DEPA RTAMENTUL: ISTORIA ROMÂNILOR, UN IVERSALĂ ȘI [609342]

1
UNIVERSITATEA DE STA T DIN MOLDOVA
FACULTATEA ISTORIE Ș I FILOSOFIE
DEPA RTAMENTUL: ISTORIA ROMÂNILOR, UN IVERSALĂ ȘI
ARHEOLOGIE

GUȚU VASILE

MUNCA BASARABENILOR PE ȘAN TIERELE GULAGULUI SOVIETIC
(1949 -1956)
CIFRUL ȘI DENUMIREA SPECIALITĂȚII

Teză de master

Șef Departament:………………….. ION EREMIA, dr. hab., profesor universitar

Conducător științific:………………… ANATOL PETRENCU , dr. hab., profesor universitar

Autorul:………………… GUȚU VASILE

CHIȘINĂU -2018

2
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
Capitolul I . ISTORIOGRAFIA CONTEMPORANĂ PRIVIND MUNCA
PRESTATĂ ÎN GULAG.
1.1 Istoriografia român ă: abordarea problematicii muncii obligatorii din cadrul
coloniilor sovietice
1.2 Gradul de obiectivite a lucrărilor monografice sovietice și rusești privind munca
din GUL AG.
1.3 Tematica muncii din GULAG în lucrările istoricilor străini , contribuții proprii în
elucidarea problemei.
Capitolul II. BASARABENII ÎN EXIL (1949 -1956), MUNCA OBLIGATORIE PE
ȘANTIERELE LAGĂRELOR DE CONCENTRARE
2.1 Munca basa rabenilor în indust ria lemnului: la defrișarea pădurilor și prelucrarea
primară a lemnului.
2.2 Basarabenii pe șantierele m inelor sovietice: extragerea met alelor și a pietrelor
prețioase
2.3 Lucrul obligatoriu în infrastructură (drumuri și căi ferate) și în constr ucția
obiectivelor strategice.
Capitolul III. MUNCA BASARABENILOR ÎN AGRICULTURĂ, CONDIȚIILE
DE TRAI ȘI VIAȚA ÎN AFARA MUNCII
3.1 Contribuția basarabenilor în dezvoltarea colhozurilor, munca la fermele de
animale și în cadrul lucrărilor agricole .
3.2 Condițiile de trai: viața în baraci, hrana , plata muncii etc.
3.3 Existența în a fara muncii: integra rea basarabenilor în societatea din exil, sistemul
educațional , odihna și starea sănătății.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE

3
Introducere
Anul 1918, a fost unul plin de evenimente pentru istoria Europei: sfârșitul primului război
mondial, declararea independenței sau reunificarea mai multor state, începerea Conferinței de
pace de la Paris care avea să decidă soarta continentului pentru următoarel e două decenii. Pentru
români este anul când a avut loc unul din cele mai importante evenimente din istorie și anume
Marea Unire. După terminarea războiului și realizarea unității statale, situația geopolitică a
României era foarte complicată, deși structu ra vecinătăților s -a schimbat, pericolele au rămas.
Trei vecini ai României – Ungaria, Bulgaria, Rusia Sovietică erau de fapt inamici, cu care nu s –
au rezolvat până la capăt o serie de probleme.1
Basarabia a avut rolul central în cadrul politicii externe a României din perioada
interbelică, în special în relațiile bilaterale dintre România și URSS. Guvernul României era
conștient că trebuie să depună un efort considerabil pentru ca sovieticii să recunoască unirea
Basarabiei cu România, totuși în pofida efor turilor depuse nu s -a ajuns la un numitor comun,
astfel, deși au fost aproape de a obține un asemenea tratat în 1935 și 1936 într -un final tratativele
nu s-au încununat cu succes.
Pactul Ribbentrop -Molotov, sau mai bine zis înțelegerea secretă dintre Hitle r și Stalin a avut
urmări extrem de nefaste pentru majoritatea țărilor din estul Europei, care au fost împărțite de cei
doi dictatori . Desigur , că România nu a putut să scape de tendințele anexioniste ale URSS, care
pe parcursul perioadei interbelice nu a dorit să recunoască unirea Basarabiei cu România,
înțelegerea dintre Hitler și Stalin a fost pusă în aplicare în vara anului 1940, când prin
intermediul notelor utilmative Romaniei i s -a cerut cedarea nu doar a Basarabiei ci și a
Bucovinei și ținutului Her ța, dorind să evite o confruntare armată guvernul României a fost
nevoit să accepte condițiile URSS, părăsind în trei zile teritoriul Basarabiei și Bucovinei de
Nord, astfel Basarabia a intrat în componența URSS.
În anii celui de -al doilea război mondial î n afară de faptul că Basarabia avea să se
pomenească în centru l confruntărilor dintre Germania și URSS, anul 1941 avea să ducă și la
primele deportări organizate, pe care sovieticii aveau să le comită mai ales împotriva așa zisel or
“ elemente periculoase” din societatea basarabeană, mai ales persoanele care aveau simpatii față
de regatul României, ocupaseră funcții notabile în perioada interbelică, sau pur și simplu se
considerau cetățeni ai României.

1 Istoria Românilor, Vol -VIII. România întregită,(1918 -1940) , – București, 2008, p.431.

4
Deși România a participat cu un efectiv considerabil îm potriva G ermaniei, faptul că fuseseră
aliat a lui Hitler și a participat la război împotriva URSS nu i -a fost iertat, iar despre o eventual ă
revenire a Basarabiei în cadrul României nici nu putea fi vorba.Drama poporului basarabean
avea să continuie, fiind că la scurt timp după război pe acest teritoriu a izbucnit foametea, care n –
a fost cauzată doar de condițiile climaterice ci și de politica URSS, care au confiscat mai multe
produse alimentare, fiindcă era necesitatea de a le preda la stat.
Cum toate necaz urile care s -au întâmplat în ultimul deceniu pentru basarabeni nu erau de
ajuns, în anul 1949 sovieticii au pus în aplicare cea mai masivă operațiune de deportare a
basarabenilor , sub numele de cod „operațiunea Iug” în urma căreia de pe teritoriul Basarabi ei
aveau să fie deportate peste 40000 de persoane , în regiunile cele mai îndepărtate și mai aspre din
punct de vedere al climei din cadrul URSS.
Scopul acestei operațiuni era de a intensifica accederea țăranilor în cadrul colhozurilor,
țăranii săraci au acceptat imediat acest lucru, însă pentru țăranii înstăriți denumiți „chiaburi”,
intrarea în colhoz nu prezenta absolut niciun avantaj. Conducerea sovietică și -a atins scopul,
fiindcă în anul 1951, deja 97% din cadrul populației basarabene erau membri ai colhozului,
fiindcă frica de a nu fi deportați era mai mare decât dorința de a -și păstra rezultatele muncii
agonisite de o viață.
Soarta celor depor tați a fost a fost destul de dificilă, mulți dntre ei femei, copii, bătrâni au
murit până la destinație, iar cei care au supraviețuit au fost trimiși în lagăre de concentrare unde
trebuiau să fie reeducați prin diferite metode începând cu violența și termi nând cu diferite tipuri
de munca pe care trebuiau să o îndeplinească.
Țăranii basarabeni au fost imp uși să muncească la tot felul de munci: tăierea pădurilor în
niște în condiții extreme -vara cu insecte de tot felul, iar iarna cu zăpada până la gât cu un elte
rudimentare care necesitau o forță fizică brută, imensă care adesea ducea pur și simplu la
extenuarea organismului, cei mai norocoși au lucrat în cadrul fermelor de animale unde și
alimentașia era mai bună, însă munca în cadrul minelor era de -a dreptul la limita dintre viață și
moarte, mai puțini basarabeni au fost angrenați în mu nca din marile fabrici și uzine, construcția
canalelor, centralelor hidroelectrice etc.
Condițiile de trai din Siberia și Kazahstan (principalele locații ale persoanelor deport ate din
Basarabia) erau de -a dreptul oribile. Cei mai mulți au fost nevoiți să trăiască în barăci – care erau
niște locuințe lungi, cu o cameră asemenea grajdurilor pentru animale, de multe ori chiar

5
grajduri, unde trăiau zeci de familii , mulți au locuit n bordeie sau iurte și doar cei mai harnici și
mai norocoși au reușit să -și construiască case și departe de baștină.
Condițiile sanitare erau de -a dreptul mizere, cu numeroși paraziți, fără posibilitatea de a avea
vreo igienă personală, cu frecvente epidemi i și boli infecțioase. Medici de asemenea erau puțini,
de multe ori erau lucrători medicali din rândul celor deportați, care își organizau niște cabinete
improvizate și în schimbul unor sume mici de bani, sau alimente vindecau pacienții. Destul de
slab dezvoltat era în exil sistemul educațional, dar și viața culturală.
Actualitatea
Cu siguranță că tema abordată de către mine în cadrul referatului dat este una actuală „M unca
basarabenilor în cadrul Gulagului sovietic 1949 -1955”, mai ales datorită faptu lui că este puțin
cercetată și există foarte puține lucrări monografice dedicate aceste i teme, mai ales în ultimii ani
a sporit considerabil interesul istoricilor și politicienilor vizavi de soarta celor care au fost
deportați, desp re care nu se știe pract ic foarte multe lucruri . Au fost întreprinse măs uri atât din
partea guvern ului, cât și de către istorici – pentru a clarifica câtuși de puțin car e a fost soarta celor
deportați.
Dintre masurile întreprinse putem menționa, î n primul rând , faptul că în ulti mii ani au fost
întreprinse câteva expediții în Kazahstan și Federația Rusă în frunte cu istorici și jurnaliști
denumite Expedițiile Memoriei, f iind elaborate câ teva volume de memorii, unele din ele au fost
deja publicate, iar celelalte sunt în curs de ela borare, acest lucru este un argument în plus că tema
aleasă de mine pentru elabora rea tezei de master este foarte actuală.
Deși, perioada anilor 40 și 50 al secolului XX este o etapă tragică în cadrul istoriei naționale
ea necesită o cercetare mai amănunțită, fiindcă au rămas foarte multe necunoscute, care necesită
o clarificare. Încă un argument al actualității temei date îl reprezintă faptul că în perioada
sovietică tema dată a reprezentat un tabu, istoricii neavând posibilitatea să cerceteze care a fost
soarta deportaților maiales din cauză că arhivele erau secretizate, dar și fiindcă în societate
domnea o teamă generală vizavi de regim, și deportații aveau teama de a recunoaște crimele
comise de regimul comunist -sovietic.
După destrămarea URSS u n mare număr de arhive a fost deschis e pentru istorici și deși din
cauza regimurilor politice din Kazahstan și Federația Rusă se mai păstrează multe impedimente,
totuși cercetătorii noștri depun eforturi pentru a clarifica numeroasele probleme care au fost
foarte bine ascunse de către regimul totalitar comunist.

6
Tema dată este actuală și datorită faptului că în ultimii ani au apărut izvoare noi care permit o
mai bună cercetare a problemei și o înțelegere mai profundă a evenimentelor -istoria orală a a tras
o serie de istorici contemporaniști , iar datorită interviurilor luate de la cei care au participat la
evenimentele date , dar și a realizării de către istorici a studiilor de caz, problema pe care eu voi
încerca s -o cercetez poate fi înțeleasă mai bine, fiind că multe documente din acea perioadă s -au
pierdut, multe s -au distrus, iar altele s -au falsificat însă oamenii care au fost de față, sunt martorii
acelor evenimente , reprezintă o sursă extrem de importantă.
De asemenea , tema abordată de către mine este una actuală și din punct de vedere politic,
fiindcă fiecare stat de drept este obligat să -și protejeze cetățenii, iar dac ă acest lucru nu le -a
reușit în trecut guvernanților, sau poate nu s -a dorit acest lucru , statul , mai bine spus guvernarea
actuală și cele care vor urma trebuie să se ocupe cu această problemă, desigur că la noi în țară ,
mai ales după evenimentele din 7 aprilie 2009 victimelor represiei și deportărilor de după cel de –
al doilea război mondial a început să li se acorde o atenție mult mai spori tă, nu atenția cuvenită,
dar totuși se întreprind măsuri.
Această atenție în rândurile societății și mediatizarea m ult mai sporită a problemei privind
deportările și activitatea în cadrul Gulagului, atât la radio cât și la televiziune, dar și la
eveniment ele culturale , fac ca lucrările istoricilor vizavi de soarta și activitățile deportațile să fie
mult mai solicitate, iar acolo unde există cerere trebuie să fie și ofertă, anume din această cauză
consider că despre munca basarabenilor în Gulag, condițiile de trai, condițiile sanitare de departe
nu s-a scris tot, iar tematica dată nu va fi epuizată în curând.
Ar trebui să fie e lucidate mult mai concret cauzele represiilor , fiindcă adesea există în mare
parte o cauză și anume clasificarea în rândurile chiabur imii, însă cauzele reale sunt mult mai
numeroase , și diferă de la un caz la altul: începând cu invidia din partea vecinilor și terminând cu
pericolul politic pe care -l reprezentau cei care au fost deportați pentru regim.
Chiar și referitor la drumul parcurs până la locațiiile deportării se poate de scris o teză,
fiindcă ruta parcursă de pe plaiurile natale până la locul de destinație a fost una plină de
evenimente, condițiile din vagoane, hrana, atitudinea soldaților, faptul că multe persoane și -au
pierdut viața pe drum, iar urmele lor sunt de negăsit, toate acestea prezintă interes .
Anul 1918 este anul centenarului Marii Uniri, când toate provinciile Românești s -au unit într –
un singur stat, un stat puternic, un stat al românilor. În acest an, dar și per general trebuie să

7
existe o preocupare mai mare vizavi de istoria națională , este necesară editarea unor istorii
veridice și nua lucrărilor pseudoistorice cum ar fi Istoria Moldovei, de exemplu.
De asemenea prin intermediul acestei lucrări aș vrea să a răta o altă imagine a deportărilor,
cea în care condamnații trebuiau să muncească din greu, să muncească gratis, să muncească
calitativ nu doar pentru a fi reeducați, ci pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii și
industriei, la victoria în cel de -al doilea război mondial.
Despre activitatea, sau mai bine spus munca forțată pe care au practicat -o strămoșii noștri la
periferiile Uniunii Sovietice se știe foarte puțin , atât în cadrul societății , cât și în rândurile
istoricilor, de aceea nu trebuie să se realizeze compilații a unor teme populare, dar care sunt
expirate deja ca actualitate și despre care se știe practic totul , însă se insistă în continuare
realizarea multor teze de licență, master chiar și monografii pe aceeași temă doar cu denumirea
puțin modificată, eu consider că tema aleasă de mine nu poate fi încadrată în lista acestor teme
care practic a fost studiată în totalitate , ci dimpotrivă reprezintă o tematică care trebuie cercetată
cât mai rapid, fiindcă în fiecare an numărul celor care au supraviețuit în Gulag scade vertiginos.
Contextul politic actual, situația în care se află țara noastră este strâns legat de evemimentele
din trecut, iar pop ularitatea partidelor de stânga care opte ază pentru o conlucrare cu Uniunea
Euroasiatică demonstrează că populația țării noastre ori nu știe istoria veridică a țării noastre , ori
nu dorește s -o știe, ori cineva ascunde foarte bine realitatea istorică, fiindcă cum poate fi
explicată o simpatie atâ t de mare față de țara care în repetate rânduri a ocupoat teritoriul dintre
Prut și Nistru, și care ne -a separat de la idealul nostru național.
Deportările care s -au înfăptui nu doar a lipsit aceste teritorii de o populație de zeci de mii de
oameni, au fo st deportați cei mai harnici, cei mai întreprinzători și cei mai deștepți oameni , iar
acest eveniment și desigur că multe altele cu implicarea directă a Uniunii Sovietice stau la baza
înapoie rii noastre economice, culturale și sociale .
Scopul
Scopul meu în abordare a acestei teme este de a demonstra în primul rând că munca practicată
de basarabeni în cadrul Gulagului a fost una ineficientă din punct de vedere economic, (fiindcă
munca gratuită a deținuților trebuia să devină un pilon de bază în dezvoltarea ec onomică a
URSS), deoarece un lucru calitativ nu poate fi realizat de niște persoane care se află la limita
subzistenței, care se gândesc în fiecare minută ce să mănânce pentru a supraviețui . În afara
acestui fapt un mare număr al populației care putea face cu adevărat lucruri importante pentru

8
dezvoltarea economică a țării, se ocupau cu supravegherea zilnică a deținuților, majoritatea din ei
de departe nu reprezentau niciun pericol pentru societate.
Voi încerca să atrag o atenție mai mare și vizavi de cauz ele deportărilor, deportări atât de
masive a populației basarabene: oare a fost dorința sov ieticilor de a le da o lecție celor care nu
doreau să intre în colhozuri , sau fiindcă se opuneau regimului sau pur și simplu , fiindcă aveau
nevoie de forță de muncă gratuită pentru a extr age diferite zăcăminte naturale, sau pentru a lucra
la tăierea pădurii sau în fermele de animale.
Încă un lucru pe care mi -l propun să -l cercetez este identificarea locației deportărilor și
analiza muncii realizate de basarabeni în f olosul URSS, fiindcă în zonele îndepărtate ale Uniunii
Sovietice conaționalii noștri au practicat o muncă silnică extenuantă care le punea viața în
pericol în fiecare zi despre aceste fapte se știu foarte puține lucruri.
Îmi voi concentra atenția și asupra existenței basarabenilor în afara muncii, cum și -au
petrecut ei puținele clipe în care au beneficiat de un repaos. Voi încerca să explic cum și -au
petrecut basarabenii sărbătorile religioase în exil, fiindcă sărbătorile comuniste erau sărbătorite
cu regul aritate, sau ce fel de activități culturale erau organizate, cine participau la ele etc.
Obiectivele
Obiectivele pe care mi le -am propus spre realizare sunt următoarele: descoperirea unor
documente inedite și cercetarea lor, referitor la tema dată sunt numeroase documente care
necesită o cercetare amănunțită, sunt însă câteva impedimente în p rimul rând distanța de mii de
kilometri care ne desparte pe noi și sursele care ne pot ajuta să facem lumină în rezolvarea
problemei date, iar în al doilea rând este disponibilitatea autorităților locale și a guvernului
central de a ne asigura cu accesu l la aceste surse, fiindcă de multe ori nu se dorește acest lucru.
De asemenea îmi propun să realizez o cercetatre minuțioasă a surselor izvoristice care au
apărut în ultimii ani și mă refer în primul rând la publicarea memoriilor celor deportați. Aceste
surse ar trebui să devină izvoare de bază în realizarea cercetării, fiindcă de alte surse, la moment
la noi în țară nicid ecum nu putem beneficia, iar istoria orală prin memoda realizării interviurilor
și a studiilor de caz este una foarte populară.
Cel de-al treilea obiectiv pe care mi -l propun spre realizare este cercetarea monografiilor și
articolelor de bază privind tema abordată de mine, în istoriografia autohtonă su nt foarte puține
lucrări care au abordat tema dată, însă de ajutor pot fi lucrările unor cercetători ruși care au fost

9
izolați de regim și impuși la muncă silnică în Gulag, lucrarea lui Alexandr Soljenițin Arhipelagul
Gulag fiind una de referință pe ntru în țelegerea problemei date.
Încă un obiectiv pe care vreau să -l realizez este : analizarea muncii prestate de basarabeni în
lagărele de concentrare, mă interesează la ce muncă erau obligați barbații, ce fel de muncă
prestau femeile, exista vreo deosebire înt re munca bărbaților și cea a femeilor sau copiilor. De
asemenea interes pentru mine prezintă și sectoarele de activivtate a basarabenilo, se cunoaște că
cei mai mulți au lucrat la tăierea pădurii și în colhozuri, însă a mai fost o serie ăntreagă de munci
despre care știm puține lucruri. Voi încercaa să analizez și viața basarabenilor în afara muncii –
cu ce se ocupau atunci când nu se trudeau din greu.
Un alt obiectiv pe care mi -l propun este să demonstrez că munca practicată de basarabeni nu
a avut vreo r elevanță, din punct de vedere economic, fiindcă nu a fost o muncă rentabilă care să
aducă profit ci o muncă obligatorie realizată doar pentru a obține o bucățică de pâine, pentru a
supraviețui, astfel trebuie de demonstrat că planurile sovieticilor de a ut iliza munca deținuților
pentru dezvoltarea economică a țării au eșuat.
Limitele cronologice
Limitele cronologice ale problemei date cuprind o perioadă de timp nu foarte îndelungată
putem spune că este chiar restrînsă și anume perioada cuprinsă între anii 1949 -1955 însă în
această perioadă au avut loc o serie de evenimente de o importanță copleșit oare, care au decis
viitorul unui popor, a unei țări pentru cîteva decenii, consecințele fiind resimțite de mulți și în
prezent, și de care nu pot scăpa nici pîna la etapa actuală.
Deoarece pe parcursul cercetării am întâlnit mai multe lucrări care au o i mport anță foarte
mare în elucidarea problematicii muncii în Gulag, am inclus în cadrul lucrării și memorii ale
unor personalități care au fost deportate și au muncit în exil încă înainte de anul 1949. Țin să
menționez în primul rând memoriile lui Vadim Pir ogan – cu gândul la tine Basarabia mea,
asupra muncii prestate de Vadim Pirogan am realizat chiar și o comunicare în cadrul conferinței
“ Centenarul Unirii”, de la Sighetul Marmației. De asemenea date importante referitoare la
munca în Gulag, am mai găsit și la alți autori deportați încă din 1941.
Anul 1949 este unul de referință pentru lucrarea dată, fiindcă cu acest an se încep cele mai
masive represii ale basarabenilor peste hotarele țării, anul în care se începe tragica istorie a mii
de basarabeni, în p erioada următoare obstacolele și greutășile s -au amplificat, deoarece mulți nu
au reușit să ajungă până la destinație, iar cei care au reușit acet lucru au murit fie din cauza

10
frigului pătrunzător ale cruntelor ierni siberiene, fie de foame, sau de extenar e. Moartea lui Stalin
în anul 1953 a mai schimbat situația, la conducere venind un lider cu viziuni noi, iar o mare parte
din persoanele deportate au fost eliberate mulți s -au întors la baștină, însă în multe cazuri în
casele lor trăiau deja alți oameni d in colhozuri, au fost și persoane care nu s -au întors ci au rămas
în regiunile unde au fost deportați și trăiesc în continuare acolo.
Ipoteza – Munca basarabenilor în lagărele de concentrare a reprezentat o muncă silnică ,
inumană care a lăsat numeroase semn e asupra celor care au supraviețuit pe parcursul întregii
vieți și a omorât mii de persoane. Începând cu desțelenirea terenurilor și tăierea pădurilor și
terminând cu extragerea aurului din cele mai periculoase mine, basarabenii au muncit asemenea
robilor. Regimul reușea astfel să împuște doi iepuri deodată, în primul rănd sovieticii îi
“reeducau” pe basarabeni, iar în cel de -al doilea rând erau folosiți în cadrul economiei , prin
prest area muncii forțate, o muncă de proastă calitate, care oferea și un produ s finit, la fel de o
calitate scăzută.
Metodologia
Fără utilizarea metodelor nu poate fi realizată o cercetare calitativă, mai bine spus metoda
este calea cecetării, modul de a tingere a unui anumit scop, reprezintă instrumentul cel mai
promițător pentru realizarea cercetării.
Două metode esențiale pentru a realiza o cercetare de succes în domeniul istoriei, desigur că
sunt inducția și deducția care au mai multe similitudini. Metoda deductivă presupune
preexistența unor construcții inductive, în timp ce i nducția pornește de la fapte și ajunge să
formuleze concepte, legi și teorii, deducția pornește de la teorii, principii, legi ori de la postulate
sau ipoteze din care, cu ajutorul unor reguli, construiește enunțuri noi, pe care apoi le confruntă,
pentru ve rificare, cu faptele2. Anume aceste metode sunt de bază pentru un istoric în cadrul
cercetătii deoarece istoricul trebuie să analizeze anumite fapte, evenimente, dar și teorii, și în
același timp trebuie să fie capabil singur de a realiza unele teorii.
Problematica deportărilor aparent poate fi considerată una destul de simplă însă devine din ce
în ce mai complicată odată cu infiltrarea în esența problemei , care nu au fost supuse la cercetări
minuțioase. Desigur, că istoricul trebuie să se conducă după cît mai multe surse documentare
atunci când realizează o cercetare în domeniul istoriei, însă atunci când vechiul regim totalitar și
criminal a depus eforturi mari ca ace ste documente să nu mai fie, deș i pentru istoria țării noastre

2 Ovidiu -Ștefan Buruiană. Metodologia cercetării istorice . – Iași, 2001, p. 9.

11
în cadrul Uniunii Sovi etice sunt numeroase cazuri cînd unele documente sunt secretizate, lipsesc
sau sunt distruse în totalitate sau parțial, ded ucția este ieșirea din situație pentru a clarifica mai
multe necunoscute.
Un rol important pentru realizarea tezei mele de master o a re și metoda statistică. Începînd cu
secolul XIX apar izvoarele statistice, iar deja în secolul XX numărul lor va spori semnificativ și
acest lucru ajută destul de mult în cercetarea unui șir de probleme. Prezența datelor statistice
oferă istoricului numer oase informații, iar lipsa lor îl impu ne să se bazeze pe date mai puțin
obiective , în arh ivele din Federația Rusă sunt o serie de date statistice privind locurile unde au
fost deportați, motivul, cu ce se ocupau acolo, când și de ce au murit.
În cadrul luc rării mele de master un rol deosebit i -am acodat metodei analizei. Metoda
analizei a stat la baza evoluției științei. Referitor la tema dată : adică munca basarabenilor în
Gulag , dar și în general la istorie nu este destul doar să fixăm evenimentele, ele trebuie să fie
supuse la o analiză minuțioasă și anume tebuie să analizăm așa evenimente ca: Realizarea listelor
pentru deportări, motivele deportării, de ce listele inițiale au suferit schimbări etc . anume atunci
avem nevoie de metoda analizei, această me todă am utilizat -o în special pentru a realiza limitele
cronologice ale lucrării mele de master și pentru realizarea clasificărilor.
Alte metode utilizate de care am ținut cont au fost generalizarea și sinteza : aceste metode le –
am utilizat mai ales pentu a face o sinteză din cadrul lucrărilor istorice cecetate. Metoda sintezei
este metodă de cercetare, care presupune unirea imaginară, în gând, a părților componente sau a
elementelor procesului, fenomenului investigat, cercetarea lui ca un tot întreg. Major itatea
tezelor de master ori sunt sunt lucrări de cercetare, ori lucrări de compilație, teza mea de master
se bazează , este mai bine spus , o lucrare de compilație în mare parte , de aceea este absolut
necesară competența de a realiza o sinteză de succes di n lucrările cercetate.
Sumar al compartimentelor
Teza va fi format ă din trei capitole . În cadrul primului capitol , voi încerca să fac o analiză
concludentă a surselor istorice și a istoriografiei. Voi analiza în primul rând izvoarele pe care le
am la dispo ziție din cadrul volumelor Arhivele M emoriei, apoi și din surse din arhive. În ultimii
ani au apărut și o serie de memorii a mai multor persoane care au fost deportate, memoriile
cărora eu le consider relevante pentru cercetarea realizată de mine.
În cadrul acestui capitol voi încerca să analizez principalele monografii și articole atât din
istoriografia autohtonă cât și în din cea sovietică și rusă. Din cadrul istoriografie române nu

12
dispunem de multe lucrări monografice concludente, mult mai bune sun t unele lucrări ale
istoricilor ruși.
În cel de -al doilea capitol voi încerca să analizez munca silnică a basarabenilor mai ales în
domeniul industriei: la tăierea pădurii , în minele unde se extrăgea aur, cos itor și alte minerale
prețioase, de asemenea vo i analiza munca bas arabenilor în industria constructoare , fiindcă au
fost mulți basarabeni care au muncit în fabrici și uzune, dar și în cadrul infrastructurei.
În cadrul celui de -al treilea compartiment voi încerca să descriu muncile agricole pe care
basarabenii le -au prestat în cumplitele lagăre de concentrare începând cu desțelenirea terenurilor
agricole ți terminând cu munca în colhozuri. Basarabenii erau cunoscuți drept buni gospodari,
oameni care se pricep în muncile agricole, de aceea erau la mare că utare pentru a munci prin
colhozuri, adesea se achitau chiar sume de bani pentru a influiența aducera unui muncitor
basarabean într -o anumită colonie.
Noutatea temei investigate
După părerea mea importanța teoretică și valoarea aplicativă a tezei mele de m aster este una
destul de mare, findcă tema dată a fost neglijată , pot spune de către istoriografia autohtonă
,existând puține studii monografice în care se abordează aceas tă temă, anume din această cauză
noutatea științifică a temei are un nivel destul de ridicat . Am preferat să realizez o cercetare
asupra unei teme mai puțin cunoscute, cu riscul de a nu beneficia de multe surse monografice,
decât să realizez o lucrare cu o tematică populară și multă informație însă mai puțin originală și
cu o importanță ma i redusă.
Cuvinte -cheie : muncă, Gulag, chiaburi, desțelenire, despădu rire, dușmani de clasă, colhoz,
industire, colonie, agricultură, regim comunist -sovietic, basarabeni.

13
Capitolul I . ISTORIOGRAFIA CONTEMPORANĂ PRIVIND MUNCA
PRESTATĂ ÎN GULAG.
1.1 Istoriografia român ă: abordarea problematicii muncii obligatorii din cadrul
coloniilor sovietice

Pentru a realiza cu adevărat o lucrare de o valoare științifică , cercetarea istoriografiei
constituie un element de bază, mai alse în cadrul lucrărilor din domeniul istoriei, nu în zadar
pentru scrierea tezei de master capitolul istoriografic devine unul obligatoriu, spre deosebire de
teza de licență unde analiza istor iografiei era inclusă în cadrul introducerii.
Tema tezei mele “ Munca basarabenilor pe șantierele GULAG -ului sovietic (1949 -1956)”,
a fost doar parțial abordată în cadrul istoriografiei autohtone, mai ales la nivelul articolelor,
studiilor și monografiilor . Consider tematica dată una destul de importantă, iar faptul că nu există
o monografie de valoare referitoare la munca prestată de basarabeni în cadrul Gulagului
reprezintă o oportunitate de a realiza o lucrare originală în primul rând și desigur valoroas ă.
Numărul izvoarelor a sporit însă semnificativ mai ales în ultimii ani, mai ales odată cu
implementarea programului de stat: „Recuperarea și valorificarea memoriilor victimelor
regimului totalitar -comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940 -1941 și 1944 -1953.
Acest program are drept sarcină: recuperarea și valorificarea memoriei supraviețuitorilor acestor
mari tragedii prin care a trecut poporul nostru.”3
Primele roade ale programului dat au apărut deja, prin editarea primelor două volume ale
colecției denumită Arhivele Memoriei. Volumul I4 având drept editor pe Ludmila D. Cojocaru,
iar volumul II5 pe Elena Postică. Colecția dată reprezintă una din sursele principale în redactarea
tezei mele de master și consider că istoria orală trebuie să fie un izvor esențial pentru rezolvarea
unei serii de probleme la care încă nu avem răspuns din cadrul istoriografiei contemporane.
Primul volum, realizat de mai mulți istorici și masteranzi de la mai multe instituții de stat,
este alcătuit din 12 studii de ca z, realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova și

3Lansarea volumelor „Arhivele Memoriei” la Universitatea din București,
http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=2106 , (vizitat 01.05.2018)
4 Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) ,
Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republi cii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
5 Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.

14
elaborate prin aplicare metodei istoriei orale. Din cadrul acestui volum putem remarca studiile de
caz realizate de Anatol Petrencu. Primul său studiu de caz6 din cadrul acestui volum, oferă
numeroase informații referitoare la munca din colonii, în cazul dat munca în construcția căii
ferate, dar și informații referitoare la condițiile de trai, alimentație, starea sănătății etc.
Cel de -al doilea studiu7, a fost realizat în urma relatărilor lui Pavel Curoș, care oferă
numeroase informații mai detaliat. Familia sa în Siberia a lucrat în cadrul Sovhozului și chiar a
reușit să -și construiască o casă în Siberia. De asemenea din relatările lui Curoș obținem
informații prețioase referitoare la viața î n afara muncii, adică cum se odihneau basarabenii în
Siberia, de asemenea descrie cum a frecventat școala.
În cadrul acestui volum mai multe studii au editoarea cărții Ludmila D. Cojocaru, dar și
secretarul științif ic al ambelor volume Virgiliu Bârlădeanu . Cel mai amplu studiu denumit
Istoriile Noastre8, face referință la o serie de evenimente din istoria Basarabiei începând cu
perioada interbelică, care pentru cei deportați a fost o etapă înfloritoare , evenimentele din anul
1941, cel de -al doilea război mondial și terminând cu regimul totalitar sovietic , care a reprezentat
o dramă pentru cei exilați. .
Protagoniștii acetor memorii sunt printre persoanele care au fost deportate de două ori , în
anul 1941 și în anul 1949. Reprezintă o sursă pentru studierea foametei, celui de -al doilea război
mondial și desigur pentru cele mai importante valuri de deportări din istoria Basarabiei: din anul
1949 și 1941.
Referitor la tema propriu -zisă a tezei , informație este mai puțină, însă ne ajută să
cunoaștem ce a constituit per -general , pentr u basarabeni puterea sovietelor, o perioadă plină de
teroare în care au fost deportați cei mai harnici țărani, dar și intelectualitatea din Basarabia,
pentru a evita la minimul posibil, orice mișcare, revoltă sau chiar și cea mai mică nemulțumire

6 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura B alacron, 2016.
7 Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
8 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârlădeanu, Istoriile noastre – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.

15
împotriva regimului. Cel de -al doilea studiu comun: Visul nostru e unirea9 se referă în mare
parte la evenimentele din anii 1940 -1941 când foarte mulți basarabeni s -au refugi at în România
și acest l ucru a servit ulterior în anul 1949 drept motiv principal pentru a fi deportate mai multe
familii.
Toți prietenii mei erau în Kazahstan10 este ultimul studiu comun al celor doi colaboratori ai
Arhivelor Memoriei. În cadrul acetui stu diu putem analiza care a fost situația în Gulag, văzută de
un adolescent de 15 ani, care a lucrat în calitate de argat, iar în colhoz tr ebuia să muncească cu
maturii . În Kazahstan, căci anume aici au fost deportați, majoritatea deșinu ților lucrau în
gospodăriile țărănești, fiindcă stepa kazahă este enormă , cu terenuri de sute de hectare , care la
acea vreme trebuiau și desțelenite.
Un alt studiu, deja realizat de sine -stătător de către Ludmila D. Cojocaru denumit Politica
lor a fost cotropitoare și cot ropitoare a rămas11 conține date referitoare la munca deportaților
basarabeni în regiunea Altai a URSS, unde de obicei se lucra în mine pentru extragerea pietrelor
prețioase, însă se lucra din greu și la fermele de vaci, dar și la tăierea pădurii.
În afară de studiul dat Ludmila D. Cojocaru a mai realizat în cadrul acestui volum încă
două studii Aiștia -s lupi în piele de oaie12 și Eu am participat la operația Iug13, care de asemenea
mi-au servit drept izvoare în redactarea lucrării date. Extrem de interesante sunt relatările unui
basarabean, care a fost fidel regimului și care a participat la întocmirea listelor pentru operația
Iug, de asemenea a fost un membru de partid extrem de activ, ca mai apoi văzând ororile comise
de sovietici, să devină un susținător al mișcării de eliberare națională.

9 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârlădeanu, Visul nostrum e unirea – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republi ca Sovietică Socialistă
Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate
în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
10 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârl ădeanu, Toți prietenii mei erau în Kazahstan – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmil a D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
11 Ludmila D. Cojocaru, Politica lor a fost cotropitoare și cotropitoare a rămas – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și va lorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republici i Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
12 Ludmila D. Cojocaru , Aiștia -s lupi în piele de oaie – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldov enească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
13 Ludmila D. Cojocaru ,Eu am participat la operația “Iug” – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate î n localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.

16
În cadrul primului volum mai multe studii a realizat și Viorica Olaru -Cemârtan . Nu cerceta
aceste legi, căci ești nebun de le -nțelegi14 reprezintă unul din studiile de caz care mi -a fost de
mare ajutor în elaborarea tezei. Izvorul dat oferă informații referitoare la munca din industria
lemnului, din cadrul fermelor agricole, munca de la câmp. Se descrie foarte bine tradițiile pe care
moldo venii din surghiun nu le -au uitat ci le -au perindat, și multe alte detali i.
Un alt studiu de caz realizat de aceeași autoare este denumit Eram uniți, fiindcă eram cu o
durere15. Este o altă sursă memorialistică valoroasă mai ales privind existența basaraben ilor în
afara muncii, detalii referitoare la condițiile de trai, condițiile sanitare și protecția sănătății, dar și
tradițiile și obiceiurile.
Același istoric care se specializează pe tematica deportărilor a realizat și studiul Mulți
moldoveni au rămas ac olo: care înmormântați, care îndurerați16, studiu în care sunt descrise
detalii referitoare la munca prestată de femeile basarabene care nu se diferenția foarte mult de
munca bărbaților. Femeile lucrau la cărat lemne, la curățitul crengilor sau la tăierea pădurii, de
asemenea erau femei care lucrau la diferite uzine cum ar fi fabricarea cărămizilor, de exemplu și
doar puține doamne er au angrenate în munci mai simple cum ar fi vânzătoare la magazine sau
bucătărese.În afară de muncă sunt descrise destul de bine relațiile interetnice, fiindcă în Gulag n –
au fost deportați doar basarabeni ci reprezentanții mai multor popoare etc.
Deși număru l paginilor atât în cadrul primului volum cât și în cazul celui de -al doilea
volum al Arhivelor Memoriei este identic , volumul doi conține 15 studii de caz, care au fost
realizate de această dată deja în sudul Republicii Moldova de către colaboratorii Muze ului
Național de Istorie, dar și profesori și studenți de la Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu
Hașdeu” din Cahul.
În cadrul acestui volum sunt readuse în spațiul public șase studii de caz care conțin
memorii ale ale supraviețuitorilor deportărilor sovietice din Basarabia, care au intrat în fondurile

14 Viorica Olaru -Cemârtan, Nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le -nțelegi – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimu lui totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
15 Viorica Olaru -Cemârtan, Eram uniți, fiindcă eram cu o durere – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate
în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
16 Viorica Olaru -Cemârtan, Mulți moldoveni au rămas acolo: care înmormântați, care îndurerați – În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate î n localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.

17
Muzeului Național de Istorie în primii ani după declararea independenței Republicii Moldova , și
au rămas acolo practice nepublicate pe o perioadă de circa două decenii, fiindcă conducerea din
fruntea țării avea viziuni de stânga puternice.17
În cadrul primului capitol18, sunt expuse memoriile a șase persoane, care le -au relatat încă
în perioada renașterii naționale când a dispărut frica față de regimul comunist, totuși puține
persoane au avut curajul, s au poate n -au avut posibilitatea să spună prin ce au trecut, această
perioadă de avânt cultural în toate domeniile a fost una de scurtă durată, odată cu schimbarea
regimului politic nu s -a mai acordat mare atenție temei referitoare la deportări și situația
moldovenilor din Gulag.
Anume schimbarea regimului politic intern, prin adoptarea unei politici de integrare a
Republicii Moldova în spațiul european, dar și deshiderea unor arhive din interiorul Federației
Ruse, au stimulat considerabil apariția memoriil or persoanelor care au fost deportate. De
asemenea este necesar ca acest proiect să fie continuat într -un ritm mai alert, fiindcă persoanele
care trebuie intervievate de departe nu sunt la prima tinerețe , astfel numeroase date prețioase. De
asemenea încă nu exista o metodologie clară, bine conturată pentru realizarea studiilor de caz de
aceea memoriile acestor deportați sunt mult mai reduse ca volum și ca detalii, și cel puțin pentru
mine au o valoare istoriografică mai scăzută față de studiile de caz elabor ate în ultimii ani.
Totuși sunt o serie de informații care mi -au fost de ajutor . Detalii referitoare la un spectru
largi de munci, pe care au fost obligați să le îndeplinească pentru a supraviețui, pot menționa
studiile: Mulți, mulți au rămas pe veci în mormintele frățești19, Scurte amintiri din istoria
sângeroasă a poporului moldav dintre anii 1940 -1990, expuse de Alexandru Pripa20 și Aici n -am
mai găsit nici casă, nici masă, nici jug, nici juncani ca să înjug.21

17 Nicolae Enciu, Democrația ca produs al rememorării istorice , http://www.art -emis.ro/cronica/cronica –
literara/3974 -arhivele -memoriei.html , (vizitat 01.05.2018)
18 Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
19 Mulți, mulți au rămas pe veci în mormintele frățești (Apolinarie Vataman) – În: Arhivele memoriei: Recuperarea
și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.23 -37.
20 Scurte amintiri din istoria sângeroasă a poporului moldav dintre anii 1940 -1990, expuse de Alexandru Pripa, ) –
În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificar ea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.59 -65.
21 Aici n -am mai găsit nici casă, nici masă, nici jug, nici juncani ca să înjug (Fiodor Cociu), ) – În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica

18
Numeroase studii de caz în cadrul acestui volum au fost realizate de către Gheorghe
Bagrin . Primul studiu al său Aceast a era copilărie ?22, conține numeroase date referitoare la viața
cotidiană a deportaților: cum reușeau să supraviețuiască în timpul iernii, care era hrana de zi cu
zi, de asemenea descrie condițiile sanitare, sărbătorile și sistemul educațional.
Un alt studiu de caz, esențial pentru tematica deportării și a muncii din coloniile sovietice
este Fiecare trage la cuibul său ,23 din care pot fi obținute date în special privind munca din
industria sau prelucrarea lemnului, munca cea mai des practicată în exil dar și din viața cotidiană.
Evenimentele de după deportarea părinților mi -au marcat personalitatea24 este cel de -al
treilea studiu de caz realizat de Gheorghe Bagrin, în cadrul volumului II, din colecția Arhivele
Memoriei un studiu destul de scurt important în care “Vasile Carp oferă, în paralel detalii
referitoare la viața sa de acasă și a părinților din deportare. Este ferm convins că moldovenii care
au fost gospodari, acasă s -au evidențiat și în deportare prin vrednicie și hărnicie.”25
Ultimul studiu realizat de același cercetător menționat anterior cu denumirea Suferințele
noastre se trag de când eram în deportare26. Memoriile unui copil din deportare , carnetul lui
Vasile Ciobu, căci anume memoriile sale sunt redate în acest studiu de caz, începe cu anul 1953,
la vârsta de doisprezece ani, deși începuse să muncească mult mai devreme, ca pastor la turmele
de animale ale kazahilor, iar mai apoi în colhoz. Cu timpul avea posibilitatea să revină acasă nu
mai dorea, a revenit după circa 10 ani, fiindcă după atâția ani de nevoi printre străini a obținut
stabilitate și nu mai dorea să se întoarcă.27

Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I
:Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 65 -70.
22 Gheorghe Bagrin, Aceasta era copilări?e , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republic a Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 65 -70, p.103 -127.
23 Gheorghe Bagrin, Fiecare trage la cuibul său , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 173-184.
24 Gheorghe Bagrin, Evenimentele de după deportarea părinților mi -au marcat personalitatea , În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I
:Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.184 -197.
25 Ibidem, p.185
26 Gheorghe Bagrin, Suferințele noastre se trag de când eram în deportare În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victi melor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2 016, p.197 -204.
27 Gheorghe Bagrin, Suferințele noastre se trag de când eram în deportare În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă

19
Un alt colaborator al celui de -al doilea volum, de asemenea din sudul Republici i Moldova,
de la Universitatea B.P Hașdeu, este Ludmila Chiciuc carea realizat un studiu de caz, în urma
intervievării unui deportat. În familia noastră necazurile au fost prea multe și prea grele28, un
studiu voluminos în care sunt relatate întâmplările a trei persoane, membri ai unei familii, sunt
oferite detalii referitoare la modul cum adecurs deportarea, care a fost comportamentul
autorităților sovietice . De asemenea sunt nuanțate amintirile despre drumul spre locul deportării
și condițiile de muncă.29
Următoarele studii de caz din cadrul acestui volum sunt realizate de Ion Ghelețchi. Primul
dintre ele Nicăieri nu e mai bine ca acasă30 reprezintă istoria a doi deportați basarabeni care în
momentul când au fost exilați aveau 13 respectiv 15 ani, s -au cunoscut în ținutul Altai și s -au
căsătorit câțiva ani mai târziu, tot în deportare, și -au construit casă acolo, însă când a venit
momentul să se întoarcă n -au stat pe gânduri nicio clipă.31
Cel de -al doilea studiu de caz Eu de iertat i -am iertat, dar de uitat nu uit pe nimeni32 redă
mărturiile unor deportați duși zile întregi în condiții insuportabile, chinuiți de sete și de foame,
persoanele date aveau în față ani lungi de petrecut printre străini și practicând o muncă silnică
cumplită. Alexandru Zberea ne relatează detalii referitoare la munca din colhoz, unde nu exista
milă și absolut nimeni nu era cruțat de eforturile fizice extenuante, ind iferent dacă erai bărbat,
femeie sau copil. A lucrat în colhoz și a fost unul dintre puținii basarabeni care a însușit meseria
de mecanizator. 33
De asemenea în cadrul acestei colecții cu numeroase studii de caz, două studii referitoare la
deportare, munca în Gulag etc, are și colaboratoarea Muzeului național de istorie al Moldovei –

Moldovenească: Memor ii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.198.
28 Ludmila Chiciuc, În familia noastră necazurile au fost prea multe și prea gr ele În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări
realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.127 -162.
29 Ibidem, p.129.
30 Ion Ghelețchi, Nicăieri nu e mai bine ca acasă, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor reg imului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.16 2-172.
31 Ibidem, p.163.
32 Ion Ghelețchi, Eu de iertat i -am iertat, dar de uitat nu uit pe nimeni, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldoveneas că: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.205 -215.
33 Ibidem, p.206.

20
Vera Serjant. În cadrul studiului În deportare ne -am făcut toți fr ați și surori,34 mărturiile unei
doamne care a început să muncească de la vârsta de 12 ani la strânsul fânului și la tăierea pădurii,
de școală nici n -a putut fi vorba, iar părinții săi munceau la ferma de vite, la fel ca alte familii de
gospodari care au fost deportate și -au construit propria casă, fiind sătui de viața din barăci.35
Cel de -al doilea studiu de caz cu titlul: Am fost duși la capătul pământului36 “amintirile
nadejdei Iovu trec în revistă încercări grele, consemnate în alte zeci de interviuri de istorie
orală”37 memorii care provoacă o gamă de sentimente greu de stăpânit, deportată la vârsta de
nouă ani, impusă să meargă la tăiatul pădurii, chiar și iarna când zăpada era mai mare ca dânsa,
sau cu torba în spinare la prins pește, acolo erai plătit doar dacă împlin eai norma, iar faptul că
erai copil nu conta chiar așa de mult.38
Din cadrul Muzeului Național de Istorie vine și autoarea următoarelor două studii din
cadrul volumului doamna Vera Stăvilă. Titlul primului Studiu de caz este: Așa a fost! Am
verificat eu si ngur lucrurile astea39, studiu de caz realizat în urma intervievării domnului Andrei
Golban . Care povestește cu lux de amănunte perioada când în exil a frecventat școala, scriind cu
o cerneală improvizată din sfeclă roșie, jocurile se reduceau la diferite exerciții militare sau luptă
corp la corp.40
Condițiile de trai fiind extrem de dificile, familia sa a trăit într -o baracă de 20 de metri cu
o singură sobă în mijlocul încăperii, fiind prea mi c nu putea să muncească stătea cu educatorii,
care erau bărbați, iar familia o întreținea doar mama .41
Ultimele patru studii din cadrul celui de -al doilea volum al Arhivelor Memoriei a fost
realizat de profesori și studenți de la Universitatea de stat din M oldova.Domnul Anatol Petrencu,
mai are două studii de caz și în cadrul acestui volum. Primul dintre ele realizat cu un student al

34 Vera Serjant, În deportare ne -am făcut toți frați și surosi, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească:
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.216 -226.
35 Ibidem, p.217.
36 Vera Serjant, Am fost duși la capătul pămâ ntului, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.227 -247.
37 Ibidem, p.228.
38 Ibidem, p.228 -229.
39 Vera Stăvilă, Așa a fost! Am verificat eu singur lucrurile astea, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.231 -247.
40 Ibidem, p.232.
41 Ibidem, p.232 -235.

21
facultății de istorie a USM denumit Munca mea eu nu mi -o cumpăr42 temele principale asupra
cărora a avut loc interviul se refer ă la viața din Siberia, la modul de supraviețuire în condiții
climaterice extreme, adaptarea la noile locuri de reședință forțată.43
Au locuit câte 60 de familii în baracă, familii numeroase cu mulți copii, pe perioada
deportării părinții au muncit din greu tatăl: la tăierea pădurii, iar mama încărca nisip, se vedeau
numai duminica, tradițiile familiei au fost păstrate cu strictețe astfel în fiecare dimineața se citea
biblia, n -au pierdut credința în Dumnezeu.44
Cel de -al doilea studiu este realizat de profes orul universita r și doctorul habilitat Anatol
Petrencu de sine -stătător: Am destăinuit aceste amintiri pentru cei tineri45,eroina acestui studiu
de caz provine dintr -un neam distins de români -basarabeni în cadrul acestei familii putem vorbi
de o rezistență armată împotriva politicii represive ale administrației sovietice46.
Ultimele două studii de caz pe care le voi descrie suucint sunt de asemenea ale unui
student USM: Radu Dan, două interviuri realizate în raionul Căușeni. Primul dintre ele Ne -au
dus, ne -au deportat și ce folos?47 în cadrul studiului dat se vorbește despre hărnicia moldovenilor
“ calitățile de gospodari, care din zori până -n noapte s -au spetit la muncile câmpului i -au ajutat
să supraviețuiască și să fie tratați cu respect de către locuitorii băștinași”.48 Toți membrii familiei
au lucrat la fermă, tatăl a fost numit secretar, iar restul membrilor aveau grijă de animale, sau le
pregăteau hrană.49
Titlul celui de -al doilea studiu de caz: Așa viața a fost. Și acum tot îi viața grea.50, cazul
aceste i familii este unul emblematic în articularea chipului puterii sovietice în RSS

42 Anatol Petrencu; Ion Bălănici, Munca mea eu nu mi -o cumpăr , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a mem oriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.255 -267.
43 Ibidem, p.256.
44 Ibidem, p.256 -259.
45 Anatol Petrencu, Am destăinuit aceste amintiri pentru cei tineri , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.303 -314.
46 Ibidem, p.305.
47 Radu Dan , Ne-au dus, ne -au deportat și ce folos? , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.268 -282.
48 Ibidem, p.269.
49 Ibidem, p.273.
50 Radu Dan , Ne-au dus, ne -au deportat și ce folos? , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.

22
Moldovenească51, de asemenea în cadrul acestui studiu de caz sunt redate foarte bine condițiile
de trai, dar și de muncă. Aceeași muncă întălnită la sute de familii de basarabeni, deportați în
Siberia: tăierea pădurii în niște condiții greu de suportat: iarna zăpadă până la gât, iar vara se
strângeau în jur toate insectele care sug sânge.52
Un loc central în cadrul tezei mele de master l -a avut lucrarea lui Vadim Pirogan – Cu
gândul la tine Basarabia mea53, Vadim Pirogan, a fost deportat în regiunea Irkutsk, în
lagărul/colonia de la Taișet -Bratsk care era specializată mai ales în construirea căii ferate Taișet –
Bratsk, tăierea copacilor și pregătirea materialelor pentru construirea căii ferate.54
Munca propriu -zisă s -a început pentru Vadim Pirogan, La colonia denumită Kilometrul
9255, pentru a obține o porție mai mare de mâncare a fost nevoit să sape gropi comune pentru
morți, pe un frig cumplit, pământul fiind înghețat foarte tare, deși folosea instrumente de tot felul
iî reușea cu greu să străpungă pământul tare ca piatra, au găsit o soluție ingenioasă aprinzând
focul în groapă, lemn era din belșug în Taigaua Siberiană, deși solul s -a mai dezamorțit nu a
reușit să avanseze cu mult, iar cadavrele erau îngropate la suprafață.
În cadrul memoriilor sale Vadim Pirogan prezintă foarte bine un spectru întreg de munci
practicate de c ătre basarabeni în exil : în toamna anului 1942 a fost judecat de Troică56, a fost iar
mutat, deja în colo nia Selihoz57 12, era specializat în creșterea plantelor și animalelor, mai întâi a
lucrat la pisarea inului, o muncă cumplit de grea, după spusele lui Vadim Pirogan, după care a
trecut la ferma de vaci unde era răspunzător de curățenie.58
În cei cinci ani p etrecuți în detenție a mai reușit să lucreze și în c alitate de măcelar, la
ferma de porci, apoi într -o colonie care se specializa în defrișarea arborilor, arbori înalți de zeci
de metri care trebuiau să fie doborâți cu toporul în cele mai bune cazuri cu ferestrăul,
instrumente proaste, calitatea cărora lăsa mult de dorit, astfel munca devenea și mai dificilă .59

Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.283 -302.
51 Ibidem, p.284.
52 Ibidem, p.292.
53 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010 .
54 Anat ol Petrencu, Vadim Pirogan a trecut prin iadul Gulagului, https://vox.publika.md/stiinta/vadim -pirogan -a-
trecut -prin-iadul -gulagului -3-432231.html , (vizitat 03.05 .2018 )
55 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 201o , p.79 -100.
56 Troica – ( Treime, trei(persoane trad. Din rusă), în perioada anilor 40 era judecata supremă pentru cei deportați
formată din 3 enkavediști.
57 Selihoz – (gospodărie țărănească, trad. din rusă).
58 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010 , p.100 -136.
59 Vadim Pirogan, Cu gândul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p. 136-147.

23
A lucrat și în calitate de vizitiu, vizitii fiind cei care se ocupau cu transportarea lemnului,
deși trebuia să încarce lemnul singur, iar la căruță avea un singur bou această muncă era
considerată de catre Vadim Pirogan mai ușoară, decât tăierea copacilor, depri nzând o tehnică
specială pentru încărcatul și transportarea unor trunchiuri imense60.
Ultima muncă obligatorie practicată în Gulag a fost cea de montor la stația de telefoane
din Taișet, deja condițiile de trai erau mai bune, după o lungă perioadă a mânca t carne, aici a
primit un permis special care îi legaliza funcția, și care îi oferea o libertate de mișcare mai mare,
datorită acestui lucru putea obține o bucățică de pâine în plus, muncind mai ales la vaduve și
bătrâni la despicat lemne, văduvele îl hrăn eau în schimbul muncii prestate, mai existau și alte
metode prin care se putea face rost de măncare, exista o singură condiție – trebuia să muncești ca
să primești hrană.61
Lucrarea lui Vadim Pirogan Cu gândul la tine Basarabia mea , este una de -a dreptul
notabilă în ceea ce privește tematica muncii în Gulag, dar și a condițiilor de trai. Sunt niște
memorii concludente, sincere, care redau foarte bine trăirile și chinul prin care au trecut
basarabenii deportați în 1941 și 1949.
Un alt izvor destul de importan t, care de asemenea se referă la tematica deportărilor și a
condițiilor de trai în cadrul coloniilor este lucrarea lui Vasile Țepordei – Amintiri din Gulag62,
este de asemenea o lucrare valoroasă care conține informații referitoare la procedura de
deportare63, una extrem de interesantă, fiindcă Țepordei a fost judecat la tribunalul sovietic din
Constanța.
În cadrul gulagului a muncit în pădure64, după care a fost dus în Vorkuta, în așa zisele
lagăre ale morții , unde se lucra în mină o muncă teribilă care a uci s multe persoane, norocul său
a fost că a fost trecut de către medic în așa zisa brigadă a invalizilor, astfel munca pe care a
îndeplinit -o a fost mai ușoară. În cadrul acestei colonii, dar și a altor cu regim sever din nordul
URSS -ului, a avut loc una din puținele greve împotriva regimului sovietic, care conținea mai
multe memorandumuri, cerințe de eliberare a anumitor categorii și de simplificare a munci
îndeplinite, însă mișcare care s -a lăsat cu numeroase victime.65

60 Ibidem, p.140 -147.
61 Ibidem, 164 -175.
62 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag , – București, 1992.
63 Ibidem, p.151 -174
64 Ibidem, p.77 -85.
65 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag , – București, 1992, p.87 -110.

24
Memoriile lui Vasile Țepordei, de asem enea le consider esențiale pentru redactarea unei
lucrări referitore la munca În Gulag, sau condițiile de trai. Extrem de interesantă și
nemaiântâlmită în alte surse , este istoria referitoare la revolta din interiorul coloniilor etc.
Dintre memoriile cercetate de asemenea consider că trebuie să menționez memoriile lui
Pavel Curoș66, familia căruia de asemenea a fost deportată. Pe lângă faptul că descrie soarta
familiei din deportare, oferă și numeroase detalii referitoare la istoria satului său. La fel cum am
întâlnit și la alți autori de memorii Curoș afirmă că moldovenii din exil “ au reușit datorită
muncii lor”,67 familia sa muncind în cadrul colhozului la recoltarea cerealelor și îngrijirea
terenurilor agricole.
De asemenea el oferă o gamă largă de i nformații referitoare la viața basarabenilor în afara
muncii: condițiile de trai, cum și -au construit casă, descrie anii de școală în exil , cum își
petreceau sărbătorile, dar și descrie locurile în care a fost deportat etc.68
La nivelul monografiilor, cu părere de rău lucrări care să se refere la tema cercetării mele
practic nu sunt, însă sunt mai multe lucrări tangențiale pe care le -am consultat. Pot menționa
lucrările istoricilor autohtoni: Igor Cașu69, Valeriu Pasat70, Ion Șișcanu71 sau Elena Postică72. În
lucrările acestor autori, dar și a istoricilor de peste Prut, accentul se pune pe procesul deportării,
adică care au fost cauzele, cum s -au înfăptui, colaboratorii regimului comunist, iar problematica
muncii în Gulag este studiată într -o măsură mai redusă , nu îi este dedicată un subiect aparte ci se
fac unele mențiuni, care însă tot pot fi de folos.
Lucrarea Valentinei Sturza: Basarabia Decapitată73, în care tematicii cercetării mele îi este
acordată o atenție mult mai sporită. Familia sa a fost deportată în Kazahstan, iar toți membrii
familiei au lucrat în colhoz îndeplinind tot felul de munci. Copii find mici umblau din casă în
casă la băștinași și cereau de lucru ca să li se dea de mâncare, iar cei maturi se ocupau cu

66 Pavel Curoș, Soarta familiei Curoș, Chișinău, 2018.
67 Ibidem, p.57.
68 Ibidem, p.56 -75.
69 Cașu Igor, Dușmanul de clasă. Represiuni politice, violență și rezistență în R(A)SS Moldovenească. 1924 -1956, –
Chișinău: Cartier, 2014. Cașu Igor, Politica Națională în Moldova Sovietică, 1944 -1989 , – Chișinău, 2014.
70 Pasat Valeriu. Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSSMoldovenești, 1940 -1950, – Moscova,
2006.
71 Ion Șișcanu, desțărănirea bolșevică în basarabia, – Chișinâu, 2007.
72 Elena Postică, Rezistența antisovietică în Basarabia:1944 -1950 , – Chișinău, 1997.
73 Valentina Sturza, Basarabia decapitată, – București, 2017.

25
recoltarea orezului, a pepenilor galbe ni și pepenilor verzi, de asemenea aveau grija de turmele de
oi și de cămile.74
Greutățile au fost foarte mari, deoarece în exil au fost nevoiți să supraviețuiască fără tată,
însă datorită susținerii din partea buneilor chiar au reușit să frecventeze școla, să-și procure o
casă. Din Kazahstan au fost mutați în centrul Rusiei, unde era mai ușor să supraviețuiești, iar
condițiile de trai erau mai bune, fiindcă trăiau în colonia nemților de pe Volga.75
1.2 Gradul de obiectivite a lucrărilor monografice sovietice și rusești privind
munca din GULAG.
Istoriografia sovietică, care era una de partid supusă regimului totalitar comunist nu a
avut curajul să descrie ororile comise de regimul comunist în cadrul lagărelor de concentrare șși
doar datorită lucrărilor unor deside nți împotriva regimului, s -au ivit la lumină numeroasele crime
comise de către comuniști pe parcursul mai multor decenii.
Istoriografia sovietică referitoare la Gulag și implicit la munca deținuților în cadrul
coloniilor sovietice se împarte în trei perioa de deistincte. În cadrul primei etape care cuprinde
anii 20 ai secolului XX, tema muncii obligatorii în cadrul Gulagului nu reprezenta un tabu, și
chiar apăreau un șir întreg de articole, deși exista și cenzura partidului, care abordau destul de
deschis te ma dată.76
Aceste lucrări se publicau în cadrul întrunirilor unde se discuta despre viitorul Gu lagului,
despre licvidarea criminalității și reeducarea criminalilor prin muncă. Printre primii autori au fost
chiar unii conducători ai Gulagului, cum ar fi E Și rvindt77, unde sunt clasificate locurile de
detenție, numărul deținuților, dar și folosirea muncii deținuților în cadrul Noii Politici
Economice a URSS.
Cea de -a doua etapă, cronologic include și tematica tezei mele de master cuprinzând anii
30-50, ai secolului XX . Începând cu anii 30 tema politicii sovietice de reeducare și a gulagului,
treptat se închide, iar informațiile referitoare la gulag puteau fi publicate doar cu permisiunea
acestei instituții de stat. Toate lucrările publicate în această perio adă se bazau pe postulatul
stalinist de “ intensificare a luptei de clasă odată cu înaintarea spre socialism”.78

74 Ibidem , p.96-98.
75 Ibidem , p.103 -115.
76 M. Исаев , Основы пенитенциарной политики , – Москва , 1927
77 E. Ширвиндт , Исправительно -трудовое законодательство , – Москва , 1925.
78 С. Утевский Исправительно -трудовая политика , – Москва , 1934 .

26
Totu și sunt și careva date prețioase , pentru prima dată se pomenește despre sistema de
adăugiri, denumită în clișeul deținuților “tuhta” , prin c are de exemplu se declara pe hirtie mai
mulți metri cubi de lemn, pentru a primi mai multă hrană. De asemenea se întâlnesc câteva
lucrări ale istoricilor sovietici în care se pomenește pentru prima și ultima dată despre anvergura
gospodăriilor agricole, mi nelor, fabricilor și uzinelor din cadrul Gulagului.79
Cea de -a treia etapă cuprinde cea dea doua parte a anilor 50 și anii 80 ai secolului XX.
Istoriografia poststalinistă nu aieșit din prevederile oficiale ale celui de -al XX congres al
partidului comunist al URSS, când toată vina privind represiile a fost pusă pe umerii lui Stalin,
totuși în perioadele de dezgheț au apărut unele lucrări cu un grad de obiectivitate mai înalt .
Una din lucrările care nu se încadrează în tiparele istoriografice ale vremii este romanul –
istoric Arhipelagul Gulag80, lucrare care se bazează pe scrisorile, amintirile și memoriile a 257
de deținuți și desigur experiența lui Alexandr Soljenițîn, care a fost închis în Gulag, o lungă
perioadă a vieții și -a petrecut -o în exil. Arhipelagul Gulag tratează subiectul privind viața din
interiorul lagărelor de concentrare și munca silnică din colonii, o lucrare care a văzut lumina
tiparului la Paris, fiindcă în țară atât Soljenițân cât și opera nu erau pe placul regimului .81
Ulterior carte a mai fost publicată de mai multe ori la edituri diferite din țară și de peste
hotare, iar lista celor 257 de foști deținuți, care au colaborat cu Soljenițîn pentru a scrie această
lucrare a apărut de -abia în anul 200782, Arhipelagul Gulag este alcătuit din 3 tomuri și conține o
informație extreme de vastă referitoare la numeroase subiecte din cadrul Gulagului.
Soljenițîn este printer puțiinii autori, pe de o parte, dar și martor ocular care descrie
întredul process al muncii din cadrul coloniilor sovietice. De scrie cum decurgea procesul în
exploatarea pădurii, la lucrul în mine, sau în agricultură83. “Cele trei volume ale lucrării
reprezintă o istorisire despre viață și moarte în lagărele Uniunii Sovietice, consternând
intelectualitatea occidentală și demolând i maginea de -a dreptul orbitoare a paradisului bolșevic,
construe cu trudă de agenții influienți ai Moscovei.”84

79 С .Фирин , Итоги Беломорстроя : доклад на президиуме Комакадемии , – Москва 1934.
80 А .Солженицын , Архипелаг Гулаг.1918 -1956 , ч.I-II, – Париж , 1973
81 http://www.rador.ro/2015/12/11/portret -alexandr -soljenitin -omul -care-a-invins -regimul -sovietic -un-profet -al-
timpului -sau/ (vizitat 03.05.2018)
82 А .Солженицын , Архипелаг Гулаг.1918 -1956 , – Екатеринбург ,2007 .
83 Ibidem, p.13, p.111.
84 http://www.rador.ro/ 2015/12/11/portret -alexandr -soljenitin -omul -care-a-invins -regimul -sovietic -un-profet -al-
timpului -sau/ (vizitat 03.05.2018)

27
Deși lucrarea lui Soljenițăn nu se referă direct la tematica cercetării mele, eu cred că n -ai
voie să scrii o lucrare care se referă la Gulag: la munca din colonii, condițiile de trai, condițiile
sanitare, petrecera timpului liber și nu în ultimul rând felul cum funcționa această instituție de
stat enormă; fără a consulta Argipelagul Gulag, una din cele mai reușite opere ale secolului XX,
scrisă de un desident care a avut curaj să înfrunte teribilul regim sovietic .
Datorită acestei lucrări aflăm cu lux de amănunte de exemplu cum au funcționat minele
din nordul Uniunii Sovietice prin exploatarea muncii deținuților, sau câte jertfe omenești a luat
construirea canalului Marea Albă -Marea Baltică, care din cauza gigantomaniei regimului trebuia
să fie construit în doar zece luni, sau de ce se scria pe hârtie cantități enorme de metri cubi de
lemn, când în realitate cantitatea reală era în jumătate, răspunsu l îl putem obține în urma
lecturării operei lui Soljenitîn.85
De asemenea în cadrul cercetării mele am ținut cont de materialele conferinței
internaționale de la Moscova din octombrie 2011, lucrările conferinței fiind publicate sub titlul:
Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii.86
Din cadrul acestui volum consider mai concludente lucrările: Sistemul colonial -industrial
Stalinist: specificul și caracteristicile de bază87, Munca și adaptarea celor deportați: Exemplul
deportărilor de după cel de -al doilea război mondial din Europa de Est88 sau Gulagul în
construcția obiectelor industriale .89
În cadrul acetor lucrări putem găsi numeroase detalii referitoare la crearea și evoluția
Gulagului, munca practicată în Gul ag: începând cu tăierea pădurii și terminând cu extragerea
pietrelor prețioase în minele sovietice. Se oferă date concrete privind eșecul total din punct de
vedere economic al muncii prestate de deportați, fiindcă niște oameni aflați la limita
supraviețuir ii, de departe nu pot fi în stare să îndeplinească vreo muncă calitativ etc.

85 А .Солженицын , Архипелаг Гулаг.1918 -1956 , – Екатеринбург ,2007 .
86 История Сталинизма : принудительныи труд в СССР – Экономика , политика , память ( материалы
международнои конференции 28 -29 октября) , – Москва , 2011 .
87 Г. Иванова , Сталинскии лгерно -промышленый комплекс : специфика и ключевые характеристики , În:
История Сталинизма : принудительныи труд в СССР – Экономика , политика , память ( материалы
международнои конференции 28 -29 октября) , – Москва , 2011 , p.38 -54.
88 Э. Кустова , Труд и адаптация спецпоселенцев. На примере послевоенных депортации из Восточнои
Европы , În: История Сталинизма : принудительныи труд в СССР – Экономика , политика , память (
материалы международнои конференции 28 -29 октября) , – Москва , 2011 , p.65 -77.
89 ГУЛАГ на строителстве промышленных обьектов : роль контингентов Главпромстроя , În: История
Сталинизма : принудительныи труд в СССР – Экономика , политика , память ( материалы международнои
конференции 28 -29 октября) , – Москва , 2011 , p.88 -108.

28
De asemenea o altă lucrare monografică pe care aș vrea să o menționez este lucrarea
Irinei Ovcinicova: Gulagul și oamenii90, o monografie în care autoarea descrie mai multe
evenime nte care s -au petrecut în cadrul Gulagului, însă accentul este pus pe construcțiia
canalelor, de către cei deținuți în cadrul Gulagului și anume canalul Marea Albă -Marea
Baltică91, și canalul Volga -Moscova92.
De o importanță majoră este și lucrarea Eufrosiniei Kersnovscaia93, originară din
Basarabia. Ea a fost deportată de trei ori și nu este o simplă femeie este o eroină. În cadrul
Gulagului a lucrat ami întâi în cadrul colhozului, iar apoi benevol a mers la tăierea pădurii de
unde reușește să fugă, este prinsă și condamnată la moarte dar sentința îi este schimbată în
munca obligatorie în colonii unde a muncit la construcția unei uzine în Novosibirsk. În urma
celei de -a treia condamnări , este trimisă la muncă în minele de la Norilsk, unde a participat la
construcția caselor cu cinci etaje, fiindcă anume în acea perioadă datorită minereurilor găsite în
zonă Norilskul a început să se transforme încet în oraș, iar mai apoi a participat la construcția
căii ferate, iar după eliberare s -a dus să lucreze ca v oluntar în minele din Norilsk.94

1.3 Tematica muncii din GULAG în lucrările istoricilor străini (Europa de vest,
SUA) , contribuții proprii în elucidarea problemei.
Pentru istoricii străini tematica muncii din cadrul Gulagului pentru o bună perioadă de
timp a rămas nelămurită, fiindcă informașiile practic despre toate sferele gulagului lipseau, multe
lucrări se bazau mai mult pe inf ormații unor spioni sau disidenț i, nu și pe documente, de
asemenea se scriau lucrări di n spusele străinilor care vizitau URSS -ul.
Odată cu destinderea relațiilor dintre URSS și SUA, dar și congresul XX al partidului
comunist au apărut mai multe informații referitoare la munca și condițiile de trai din Gulag , iar
numărul lucrărilor a început să se intensifice odată cu declanșarea războiului rece. Majoritatea
lucrărilor din prima etapă a războiului rece dedicate tematicii Gulagului, de departe nu erau
obiective, ci erau mai mult influiențate de sfera politică , și așa a fost practic pe întraga p erioadă a
războiului rece, când relațiile se îmbunătățeau se reducea și critica regimului sovietic, iar când

90 И. Овчинникова , Гулаг и Люди , – Москва , 2013 .
91 Ibidem, p.110 -200.
92 Ibidem, p.201 -313.
93 Е. Керсновская , Сколько стоит человек . Повесть о пережытом в 12 тетрадях и 6 томах , – Москва ,
2016 .
94 Ibidem.

29
relațiile deveneau tensionate se revenea din nou la o critică acerbă, începând cu anii 90 putem
vorbi că gradul de obiectivitate din cadrul lucrări lor a sporit considerabil
O lucrare care are o abordare complexă privind tematica Gulagului o are C. Barnes95, cel
care a scris lucrarea în urma cercetării minuțioase a arhivelor din Kazahstan și din Federația
Rusă care au fost desecretizate, memoriilor deș inușilor etc. Ajungând la concluzia că Gulagul
reprezintă o instituție penitenciară în care se combină activitățile economice, de reeducare,
ideologice și de reabilitare.96
Tema Gulagului este intens dezbătută și în lucrarea suedezilor G. Carlsson și E.
Schoenhal97, în care autorii descrii ororile comise nu doar în Gulagul Sovietic, ci și în coloniile
din celelalte state comuniste . Informații referitoare la condițiile de trai și viața în afara muncii o
găsim și în lucrarea americancei E. Eppelbaum98.
În luc rarea istoricului german E. Erntz99 găsim o informație detaliată referitoare la munca
obligatorie din cadrul coloniilor de la Norilsk, iar informații referitoare la mișcările sociale:
evadări, revolte, proteste, le întâlnim în cadrul lucrării lui V. Hedeler100, formele de rezistență
depindea u de anumite colonii, adică dacă viața era mia ușoară de exemplu în coloniile
specializate ăn agricultură pe de o parte, era cumplită în cadrul exploatărilor miniere de cealaltă
parte.101
După cum am mai menționat anterior în mai multe rânduri tematica cercetării mele nu s -a
bucurat de o atenție destul de mare din parte a istoriografiei românești și a istoriografiei vest –
europene și americane. În cadrul istoriografiei ruse subiectul referitor la munca din Gulag a fost
tratat mu lt mai intens , iar acest lucru se datorează după părerea mea în primul rând faptului că
gradul de accesibi litate a cercetătorilor ruși la informația din arhive este mult mai mare, decât
pentru cercetătorii străini.
Consider că prin realizarea acestei lucră ri, am adus și eu un mic aport în elucidarea
problemei muncii din Gulag, o problemă slab cercetată, fără a exista o monografie care să
abordeze direct , anume tema muncii obligatorii din cadrul Gulagului.

95 Barnes S., Death and redemption: The Gulag and the shaping of Soviet society , – Oxford: Princeton, 2011.
96 Ibidem.
97 G. Carlsson, E. Schoenhal, Crimes against humanity under communist regimes , – Stocholm, 2008.
98 Э. Эпплбаум, ГУЛАГ: Паутина Большого террора , – Москва, 2006.
99 С. Эртц , Принудительный труд в сталинской лагерной системе: исследование его методов, стратегий и
целей использования на примере Норильска (1935 –1953 ), Берлин, 2006 .
100 В. Хеделер , Сопротивление в ГУЛАГе. Бунты, восстания, побеги , 2007 .
101 Ibidem , 2007 .

30
Datorită faptului că numărul izvoarelor publicate în ultimii ani în limba română , (din
Republica Moldova ) referitoare la tematica deportării și a vieții din Gulag s -a intensificat – au
văzut lumina tiparului o serie de memorii în volumele Arhivele Memoriei, dar și a memoriilor
publicate de foști deportaț i precum: Pirogan, Țepordei, Curoș etc., baza izvorostică a lucrării
mele a sporit considerabil, astfel am avut posibilitatea de a realiza o lucrare de sinteză cu
tematica referitoare “la munca basarabenilor în cadrul Gulagului ”.

31
Capitolul II. BASARABENII ÎN EXIL (1941 -1956), MUNCA OBLIGATORIE PE
ȘANTIERELE LAGĂRELOR DE CONCENTRARE
2.1 Munca basarabenilor în industria lemnului(defrișarea pădurilor și prelucrarea
primară a lemnului)
Odată cu crearea Uniunii Sovietice în anul 1922, una d in cele mai importante probleme
care trebuia să fie rezolvată de către conducerea sovietică era implementarea unei strategii de
dezvoltare economică a țării, au existat numeroase încercări, marea majoritate nu s -au încununat
cu succes.
Începând cu anii 30 ai secolului XX, o structură importantă din cadrul economiei
sovietice a devenit munca obligatorie sau munca penală102, practicată de deținuți, acest tip de
muncă crea iluzia că micșorează semnificativ cheltuielile în diferite sefere ale economiei, însă și
mai mult se micșora randamentul muncii. Una din principalele forme de organizare a sistemului
de munci obligatorii practicate de deț inuți a fost complexul colonialo -industrial creat în cadrul
NKVD103, în a doua parte a anilor 30.
Numărul întreprinderilor specializate în diferite domenii a început să crească începând cu
anul 1938, dupa Marea Teroare Stalinistă care a constituit unul din p rincipalele trei valuri de
deportări din interiorul URSS până la începerea celui de -al doilea război mondial când multe
colonii au fost umplute cu deținuți politici . 104
Documentele de arhivă demonstrează orientarea economică în cadrul GULAGULUI, era
foarte variată începând cu construcția de automobile și industria piscicolă, tăierea pădurilor, și
terminând cu industria chimică și extragerea mineralelor .105
Amplasamentul preferat de autoritati pentru lagarel e de concentrare erau fostele
mănastir i, dar și alte instituții cultural rămase încă de la moștenirea țaristă, de care sovieticii
doreau să scape cât se poate de rapid : ziduri groase de jur împrejur, cladiri trainice si, pe
deasupra, – goale (caci monahii nu sunt oameni, oricum trebuiau dati p e usa afara). Lînga
Moscova, bunaoara, s -au înfiintat lagare la mînastirile Andronikovski, Novospasski, Ivanovski.
în numarul din 6 septembrie 1918 al "Gazetei rosii" din Petrograd, citim ca primul lagar de

102 Г. Иванова , Сталинскии лгерно -промышленый комплекс : специфика и ключевые характеристики ,
În:История Сталинизма : принудительныи труд в СССР – Экономика , политика , память ( материалы
международнои конференции 28 -29 октября) , – Москва , 2011 , p.38.
103 NKVD – Narodnîi comisariat vnutrenih del; Comisariatul Poporului pentru afaceri interne, minister care avea
drept scop – controlarea tuturor afacerilor intern e ale URSS.
104 Alexandr Soljenițin, Arhipelagul GULAG , – Moscova, 2009, p.38.
105 Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii, – Moscova, 2013, p.89.

32
concentrare "va fi organizat la Nijni Novgorod, î ntr-o mînastire de maici acum pustie… Pentru
început, se preconizeaza sa fie trimisi la Nijni Novgorod, în lagarul de concentrare, 5 mii de
oameni"106
Una din principalele activități ale basarabenilor deportați a fost legată de tăierea pădurilor
și de prel ucrarea lemnului la fabricile de cherestea , URSS dispunând de cele mai mari rezerve
forestiere de pe glob datorită pădurii denumită Taiga, care începe din regiunea Breanskului și se
termină în Vladivostok, având peste 10000 km lungime, în ea cresc numeroși arbori de conifere
de zeci de metri, care erau și sunt până în prezent extremn de importanți nu doar pentru industria
Rusie i, ci pentru industria mondială.107
Extrem de bine ne oferă informații referitoare la măreția pădurii rusești una din cele mai
marcante personalități care au fost deportate – Alexandr Soljenițân “Dar mama tuturor muncilor
este pădurea noastră rusească, cu trunchiuri enorme, într -adevăr de aur (căci pe seama lor se
obține aur , în urm a descompunerii și a multor alte procese care durează milenii ). Cea mai veche
dintre muncile Arhipelagului , desigur este defrișarea pădurii. Pădurea îi cheamă pe toți,
încapându -i pe toți, ea nu este interzisă nici măcar invalizilor.”108
„ Omătul este până la p iept. Tu ca tăietor de pădure, întâi batătoreșt i omătul împrejurul
trunchiului, apoi îl dobori și numaidecât a poi, răzbatâ nd cu greu prin troiene, trebuie să tai toate
crengile. Apoi, târându -le prin aceeași zăpadă afâ nată, aduni ramurile în grămezi, ca să le arzi,
însă ele deabia fumegă, nicidecum nu ard . Tai trunchiurile cu ferăstrăul, de obicei de proastă
calitate, trebuie să aibă o anumită dimensiune, și le steruiești. Norma zilnică e de cinc i metri -cubi
de căciulă, iar pen tru doi – zece metri -cubi. (La Burepolom norma era de șapte steri, numai că
buștenii groși mai trebuiau și crăpați în două). Mâ inile nu mai sunt în stare să ridice toporul,
picioarele, ț epene, refuză să te mai asculte. ”109
În cadrul Gulag ului, la exploatarea lemnului erau respectate cu strictețe următoarele
operații . După ce era tăiat lemnul era transmis în mare parte pe apă la fabricile de cherestea,
“plutăritul, încep ând de la patinoar, nu mai putea fi încredințat deținuților ( Fiindcă apărea o
problem: Cine să -I păzească și să -i escorteze de -a lungul rîului? Vigilența !). Din această cauză ,
la patinoar, lemnul e ste preluat de la delegatul lagărului care era unul pentru toate brigazile, de
recepționerul centrului de dirijare a plutăritu lui, acest centru era alcătuit din muncitori civili .

106 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.13, 23.04.2018
107 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag , – București, 1992, p.75.
108 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.13, 23.04.2018
109 Ibidem, p.136, 23.04.2018.

33
Delegatul lagărului face șmecherii, cât încape, ca să poată hrăni bri găzile tăietorilor de pădure,
de asemenea și recepționerul centrului , închide ochii. Și iată de ce: fiindcă muncitorii civili ai
centr ului de dirijare trebuie și ei hrăniți, căci la fel ca și munca și normele lor sunt
supradimensionate. Tot acest lemn fictiv e înregistrat în borderourile centrului, ca lemn
plutit.”110. După câte observăm chiar dacă puterea sovietică insufla oamenilor frică și teroare,
totdeauna se făceau un șir întreg de speculații, fiindcă fiecare dorea să supraviețuiască .
După călătoria pe apă lemnul ajugea la o bază, mai bine zis un punct de colectare “La
punctul de colectare, unde era aduna t tot lemnul trimis cu plut ele de la toate sectoarele de tăiere
din taiga , era amplasată așa -numita bursă , care era un depozit de tranzit, unde toți buștenii sunt
trași din apă la mal . Această muncă le revine tot deținutilor. Delegat ul centrului de dirijare de
abia acum e liniștit: re cepționerul lagă rului preia acum îndărat toata tuhta: din două motive: în
primul râ nd, pentru a nu -și trage pe sfoară lagărul, care predase acei bușteni la centrul de diri jare,
iar în cel de -al doilea rând pentru că, din acee ași tuhtă, să î i hrănească pe deținuții să i, cei care
scot toți buștenii din ap ă. Este momentul cân d recepționerul trebuie să transpire puțin pentru
obște, fiindcă el are nu numai de luat în primire lemnul în unități volumetrice, ci și trebuie să
înregistreze toți buș tenii, nu contează că sunt reali ori fictivi, după diametru ș i după lungime ”. 111
Ultima etapă în cadrul acestui proces o co nstituie fabrica “Deja după bursă , urmează și
fabrica, unde toți buștenii sunt transformaț i cel mai frecvent în che restea. Aici, m uncitorii sunt
tot deținuți. Brigă zile se hră nesc, exclusiv pe seama volu mului de lemn rotund prelucrat și
buștenii raportaț i fictiv, prin tuhta, su nt cum nu se poate mai bineveniț i pentru a spori acest
volum, pentru a spori și remunerarea. Ultima etapa urmează î n aval, în cadrul antrepozitul ui de
produse finite, unde, în corespundere cu normele vremii, impuse de stat ul sovietic , trebuie să
ajungă 65% din lemnul rotund care a fost preluat de fabrica de cherestea. ”112
Mulți deținuți politici Basarabeni au lucrat în industria lemnului pe perioada exilului
printre ei îl putem menționa , în primul rând pe Vadim Pirogan care s-a nascut în 1924, iar în
momentul când a fost deportat avea doar 17 ani, părinții săi erau țărani originari din satul
Rădoaia, raionul Sângerei, tatal său a fost ales din 1924 primar de Bălți fiind reales de încă două

110 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.111,
20.04.2018.
111 Ibidem, p.111.
112 Ibidem, p.111.

34
ori, fiind bun prieten cu numeroase personalități românești, a învățat cinci ani la Liceul Ion
Creangă din Bălți , care a oferit oameni iluștri poporului român.113
A lucrat în numeroas e colonii, la fel ca majoritatea celor deportați (deținuții erau mutați
frecvent dintr -o colonie în alta, fiindcă sistemul Gulag prevedea o permanentă schimbare a
lagărelor pentru deținuți. În orice sector de activitate economică exista o normă, impusă de
conducătorul lagărului, normă pe care deținuții erau obligați s-o realizeze. De asta depindea
cantitatea hrănii, ce li se dădea ca plată pentru munca prestată. Munca a fost grea, istovitoare;
deținuții duceau lipsă de îmbrăcăminte potrivită, dar și de încălțăminte. Unui deținut ingenios i-a
venit ideea de a confecționa un fel de opinci, le-am spune noi, tăiate din cauciucurile uzate ale
automobilelor. Legate de o parte și alta a tăieturilor, umplute cu paie, aceste încălțări ciudate au
salvat de îngheț mulți deținuți ).114
Foarte multe colonii situate în taiga se specializau în defrișarea arborilor, arbori înalți de
zeci de metri care trebuiau să fie doborâți cu toporul în cele mai bune cazuri cu ferestrăul,
instrumente proaste, calitatea cărora lăsa mult de dorit, astfel munca devenea și mai dificilă.
Pentru a primi mâncare, în fiecare zi trebuia să fie îndeplinită norma de 9,5 metri cubi, care î n
condițiile unui ger cumplit și a unui strat gros de zăpadă era foarte greu de îndeplinit, totuși
datorită forței obținute în selihozul 12, în primele zile îi reușea să îndeplinească norma.115
Când era practic istovit, a fost numit în calitate de vizitiu, „vizitii fiind cei care se ocupau
cu transportarea lemnului, deși trebuia să încarce lemnul singur, iar la căruță avea un singur bou
această muncă era considerată de catre Vadim Pirogan mai ușoară, decât tăierea copacilor,
deprinzând o tehnică specială pent ru încărcatul și transportarea unor trunchiuri imense.116 “
„Vizitii formează o categorie aparte printre noi, sunt bine îmbrăcați, poară cojoace albe,
pantaloni vătuiți, căciuli călduroase și pâsle. De asemenea au și hrană îndeajuns, fiindcă pot
procura alim ente și în afara GULAGULUI. În colonie ei cumpărau lucruri la un preț de nimic și
le vând mai scump, în afara zonei. Sunt rumeni la față, zdraveni”117
Încărcarea era o muncă grea de aceea conducerea lagărului repartiza în această bri gadă pe
cei mai puternic i dintre deținuți. Brigada aceasta era scoasă la lucru mai mult noaptea. Când

113 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.7.
114 Anat ol Petrencu, Vadim Pirogan a trecut prin iadul Gulagului , https://vox.publika.md/stiinta/vadim -pirogan -a-
trecut -prin-iadul -gulagului -3-432231.html , 19.04.2018
115 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010, p. 136-147.
116 Ibidem, p.136 -147
117 Ibidem, p.138.

35
soseau vagoanele trebuiau să le încarce imediat. Ningea, ploua ei erau obligați să încarce, când
nu aveau vagoane stăteau și aș teptau, dar erau mai bine plătiț i decât ceilalți mu ncitori.118 „Acum
car drugi și copaci ca să avem cu ce face focul în bărăci, cai n -avem, cărăm cu boii. De la
Neciporuk a rămas un bou alb și o sănioară… Trunchiul copacului trebuie să -l încarci în sanie.
Nu-i o treabă prea ușoară. Vizitii mai experimentați mi -au arătat cum se face: întorci sania cu
fundul în sus, și o pui deasupra trunchiului, pe care îl legi cu funia… Boul trage sania pe o coastă,
ea se răstoarnă cu tălpile pe zăpadă și cu trunchiul deasupra – un capăt pe sanie, iar celălalt pe
pământ, mai depar te boul își știe treaba ”119
Iată ce detalii ne mai oferă Pirogan vizavi de subiectul dat ”Boul trage încet copacul și
sania lunecă ușor pe omătul bătătorit. Până la colonie sunt cinci kilometri, fac două curse pe zi.
Mă mir cum poate trage boul șsta mărunt și subțirel atâta greutate. Copacul are uneori până la 15
metri lungime. E mai ușor totuși ca la tăiatul pădurii. Tovarășii mei de baracă mă invidiau.
Pentru bou îmi mai dădeau o torbă de ovăz și de secară, în baracă făceam un pic de terci . Nu mă
simțeam b ine când cei flămânzi se uitau la mine, dar naveam încotro – nici eu nu eram sătul.
Împărțeam uneori terciul cu vecinul meu de pat. Îmi era recunoscător, nu mă lăsa să spăl
farfuriile.”120
Datorită faptului că lucrau în pădure exista și posibilitatea de a ev ada, dar unde să
evadezi, fără hrană, fără documente și în plus la fiecare pas te așteptau primejdiile taigalei –
“poți să îngheți, poți să fii sfâșiat de vreun urs stârnit din bârlog, care sunt foarte periculoși dacă
sunt treziți din somnul de iarnă, dar mai periculoși sunt oamenii locuitorii satelor din taiga, care
te denunță pentru o nimica toată și te dau pe mâinile enkavediștilor. ”121
“Nici nam încercat să evadez , îmi vedea de lucru cu boul meu cel bălan. Căram în lagăr
trunchiuri de copaci. Făceam norma , care depindea de mărimea copacului pe care -l încărcam și
de tăria boului care -l trăgea. Munca îmi plăcea. Eram îmbrăcat călduros, în scurtă și pantaloni
vătuiți, păslele erau bune, aproape noi, îmi era cald la picioare. ”122
În coloniile din regiunile nordi ce scopul principal era exploatarea resurselor oferite de
pădure, adică a lemnului, lemnul era prelucrat ca mai apoi să fie exportat pentru a obține resurse

118 Vasile Țepordei, Amintiri d in Gulag , – București, 1992, p.76.
119 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p. 143.
120 Ibidem, p.143.
121 Ibidem , p.145.
122 Ibidem, p.145.

36
pentru dezvoltarea industriei. O condiție obligatorie în zonele unde se defrișau păduri era
situare a coloniilor specializate în defrișare în apropierea râurilor, pentru a transporta lemnul .123
Lemnul era tăiat, anul împrejur însă cele mai mari stocuri se făceau iarna, cind alte munci
erau mai greu de practicat, iar lemnul nu putea fi transportat fiindcă practic toate râurile și ieșirile
la porturile Oceanului Arctic. Se lucra zilnic pe niște temperaturi cumplite ”zi de zi for țele
noastre scad. A trecut o lună de când tăiem pădurea. S -a făcut frig temperaturile ajung uneori și
la 40 -50 de grade. Eu am fost mutat în brigade vizitiilor în locul lui Neciporuk. Mi s -a înmânat
permisul de ieșire liberă din zonă – o bucățică de carton cu numele meu , pe care era aplicată o
ștampilă colorată”124
Se tăia iarna în condi ții infernale, dar nici vara nu era mai simplu, câ nd a început
exploatarea pădurii au apărut primele greut ăți, necunoscute până atunci. Au apă rut vestitele
mlaștini, omul sau calul, care călcau în aceste mlaști se scufundau făra de a mai avea
posibilitatea să iasă, dacă nu -i arunca cineva o funie se îneca atât omul cât și animalul . Mari
necazuri le creau niște musculițe mici care se așezau pe față, pe mâini, sau gât, oriunde găseau
descoperit corpul și sugeau sângele.În păduri erau milioane de insecte de acestea care sugeau
sângele atât oamenilor, cât și animalelor125
Practic fiecare al doilea basarabean care a fost deportat și a avut posibilitatea de a scrie
memorii sau de a acorda interviuri istoricilor a menționat faptul că a muncit în industria lemnului
„Plăteau la început ca la ceilalți, dar la noi munc a era mai grea, era un regim de exploatare
drastic. După un timp moldovenii s -au demerit și au cerut remunerare mai mare. Tata muncea
mult, era și priceput la lucru. Ce condiții de lucru avea tata, la început lucre la tăiat pădure. Făcea
cite două -trei nor me, adică șase cuburi de lemn. Eu cui spun și care se pricepe zic că e imposibil.
Se întâmpla că două -trei luni nu vedea salariul, iar tata îi încuraja pe toți, îi liniștea pe
moldovenii. Ne dădeau numai câte 200 de grame de pâine pe zi de om, trebuia să î ndeplinești
norma, doar atunci primeai pâinea ”126
Din mărturiile altor personae care au fost deportate putem concluziona că în cadrul
Gulagului, vârsta sau genul nu reprezenta nicio piedică în practicarea muncilor de tot felul ”

123 Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, m emorii. – Moscova, 2013, p.171.
124 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia me a, – București, Memoria, 2010, p. 145.
125 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.83.
126Viorica Olaru -Cemârtan, Nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le -nțelegi – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.100.

37
După ce au construit bărăcile copii și cei vârstnici rămâneau acasă, restul la tăiat păduri. Cât am
fost acolo(Tiumen) cât am fost acolo, părinții, fratele meu de 14 ani și sora de 12 ani au muncit
numai la tăiat pădure. ”127 „Nu exista deosebire între munca bărbaților și cea a f emeilor, toți
munceam la fel, condițiile de muncă erau foarte grele n -aveam deloc hodină, lucram la deal pe
tractor, ba la ferma de vaci, o perioadă de timp am lucrat combainer”128„
Chiar dacă majoritatea moldovenilor care au fost deportați aveau mai mulți c opii, chiar și
au fost numeroase cazuri când au născut în exil, dar practic erau obligate să muncească pentru a
supraviețui „Tot lemnul era trimis în republici, îl trimiteau pe apă. Pe jos se duceau și pe jos
veneau de la lucru, se duceau dimineața și vene au noaptea. Lucrau în rând și femeia și bărbatul,
tot atât cît căra un bărbat căra și o femeie. Chiar dacă nășteu femeile, le impuneau să lucreze ”129
După spusele unor deportați erau și unele excepții privitor la munca, dacă ar fi să
comparăm munca bărbaților și a femeilor „Cred că exista o oarecare deosebire în condițiile de
muncă, dacă aveai copii mici. După ce a născut mama lucra mai aproape de casă. În general, și
femeile și bărbații lucrau la pădure – care la tăiat lemne, care la lucru mai greu. Bărbații lucrau
cu toporul, pe urmă a apărut fierestraul cu motor. Lemnele le cărau la început cu caii, cu timpul
au apărut și tractoare. Le cărau pe malul râului cu tractorul și le transportau mai deporte pe râu.
Lucrau toată săptămâna, duminica era zi d e odihnă, tata ieșea din casă dimineața și revenea
seara, mult timp le lua drumul, de odată lucrau aproape de barak, dar cu timpul au început să
lucreze mai departe la circa 50 de km”130
Din spusele altei doamne care a fost deportate „Am lucrat la tăiat pădu re. Tăiam crengile
și le dădeam foc. La început eram câte doi oameni la tăiat copaci. Curățam crengile după ce se
prăvăleau copacii, trebuia să dai în primire terenul curat ca să crească pădurea din nou. ”131 „Într-

127Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p. 265 .
128 Gheorghe Bagrin, Fiecare trage la cuibul său , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări
realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.171.
129 Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 265.
130 Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016.
131 Ibidem, p.292

38
o brigadă mixtă, femeia mai are înca niște mici avantaje, i se dă o muncă mai ușoară . Dar dacă
întreaga brigadă e alcatuită din femei, nu există îndurar e.”132 ”Dacă era vară nu puteai de țânțari,
dacă era iarnă – era omătul până la găt. Lucram opt ore pe zi. Ne duceau deodată pe jos, iar pe
urmă au început să fie mașini și ne duceau dimineașa cu mașina. Îți plăteau salariu, dar mâncarea
era ce -ți dădea Dumnezeu.”133
De asemenea în afară de faptul că lucrul la tăierea pădurii era extrem de dificil, era și
foarte periculos” Am făcut o tăietură cu toporul în tulpină, și am început să lucrăm cu fierăstrăul.
Acesta se lăsa purtat ușor răspândind un sunet tânguios în toată taigaua. Când veni momentul să
cadă trunchiul, Nikolaev se depărta la vreo cinci -șase metri. Mândrețea de copac căzu cu un
scărțâit prelun git, răsucindu -se în văzduh și prăbușindu -se apoi la pământ, răspândind împrejur
un noian de fulgi scânteitori. ”134
” O cracă groasă, desprinzându -se de tulpină, a căzut peste Nikolaev lovindu -l în spate.
Omul a căzut în zăpadă cu un urlet de durere. M -am repezit spre el, fața i se înfundase în zăpadă ,
nu putea respira. L -am ridicat cu greu, căci era bărbat spătos, masiv. Craca îl atinsese rău de tot,
îî venea gru să se țină pe picioare, să facă vreun pas ”135 Mulți deținuți au murit la tăiat pădure,
fiindcă e ra nevoie și aici de multă pricepere și de îndemânare
Au fost basarabeni care au lucrat în pădure pe toată perioada aflării lor în GULAG” Am
lucrat opt ani în pădure: mai întâi – la linia ferată, apoi hamal la transportat lemne, dar mai mult
am lucrat în pădure. ”136
Tăierea pădurii era una din cele mai dificili munci pe care trebuiau să o îndeplinească
deținuții, nu conta în ce domeniu se spe cializa colonia la tăiat pădure se lucra peste tot, fiindcă
toți aveau nevoie de lemn, iar lemn era din belșug . “Este dificil să lucrezi la extracția de
cărbune, construcția drumurilor sau a căii ferate, sau la extracția petrolului, însă să tai pădurea pe
un frig de 40 de grade este extrem de dificil . Munca începea de dimineața devreme era încă

132 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p. 161, (vizitat
21.04.2018. )
133 Radu Dan, Așa viața a fost! Și acum tot îi viața grea! , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimel or regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească:
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.292.
134 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.188.
135 Ibidem, p.188.
136 Vera Stăvilă, Ce crimă trebuia să fac eu, ca să fiu pedepsit în felul acesta , În: Arhivele memoriei: Recuperarea
și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.251.

39
întuneric și se lucra cu lanternele. De obicei la tăierea pădurii se lucra în perechi, cel care
doboară copacii și ajutorul lui, fiecare avea sarcini stricte. Cel m ai greu era pentru începători, nu
știu cum trebuie să lucreze cu fierăstrăul, densitatea arborilor este foarte mare și ei nu cad la
pământ și mult e alte probleme. ”137
În afară de tăierea propriu -zisă a imenșilor arbori din taiga, basarabenii au mai lucrat și la
prelucrarea primară a lemnului, după cum am menționat anterior Vadim Pirogan a îndeplinit în
GULAG tot felul de munci, a lucrat și la fabrica de cherestea, „ împreună cu al t deținut am fost
puși să rostogolim trunchiurile de copaci, aduse de căruțași d in pădure . Fabrica de cherestea era,
de fapt, un șopron acoperit cu ardezie, unde două perechi mari de ferestraie prefăceau
trunchiurile în scânduri. În subsolul Șopronului se afla o locomobilă care punea în mișcare
fierăstraiele.138
“Lucrul nostrum consta î n rostogolirea și plasarea trunchiului pe un cărucior cu roți de
fier, și de a -l impinge spre fierăstrerie. Aici ferăstraiele perpendicular tăiau copacul în lungime,
făcând din el scânduri. De sub pământ, unde se afla locomobila, printr -un coș de tablă, un fum se
ridica spre cerul albastru și senin, împânzindu -l cu nori suri”139
Trunchiurile erau mari, groase și trebuiau rostogolite la deal pe o pantă. Le ridicam cu
greu pe locul acela înclinat și se cereau mari sforțări până le vedeam pe cărucior . Fierăstrai ele
acționau repede, cerând mereu sudoare. Pentru mine, dar și pentru ceilalți lucrul era prea greu,
peste puterile noastre . Însă trebuia să câștigăm pâinea cea de toate zilele, care cântărea 550 de
grame.140
Munca la fabricile de cherestea era cumplită, fiindcă arborii din taiga nu erau doar foarte
înalți ci și foarte groși și practice toată munca se făcea manual” Iarăși aceleași trunchiuri, enorme
lunecoase, golite de coajă, trebuie împinse spre panta abrupt spre fierăstrerie . Vuietul lor te
asurzește, î ți sfredelește mintea, îți săgetează corpul ”141
Deși în cadrul sistemului d e Gulag au fost defrișați mii de hectare de păduri, munca
aceasta nu era nici pe departe eficientă, doar erau exploatați oamenii în zadar și se irosea hrana
care tot era obținută prin munca deținuților deja în coloniile specializate în creșterea animalelor
și cultivarea terenului. “Una dintr e ierni a fost foarte aspră, băieții abia izbuteau să facă planul în

137 https://www.sakharov -center.ru/asfcd/auth/?t=page&num=1488 , vizitat, 20.04.2018
138 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.151.
139Ibidem , p.151.
140 Ibidem, p.151.
141 Ibidem, p.155.

40
proportie de 6 0%, dar primeau ca pentru 125% ș i pe sea ma porțiilor suplimentare, au reușit să
supraviețuiască iarna, însă lucră rile nu s -au oprit nici mă car pentru o zi142. Numai că tra nsportul
arborilor care erau "tăiaț i" doar pe hârtie, întârzia foarte mult ș i la urechile șefului de colonie, au
început să ajungă semnale de alarmă. În martie, el a trimis o comisie , care era alcatuită din ș efi
de ec hipa, care au obsrvat lipsa a opt mii de metri cubi de lem n, iar mai -marele coloniei i-a
adus șefului la semnat, ca să fie expediată mai departe, la d irecție, o adresă care trebuia să fie
fundamentată tehnic foarte amănunțit , în care se explica faptul că: din cauza tăierilo masive din
iernile trecute , opt mii de metri cubi de arbori nu au putut să fie expediați pe un drum special din
sănii, iar transporta rea pr in pădurea plină cu mlaștini nu era posibilă .”143
La pădure lucrul era dificil pentru bărbați, extrem de dificil pentru femei, însă și copii
erau puși la lucru .”Au studiat situația și m -au pus să adun conuri de pin, că nu puteam face față
în brigada de căi ferate. Norma era de 64 de kilograme de conuri pe zi. Trebuia să le adun într -o
cutie în care se primeau pachetele, să le pun într -un punct de lângă calea ferată, de unde la
sfârșitul lunii le încărcau în vagoane și le duceau pentru însămânțarea terenuril or rămase libere
după tăierea pădurilor. Lemnul cel mai căutat era pinul și mesteacănul, singurul lemn de esență
tare din taiga ”144
”În prima zi, de dimineața, am reușit să adun vreo trei lădițe de câte 8 kg de conuri. A
venit la mine Volodea Kelbert și m -a chemat să ne încălzim puțin la casteur145(focul era făcut din
crengile adunate după curățitul copacilor). Nu era îngăduit nici cetățenilor liberi să folosească
aceste crăci, fiind obligați să cumpere lemne de foc. Tăietorii pădurii ardeau mii de vagoane de
crăci, dar nu -i lăsau pe oameni să le adune .”146
Nemulțumirea față de regim era extrem de mare, însă toți avea frică „Toți erau
nemulțumiți și înjurau regimul, lucrau numai ca să nu moară de foame. Unii dintre brigadieri
erau mai omenoși. Treceau procente mai mari ca să primească oamenii pâine mai multă și câte o
strachină de supă în plus. Alții însă erau răi și dușmănoș i. Unul care trebuia să îndeplinească

142 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.110, (vizitat
20.04.2018 )
143 Ibidem, p.110, 20.04.2018
144 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.77.
145 Casteur – ( Rug – tr. Din rusă)
146 Vasile Țepo rdei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.77.

41
norma de trei cubi de craci ca să le dea foc, n -o putea îndeplini niciodată, însă brigadierii mai
omenoși le trecau și peste normă.”147
2.2 Basarabenii pe șantierele minelor sovietice: extragerea metalelor și a
pietrelor pre țioase
Uniunea sovietică era un stat enorm, iar resursele sale naturale erau la fel de mari, iar cea
mai mare problemă în ajunul și în timpul celui de -al doilea război mondial era înapoierea
economică și din această cauză era o lipsă acută de mașini specia le care să îndeplinească diferite
munci în GULAG de aceea practic toate operațiile ce se făceau în exploatarea unei mine se
făceau manual, cu instrumente de proastă calitate.
Pentru o mai bună dirijare a întreprinderilor metalurgice și din domeniul minerit ului, a
fost înființat un centru principal din cadrul Gulagului care se ocupa cu dirijarea afacerilor, din
domeniul extragerii metalelor, cărbunilor. etc148 În cadrul Gulagului, se obținea 46,5% de nichel,
40% cobalt, 76% de staniu, 60% de aur, iar metalele prețioase reprezentau 40 % din totalul
produs de Uniunea Sovietică la nivelul anului 1940 .149 Deja în anul 1949 în coloniile sovietice se
extrăgea 100% din producția de platină și briliante, mai mult de 90% de aur, 70% de staniu, 40%
de cupru și 33 de niche l.150
Începând cu anii 20 ai secolului XX, după obținerea victoriei în războiul civil, bolșevicii
au purces la crearea URSS și la stabilirea unor direcții noi în domeniul economiei, s -a început
cercetarea activă a nordului URSS pentru a descoperi diferite re zerve de bogății subpământene.
În anul 1921 în regiunea Norilskului de astăzi au fost deschise mine pentru exploatarea
cărbunelui, mine de nichel(în prezent cel mai mare exportator de nichel) și chiar de platină, în
1924 în regiunie râului Peciora au fost descoperite rezerve colosale de cărbune și petrol, toate
aceste exploatări miniere au trecut de curând în competența ENK -vedeului.151
Munca la suprafață, în taiga era extrem de dificilă, însă mina era deja altceva,”în fața
noastră a apărut o cireadă de bivoli, când m -am apropiat am văzut că -s oameni, hainele de pe ei
erau înnegrite de praful de cărbuni din mină, fețele înnegrite de acela și praf, iar zăpada care
cădea pe fețele lor se topea și se transforma într -un fel de gheață. Păreau arătănii de pe altă lume.

147 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.77-78.
148 Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii, – Moscova, 2013, p.38.
149 Ibidem, p.42
150 Ibidem, p.50-51.
151 Ibidem, p.57.

42
Le luceau numai ochii și dinții. – De unde veniți? I -am întrebat eu – de unde veți veni și voi
mâine. De la 2000 de metri sub păm ânt, din fundul iadului, îmi răspunsese un bătrân ucrainean
din vest,”152 acolo în genere în orice clipă putea să se întâmple vreun accident și absolut nimeni
să nu iese, fiindcă și siguranța era precară.
În urma cercetării arhivelor referitoare la locul de unde au fost deportați basarabenii și
locația din Siberia sau Kazahstan unde au ajuns, se poate foarte simplu de concluzionat ce fel de
muncă se îndeplinea: în Kazahstan se lucra mai ales în colhozuri, în Norilsk, Vorkuta sau Altai
se lucra în mine ”când s -a terminat săptămâna, cei maturi – bărbați, femei, tineri mai sus de 15
ani – am fost repartizați la muncă, cei mai mulți au fost duși în minele de aur. Din cei patru
membri ai familiei noastre ajunși în Altai, trei am fost trimiși la lucru. Eu și fratele la mină,
mama în calitate de servitoare la școală Lucrul în mină era foarte greu, douăsprezece ore pe zi
sub pământ, fratele Mitea deși era foarte slăbuț săpa tone de pământ pe tură, iar eu scoteam
pământul din mină cu o vagonetă. Când ajungea seara nu ma i puteam răbda durerile de spate.
Am lucrat așa aproape un an, unsprezece luni, fratele a lucrat acolo tot timpul.”153
Munca la minele din cadrul gulagului s -a activizat odată cu începutul celui de -al doilea
război mondial cel mai mult s -a accentuat munca în domeniul extragerii metalelor și a petrolului
de care URSS dispunea din belșug pe propriul teritoriu însă nu erau valorificate cum trebuie,
cererea a crescut însă acest lucru nu însemna că a sporit și productivitatea muncii, fiindcă rațiile
alimentarer ca re și așa erau infime, au scăzut practic în jumătate154
Condițiile precare, munca cumplit de grea au dus și la activizarea protestelor din partea
pdeținuților ” prin luna iunie -iulie ne -a adus cineva vești că postul de radio Europa Liberă ar fi
anunțat că deținuții din lagărăle de pedeapsă de la Narilsk ar fi declarat grevă. Vestea era
transmisă de niște muncit ori liberi care lucrau împreună cu deținuții. Ni s -au transmis veștile
acestea mai multe zile la rând. Într -o zi membrii unei brigade unei scene în c are mai multe
personae dintr -un tren strigau: Libertatate băieți! Trăiască libertatea!”155
Veștile referitoare la grevă au fost aduse de cetățeni liberi, foști deținuți, cu domiciliul
obligatoriu în vecinătatea minei. Din acea zi nimeni n -a mai ieșit la lucr u. S-au format în lagăre

152 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.87.
153 Ludmila Chiciuc, În familia noastră necazurile au fost prea multe și prea grele În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări
realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.136 -137.
154 Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii, – Moscova, 2013, p.105.
155 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag . – București, 1992, p.102.

43
comitete de grevă, care și -au luat răspunderea ordinei interne. Centrul grevei era la mina 7, iar
fiecare lagăr comunica cu cei din mina 7. Greva afost declarată la data de 23 iulie 1955. S -au
format comitete de grevă formate din r eprezentanții popoarelor.156
Greva a fost destul de serioasă,acest lucru ne este demonstrat și prin prezența unei comisii
speciale venită de la Moscova, căreia deținuții le -au înaintat mai multe doleanțe ”: revizuirea
generală a tuturor dosarelor; să fie elib erate toate femeile condamnate indiferent de vârstă,
articol, care au mai mult de trei copii; să fie eliberați toți bărbații care au împlinit 55 de ani și
femeile care au împlinit 50 de ani; să fie eliberați imediat toți copii, eliberarea deținuților cu
cetațenie străină; religia să fie liberă, toate elementele criminale din lagăre să fie transferați în
cadrul locașiilor speciale etc”157
„Greva a izbucnit î n mai multe colo nii și deș i de facto au fost trimise mai multe comisii
pentru a se duce tratative cu de ținuții, de iure în timp ce se discuta lagărul a fost înconjurat de
mai multe centuri ale NKVD -ului, s -au montat difuzoare în care se intona muzica militară, iar
deținuților li s -a cerut să părăsească teritoriul lagărului și să iasă la muncă, la mina 29 cei care au
refuzat să se supună ordinelor au fost împușcați. Drama de la mina 29 a impresionat pe toată
lumea, iar lucrul s -a reluat la toate minele de frica de a nu avea aceeași soartă cu deținuții
împușcați”158
„În mai multe colonii au fost scoase toate grat iile de la ferestre, toate numerele de pe
hainele și căciulile deținuților au fost scoase, s -au anunțat că ușile nu se vor mai încuia. Se vor
construi hoteluri și magazine în lagăre, etc. În mare parte promisiuni deșarte, totuși atitudinea
administrației l agărului s -a schimbat, devenind mai ”dulce”.”159
2.3 Lucrul obligatoriu în infrastructură ( drumuri și căi ferate) și în construcția
obiectivelor strategice.
Coloniile pentru cei deportați erau construite în cele mai îndepărtate puncte ale Uniunii
Sovietice, pentru ca deținuți nici să nu se gândească la vreo posibilă evadare, de asemenea multe
colonii erau construite în locurile unde se găseau bogățiile subpământene, infrastructura în
perioada dată nu era prea dezvoltată, însă în Taiga ea era inexis tentă.

156 Vasile Țepordei, Amintiri din Gulag, – București, 1992, p.102.
157 Ibidem, p.102 -105.
158 Ibidem, p.106 -109.
159 Ibidem, p.108.

44
„La construcția drumurilor, căilor ferate, podurilor, liniilor telefonice etc., erau angrenați
tot deținuții care erau meșteri în absolut toate domeniile. Mama a lucrat la construcția căii ferate,
acolo se construiau căi ferate cu ecartment îngust, era tăiată pădurea și lemnul era scos. După
întoarcerea în Moldova, în 1959 mama spunea că la construcția căii ferate brigadierii erau rușii.
Era nevoie de a instrui oamenii să monteze traversele, totul se făcea în mod manual, șinele erau
aduse pe umeri d e către femeile care lucrau acolo, după aceea erau bătute cuiele. ” 160
“Era nevoie ca femeile să fie instruite. Brigadier erau specialiști, erau lucrători ai căilor
ferate. Pe căile ferate cu ecartment îngust circulau trenurile, deci exista o responsabilitate mentru
lucrul făcut. Pe scurt la căile ferate se făcea școală, era o muncă fizică grea. Brigadierii erau ruși,
dar femeile moldovence nu cunoșteau limba rusă mama nu fusese nici la Chișinău, de unde să
știe limba rusă? Nu știa, totuși învă ța pentru că avea nevoie să câștige o bucățică de pâine. ”161
De rând cu exp loatarea pădurii și a zăcămintelor natural e, conducerea sovietică și -a dat
seama că trebuie să dezvolte și infrastructura, de exemplu în republica Komi circa 35% din banii
alocați în buget s -au folosit pentru construcția căii ferate, s -au construit 250 de km care erau
absolut necesari pentru a transporta resursele bogate ale acestei regiuni nordice a URSS, toate
lucrările s -au îndeplinit prin munca deținuților162
Ca să supraviețuiești tr ebuia să lucrezi, era o întreprindere de construcție a liniei ferate și
ne-au mobilizat și lucram la ea. Se organiza un grup de lucru care trebuia să aranjeze linia
telefonică de 25 de kilometri. Am lucrat opt ani în pădure: mai întâi – la linia ferată, ap oi hamal
la transportat lemne, dar mai mult am lucrat în pădure163 “În afară de obligațiunile pe care le
aveau lucrătorii de la căile ferate, cei deportați trebuiau să plătească tribute din banii pe care le
primeau pentru munca prestată. Tributul trebuia să fie plătit nu doar șefilor de sus ci și
brigadierilor.”164

160 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republi cii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.133 -134.
161 Ibidem, p.133 -134.
162 Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii, – Moscova, 2013, p.173.
163 Vera Stăvilă, Ce crimă trebuia să fac eu, ca să fiu pedepsit în felul acesta , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Po stică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.251
164 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p .133-134.

45
Cum s -a menționat mai sus în memoriile unui deportat basarabean, ei munceau și la
aranjarea liniei telefonice, pentru a ușura legatura dintre colonii. Cât de straniu și de
contradictoriu n -ar părea , dar au fost mai multe cazuri când cel de -al doilea război mondial a
contribuit și la îmbunătățirea situației deținuților “În războiul antihitlerist s -a implicat și SUA,
țară cu adevărate principii democratice . În America se zvonea tot mai mult despre zvo nurile din
lagărăle din URSS, despre cum erau tratați deținuții. URSS se temea de un control din partea
Nașiunilor, iar Stalin camufla cât putea el de mult ceea ce se întâmpla în lagărele sovietice.”165
În colonii fiecare se descurca cum putea: cineva era m ai șmecher și devenea turnător,
altcineva lucra bine, dar au fost și basarabeni care au avut norocul de a întâlni oameni buni la
suflet și în interiorul Gulagului, asemenea noroc a avut Vadim Pirogan și cu ajutorul care
datorită unui georgian, specialist î n telecomunicații, se ocupa deja cu o muncă putem spune mai
nobilă, era montor la stația de telefoane din Taișet și condițiile de trai erau mai bune, după o
lungă perioadă a mâncat carne, aici a primit un permis special care îi legaliza funcția, și care îi
oferea o libertate de mișcare mai mare, datorită acestui lucru putea obține o bucățică de pâine în
plus, muncind mai ales la vaduve și bătrâni la despicat lemne, văduvele îl hrăneau în schimbul
muncii prestate, mai existau și alte metode prin care se pute a face rost de măncare, exista o
singură condiție – trebuia să muncești ca să primești hrană.166
De asemenea, pentru a primi mai multa hrană de la localnici, împreună cu alți montori
rupeau intenționat firele de telefon, iar pentru a le repara solicitau alim ente de la localnici care
aveau nevoie de telefon, asemenea cazuri erau destul de frecvente și ne putem da seama că
realitatea Gulagului era foarte crudă și reușea să supraviețuiască nu doar cel mai puternic ci și cel
mai șmecher, și dacă dădeai dovadă de prea multă omenie riscai să rămâi cu stomacul gol, și să
nu fii capabil să îndeplinești munca.167
Odată cu repartizarea montorilor în alte colonii, Pirogan a cerut să fie repartizat în
selihozul 12, unde avea mai mulți cunoscuți și puteai să mănânci cât de c ât bine, acolo a și fost
repartizat, datorită protectorului său Pavlicovici, aici în Selihoz 12168, îndeplinea o muncă destul
de simplă, după controlul liniei de dimineața era liber până seara, când iarăși se controla linia, și

165 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.151.
166 Ibidem, p.164 -165.
167 Ibidem, , p.166 -167.
168 Ibidem, 170 -172.

46
doar atunci când aveau loc fur tuni puterni și se rupeau copacii peste fire era nevoit să le repare
foarte rapid, în Selihozul 12 a muncit până în toamna anului 1944.169
În colonia denumită Kilometrul 81170, avea chiar și o căsuță proprie de unde se deplasa în
teritoriu pentru a repara linia. ”odată țin minte s-a întâmplat o mare furtună, care a doborât mulți
copaci rupând, în mai multe locuri, firele. Cele mai multe stricăciuni s -au produs la kilometrul
91, am fost nevoiți să tăiem câțiva copaci ca să salvăm firele, după o jumătate de zi de trudă am
restabilit legătura cu toate coloniile ” 171
Dimineața la ora 6.30, se făcea controlul liniei – de la serviciul central din Taișet. Atunci
puteam să vorbesc cu toți montorii noștri din alte colonii, să facem schimb de noutăți, să stăm de
vorbă. S eara avea loc un alt control, toată ziua eram liber, însă fără permisiunea șefului din taișet
nu aveam voie să lipsesc de la fața locului172
Cu mâinile deținuților din Gulag s -au făcut niște construcții industriale și strategice
enorme, unul din acestea pe care eu îl consider denm de menționat este construcția unui canal
care trebuia să lege Marea Albă de Marea Baltică. Uniunea Sovietică era o țară extrem de
înapoiată însă în cadrul cincinalelor se înfăptuia construcții majore de fabrici, canale, centrale
etc.173
Gigantomania a fost una din caracteristicile de bază ale regimurilor comuniste din toate
statele comuniste, iar construcția canalelor cu mâinile deținuților o practică obișnuită(să nu uităm
de construcția canalului Dunărea -Marea Neagră un proiect promovat de Ceaușescu unde și -au
găsit sfârșitul mii de oameni), “Grandoarea acestei construcțiii constă anume în faptul că ea se
înfaptuiește , fără a fi întrebuințată oarecare tehni că modernă . "Acest a de departe nu este ritmul
capitalismului European sau American – acestea unt ritmurile socialismului sovietic!", în care
nu există macarale, dar se spune că vom avea, dar să fie de fabricație proprie, iar la moment se
poate de lucrat și cu macarale rudimentare făcute din lemn, doar unele piese supuse frecarii,
sunt turnate în cadrul șantier ului. "Canal ul are propria lui industri e!". Chiar și roț ile pentru roabe
sunt turnate în colonie ”174

169 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010 , p. 175
170 Ibidem, p.175 – 197.
171 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010 , p. 175-176.
172 Ibidem, p. 175.
173 И. Овчинникова , Гулаг и Люди , – Москва , 2013 , p.110.
174 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.63, 23.04.2018

47
URSS dispunea de un sistem fluvial extrem de bogat, însă practic toate râurile mari, cu
excepția Volgăi se revarsă în oceanul Arctic, care îngheață pe o perioadă de circa șase luni. Iar
ideea de a construi un canal care să lege oceanul Arctic și marea Baltică a apărut încă în epoca
lui Petru cel Mare175 “De ce pentru una din cele mai mari construcț ii a Arhipelagului a fost ales
canalul Marea Albă -Marea Baltică? Să fi fost obligat Stalin de vreo necesitate economică sau
militară serioasă? Răspunsul răspicat este nu. Să fi fost atât de puternic spiritual nobil al
competiției, a dorit să se ia la înt recere cu țarul Petru cel Mare, care pur și simplu și -a târât flota
pe acest traseu , ori în timpul domniei împăratului Pavel care fusese ava nsată pentru întâ ia oara
ideea construirii unui asemene a canal ? De sigur, înțeleptul întelepț ilor habar n u avea de toate
astea. ” 176
“Ceea ce dorea cu adevărat Stalin era să aibă un mare șantier în care lucrările să fie
făcute de către deținuț ii deportați , inclusive din Basarabia acest șantier trebuia să înghită nu doar
multe mâini de lucru , munca astfel sa fie mai ieftină, dar concomitent să lase istoriei un grandios
monument al domniei lu i, ceva de genul piramidelor .”177
Lucrările pentru canalul dat au început încă în anii 30, ai secolului XX, când lucrau 300
de ingineri și 600 de muncitori trebuiau să sape un canal de 220 de km împotriva curs ului
obișnuit al apei , însă deoarece lucrările se derulau cu greu a inceput să fie utilizată munca
deținuților,178 asemenea proiecte au fost cu zecile, cu sutele. “Canalul dat trebuia să fie construit
într-un termen cât mai scurt și să coste ieftin – aceasta era indicația lui Stalin." Douaze ci de luni
– acesta a fist termenul dat de “Marele Conducator ” infractorilor săi atât pentru canal, cât și
pentru r eeducare: “179

175 И. Овчинникова , Гулаг и Люди , – Москва , 2013 , p.110.
176 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.61 (vizitat
23.04.2018 )
177 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.61 (vizitat
23.04.2018 )
178 И. Овчинникова , Гулаг и Люди , – Москва , 2013 , p.110.
179 http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin -ARHIPELAGU75284.php , p.62 (vizitat
23.04.2018 )

48
Capitolul III. MUNCA BASARABENILOR ÎN AGRICULTURĂ, CONDIȚIILE
DE TRAI ȘI VIAȚA ÎN AFARA MUNCII
3.1 Contribuția basarabenilor în dezvoltarea colhozurilor, munca la fermele de
animale și în cadrul lucrărilor agricole.
În cadrul societății sovietice, inclusiv și în interiorul Gulag ului basarabenii erau văzuți
drept oameni gospodari, care se pricipeau la lucrarea pământului și la creșterea animalelor, mulți
basarabeni care se trudeau în Gulag au fost deportați în calitate de chiaburi, cel mai mare
contingent a fost în anul 1949, când sub denumirea de chiaburi au fost deportați 40000 de
persoane.180
În coloniile unde se practica agricultura, basarabenii erau la mare căutare, erau și cazuri
când directorul unui colhoz era gata să plătească pentru un basarabean priceput în cadrul
agriculturii . Noi, moldovenii, lucram. Președintele de colhoz tare ținea la moldoveni. Moldovenii
au ridicat satul. Tot moldovenii au făcut un hambar mare, l -au acoperit cu stuh, l -au muruit și
țineau pâinea acolo. Au văzut toți că moldovenii lucrează bine și țineau la moldoveni. Când ne –
am pornit în Moldova lumea plânge a după noi. Rău am făcut că am venit înapoi, trebuia acolo să
stăm. Acolo ne deprinsesem, aveam și casă, aveam și vacă, aveam și păsări, aveam de toate.
Acasă tot am avut, dar aici ni le -au și înapoi nu le -au dat.181
În zonele nordice unde s -au construit col hozuri nu se practica cultivarea pământului
fiindcă nu prea reușeau plantele să se dezvolte cum trebuie, de aceea în acele colhozuri se
practica creșterea animalelor „ de asemenea tata mai lucre la ferma de vaci, trebuia să asigure cu
hrană 50 de vaci, numa i apă să le dai trebuia 100 de căldări, dar fântâna îngheța. La atâtea vaci,
scoate apă, cară balegă, dacă vrei să aibă lapte să nu se îmbolnăvească mai ales în condițiile
celea.Așa mic cum eram, de nouă ani ajutam părinții la cosit și la strâns fân. Munce a și bunelul,
tata era împotriva, dar cum putea cineva să stea degeaba în condițiile celea, mai ales că șeful îi
scotea la lucru pe toți. ”182

180 http://romania -rusia.info/Deportari.asp , ( vizitat 23.04.2018 )
181 Radu Dan , Ne-au dus, ne -au deportat și ce folos? , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.274.
182 Viorica Olaru -Cemârtan, Nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le -nțelegi – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 20 16, p .100-101.

49
Numărul fermelor unde lucrau deținuții era foarte mare fiindcă era nevoie să fi hrănite
milioane de guri , atât depor tații, cei care îi păzeau , dar și oamenii liberi „Erau zece ferme, pe
sate, erau 7 kilometri una de la alta. Tare bine ne -a primit lumea din sat. Venea fiecare să ne
ajute, care cu o căldare de cartofi, care cu un ulcior de lapte, care cu o pâine, care și cu ce
avea.Tata a fost numit secretar la primăria din ferma nr. 5 și a lucrat acolo, tata era învățat, el și
la noi în sat a lucrat primar. ” 183
”Condițiile de muncă pentru bărbați și femei era totuna. Seara veneau acasă, iar dimineața
se duceau la lucru. Fe rma era în sat, nu departe de casă. Sora Marusea lucra la fermă, fratele
Lionea tot la fermă lucra, iar fratele Jenea umbla vara și înjuga un bou, cosea fânul de pe deal și
făcea stoguri de fân. Erau plătiți pentru asta. Dacă aveai nevoie de o vită sau dac ă aveai o vacă
sau vițel și nu -ți ajungea fân, ne dădeau ajutor din colhoz ”184
În cadrul lagărelor în mare parte se folosea denumirea de selihoz185, într -o gospodărie
țăranească din cadrul Gulagului a muncit și Vadim Pirogan, selihozul era î mpărțit în trei zone : în
zona întâi se aflau croitoria, brutăria, ospătăria, serviciul medical și toate sectoarele
administrative, aici locuiam și noi. În zona a doua se afla depozitele de cereale de cartofi și
altele… Tot aici erau fermele de vaci, porci, abatorul. În zona trei lucrau toți cei liberi, cu
permise speciale186
Munca la fermă era una intens căutată, fiindcă puteai să te alimentezi mult mai bine ” De
când brigadierul Pancenko m -a luat la fermă am început s -o duc mai bine. Făceam tot ce mi se
cerea. Dimineața la masă sau seara veneau femeile să mulgă vacile. Uneori îmi dădeau și mie
căte o cănuță cu lapte, prima cănuță am băut -o tremurând de emoție, era lapte adevărat, ca cel de
casă”187
Mai înîi Pirogan a lucrat la ferma de porci. Ferma de porci se afla într -o clădire joasă cu
multe ferstruici, la marginea zonei se înălța o clădire mai mică, din piatră, aici se tăiau porcii.
Între clădirea aceasta și ferma de porci se găsea bucătăria pentru animale – unde se opărea făina

183 Radu Dan , Ne-au dus, ne -au deportat și ce folos? , În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.274.
184 Ibidem, p.274.
185 Selihoz – tr. Gospodărie țărănească.
186 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010, p.103.
187 Ibidem, p.107.

50
de orz sau ovăz, se făcea un fel de cașă pentru porci. Se fierbeau morcovi, cartofi, napi furajeri
etc.188
“Munca nu era complicată, dar trebuia să lucrezi mult ca să le dovedești pe toate. În
încăperile acelea îngrijeam de vreo 200 de porci. Cum se făcea ziuă, vizitiul Morgacev le aducea
cu căruța de mâncare, în butoaie, eu aveam sarcina s -o car cu gălețile și s -o torn în treuci. Porcii
erau și ei flămânzi, nu se săturau niciodată, hrană nu le ajungea căci din porția lor luam și noi
făină, cartofi. Fiind trecut cu munca aici, o duceam și eu mai bi ne și puteam să dau câte ceva
celor flămânzi”189
Porcii care erau buni de tăiat se sacrificau tot aici în Selihoz, erau numai doi măcelari: un
evreu Gleizer, și un rus Lopuhin. Anume aici am văzut pentru prima dată cum se taie porcii. Am
învățat și eu cum să-i tai, să -i desfac în bucăți. Porcii tăiați erau agățați în cârlige, de tavan. Am
lucrat acolo vreo două săptămâini. Cred că în viața mea n -am mâncat atâta carne de porc, ca
atunci. Seara venea mașina după carne, pe care trebuia s -o încărcăm noi . Frigid ere nu erau ănsă
gerul era cel mai bun congelator.190
Datorită faptului că s -a învățat să taie porci, în afara de „balanda”191, mai mânca câte o
bucățică de carne prăjită, însă pofta vine mâncând și datorită noilor abilități în măcelărit, pe
ascuns mai taia ci te un purcel pe care -l mânca cu mare pofta, deși frica de a nu fi prins era
enormă, totuși foamea învingea .192
În zonele mai sudice în colhozurile din Gulag deja ocupația de bază devenea cultivarea
pământului, mai ales în stepele enorme din Kazahstan și în zonele din centrul Rusiei “Au venit
kazahii, mama a vorbit cu dânșii. Ne-au pus la lucru, ne -au întrebat dacă știm a secera, că era
timpul secerișului atunci, le -am spus că știm. A doua zi au venit cu cămilele și i -au dus pe cei
maturi la seceriș, secerau grâul, îl puneau mănunchi și îl cărau cu o platformă specială,
moldovenii noștri căutau diferite moduri de a ușura lucrul, kazahii se mirau fiindcă până la
venirea moldovenilor ei erau descriși drept oameni răi, canibali.193”

188 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.103.
189 Ibidem, p.112.
190 Ibidem, p.115.
191 Balanda – tr. Un fel de zeam ă, ciorbă fără gust și valoare proteică.
192 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010, p.133.
193 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârlădeanu, Toți prietenii mei erau în Kazahstan – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.198 -199.

51
În fiecare sat, în pădure se în tindeau pământuri arabile, cu strat de cernoziom, având 5 -6
mii de hectare. Mult pământ era nevalorificat și era folosit pentru fân. Pe terenurile arabile, cu
suprafața de regulă, grâu de primăvară, ierburi anuale și furaje rădăcinoase. În secțiuni, femeil e
munceau la ferme, bărbații – mecanizatori și în construcții.194
„Au secerat cam trei luni de zile la grâu, apoi au trecut la orez, când venise vremea
pentru treierat tot ai noștri iau învățat pe kazahi cum să treiere, că ei treierau cu cămilele, aveau
un văluc de plumb, cam 300 de kile și -l tărăiau pe fațarea ceea, ma i nu treierau nimic. Dar ai
noștri băieți le -o arătat cum se treieră la noi: au adus fățare, au înfipt un par, le -o adus cai, o
pereche de cai o mânau și alta le dădeau în loc, treierau pe zi cam o tonă de grâu lucru care iarăși
i-a surprins pe kazahi”195
”Eu aveam 15 ani și eram argat, aduceam lemne, tăiam lemne. Lucram și în colhoz,
lucram bine mă stimau toți, am primit chiar și premiu. Mă duceam la arat norma era de 30 de ari,
lucram cu un kazah, el primea pentru o normă, eu pentru 75%, țineau boii de cap kazahul ținea
plugul. De la o verme mă gândisem că pot lucra de unul singur și am primit un plug și o pereche
de boi, și aram singur, brigadirul foarte tare îi certa pe kazahi că eu lucram singur, dar ei câte
doi.”196
Chiar dac ă, poate părea puțin straniu se cultivau plante și în Siberia ciudat meleag mai
este Siberia! ”În mai ninge, vara e scurtă și fierbinte, iar prin august se vestesc gerurile. Vara e
caldă cu un soare dogoritor , care face ca în trei luni să rodească secara, cartofii, napul, sfecla,
varza, usturoiul. Numai roșiile nu dovedesc, ca la noi în Basarabia, să se coacă… Pământ bogat,
dar oameni – puțini. ”197
”Lucram în Zerno -sovhoz Pioner. Moldovenii lucrau la cositul ierbii, la pregătirea
nutrețului pentru iernatul vitelor. Moldovenii au reuși prin munca lor. În timp ce siberienii lucrau
puțin, se îmbătau și trăgeau chiulul, moldovenii munceau. Iarba creștea p ână la brâu, cum să nu
faci fân? În câteva luni de vară vitele s -au hrănit cu iarbă, și -au revenit. Lumea spunea, că în
sezonul rece vitele piereau de foame. În acel an, moldovenii au pregătit nutreț pentru vite,

194 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.67 -68.
195 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârlădeanu, Toți prietenii mei erau în Kazahstan – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 198-199.
196 Ibidem p. 200 -201.
197 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea, – București, Memoria, 2010, p.116.

52
suficient de mult pentru ca să nu îndure fo ame. ”198 Ne-au repartizat la muncă. Cei mai sănătoși
ne duceam la cosi t fân, pe deal. Erau vite, cai și trebuiau să li se pregătească mâncare pentru
iarnă199
În 1949 în Siberia a fost o roadă mare de cereale. Câmpurile de acolo sunt de mii de
hectare era însăm ânțat cu grâu. Era un grâu de primăvară, arnăut. În acel an a fost roadă și lumea
se pregătea de recoltare. Tata s -a înțeles cu administratorul și -a luat răspunderea pentru
pregătirea mijloacelor de transport pentru recoltare. În primul rând, a fost vorba de căruțe, care
erau fără coșuri. Erau și moldoveni, puțini dar erau, în funcții de conducere .200
“În ciuda faptului că tineretul muncea cu spor la vânturarea grâului, totuși munca nu
făcea față cantităților uriașe de grăunțoase . Această stare de lucruri l -a îngrijorat pe tata. El a
găsit soluția. După ce constructorii au ridicat stația electrică, specialiștii au tras curentul electric
în primul rând la aria de treierat și la elevator, acolo, unde se păstra grâul. Împreună cu Evseev,
șeful gospodăriei a căpăt at transportoare puse în funcțiune de curentul electric, bunker de curățat
grâul. La propunerea tatei, cu implicarea lui nemijlocită, specialiștii au construit un pupitru,
format dintr -un pas lat și coșuri de turnat grâul.”201
„Acest mecanism avea viteză și rotații mari, datorită motorului electric, instalat pe axă.
Grâul era aruncat în sus la vreo 3 -4 metri. El reușea să se usuce în aer și totodată se vântura de
pleavă. Mecanismul gândit de tata, a fost aranjat lângă vraful de grâu. Cu un transport special,
grâul era încărcat în coș și, timp de o oră o oră și jumătate, vraful de grâu era vânturat și aerisit.
Totul se realiza repede și bine: grâul nu reușea să se încălzească și să se strice. Pentru această
propunere de raționalizare, tata și alți specialiști, care au construit acest mecanism, au fost
premiați de către directorul sovhozului Ceremițân.”202

198 Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 283 -284.
199 Viorica Olaru -Cemârtan, Eram uniți, fiindcă eram cu o durere – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate
în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Ba lacron, 2016, p.179.
200
201 Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 283 -284.
201 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.66.
202 Ibidem, p.66.

53
Copii celor deportați, chiar dacă nu făcuseră absolut nimic de multe ori erau nevoiți să
muncească cot la cot cu părinții lor. ”A început perioada de recoltare a cerealelor. O parte din
câmpuri se recoltau cu combinele, altă parte cu secerătoarele, iar noi fetele trebuia să legăm
snopii în urma secerătorilor și să facem căpițe. Eu, fiind cea mai mică, trebuia să fac legături tot
din fire de grâu secerat. Prin grâ ul secerat mai era și pălămidă uscată care te înghimpa și te zgâria
până la sânge, dar nu aveai încotro, trebuia să rabzi și să lucrezi mai departe, fiindcă dacă lăsai
lucrul nu și se socoteau zilele de muncă. ”203
Secerișul era în toi. Snopii trebuia cărați la mașina de treierat. Moș Grișa, văzând că îmi
place să merg cu caii, mi -a spus că eu voi duce snopii până la mașina de treierat. Bucuria mea!
Am înhămat căluțul meu, m -am dus pe câmp, imediat fetele mi -au încărcat căruța cu snopi și am
pornit mândră spre mașina de treierat.204
3.2 Condițiile de trai: viața în baraci, hrana, plata muncii etc.
Condițiile de trai pentru basarabenii deportați au fost la limita existenței. În mare parte au
locuit în niște locuințe improvizate denumite bărăci, pe care tot ei tre buiau să le construiască, sau
dacă erau construite trebuiau să le repare fiindcă erau într -o stare jalnică. Asigurarea cu mâncare
era inexistentă, deoarece ca să mănânci, trebuia să lucrezi și hrana de depoarte nu era de o
calitate bună, ci consta mai mult din “balanda”, și pâine neagră, de asemenea exista și
remunerare în bani pentru munca prestată, însă foarte slab plătită și nu prea aveai ce cumpăra cu
banii obținuți.
Erau basarabenilor, care au reușit să -și construiască case practic identice cu cele din
Basarabia, însă mulți n -au avut forța și susținera de a-și avea propria locuință:” în Siberia nu am
avut casă proprie nu am putut construi . La început am trăit în baracă, în care cineva fusese până
la noi. Era pădure, erau bărăci. Norocul nostrum era că am fost aduși vara. Persoanele deportate
din Țările Baltice, au fost aduse pe timp de iarnă și nici măcar locuințe nu și -au putut face. În
timpul lunilor de vară, bărbații au tăiat pădurea, au construit locuințe ”205
”Ce prezenta o baracă? Erau niște încăperi lungi, mai bine zis o cameră mare , erau paturi
etajate din scânduri și era sobița. În cameră locuiau trei -patru familii, camera nu era pentru

203 Valentina Sturza, Basarabia decapitată , – București, 2017, p.119 -120.
204 Ibidem , p.119 -120.
205 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 134.

54
fiecare familie aparte. Maturii și copii dormeau la un loc. Țin minte că la minus 40 -45 de grade,
pe interiorul pereților se forma pojghiță de gheață. Pereții erau acoperiți cu te miri ce , bunica ne
învelea, iar noaptea ne schimba cu locurile: cel care era lângă perete era înlocuit cu altcineva de
la margine.”206
Alții în genere locuia în niște locuințe rudimentare “ au dat la toți câte o chibitcă207, la
toate familiile așa de -a rândul. Au pus așa cum era copacul, l -au îndreptat și așa au ridicat
bordeiul. Aveam o singură fereastră și o ușă. Pe pat dormea mamacu tata, și pe altul dormeam
noi copii. N -avem, nimic, nimic. Tata a făcut un pat din scândură, a pus fân și pe fânul cela
dormeam.Cât te chinuiai până aduceai un lemn din pădure, aveam voie să luăm lemn pentru
foc.”208
Locuiam într -un sarai: lung,, avea trei coridoare, prin capete și la mijloc. Era acoperit cu
pământ, creștea iarbă pe acoperiș, floricele. Eram trei familii: Barbânță, Morozenco și Pârvanu.
Săraca mamă, așa bolnavă, a făcut din lut un pat, l -a umplut cu paie și dormeam acolo. După ce
au mutat cele două familii, noi am rămas în odăița ceea singuri. Am avut mare noroc de mama,
că era deșteaptă, harnică și ca o gospodină adevărată a făcut plită în acea vară, unde pregătea
mâncare.209
Mulți locuitori autohtoni aveau o atitudine mai dușmănoasă fața de cei deportați, fiindcă
majoritatea era numiți drept ch iaburi sau trădători de patrie, desigur că erau și excepții oameni
care i -au primit cu brațele deschise” la început ne -a luat să trăim la dânsul un locuitor de acolo,
Vasilii Kulinici, el trăia într -o baracă, dar soția acestuia ne dădea de furcă, în fiecar e zi când
veneam de la lucru, găseam bulendrele noastre aruncate afară. Deseori ne adăposteam într -o
groapă din ogradă, tot aici făceam și mâncarea. În primăvara anului 1950, împreună cu țața

206 Ibidem, p.134.
207 Chibitcă – un fel de locuință ase mănătoare unui cort pentru nomazi
208 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din centrul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 134.
209 Gheorghe Bagrin, Aceasta era copilăr e?, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică
a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească:
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile
din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.110

55
Dochina Brânză, am cumpărat o zemliankă210 unde am trăit cu chiu c u vai, trei ani, în ea intrai pe
brânci, am trăit în ea până în 1956, când am fost eliberați”211
Cei mai gospodari și în putere și -au construit case “chiar dacă aveam o cameră bună,
totuși am construit o casă, în 1950. Acolo piatră nu era, casa am ridicat -o din lampaci: avea două
camera mari și o bucătărie. Acoperișul era din scânduri. Casa am construit -o repede, primăvara –
vara, în 1950. În toamnă am intrat deja în casă nouă. Iarna temperatura aerului scădea până la
minus 40 de grade și pereții înghețau de -afară pânâ înăuntru. Era ca într -o cameră de gheață,
ungherele erau cu gheață , dar erau lemne multe, făceam focul și ne descurcam.212 ”
”Prima iarnă am stat în școală. F iind prea frig, într -un timp ne -au trimis pe la casele
localnicilor, în case cu stăpâni. Desigur era mai bine ca în școală, aveam paturi mai bune și era
mai cald. Focul îl făceam de două ori pe zi ca să nu înghețăm. Și acum îmi aduc aminte, parcă
simt geru l cumplit de acolo, chiar dacă au trecut atâția ani. Noi copii adunam crengi din pădurea
din apropiere. La vreo doi din noi le -au degerat mâinile și degetele de la picioare, dar trebuia să
mergem zilnic, să strângem lemne pentru foc. ”213
“Era p ădure și în mi jlocul pădurii era un barak, ca un grajd de vaci, cu uși pe ambele
părți. I -au vârât pe toți în barakul cela și – faceți ce știți. Făceau focul cu lemne. Le -au dat două
odăițe într -un barak din lemn pus unul peste altul și îmbrăcat cu licheni la mijloc. Pe atunci
nimeni din ei nu aveau mobilier. Paturi din scânduri și un matras214, făcut din paie sau fân,
acoperit cu saci cusuți, unul lângă altul.”215
“La cererea cetățenilor din sat, un lot de pământ de vreo 5 ha a fost destinat pentru
construcția caselor . Lotul era în preajma lacului cu apă potabilă și cu mult pește cu o suprafață de

210 Bordei în pământ (trad. din rusă)
211 Ion Ghelețchi, Eu de iertat i -am iertat, dar de uitat nu uit pe nimeni, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.210.
212 Anatol Petrencu . Când ne -au deportat plângea tot satul. – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p. 284.
213 Ion Ghelețchi, Nicăieri nu e mai bine ca acasă, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a
memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii.
Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul
Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.165.
214 Canapea (trad. din rusă)
215 Gheorghe Bagrin, Suferințele noastre se trag de când eram în deportare În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.187 -188.

56
circa 100 ha. Un specialist cadastral din Makușino a făcut proiectul teritoriului pentru construcția
caselor, saraielor, altor obiective immobile: terenurilor pentru ogradă, grădinărit.”216
“ Oamenii care au dorit s ă construiască case și alte obiective au primit câte 50 de ari de
pământ de -a lungul lacului, la vreo 100 de metri de la mal. Pe acest teritoriu basarabenii
deportați au construit case și alte obiective în stil moldov enesc și au numit Strada Moldovenilor.
Pe de altă parte de stradă au construit case deportații din Bielorusia, Ukraina, Tatarstan. Motivul
Principal ce i -a determinat pe oameni să -și construiască case individuale a fost dorința de a avea
pentru trai o casă aparte și fără ploșnițe. ”217
În Siberia casele erau construite din bârne. Între ele erau mușchi. Aici era un loc prielnic
pentru plodirea ploșnițelor. Oamenii nu aveau metode de nimicire a lor. Când au primit loc în
barăci unii moldoveni au încercat să stro pească ploșnițele cu benzină ca să scape de ele, dar n -au
reușit, alții le -au dat foc cu lumânarea și tot degeaba – n-au scăpat de ele. În casele noi, pe
dinăuntru moldovenii au bătut șindrilă și au uns pereții cu lut, apoi au dat cu var. Era frumos și
curat. Moldovenii au demonstrate cum trebuie construite casele ca să scapi de spurcăciunile de
ploșnițe.218
Unii basarabenii au reușit datorită muncii prestate să adune bani și au fost în stare să -și
cumpere o casă „După ce ne -am văzut grămăjoară cu mama și cu tata, am cumpărat casă. Ce
făceam? Era o stolovă 219 acolo și ne rugam să -i ajutăm la lucru. Era pește mult acolo. Noi îi
ajutam la curățat pește, iar capurile de la pește ni le dădeau nouă. Cu capurile celea și crupe
creșteam porci și -i vindeam. Am adunat așa bani și am cumpărat casă. Am ținut porci mai
departe și, într -o zi am auzit că se vinde altă casă. Eram căsătorită cu soțul și am trecut în altă
casă, am făcut și cuptor”220
„După ce am intrat în zonă ni s -a pus la dispoziție o baracă pustie, în interior cu trei etaje
de priciuri. În sfârșit am rămas singuri. În baracă era frig însă am făcut rost dee niște lemne și am
aprins focul. S -a făcut cald. Lumina electrică n -aveam, era numai în spital și în clădirile pentru
enkavediști. Omul de serviciu, tăia cu c uțitul niște fășii, dintr -o bucată de lemn uscat, pe care le

216 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.63.
217 Ibidem , p.63
218 Ibidem , p.63.
219 Ospătărie (trad. din rusă)
220 220 Ludmila D. Cojocaru , Aiștia -s lupi în piele de oaie – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și valorificarea
istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească :
Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări realizate în localitățile din
centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.202

57
aprindea în timpul nopții, una de la alta pentru a lumina încăperea. Ne -am întins pe scândurile
goale și am adormit buștean.”221
Deși trăiam în baracă era cald, unii deținuți umblau în izmene alții – numai în chiloți, fără
cămăși. Se grămădeau cu toții în jurul sobei de fier, în care focul ardea vesel. Geamurile barăcii
erau din sticlă, mici, îngheșate de ger . Omul de serviciu, pe care îl alegeam noi, avea datoria să
facă rost de lemne, să măture, s ă aducă apă proaspătă și să păzească să nu intre vreun străin în
baracă să ne fure lucrurile.222
”Foamea era dușmanul nostru… Uneori ca să ne -o mai potolim, după prânz, veneam la
geamul bucătăriei și cerșeam de la bucătari resturi de supă. Ca să scape de noi, aceștia ne
izgoneau, ne și băteau chiar cu ce se nimerea – cu pumnii, cu bețele . Ziua întreagă umblam de
ici-colo prin curte în căutare de “combustibil”. Mulți se duceau la gropile de gunoi și căutau
resturi pe care le duceau la baracă: coji de cartof i, oase, morcovi….Le puneau pe soba de fier și le
prăjeau, le coceau. Un miros specific punea stăpânire pe întreaga odaie. Deținuții înjurau, uneori
chiar îi luau la pumni, pe cei care aduceau asemenea produse. ”223
”Foamea era mai strașnică decât bătaia ș i înjurăturile. Mi s -a întâmplat și mie să adun
niște coji de cartofi, le -am strâns, le -am spălat puțin, le -am pus pe plită la prăjit. Erau
insuportabil de amare. Le mestecam, dar ele rămâneau tari, ca și cum ar fi fost niște bucăți de
gumă. Nu mergeau nic idecum pe gât…. Foamea însă, mă împingea să le înghit. A fost unicul caz,
mai mult nu m -am dus la gropile de gunoi”.224
Vara în schimb din punct de vedere al hranei situația basarabenilor devenea mult mai
bună “ În acele păduri se găseau fructe: vișine săl batice, crescute pe niște tufe mici, ca
porumbelele din Moldova, căpșuni, afine, frasin de munte, păducel, merișor. După ploile
torențiale creșteau multe ciuperci. Într -o livadă experimentală erau niște pomi cu mere care
rezistau la geruri de 40 -50 de grad e.”225
“Lacurile erau mari, cu o suprafață de circa 100 de ha, chiar și mai mult. Toată vremea
era mult pește și cantitatea lui nu depindea de condițiile climaterice . Toată vara lumea mânca
zeamă de pește, pește prăjit, plăcinte cu pește, iar pentru iarnă oamenii uscau mult pește, întins

221 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.77.
222 Ibidem, p.77.
223 Ibidem , p.82
224 Ibidem , p.77-78.
225 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.64-65.

58
pe garduri, la fel cum se usucă tutunul în Moldova. Alimentația de bază era peștele, carnea de
vită și de oaie, etc. Iar în sezonul de vânătoare se vâna rațe și gâște sălbatice.”226
Basarabenii consum au orice era comestibil și în unele cazuri chiar necomestibil: începând
cu pâine neagră din secară și terminând cu ciolane. Hrana de zi cu zi era cartoful. De la 15 sote227
de pământ, dacă îl prelucrai cum se cade scoteai câte trei tone de cartofi. Săpam o g roapă, cum
sunt la noi și îi depozitam acolo. Deasupra puneam un rând de paie unul de bălegar, ca să nu
îngheșe. Oamenii noștri, au văzut că sfecla e dulce, au început să facă rachiu din ea. Îi chemau pe
ruși și îi serveau.228
“Stăruiam să ni se dea de lucru la bucătăria lagărului. Bucătarul ne lua uneori să curățăm
cartofi, sfeclă roșie, morcovi. Făceam în fel și chip să nimeresc și eu printre cei norocoși, căci
acolo puteai să -ți mai potolești un pic foamea. Curățam cartofii, morcovii și alte într -o cămăruță
mică, în alt colț al bucătăriei, așezați pe niște scăunele în jurul unei cratițe enorme, în care
aruncam legumele. Lucram seara. Ne apucam de curățat, dar și de mâncat…, morcovi, napi și
chiar cartofi cruzi, însă așa ca să nu se vadă bucătarul. ”229
„Aprovizionarea cu produse alimentare și cu pâine era mizeră, fiindcă aproape totul se
trimitea pe front, iar populația rămânea în voia sorții . În magazinul din centrul satului se aduceau
foarte puține produse. Pâinea se vindea la un butic230 de afară, de ca re nu te puteai apropia
deoarece prioritate aveau băștinașii. Noi eram alungați din coadă, zicându -ni-se că am venit peste
ei ca să le mâncăm pâinea. Din zi în zi erau mai agresivi, numindu -ne„ dușmani ai poporului ” și
spunându -ne că de asta am fost depor tați.”231
Majoritatea basarabenilor care și -au scris memoriile au fost sinceri, un caz interesant este
și referitor la dobândirea hranei „ Ce mâncam noi? Furam să fim sinceri. Se cultiva grâu, ne
duceam la depozitul de grâne, unde duceau grâul cu mașinile, cu căruțe le și ne umpleam

226 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.65-66.
227 Ari (trad. din rusă)
228 Gheorghe Bagrin, Suferințele noastre se trag de când eram în deportare În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I :Cercetări realizate în
localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.187 -188.
229 Vadim Pirogan, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010, p.83
230 Gheretă (trad. din rusă)
231 Valentina Sturza, Basarabia decapitată , – București, 2017, p.97.

59
buzunarele. Mama ne -a găsit haine cu buzunare mari ” luați seama să nu va prindă“ De câteva ori
s-au luat după noi, dar nu ne -au recunoscut ”232
„Vai de mine! Eram nu prea mâncați, nu prea sătui! Mulgătoare de la ferma de vaci erau
moldovence, ne mai înfruptam și noi cu condiția ” să nu spui la nimeni ”! Ferească Dumnezeu!
Pe vreo doi i -au judecat, cică au furat. Eii, “ au furat”! Cum a fost? Se strica gr âul și oamenii au
luat din grâul acesta stricat pentru purcei. Numai ce nu am mâncat noi aco lo! Salvare mare a fost
că ne -au dat voie să avem vacă. Lacul era la câțiva metri de noi. Creștea salcie și era mult pește,
dar nu ne dădeau voie să pescuim.”233
Ce mâncam? Inițial cât a fost în viață bunica Mărioara, noi am reușit să dobândim un
locșor lâng ă sobă. Mama luase cu ea un ceaun și bunica pregătea bucate din făină de porumb,
adică făina care ne -a salvat de foamete. Mai târziu mama mi -a povestit că acei care au reușit să ia
cu dânșii produse din carne au greșit, deoarece carnea s -a alterat în vagoa ne. Iar acei deportați
care au reușit să ia cu dânșii hrană rece – s-au descurcat mai ușor; hrana era înmuiată în apă și
consumată. Altfel spus pe noi ne -a salvat făina, deoarece pâinea asigură viața mai bine decât
carnea.234
Apoi au început să aducă marfă, v enea un camion cu manufactură – cu încălțăminte,
îmbrăcăminte și pânză. În localitate era un mic magazin în care se aducea pâinea de secară.
Mama ne trimitea pe noi copii, după pâine, foarte dimineața, era încă întuneric. Atunci când
magazinul se deschidea , veneau maturii, pășeau peste noi, cumpărau pâinea, iar noi rămâneam
fără pâine. Era foarte dureros și ne era rușine în fața mamei.235
Fiecare familie își pregătea mâncarea separat, nu a fost o bucătărie comună. Nu știu cum
se alimentau cei maturi la locul de lucru. În școală nu eram hrăniți, noi mâncam acasă. De regulă,
mâncam cartofi – fie piure, fie cartofi fierți. Cartofii erau excele nți. Deja în Moldova, mama își

232Viorica Olaru -Cemârtan, Nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le -nțelegi – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.100 -101.
233 Ibidem , p.101.
234Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocar u) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016,
p.135
235 Ibidem, p.135.

60
amintea de cartofii ceia „ Așa cartofi aici nu găsești” Cartofii erau sfărâmicioși erau ca a doua
pâine.236
3.3 Existența în afara muncii: integrarea basarabenilor în societatea din exil,
sistemul educațional, odihna și starea s ănătății.
„În Siberia părinții ne trimiteau la școală. Noi eram doritori de carte. Frații mai mari au
rămas la studiile făcute în Moldova. Eu și surorile mai mici am continuat învățătura acolo, am
mers la școală. În Kirovca erau puțini copii. Cei din cla sa a doua învățau cu cei dintr -a patra, air
cei din clasa a III -a cu cei din clasa I -a. În clase, pe pereți, erau portretele lui Stalin, obligatoriu,
portretele scriitorilor clasici ruși. ”237
Am fost comsomolist. În școală erau organizații de pioneri și a tineretului comunist,
Komsomol. Atunci când am fost admis în Komsomol , într -o încăpere aprte țin minte că acolo
erau portretele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. Mi -a plăcut istoria. Când răspundeam la ore,
spuneam date cronologice, detalii care îi plăcea învățătorului. Erau cazuri când elevii spuneau:
“Pavel Gheorghevici, pusti Pașa rascajet urok”238, când povesteam rusește, încâlceam limba,
spuneam cuvinte stâlcite și toată clasa râdea de mine. Înțelegeți, copii deportaților se simțeau
altfel față de ceila lți copii. Noi consideram că suntem impuși să facem ceva, pe când ceilalți
copii se simțeau liberi. Noi, copii deportaților, sufletește eram deprimați. Mereu ni se spunea că
ceea nu se poate sau ceea nu se poate .239
„Consider, în școală a fost o anumită educație. Educația nu întotdeauna depinde de
puterea politică, ci de oamenii din școală. Eu am avut învățători buni. Nu tot ce era la sovietici
era rău, erau și elemente pozitive. De exemplu, selectarea și promovarea cadrelor. Atunci nu
treceau în posturi oameni nepregătiți. Nu știu dacă profesorii erau comuniști, d ar o anumită
educație în școală am primit.240”
Acolo cu limba aveam probleme, căci totul era în limba rusă, în primul an am fost la
școală și am venit acasă plângând, tata a înțeles că nu fug de în vățătură și m -a lăsat anul cela

236 Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016,
p.135.
237 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș, – Chișinău, 2018,
238 Lăsați -l pe Pa vel să povestească tema (trad. d in rusă)
239 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș, – Chișinău, 2018, p.61-62.
240 Ibidem , p.60-61.

61
acasă. Un an m -am maturizat, am învățat limba și am mers iar la școală, a treia oară în clasa
întâi.241
În Kazahstan am învățat trei luni, mai mult nu am putut învăța pentru că muream de
foame. Cât am învățat ne dădeau aceleaș i obiecte, aceleași probleme, pe care le -au învățat în
clasele românești. Nu mai învățam….Dar la geografie nu mă dădea nimeni înapoi, eram specialist
la hartă, mai ales cu ce țări se învecinează Uniunea Sovietică, de aici, de la români. Am învățat
în lim ba kazahă. Eu m -am dat repede cu limba kazahă, am învățat -o cu copii, timp de trei luni
am învățat limba.242
Cei mai mici au umblat chiar și la grădiniță “ stăteam cu educatorii, fiindcă mamele
noastre nu erau cu noi, ele erau la tăierea pădurii. Educatorii erau niște bărbați, care ne plimbau
pe afară dacă era cald, iar când era frig stăteam cu toții în baracă. Țin minte aveam numai un
gând, să nu înghețăm ”243
Majoritatea basarabenilor după câte am remarcat n -au frecventat școala foarte mult “ n-
am umblat la șc oală mult timp, doar câteva săptămâini. Era greu de învățat, totul era în limba
rusă. Bine că aveam pe țața Nadia, ea mă ajuta, dacă nu dormeam până se întorcea ea de la lucru.
Aș fi mers eu înainte chiar așa cum era greu, dar nu înțelegeam rusește și câtă bătaie am mâncat
eu în acele câteva săptămâini de școală n -am să uit niciodată: mă băteau băieții de pe loc și mă
numeau “ korova244-moldovan” , m ă socoteau proastă pentru că nu știam rusește ”245
„Din banii și pâinea câștigate, mama ne -a cumpărat haine, încălțăminte și cărți și la
începutul anului școlar ne -a înscris în școala primară. Eu ca de obicei m -am așezat în prima
bancă. Limba rusă n -o cunoșteam. Știam câteva cuvinte învățate de la mama, dar care ne

241 Viorica Olaru -Cemârtan, Mulți moldoveni au rămas acolo: care înmormântați, care îndurerați – În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.224
242 Ludmila D. Cojocaru, Virgiliu Bârlădeanu, Toți prietenii mei erau în Kazahstan – În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, To m 1:Cercetări
realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.202.
243Vera Stăvilă, Așa a fost! Am verificat eu singur lucrurile astea, În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1, Tom I
:Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 , p.235
244 Vacă (trad. din rusă)
245 Ludmila Chiciuc, În familia noastră necazurile au fost prea multe și prea grele În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vol. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chiși nău, Editura Balacron,
2016, p.153

62
ajungeau doar pentru discuțiile cu copii băștina și, care râdeau de pronunția noastră. La
matematică aveam un profesor care înțelegea că nu cunosc limba rusă și mă scotea la tablă,
rezolvam exercițiile fără explicații. La matematică aveam totdeauna nota cinci, cea mai mare
notă. La celelalte obiecte prof esorii, înțelegeau că nu cunosc limba rusă și acceptau situația
mea.”246
În Siberia nu sărbătoream evenimentele de familie, zilele de naștere de pildă. Nu erau
marcate nici sărbătorile religioase. În familii sărbătoream, dar oficial nu se permitea. Țin minte ,
mama vopsea ouă de paști, cocea cozonac. În localitate însă nu era biserică.247
În schimb sărbătorile sovietice, zilele cu roșu în calendar – 1 mai, 7 noiembrie erau
respectate . În timpul acestor sărbători familiile deportaților se întâlneau între ele, mergeau în
ospeție. Mergeam în ospeșie și la sibirieni. La dânșii așa era obiceiul: puteau intra 8 -10 oameni și
stăpânul îi hrănea și îi cinstea pe toți. Din cei înstăriți fiecare avea 2 -3 lăzi de rachiu și
pelmeni248, păstrate în formă înghețată. Așa -i la e i tradiția. Cei mai săraci făceau bragă din zahăr,
făină și botcale, și era tare ca vinul.249
Am păstrat tradițiile: și Paștele, și Crăciunul, și din cât n -aveam tot făceam de toate. Cu
vremea, carne acolo era, ouă tot erau. Odată țin minte, mama nu știa cu ce să facă învârtita. A ras
sfecla prin răzătoare, o prăjea în tigaie, îi punea zahăr și o făcea ca dulceață. Fiecare sărbătorea
în legea lui. Dar ne spuneam: Hristos a Înviat și ne salutam, ne bucuram, ne învoioșam că -i
Crăciunul, că -i Paștele.250
Din spuse le altor deportați situația era însă la ei mai dificilă„ femeile nu făceau pască că
n-aveau unde coace. Ouă roșii tot nu am văzut. Era lumea speriată. Mama n -a vrut să fie ea
inițiatorul. De Paști un prieten de -al tatei a făcut un scrânciob cum se fac la n oi de Paști Tot de
Paști ne jucam de -a oaina, rușii nu se jucau cu noi, ei aveau jocul lor”251

246 Valentina Sturza, Basarabia decapitată – București, 2017, p.116 -117.
247 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș – Chișinău, 2018, p.62.
248 Colțunași cu carne (trad. din rusă)
249 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș – Chișinău , 2018, p.62.
250 Viorica Olaru -Cemârtan, Eram uniți, fiindcă eram cu o durer e – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016 ,
p.182 -183.
251 Viorica Olaru -Cemârtan, Mulți moldoveni au rămas acolo: care înmormântați, care îndurerați – În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.231.

63
„În timpul liber tineretul patina pe gheața lacurilor, juca hochei, schia. În serile de vară
tineretul cânta melodii sau cuplete252 tradiționale rusești fiind acompaniat de armonică253,
balalaică254 sau chitară . Clubul255 din sat era mic, incomod artiștii veneau rar și încă mai rar erau
demonstrații de filme artistice. Țin minte, timp de patru ani eu am privit filmul indiam
„Vagabondul”, fi lmul american „Tarzan”, și pe cel de producție sovietică „Ceapaev”.”256
Am organizat și hore, și dansuri. Tatăl fraților Advahov, era un tânăr baianist257 încă nu
plecase la învățat. Ne duceam la mama lui și o rugam să -i permită să ne cânte, noi strângeam un
buzunar cu capeici258 și îl luam de acasă, și îl duceam acasă . Nu era lumină în casa de cultură și
veneau cu generatorul, trebuia unul să -l păzească, că d e altfel îi turnau sare în benzină. Am
serbat diferite sărbători și nimeni nu ne -a oprit, atât cât venea primarul cu un miliționer 259și ne
strica hora.260
Condițiile sanitare au fost grele. Era foarte greu de luptat cu paraziții. Țin minte că
moldovenii i -au ars cu benzină și câte nu le făceau. Când ne -au dus pe noi acolo, kazahii trăiau
prin păduri, în iurte, dar apăruse un ordin să -i domicilieze, să -i aducă la obște. Îi fugăreau din
Taiga și atunci î și făceau barăci și prindeau a trăi printre noi. Odată cu dânșii, au adus și paraziți.
Țin minte, când se stingea lumina, prindeau a fâșii, veneau și căutau mâncare.261
Moldovenii construiseră o baie bună . Vara când era cald, veneam de la lucru obosiți – că
noi lucram toată vara, nu știam ce -i asta vacanță, ieșea fumul din noi lucrând. Apa o luam din
pârâu, era un pârâu cu apă potabilă, era un medic -terapeut din Orhei, care lua apă din pârâu și

252 Refren (trad. din rusă)
253 Acordeon (trad. din rusă)
254 Instrument muzical cu coarde asemănător cu chitara.
255 Casă de cultură (trad. din rusă)
256 Pavel Curo ș, Soarta familiei Curoș , – Chișinău, 2018, p.69 -70.
257 Acordeonist (trad. din rusă)
258 Bănuți (trad. din rusă)
259 Polițist (trad. din rusă)
260Gheorghe Bagrin, Suferințele noastre se trag de când eram în deportare În: Arhivele memoriei:
Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Elena Postică) , Vo l. I1,
Tom I :Cercetări realizate în localitățile din sudul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron,
2016 , p.193.
261 Viorica Olaru -Cemârtan, Eram uniți, fiindcă eram cu o durer e – În: Arhivele memoriei: Recuperarea și
valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, p.183.

64
controla dacă nu are microbi. Deși aveam baie, nu erau condiții s anitare. Erau ce vrei: și ploșnițe,
și păduchi, așa condiții de trai262
Era un medic, din deportați – Adela Isakovna, evreică din Orhei. Avea la capătul barăcii
punct medical, toți se adresau. Tot acolo era o cameră unde ea trăia, era disponibilă și noaptea , în
caz de necesitate. Era specialist foarte bun, terapeut. Se descurca cu toate, numai în caz că era
ceva serios chema chirurgul de la Taișet. Cu medicamentele era greu, Doamne ferește. Asista și
la nașterea copiilor, familia Scurtu trăia lângă noi, avea u 9 copii, acolo li s -a mai născut unul.263

262Viorica Olaru -Cemârtan, Mulți moldoveni au rămas acolo: care înmormântați, care îndurerați – În: Arhivele
memoriei: Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar -comunist din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească : Memorii. Documente. Studii de caz ( ed.: Ludmila D. Cojocaru) , Vol.I, Tom
1:Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova, – Chișinău, Editura Balacron, 2016, p.230.
263 Ibidem, p.230 -231.

65
Concluzii
În urma analizei unei game largi de izvoare istorice, dar și lucrări monografice pot afirma
că prin intermediul lucrării realizat e am obținut rezultatul finit pe care mi l -am propus. În primul
rând am realizat o analiză concludentă a lucrărilor istorice și izvoarelor apărute în ultimii ani,
referitoare la tematica muncii în Gulag, și nu numai, aceste izvoare istorice sunt demne de a fi
surse de bază și în alte lucrări, desigur cu tematica apropiata de deportări și viața în exil.
Evenimentele petrecute în anul 1949, dar și anterior, care au fost dirijate de comuniști au
lăsat urme adânci în sufletele celor care au trecut prin aceste încercări. Rezultatele obținute sunt
la nivelul așteptărilor mele: î n cadrul lucrării am mai analizat și gama largă de munci, la care au
fost supuși basar abenii din exil – am expus destul de detaliat care au fost cele mai frecvent
executate munci în exil și de ce se înfăptuiau și am descris amănunțit cum decurgea această
muncă și ce primeau în schimb. Pagini importante din teză le -am rezervat ș i pentra a arătă care
au fost condițiile de trai, dar și care a fost viața în afara muncii.
Din obiectivele pe care mi le -am propus spre realizare sper că o bună parte au fost
realizate, cu excepția obiectivului de arealiza cercetări în teren în locurile unde basarabenii au
fost deportați, de asemenea nu am avut posibilitatea de a vedea arhivele basarabenilr deportați,
din Kazahstan sau Fe derația Rusă. În rest toate obiectivele pe care mi le -am propus, cel puțin așa
cred și sper eu, au fost realizate. În primul rând am cercetat minuțios principalele izvoare
referitoare la temă, în care am găsit numeroase informații prețioase pe care le -am inclus în teză.
Referitor la monografii dificultățile au fost mai mari din simplu motiv că sunt foarte puține , însă
cele la care am avut acces mi -au fost de mare ajutor.
Am încercat să demonstrez care a fost eficacitatea muncii, prin cercetarea amănunțită a
memoriilor basarabenilor deportași, nu doar să fac o simplă trecere în revistă a ocupațiilor din
cadrul Gulagului, ci să și arăt că de multe ori această muncă, pur și simplu nu își avea rostul, nu
avea absolut nicio valoare economică, iar cheltuielile de întreținere a acestor lagăre, care erau
mai mult de exterminare decât de reeducare și de importanță economică, erau foarte mari și se
făceau numeroase speculații, se scria o producție sporită doar pe hârtie, de altfel ca în majoritatea
sferelor vieții eco nomice și politice di n URSS .
După părerea mea, comunismul -sovietic și liderii URSS sunt vinovați de tragediile
naționale a mai multor popoare nu doar poporul nostru, fiindcă nu doar basarabeni au fost
deportați , ci toate popoarele în care era prezentă ostilitatea față de regimul comunist, și nu se

66
dorea acceptarea valorilor comuniste, dar și a principiilor economice înaintate de ideologii
regimului comunist. Mult timp în țara noastră s -a evitat, mai bine spus s -a ascuns adevărul,
esența deportărilor, în țările baltice, de exemplu, acest proces a debutat îmediat după declararea
independenței și este actual până în prezent, de aceea consider că tematica deportării și a vieții în
Gulag necesită o cercetare și o atenț ie mult mai minuțioasă din partea clasei politice, și desigur
din partea istoricilor.
În Gulag nu a fost doar muncă, în Gulag a fost suferință, a fost foamete , epidemii, morți
subite etc. Nu putem nega – existau și sărbători, exista odihnă, activități cult urale, însă numărul
lor este nesemnificativ astfel nu putem privi acest lucru drept un aspect pozitiv, deoarece în
memoria oamenilor nu a rămas sărbătorile sovietice, fiindcă doar ele erau recunoscute – în
memoria oamenilor au rămas bărăcile în care trăiau câte 50 de familii, a rămas bala daua fără
gust, a rămas regimul tiranic de exploatare prin muncă.
La mii de kilometri de casă, ajunși în mijlocul stepei sau în adâncul pădurilor întunecate,
după un drum anevoios de câteva săptâmâini, conaționalii noștri e rau puși de multe ori în situația
de a-și căuta de sine -stătător un loc unde să trăiască, sau să ceară singuri de lucru pentru a
supraviețui. Cel mai interesant este că mulți nu doar că au reușit să supraviețuiască, ci chiar și -au
construit adevărate gospo dării, aproape ca cele de la baștină. Fiindcă fuseseră deportați cei mai
harnici și mai demni basarabeni, care prin sudoarea muncii au agonisit avere. Mulți nici n -au
dorit să se întoarcă, fiindcă acasă casele le fuseseră confiscate și aveau deja alți gosp odari, nici
frica de a nu fi din nou deportați nu i -au lăsat pe mulți să se întoarcă
Numeroase personalități, mulți români -basarabeni au fost deportați de regimul totalitar
comunist, puțini au avut șansa de a se intoarce vii și nevătămați, majoritatea ră mânând pe veci în
întunecata Taiga. Mem oriile persoanelor deportate care au putut să scrie prin ce suferințe și
încercări au trecut, contribuie foarte mult la reabilitarea memoriei, reabilitarea celor deportați și
exilați pe nedrept, exilați pentru a distr uge apartenența lor la statul și poporul român, pentru a
distruge spiritul întreprinzător al țăranilor harnici, pentru a lipsi acet teritoriu de intelectuali.
Istoricii, dar și întreaga societate trebuie să cinstească, să păstreze, să perpetueze
memoria jertfelor regimului comunist, memoria unor mari personalități sau simpli țărani, care
trebuiau să contibuie la dezvoltarea societății, dar care au decedat de frig, foame sau de muncă
extenuantă în cumplitele colonii ale regimului comunist, desigur au fos t și basarabeni care s -au
intors, dar au fost prigoniți în continuare de același regim care i -a deportat .

67
Bibliografie
Izvoare
1. Bagrin Gheorghe. Aceasta era copilărie . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016, vol
II.
2. Bagrin Gheorghe. Ficare trage la cuibul său . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016,
vol II.
3. Bagrin Gheorghe. Evenimentele de după deportarea părinților mi -au marcat
personalitatea . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016, vol I I.
4. Cașu Igor, Le goulag Bessarabien. Deportation, repression, famine, În:
Communisme(Paris), no 91 -92, 2007, p 127 -138.
5. Chiciuc Liudmila. În familia noastră necazurile au fost prea multe și prea grele . – În:
Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016, vol I I.
6. Cojocaru L ., Bârlădeanu V, Visul nostru e Unirea . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău,
2016, vol I
7. Cojocaru L ., Bârlădeanu V. Istoriile Noastre . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016,
vol I.
8. Ghelețchi Ion. Nicăieri nu e mai bine ca acasă . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău,
2016, vol I I.
9. Ghelețchi Ion. Eu de iertat i -am iertat pe toți,dard uitat nu uit pe nimeni. – În: Arhivele
Memoriei. – Chișinău, 2016, vol I I.
10. Kersnovscaia Eufrosinia, Cât costă viața omului , sub red. Valeriu Pasat, Moscova, 2006.
11. Olaru -Cemârtan Viorica, Nu cerceta acest e legi, căci ești nebun de le -nțelegi . În: Arhivele
Memoriei. – Chișinău, 2016, vol I.
12. Olaru -Cemârtan Viorica. Eram uniți, fiindcă eram cu o durere . În: Arhivele Memoriei. –
Chișinău, 2016, vol I.
13. Petrencu Anatol. Deocamdată justiția nu s -a copt . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău,
2016, vol I.
14. Petrencu Anatol. Când ne -au deportat plângea tot satul . – În: Arhivele Memoriei. –
Chișinău, 2016, vol I.
15. Petrencu Anatol. Am destăinuit aceste amintiri pentru cei tineri . – În: Arhivele Memoriei.
– Chișinău, 2016, vol I.
16. Petrencu Anatol., Bălănici Ion. Munca mea eu nu mi -o cumpăr . . – În: Arhivele Memoriei.
– Chișinău, 2016, vol II.

68
17. Postică Elena. Memorii din patrimoniul Muzeului Național de istorie a Moldovei . În:
Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016, vol II.
18. Radu Dan. Cum să nu povestesc . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău, 2016, vol I.
19. Radu Dan. Așa viața a fost și acum tot îi viața grea . – În: Arhivele Memoriei. – Chișinău,
2016, vol I.
20. Serjant Vera. În deportare ne -am făcut toți frași și surori. – În: Arhivele Memoriei. –
Chișinău, 2016, vol II.
21. Serjant Vera. Am fost duși tocmai la capătul pământului. – În: Arhivele Memoriei. –
Chișinău, 2016, vol II.
22. Stăvilă Vera. Așa a fost! Am verificat eu singură lucrurile astea. – În: Arhive le Memoriei.
– Chișinău, 2016, vol II.
23. Stăvilă Vera. Ce crimă trebuia să fac eu ca să fiu pedepsit în felul acesta. – În: Arhivele
Memoriei. – Chișinău, 2016, vol II.
24. Șarov Igor, Șarov Sanda, Deportările elitei rurale din RSSM în anii celui de -al doilea
război mondial și în perioada postbelică: istorie și memorie, – În: Diana Dumitru, Igor
Cașu, Andrei Cușco, Petru Negură, editori, Al doilea Război mondial: Memorie și i storie
în estul și vestul Europei, Chișinău 2012.
25. Șișcanu Elena, Interviuri cu persoane deportate din RSSMoldovenească , vol I, no 1 -2,
2012.
Monografii
26. Baberowski Jorg, Teroarea Ro șie, Istoria Stalinismului, Munchen, 2004.
27. Berdeaev Nicolai, Originile și sensul comunismului rusesc , Moscova, 1990.
28. Beșleaga V., Conștiința națională sub regimul totalitar comunist , 1953 -1963, Destin
Românesc, 1994.
29. Cașu Igor, Dușmanul de clasă. Represiuni politice, violență și rezistență în R(A)SS
Moldovenească. 1924 -1956, – Chișinău: Cartier, 2014. Cașu Igor, Politica Națională în
Moldova Sovietică, 1944 -1989 , Chișinău, 2014 .
30. Colesnic Iurie, Basarabia necunoscută, Chișinău, 1993 -2012.
31. Curo ș Pavel, Soarta familiei Curoș , – Chișinău: USM(Promemoria), 2018.
32. Furet Francois, Ernst Nolte, Fascism și Comunism , București 2000.
33. Gribincea Mihai, Basarabia în primii ani de ocupație sovietică , 1944 -1950, Cluj Napoca,
Editura Dacia, 1995.
34. Istoria Stalinismului, Munca obligatorie în URSS:economie, politică, memorii, –
Moscova, 2013

69
35. Ivanova G. M., Labour Camp Socialism. The Gulag in the Soviet Totalitarian System ,
New York, 2000.
36. Moraru Anton, Istoria Românilor, Basarabia și Transnistria, Chișinău, 1995.
37. Moraru Pavel, Serviciile secrete și Basarabia, Dicționar, 1918 -1991 , București 2008.
38. Ojog Igor, Șarov Igor, Istoria modernă și contemporană , partea II,
39. Olaru -Cemârtan Viorica, Deportările masive de populație din RSSM, 5 -6 iulie 1949 , în
Destin Românesc, 2007.
40. Ovcinicova Irina, Gulagul și Oamenii, Moskova, 2013
41. Pasat Valeriu, Crudul adevăr al istoriei. Deportările de pe teritoriul RSSMoldovenești,
anii 1940 -1950, Chișinău, 1996.
42. Pasat Valeriu. Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSSMoldovenești,
1940 -1950, Moscova, 2006.
43. Petrencu Anatol, România și Basarabia în anii celui de -al doilea război mondial ,
Chișinău, Ed. Epigraf, 1999.
44. Pirogan Vadim, Cu gindul la tine Basarabia mea , – București, Memoria, 2010.
45. Polian Pavel, Împotriva propriei voințe….Istoria și geografia migrațiilor forțate din
URSS, Moscova, 2001.
46. Postică Elena, Cartea memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist, vol.1 -4,
Chișinău, 2001 -2005.
47. Postică Elena, Rezistența antisovietică în Basarabia, 1944 -1950 , Chișinău, 1997.
48. Scurtu Ioan, Istoria Basarabiei de la origin i până în 1998, București, 1998.
49. Soljenițin Aleksandr, Arhipelagul GULAG , București 2008.
50. Soljenițin Aleksandr, Două secole împreună , vol I -IV, București, 2005.
51. Sturza Valentina, Basarabia decapitată , – București, 2017
52. Șevcenco Ruslan, Viața politică în RSSMoldovenească, 1944 -1961 , Chișinău 2007.
53. Șișcanu Elena, Basarabia sub regimul bolșevic (1940 -1952) , București, Editura Semne,
1998.
54. Șișcanu Ion, Desțăranirea bolșevică în Basarabia, Chișinău 2007.
55. Țaranov Vladimir, Operațiunea IUG , Chișinău, 1998.
56. Țepordei Vasile , Amintiri din Gulag , – București, 1992
Lucr ări Metodologice

70
57. BÎRSAN Maria. METODOLOGIA CERCETARII , Note de curs, – Chișinău. 2012.
58. Buruiană Ovidiu -Ștefan. – METODOLOGIA CERCETĂRII ISTORICE . – Iași. 2014.
59. Ghid de elaborare a lucrării de licență și a disertației . – Cluj-Napoca. 2012 .
60. Gherasim Alexandra, Nelly Țurcan, Ghid metodologic pentru elaborarea tezelor de
licență și de masterat . – Chișinău. CEP. 2005.
61. ROTARU Liliana, HĂMURARU Maria, GHID METODIC PENTRU PERFECTAREA
TEZELOR DE LICENȚĂ/MASTER . – Chișinău. 2012.
Webografie
62. http://www.scritub.com/literatura -romana/carti/Alexandr -Soljenitin –
ARHIPELAGU75284.php , 23.04.2018
63. https://www.sakharov -center.ru/asfcd/auth/?t=page&num=1488 , 20.04.2018
64. http://romania -rusia.info/Deportari.asp , 23.04.2018
65. https://vox.publika.md/stiinta/vadim -pirogan -a-trecut -prin-iadul -gulagului -3-432231.html ,
19.04.2018