Denumireadedaci liberi 1este dată deistoriografia [609912]

Denumireadedaci liberi 1este dată deistoriografia
mode rnășicontem porană triburilor geto- dacice care
n-au fostînglobatedupă anul106d.Hr. înprovincii le
romane Dacia sauMoesiașicare aucontinu atsă
trăiască peteritoriul lordebaștin ăfărăîntrerupere.
Stăpânirearoma nălanordulDunăriinus-aexerci –
tatasupr ateritoriilor Crișanei,Maramur eșului, nordu –
luișicentrului Moldovei .Evoluți aistoricăapopulației
dinaceste regiuni acunoscu t,însă, impor tante modi –
ficăricauzate denoul context politico-milita rdin
Europa Orientală dominat deprezențaRome i,de
penetr ațiile depopul ațiivenitedinnordul șiestul con –
ti nentulu i,deschimbările dinplanul raporturilor eco –
nomice șideinfluențel eculturaleexercitate înzonă. 2
Lascriitorii antici cașiîninscripții,dacii liberisunt
numiți fiecunumele lorgeneric dedaci
saugeți ,fiecuceldedaci mărginași ,de
carpi saudecostoboci .Sunt însă cazur i
când cercetarea mai aprof undată a
dacilorliberiamintițidescriitorii anticiși
deinscripțiinueste posib ilădeoarec ere –
latările șimențiu niledespreeisuntvagi
șilipsitedeindicații topografi cepentru a
știdacă este vorba dedaci liberidinE,V
sauN.Cercetările arheologice suntsin –
gurele înmăsură sădezv ăluie istoria și
cultu ralormaterial ă.
Princercetările arheologice efectuate
de-a lungul timpului decătreRadu Vulpe ,
Gheor gheBichir, S.Dum itrașcu,I.Ioniță,
M.Ignat, V.Ursachi 3s-aunuanțat as –
pectele culturale aparținân ddiferitelo r
grupededaci liberi,îngădu indastfel de –
limitar ealordecelealealtorpopulațiicu
care auvenitîncontact. Astfel,dacii liberi
dinvestulșinord-vestul provinciei Dacia
–probabil așa numiții daci-mari ,4sunt
creatorii aspectelor culturale Sântan a-
Arad (înCrișana) șiMedieș uAurit (în
Maramu reș). Ramura ceamai nordică a
neamur ilorgeto-daci ce–costobocii –ar
aparține culturii Lipița, 5acărei arie de
întinderecuprindea bazinele superi orși mijlociu aleNistru luișicelsupe rioralPrutului. Laest
deCarpați, unde locuiau maimulte triburi dacice,
culturaarheologică este cunoscută subnumelede
culturacarpică ,dupa clanu lcelmaiputernic –carpii ,
iarlasuddeCarpați, înMuntenia, apare culturama –
terială șispirituală adacilor liberi numităChilia
Militari. 6Chiardacăsuntgăsiteînliteratura despe –
cialitate subdiverse denumiri, eleacoperăînplan
etnic,cultural șieconomic ocivilizaț ieunitară, dez –
voltatăpebazatradițiilor LaTéne-ul geto-dacic clasic
(tipurideașezări, locuințe, ocupații, unelte,ceramica,
riturisiritualuri funerare etc.). Cercetăril earheologice
dinultimavreme demonstrează continuitatea popul ației
daciceînprime lesecole d.Hr. atâtînregiunile neocu –
pate deroma ni,câtșiîncele douăprovincii romane. 7ISTORIE, CULTURĂ
-27 -DACIILIBE RI
LAESTȘISUD DECAR PAȚI
(Carpiiînjudețul Buzău)
–––––––– –-Locotenent-co lonelCristianCîrjă u ,Divizia 2Infanterie „Get ica”

*
Carpiisunt untribdaco-getic celocuiau inițialdoar
înregiunea Carpaților Răsă ritenișicare, ulterior,s-au
extins treptat spre sudreușind să-și impu năsupre –
mațiapolitică (însec.II-IIId.Hr.) dinceîncemaimult
șiasupra altor triburi daco-getice. 8Înaceastă perioadă
demaximă dezvoltare vordomina dinpunct devedere
politico -militar șipedacii liberidinMunteni a.
Cunoașter eacivilizației carpic eeste realizată atât
prinanalizasursel orliterare antice, 9careconțin referiri
laaceasta, câtșiaizvoarelor epigrafice, toate
acestea fiindcoroborate cudatelefurnizate decerce-
tarea culturii lormater ialedescoper iteînașezăr ileși
necrop olele depecuprinsul ariei lordelocuire.
Istoriografiaantică conține informa țiiasupra popu –
lațieicarpice, însă acestea suntpuține iaruneori
trunch iateșicontroversate. Situația nutrebui esăsur –
prindă, deoarece numeroase grupuri depopula țiibar –
bare nuapar înizvoarele literare antice decât atunci
când vinîncontac tculumea greco-romană. Chiar în
istori ografia modernă șicontemporan ă,majoritat ea
cercetă torilor amintesc decarpi numai când discută
politica Imperiului Rom anlaDunărea deJos sau
atunci când comentează hartalumiialuiPtolemaeus.
Înprima jumătateasec. alIV-lea î.Hr., carpii apar
înizvoarele scrise subnumel edecarpizi (Ephoros ,
Fragmentarium , 158/78; Pseudo-Scymno s,
Periegesis ,842-844) iarmaitârziu, laPtole maeussub
celdecarpieni (Geographia ,III,5,1 0)șiharpi (ibidem ,
III,10,7). Abia însec. III-IV d.Hr.sunt mentionaț isub
numel edecarpilaDexippus(înScriptores Historiae
Augustae ,XXI,16,3), Maxim us et Balbus
(ibidem. ,16,30), Eusebius dinCaesar eea ( Hron ikoi
Kanones- Cron icauniversala ,VIII,17,3 ),careconține
fragmen teluate din alte lucrări, Aurelius Victor
(EpitomedeCaesaribus ,39,43), Lactantius ( De
mortibus persecutor um ,IV,3), Eutropius ( Breviarum ab
urbe condita ,IX,25,2), Ammianu sMarceli nus( Rerum
gestarum libri XXXI afine Cornelii Tacite ,XXVII,
5,5;XXVIII,1,5), Orosi us ( Historiarum adversus
paganos libri septem ,VII,25,12), Zosimos ( Nea
Historia ,I,20; I,27; I,31; IV,34), Iordanes( Roma na ,
299; Getica ,91),PetriusPatricius( Fragmenta rium ,8),
EuagriosScolasticus ( Ekklesiastike histo ria ,V,24),
Annonymus Raven natus ( Cosmographia ,I,12,11) șiîn
Laterculu sVeron ensis, XIII,3. 10
Deasemenea carpii maisunt mențio națișiînin –
scripții (izvoa reepigrafice):CIL,III,1054, 4506,12455,
14416; CIL,III,Suppl.75 86;CIL, VI,1-112;CIL,VIII,
8412; CIL, XII,5548,5561; Klio,46,1965, 367-370;
BIDR, 62,Milano, 1959, 247-266; Athen aeum, N.S.,
38,Pavia, 1-2,3-25. 11
Porninddelastudiul izvoarel orantice(literaresi
epigrafice), sava nțicaW.Tomashek, 12 V.Kahrstadt 13
șiV.Pârvan 14 aduccontribuții importan telaelucidarea
-28 -ISTOR IE,CULTURĂ

unor probleme legat edeistoria carpilor. Cutoatastră –
daniadepusădeeișidealțicercetăt ori,problemele
majore aleistoriei carpilor n-au pututfisoluțion ate
numa ipebaza acestor izvoar e.
Ocontribuție hotărâtoare înproblema cunoaște rii
carpilor, auadus-o cercetările arheologice dinultimele
decenii, cercetări care demonstrează căpopula ția
carpică atrăitintenspeteritoriul vechii Dacii.
Înceeaceprive șteoriginea șisemnificația cuvân –
tului carpi ,după uniicercetători, această denumire
vinedelaCarpate s (munț ialcărornumederivă fiedin
rădăcin asker, ker -atăia, fiedincuvântulalbanez
karpë ,karm e (karp-m )-stâncă). După alțiidenumir ea
derivă dinrădăcina indo-europeană kar -alăudă.
Indiferent dacă numele decarpi vine delaMunții
Carp ați(Karpates oros laPtolemaeus, III,5,6-20) sau
delaforma indo-europeană kar,unlucru rămâne sigur
șianume acela căpopulația carpicăalocuit în
preajmaMunților Carpați. 15
Înrândulcercetători lorcare vedea uostrânsă legă –
tură întredenumire aMunților Carpați șiapopulației
carpice ,s-au conturat două opinii, diame tralopuse :
după uniipopul ațiacarpicăaîmprum utatnumele dela
munți,iardupăalțiiMunțiiCarpați auluatnume ledela
carpii care locuiau înaceastă regiune.
Înceea ceprivește etnicul carpilo r,majoritatea
cercetători lorromâni șistrăini aupresupusoriginea
traco- dacică acarpilo rporni nddelainterpretarea unor
izvoare literare. Astfel denumirea dekarpodakai ,
folos itădeistoriculZosimos (IV,34,6)afosttradusă
prin carpii deorigine dacică ,fieințeleasă cadaci
ameste caticucarpi .16 Aceste interpretăriaufostpu-
ternic combătute deUrlichKahrstadt care susține că
aces tnumedublunureprezintă numele unui tribsau
popor, cidenu mește oparte adacilordupă poziția lor
geografică -daciidinCarpia (daci dinȚaraCarp ilor) .17
Oipoteză diferită decele demai susaemis I.
Antone scu, adep talipotezei originii celtice acarpilor,
care susținea cătermenu ldekarpodakai consfințește
asimil areacarpilor (celți)decătre daci. 18
Gheorghe Bichir(autor anumero ase studiicu
privire lacarpi) într-o comunicare ținutăîncadrul
Institu tului dearheologiedinBucurești, ocupându-se
deaceastăproblemă, combate teza originii celtice a
dacilor susținută deI.Antonescu câtșitezaluiU.
Kahrstadtconform căreiadenumirea dekarpodakai
indică oparte adacilor dupăpoziția lorgeografică:
daciidinCarpia .Acesta asusținut cătezadinurmă nu
poate fimenți nută dinmotive deordinistoric șiarheo –
logic.Astfel, spun ecercetăto rul,afirmația luiAurelius
Victor 19(vezinota9)potrivit căreiaîntreaga populație
carpică afoststrăm utată înImperiu,este infirmată de
unele știri scrise câtșidedatelearheolo gice
(diplomele militare delaAvellino șiGrosseto ,titlul
onorif icdeCarpicus Maximus ,luatdeConstantin cel Mare în318 sau319, 20 șideasemenea mater ialul
arheologic carpic,careapare frecvent încomplexele
detipSântana deMureș-Cer neahov dinzona
extracarp atică aRomâniei). 21
Înfuncție deaceste date Gh.Bichir 22 asusținut că
denumire adekarpodakai dată însec. alIV-lead.Hr.,
estesingura exactă, care putea fifolosită decătre
Zosimos, 23 deoarece populația carpic ăseafladivizat ă
îndouă: oparte fusese transfer atăînImperiu lasfârși –
tulsec.alIII-lea șiîncep utulsec.alIV-lead.Hr., iaralta
continua sătrăiască peteritoriul vech iiDacii. Acest
lucru fiindcunoscutdecătrecronicarulantic,acesta
dezminteinformația luiAurelius Victor( totneamul
carpilor afostmutatpeteritoriul nostru ).Deșiștiacă
uneleizvoare literar e,anterioare lui,notaseră că
întreaga seminție acarpilor fusese transferatăîn
Imperiu,Zosimo sasimțit nevoia săprecizeze căeste
vorba decarpodaci ,adicăcarpii dinDacia ,pecare,
laolaltăcuscirii șihunii,Theodosius I(Flav ius
Theodosius, împărat roman 379-3 95d.Hr.) i-a
azvârl itpeste Dunăre în381șii-asilitsăseașeze pe
locurilepecare lepărăsiseră șinudecarpiicare
locuiauînImperiu.
-29 -ISTORIE, CULTURĂ

ISTOR IE,CULTURĂ
-30 -Faptulcaîntimpul luiConstant incelMare sunt
menționațisubnumeledecarpi șinudecarpod aci ,
estefiresc, deoarece fiind vorba deunrăzboi dusde
Impe riu,înurma căruia împăratul aluattitlul onorific
deCarpicus Maximus ,seînțelegedelasinecămenți –
unea nusereferă decât lacarpiirăma șiînafara
Imperiu lRoman. Potrivit dreptului roman, unrăzboinu
puteafidusdecât împotrivaunordușm anidinafara
granițelor Imperi ului, iarîmpăratul nuputealuatitlul
deCarpicus Maximus dacă arfifostvorbade
înăbușireaunei răscoale acarpilordinImper iu. 24
Acestlucru esteimportant deoarece confirmă
observațiile arheologice făcute înteren,când alături
demate rialele detipSântana deMures -Cernea hov,
apare ceramică deautentică factu rădacică sau
carpică. 25
Dacă originea carpilor este greu dedemonstrat pe
bazadeștiriliterare șiepigra fice,înschimb, eaaputut
fidovedi tăcuprisosință pecale arheologi că.
Identificarea culturii materialeacarpil oreste una
dincele mai rema rcabile realizări alearheologiei
române știdinultimele decenii .Dezvoltată dinorizon –
tulcultural anterior, culturacarpică este dacică în
profunzimea eișipoate ficonsid eratăcaoformă
evolu atăaLaTène-uluigeto-daci c,căreia is-au adău –
gatinfluenț eromaneșiînmaimicămăsură cele sar –
matice .Caracteris ticiledacicealeculturiicarpice sunt
date deceramică, deritulșiritualul funer aretc. 26 Ocontr ibuție hotărâtoare înproblema localizării
carpilorauadus-ocercetările arheo logicedinultimele
decenii, cercetări care demonstrează căpopulația
carpil oralocui tintens, înmodspec ial,peactualul
teritoriualMoldo vei.
Gh.Bichir 27susține căîncarpi trebuie săvedem un
tribdacic, care inițialalocuit înregiun eaCarpa ților
răsări teni, zona delavest deSiret, cuprin săîntre
râurile PutnașiTrotu șlasud, deapaMoldovei lanord
care s-aextins treptat, așaîncât însec.II- IIId.Hr. au
ajuns să-și exercite autoritat eaasupra celei maimari
părțidinteritoriul geto-dacic delaestdeCarpa ți,
reușind chiar săpătrundă șiînnord- estul Munteniei.
Sunt probabil acei carpi anifixați dePtolem aeus
(III,5,10) lamijlocul sec.alII-lead.Hr., între peuciniși
bastarni.
*
Până nudemult zona deformareșirăspândire
culturiicarpiceeracircumscrisă lateritoriul Moldovei.
Descoperirea unor elemente deculturăcarpicăîn
afaraacestui spațiu aufostinterpr etatediferit deo
seriedecercetă tori,fiecapătrunder ietnice izolate, 28
fiecasimpl einfluențe culturale. 29 Cercetările arheo –
logice întreprinse înultim eledecen iiînnord- estul
Munteniei laBonț ești, 30 Budești Cotești, 31
Cândești, 32 Dragosl oveni , 33 Pope ști, 34 Vârtișc oiu, 35
înjudețul Vrancea ,Barboși, 36 Băleni-Gară, 37
Schela, 38 Tuluceș ti, 39 Țifesti 40 înjudețul Galați ,
Jirlău, 41 Lișcoteanca-La Broască, 42 Lișcot eanca-
Lutărie, 43 înjudețul Brăila ,Bălteni, 44 Cândești-
Coasta Popii, 45Costești, 46 Gura-Nișcovului, 47
Izvoru-Dulce, 48 Pietroasa-Gruiu Dării, 49
Pietroasele-La Grădiniță, 50 Ulmeni, 51 Vâjâitorea, 52
Zorești-Valea Teancului, 53 Balta-Albă, 54 înjudețul
Buzău ,Buduresca, 55 Ceptura 56 Târgușor, 57
înjudețulPrahova, deasemenea la Mătăsari, 58 în
județul Dâmbovi țașila Bucureșt iMilitari ,59 câtși
înaltelocuri, auavut darul deasurprinde șiînacest
spațiuoserie devestigii carpice. Prezen țalorîn
aceste teritoriiridicăprobleme deosebi tdeimportante .
Descoperirile dinlocalități lemaisusmenț ionate, au
duslaformulare aipotezei călasfârșitulsecolului al
II-leașiînprima jumăta teasecolului alIII-lea, unele
grupuri decarpiaupătruns șisestabil escînpărțilede
nord-est aleMunteniei.
Prezența carpilor înzona subcarpa tică poatefi
legată deetapa demaximă dezvolt arecultur ală,
politică șimilitară pecare carpii aucunoscut- oîn
primajumă tateasecolului alIII-lea d.Hr. 60
Pătrunderea lorînteritori iledenord-est ale
Munten ieinutrebuie privităcaoapariție izolată sau
întâmplătoa re,legată neapărat deeveni mentele dela
mijlocul secolului IIId.Hr. 61
Înacest cazpoatefivorba deoextindere spre sud
aarieilordelocuire până înaceast ăzonă (nord-estul

ISTORIE, CULTURĂ
-31 -Munteniei –inclusivjud.Buzău) lucruatestat decătre
cercetăr ilesistematiceefectuate.
Extinde rea ariei delocuire acarpilorpânăîn
nord-estulMunteniei explică astfel șiacele elemente
cultu ralesesizate înunele dinașezăr iledacilor liberi
delasuddeCarp ați. 62
Totpelinia contactelor șiinfluențe lorculturale
dintre populațiile aflateînanumite perioade peacelaș i
teritoriu, seînscriu șicele carpo -sarmatice.Din
studiere amaterialelor desc operite înmediu lcarpicdin
nord-estul Munteniei reiesefaptul căpopulațiacarpică
aîmprumutat oserie întreagă deelemente detip
sarmatic pecare le-aîncorporat încultur asamater i –
ală. Același proces seobservă însă șiînmedi ul
sarmatic unde nurareori segăsescvaseși
alte obiecte detipcarpic. Descoperirile dincadrul
necropol eisarmatice delaTârgușor (jud. Prahov a),ca
șiceledinunele mormi ntedescoperite întâmplător la
Buzău, atestă acest lucru. 63
Deasemenea, important esunt constatările arheo –
logice acontinuității unorașezări daco-carpicedinsec.
II-III d.Hr. suprapuse direct deașezări dinsec. IV
d.Hr.,înunele cazuri
locuireaprelungindu-se
însecoleleV,VI,VII
d.Hr.Asemenea situații
aufost înregistrate în
zona de referință
(nord-estul Munte niei) la
Izvoru Dulce-Merei,
Ulmeni, Balta Albă, în
jud.Buzău, Budurea sca,
Ceptur a,Târgșor ,înjud.
Prahov a, Cândești,
Popeș ti-Urec hești și
Vârtișc oiu, în jud.
Vrancea șilaBarboș iîn
jud.Galați. 64
Numeroasele materi –
aledinMuntenia scoase
lasuprafață înurma
cerce tărilorarheologice,
atribuite carpilor,aufost
judec ateîncomparație
înspecial cucele din
Moldova ,darșicucele
dinOltenia, Transilv ania,
Dobr ogea, fărăînsă ase
pierde din vedere
înniciun moment situația
specific ă fiecărei
provincii în parte.
Hotărâtoare înaceastă
privință este forma
vaselor șiînunele cazuri pasta șitehnica delucru. Înaceastă discuție nuintră
decât acele materiale care sedatează dinsec. III-IV
d.Hr.,vreme încaredatele istorice susțin preze nța
carpicăînnord-estulMunteniei. Însă nutoate materi –
alele detipdacic dinsec. III-IV d.Hr. trebuie atribuite
înmodautomat carpilorpătrunși înaceastă zonă.
Prezen țacarpilorînMunteni aarputea fipresupu să
șipebaza unor izvoareepigrafice,respectiv inscripția
(stelafunerară)delaIntercisa (Dunapentele) 65 câtși
pebazaunor izvoare literare, Zosimos (I,31),care
vorbescdespre Castellu mCarporum, castru lridicat de
către Carcalla sauElagaba ldupărespingerea atacu –
luicarpicdinanul 214. Această fortificațiecare nu
după multă vreme (către mijloc ulsec.IIId.Hr.)vafi
ocupat ădecarpicarepătrund înzonă, nupoateexista
decât înteritoriulstăpânitdecarpișinudepar tede
frontiera țăriicarpilor ,căciromanii nuseputeau aven –
tura, prea mult înteritoriul„barbar”. Acestcastru afost
ridicat,probabil, înzona Șarânga-Pie troasele (jud.
Buzău) șidupăuniicercetători arfifostoconstrucție
depiatră iardupăalțiiunadepământ. 66

-32 -ISTOR IE,CULTURĂ
Izvoare scrise despre carpi
1. Herodotos (c.484–c.425î.Hr.), Historiae
(Istorii),înIzvoare privind istoriaRom âniei-I.I.R.,
vol.I,1964,p.317. (IV,17)… (Începâ nd)delaportul
borysth enitilor (caredinîntreaga Sciție,este așezat
celmailamijloc pecoastelemăriideacolo), primul
neam delocuitori sunt callip izii,nișteeleno-sciți;…ala –
zonii șicallipizii,înalteprivințe ,auaceleași obiceiuri
casciții…
2. Ephoro s(sec. IVî.Hr.) ,Fragm entarium, în
I.I.R.,vol.I,1964, p.104. (158/78) Primii (locuit ori)
delângăIstru sunt carpizi i,apoi sciții plugar i,iarmai
încolo neurii, pânăînținutul deasemenea pustiu din
pricina ghețuri lor.
3. Pseudo-Scymnos (sec. IVî.Hr.), Periege –
sis, înI.I.R., vol. I,1964, p.169. (842,844 ) Primii
(locuitori) delângă Istru suntcarpizii, aspus Ephoros,
apoi sciții plugari,iarmaiîncolo neurii, până înținutul
deasemenea pustiu dinpricinaghețur ilor…
4. Strabonis (c.64/63 i.Hr. –23/26d.Hr.),
Geographica (Geografia),în I.I.R., vol.I,1964 ,p.
253.(XII,3, 21)…alțiispun căsuntsciții alazoni,de
deasupra luiBoristene, șicalipiz iișialtenume de
acest fel,pecare nile-apovesti tnouă Herodot.
5. Pomponius Mela (sec. Id.Hr.), DeChrono –
graphia (Despre configurația continentelor), în
I.I.R., vol. I,1964, p.343. (III,1,7) – …Înapropiere
cobo arăAsiaces, curgând între calipizi șiasiatici. Pe
aceștia dinurmă îidesparte deistrieni (fluviul) Tyras,
careizvorăște dinținutul neurilor, iarlavărsare atinge
unorașcuacelașinume caalsău. …Într-adevăr, prin
ținuturileîntinse aleunorpopulații deseamă, else
numește mult timp Dunăre,apoieste numit altfel de
către riveranișidevin eIstru…
6. Ptolemae usClaudius (c.83-c.161d.Hr.),
Geographike hyphegesis (Îndrepta rgeografic),
I.I.R., vol. I,1964, p.421. (III,5,10) …dedesub tul
acestora (locuiesc) gelonii, hipopodi ișimelanhlenii,
dedesubtu lcărora (locuiesc) agatârșii, apoiaorsiiși
pagiriții …Pe lângă cotitura fluviului Tanais(trăiesc)
ofloniișitanaiții,maijosdecare (seaflă) osilii,până
laroxolani.Iar(lamijloc), întrehamaxobi șiroxolani ,
(locui esc) peucanalii șiexobigitii.Iarîntre peucini și
bastar ni,(vin) carpianii, maisusdecare (sunt)gevinii,
apoi bodinii .
(III,10,7 ) Țărmul începând delagura cea mai
demiaz ănoapte aIstrului șipână lagurilefluviul ui
Boristene șiținutul dininterior, pânălafluviul
Hierasos, este locuit–maijosdetiraget iisarmați –
deharpii, iarmaisusdepeucini, decătre britol agi.
7. Dexippu sînScriptores Historia eAugus –
tae(Istoria Augustă), 1982, p.369;Dexippus în
I.I.R., vol. I,1964, p.732. Maximus etBalbinus
(SHA)(XXI,16,3) –CasaluiBalbinus seaflășiacum laRoma încartierul carenel or;eaeste mare șisolidă,
fiind încon tinuu locuitădefamilia acestuia. Maximus,
pecarefoarte mulți îlsocotesc Pupp ianus,aveao
consti tuție foarte slabă, darerafoartevirtuo s;sub
domnialorcarpii auluptat împotriva moesilor șia
încep utrăzboiul împotrivasciților; înacest timp,s-a
produ ssfârșitul Histriei,alcetățiiHistria,după cum
afirmăDexip pus…
…SubhispuguatumestCarpis contraMoesos…
8. Eusebiu dinCaesareea (c.260–c.340
d.Hr.) ,HronikoiKanones (Cronica universală) ,în
Fontes Histori aeDaco-Romanae -F.H.D.R., vol.II,
1970, p.11.(VIII,17,3) – …8Helm. Înanul 95d.Hr.,
întimpulOlimpiadei din268. Neamurile carpilor și
bastarnilor aufoststrămuta tepepământ roman…
9. Sextus Aurel ius Victor(sec.IVd.Hr. ),
Epitome dinCaesari bus, înF.H.D.R .,vol.II,1970,
p.23.(39,43) –…Și între timpmarco maniiaufost
distruși iartotneamul carpilorafostmutat peteritori ul
nostru; obună partedinaceștia segăseau aiciîncă
delaAurelian…(Carpo rum natiotransl ataomnisin
nostrumsolum…- …iar totneamul carpilorafost
mutat peteritoriulnostru…)
10. Lucius Caecili usFirmanus Lactantius (c.
260–c.325d.Hr.),Demortibus persecuto rum (De –
spremorțilepersecutorilor), înF.H.D.R ,vol.II,
1970, p.5.(IV,3) Căci plecând* împotr ivacarpilor**,
careocupa seră atunci Dacia șiMoesia, afostîndată
înconjura tdebarbariișinimicit împăratul cuomare
parte aarma teisale; șinuis-aputut face măcar cin –
stea unei înmormân tări,cidezbrăcat șigol,cum seși
cuvenea unui dușman alunui Dumnezeu, azăcut pe
pământ, servind drept hranăfiarelor șipăsăr ilor.
*Împăratul Decius (249-251 d.Hr.).
**Înrealitat eeste vorba despre goți, care năvăli-
serăînanul 250d.Hr. Însă laacest atac aupartici pat
șielemente carpice .
11. Flavius Eutropius (sec. IV d.Hr.),
Breviar um abUrbe Condita (Breviardela
întemeie reaRomei) (IX,25,2), Istoria romană alui
Eutropius, 1916, p.132. (IX,25, 2)–Galerius
Maxim ianus…și…Dioclețianus, atâtîmpreună câtși
fiecar eînparte,purtarăîncădiferiterăzboaie încare
supuseră pecarpi șibastarni șiînvinser ăpesarmați.
Delaaceste popoare, luând unmare număr de
prizonieri, îitransportară înteritoriul roman (a.229
d.Hr.)
12. Ammianus Marcellin us(c.330 –c.395
d.Hr.) ,Rerum Gestarum libriXXXI afine Corne lii
Tacita(31decărțideistorie ,delasfârșitul operei
luiCornelius Tacitus), Istorie roma nă, 1982,
p.446. XXVII,5,5 -Înanul următor, (Valensn.a.)
încerc ând săintre iarcuaceiași repeziciune în
ținuturiledușman e,împiedicat devaluril eDanubiului
revărsat, atrebuitsărămână cutabăr apână toamna

aproapedesatulcarpilor,deunde aplecat întabăra
deiarna delaMarcianapolis,fiindcă nimic nuputuse
săîntreprindă, dincauzamaril orinundați i.
Ammianus Marcellinus ,Istorieromană, 1982, p.
466. XXVIII,1,5 –Maximinus, fostuntimpviceprefect
alRomei, s-anăscut laSopianae, orașînValeria,
dintr- ofamiliemode stă.Tatăl său afostfuncționar la
reședin țaguvernatorului șisetrăgea dinneamulcarpi –
lor,pecare Diocleți anusi-amutat dinținuturi lelorde
baștinăînPannonia.
13. Paulus Orosius (sec.Vd.Hr.),Historiarum
adve rsus paganos libri septem (Istor iiîmpotriva
păgânilor înșaptecărți), înF.H.D.R., vol.II,1970, p.
189. VII,25,12 –…11. Reînto rcându-se în
Mesop otamia (Galeri us)afostprimi tcucele maimari
onorur idecatre Diocl ețian. 12.Imediat după aceasta,
aceiași comanda nțiauduscuenergielupte împotr iva
carpilo rșibastarnilo r.Apoii-auînvins pesarmați; pe
unfoartemare numar deprizonieri dintreaceștia i-au
răspânditde-a lungul posturilor depază dela
fronti ereleromane.
14. Zosimo s(mijl .sec. Vd.Hr.), NeaHistoria
(Istoria contempo rnă), înF.H.D.R., vol.II,1970, p.
301.(I,20) Socotindcăînfelulacesta îșivavedea
întărită domnia, Filip (Arabul) apornitcuoaste
împo trivacarpilor ,care acum pusti aumeleaguril ede
lângă Istru. Și,având locobătălie, barbariin-au
înduratatacul, ciaufugit într-ocetat e,undeaufost
împresurați. Văzând că,aceia dintreeicare se
împrăștiaseră întoate părțile sestrânglaolaltă,au
prinsinimă.Einăvăliră afară dincetate șipenegândite
senăpu stirăasup raoștiriiromane. Darneputând ține
pieptatacului maurilor ,eipropuseră oînțele gere pe
care Filip aprimit-o ușor.Apoiacesta s-aretras…
(I,27)Întimpcesituația eraaceasta șistăpâni torii
nuerau înstare câtuși depuțin săvină înajutorul
statulu ișinulepasă deceea ceseaflaînafara de
Roma, goții, boranii, urugunz iișicarpii începură să
prade dinnouorașele dinEuropa,punând mânape
cemairămase.
(I,31) Boranii, goții, carpii șiurugunzii (neamurile
acestea locuiesc lângăIstru) nulăsau nicioparte a
ItalieisauIlyriei scutite decontinue pustiiri ișijefuiau
totul,fărăafiîmpiedicați denimeni…
(IV,34)Theodosius respinse pesciri șipecarpo –
daci*, ames tecați cuhuni, șiînving ându-i înluptăîisili
sătreacăIstrulșisăseîntoarcă înlocuril elor.
*Înanul381d.Hr.
15. Iordanes (mijl. sec. VId.Hr.), Romana (299);
Getica(91), înF.H.D.R., vol.II,1970 ,p.407.Ro –
mana (299)… Negreșit atunci <sub Dioclețian> afost
învinsneamul carpilor* șiafosttrecut peteritoriul
roman.
*Anul 296d.Hr.
Getica(91,25) …Neam deoameni gata derăzboi și care adesea aufost dușmănoși romanilor(Genus
hominum adbella nimis expeditum quisaepefuere
Romanis infest i).
16. Petrius Patricitus (sec. VId.Hr.),Istorii/
Fragmentarium, înF.H.D.R., vol. II,1970,p.487.
Fr.(8) Carpii îiinvidiau pegoțipentru căprimeau în
fiecare anuntribut delaromani. Eiautrimisosolie la
Iulius Menophilus șii-aucerut cuîngâmfare bani.
Acesta eracomandant înMoesia șiînfiecare ziîșiin –
struiaarmat a.Aflând deîngâmfarea lor,nui-aprimit
decâtdupă multe zile,dându-leprilejul săvadă cum își
făceau romani iinstrucția. Șipentru alefrângeîn –
drăzneala dininimicutărăgăn eli,els-asuitpeotri –
bună înaltă, aașezat înjurul săupemaimarii oștirii și
apoiaprimit pecarpi ,darnuasculta cuvintel elor,ciîn
vreme ceeiîșiarătaupăsurile, elstădevorbă cualții,
caunul care avea ceva maibundefăcut. Carpii și-au
pierdut cumpă tulșin-auspusnimic altceva decât atât:
„Deceprimes cgoțiidelavoiatâtdemulțibani,iarnoi
nuprimim?” Elspuse: „Împăratul stăpânește multe
bogății șiseîndurădeceicare vinlaelcurugăminți.”
Eiadăugară: „Sănesocote ască șipenoiînnumărul
celorcare vinlaelcurugăminți șisănedeașinouă la
fel,deoarece noisuntem maivrednicidecâ tgoții.”
Menophil usîncepu arâde șispuse: „Despr elucrurile
acestea sunt dator să-l înștii nțezpeîmpărat.
Întoarceți-v ădupăpatrulunitotînacest locșivețiprimi
răspunsul.” Apois-adusși-șiinstruia dinnousoldații.
Carpii auvenitdupă patru luni.Els-apurtatcueilafel
camaiînainteșile-adatonouăamânare detreiluni.
Apoi iarăși i-aprimit, darînaltătabăr ă,însă înacelași
chip,șile-aîmpă rtășit răspun sul:„Împăratul nuvădă
nimicdecât înurmaunei învoi eli.Dacăaveținevoie
demărinimia lui,duceți-vă lael,aruncați-vă la
picioarele luișirugați-vă. Poate sevaarăta mărinimos
fațădevoi.” Dareis-au retras înfuriați și,timpdetrei
anicâtacondus Menophilus provin cia,aurămas
liniștiți.”<Extrase dinSoliile, p.24-25, Par.,124-126
Niebuhr >*(înanul 242 d.Hr. vorinvad aMoesiași
Tracia).
17. Euagrios Scholasticus (536-600d.Hr.),
Ekkle siastike historia (Istoria eclesistică /
bisericească), înF.H.D .R.,vol.II,1970,p.529.(V,24)
ȘiDexipși-a datosteneală săscrie foartemulte
despre acestea, începând delarăzboa ielesciticeși
terminând cudomnia luiClaudius care aurmat după
Gallienus ;totDexipamaiscris șidespre cele ceau
făcut carpii șialteneamuri barbare, purtând războaie
înGrecia, înTracia șiînIonia.
18. Annonymus Ravennat us (Geogr aful
anonim din Ravenna) (sec.VIId.Hr.),
Cosmographia (Descrierea lumii), înF.H.D.R., vol.
II,1970, p.579. (I,12,1 1)–…A șase a,înordinea
orelor nopți i,estețarasciților,deundesetrage
semințiaslavilor. Darșiitițiișichimabii auiesitdin
-33 -ISTORIE, CULTURĂ

acele locuri .Despre ocean uldinspatele acestei țări
amaflat căeste nenavigabil. Așapteaînordinea
orelo rnopții,este țarasarmaților.Dințaraacestora a
ieșitneamulcarpilor, careafostaptpentru războaie.
Înspate leloroceanul este nenaviga bil.Aopta, în
ordin eaorelornopți i,este țararoxolani lor…
…exquapatriagensCarporum, quae fuitexpedi ta
inbello,egresa est…- neamulcarpilor asosit dințara
sarmați lor…
*
Împărați care auprimit titlul deCarpicus
Maximus șiDacicus Maximus (sec. IIId.Hr.) 67
1.Maxi minTracul /Caius Iulius Verus Maximinus
(235-2 38)
2.FilipArabul /Marcus IuliusPhilip pus(244-269)
3.Decius /CaiusMessius Traians Quintus Decius
(249-2 51)
4.Gallienus /Publius Licinius Egntiu sGallineus
(253-2 68)–coîmpărat pânăîn259cuValerian
5.Aure lian/Lucius Domi tiusAurelianus (270-275)
6.Diocle țian/CaiusAureli usValerius Diocletianus
(284-3 05)
7.Maximin /Marcus AureliusValerius Maximianus
(305 (293)-311)
8.Constantin Cloru /Caius FlaviusValerius
Consta ntinus (Chlorus)(305(293)-306)
9.Galeriu /Caius Galerius Valerius Maximianus
(305 (293)-311)
10. Constantin IcelMare /Flaviu sValerius
Consta ntinus (307(306)-337)
Note:
1. D.Protase, Autohtonii înDacia, București, 1980; N.
Gostar,V.Lica, Societatea geto-dacic ădelaBurebist ala
Decebal,Iași, 1984;M.Comșa ,Daciaînepocalui
Constan tincelMare ,înPontica X,1977,p.215-216; M.P .
Dâmbov ița,H.Daicoviciu,D.Gh.Teodor, L.Bârzu,
IstoriaRomâniei delaînceputurișipână însec. al
VIII-lea ,București, 1998; N.Zugravu, Istoria romanității
nord-dunăr ene(sec.II-VIII).Contribuții laetnogenez a
românilor, Iași, 1994; Istoria militară apoporului român ,
vol.I,(comisie decoord.),București, 1984; I.Ioniță,
Dinistoriașiciviliza țiadacilorliberi, Iași, 1982, p.52;
Enciclop edia arheologiei siistoriei vechi aRom âniei, vol.
II,(coord.C-tin Preda), București, 1996, p.21-22.
2.N.Zugravu,Op.cit. ,p.121.
3. Ibidem .
4.Ibidem .
5. Dicționar deistorie veche aRomâniei, (coord.
D.M.Pippidi), București, 1976, p.375-376.
6. Gh.Bichir, Geto-daci idinMuntenia înepoca
romană ,București, 1984; M.Comșa, Op.c it. ,p.215.
7. N.Zugravu, Op.cit. ,p.121; Enciclopedia arheologiei
siistoriei vechi aRomâniei, (coord. C-tin Preda), vol.II,
p.22.
8. Gh.Bichir, Carp iiînliteratura română șistrăină ,în Studiișicercetări deistorie veche -SCIV ,22,2,1971,
p.179-189;I.H.Crișan, Burebista șiepoc asa,București,
1975, p.243.
9. Vezitextele (culese deautor)dinultimaparte a
articolulu i-Izvoarescrise despre carpi.
10. Ibidem .
11. Gh.Bichir, Cultura carpică ,București, 1973, p.147-
185; Enciclopedia arheologieisiistoriei vechi a
Românie i ,vol.I,(coord.C-tinPreda), 1994, p.254-257;
S.Sanie, Civilizația roma nălaestdeCarpa țiși
romanitatea peteritoriul Moldov ei(sec. II-III) ,Iași,1981,
p.19-20.
12. Gh.Bichir,Op.cit. ,p.159.
13. Ibidem .
14. V.Pârvan, Getica.Oprotoistor ieaDaciei ,
Bucur ești, 1982, passim .
15. Gh.Bichir,Op.cit. ,p.155, 157.
16. I.Nestor, B.Mitrea, înIstoria Rom âniei ,I,1960, p.
647-700; C.Patsch, Carp i ,RE, col.160 8-1609 ,
U.Kahrstadt, DieKarpodaken ,1912, p.86-87, apud
Gh.Bichir, Op.cit. ,p.155; Enciclopedia arheologiei ,vol.I,
(coord.C-tin Preda), p.254.
17. U.Kahrst adt, Op.ci t. ,p.86-87,apud Gh.Bi chir,
Op.cit. ,p.155.
18. Gh.Bichir, Op.c it. ,p.156;Idem, Carpii înliteratur a
românășistrăină ,p.180.
19. Aurelius Victor,Caesar es ,39,43,înFontesHistoriae
Daco-Romanae, II(colectivdeautori),1970, p.23.
20. Gh.Bichir,Cultura carpică ,p.156.
21. E.M. Constant inescu,Aspecte privind evoluția NE
Munteniei însec.II-XId.Hr. Considerații bazate pe
analiza unor desco peririfortuitedinJudeț ulBuzău ,în
Mousaios ,V,1999, p.19,29.
22. Gh.B ichir, Op.cit. ,p.156.
23. Zosimos, NeaHistoria ,IV,34,înFontes Historiae
Daco-Romanae ,II,p.301.
24. Gh.Bichir,Op.cit. ,p.156- 157.
25. Ibidem .
26. Dicționar deistorieveche aRomâni ei, (coord.
D.M.Pipp idi),p.134.
27. Gh.Bichir,Op.cit. ,p.161- 162.
28. M.Tzony ,Descoperirilecarpice delaGura
Nișco vului (jud. Buzău) ,înCarpica ,X,1978, p.147;C.
Scorpan, Contribuț iiarheologic elaprobleme leetnice ale
Dobroge iantice ,înPontica ,I,1968, p.342-364; Gh.
Bichir, Precizări înlegăturăcuunele lucrări recent
apărute ,înS.C.I.V. ,22,1971,4,p.663-669; Idem,
Descoperiri carpice înregiunea Galați ,înDanubiu s ,I,
1967, p.115-127; Idem,Cultur acarpică ,p.163.
29. D.Protase, U ncimitir dacic laSopo ruldeCâmpiei ,
Bucur ești, 1976, p.124; M.Tzony, Op.c it. ,p.147.
30. Gh.Bichir, Raportasupra cercetăr ilordelaBonțești ,
înMateri ale ,V,1959,p.257-264;Idem, Desc operi ri
carpice înregiunea Galați ,p.117-118; Enciclopedia
arheologi ei ,vol.I,p.195.
31. Gh.Constantinescu, Anton Paragină,Cercetările
arheologicedelaBudești-Cotești,jud. Vranc ea ,în
Materiale ,XIV,Tulcea,1980, p.468-479.
-34 -ISTOR IE,CULTURĂ

-35 -ISTORIE, CULTURĂ
32. Gh.Bichir ,Cultura carpi că ,p.217; Idem, Geto-dacii
dinMuntenia înepoca romană ,p.123.
33. M.Comșa, Gh. Constantinescu,Depozitul de
unelteșiarme dinepoca feudală timpurie desc operit la
Dragosloveni, jud. Vran cea ,înS.C.I.V. ,20,1969, 3,
p.425-435; V.Bobi, Contribuții larepertoriul arheol ogical
jud.Vrancea. Dovezi alecontinuită țiidelocuire dinsec.
II-IIId.Hr. ,înVrance a ,4,1981, p.107; Gh.Bichir,Cultura
carpică ,p.217;Idem, Geto-dacii dinMuntenia înepoca
romană ,p.123.
34. Gh. Bichir, Cultura carpică, p.29-70, 217
(Planșa1),219(Planșa 3);V.Bobi, Op.cit. ,p.103, 106.
35. Ibidem .
36. S.Sanie,Op.cit. ,p.77-78; IonIoniță, Op.cit. ,p.19-
99.
37. Gh.Bichir, Op.cit. ,p.29.
38. M.Brudiu,Oamforăcuuleidemăsline dinsec.
II-IIIe.n.descop erită laSchela ,jud.Buzău ,înM.N. ,3,
Bucure ști,1976, p.159;Gh. Bichir, Geto-dacii din
Munten iaînepoca romană ,p.123.
39. Ibidem .
40. S.Moritz, N.Hartuc hi,Săpăturile delaȚifești ,în
Materia le ,VIII, București, 1962, p.521-525; Gh.Bichir,
Descop eriricarpice înregiunea Galați ,p.115-127.
41. Gh.Bichir, Pătrundere asarma țilorlaDunărea de
MijlocșideJosșirelațiilelorcugeto-d acii ,înMuzeul
Națion al-M.N. ,3,1976,p.123;Idem, Geto-dacii din
Munten iaînepoca romană ,p.99.
42. Idem, Op.cit. ,p.123.
43. I.T.Dragom ir,Cercetările arheol ogice depevalea
Călmăț uiului (reg. Galați) ,înMateriale ,III,1957, p.295-
312;Gh.Bichir, Op.cit. ,p.99.
44. V.Teodoresc u,M.Peneș ,Matriceadeincidență a
siturilorarheologic edelaBudureasca ,înAnuarul
Muzeul uideIstorie șiArheologie Prahova -A.M.I.A.P. ,I,
1984, p.70,fig.1;I.T.Dragomir, Săpăturile arheologice
intrprinse laBălteni, (r.Făurei, reg.Galați) ,înMateriale ,
VIII,1962, p.11-21;Idem,Săpăturile arheologice
delaLargu (r.FilimonSârb u,reg. Galaț i) ,în
Materiale, VI,1959, p.497-50 8;Gh.Bichir ,Noicontri buții
lacunoașt erea culturiimater iale acarpilor ,în
S.C.I.V. ,16,1965,4,p.686;Idem,Cultura carpic ă. ,
p.25,58.
45. V.Teodorescu, Desp recultu raIpotești-Cândeș ti
în lumina cercetărilorarheologice din NE
Munteniei (reg. Ploiești)S.C.I .V. ,15, 1964,
p.485-504; Gh. Bichi r,Geto-dacii dinMuntenia în
epoca romană ,p.123; Enciclopedia arheologiei ,vol.I,
p.312.
46. Gh.Bichir, Op.cit. ;Idem, Cultura carpică, p.217.
47. M.Tzony, Cont ribuții laproblema răspândirii carpi –
lorlaDunărea deJos ,p.345-348; Gh.Bichir, Geto-dacii
dinMuntenia înepoca romană ,p.99.
48. E.M. Constantinescu, Descoperiri arheologice din
sec.II-IVe.n.delaIzvoru-Dulce, com. Merei,jud.Buză u ,
înS.C.I. V.A. ,29,1978, 1,p.123-138.
49. M.Tzon y,Op.cit. ,p.345-348; Gh.Bichir, Op.cit. 50. Cam paniile 1999 -2000,în Cron icacercetărilor
arheo logice dinRomân ia ,(Colectiv deautori: Eugen
Marius Cons tantin escu, MihalacheBrudiu, Mihaela
Denis iaLiușnea, DorinSârbu,Sebastian Matei),
București, 2001, p.179-182.
51. Gh.Bichir,Op.c it. ,p.123.
52. Ibidem .
53. Idem, Noi contrib uții lacunoașterea culturii
materiale acarpilor ,p.676,hartafig.1;Idem, Geto-dacii
dinMuntenia înepoca romană ,p.99.
54. E.M.Const antinescu, Unmorm ântdinperioada
migrați ilordescope ritlaBalta-A lbă, jud. Buzău ,în
Mousa ios ,II,Buzău, 1978, p.22-25.
55. Victor Teodoresc u,Marinela Peneș, Desprecultura
Ipotști -Cândeșt iînlumina cercetări lorarheologice dinNE
Munte niei(reg. Ploiești) ,înA.M.I.A.P. ,I,1984, p.11-50.
56. Ibidem ,p.101, n.4.
57. Gh.Diaconu, Dorin Popescu, N.Cons tantinescu,
S.Morint z,Șanti erularheologicdelaTârgș or ,în
Materiale ,VI,1959, p.727-745; M.TzonyînContrib uții
laproblem arăspâ ndiriicarpilorlaDunărea deJos ,
p.147-161, combate prezența carpil orînaceastă zonă.
58. M.Tzony, Op.cit. ;Gh. Bichir, Cultura carpică ,
p.163.
59. Ibidem .
60. Ibidem .
61. Estevorba despreatacur ileșiincursiunile carpice
desfășurate împotriva Imperiul uiRoman înurmacărora
s-au pututstabilicarpii înMuntenia -cf.M.Tzony ,Op.cit.
62. Gh.Bichir, Op.c it. ,p.163,referindu-se launele
descoperiri delaMătăsaru,jud.Dâmb ovița,București-
Militari ș.a., formulează ipoteza pătru nderii unor grupuri
decarpi șiinstalare alorînașezăriledacilor liberi din
Muntenia. M.Tzon y,înContribuții laproblema răspândi rii
carpilor laDunărea deJos, p.156susținecăpebaza
materialelor desco perite înașezările din jurul
Bucureștiului (Militari,Tei, Străulești ș.a.), cașidin
așeza reașinecropoladelaTârgușor, precum șidin
analiza mater ialelo rdelaDulceanca este aproape
imposibil deademonstra opreze nțăcompactă acarpi –
lorînmediul culturiiChilia-Militari.
63. M.Tzony ,Op.cit . ,p.157.
64. E.M. Constntinescu, Memoria pământu lui, p.65-
66;Idem, Aspecteprivind evoluți aNEMunteniei în sec.
II-XId.Hr. Considerații baza tepeanalizaunordescoperiri
fortuiteînjud.Buză u ,înMousa ios ,V,1999, p.21.
65. Gh.Bichir,Op.cit. ,p.182.
66. Idem,Geto- daciidinMuntenia înepoca romană ,
p.104;Idem,Cultura carpică ,p.182-183;Enciclopedia
arheologiei ,vol.I,p.260.
67. Gh.Bichir, Op.cit . ,p.184-185; Izvoa releantice ne
informează căînsec. III-IV d.Hr. auavut locnumeroase
conflicte întrecarpi șiroman i,înurma aces torlupte unii
împă rațiauprimittitlul onori ficdeCarpicus Maximus –
celmai mareînvingă toralcarpilor. Întotalaufost
atribuite deSenat 21detitluri,dovadă anumer oaselor
luptecare s-audus.