a interacționa cu mediul lor natural, în felul lor, dar în mediul școlar această libertate este redusă drastic, dacă nu eliminată cu totul. Utilizarea literaturii pentru copii în conversații și dezbateri, permite interacțiunea gratuită cu deciziile morale ale personajelor de poveste. Discuțiile oferă, de asemenea, un program sistematic, pentru dezvoltarea conștiinței morale care ar trebui să permită copiilor și profesorilor să facă judecăți morale, care sunt benefice pentru grădiniță și societate.
Dascălii au obligația să trezească copiilor dorința interioară de a spune adevărul, de a se purta, de a trăi cinstit pentru că aceasta le dă liniștea, mângâierea, echilibrul de care fiecare om are nevoie. Preșcolarii se identifică cu personajele principale îndrăgite, lucru observat cu ocazia dramatizărilor, când copiii își doresc să interpreteze roluri pozitive.
După cum am precizat, valorile morale transmise prin basm sunt: curajul, vitejia, milostenia, bunătatea, cinstea și prietenia. Personajele principale din basme reprezintă adevărate modele pentru cei mici. Astfel, copiii apreciază curajul și vitejia lui Prâslea, din opera Prâslea cel voinic și merele de aur, de Petre Ispirescu, cinstea și bunătatea fetei moșneagului, din Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, onestitatea și prietenia lui Harap-Alb, din basmul cu același nume, de Ion Creangă.
Valoarea legendei este de a comunica adevăruri și a nuanța bogate valori morale. Legendele își aduc contribuția atât la nivel cognitiv cât și afectiv pentru copiii de vârstă preșcolară. Analiza structurii legendelor și a personajelor prezente în acestea îi ajută pe copii să descifreze mesajul estetic, fondul real al operei, concizia, simplitatea și expresivitatea limbii și stilului, le dezvoltă capacitățile intelectuale și verbale, trăsăturile de voință și de caracter. Am observat că foarte îndrăgite de copii sunt legendele istorice, în care micii auditori admiră credința, vitejia, inteligența voievozilor, cât și patriotismul oștenilor.
Povestirile transmit, de asemenea, un set de valori morale. Capra din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă este simbolul mamei care își protejează și iubește copiii, aidoma căprioarei din schița cu același nume a lui Emil Gârleanu.
Poeziile, pe care preșcolarii le învață în grădiniță, îi îndeamnă să fie mai buni, mai ascultători și iubitori. Elena Farago este autoarea a multor poezii care îi încântă pe cei mici. În opera lirică Bondarul leneș, se contamnă lenea și pe cei leneși, îndemnând cititorul/auditorul la hărnicie. În poezia Cățelușul șchiop scriitoarea ia atitudine împotriva copiilor care chinuie micile animale, care au obiceiul de a le lovi fără motive. În opera menționată, un cățeluș se plânge că a fost lovit de un copil rău la suflet, iar acum nu mai poate merge, rămânând șchiop. Copiii râd de el și-l strigă „cuciu șchiop”. În acest mod preșcolarii învață să iubească și să aibă grijă de animale, condamnându-i pe cei care le maltratează.
În concluzie, literatura pentru copii abundă în exemple de valori morale care trebuie transmise copiilor. Dascălului îi rămâne să le aleagă pe cele mai potrivite și să utilizeze strategii adecvate pentru a forma valori morale.
NOȚIUNI MORALE
Reprezentarea concretă a unei noțiuni morale
Tabel 1. Prezentarea noțiunilor morale
Noțiune morală
Poveste/ Autor
Personaj – simbol
Înțelepciune
Ariciul și iepurele
de L. Tolstoi
Ariciul
Găinușa cea moțată
de C. Gruia
Cocoșul
Hărnicie
Fata babei și fata moșneagului
de I. Creangă
Fata moșneagului
Cei trei purceluși
poveste populară
Purcelușul mel mic
Lene
Fata babei și fata moșneagului
de I. Creangă
Fata babei
Cei trei purceluși
poveste populară
Purcelușii mari
Naivitate
Scufița Roșie
de C. Perrault
Scufița Roșie
Ursul păcălit de vulpe
de I. Creangă
Ursul
Minciună
Puf Alb și Puf Gri
poveste populara
Puf Gri
Ascultare
Capra cu trei iezi
de I. Creangă
Iedul cel mic
Neascultare
Puiul
de Alexandru Brătescu – Voinești
Puiul
Încă din grupa mică am folosit personajul Scufița Roșie ca simbol a neascultării. Astfel, comportamentul acestui personaj a fost analizat, prin conversații, dezbateri și dramatizării, iar copiii au înțeles că este bine să-ți asculți părinții. În cadrul conversațiilor avute, micuții au povestit din experiența lor sau a altora ce au pățit atunci când nu și-au ascultat părinții. Noțiunea morală „neascultare” a fost completată în mod eficient cu opusul ei, „ascultare”, prin intermediul po veștii Capra cu trei iezi de Ion Creangă. Prin comparație între iezii neascultători și iedul ascultător, copiii au analizat consecințele neascultării și ale ascultării. De asemenea am avut discuții și am analizat purtarea lupului atât într-o poveste cât și în cealaltă și am hotărât împreună că lupul este simbolul răutății, al cruzimii. Am ținut să menționez că lupul este un personaj negativ doar în aceste povești, evidențiind faptul că acesta, ca animal sălbatic, este considerat sanitarul pădurii.
Cu ajutorul operei Puf Alb și Puf Gri, copiii au conștientizat cât este de important să-și asume o faptă, să spună mereu adevărul și să își îndrepte o greșeală. La final micuții i-au îndrăgit pe cei doi iepurași, constituind pentru ei exemple demne de urmat. Povestea i-a fascinat pe cei mici, iar eu am folosit-o în cadrul unei dramatizări, insistând pe faptul că o greșeală se poate îndrepta, obținând astfel dragostea și respectul celor din jur.
Prin intermediul operei Iedul cu trei capre de Octav Pancu – Iași, preșcolarul își formează reprezentări despre hărnicie și lene, ascultare și neascultare. După familiarizarea copiilor cu această poveste, am analizat compormanentul iedului, iar, la final, copiii au concluzionat că este greșit compormanentul personajului, dar au apreciat faptul că acesta și-a schimbat comportamentul.
O altă operă ce se poate utiliza pentru noțiunea de ascultare este povestea Fii drăguț cu Josephine!. În operă problema este „obligația”. Pe scurt, mama lui Charlie îi spune acestuia că verișoara sa vine să îi viziteze sâmbătă, iar el trebuie să-și petreacă timpul cu ea. Charlie, de obicei, se joacă cu mingea sâmbătă și nu vrea să se distreze cu aceasta. Când mama sa insistă, Charlie decide să o ia pe Josephine la un picnic. El plănuiește o serie de surprize pentru ea, dar este surprins când descoperă că ea preferă să facă lucruri pe care băieții le fac de obicei. Astfel copiii au înțeles că băiatul din poveste a petrecut momente frumoase, datorită faptului că și-a ascultat mama.
Am încercat ca pentru fiecare noțiune morală pe care copilul trebuie să și-o însușească să găsesc o reprezentare concretă într-un personaj sau în altul: vulpea din Ursul păcălit de vulpe – simbolul vicleniei, fata moșneagului din Fata babei și fata moșneagului – simbolul cinstei, în antiteză cu fata babei – simbol al prefăcătoriei, Charlie din povestea Fii drăguț cu Josephine!, simbol al ascultării etc.
În concluzie, alegând cu multă dibăcie opere aparținând literaturii pentru copii, cei mici își formează reprezentări despre: bine și rău, cinste și necinste, adevăr și minciună, hărnicie și lene, ascultare și neascultare etc, pe care apoi le utilizează în viață.
Capitolul II
EDUCAȚIA MORALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ
„Morala reflectă întotdeauna acea latură a acțiunii umane în care se întruchipează relațiile omului față de alți oameni și față de sine însuși, în care se rezolvă contradicțiile dintre oameni, dintre om și societate.” (T. Huszar).
Morala reprezintă o vastă categorie de principii și norme de viață, reguli de comportamente umane specifice unei societăți la nivelul dezvoltării acesteia. Persoanele de-a lungul vieții își stabilesc anumite reguli de conviețuire în dependență de educație și felul fiecăruia de a se forma și de a fi. Pedagogul român Constantin Cucoș afirma că „Moralizarea ființei este una dintre sarcinile educației dintotdeauna.” De aceea consider că grădinița constituie un climat favorabil ce permite găsirea și aplicarea unor soluții care să contureze profilul moral al copilului.
Educația morală este definită ca o latură a educației care are în vedere formarea copilului în concordanță cu valorile, principiile, normele și regulile sociale care reglează relațiile dintre oameni. Realizarea educației morale este influențată de cei din jur, de semnificațiile acordate de societate valorilor morale, precum și de adaptarea fiecărui om la normele morale ale societății. Educația morală presupune, așadar, un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți.
Despre educația morală, pedagogul Constantin Cucoș afirmă că „prin procesul educației morale se urmărește incorporarea și punerea în acțiune a valorilor morale ale societații.” De aici înțelegem că educația morală urmărește formarea unor deprinderi și obișnuințe corecte și a trăsăturilor pozitive de voință și caracter la copil.
La vârsta preșcolară copilul este dornic de cunoaștere, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot cursul vieții. În această perioadă se formează ușor automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la trasformarea lor în obisnuințe.
În viziunea profesorului Dumitru Salade „esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului , elaborarea și stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre.”
Educația morală este realizată în grădinițe, în principal, prin activități instructiv-educative precum educația pentru societate (D.O.S.).
În vederea educației moral-civice a copiilor de vârstă preșcolară, programa prevede:
să se formeze și să se lărgească sfera de reprezentări și noțiuni despre grădiniță, familie, mediu social apropiat, orașul(satul) natal, țara;
să se formeze reprezentări legate de munca adulților și relațiile lor de muncă;
să se cunoască însemnele țării;
să se cunoască îndatoririle copiilor la vârsta preșcolară;
să se cunoască unele evenimente și sărbători din istoria poporului nostru cât și unele sărbători naționale;
să se dezvolte sentimente de dragoste pentru limba și cultura poporului nostru;
să se formeze deprinderile elementare de muncă;
să se formeze atitudini și comportamente;
să se cultive calități morale: sinceritate, hărnicie, curaj, spirit de întrajutorare, spirit de colectiv.
Obiectivele se realizează respectând particularitățile de vârstă ale copiilor. La grupa mică se formează reprezentări despre familie și grădiniță, la grupa mijlocie și mare aceste reprezentări depăsesc cadrul amintit. Formele de activitate se amplifică odată cu vârsta. Astfel, alături de observări, povestiri, memorizări care se fac la grupa mică se adaugă la grupa mijlocie lecturi după imagini, iar la grupa mare convorbiri.
În curriculum-ul pentru învățământ preșcolar se precizează că „în abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate, de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.” Perioada preșcolară este etapa formării deprinderilor elementare de comportament care, în timp vor deveni trăsături ale personalității sale morale. „O condiție deosebit de importantă în formarea morală a pre școlarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinde rile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin ur mare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin acti vitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”
Așadar, rolul educatorului este de „…a învăța treptat copilul, prin experiențe orânduite cu logică, să deosebească locul său în marea colectivitate a existenței și responsabilitatea fa ță de tot ceea ce-l înconjoară, iar, pe de altă parte, el nu va trebui să reprime în copil nici una din manifestările vieții individuale, atâta timp cât acestea nu sunt susceptibile de a produce vreun rău copilului însuși sau celorlalți.”
2.1 Etapele educației morale
Evoluția comportamentului moral este analizată din diverse perspective: filosofică, ociologică, psihologică și pedagogică. Ann Birch precizează în lucrarea „Psihologia dezvoltării” că principalele teorii în privința dezvoltării morale sunt: abordarea psihodinamică, perspectiva învățării sociale și abordarea dezvoltării cognitive.
Aborbarea psihodinamică
Prima teorie completă a interiorizării morale îi aparține cercetătorului Sigmund Freud. Această teorie este prezentată în lucrarea „Psihologia dezvoltării” de către Ann Birch.
Aspectul central al teoriei poate fi sintetizat astfel: în timpul stadiului falic de dezvoltare psihosexuală, copilul de sex masculin e copleșit de sentimente de iubire față de mama sa și de teama răzbunării din partea tatălui, ca urmare a rivalității cu acesta. Atenuarea conflictelor interioare se realizează prin identificarea copilului cu tatăl său și asumarea tuturor credințelor, valorilor și atitudinilor paterne și, prin el, a standardelor morale și valorilor culturii din care el face parte. Astfel, se naște supraeul. Un proces similar are loc și în cazul fetelor.
Supraeul, inconștient, constă din două părți distincte: eul ideal și conștiința morală. Eul ideal este interesat de ceea ce este bine și decent, el reprezintă imaginea copilului privind tipul de comportament moral aprobat de părinți. Conștiința morală veghează asupra a ceea ce este rău. Ea interceptează și cenzurează impulsurile imorale ale sinelui și împiedică accesul lor în conștiința eului.
Supraeul reprezintă interiorizarea regulilor și interdicțiilor, inițial impuse de părinți, dar ulterior adoptate de către copil sub forma autodisciplinei independente de aprobarea sau nemulțumirea părinților. Astfel, copiii devin capabili de a-și controla propriul comportament fără a se lăsa în voia comportamentelor interzise de părinți. Încălcarea regulilor morale e urmată de anxietate și sentimente de culpabilitate.
Teoria psihodinamică anticipează că individul cu un supraeu puternic va trăi sentimente de culpabilitate mai intense într-o situație care implică o dilemă morală, decât individul cu un supraeu mai slab, fiind prin urmare mai puțin probabil să încalce regulile morale.
Abordarea învățării sociale
Teoreticienii învățării sociale afirmă că identitatea rolului de gen și comportament sunt învățate prin procesele de modelare și întărire.
Teoria învățării sociale postulează că, inițial, comportamentul copilului e controlat prin recompense și măsuri punitive din partea părinților. Din cauza experiențelor anterioare când copilul a fost pedepsit pentru încălcarea regulilor, ulterior el va trăi o anxietate dureroasă la încălcarea acestora sau în situații ce implică tentația de a se comporta imoral, chiar dacă nu e de față nicio persoană. Această explicație are multe în comun cu supraeul.
Cercetările pedagogului Albert Bandura („Doll’s experiment”) asupra învățării observaționale contribuie la opinia învățării sociale a dezvoltării morale. Una dintre modalitățile copilului de a învăța comportamentul moral se realizează prin observarea și atingerea modelelor care se comportă într-o maniera morală. Pedagogul arage atenția asupra faptului că oamenii învață privindu-i pe ceilalți și preiau informația asupra comportamentul lor, iar în anumite ocazii folosesc această informație drept tipar pentru acțiunile proprii, fără a fi nevoie de vreo întărire pentru producerea răspunsului.
Aborbarea din perspectiva dezvoltării cognitive
Teoria dezvoltării cognitive sugerează că, pe măsura dezvoltării conștiinței conceptuale, copiii sunt motivați să caute mai multă informație despre rolul de gen. Psihologul elvețian Jean Piaget evidențiază aspectul cognitiv al dezvoltării morale considerând că gândirea morală a copilului este legată de stadiul de dezvoltare cognitivă.
Dezvoltarea morală a copilului a fost studiată de psihologul Jean Piaget și de Lawrence Kohlberg. Aceștia au ajuns la concluzia că dezvoltarea morală este strâns legată de dezvoltarea cognitivă a copilului. Dezvoltarea morală este un aspect esențial al socializării.
Cercetătorul Jean Piaget s-a ocupat și de felul în care se dezvoltă judecată morală la copii, felul în care ei înțeleg legile morale și convențiile sociale.
Înțelegerea regulilor de către copii are loc în patru stadii:
– Primul stadiu apare la începutul perioadei preoperaționale. Aici, fiecare copil se angajează în jocul în palalel, în care copilul se conduce după un set propriu de reguli.
– În al doilea stadiu (începand de la varsta de 5 ani), se dezvoltă un sentiment al obligației de a asculta reguli. Regulile sunt sacre și nu pot fi modificate.
– În al treilea stadiu al dezvoltării morale, copilul începe să înțeleagă că unele reguli sunt convenții sociale, care pot fi schimbate, dacă toată lumea este de acord.
– Al patrulea stadiu al dezvoltării morale coincide cu începutul stadiului operațiilor formale. Acum, tinerii manifestă un interes crescut pentru generarea de reguli favorabile.
Dezvoltând ideile psihologului Jean Piaget, cercetătorul Lawrence Kohlberg a inițiat o perspectivă mult mai complexă asupra dezvoltării morale.
Acesta a identificat trei stadii ale dezvoltării morale:
Stadiul moralității preconvenționale – este caracteristic copiilor între 4 și 10 ani. Aceștia acționează potrivit mecanismelor de control externe.
În acest stadiu corectitudinea comportamentului este apreciată în funcție de consecințele sale.
a) în primul substadiu, care ține până la vârsta de aproximativ 6 ani, copilul crede că un comportament este moral dacă permite evitarea unei pedepse. Copiii respectă regulile pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompensa. Ignoră motivele unei acțiuni și se concentrează asupra formei sale fizice (de exemplu, mărimea minciunii) sau asupra consecințelor ei (de exemplu, gradul de vătămare fizică).
b) copiii mai mari, până la aproximativ 12 -13 ani, apreciază caracterul moral al unei acțiuni tot în funcție de consecințele acțiunii, dar pentru ei este esențial modul în care ești apreciat de cei din jur, recunoștința celor din jur, faptul că și ei la rândul lor te vor ajuta în situații dificile.
Copiii se conformează regulilor în virtutea interesului personal și a luării în calcul a ceea ce pot face alții pentru ei. Privesc o acțiune prin prisma nevoilor umane pe care le împlinește și delimitează acestă valoare de formă fizică și consecințele acțiunii.
În stadiul moralității convenționale se schițează un tipar moral.
În acest stadiu devine importantă respectarea regulilor sociale.
a) la începutul adolescenței un comportament este apreciat ca fiind moral dacă respectă convențiile sociale și evită dezaprobarea celorlalți. Aprobarea sau dezaprobarea unui comportament nu se realizează atât în funcție de consecințele comportamentului, cât în funcție de intențiile subiectului.
b) spre sfârșitul adolescenței nu mai are o importanță așa de mare aprobarea sau dezaprobarea socială, devin mai importante respectarea legilor și a ordinii sociale. Un comportament este considerat moral dacă prin el se respectă autoritatea și sunt îndeplinite datoriile față de familie, prieteni, țară.
3. Stadiul moralității postconvenționale apare odată cu formularea unor principii etice proprii.
a) cei care se află în acest stadiu nu neagă rolul legilor și al normelor sociale, dar nici nu le absolutizează; ei își dau seama că acestea sunt doar niște instrumente necesare pentru buna funcționare a unei societăți. Ei înțeleg că uneori unele norme sau legi pot fi în contradicție cu bunele intenții ale unei persoane.
b) ultimul substadiu al dezvoltării morale ține seama de cele mai importante principii etice, ca de exemplu de drepturile omului. Cei care se află la acest nivel se conduc după principii morale proprii. Regulile pot fi sau nu pot fi încălcate în funcție de concordanța sau discordanța lor cu aceste principii.
Fiecare om trece prin aceste stadii în aceeași ordine, dar unii trec mai încet într-un stadiu superior, alții mai repede. Unii nu ajung niciodată în ultimul stadiu.
Potrivit psihologului Lawrence Kohlberg, copilul poate înțelege nivelul imediat superior nivelului la care se află el însuși și chiar tinde să prefere acest nivel. Dar progresul raționamentului moral nu este un produs mecanic al predării/asimilării unor concepte și reguli prezentate teoretic, ci este un proces de dezvoltare a structurilor cognitive, condiționat de exercițiul facultății de judecare morală. În această perspectivă, scopul educației morale nu e instruirea ci dezvoltarea morală.
În concluzie, rezultatele psihologului Lawrence Kohlberg sunt prezentate de Maria Tereza Pirău în lucrarea „Dimensiunea morală a persoanei”, astfel:
– nivelul preconvențional: orientarea spre pedeapsă;
orientarea hedonist- instrumentală;
– nivelul convențional: orientarea spre model;
orientarea spre ordine și lege;
– nivelul postconvețional: orientarea spre contract;
orientarea spre valori și principii.
Referindu-ne la copilul preșcolar, în stadiul preconvențional (orientarea spre pedeapsă), acesta acceptă necondiționat autoritatea părinților, moralitatea faptelor sale având drept criterii supunerea la cerințele formulate de aceștia. În virtutea acestui “raționament” copilul intuiește regula morală în termenii consecințelor fizice imediate: acestea sunt avantajoase numai atunci când pedeapsa poate fi evitată.
În stadiu preconvențional (orientarea hedonist – instrumentală) copilul se conformează la normă pentru a obține recompensa: el își dă seama că a obține ceea ce își dorește depinde de felul cum negociază cu ceilalți.
Între 3 și 6 ani, copiii copiază, pur și simplu, unele dintre regulile pe care le-au văzut la copiii mai mari, dar nu sunt încă în stare să joace un joc corect cu alți copii. Ei par să-și joace propria versiune, chiar și atunci când se joacă cu alții. Jean Piaget a asociat această constatare cu descoperirea sa inițială asupra egocentrismului copiilor din perioada preoperațională. Cu alte cuvinte, acești copii au tendința de a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere, lipsindu-le structura cognitivă pentru a ține cont de opiniile altora. De asemenea, există diferențe în ceea ce privește flexibilitatea regulilor, așa cum o percep copiii. Deși ei nu sunt capabili să urmeze regulile, așa cum o fac copiii mari, copiii aflați în perioada preoperațională par să creadă că regulile sunt inventate de o autoritate superioară lor, fiind fixe și imuabile. Totuși, când ajung la perioada operațiilor concrete, majoritatea copiilor își dau seama că-și pot concepe propriile reguli și că acestea nu sunt inventate de nicio autoritate atotputernică.
Teoria lui Piaget a fost completată, pe lângă Kohlberg, și de alți psihologi (M. Swainson, N. Bull) care disting stadiile: anonimiei (anarhiei), heteronimiei, socionomiei, autonomiei. W. Andrew a explicat evoluția în comportamentul moral prin trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstractă.
Baza dezvoltării morale a copilului este realizată în mod firesc de către familie. Părinții reprezintă pentru copil prima și cea mai puternică autoritate morală. De aceea primele comportamente de tip social-moral ale copilului se realizează prin imitare.
Educația formală reprezintă a doua etapă a dezvoltării morale. Pedagogul Constantin Cucoș consideră că „cea mai bună strategie educativă nu constă în impunerea valorilor, ci în acțiunea indirectă, prin crearea și stimularea trebuinței pentru valori.” Școala este cea care trebuie să dea semnalul, să mobilizeze și să coordoneze acțiunile de educație morală. Fiecare obiect de învățământ oferă profesorilor ocazii de a sublinia nu numai importanța informațiilor specifice pentru formarea unui ansamblu cât mai prețios de cunoștințe, ci și valoarea lor pentru formarea unui caracter moral.
În concluzie, copilului i se cere, încă din primii ani de viață, să învețe și să adopte comportamente bune, chiar cu prețul unor experiențe emoțional-disconfortabile, de tipul vinovăției, nemulțumirii sau frustrării. La început, părinții sunt cei care impun un comportament copilul. Mai târziu, copilul va interioriza normele morale, fapt ce va conduce la exercitarea propriului control asupra conduitei, în absența unor factori restrictivi externi.
Consider că sarcina noastră, a profesorilor pentru învățământ primar și preșcolar, este aceea de a forma și modela caracterului copiilor din fiecare generație, astfel încât fundamentul personalității lor să fie unul corect.
2.2 Scopul și esența educației morale
Cuvântul ,,morală” înseamnă ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică. Se poate referi și la o comportare lăudabilă, moravuri.
,,Omul este subiect și obiect al moralei. Este subiect pentru că emite judecăți de valoare și săvârșește fapte apreciate prin grila normelor și valorilor morale. Este obiect întrucât ideile, judecățile, faptele sunt reflectate generalizat în norme, principii, reguli, obiceiuri și tradiții morale preluate ”. Morala, ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni care interacționează într-un context social într-un anumit spațiu și într-un anumit timp. Între oameni apar anumite raporturi sociale. ,,Natural că nu tot ceea ce ține de raporturile sociale în extensiunea și profunzimea lor reprezintă obiect al moralei”.
După cum am precizat anterior „esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre. ” Trecerea de la morală la moralitate, de la conștiința morală socială la cea individuală nu este directă, ea fiind mijlocită de o serie întreagă de variabile sociale și psihologice. Variabilele sociale sunt impuse de contextul social în care se realizează educația morală, cele psihologice fiind impuse de faptul că aderarea la morala socială se realizează de un subiect concret, implicat afectiv în raport cu morala socială.
Finalitățile educației morale pot fi analize la nivelul idealului moral, al scopurilor și obiectivelor urmărite. Idealul moral îl putem defini ca o imagine a perfecțiunii din punct de vedere moral, care să conducă la realizarea idealului educațional.
Conform studiilor de specialitate scopurile educației morale se referă la:
formarea conștiinței morale
formarea conduitei – comportamentului moral.
Formarea conștiinței morale se face acționând asupra mai multor componente: noțiunile și reprezentările morale, ideile și concepțiile morale, sentimentele morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspirațiile și idealul moral al personalității.
Formarea conduitei morale înseamnă acțiunea corelată asupra următoarelor structuri comportamentale: deprinderile morale, obișnuințe morale, voință morală, caracterul.
,,Formarea conștiinței și a conduitei morale presupune un număr mare de operații prealabile, latura umană a personalității umane sprijinindu-se pe un eșafod atât de laborios construit încât realitatea spontană a vieții școlare ne oferă, în rare cazuri, evoluții complete și satisfăcătoare a simțului moral al elevului”. La copilul preșcolar se impune formarea unor deprinderi și obișnuințe care vor fundamenta moralitatea de mai târziu. Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educație morală din grădiniță contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la trasformarea lor în obișnuințe.
În sens pedagogic profilul moral al individului este o realitate în continuă transformare. Acesta se realizează continuu în cadrul acțiunii educaționale.
2.3 Principiile educației morale
Principiile didactice sunt norme orientative, teze generale pe care se întemeiază organizarea și desfășurarea procesului de învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Principiile reprezintă cerințe fundamentale cu privire la organizarea și desfășurarea educației morale.
Deși teoria educației morale exclude existența unor soluții general valabile există principii ce constituie un instrument esențial în munca educatorului cu elevii, orientând și, în același timp, facilitând desfășurarea unei activități educative competente și creatoare. În cărțile de specialitate, găsim:
principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale personalității umane în vederea eliminării celor negative;
principiul unității și al continuității axiologice între toate formele de proiectare și realizare a educației morale;
principiul diferențierii educației morale în funcție de determinările sale particulare (vârstă, domeniu socioprofesional, context educațional) și individuale (structura fiecărei personalități);
principiul corespondenței pedagogice dintre “teoria” morală și “practica” morală;
principiul corelării funcționale între “cerințele” morale și “stimulentele” morale.
Principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale personalității
umane în vederea eliminării celor negative;
Acest principiu susține că în fiecare individ există calități, trăsături pozitive, astfel încât nu se poate vorbi de existența unor copii în întregime răi și că în fiecare om există dorința de a fi apreciat de semenii săi pentru calitățile pe care le are.
Aplicarea acestui principiu îi solicită dascălului, inițial, un efort de cunoaștere a fiecărui elev, cu scopul de a-i identifica înclinațiile, talentele și acele calități prin care ar putea să se afirme, să câștige respect și prestigiu. În al doilea rând, cadrul didactic va încerca să-i creeze oportunități, care să-l ajute să-și pună în evidență și să-și facă cunoscute calitățile. În al treilea rînd, educatorul îl va convinge pe copil că trebuie să depună efort pentru a-și înfrâna anumite porniri negative, dacă dorește să-și sporească prestigiul pe care l-a cucerit prin calitățile sale.
2. Principiul educației morale a elevilor în și prin colectivul clasei
Reținem faptul că întreg colectivul unei grupe exercită asupra fiecărui membru puternice influențe și adeseori face anumite presiuni asupra indivizilor pentru a-i determina să respecte valorile și normele grupului. În interiorul fiecarei clase de elevi există, în mod obiectiv, așa-numitele “procese de influență”, prin care individul este obligat să se conformeze normelor și spiritului grupului. Aceste procese sunt mult mai puternice și au o mult mai mare forță de convingere decât procesul de influență exercitat de personalitatea singulară a profesorului.
Principiu sugerează profesorului că este mult mai potrivit să încerce să impună în mod indirect, prin intermediul grupului, diversele norme de comportament, și nu numai prin formularea directă a unor exigențe personale. Pentru aceasta, el va pune mai întâi, în discuția clasei principalele aspecte legate de comportarea elevilor în școală, urmând ca, împreună, grupul de elevi să ajungă la anumite concluzii, să formuleze norme de comportare, pe care să le considere indispensabile pentru un climat de grup favorabil. Eventualele abateri de la ceea ce s-a stabilit vor fi supuse din nou dezbaterii colective, iar acesta va stabili măsura în care au fost încălcate înțelegerile convenite. În felul acesta, profesorul nu mai apare în ochii elevilor ca o persoană ce împarte, după bunul său plac, ordine, sancțiuni, pedepse, ci grupul este acela care apreciază conduita fiecăruia și stabilește răsplata sau pedeapsa care i se cuvine.
3. Principiul îmbinării exigenței cu respectul față de elevi
Acest principiu se referă la atitudinea pe care trebuie să o manifeste profesorul față de elevi. Acesta trebuie să le inducă convingerea că este exigent cu ei tocmai pentru că îi respectă și este convins că sunt capabili să realizeze lucruri deosebite, corespunzătoare unor exigențe foarte înalte. Respectul față de elevi se concretizează într-o atitudine de apropiere, căldură, atenție, lipsa oricărei suspiciuni.
Principiul solicită profesorului să evite atitudinile de veșnică nemulțumire, atitudinile distante față de elevi, dar și toleranță necondiționată față de abateri. Atunci când va fi nevoit să pedepsească, elevii vor trebui să înțeleagă faptul că pedeapsa respectivă este consecința, cunoscută de ei, a nerespectării unei înțelegeri anterioare, și nu rezultatul unei decizii arbitrare a profesorului.
4. Principiul îmbinării conducerii de către profesor a activității educative cu independența acordată elevilor
Acest principiu recomandă profesorului să evite tutelarea măruntă a elevilor în realizarea activităților pe care aceștia și le asumă. După ce stabilesc de comun acord ce ar trebui făcut, iar elevii își împart responsabilitățile, profesorul va trebui să le lase suficientă independență în a proceda așa cum cred ei că este mai bine pentru a duce sarcinile la bun sfârșit. Elevii sunt conștienți că pot apela oricând la sfatul și îndrumările profesorului.
5. Principiul unității și al continuității axiologice între toate formele de proiectare și realizare a educației morale
Acest principiu își are originea în faptul că procesul educației are un caracter unitar. Toate acțiunile și influențele educatorului trebuie să se încadreze în contextul întregului sistem educațional al formării copilului.
Principiul corespondenței pedagogice dintre “teoria” morală și “practica”
morală
Conform acestui principiu dascălul nu trebuie să se oprească asupra discursurilor moralizatoare, ci să utilizeze ca metodă dominantă exercițiul moral. Aceasta înseamnă că pe lângă discuții despre morală, se vor iniția diverse acțiuni care vor fi motivate de valorile morale.
7. Principiul respectării particularităților individuale și de vârstă ale copiilor în educația morală
Acest principiu este comun atât instruirii morale cât și educației morale. Se bazează pe ideea progresivității și diferențierii acțiunii în concordanță cu posibilitățile copiilor. În acest caz se lucrează ținând cont de particularități individuale ale copiilor.
Așadar, existența unor norme reprezintă un instrument important în munca dascălului care orientează și facilitează demersul unei activități educative competente și creatoare.
2.4 Principalele metode și procedee pentru realizarea educației morale în grădiniță
Metoda didactică se referă la drumul sau calea de urmat în activitatea dascălului și a copiilor în vederea realizării obiectivelor instruirii. Metodele utilizate în procesul instruirii sunt variate, servind unor scopuri care pot viza transmiterea și asimilarea de cunoștințe, dezvoltarea de calități intelectuale, morale sau abilități practice, controlul dobândirii cunoștințelor și a formării abilităților.
Metodologia educației morale conține un ansamblu de metode și procedee, care pot fi grupate la nivelul a două modele orientative: un model strategic și unul instrumental.
Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe două coordonate: coordonata instruirii morale și coordonata acțiunii morale.
Coordonata instruirii morale are în vedere:
metode verbale: expunerea morală (povestirea- explicația- prelegerea morală); conversația morală (dialogul moral, dezbaterea etică); studiul de caz;
metode intuitiv- active: exercițiul moral, exemplul moral; Coordonata conduitei morale angajează două categorii de metode centrate pe evaluarea acțiunii morale: aprobarea- dezaprobarea.
În cadrul modelul instrumental se găsesc metode morale raportate la obiective globale:
explicația morală, bazată pe procedee de stimulare și informare morală;
prelegerea morală, bazată pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv- verbale de tip demonstrație- pledoarie, conferințe, referate tematice;
convorbirea morală, bazată pe procedee de dialog moral, dezbatere morală, povestire morală, comentariu moral;
exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple;
analiza de caz, bazată pe procedee de decizie, prezentare, analiză, dezbatere, recomandare morală;
exercițiul moral, bazat pe două tipuri de procedee: procedee externe și procedee interne;
aprobarea morală bazată pe procedee și tehnici de laudă, recunoștință, recompensă
dezaprobarea morală bazată pe procedee și tehnici de observație, avertisment, ironie, reproș, sancțiune.
Metodele de educație morală nu se aplică separat, ele sunt mai eficiente, în momentul în care sunt combinate.
Elena Macavei indică trei categorii de metode în educația morală:
metode de influențare și formare
metode de evaluare ( formele aprobării și dezaprobării)
metode de terapie educațională – metode de contracarare, antrenare în activitate, metode constructive, reconstructive.
Exercițiul moral
În literatura de specialitate exercițiul moral este definit ca o repetare sistematică și organizată a unor acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter implicate în atitudinea și conduita morală a copilului. Utilizând această metoda cadrul didactic dezvăluie copiilor conținutul unei cerințe, norme, reguli morale. Încă de la o vârstă timpurie, exercițiile de comportament sunt precedate de scurte explicații: cum să-i respecte pe adulți și pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte programul grădiniței, etc. Inițial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o cerință morală, pentru ca pe parcurs să se extindă și asupra respectării ei. Pentru a avea nu doar funcție informativă, ci și stimulativă este nevoie ca explicația să fie însoțită de material și fapte concrete. Acestea pot declanșa trăiri afective care determină o conduită corespunzătoare.
Convorbirea morală
Acestă metoda presupune o discuție între dascăl și copii, care are drept scop atât clarificarea unor cunoștințe morale cât și declanșarea unor trăiri afective prin valorificarea experienței de viață a copiilor. Convorbirile pot fi atât organizate cât și ocazionale. Cele organizate se desfășoară cu întreaga grupă, iar cele ocazionale se desfășoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori este necesar. Astfel, copiii pot sa-și exprime liber opțiunile în legătură cu faptele sau cerințele morale discutate și să conștientizeze efectele eventualelor abateri sau încălcări ale cerințelor morale sau, dimpotrivă, să-și întărească un comportament pozitiv.
Povestirea morală
Metoda constă în relatarea într-o formă accesibilă și atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de viață care-l ajută să înțeleagă sensul unor norme sau reguli morale.
Exemplul moral
Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii, prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare. La vârsta preșcolară apare tendința de imitare deosebit de puternică ce mărește foarte mult efectul sugestiv al comportării altora. Preșcolarul preia modelul fără niciun fel de prelucrare sau filtrare internă, încercând să se comporte identic cu modelul care devine pentru el un impuls spre acțiune. Exemplul părinților și al educatoarei are o mare importanță în influențarea conștiinței și conduitei copilului.
Exersarea propriu – zisă
Este un proces care presupune îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor formulate în vederea întăririi componențelor conștiinței morale și a formării conduitei morale. Antrenarea copiilor în diferite activități și acțiuni care presupun organizarea unor situații de relaționare are drept rezultat formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare cât și a trăsăturilor de voință și caracter.
Povața
Povața este metoda ce se bazează pe valorificarea experienței morale a individului, sedimentată în proverbe, cu scopul formării conștiinței morale a copiilor. În cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o puternică semnificație morală. De data aceasta educatorii, nu sunt cei care impun cerințe, orientează sau verifică moralitatea copiilor, ci proverbele.
Rugămintea
Cu ajutorul acestei metode solicităm copiilor îndeplinirea benevolă a unei sarcini, lăsându-le libertatea de a decide momentul și modul ei de realizare. Această metodă este opusă unor cerințe categorice.
Jocul de rol
În grădiniță, jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil.
În cadrul acestei metode copilul se identifică cu alte personaje și are ocazia să învețe și să înțeleagă lucruri noi, pe care nu a reușit să le priceapă prin alte metode. Încurajarea jocurilor de rol în programul zilnic al preșcolarului este foarte importantă pentru dezvoltarea sa. Beneficiile acestora se răsfrâng atât asupra dezvoltării cognitive sau intelectuale, cât și a celei emoționale sau sociale. De asemenea cu ajutorul acestor reproduceri fictive ale unor situații reale de viață, copilul are ocazia să exerseze și să învețe bunele maniere și să deprindă modele pozitive de comportament.
Cercetările psihologilor și practica pedagogică demonstrează că educarea deprinderilor morale și transformarea lor în calități constante ale personalității sunt posibile numai prin prezența, la cel educat, a motivelor corespunzătoare de comportament. Atitudinile pozitive, create în baza anumitor norme de conduită, trebuie să evolueze în calități de personalitate, ceea ce depinde, în mare măsură, și de motivația elevului.
Domeniul educației morale este delicat și de aceea cere competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să știe să aleagă și să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi șansele cele mai mari de succes.
În concluzie, educația morală a individului trebuie începută încă din primii ani de viață și continuată pe tot parcursul acesteia.
Capitolul III
METODOLOGIA CERCETĂRII
Am ales, pentru a face cercetarea pedagogică din literatura pentru copii, următoarele opere: Puf-Alb și Puf-Gri, Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, Cei trei purceluși, Scufița Roșie, de Charles Perrault, Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă, Capra cu trei iezi, de Ion Creangă, Găinușa moțată, de Călin Gruia Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin, Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi, Puiul, de Alexandru Brătescu-Voinești și Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași.
Valorile morale pe care am dorit să le formez la preșcolarii sunt: cinstea, ascultarea, hărnicia, înțelepciunea, bunătatea și adevărul.
3.1. Date generale și contextuale ale studiului aplicativ
IPOTEZA
Literatura pentru copii are o deosebită valoare morală. Ea contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter. Caracterul omului nu este ceva înăscut, permanent și imuabil. Niciun copil nu este din naștere harnic sau leneș, cinstit sau ipocrit, curajos sau fricos. Caracterul se dobândește pe drumul vieții. El este determinat de întreaga personalitate a copilului. Trăsăturile caracteriale derivate din orientarea personalității sunt:
atitudinea față de societate (poate fi conturată de la vârste mici prin analizarea atitudinilor și acțiunilor personajelor din povești);
atitudinea față de alți oameni (trăsătura esențială fiind umanismul, grija față de ceilalți, altruismul);
atitudinea față de muncă (trăsătură ce poate fi influențată prin analizarea poziției unui personaj comparativ cu altul);
atitudinea față de persoana proprie (care reliefează spiritul critic și autocritic).
Întreaga cercetare întreprinsă a fost direcționată de următoarele OBIECTIVE:
Cunoașterea psihopedagogică a copiilor din grupă,
Utilizarea literaturii pentru copii, în scopul formării unor valori morale,
Conștientizarea de către copii a importanței valorilor morale,
Însușirea conștientă a unor valori morale,
Valorificarea valorilor morale transmise în viața cotidiană.
EȘANTION
Am efectuat cercetarea pedagogică în anul școlar 2014-2015, la Grădinița nr. 36 Sibiu, structură a Școlii gimnaziale nr. 23 Sibiu, la grupa mare, program prelungit, cu un efectiv de 19 copii, din care fete 8 și 11 băieți. Colectivul grupei este destul de bine format, majoritatea copiilor sunt colegi încă din grupa mică. Din punct de vedere a capacităților intelectuale, există copii cu calități intelectuale bune și foarte bune, pe de o parte, dar și cu calități intelectuale medii sau modeste, pe de altă parte. Sunt copii care provin din familii bine închegate, cu posibilități materiale, care manifestă interes pentru învățare, iar alții provin din familii monoparentale, fie cu posibilități materiale modeste, fie care manifestă un interes scăzut pentru învățare.
Din cei 19 de copii ai grupei, 15 copii au o dezvoltare intelectuală bună, 3 au o dezvoltare intelectuală modestă, iar 1 copil este în primul an de grădiniță și nu are nicio dezvoltare intelectuală bună (deficiențe de atenție, gândire, memorie, creativitate, limbaj, sociabilitate), familia nefiind capabilă să îi asigure sprijinul de care are nevoie.
Aceste constatări le-am făcut în urma observărilor directe, a fișei de observație psihopedagogică, a participării la activitățile extracurriculare, a menținerii legăturii cu părinții prin ședințe, lectorate, ateliere de creație și activități deschise.
METODE
ca metodă de invetigație, OBSERVAȚIA am utilizat-o cu scopul de a urmări și descrie în mod sistematic comportamentele și evenimentele desfășurate în cadrul grupei de elevi.
CONVERSAȚIA a fost cea care m-a ajutat să descopăr bagajul de noțiuni morale pe care le au copiii la sfârșitul fiecărei activități.
INTERVIUL, ca tehnică de anchetare, a luat forma unui dialog, sub formă de joc.
3.2. Organizarea și desfășurarea studiului aplicativ
PROIECT TEMATIC
Tema de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Nivel: II ( grupa mare )
Argument: Copiii nu se nasc sinceri, sociabili, conștiincioși, har nici sau buni, ci toate acestea se dobândesc în cursul procesului educa țional. Cei mici cunosc încă din mediul familial cum trebuie să se comporte, ce au sau nu voie să facă, cum trebuie să vorbească, ce atitudine să adopte în anumite împrejură ri. Odată cu intrarea copiilor în grădiniță, educatoarea introduce treptat diferite reguli de comportare care să-i ajute să se orienteze și adapteze mai ușor în societate. Educația morală nu se rezumă la atât și rezultatele nu sunt, întotdeauna, cele dorite, dacă aceasta latură a educației nu se bucură de aceeași atenție ca celelalte. De aceea consider că operele literare adresate copiilor produc un puternic impact asupra imaginației și sensibilității acestora, prin morala ușor de receptat. Acestea contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter.
Durata: martie – iunie 2015
Loc de desfășurare: Grădinița cu program prelungit nr. 36, Sibiu
Scop: Dezvoltarea unor valori morale și sentimente pozitive.
Obiective vizate:
Să descrie personaje;
Să descrie fapte;
Să facă generalizări;
Să stabilească legătura comportament-consecințe;
Să evidențieze analogii între personaje,întâmplări;
Să judece faptele altora;
Să-și analizeze corect propriul comportament.
Metode și procedee: Conversația morală, Explicația morală, Exercițiul moral, Exemplul Moral, Povața, Joc de rol, Povestirea educatoarei, Joc didactic, Brainstorming, Ciorchine grafic, Diagrama Venn, Piramida, Explozia stelară, Cubul, Dezbaterea.
Mijloace didactice: cărți cu povești, imagini, planșe, jucării, păpuși, laptop, CD-player, siluete peronaje din poveste, cub, flipchart, foi, carioci, creioane, costume, recompense.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe, în perechi.
Harta proiectului:
Inventar de probleme:
Ce știm?
știm că trebuie să ne ascultăm părinții;
știm ce e bine și ce e rău;
știm să ne jucăm frumos;
știm să adunăm jucăriile.
Ce nu știm și vrem să aflăm?
ce efecte poate avea un cuvânt urât spus unui coleg;
ce înseamnă să fii cugetat;
să ne asumăm propriile fapte;
să apreciem corect o persoană;
să reparăm o greșeală;
să judecăm fapte.
Persoane implicate: preșcolarii din grupa mare A, educatoarea, părinții.
Forme de evaluare și diseminare:
discuții în cadrul comisiei metodice;
portofoliile copiilor.
Resurse bibliografice:
Curriculum pentru învățământ preșcolar, (2008);
Revista învățământului preșcolar, (2010), București, Editura Arlequin, nr. 3-4;
Viorica Preda, (2009), Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Cravoia, Etidura Gheorhe-Cârțu Alexandru;
Paraschiva Florescu (coord.), Diana Bumbăcilă, (2002), Proiecte didactice-învățământ preșcolar, Timișoara, Editura Excelsior.
www.didactic.ro.
TRĂSĂTURILE MORALE TRANSMISE DE PERSONAJELE DIN OPERELE LITERARE ALESE
I. Trăsături pozitive de caracter
Bunătate
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Hărnicie
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Cei trei purceluși, poveste populară (purcelul cel mic)
Cinste
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Modestie
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (ursul cafeniu)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (cocoșul)
Înțelepciune
Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi (ariciul)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (cocoșul)
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (pinguinul)
II. Trăsături negative de caracter
Lene
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata babei)
Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași
Cei trei purceluși, (purcelușii cei mari)
Îngâmfare
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (găinușa)
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (urșii albi)
Naivitate
Scufița Roșie, de Charles Perrault
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ursul)
Minciună
Puf-Alb și Puf-Gri, de Călin Gruia (Puf-Gri)
Prefăcătorie
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (vulpea)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (vulpoiul)
Neascultare
Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (puiul cel mare)
Capra cu trei iezi, de Ion Creangă (iezii cei mari)
Noțiune morală: adevăr
„Minciuna are picioare scurte”( proverb )
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat povestea Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară.
Am desfășurat inițial o activitate de lectură, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu această operă din literatura pentru copii, ca mai apoi să putem analiza valorile morale transmise de această.
Povestea a fost îndrăgită de cei mici, iar eu am folosit-o într-o dramatizare pe care am prezentat-o părinților la serbarea de sfârșit de an, la grupa mijlocie.
Scopul activităților: transmiterea și însușirea de valori morale.
Obiective:
să analizeze compor tamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să stabilească pe baza comportamentului personajelor trăsăturile dominante ale acestora;
să diferențieze personajele pozitive de cele negative
să își exprime propria opinie despre personaje și compor tamentul acestora.
Puf-Alb și Puf-Gri
poveste populară
Data: 26 martie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Spune adevărul!
Subiectul: Puf-Alb și Puf-Gri
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea valorilor de prietenie și adevăr.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să diferențieze personajele pozitive de cele negative.
Metode: Conversația, Explicația, Exercițiul, Cubul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cub din carton, carioci.
Desfășurarea activității:
Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezati în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției prezint copiilor o ilustrație realizată de mine, ce reprezintă o scenă din povestea Puf-Alb și Puf-Gri. Cer copiilor să numească povestea și să prezinte pe scurt scena reprezentată în imagine.
Prezint tema și obiectivele activității pe înțelesul copiilor, insistând pe importanța adevărului și pe asumarea faptelor pe care le săvârșim.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Ce personaje sunt în povestea prezentată?
Răspuns: Personajele sunt: mama iepurașilor, Puf-Alb și Puf-Gri.
De ce a fost pedepsit Puf-Alb?
Răspuns: Puf-Alb a fost pedepsit de mama lui pentru că aceasta a crezut că el a spart borcanul cu dulceață.
Cum a procedat Puf-Gri?
Răspuns: Puf-Gri a procedat greșit. El nu și-a recunoscut fapta.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul lui Puf-Alb?
Răspuns: I-aș fi explicat mamei că nu eu am vărsat dulceața. Aș fi cerut fratelui meu să spună adevărul.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul lui Puf-Gri?
Răspuns: Dacă eram în locul lui, eu aș fi spus adevărul și mi-aș fi cerut iertare.
În scopul obținerii performanței, am folosit metoda cubului.
Fiecărei fețe îi corespunde un verb:
ALBASTRU – DESCRIE – Descrie, folosind două însușiri personajele povești.
ROȘU – COMPARĂ – Compară cele două personaje Puf-Alb și Puf-Gri
VERDE – ASOCIAZĂ – Asociază personajele din poveste cu alte ființe.
GALBEN – ANALIZEAZĂ – analizează comportamentul iepurașilor, dar și al iepuroaicei.
MARO – ARGUMENTEAZĂ – de ce s-a simțit vinovat Puf-Gri față de fratele său? A recunoscut că a mințit?
PORTOCALIU – APLICĂ – Aplică cunoștințele tale, găsește proverbe/zicători legate de tema poveștii.
Împart copiii în 6 grupe (3 copii în fiecare grupă). Fiecare grupă urmând să analizeze tema dată.
Evaluarea activității se realizeză printr-un exercițiu moral. Copiii sunt rugați să împărtășească cu ceilalți fapte din viața lor și să aprecieze dacă s-au comportat bine. Apreciem că, deși inițial Puf-Gri nu și-a recunoscut fapta, ulterior și-a asumat greșeala. Copiii vor alege siluetele personajelor din poveste și vor spune care sunt însușirile și trăsăturile de caracter ale fiecăreia.
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că minciuna are picioare scurte.
Noțiune morală: naivitatea
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă
Scufița Roșie, de C. Perrault.
Am desfășurat pentru ambele opere activități de povestea educatoarei, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu cele două opere din literatura pentru copii, ca mai apoi să putem analiza valorile morale transmise de fiecare operă în parte.
Scopul activităților: transmiterea și însușirea de valori morale.
Obiective:
să analizeze compor tamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și compor tamentul acestora.
Ursul păcălit de vulpe
de Ion Creangă
Data: 23 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Activitate integrată: DLC + DOS + DEC
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: „Cum este…?”(ursul, vulpea)
Proiect cu durata de o zi
Obiectiv fundamental: educarea valorilor de prietenie și adevăr.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Exercițiul, Brainstorming.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Fiind un proiect cu durata de o zi am pornit încă de la ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚA cu o discuție despre prietenie. Am întrebat copiii ce înseamnă să fim prieteni, iar ei au răspuns: „ A fi prieten înseamnă să își ajuți prietenul, să îl sprijini la nevoie și să îl iubești.” Pe baza acestei discuții am stabilit mesajul zilei: Ce înseamnă să fii prieten?.
Am continuat apoi cu vizionarea poveștii Ursul păcălit de vulpe. În cadrul activităților liber alese, fiecare copil și-a ales un centru. La bibliotecă au avut ca sarcină să schimbe finalul poveștii. Am constatat că toți copiii au condamnat personajul vulpe, în finalul poveștii create de ei vulpea a fost pedepsită. La centrul artă sarcina a fost să deseneze personajul îndrăgit de ei din poveste. Toți preșcolarii au desenat ursul. La joc de rol am urmărit un dialog între cele două personaje ale operei. Am întâmpinat dificultăți, pentru că niciun copil nu-și dorea rolul vulpii.
Pentru desfășurarea activității integrate copiii sunt așezati la măsuțele lor. Le povestesc copiilor că în drum spre grădiniță m-am întâlnit cu ursul, care mi-a povestit pățania lui cu vulpea, pe care v-am spus-o și vouă astăzi. Ursul m-a rugat să-i fac dreptate, i-am promis că împreună cu voi îl vom ajuta.
Astăzi voi îl veți ajuta pe urs să înțeleagă ce i s-a întâmplat, dându-vă cu părerea despre comportamentul vulpii.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
De ce s- a întins vulpea la pământ când a văzut căruța cu pește?
Răspuns: Vulpea s-a prefăcut că este moartă ca să fure pește, pentru că este leneșă.
Este bine ce a făcut ea?
Răspuns: Nu este bine.
Cum a fost ea?
Răspuns: Vulpea a fost șireată și vicleană.
I-a spus vulpea adevărul ursului?
Răspuns: Nu, vulpea a mințit.
De ce a mințit?
Răspuns: Ea a mințit pentru că a fost lacomă și rea.
De ce a dat dovadă ea atunci când l-a trimis pe urs să stea cu coada în apa înghețată?
Răspuns: Ea a dat dovadă de răutate.
De ce a crezut ursul că vulpea a pescuit peștii din baltă?
Răspuns: Ursul a fost naiv și a avut încredere prea mare în vulpe.
Ce sentimente aveți pentru urs?
Răspuns: Sentimente de milă și tristețe.
Ce sentimente aveți pentru vulpe?
Răspuns: Sentiment de ciudă.
Într-un cuvânt cum putem caracteriza cele două personaje?
Răspuns: Urs – naiv , Vulpea – șireată.
În scopul obținerii performanței, am folosit metoda brainstorming. Pe o coală este așezat personajul vulpe, iar copiii vor spune orice cuvânt le trece prin minte la vederea lui, în același mod se procedează și pentru personajul urs. Ursului îi sunt atribuite de copiii însușiri ca: bun, naiv, prietenos, încrezător. La polul opus personajul vulpea este descrisă ca fiind: rea, lacomă, șireată, leneșă, prefăcuta, vicleană.
Vulpea
Ursul
Șireată
Leneșă
Rea
Prefăcută
Lacomă
Vicleană
Naiv
Prietenos
Bun
Încrezător
În următoarea etapă a activității, copiii au primit ca sarcină să constuiască adăpostul ursului. „Ursul supărat că a rămas fără coadă, dar care și-a dat seama că și el are o parte din vină, pentru că a crezut că vulpea este prietena lui și a avut încredere în ea, vrea să meargă în bârlogul lui să doarmă, iar voi o să îi construiți căsuța.”
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că nu trebuie să avem încredere în oricine.
Scufița Roșie
de C. Perrault
Data: 27 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DLC + DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Scufița Roșie
Timp: 45 min
Obiectiv fundamental: Dezvoltarea unor valori morale și sentimente pozitive.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să diferențieze personajele pozitive de personajele negative;
Metode: Conversația, Explicația, Observația, Pălăriile Gânditoare, Diagrama Venn.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, pălării colorate, fișe de lucru.
Desfășurarea activității: În primul moment al zilei (Întâlnirea de dimineață), am audiat cântecul Scufița Roșie:
La bunica prin pădure, Singură-am plecat. Coșulețul cu merinde Mama mi l-a dat. Și mi-a spus să fiu cuminte De la drum să nu m-abat Prin pădure-i lupu-nfometat.
Bunicuța e bolnavă Și la ea mă duc Lapte, cozonac și bunătăți Eu am să-i duc Drumul n-am să-l părăsesc Și cu nimeni nu vorbesc Fiindcă mama așa m-a învățat Ce pădure minunată Să mă joc un pic Că drumul pân’ la bunica E destul de mic Drumul n-am să-l părăsesc Și cu nimeni nu vorbesc Fiindcă mama așa m-a învățat.
De la acest cântec am pornit o discuție legată de consecințele neascultării și ale naivității. Răspunsurile celor mici au depășit sfera realului, unii copii au povestit din dorința de a impresiona, întâmplări ireale, dar răspunsurile da te au făcut dovada înțelegerii noțiunilor neascultare și naivitate: „Pe un copil 1-a luat un țigan”, „Un om rău a urcat-o pe o fetiță într-o mașină și a furat-o”, „Eu, când nu am ascultat-o pe mami să nu plec de la bloc, am ajuns într-o pădure și a venit un lup mare și am fugit” etc.
La activitatea integrată copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează printr-o ghicitoare:
„Zglobie și drăgălașă
La bunicuța am plecat,
Dar când am ajuns în pădure,
De sfatul mamei am uitat”
(Scufița Roșie)
Anunț copiii că vom desfășura o activitate în care vom analiza comportamentul fetiței din povestea Scufița Roșie. Cu ajutorul unor imagini, preșcolarii prezintă pe scurt conținutul poveștii.
Am utilizat în cadrul acestei activității metoda pălăriilor gânditoare. Este o tehnică interactivă de stimulare a creativității, care are la bază interpretarea de roluri prin care copiii își exprimă liber gândirea, dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.
Descrierea metodei:
Etape:
Am format 6 grupuri de copii. (3 copii în fiecare grupă)
Am împărțit pălăriuțele gânditoare, astfel am format: grupa pălăriuțelor albe, grupa pălăriuțelor negre, grupa pălăriuțelor roșii, grupa pălăriuțelor verzi, grupa pălăriuțelor albastre și grupa pălăriuțelor galbene.
Am prezintat pentru fiecare grupă câte o sarcină formulată cât mai concis pentru a fi înțeleasă de copii.
Copiii dezbat situația ținând cont de culoarea pălăriei care definește rolul.
La sfârșitul timpului de lucru preșcolarii grupei expun în fața clasei rezultatul muncii lor.
Pălăria albă – Informează!
Copiii din această grupă au avut ca sarcină să povestească pe scurt textul poveștii.
Pălăria neagră – Identifică greșelile!
Copiii au criticat atitudinea Scufiței, argumentând că ea trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Concluzia la care au ajuns cei micii este că fetița nu trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să dea informații despre intențiile ei.
Pălăria roșie – Spune ce simte!
Copiii din această grupă au demonstrat că Scufița își iubea mama și bunica, îi plăcea să se joace în natură, își exprimă compasiunea față de bunica, bucuria pentru vânător și supărarea față de lup.
Pălăria verde – Prezintă soluții, generează idei!
Copiii au găsit următoarele soluții:
dacă dorea să ofere flori bunicii, trebuia să-i ceară mamei să-i cumpere un buchet de flori;
dacă dorea să culeagă flori, trebuia să ceară mamei să o însoțească în pădure;
Pălăria galbenă – Găsește alt final!
Scufița putea să refuze să meargă la bunica știind că trece prin pădure.
Scufița nu asculta de lup.
Lupul îi arăta Scufiței drumul cel mai scurt spre bunica.
Lupul o ajuta să culeagă flori bunicii aflând că aceasta este bolnavă.
Animalele din pădure o sfătuiesc pe Scufiță să nu asculte de lup.
Pălăria albastră – Caracterizează personajele!
Rău – Veselă
Lacom – Neascultătoare
Șiret – Prietenosă
– Naivă
Copiii o caracterizează pe Scufița Roșie în contradicție cu lupul: veselă, prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare, în timp ce lupul este rău, lacom, șiret, preocupat să pară sensibil la situație; arată ce se întâmplă când un copil nu ascultă sfaturile părinților.
Pentru evaluarea activității am utilizat diagrama Venn. Am solicitat copiilor să denumească personajele pozitive și negative din povestea Scufița Roșie, pe care le-am așezat pe diagrame, iar in intersecția diagramelor am stabilit împreună asemănări și deosebiri între acestea.
La sfârșit activității am discutat despre personajul lup. Am explicat copiilor că personajul din povestea Scufița Roșie este unul negativ, comportamentul lui nu este unul bun, dar animalul sălbatic – lup, aduce beneficii, acesta este considerat sanitarul pădurii.
Ca recompensă copiii au primit biscuiți din coșulețul Scufiței Roșii.
Am folosit încă de la grupa mică personajul Scufița Roșie ca simbol al neascultării și al naivității. Copiii din grupă au îndrăgit personajul, a fost unul din personajele nelipsite de la activitățile de Carnaval și au făcut dovada înțelegerii efectelor negative pe care naivitatea le poate avea.
Noțiune morală: hărnicia
„Munca înnobilează omul.” (proverb)
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă;
Cei trei purceluși, poveste populară.
Am desfășurat pentru ambele opere activități de lectura educatoarei, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu cele două opere din literatura pentru copii, ca mai apoi să putem analiza cele două povești.
Scopul activităților: dezvol tarea gândirii critice și educarea valorii de hărnicie.
Obiective:
să analizeze compor tamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și compor tamentul acestora.
Fata babei și fata moșneagului
de Ion Creangă
`
Data: 30 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DLC + DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Hărnicie? Lenevie?
Subiectul: Fata babei și fata moșneagului
Timp: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea valorii de hărnicie.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Joc didactic, Ciorchine grafic.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați la centrul bibliotecă, jos, pe pernițe. Captarea atenției se realizează prin intrarea în sala de grupă a unei fetițe, îmbrăcată în costum popular, având în mâini o lădiță, reprezentând-o pe fata moșneagului. Ea recită următoarele versuri:
Uite-așa, fără de veste,
M-am coborât din poveste,
Să v-aduc ceva și vouă,
Pentru lecția cea nouă.
Chiar de sunt doar o fetiță
Eu sunt foarte hărnicuță,
Și-am primit în dar-răspaltă
O lădiță fermecată.
De veți ști povestea mea,
Veți afla, ce este-n ea.
(autor, profesor Cristina Ungureanu)
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Cine este personajul care ne-a vizitat?
Răspuns: Personajul care ne-a vizitat este Fata moșneagului.
Din ce poveste face parte personajul?
Răspuns: Povestea din care face parte este Fata babei și fata moșneagului.
De cine este scrisă povestea?
Răspuns: Povestea este scrisă de Ion Creangă.
Ce alte personaje mai sunt în poveste?
Răspuns: Alte personaje din poveste sunt: moșneagul, fata babei, baba, cățelușa, Sfânta Duminică etc.
Îi anunț pe copii că astăzi ne vom juca cu personajele din povestea Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creanga. Pe tabla magnetică sunt așezate două buline, una alba (pentru comportament pozitiv) și una neagră (pentru comportament negativ). Fiecare copil din grupa va veni și va extrage din lădița adusă de fetița costumată în fata moșneagului câte un personaj
Copilul va numi personajul, va preciza dacă i-a plăcut sau nu comportamentul acestuia și îl va așeza pe tabla în dreptul bulinei alese de el. După ce au fost extrase toate personajele din lădiță, în scopul obținerii performanței, se folosește metoda chiorchinelui grafic. Pe o coală este așezat chipul fetei babei, iar copiii vor spune însușiri ale acesteia, în același mod se procedează și pentru fata moșneagului.
Fata moșneagului
Fata babei
În încheiere am adresat copiilor întrebările:
Cum era fata moșneagului?
Răspuns: Fata moșneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă, cumpătată și chibzuită.
Dar fata babei?
Răspuns: Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă, lacomă și nechibzuită.
Ce ați învățat de la fata moșneagului?
Răspuns: De la fata moșneagului am învățat să fim harnici, buni la suflet, miloși și ascultători.
Cu ce personaj vă identificați voi?
Răspuns: Personajul cu care mă aseamăn este fata moșneagului.
Pe cine puteți voi ajuta?
Răspuns: Noi ne putem ajuta: părinții, bunicii, doamnele educatoare și colegii.
La finalul activității recompensez copiii cu gogoși făcute de fata moșneagului. Copiii vor mulțumi fetei moșului pentru surprize, vor efectua ordinea și curățenia la cele două zone de lucru și vor părăsi sala clasă în ordine.
Cei trei purceluși
poveste populară
Data: 4 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DLC + DOS + DEC
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Hărnicie? Lenevie?
Subiectul: Cei trei purceluși
Durata de o zi
Obiectiv fundamental: însușirea valorii de hărnicie.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să compare comportamentele unor personaje;
Metode: Conversația, Explicația, Observația, Explozia stelară, Exercițiul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, fișe de lucru, creioane colarate.
Desfășurarea activității: În primul moment al zilei (Întâlnirea de dimineață), am prezentat copiilor o poezie:
Să-nvățăm de la furnici De când suntem foarte mici Cea mai sfântă să ne fie, Lecția de hărnicie. Le-ați privit, dar nu în joacă Să aflați ce pot să faca? Toata ziua, cât de mare Cară hrana în spinare, Greutate, cât un bloc Dar nu zic nicicând, nu pot! Așa-s ele muncitoare, Harnice, nevoie mare Deci, cât suntem mici Să-nvățăm de la furnici!
De la această poezie am pornit o discuție despre hărnicie și am stabilit ca motto pentru această zi proverbul: Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!
La activitatea integrată copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează printr-o ghicitoare:
Au fost odată trei purceluși,
Trei frați, toți mici, de culoare roz,
Cu codițe vesele și toate la fel
Pe purceluși îi chema?
(Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf ).
Anunț copiii că vom desfășura o activitate în care vom analiza comportamentul celor trei purceluși din povestea Cei trei purceluși. Cu ajutorul unor planșe, preșcolarii prezintă pe scurt conținutul poveștii. Întreb copiii dacă le-a plăcut povestea. Adresez câteva întrebări cu privire la conținutul acesteia folosind metoda Explozia stelară.
Cine?
Ce? Cand?
Unde? Cum?
Cine sunt personajele poveștii?
Răspuns: Personajele poveștii sunt: Naf-Naf, Nif-Nif, Nuf-Nuf și lupul.
Ce au făcut purcelușii?
Răspuns: Purcelușii și-au construit căsuțe.
Cum erau căsuțele lor?
Răspuns: Căsuțele erau construite din paie, nuiele și din piatră.
Când a venit lupul?
Răspuns: Lupul a venit după ce purcelușii și-au construit căsuțele.
Ce a făcut el?
Răspuns: Lupul a doborât căsuțele lui Nif-Nif și Nuf-Nuf.
Unde au fugit Nif-Nif și Nuf-Nuf?
Răspuns: Cei doi purceluși au fugit la căsuța lui Naf-Naf.
Cum erau cei doi purceluși?
Răspuns: Cei doi purceluși erau speriați.
Cine l-a pedepsit pe lup?
Răspuns: Pe lup l-a pedepsit Naf-Naf.
Cum l-a pedepsit Naf-Naf pe lup?
Răspuns: Naf-Naf l-a pedepsit pe lup făcându-l să cadă într-o oala cu apă clocotită.
Unde a fugit lupul?
Răspuns: Lupul a fugit în pădure.
Pentru obținerea performanței copiii au primit o fișă în care erau ilustrați cei trei purceluși. Ca sarcină au avut să coloreze doar imaginea ce îl reprezenta pe cel mai harnic dintre purceluși. Toții copiii au îndeplinit corect sarcina, colorându-l doar pe Naf-Naf. Am observat că au folosit culori calde, asociindu-le cu comportamente pozitive.
Nume: 04. 05 2015
Cei trei purceluși
poveste populară
Colorează personajul harnic din povestea Cei trei purceluși!
Fiind un scenariu didactic pentru o zi, am utilizat tema poveștii și la activitățiile liber alese (ALA), unde la construcții copiii și-au construit căsuțe din cuburi, argumentând că ei se identifică cu Naf-Naf, sunt harnici și își construiesc căsuțe rezistente. La bibliotecă copiii au aleg imagini din poveste, pe care le-au așezat în ordinea desfășurării acțiunii. De asemenea, unii preșcolari au dorit să schimbe povestea. Am observat că aceștia au schimbat materialele din care Nif-Nif și Nuf-Nuf și-au construit căsuțele. Au argumentat că purcelușii au devenit harnici și au folosit cărămidă pentru a-și face adăposturi rezistente. La artă copiii au desenat și colorat scene din poveste. Toate lucrările îl înfățișau pe purcelușul harnic, copiii afirmând că este personajul îndrăgit pe ei.
Analizând comportamentul copiilor după ce am desfășurat aceste activități, am constatat că toți preșcolarii grupei mari au devenit mai harnici. Când trebuiau să adune jucăriile din grupă sau să-și așeze lucrurile pe care le-au folosit, sub îndemnul meu: Să vedem câți copii harnici avem în grupă, toți cei mici își aduceau contribuția la aranjarea obiectelor din grupă.
De asemenea în ziua următoare desfășurării primei activității, copiii grupei mi-au povestit cum și-au ajutat părinții sau bunicii acasă (și-au adunat singuri jucăriile, au ajutat-o pe mama să pregăteacă masa, și-au aranjat hainele pentru grădiniță etc).
Consider că toți preșcolarii din grupa mare a steluțelor au dovedit că și-au format deprinderi de hărnicie.
Educarea însușirilor pozitive ale voinței și caracterului se realizează paralel cu prevenirea și înlăturarea manifestărilor unor în sușiri negative. Astfel noțiunea morală de hărnicie a fost completată cu opusul ei – lene, cu ajutorul poveștii Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași.
Iedul cu trei capre
de Octav Pancu-Iași
Data: 7 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Iedul cu trei capre
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unor atitudini pozitive față de sine și de ceilalți.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul iedului din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajului principal;
să diferențieze comportamente pozitive de cele negative.
Metode: Conversația morală, Povestirea, Explicația, Exercițiul, Ciorchine.
Mijloace: cărte cu ilustrații, păpușă – ied, flipchart, carioci.
Desfășurarea activității: Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezati în semicerc, pe scăunele. Introducerea în activitate o voi realiza cu ajutorul Iedului (păpușa) mânuită de o colegă, interpretând fragmente din poveste:
„Capră-mamă, îmbracă-mă ! Nu pot singur.
Mătușă-Capră, ospătează-mă! Nu pot singur!
Bunică-Capră, adoarme-mă! Nu pot singur!”
Anunț copiii că astăzi vom audia o poveste despre un ied care nu putea face nimic singur, cerea mereu sprijinul celor din jur. La sfârșitul activității vom afla dacă avem și noi astfel de iezișori în grupă.
Le citesc copiilor povestea, utilizând un ton, gesturi și mimică adecvate. La finalul lecturii adresez preșcolarilor următoarele întrebări:
Cine îl îmbrăca pe ied dimineața și de ce?
Răspuns: Pe Ied îl îmbraca dimineața mama-capră.
Unde își punea lucrurile sale?
Răspuns: Iedul își arunca hainele unde apuca.
Voi unde vă așezați hăinuțele când ajungeți acasă de la grădiniță?
Răspuns: Eu îmi așez hainele în dulap sau pe scaun.
Cum se comporta Iedul cu cele trei capre?
Răspuns: Iedul se comportă urât cu cele trei capre.
Ce s-a întâmplat cu iedul?
Răspuns: Iedul a rămas singur acasă.
Cine i-a luat hainele?
Răspuns: Hainele i le-a luat vulpea.
Cine i-a mâncat mâncarea?
Răspuns: Iedului i-a luat mâncarea ursul.
Cum a scăpat din ghearele lupului?
Răspuns: Iedul a fugit pentru a scăpa de lup.
Cum au fost : Lupul, Ursul și Vulpea?
Răspuns: Lupul, Ursul și Vulpea au fost răi, pentru că au profitat de Ied.
Ce ați învățat voi din această poveste a Iedului cu trei capre?
Răspuns: Am învățat că trebuie să fim harnici, să ne așezam lucrurile, să mâncăm și să facem ordine după noi.
Semănați cu iedul din poveste?
Răspuns: Un singur copil din grupa a recunoscut că a procedat câteodată ca iedul din poveste.
Pentru etapa următoare a activițătii am realizat un ciorchine, în care am găsit însușiri ale Iedului.
Utilizând metoda conversația morală am descoperit că majoritatea celor mici au relatat faptul că Iedul nu s-a comportat corect, nu își așează singur hainele, nu poate să mănânce singur, nu se poate îmbrăca fără ajutor. Un singur copil din grupă a calificat atitudinea personajului din poveste ca fiind corectă, recunoscând că și el procedează la fel.
Noțiune morală: ascultare
Sandi, să asculți de mămica!
( Puiul, de Alexandru Brătescu-Voinești )
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Capra cu trei iezi, de Ion Creangă
Puiul, de Alexandru Brătescu-Voinești
Pentru a familiariza copii cu conținutul celor două opere, am organizat o activitate de lectura, ca mai apoi să putem analiza comportamentul personajelor din aceste povești. Ambele opere au fost pe placul celor micii, au trezit sentimente și au contribuit la înțelegerea importanței ascultării părinților. Consider că valorificând informațiile din cele două povestiri, copiii își pot exprima diversitatea de opinii și idei cu privire la consecințele neascultării, apreciază trăsăturile pozitive și negative ale personajelor.
Scopul activităților: dezvol tarea gândirii critice și educarea valorii de ascultare.
Obiective:
să analizeze compor tamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și compor tamentul acestora.
Capra cu trei iezi
de Ion Creangă
Data: 11 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Capra cu trei iezi, de Ion Creangă
Timp: 35 min.
Obiectiv fundamental: consolidarea unor deprinderi de conduită morală.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Dezbaterea, Cubul, Diagrama Venn.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați pe scăunele, în semicerc. Captarea atenției se realizează cu ajutorul unei păpuși care o înfățișează pe capra din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Aceasta cântă:
Trei iezi cucuieți Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă : Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, Drob de sare În spinare, Mălăieș În călcăieș Smoc de flori Pe subsuori.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Cine este personajul care ne-a vizitat?
Răspuns: Personajul care ne-a vizitat este Capra – mamă.
Din ce poveste face parte personajul?
Răspuns: Povestea din care face parte este Capra cu trei iezi..
De cine este scrisă povestea?
Răspuns: Povestea este scrisă de Ion Creangă.
Ce alte personaje mai sunt în poveste?
Răspuns: Alte personaje din poveste sunt: iedul cel mare, iedul cel mic, iedul mijlociu și lupul.
Îi anunț pe copii că astăzi ne vom juca cu personajele din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creanga și le vom analiza comportamentul. Utilizez metoda cubul, pentru descoperi comportamentul personajelor din poveste.
DESCRIE – Descrie comportamentul iezilor din poveste!
COMPARĂ – Compară comportamentul iedului mic cu al fraților săi!
ASOCIAZĂ – Asociază comportamentul tău cu cel al iezilor!
ANALIZEAZĂ – Pericolele în care s-au aflat iezii!
ARGUMENTEAZĂ – Ce poți păți dacă nu îți asculți părinții?
APLICĂ – Interpretează rolul iezilor! ( Joc de rol ).
Pentru obținerea performanței folosesc dezbaterea pentru a mă asigura că toți copiii au înțeles mesajul transmis de operă.
Întrebările pentru dezbatere:
Ce i-a sfătuit mama pe iezii?
Răspuns: Capra i-a sfătuit să să nu deschidă ușa, să nu vorbească cu străinii.
Ce fel de sfaturi sunt acestea?
Răspuns: Acestea sunt sfaturi bune.
Ce se întâmplă în lipsa caprei?
Răspuns: În lipsa caprei apare lupul.
Ce face lupul?
Răspuns: Lupul îi mănâncă pe iezii cei mari.
De ce scapă iedul cel mic?
Răspuns: Iedul cel mic a ascultat sfatul mamei.
Pentru obținerea performanței folosesc diagrama Venn pentru a încadra personajele din poveste în personaje pozitive și personaje negative. Copiii observă că avem mi multe personaje pozitive decât negative. Iezii cei mari nu îi încadrăm în cele două categorii.
La finalul activității recompensez copiii cu medalioane cu chipul iedului mic, spunându-le că ei trebuie să își asculte părinții pentru a fi mereu în siguranță și recitându-le versurile:
Eu sunt cel ce-a ascultat, Și-n cuptor m-am furișat, Și pe lup eu l-am trișat. Iar când mama a venit, Iute-n brațe i-am sărit, Și pe dat’ i-am povestit Cum lupul ne-a păcălit!
Puiul
de Alexandru Brătescu-Voinești
Data: 14 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DLC + DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiect: Sandi, să asculți de mămica!
Obiectiv fundamental: consolidarea noțiunii morale de ascultare.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajului principal din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajului principal;
să compare comportamentele unor personaje;
Metode: Conversația, Explicația, Observația, Explozia stelară, Exercițiul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, fișe de lucru, creioane colorate.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați pe pernițe, pe covor. Captarea atenției se realizează prin citirea unei scrisori trimisă de o mămica fiului ei neascultător.
Anunț copiii că vom desfășura o activitate în care vom aculta o poveste și vom analiza consecințele neascultării părinților.
Citesc povestea folosind intonația și mimica adecvată. Pe parcursul lecturării poveștii utilizez imagini ce prezintă conținutul citit. Folosesc metoda Conversația morală, cu ajutorul căreia copiii povestesc întâmplari din viața lor, referitoare la noțiunea de ascultare/neascultare.
Utilizez ca punct de plecare pentru conversația cu cei mici, următoarele întrebări:
Cum considerați că a fost fapta puișorului ?
Dar a mamei lui ?
Cum trebuie să fim noi ?
Întreb copiii dacă le-a plăcut povestea. Povestea a impresionat copiii, i-au sensibilizat. Fără îndoială, toți copiii au fost afectați de pățania puiului, trei dintre cei micii aveau lacrimi în ochi. De asemenea preșcolarii au dobândit cunoștințe noi legate de viața prepeliței, locurile unde își clocește ouăle și își crește puii.
Pentru obținerea performanței am utilizat metoda Exemplu moral. Copiii au dat exemplu de situații când și-au ascultat sau nu părinții. Am constat că mulți dintre copiii, din dorința de a fi mai spectaculoși au povestit întâmplării imaginate de ei.
Noțiune morală
Personaj exemplu – SIMBOL
Iedul cel mic Puiul de prepeliță
( Capra cu trei iezi ) ( Puiul, de Al. Brănescu-Voinești )
Consecințe
La sfâșitul activițătii le-am citit copiilor o poezioară, pe care o voi învăța într-o altă activitate. Toți copiii au primit buline drept recompensă.
Noțiune morală: înțelepciune
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat poveștile:
Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia
Povestea ursului cafeniu, Vladimir Colin
Ariciul și iepurele
de Lev Tolstoi
Data: 18 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Ariciul și iepurele
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Lectura, Explicația, Exercițiul moral.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș.
Desfășurarea activității:
Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezati în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției prezint copiilor un arici și un iepuraș de pluș, care au venit în grupa noastră pentru a le povesti pățania lor.
Prezint tema și obiectivele activității pe înțelesul copiilor.
Le citesc copiilor povestea Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi, utilizând intonația și mimica adecvată, mă opresc pentru a da explicațiile necesare de câte ori consider necesar.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Ce personaje sunt în povestea prezentată?
Răspuns: Personajele sunt: ariciul, iepurele și aricioaica.
De ce a dorit ariciul să se ia la întrecere cu iepurele?
Răspuns: Ariciul a vrut să îi arate iepurelui că nu este bine să râzi de ceilalți.
Cum s-a purtat iepurele?
Răspuns: Iepurele s-a purtat greșit. El a râs de picioarele ariciului.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul iepurelui?
Răspuns: Dacă eram în locul iepurelui nu îl umileam pe arici
Evaluarea activității se realizeză printr-un exercițiu moral. Copiii sunt rugați să împărtășească cu ceilalți fapte din viața lor și să aprecieze dacă s-au comportat bine.
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că nu este bine să rădem de cei mai mici decât noi, pentru că pot fi mai înțelepți.
Găinușa cea moțată
de Călin Gruia
Data: 21 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Găinușa cea moțată
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Lectura, Explicația, Exercițiul moral.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș.
Desfășurarea activității:
Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezati în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției copiii ascultă cântecelul: Găinușa cea moțată.
Găinușa cea moțată Este tare îngânfată. Face-un ou la săptămână Și se laudă o lună. Cotcodac, cotcodac… Ouă pentru cozonac. Cotcodac, cotcodac…. Ouă pentru cozonac. De atâta înfumurare, Face o larmă îngrozitoare De crezi că s-a luat la sfadă Tot norodul din ogradă.
Cotcodac, cotcodac… Ouă pentru cozonac. Cotcodac, cotcodac… Ouă pentru cozonac.
Prezint tema și obiectivele activității pe înțelesul copiilor.
Le citesc copiilor povestea Găinușa cea moțată, de Lev Tolstoi, utilizând intonația și mimica adecvată, mă opresc pentru a da explicațiile necesare de câte ori consider necesar.
Apoi, printr-o convorbire morală extrag mesajul povestirii.
De cine v-a plăcut în poveste ?
Cum era cocoșul ?
Dar găinușa ?
Pentru obținerea performanței le adresez copiilor întrebări pentru fiecare personaj din poveste, punând accent pe formarea sentimentelor pozitive.
În încheierea activității ofer copiilor nuci culese de personajele din povestea citită.
Povestea ursului cafeniu
de Vladimir Colin
Data: 25 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: DOS
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Povestea ursului cafeniu
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găseacă însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Lectura, Explicația, Ciorchine grafic.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș, carioci, foi A3.
Desfășurarea activității:
Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezati în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției în sala de grupă vine Martinel (un urs mare de plus), care recită următoarele versuri:
Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ți fie dreaptă.
Eu te judec după faptă!
Prezint tema și obiectivele activității pe înțelesul copiilor. Le comunic copiilor că astăzi vor afla o întâmplare din viața ursului cafeniu.
Le citesc expresiv copiilor Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin. Prezint slide-urile cu scene din poveste punându-le întrebări prin răspunsurile cărora să descrie scenele prezentate.
Pentru fixarea cunoștințelor adresez copiilor întrebările:
Cum se numește povestea pe care am povestit-o astăzi?
Care sunt personajele care v-au plăcut?De ce?
Ce fel de personaj era Martinel ?
După ce-l judecau focile și urșii albi pe Martin?
Ce au înțeles urșii polari după ce Martin l-a salvat pe ursuleț?
Ce cântec cântă Martinel ?
Ce am învățat noi că este important în relațiile cu ceilalți? Ce este lipsit de importanță ?
Unde trăiesc urșii albi ?
Dar cei cafenii?
Cum credeți voi că a ajuns un urs cafeniu la pol ?
Ce credeți că s-ar fi putut întâmpla dacă pinguinul nu ar fi venit în ajutorul lui Matinel?
Utilizez metoda Ciorchinele pentru a-l caracteriza pe ursului cafeniu. Astfel, personajul îndrăgit de copii este:
– curajos (nu se sperie la căderea muntelui de gheață );
– mărinimos (sare în ajutorul puiului de urs);
– prietenos (încearcă să se împrietenească cu celelalte animale);
– perseverent (nu se descurajează și insistă sa salveze puiul de urs și să-și găsească noi prieteni)
În încheierea activității copiii vor primi ecusoane cu personajele din poveste .
Activitatea se încheie cu repetarea de către copii a versurilor pe care le fredonează și astăzi Martinel:
Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ți fie dreaptă.
Eu te judec după faptă!
Pentru consolidarea însușirii valorilor morale de către copii, am organizat cu diferite ocazii conversații morale: când un copil nu contribuia la strângerea jucăriilor din clasa, când un copil se purta urât cu un coleg, când un copil devenea lăudaros. Un intact asupra celor mici îl aveau jocurile. Jocul este un instrument de afirmare a eului prin care copilul are posibilitatea de a se afirma. Jocurile de imitație sunt cele mai frecvent întâlnite forme de activitate a copilului, jocuri prin care copilul reprezintă un fel de a fi sau o persoană în absența ei. Ne-am jucat „De-a fata moșneagului”, toți copiii grupei imitau personajul, astfel au devenit mai harnici, mai buni unii cu alții, „De-a purcelușii”, copiii se ajutau între ei.
Am folosit deseori proverbe și zicători, pe care le-am afișat în clasa, pentru a constitui mesajul zilei. Dramatizările au fost pe placul celor mici, am observat că toți cei mici își doreau să interpreteze personaje pozitive. În cadrul activităților în care le-am cerut copiilor să schimbe finalul unei povești, majoritatea celor mici schimbau un final trist cu unul vesel. Spre exemplu, o fetiță din grupă a povestit cum ea a salvat puiul de prepeliță din povestea Puiul, de Alexandru Brătescu – Voinești, iar colegii ei au declarat că le place mai mult finalul acesta.
Pentru evaluarea însușirilor morale de către copii am desfășurat o activitate cu tema Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață.
Data: 4 iunie 2015
Grupa: mare A
Tema: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Subiectul: Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață.
Disciplină: DOS
Scopul activității: evaluarea noțiunilor morale învățate.
Obiective operaționale:
să descrie personaje;
să descrie fapte;
să găsească însușiri ale personajelor;
să clasifice personajele în pozitive/ negative
să evidențieze analogii între personaje,întâmplări;
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează prin intrarea în sala de grupă a Zânei poveștilor care recită următoarele versuri:
Sunt Zâna poveștilor și cu bagheta mea
Eu timpu-n loc îl pot face să stea.
Și scutur peste voi cu praf de stele,
Să străluciți mai tare decât ele.
Să nu fiți niciodată supărați,
De v-ati împiedicat, vă ridicați.
Și mergeți mai departe curajoși,
Cu zâmbetul pe buze, inimoși.
Dar ce vorbesc eu – iată!
Rotesc bagheta fermecată
Închideti ochii și visați
În lumea basmului intrați!
Anunț titlul și obiectivele activității pe înțelesul celor mici. Prezint copiilor un cub pe fețele căruia sunt scene din poveștile cunoscute de ei. Poveștile reprezentate pe cub sunt: Scufița Roșie, Ursul păcălit de vulpe, Cei trei purceluși, Puf-Alb și Puf-Gri, Fata babei și fata moșneagului și Capra cu trei iezi. Fiecare copil va rostologi cubul. Acesta va numi un personaj și o trăsătura de-a acestuia. De exemplu dacă scena este din povestea Fata babei și fata moșneagului, aleg personajul fata moșneagului. Aceasta este harnică. Apoi, va lua de pe masa mea silueta personajului respectiv și o va așeza pe foala albă dacă este pozitiv sau pe coala neagră dacă este negativ.
Personaje pozitive
Personaje negative
Scufița Roșie Ursul
Fata moșneagului Iedul cel mic
Ursul Cafeniu Vânătorul
Mama capră Bunica
Puf-Alb
Lupul
Fata babei
Vulpea
Vom numi, încă o dată, titlul fiecărei povești, numele personajelor și faptele care îi fac buni sau răi. Vom observa că numărul personajelor pozitive este întotdeauna mai mare decât numărul personajelor negative.
În următoarea etapă a activității utilizez metoda Piramida. Pe prima treaptă a piramidei cer copiilor să găsească trei personaje din povești pe care le putem numi neascultătoare. (puiul, Scufița Roșie și iedul mare/mijlociu). Pe treapta a doua trebuie să găsească două personaje din operele studiate leneșe (iedul și fata babei). Pe ultima treaptă solicit să găsească un personaj viclean (vulpea). Pun piramida la panou și alcătuim altă piramidă. Pe prima treaptă vom găsi trei personaje din povești înțelepte (ariciul, pinguinul, cocoșul). Pe a doua treaptă vom așeza două personaje harnice (purcelușul și fata moșneagului), iar pe ultima treaptă un personaj modest (ursul cafeniu).
Am concluzionat cu ajutorul copiilor că am realizat piramida trăsăturilor pozitive și piramida trăsăturilor negative.
În încheiere am reamintit copiilor mesajul zilei : Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață. Se fac aprecieri referitor la modul cum s-a desfășurat întreaga activitate. Copiii au primit recompense.
CAPITOLUL IV
REZULTATELE STUDIULUI APLICATIV
Pentru a evalua impactul pe care literatura pentru copii, mai ales personajele din textele dedicate celor mici, îl are asupra preșcolarilor în scopul educației morale, am utilizat metoda studiului de caz, ce oferă posibilitatea exprimării libere a stărilor emoționale prin care copilul reflectă mediul înconjurător. Consider metoda foarte eficientă mai ales în cazul poveștilor scurte, cu morală, așa cum sunt fabulele și schițele. Aceste opere îl determină pe copil să analizeze, să compare, să identifice comportamente identice cu ale personajelor din poveste. Pe parcursul derulării cercetării am utilizat metode ale educației morale, dar și metode moderne cu scopul de a face mai activă însușirea valorilor morale.
În derularea cercetării am avut în vedere următoarele capacități:
Să descrie personaje;
Să descrie fapte;
Să facă generalizări;
Să stabilească legătura comportament-consecințe;
Să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;
Să judece faptele altora;
Să-și analizeze corect propriul comportament.
Am ales ca procedee de aplicare: analogia între personajele din povești și analogia dublă, respectiv personaje pozitive / personaje negative.
Scufița Roșie (Scufița Roșie, de C. Perrault)
Analogie între personaje
Ursul (Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă)
Analogie dublă- personaje pozitive, personaje negative
Fata moșneagului (Fata babei și fata moșneagului) bunătate, hărnicie
Fata babei (Fata babei și fata moșneagului) răutate, lene.
În perioada inițială desfășurării cercetării pedagogice am conceput fișe de monitorizare a corectitudinii reprezentărilor morale, respectiv a noțiunilor morale. Am observat fiecare copil, iar rezultatele le-am înregistrat într-un tabel.
Tabel 2: Rezultatele obținute de copii în martie 2015.
NOȚIUNE MORALĂ
Nr.
Nume copil
Cinste
Ascultare
Bunătate
Prietenie
Hărnicie
1.
B. V.
2.
B. I.
3.
C. Ș
4.
D. A.
5.
F. L.
6.
G. G.
7.
G. R.
8.
H. N.
9.
H. Ș.
10.
J. R.
11.
O. R.
12.
O. D.
13.
P. C.
14.
S. P.
15.
Ș. E.
16.
T. R.
17.
T. S.
18.
Ț. T.
19.
V. R.
Indicatori:
– valoare atinsă;
– valoare în curs de dezvoltare;
– valoare absentă .
Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute are următoarea formă:
Grafic 1: Rezultate obținute în perioada de evaluare inițială.
Pe parcursul derulării studiului, am monitorizat corectitudinea reprezentărilor morale ale copiilor. În acest scop am organizat, sub forma de joc didactic, un concurs prin care am urmărit progresul înregistrat de cei mici.
Tabel 3: Rezultatele înregistrate de copii luna mai.
Atitudini, comportamente ale personajelor
Recunosc personaje
Analizează
comportamente
Argumentează legătura comportament– consecință
Judecă fapte
Identifică corespondenți
19 copii
17 copii
12 copii
15 copii
15 copii
Rezultate:
100% dintre copii recunosc personajele din povești;
89, 47% dintre copii analizează comportamente;
63% dintre copii argumentează legătura dintre cauză – efect;
79% dintre copii judecă fapte;
79% identifică corespondenți ai personajelor în viața reală.
O altă metodă utilizată pentru a evalua corectitudinea reprezentărilor concrete ale noțiunilor morale, prin asocierea cuvântului care denumește o noțiune morală cu un personaj-simbol, a fost interviul, realizat cu preșcolarii grupei sub formă de joc. După ce la activitățile anterioare am atribuit fiecărei noțiuni morale personaje din povești am cerut cerut copiilor să se identifice cu un anumit personaj.
Tabel 4: Atribuirea unei noțiuni morale.
NOȚIUNEA MORALĂ
PERSONAJUL-SIMBOL
Nr. copii
Bunătate – fata moșneagului ( Fata babei și fata moșneagului )
6
Hărnicie – purcelușul mic ( Cei trei purceluși )
3
Lene – purcelușii mari ( Cei trei purceluși )
0
Modestie – ursul cafeniu ( Ursul cafeniu )
1
Îngâmfare – urșii albi (Ursul cafeniu)
0
Ascultare – iedul cel mic ( Capra cu trei iezi )
5
Neascultare – puiul ( Puiul )
1
Minciună – Puf-Gri (Puf-Alb și Puf-Gri)
0
Naivitate – Scufița Roșie (Scufița Roșie)
3
În urma „interviului” aplicat copiilor am observat că alegerea personajelor a fost influențată de sexul copiilor. De asemenea am remarcat că toți copiii au dovedit că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personajele-simbol și că se identifică cu personaje pozitive. Consider că toți copiii fac dovada unei gândiri morale și a unei capacității de a evalua comportamente și de a emite judecăți morale.
Tabel 5: Rezultatele obținute de copii în iunie 2015.
NOȚIUNE MORALĂ
Nr.
Nume copil
Cinste
Ascultare
Bunătate
Prietenie
Hărnicie
1.
B. V.
2.
B. I.
3.
C. Ș
4.
D. A.
5.
F. L.
6.
G. G.
7.
G. R.
8.
H. N.
9.
H. Ș.
10.
J. R.
11.
O. R.
12.
O. D.
13.
P. C.
14.
S. P.
15.
Ș. E.
16.
T. R.
17.
T. S.
18.
Ț. T.
19.
V. R.
Indicatori:
– valoare atinsă;
– valoare în curs de dezvoltare;
– valoare absentă.
Reprezentarea grafică are următoare formă:
Grafic 2: Rezultatele obținute la evaluare finală.
Comparând rezultatele obținute la evaluarea inițială și cea finală, se conturează următoarea situație:
Grafic 3: Compararea rezultatelor înregistrate la evaluarea inițială și la cea finală.
Comparând rezultatele obținute la începutul derulării cercetării pedagogice, la cele două evaluări (inițială și finală) se poate remarca faptul că numărul copiilor care au dobândit sau dezvoltat trăsături pozitive de caracter a crescut. Toți copiii au demonstrat că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personajele – simbol și că se identifică cu personaje pozitive, luându-le drept modele de urmat.
În consecință, rezultatele cercetării pedagogice arată că obiectivele propuse de mine au fost realizate cu succes. Copiii și-au format, însușit, dezvoltat și valorificat trăsături morale pozitive de caracter.
Capitolul V
CONCLUZII
Vârsta copilăriei este cea mai frumoasă etapă din viața unui om, perioadă numită ,,vârsta inocenței”. La această vârstă copilul este dornic de a cunoaște, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot parcursul vieții. Grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la trasformarea lor în obișnuințe.
Creațiile pentru cei mici aduc un aport însemnat în lărgirea orizontului de cunoaștere al copilului, în formarea unui vocabular activ, bogat și colorat, astfel copilul capătă o exprimare aleasă, corectă, literară.
Literatura pentru copii este îndrăgite de toți cei mici. Oricărui copil îi sunt dragi personajele pozitive din creațiile literare, regăsindu-se în acestea și devenindu-i astfel exemple lor în viață. Utilizându-le corect, operele dedicate celor mici constituie unul dintre cele mai prețioase și la îndemăna dascălului mijloace care contribuie la formarea trăsăturilor morale pozitive la preșcolari. Cu ajutorul poveștilor, povestirilor, basmelor, poeziilor copiii își formează reprezentări despre: bine și rău, cinste și necinste, adevăr și minciună, hărnicie și lene, disciplină și indisciplină, ascultare și neascultare, modestie și laudă etc.
La vârsta preșcolară, efectele educative transmise cu ajutorul creațiilor literare sunt utilizate mai mult pentru însușirea noțiunilor morale și sensibilizarea afectivă a copilului.
Educația morală, ca latură a educației, presupune un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți
Prima etapă în educarea morală a preșcolarilor este reprezentată de formarea noțiunilor morale și clasificarea acestora în trăsături de caracter pozitive sau negative. A doua etapă este constituită de utilizarea practică a acestor componente intelectuale, formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, obiective ce vizează întreaga muncă de educație.
În lucrarea mea „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor”, am plecat de la premisa că orice copil poate dobândi calități morale, dacă acestea îi sunt insuflate într-un mod cât mai plăcut, cu ajutorul personajelor preferate din poveștile îndrăgite de ei. Consider că predarea integrată și strategiile active influențează dezvoltarea întregii personalități a copilului.
Prin activitățile desfășurate cu preșcolarii din grupa mare am vizat transmiterea valorilor morale de: adevăr, înțelepciune, cinste, bunătate, hărnicie etc. cu ajutorul lecturilor dedicate lor, în principal prin personaje pe care ei le îndrăgesc și le admiră, constituind astfel modele demne de urmat pentru copii. Am utilizat strategii moderne, prin care am urmărit să atrag copiii în lumea poveștilor, fiindu-mi astfel mult mai ușor să îndeplinesc toate obiectivele pe care mi le-am propus.
Alegerea metodei interviului, ca metodă de cercetare în cadrul studiului aplicativ a constituit o noutate, atât pentru mine, cât și pentru copii. Având anumite rezerve în ceea ce privește modul în care copii vor răspunde întrebărilor și se vor manifesta în cadrul desfășurării interviului, am ales să realizez interviul prin joc, astfel întreg colectivul grupei a privit această provocare cu încântare, dar și seriozitate. Rezultatele înregistrate mi-au oferit informații valoroase asupra trăsăturilor de caracter ale copiilor din grupa mare.
Rezultatele cercetării pedagogice arată că obiectivele propuse de mine au fost realizate cu succes. Copiii și-au format, însușit și valorificat trăsături morale pozitive de caracter.
În concluzie, consider că prin lucrarea „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor” am încercat să explic în ce măsură, prin intermediul literaturii pentru copii, se formează și se îmbogățesc reprezentările copilului despre adevăr, dreptate, curaj, hărnicie, prietenie, înțelepciune, cinste. Am încercat să arăt că acest lucru este po sibil prin raportarea fiecărei noțiuni morale de o reprezentare concretă a acesteia prin personaje-simbol pe care literatura pentru copii le oferă.
BIBLIOGRAFIE
LUCRĂRI ȘI ARTICOLE
Arseni, N., Constantin, (1974), articolul din ”Flacăra”, nr. 11/ 9 martie.
Atkinson, R., T., (2005), Introducere în psihologie, ediția a XIV, București, Editura Tehnică.
Birch, Ann, (2000), Psihologia dezvoltării, București, Editura Tehnică.
Bratu, B., ( 1977), Preșcolarul și literatura (studiu și antologie), București, E.D.P.
Cristea, S., (1996), Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, grad didactic II, grad didactic I, reciclare, Pitești, Editura Hardiscom.
Călinescu, G., (1964), Cronicile optimismului, București, E. P. L.
Crețu, C., (1997), Psiho-pedagogia succesului, Iași, Editura Polirom.
Crețu, D., Nicu, A., (2004), Pedagogie și elemente de psihologie, Sibiu, Editura Universității “Lucian Blaga”;
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Ediția aIIa revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom.
Hancheș, L., Mariș, A., (2004), Evaluarea între demersul de proiectare și realizare, Timișoara, Editura Eurostampa.
Hancheș, L., (2003), Instruire diferențiată. Aspecte moderne în elaborarea strategiilor didactice, Timișoara, Editura Eurostampa.
Joița, E., Ilie, V., Vlad, M., Frăsineanu, E., (2003), Pedagogie și elemente de pihologie școlară, Craiova, Editura Arves.
Kay, E., (1988), Secolul copilului, București, E.D.P.
Macavei, E., (2001), Pedagogie. Teoria educației, București, Editura Aramis.
Maciuc, I., (2003), Pedagogie. Repere introductive, București, EDP R.A., 2003.
Manolescu, N., (1997), Literatura pentru copii, în „România Literară”, an XXX (1997), nr.25.
Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București, Editura Aramis.
Nicola, I., (1992), Pedagogie, București, E.P.D.
Pascadi, I., (1972), Nivele estetice, Editura Academiei R.S.R.
Pirău, M., T., (2007), Dimensiunea morală a persoanei, Baia Mare, Editura Universității de Nord.
Piaget, J., (1972), Psihologie și pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Stanciu, I., (1968), Literatura pentru copii, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Sârbu,T., (2005), Etică: valori și virtuți morale, Iași, Editura Societății Academice Matei Teiu Botez.
Salade, D., (1998), Dimensiuni ale educației, București, EDP R.A.
Sîntimbeanu, M., (1981) Literatura pentru copii, o problemă majoră, în „România liberă”.
Szekely, E., (2006), Literatură pentru copii și tineri, Ediția a 2 – a revăzută și adăugită, Târgu- Mureș, Editura Universității „Petru Maior”.
*** Revista învățământului preșcolar, (2010), București, Editura Arlequin, nr. 3 – 4;
*** Revista Cadrelor didactice, (2014), ISSN: 2393 – 0810, nr. 2.
*** Legea Educației Naționale nr. 1/2011 publicată în M. Of. nr. 18 din 10/01/2011, cu modificările și completările ulterioare;
*** Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008;
*** Viorica Preda, (2009), Metodica activităților instructiv – educative în grădinița de copii, Cravoia, Etidura Gheorhe – Cârțu Alexandru;
*** Paraschiva Florescu (coord.), Diana Bumbăcilă, (2002), Proiecte didactice – învățământ preșcolar, Timișoara, Editura Excelsior.
SURSE/IMAGINI
www. didactic.ro
www.universdecopil.ro
www.gradinapovestilor.ro
www.spiritualnetworks.com
www.poeziisiversuri.blogspot.ro
www.copiipovesti.blogspot.ro
www.youtube.com
www.copilul.ro
www.parinti.com
www.clubuldejucarii.ro
www.librarie.net
www.versuri-si-creatii.ro
www.orapovestilor.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC (ID: 700603)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.