Dennis Theodor PÂRJU [630283]
1
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din IAȘI
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice
ȘCOALA DOCTORALĂ
Domeniul de studiu: SOCIOLOGIE
REFERAT DE CERCETARE NR. II.
CAUZE ȘI FORME ACTUALE ALE DEVIANȚEI
ȘCOLARE
TITLUL TEZEI DE DOCTORAT:
MODELE ACTUALE DE EXPLICARE A DEVIANȚEI ȘCOLARE
Coordonator:
Prof.univ.dr. Dumitru STAN Doctorand: [anonimizat] – Theodor PÂRJU
Decembrie 2019
2
CUPRINS
CAUZE ȘI FORME ACTUALE ALE DEVIANȚEI ȘCOLARE ………………………….. …………….. 3
I. Agresivitatea, violența și vandalismul școlar ………………………….. ………………………….. …….. 4
I.1. Agresivitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
I.2. Violența școlară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 9
I.2.1. Cauzele violenței școlare ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
I.2.2. Prevenirea violenței școlare ………………………….. ………………………….. ……………. 15
I.3. Vandalismul școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 17
II. Bullying și cybberbullying ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
II.1. Bullying -ul în spațiul școlar ………………………….. ………………………….. …………………… 22
II.2. Strategii și măsuri de prevenire a bullying -ului în mediul educațional ……………………. 25
II.3. Cyberbullyingul sau agresiunea pe internet ………………………….. ………………………….. . 26
III. Fuga de la școală, absenteismul și abandonul școlar ………………………….. …………………… 28
III.1. Fuga de la școală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 28
III.2. A bsenteismul școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
III.2.1 Cauzele absenteismului școlar ………………………….. ………………………….. ……… 31
III.3. Abandonul școla r ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 31
III.3.1. Cauzele abandonului școlar ………………………….. ………………………….. ………… 34
IV. Copiatul, o formă de furt educațional? ………………………….. ………………………….. …………. 35
V. Tinerii elevi și consumul de substanțe interzise ………………………….. ………………………….. . 38
VI. Suicidul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 43
VII. Piramida devianței școlare sau evaluarea impactului devianței în școală ……………………. 48
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 49
3
CAUZE ȘI FORME ACTUALE ALE DEVIANȚEI ȘCOLARE
Începem incursiunea noastră în studierea și analizarea principalelor forme și cauze ale
fenomenului devianței școlare prin i ntermediul prezentului referat , intitulat Cauze și forme
actuale ale devianței școlare .
Înainte de toate, trebuie să plecăm de la următoare precizare: fenomenul devianței școlare
este unul de extrem de vast cu diverse ramificații, iar, pentru a studia totalitatea formelor și
cauzelor acestui fenomen ar trebui să ne alocăm , poate, o întreagă lucrare creionând în jurul
acestui subiect. Pe de altă parte, gândindu -ne că fiecare manife stare delincvențială di n școală are
o dinamică proprie reprezentând o formulă unică în raport cu variabile le cauzale, vom
concluziona că marea varietate a factorilor cauzali creează o dificilă apreciere a acestor opinii
sub rap ortul validității lor absolut e.1 Prin urmare, analizând literatura de specialitate se constată
că, devianța școlară oglindește în oceanul spațiului educațional o constelație de forme pe care am
ales să le prezentăm în rândurile următoare, într -o formă succintă, în ideea identificării, definirii
și înțelegerii contextului producerii actelor cu caracter indezirabil, manifestate de către elevi în
spațiul școlar. Totodată, dacă ne raportăm la formele propriu -zise de manifestare a fenomenului
devianței școlare, în acest sens literatura de s pecialitate ne prezintă opinii distincte , dar
convergente.2
Cercetând contextul și tipologia formelor devianței școlare din perspectiva populațiilor
vulnerabile , sociologul ieșean, Vasile Miftode3, fondatorul secției de Asistentă S ocială la
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ne prezintă o serie de acte deviante / delincvente
pe care le putem întâlni în spațiul școlar:
a) violența verbală ( la adresa colegilor sau la adresa profesorilor);
b) violența prin agresiuni fizice, ,,cu arme albe ” (cuț ite, bombe lacrimogene, cutters etc);
c) agresiuni cu arme de foc;
d) degrada rea bunurilor școlare (clădiri, aparate electronice, cărți etc);
e) luarea cu asalt a unităților școlare de către tinerii spărgători;
1 https://andreivocila.wordpress.com/2010/03/11/cauze -si-forme -de-manifestare -a-deviantei -scolare/ , accesat în data
de 20.08.2019, ora 13:00.
2 Ana–Maria Dodu, Violența școlară. Percepția violenței în relația profesor elev , Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Brăila, 2010, p. 24.
3 Vasile Miftode, Tratat de asistență socială , volumul I, Editura Fundației AXIS, Iași, 2003, p.104.
4
f) grevele profesorilor care solicită măsuri ferme și clasarea ca unități sensibile a școlilor cu
astfel de probleme sau declararea spațiilor respective zone de educație prioritară (Z.E.P);
g) delincvența școlară ca prelungire a delincvenței sociale, în general;
h) școala – ghetou (prin proliferarea unor fenomen e disfuncționale din spațiul familial în
spațiul școlar: violența domestică, abuzul asupra copiilor, etc);
i) absenteismul școlar ca mijloc și ,,strategie” de promovare a delincvenței (poate fi evitat
sau restrâns dacă părinții și școala ar exercita un control sistematic asupra fol osirii
timpului de către copii.
Concentrându -ne pe enumerarea anterioară realizată de către Vasile Miftode , vis-a-vis de
manifestările deviante / delincvențiale care se regăsesc în spațiul educațional, în paginile
următoare , consultând literatura și studiile de specialitate, vom prezenta și explica principalele
formele actuale ale fenomenului devianței școlare .
I. Agresivitatea, violența și vandalismul școlar
Începem analiza și explicarea agresivității, violenței și vandalismului școlar prin
consultarea lucrării filozofului român, Gabriel Liiceanu4, intitulată Așteptând o altă omenire .
Examinând răul și manifestările sale în tabloul omenirii , Gabriel Liiceanu este de părere că răul
constit uie o parte din specia și natura umanității . Continuând u-și ideea , filozoful argumentează
faptul că, oamenii , încă din cele mai vechi timpuri au fost capabili de a manifesta cele mai
cumplite forme de agresivitate și opresiune asupra semenilor.
Raportându -ne la tema noastră și a nalizând spu sele filozofului , în contextul formelor de
agresivitate din școală, se poate aprecia faptul că elevul în procesul de comitere a l actelor
agresive este influențat de o serie de factori: a) patromoniul ereditar; b) mediul socio -cultural; c)
trăsăturile de personalitate . Astfel, p ornind de la influențele factori lor bio-psiho -socio-culturali ,
în paginile următoare , vom prezenta principalele forme ale agresivității elevilor în spațiul școlar ,
axându -ne expres pe cauzalitate a și efectele nociv e ale acestora asupra elevilor și nu numai.
4 Gabriel Liiceanu, Așteptând o altă omenire , Editura Humanitas, București, 2018, p.9.
5
I.1. Agresivitatea
Potrivit cercetătoarei Maria Sandu , începuturile perioade i agresionale în viața ființei
umane rămâne un domeniu absolut rezervat supozițiilor .5 Ceea ce putem aprecia cu certitudine
este că, din geneză, f iința umană a fost înzestrată ereditar cu manifestări și instincte cu caracter
agresiv, față de mediul înconjurător, animale sau ceilalți semeni. Cu toate acestea, în prezent,
problema agresivității umane nu a suferit prea multe modificări în agenda conduitelor umane. De
altfel, putem cons tata că și în zilele noastre, în scena vieții sociale apar situații care generează
stări și situații de conflicte, iar multe dintre acestea se pot tran sforma cu ușurință în
comportamente cu caracter agresiv .6
Studiind tentințele și manifestările înspre agresive ale indivizilor în laboratorul s ocial, în
cursul de ,,Psihologie S ocială ”, Ștefan Boncu7 argumentează că , agresivitatea constituie unul
dintre conduitele sociale extrem de greu de definit. Specialis tul în științe comportamentale
consideră faptul că, agresivitatea este înțeleasă din perspectiva teoretică ad optată de către
cercetător. Totodată, un comportament c are este considerat agresiv ține de modelele și
standardele socio -culturale ale percepătorului. Ceea ce putem preciza cu siguranță este că , în
lume există culturi în care viole nța este privită ca ceva normal și firesc.
Axându -ne pe studierea manifestărilo r agresive ale indivizilor în spațiul social, și
consultând literatura de specialitate, în ceea ce privește conceptul de agresivitate, observăm că
acesta a dobândit o serie de abordări și diverse definiții, fiind considerat în mediul științific unul
dintre cele mai studiate și cercetate concept e.8
Analizând terminologia agresivității , din punct de vedere etimologic, termenul provine
din latinescul aggresio care înseamnă a ataca . Ceea ce caracterizează conduita agresivă este
acțiunea de a ataca, de a periclita sau de a desfința un obiect sau o vietate într-un mod conștient,
voit sau în afara exercițiului rațional al gândirii. O definiție mai amplă a agresivitității își
5 Maria Sandu, Violența familială – factor de risc în delincvența juvenilă , în Revista de Cercetare și Intervenție
Social ă, Volumul 23, 2008, pp.63 -82.
6 Marius Crăciun, Agresivitatea și violența în sport. Considerații psihologice , în Palestrica Mileniului III ‒
Civilizație și Sport Volumul VIII, Nr. 1 (27), Martie 2007, 5‒7, Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației. ,p.5
7 Ștefan Boncu, Comportamentul agresiv , în Cu rsul de Psihologie socială, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, 2004.
8 Okros Norberth -Ioan, Agresivitatea, Trăsăturile accentuate de personalitate, Depresia și locul controlului la
deținuții cu abuz de substanțe , , în Revista Școlii Doctorale – Studia Doctoralia . Psychology and Educational
Science, Vol. VI, nr. 9 -10, 2015, Universitatea din Bucur ești, p.37.
6
concentrează atenția asupra legăturii dintre psihic și fizic adică , mai exact cercet area dimensiunii
materiale și psihologice a producerii actului agresiv. Mai exact , această conexiune dintre fizic și
psihic reprezintă aceea stare aferentă sistemului psihofiziologic. Cu alte cuvinte, î ndividul
manifestă comportamente și conduite ostile în plan conștient, țelul acestora fiind distrugerea,
degradarea, constrângerea, negarea sau umilirea unei ființe sau unui lucru investit cu o anume
însemnătate .9
Păstrând aceeași linie explicativă cu privire la înțelegerea și elucidarea agresivității
umane, Trofaila Lidia10 arată că, dacă ne raportăm la tipologia comportamentele ființelor umane,
acestea sunt constituite în jurul condițiilor și împrejurărilor vieții sociale, respectiv cerințelor
expansive și poate nejustificate ale societății. Menținând aceeaș i linie explicativă, autoarea
precizează că societatea are un rol primordial în acutizarea situațiilor de agresivitate dintre
indivizi . Pentru a ține pasul cu standardele și cerințele sociale , actorii sociali apelează la conduite
agresive și opresive în interacțiunile cu ceilalți semeni , rezultând astfel un carusel al agresivității
care se pare că nu se mai oprește.
Fiind un subiect cu o deosebită relevanță în scena științifică mondială , o serie de
cercetători din domeniile sociologiei, psiho logiei, pedagogiei ș.a.m.d. au fost interesați de studiul
și explicării conduitelor agresive în rândul indivizil or. În cele mai multe cazuri specialiștii au
asociat agresiunile umane cu manifestările cauzatoare de violențe, ce au ca scop rănirea altor
indivizi sau distrugerea unor bunuri. După o serie de investigații s-a ajung la concluzia că, nu
toate manifestările agresive au scopul și intenția de a produce rău , în foarte multe situații
conduita agresivă ține stict de latura psihică a omului , condus de ma nifestări impulsive sau
instinctuale ce nu se presupunn în mod direct un ui control ce ține de sfera conștienței.11
9 Marcela -Mădălina Macovei apud, Constantin Păunescu, Agresivitatea și condiția umană , Editura Tehnică,
București, 1994, p.15.
10 Trofaila Lidia, Agresivitatea adulților implicați în activitățile sociale , în Revista de Psihologie. Pedago gie
Specială. Asistență Socială, 2016, nr. 1 (42),. Universitate de Stat din Tiraspol. pp. 75 -85.
11 Trifa Ioan, Trifa Claudia, Agresivitatea timpurie și predicția comportamentel or violente , în Fascicula Educație
Fizică și Sport, Analele Universității din Oradea, 2012. p.67.
7
Studiind instinctele agresive ale ființei umane, Bogdan Popoveniuc precizează că
referitor la problematica agresivității umane, considerată ca fiind un factor nativ și mai ales
responsabil de existența manifestărilor violente în societate , agresivitatea a constituit un subiect
important pentru studiile și cercetările psihologiei genera le. Cercetătorul notează că teoriile care
evidențiază descendența animală a omului (axiomă de bază a cercetării biologice) a u neglijat
multă vreme importanța genetică a factorilor culturali, la fel cum reacțiile colosale din part ea
determinismului cultural sau celui social nu au făcut decât să ofe re o altă schiță deformată și
unilaterală asupra naturii umane. În opinia cercetătorului, pentru a putea evidenția cu adevărat
cauzalitatea și factorii care predispun pe individ la manifestări agresive , studiul agresivității
umane trebuie să fie realizat d in mai multe perspective.12
O altă cercetătoare, Claudia Marian , argumentează ideea că , din cele mai vechi timpuri
agresivitatea umană a fost prezentă în societățile umane, făcându -și apariția și în prezent în
diverse spații geografice, tradiții culturale, regnuri. De la natură animalul și umanul au fost
înzestrați cu instincte și manifestări cu tentă agresivă.13 Continuându -și ideea , autoarea este de
părere că manifestările agresivității sunt distinctive, în funcție de categoria din care fac parte .
După cum preciza anterior și Ștefan Boncu, agresivitatea se raportează la contextul socio –
cultural s au perioada istorică în care se manifestă .14
Având în vedere mențiunile prezentate anterior, ar fi cazul să definim într -o formă
succintă agresivitatea umană. C onform cercetărilor și studiilor de specialitate din mai multe
științe15 a reieșit faptul că, agresivitatea umană ar putea fi caracterizată ca fiind:
‒ o conduită natural ă, fire ască pe care o dobândesște din naștere fiecare ființă umană ;
‒ un fenomen social generat de constrângerile, inegalitățile și stardardele societății ,
precum și al dificultăților vie ții în colectivitățile umane, determinând astfel pri ntre indivizi
diverse reacții la frustrare;
‒ un co mportament învățat.
12 Bogdan Popoveniuc apud, Sorin -Tudor Maxim și ceilalți , Violența în sport , Editura Universității “Ștefan cel
Mare” din Suceava, 2006, pp. 27 -65.
13 Claudia Marian, Agresivitatea în școală. Determinări. mecanisme și traiectorii , Editura Limes, Cluj -Napoca,
2011, p.9.
14 Ibidem , p.9.
15 Angela Potâng, Ina Botnari, Teorii explicative ale agresivității , în Studia Universitas Moldaviae, 2018, nr.5, Seria
,,Științe ale Educației”, p. 126,
8
Tot î n contextul agresivității umane, se pot evidenția mai multe tipuri ale agresivității:
agresivitatea nediferențiată, ocazională, fără un răsunet antisocial obligatoriu;
comportamentul agresiv propriu -zis, polimorf și cronic, în care se include și
comportamentul criminal;
comportamentul agresiv ca expresie integrantă, nemijlocită a unei stări patologice,
fie consecutivă unei afecțiuni neuropsihice preexistente, fie dobând ită.16
Întrând în sfera agresivității educaționale, c onform studiilor realizate în mediul școlar de
către cercetătoarea Cristina Neamțu17, se observă că, începând cu perioada anilor 90, în mediul
școlar se produce o schimbare semnificativă a modului de inter pretare dar și a tipurilor de
intervenție în cazul agresivității în rândul elevilor.
În concordanță cu cercetările Florindei Golu , în zilele noastre violența și vandalismul se
regăsesc cel mai mult în tipologia agresivității școlare. Făcând o comparație cu agresivitatea din
școli de acum aproximativ trei decenii care era considerată un fenomen disfuncțional /anormal ,
astăzi în registrul unităților educativ e manifestările agresive ale elevilor sunt din ce în ce mai
tolerate și considerate firești în spațiul educațional, obligând astfel cadrele didactice și educatorii
să își schimbe perspectiva și modele de lucru cu elevii.18
Într-un alt studiul științific , intitulat Manifestarea agresivității în spațiul școlar
cercetătoarea, Elena Losîi19 evidențiază că agresivitatea școlară staționează sub umbrela
conduitelor influențate de regulam entele și regulile instituționale. În acest context , școala ca
principala instituție care asigură și furnizează educația formală elevilor , ghidată de reguli și
norme instituționale , prevăzute în regulamentele șco lare, poate influența apariția
comportamentelor agresive în rândul actorilor educaționali.
Între principalele surse ale agresivității regăsite în instituți a școlară, autoarea enumeră
următoarele:
a) conceperea și realizarea relației pedagogice exclusiv ca relație de putere ; b) decalajul
între aspirațiile / valorile elevilor și oferta practica școlară ; c) atitudinile și conduitele
profesorilor față de elevi ; d) tipul de disciplină promovat de către educator ; e) tipologia
16 Marius Florea apud, Virgil Dragomirescu, Determinism și reactivitate umană , București, Edit. Științifică, 1990.
17 Cristina Neamțu în Laurențiu Șoitu și Cornel Hăvârneanu (coord), Agresivitatea în școală, Editura Institut ul
European, Iași, 2001, p. 21.
18 Florinda Golu, Manual de psihologia dezvoltării , Editura Polirom, Iași, 2015, p.190.
19 Elena Losîi, Manifestarea agresivității în spațiul școlar , , în Revista de Psihologie, Pedagogie Specială, Asistență
Socială , nr. 5 / 2006 , Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, pp. 41 -53.
9
profesor ului și valorile promovate de aceste ; f) nedreptățile provocate de profesori în relațiile cu
elevii ; g) dinamismul elevilor h) funcția de selecție a școlii care generează competiții între elevi;
Conform enumerării anterioare, se poate observa faptul că, în med iul școlar conduitele
elevilor sunt în interdependență cu atitudinile, stilul de comunicare și disciplină promovate de
către cadrul didactic în relația sa cu elevii. Totodată, pe fondul unor neînțelegeri cu autoritatea
școlară și normele acesteia, cauzate de o inadaptare în ceea ce privește specificul și modelele
comportamentele promovate de către școală, elevul va reacționa cu ostilitate atunci când simte
sau cred e că i s -a făcu t o nedreptate . Aceste manifestări agresive cauzate de frustrarea și furia
împotriva instituției educaționale po t provoca viitoare comportamente ce țin de sfera
vandalismului școlar , despre care voi vorbi în paginile următoare.
I.2. Violența școlară
Urmă rind în plan istoric manifestările agresive ale populației umane, Badea Flo rentina
Cerasela20 subliniază că, încă de la începuturile comunităților umane, indivizii au recurs la
diverse comportamente agresive manifestate prin violența față de ceilalți se meni (loviri, crime,
violuri) sau față de natură (poluări, distrugeri), până la dereglările relațiilor între stare care pot
declanșa războaie. În acest context putem observa faptul că violența este caracterizată de marii
gânditori și specialiști din diverse domenii ca fiind un factor regresiv al civilizației umane.
Dacă violența socială a existat în meniul colectivităților umane încă de l a începutul erei
omului pe pământ , studiile relevă faptul că violența în școală dăinuiește în scena educațională de
la primele apariții ale învățământului formal. Pe parcusul anilor, odată cu schimbările socio –
culturale și pe măsură ce mai mulți copii au urmat școala, violența instituțională dintre elevi a
căpătat fo rme noi.21 Situațiile și agresiunile dintre elevi și profesori au lăsat semne de întrebare
printre actorii educaționali dar și decidenții politici.
Deși nu este o noutate în scena socială și educațională , violența școlară a devenit o
problemă majoră de îngrijorare pentru actorii educaționali și nu numai. O serie de cercetări și
investigații ale Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură efectuate în
20 Badea Florentina Cerasela, Violența și agresivitatea în școală: forme severe de devianță școlară , Editura
Hoffman, Caracal, 2011, p.9.
21 Laura L. Finley, School Violence , Second edition, Publishing H ouse ABC -CLIO, LLC, Santa Barbara California,
2014, p. 3.
10
unitățile educative din mai multe țări din lume au stabilit că violența școlară persistă și, cu pași
repezi se va concretiza într -o maladie care se va răsfrânge asupra procesului instructiv educativ.
Conform rapoartelor prezentate public de către reprezentanții UNESCO, în majoritatea școlilor
investigate s-a constatat faptul că formele comune de violență includeau lipsa de respect față
cadrele didactice , bullying, diverse forme de hărțuire și violență letală (gravă) .22
Din punct de vedere cronologic, f enomenul violenței școlare a luat amp loare în țările
occidentale pe la inceputul anilor 90. În Romania, violența din unitățile educative a intrat în
vizorul mass -mediei ceva mai târziu, mai exact la sfărșitul anului 2005.23 Începând de atunci
mass -media românească a început să relateze diverse cazu ri și situații de violență cu caracter
fizic și psihic, manifestate de elevi și cadre didactice în școlile și unitățile educative. Incidența
cazurilor de violența școlară a crescut într-un mod alarmant, dezvoltându -se și transformându -se
într-un fenomen global.
În rândurile următoare pornind de la violența umană, vom încerca să definim conceptul
de violență școlară , împreună cu caracteristicile și tipologiile sale , urmând apoi să de pistăm
cauzele și efectele s ale.
Potrivit cercetătorilor Florin -Mihai și Alina Cornelia Cărioară24, conceptul de violență
suscită se regăsește în literatura de specialitate având numeroase definiții, cu multiple
suprapuneri și particularizări. Din punct de vedere etimologic, termenul se e xtrage din latinescul
vis, care înseamnă forță . Astfel, se reliefează ideea de putere, de dominație, de folosire a
superiori tății fizice asupra celuilalt. Analizând violența umană din punct de vedere psihologic ,
putem afirma că violența constituie acea conduită agresivă, exprimată și manifestată de către
indivizi pe căi socialmente indezirabile.25
Într-un studiu realizat în anul 2010, de către reprezentanții I nspectoratul Școlar Județean Cluj
– Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Cluj26, ne este prezentată
clasificarea formelor de violență școlară conform gradului de gravitate ale acestora în spațiul
22 Jeffrey A. Daniels, Mary C. Bradley, Preventing Lethal School Violence , Publishing H ouse Springer
Science+Business Media, 201 1, p.1
23 Carmen Palaghia, Școala între educație și devianță socială , în Revista de Cercetare și Intervenție Socială –
Volumum 12 / 2006, pp. 81 -89.
24 Florin -Mihai Căprioară, Alina -Cornelia Căprioară, Ce este și ce nu este violența? în Acta Universitatis George
Bacovia. Ju ridica – Volume 2. Issue 2/2013, pp. 479 – 495.
25 Ibidem .
26 Inspectoratul Școlar Județean Cluj, C .J.R.A.E. – Proceduri de intervenție și gestionare a situațiilor de violență în
mediul școlar , 2010 .
11
educațional . Specialiștii au grupat majoritatea formelor de violență școlară în două grupe,
forme ușoare și grave, după cum reiese din rândurile de mai jos.
Forme ușoare ale violenț ei școlare : a) Ton ridicat ; b) Tachinare ; c) Ironie ; d) Poreclire : e)
Insultă ; f) Înjurătură ; g) Intimidare ; h) Scuipare ; i) Instigare la violență ; j) Deposedarea de
obiecte personale ; k) Însușirea bunului găsit ; l) Violarea secretului corespondențe i; m)
Lăsarea fără ajutor; n) Aruncarea cu obiecte – fără consecințe grave ; o) Atingere nedorită ; p)
Refuzul de a îndeplini sarcinile ; q) Indisciplina la ore .
Forme grave ale violenței școlare : 1. Hărțuire 2. Abuz de încredere 3. Amenințare 4.
Înșelăciune 5. Șantaj 6. Calomnie 7. Seducție 8. Lipsirea de libertate a persoanei 9. Ultraj 10.
Ultraj contra bunelor moravuri 11. Tulburarea liniștii publice l2. Pălmuire 13. Îmbrâncire 14.
Trântire 15. Imobilizare 16. Lovire/bătaie 17. Încăierare Lupte de grup 18. Constituirea unui
grup infracțional organizat 19. Aruncarea cu obiecte – cu consecințe grave .
Examinând aceste forme ale violenței din școală, putem observa faptul că școala , de la
rolul și obligația esențiale de a educa elevi și de a forma tinere caractere , a ajuns să se confrunte
cu o serie de situații și conduite violente care au pătat blazonul instituției educative . Violențele
școlare din ultima perioadă au transformat școala dintr -o instituție care promovează bune practici
și valori într-un loc unde se exacerbează violențele importate din mediul societal. 27
În același context al conduitelor violente în spațiul școlar, în studiul științific intitulat,
Violența în școală , Mihaela Jigău28 și colaboratorii apreciază că fenomenul violenței școlare a
intrat în atenția societății contemporane , a instituțiilor specializate dar și a organizații
neguvernamentale . Aceste organisme au rolul de a monitoriza violen ța în școli, propunând
măsuri și strategii de prevenție și interve nție sustenabile.
Realizând o retrospectivă a violenței școlare regăsite în izvoarele literaturii românești ,
expertul în științele educației, Ana -Nicoleta Grigore29, autoarea lucrării Violența în context
educațional , amintește că în literatura autohtonă apar unele lucrări în care se ilustrau diversele
forme ale violenței școlare practicate în perioada respectivă. Așadar , în literatura românească se
regăsesc scrierile lui Ioan Creangă , Ion Luca Caragiale sau Eugen Ione scu în care se expun
practicile și modelele care predominau în școala românească nu cu mult timp în urmă. Autoarea
27 Dorina Sălăvăstru, Psihologia educației , Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 262 -263.
28 Mihaela Jigău et al , Violența în școală , Institutul de Științe ale Educației Unicef, Editura Alpha MDN, București,
2006. p.13.
29 Ana-Nicoleta Grigore, Violența în context e ducațional. Forme actuale , Editura ,,Universității Alexandru Ioan
Cuza”, Iași, 2016 , p.21.
12
susține că practica aplicării unor corecții și pedepse fizice era firească și chiar normală, atunci
când conduita elevilor nu era în direcția indicată de dascăl . Ana-Nicoleta Grigore mai afirmă că
până nu demult în școlile patriei , profesorul a fost cel care exercita forme de violență asupra
elevului, fapt coraborat și de pra ctica educațională promovată pe parcursul secolului trecut.
Fiind prezentă în spațiul școlar încă de la început, violența școlară, a lăsat în urma sa un
număr impresionant de victime . În urma incidenței cazurilor de violențe din instituțiile școlare, în
cursul anul 1997 s -a constituit întâlnirirea experților Comisiei Eur opene de la Utrecht , întălnire
în care s -a dezbătut problematica violenței școlare și prioritizarea acesteia ca fiind o provocare
mondială. Din ceea ce observăm, a nul 1997 poate fi considerat începutul luptei contra violenței
școlare, din acel moment, impo rtanți cercetători din spectrul științelor sociale au încercat să
stabilească cauzele fenomenului și ulterior să identifice diverse strategii viabile de prevenție și
intervenție în situațiile de violență educațională .30
Păstrând subiectul globalizării violenței școlare, Eric Debarbieux31, considerat un
veritabil specialist în studierea violenței în spațiul educațional, este de părere că fenomenul
violenței școlare devenit o provocare socio -educațională la nivel planetar , care ține atât de
mediul științific cât și de politicile educaționale adoptate și implementate de către exponenții
aparatului politic.
De la necesitatea intervenției multidisciplinare în cazurile de violențe între elevi a pornit
și Alexandra Angheluș32, care propune că fenomenul violenței trebuie analizat din mai multe
perspective. Cercetătoarea arată că cercetările efectuate de biolog i, psihologi sau sociologi pot fi
imperioase în explicarea multidisciplinară a manifestărilor violente din școală. După cum bine
știm, violența din școală nu își are originea doar în factorii psiho -pedagogici; comportamentele
violente ale elevilor sunt influențate într -o ridicată măsu ră de caracteristicile biologice și socio –
culturale.
Specializată în studierea manifestărilor agresive ale el evilor în spațiul educațional,
Cristina Neamțu relevă că, având în vedere ultimile evidențe statisti ce, conduitele violente sunt
30 Ibidem , p.13.
31 Eric Debarbieux, Violența în școală: o procovare mondială? traducere de Irinel Antoniu, prefață de Egide Royer,
Editura Institutul European, Iași, 2010, p.13 .
32 Alexandra Angheluș, O evaluare generală a cercetărilor și extinderii violenței școlare , în Mihai Curelaru (coord) ,
Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2013, p.
33.
13
cele mai întâlnite în spațiul școlar.33 Așadar, potrivit unor date statistice ce evidențiază aspectele
violenței din spațiul educațional, reiese faptul că, la nivel internațional, în perioada anilor 2010 –
2017 , în urma apelurilor ef ectuate la centrala telefonul ui copilului, au fost înregistrate 126 de
milioane de apeluri, dintre care un procent de aproape 18% (adică aproximativ p atru milioane)
au avut ca subiecte tematica abuz ului, agresivității și violenței asupra copilului incluzând și
manifestări de tip : bullying, abuz emoțional, abuz f izic, abuz sexual și neglijare.34 Aceste
statistici evidențiază spusele specialistului Eric Debarbieux, care observând vicisitudinea
violenței în școli ridică fenomenul violen ței școlare la o scară mondială.
Într-un studiu în care sunt remarcate trăsăturile bio-psiho -sociale ale elevului violent,
Camelia Popa și Adela Magdalena Ciobanu35 notează că elevul cu manifestări agresive se
evidențiază față de ceilalți elevi non -violenți printr -o serie de trăsături personalitate și carențe de
ordin emoțional , printre care putem enumera: a) lipsa afectivității din partea părinților ; b)
instabilitate și labilitate emoțională ridicată ; c) un control deficitar al impulsurilor ; d) un nivel
scăzut al empatiei cu ceilalți semeni ; e) intoleranța la frustrare; f) hipersensibilitate; g)
excitabilitate; h) indiferentismul în relațiile afectiv e; i) traumatisme cranio -cerebrale; j)
hiperactivi tate cu deficit de atenție/ADHD; l) debilitate mintală sau consumul de substanțe
droguri .
Toate aceste trăsături prezentate anterior pot favoriza apariția conduitelor violente în
școală și chiar mai rău pot fi liantul către destabilizarea și fragilizarea elevul din punct de vedere
psiho -social. Consultând literatura de specialitate, observăm că educația și afectivitatea
corespunzătoare primite în sânul familie pot dimin ua șansele ca un copil sau adolescent să
comită acte cu specific violent în spațiul școlar. Expunerea repetată a copilului la violențe și
comportamente antisociale în familie sau în spațiul comuniar , va crea cadrul optim pentru ca
acesta să devină un posib il agresor în spațiul școlar , și în cel mai rău caz să acceadă ca viitor
adult într-o carieră delincventă.
33 Ibidem , p.217.
34 Georgiana Virginia Bonea, Agresivitatea și violența în școlile din România : Bullying și Mobbying , în revista
Calitatea Vieții, XXX, nr. 1, 2019, p. 59 –75.
35 Camelia Popa, Adela Magdalena Ciobanu, Profilul psihologic al elevului violent , în Revista Cercetări filosofico –
psihologice , anul V, nr. 1, București, 2013, p. 107 –118.
14
I.2.1. Cauzele violenței școlare
Referitor la cauzalitatea violenței școlare, Dorina Sălăvăstru36 notează faptul că zonele
urbane și periferice reprezintă factori de risc în apariția și exacerbarea violenței din unitățile
educative. Autoarea consideră că în etiologia violenț ei din școa lă sunt prezenți o serie de factori
și variabile ce țin expres de exteriorul mediului școlar, cum ar fi mediul so cial, mediul familial
dar și diferiți factori ce țin de individ și de personalitatea acestuia.
1. Mediul familial este considerat de majoritatea specialiștilor cea mai proeminentă sursă
de agresivitate în rândul elevilor , caracterizați de psihologi și asistenți sociali ca având un profil
agresiv . În cele mai multe cazuri acești elevi provin din familii dezorganizate / defavorizate care
deseori trăiesc la limita sărăciei, fiindu -le neglijate principalele nevoi și drepturi fundamentale ,
diminuându -le șansele de a crește și se dezvolta normal în plan psiho -socioal . Tot în sfera
factorilor violenței școlare ce își au originea în spațiul familial, mai putem vorbi despre elevii
care nu beneficiază de o atenție adecvată a familiei în plan afectiv și educați onal, respectiv elevi
care provin din familii care nu valorizează educația, familii monoparentale, părinții despărțiți /
divorțați sau în curs de divorț. De asemenea, și nivelul economic al familiei este un factor
important î n apariția conduitelor violente . Fiind confruntați cu numeroase dificultați materiale
unii părinți nu asigură copiilor un trai decent, sau adoptă și aceștia comportamente agresive și
nonconformiste în cadrul familie i sau la nivel comuniar , cum ar fi abaterile de la norma penală
(infracț iunile, delictele), consum ul de alcool și droguri , viol ența domestică, abuzul copiilor sau
negli jența . Toate aceste conduite negative afectează într -o măsură ridicată comportamentul
elevului în școală, comunitate sau în grupul de egali. Tot în acest context, î i mai putem menționa
și pe părinții care nu impun anumite reguli copiilor, fiind în raport cu copiii lor prea permisivi și
neinteresați de situația și comportamentul odraslelor din școală.
2. Mediul social – Fiind un important pilon în întărirea conduitelor indezirabile în rândul
copiilor, raportat la violența elevilor în spațiul școlar , mediul social cuprinde mai multe surse de
influență. Printre sursele socialului care pot favoriza apariția conduite lor violente în mediul
educațional, am putea en umera: a) situația economică; b) deficiențele organismelor de control
social; c) inegalitățile sociale; d) criza valorilor morale; e) mass -media; f) dereglările la nivelul
36 Ibidem , pp.265 -266.
15
factorilor responsabili pentru educația tinerilor ; g) lipsa de cooperare și implicare a instituțiilor
care promov ează adoptatea bunelor modele cultur ale și educative în rândul populației.
Contextul socio -economic stimulează întărirea unor stări de confuzie în rândul tinerilor
elevi , care nu mai găsesc utilă instituția școlară , instrucția educativă și eficacitatea acest ora în
viitoarea inserție pe piața muncii. În prezent, se observă că majoritatea actorilor sociali tinde să
devalorizeze și subevalueze v alorile tradiționale expuse de magistrii elevilor în școală încă de la
începuturile învățământului formal. Așadar, dezideratul profesorilor că munca și învățarea vor
aduce un viitor dezirabil și posibilitatea accesării unui loc de muncă pentru tinerii elevi nu
constituie o actualitate pentru aceștia. Modelele nega tive regăsite și perindate în mass -media pot
crea cadrul optim ca elevul să manifeste inapetență pentru învățare.
3. Trăsăturile de personalitate ale elevilor reprezintă o sursă potențială de violență
școlară . În majoritatea manualelor și lucrărilor de specialitate, a dolescența este caracterizată ca
fiind acea perioadă tumultoasă cu profunde transformări profu nde în plan bio -psiho -social ale
adolescenților, care sprijină apariția unor atitudini opozante , noncoformiste și agresive în raport
cu familia , școala sau normele sociale. Această continuă metamorfoză pe care o resimte
adolescentul poate genera sentimente și stări de retragere , timiditate, apatie în raport cu
participarea la activitățile și cerințele educaționale.
I.2.2. Prevenirea violenței școlare
Urmărind etiologia și efectele fenomenul ui violenței în spațiul școlar, Florinda Golu37
consideră că violența școlară din cauza efectelor pe care le propagă este dăunătoare victimelor ,
fiind catalogată de majoritatea specialiștilor implicați în educație o adevărată dramă socială.
Autoarea notează că , în ceea ce privește victimele violențe i școlare, acestea sunt profund afectate
în plan psihologic și social , uneorire pentru întreaga existență. Dintre efectele violenței școlare
asupra viitorilor adulți putem enumera , sentimente de rușine și culpabilitate , vină, devalorizare,
capacitate scăzută de autocontrol , lipsa autonomiei , stimă de sine scăzută, ne încreder e în forțele
și capacitățile propri i sau chiar fobia d e a mai relaționa cu alți indivizi .
37 Ibidem , p.190.
16
În continuare, consultând cercetările Dorinei Sălăvăstru38 vom prezenta principalele
modalități și strategii de prevenție în violența școlară. Înainte de asta, autoarea este de părere că,
pentru a proiecta diverse de strategii și proiecte de prevenire a violenței în școală, trebuie
investigați toți factorii (sociali, familiali, educaționali, psihologici) , care ar putea genera /
favoriza adoptarea unor conduite violente î n rândul școlarilor. Se consideră că înstituția școlară
are un rol primordial în activitățile de prevenire a violenței școlare.
1) Prevenția primară – Care poate fi efectuată de către dascăl , are în vedere dezvoltarea
unor atitudini și comportamente pozitive față de fiecare elev în parte , respectiv acordarea
încrederii în aptitudinile de reușită școlară ale acestuia , punerea în valoare și elogierea eforturilor
elevului în plan educațional ; toate aceste atitudini la nivelul clasei de elevi pot reduce riscurile
apariției unor conduite violente în rândul elevilor .
2) Prevenția secundară – Face referire la capacitățile cadrelor didactice de a observa și
monitoriza comportamentele violente ale elevilor și sesizarea de îndată a acestor cazuri
autorităților competente , respectiv specialiștilor (asistent social, psiholog, consilier școlar ,
polițist), cu scopul clarificării factorilor care pot fi de ordin psiho -socială, care îl pot determin a
pe elev să adopte conduite indezirabile în spațiul educ ațional . În unele situații în care se constată
un pericol iminent (abuzuri, violența în familie, tulburări psiho -somatice) echipa de specialiști
are rolul și obligația de a lua măsuri de ajutor și protecție în vederea înlăturarea cauzelor
abuzurilor , precu m și diminuarea diverselor tulburări psiho -somatice și comportamentale induse
prin violență.
3) Prevenția terțiară – Se concontrează asupra sprijinului direct adus elevilor care
manifestă conduite violente în școală , având ca principale obiective prevenirea recidivei și
adoptarea unor mă suri și strategii eficiente în urma comitererii comportamentului violent.
Prevenția terțiară are în vedere transmiterea și promovarea unor bune valori, respectiv însușirea
unor comportamente dezirab ile în școală, familie , comunitate sau grupul de egali . Aceste măsuri
vizează stoparea cronicizării tulburărilor și afecțiunilor provocate prin recurgerea la violență și
eventuala transmitere a lor de la o generație la alta.39
Conform mențiunilor mai multor cercetători din diverse ramuri ale științelor , fenomenul
violenței în unitățile de învățământ poate constitui o maladie pentru întreaga societate, afectând
38 Ibidem , p. 269.
39 Pierre -Andre Doudin, Miriam Erkohen -Markus apud, Dorina Sălăvăstru, pp 269 -270.
17
într-un mod direct procesul instructiv -educativ, care reprezintă unul di ntre pilonii de susținere ai
construcției socialului . În același context, o serie de studii și rapoarte de cercetare relevă faptul
că violențele din școli au ajuns la o cotă alarmantă.40Acest portret negativ ne face să privim și din
alte perspective complexitatea violenței școlare, fenomen care își poate avea rădăcinile în mediul
familial, societal sau educațional. Tipologiile manifestărilor violente sunt privite ca fiind
interconectate și nuanțate de o dinamică proprie. Astfel, violența poate fi preluată și împrumutată
din afara sistemului educațional, violența poate fi chiar determinată de școală ; mai putem vorbi și
despre manifestările violente ale elevilor contra profesorilor și invers. În urma
disfuncționalităților procesului educativ, instituția școlară și -a decolorat acea imagine de
formatoare de caractere și cariere, în prezent fiind asemănată majoritatea indivizilor cu un loc în
care în registrul zilnic se regăsesc incidente violente, având ca actori principali elevii dar și
dascălii. 41
I.3 Vandalismul școlar
Vandalismul este considerat ca fiind o problemă serioasă în majoritatea țărilor de pe
glob, întrând din ce în ce mai mult în atenția publică și a autorităților statului , uneori luate prin
suprindere de intensitatea și gravitatea fenomenului. Actele de vand alism se pot desfășura în
diverse locații ( școli, parcuri, locuri de joacă sau în stradă ).42 Manifestările vandale au la bază
descărcarea agresivității asupra unor bunuri și obiecte materiale, având ca scop printre altele
răzbunarea, transmiterea unui mesaj sau unele afecțiuni de natură psihică.
Pentru a corabora mențiunile anterioare , vom încerca să oferim o definiție a
vandalismului. Vandalismul reprezintă acele acte de violență specifice43, îndreptate asupra unor
bunuri sau proprietăți. În concordanță cu spusele autorilor Frechette și Leblanc44 vandalismul
este explicat ca o activitate ce apare ca rezultat a l descărcării agresivității sau ca o răzbunare
dirijată împotriva bunurilor materiale .
40 Olărescu Valentina, Bălan Constantin Răzvan, Asistența psihologică a adolescentului, victimă a violenței în
școală , în Journal of Psychology. Special Pedagogy. Social Work (PSPSW), Volume 45, Issue 4, 2016, Psychology
and Special Education Faculty “Ion Cr eangă” State Pedagogical University from Chișinău.
41 Ibidem .
42 Preface -Arnold P. Goldstein, The psychology of vandalism , Publishing House, Springer Science+Business Media,
New York, 1996.
43 R. Dufour -Gomprés, Dictionnaire de la violence et du crime , Érès, Toulose, 1992, p. 34 .
44 M. Fréchette, M. Leblanc, Délinquances et délinquants , Chicoutimi, Morin, 1987, p. 94.
18
În contextul actelor de vandalism regăsite în spațiul social , Cohen S.45 identifică șase
categorii majore , după cum urmează:
achizitiv – care are ca scop achiziționarea unor bunuri sau materiale;
ideologic – în sensul că autorul actului vandal este motivat de un set de credințe și valori;
tactic – care are ca scop urmărirea obținerii unor avantaje personale;
vindictiv – în sensul că fapta este comisă ca mod de răzbunare împotriva unei persoane
sau instituț ii;
rău intenționat – în care actele sunt generic antisociale mai degrabă decât vizate în mod
special împotriva unei persoane;
joacă – prin faptul că astfel de acte sunt manifestate în mod obișnuit de copii care sunt
dornic i să exploreze granițele axioma tice.
În concordanță cu studiile științifice actuale , vandalismul este din ce în ce mai prezent în
majoritatea instituțiilor școlare din lume. Elevii recurg destul de des la distrugerea obiectelor și
bunurilor școlare, având ca scop o vendetă personală sau pur și simplu vandalizarea unităților
școlare din simpla curiozi tate specifică vârstei preadolescenței sau adolescenței.
În general, în literatura de specialitate regăsim cinci tipuri de vandalism școlar46:
1) vandalismul achizitiv – se caracterizează prin faptul că elevul care recurge la acest tip
de acte vandale are ca principal țel câștigarea unor sume de bani, avantaje materiale sau obiecte;
2) vandalismul tactic – Are ca scop transmiterea unui mesaj către conducerea unității
școlare, cum ar fi mesajele grafiti de pe pereții școlii , publicitatea pentru o cauză, distrugerea sau
desfigurarea simbolurilor autorității școlare, sunt exemplele cel mai frecvent întâlnite în spațiul
educațional ;
3) vandalismul vindicativ – Elevul care recurge la acest tip de vandalism are ca obiectiv
răzbunarea față de reprezentanții unității școlar e sau colegi . Acesta și-a acumulat o serie de
frustări sau dorințe care, în opinia lui trebuie conpensate prin vandalizarea și distrugerea
obiectelor / bunurilor colegilor, a profesorilor , acestea fiind exemple tipice de vandalism școlar;
45 Cohen, S, Property Destruction: Motives a nd Meanings , in Ward, C. (ed.) Vandalism . Van Nostrand Ueinhold ,
New York, 1973, apud Matt Long and R oger Hopkins Burke, Vandalism and Anti -Social Behavior , Publishing
House, Palgrave Macmillan, 2015.
46 Cristina Neamțu, apud Ana – Maria Dodu, Violența școlară. Percepția violenței în relația profesor elev , Editura
Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010, pp. 44-45.
19
4) vandalismul ca joc – Acest tip de vandalism îl regăsim în timpul actitivăților și
jocurilor extracuriculare, având la bază curiozitatea, dist racția sau competiția între elevi;
5) vandalismul malițios – Se caracterizează prin faptul că elevul care recurge la acest tip
de vandalism manifestă sentimente și stări de furie / agresivitate , neavând o țintă anume.
Vandalismul malițios se adresează unei categorii specifice de bunur i, are caracter responsiv și
apare ca o soluție la un set particular de probleme biografice și structur ale ale celui care
vandalizează .
Cercetând vandalismul elevilor în spațiul școlar, cercetătoarea Ana -Maria Dodu47
sublini ază că , în instituția școlară predomină vandalismul vindicativ, vandalismul de joc și cel
malițios. Autoarea consideră că elevii recurg deseori și la vandalismul achizitiv și cel tactic. De
exemplu, a tunci când un elev se simte mai defavorizat, devalorizat și stigmatizat de către alt
coleg sau în relația sa cu profesorul / dascălul , acesta va apela la conduite vandale și va încerca
să restaureze echit atea printr -o conduita vandală, atacând și distrugând simbolurile autorității
școlare căutând să -și rest abilească echilibrul emoțional.
În privința indicelui vandalismului școlar48, acesta diferă de la o școală în funcție de:
– mări mea școlii ; cu cât școala este mai mare, cu atât posibilitatea unei supravegheri
continue și eficiente scade și cresc ocaziile ac telor de vandalism; de asemenea, într -o școală mare
se micșorează posibilitatea identificării și sancționării vandalilor în condițiile în care, după cum
se știe, pedeapsa are o valoare preventivă pentru ceilalți;
– situarea școlii ; într-o zonă caracterizată de un indice mare al criminalității, caz în care
cresc șansele ca școala să devină țintă, iar elevii să dezvolte conduite deviante, prin învățarea
prin observare a unui model;
– compoziția etnică ; socială, rasială a populației șc olare, cu cât efectivele școlare sunt
mai eterogene, cu atât indicele vandalismului școlar crește.
În concordanță cu o serie de cercetări psihologice, a reieșit faptul că majoritatea școlarilor
care recurg într -un mod intenționat la acte de vandalism manif estă un nivel scăzut al
autocontrolului, acompaniat de o stimă de sine scăzută și toleranță redusă la fustrare. Pe de altă
parte, în fiecare instituție școlară regăsi m elevi care manifestă comportamente vandale ,
47 Ibidem , pp. 45 -46.
48 Ibidem , pp. 46 -47.
20
accidentale, dar nu într -un mod repetat, cum este cazul altor elevi, care se conf runtă cu reacții
vandale cronicizat e.49
În co ncluzie, Ana -Maria Dodu50 notează că, în cazul actelor de vandalism , cadrele
didactice și specialiștii școlii trebuie să realizeze o serie de demersuri psiho -pedagogice
specializate, concentrându -și atenția asupra învăț ării elevilor tehnici le corespunzătoare pentru
evitarea sau diminuarea situațiilor frustrante ori inechitabile. De asemenea, sunt și cazuri în care
intervențiile specialiștilor î n cazurile de vandalism școlar nu au rezultate , fiind corelate cu o
inadaptare severă a elevului în ceea ce privește normele și valorile instituției școlare. În aceste
situații agravante de van dalism, intervenția specializată trebuie să se realizeze în ech ipă
multidisciplinară (cadru didactic, psiholog, asistent social, polițist) vizând factorii care îl
determină pe elev să recurgă la aceste comportamente distructive.
Din punct de vedere semnificativ , vandalismul școlar reprezintă reacțiile de protest ale
elevilor în cazurile și situațiile când acestora li s -a comis un act de nedreptate. Pentru a restabili
,,ordinea” și echitatea, elevii vor recurge la conduite vandale împotriva autorităților și regulilor
școlare.51 În es ență, conduitele de tip vandal e și agresive afectează eficiența procesului
instructiv -educativ și mai ales integritatea fizică și psihică a actorilor educaționali .
II. Bullying și cybberbullying
În concordanță cu mențiunile Anei Nicoleta Grigore52, specialist în științele educației ,
conduitele cu tentă agresivă au existat în unitățile școlare încă de la apariția primelor forme de
educație , având o diversitate de manifestări , de la cele ușoare , până la cele mai grave, existând
două tabere de elevi: elevi i victime și elevi i agresori (mai nou și elevii spect atori).
Ana Nicoleta Grigore este de părere că, în decursul timpului s -au proliferat noi forme
ale violenței între școlari, numite bullying și cybberbullying. Aceste noi forme ale violenței
educaț ionale se diferențiază de celelalte prin frecvența , amploare a și efectele grave cu care se
confruntă victime le, agresorii dar și spectatorii . Aceeași autoare mai subliniază faptul că ,
49 Ibidem , p.47
50 Ibidem , pp. 47 -48.
51 Ibidem , p.47
52 Ana Nicoleta Grigore, Violența în context educațional. Forme actuale , Editura Universității ,, Alexandru Ioan
Cuza” Iași, 2016, p.53.
21
autoritățile competente împreună cu unitățile școlare încearcă să prevină aceste manifestări
violente ale elevilor prin diferite acțiuni și strategii anti-bullying, măsurându -se astfel eficiența
și sustenabilitatea acestora pe termen scurt, mediu și lung.
Din ceea ce se poate observa , dacă am analiza incidența cazurilor de agresiuni între
elevi , agresiunile tradiționale din șco li nu s-au diminuat, fiind substituite și perpetuate de noile
apariții, cum ar fi hărțuirea pe internet / cyberbullying. Despre c ybberbullying putem preciza
faptul că, și-a făcut apariția destul de recent ca formă de agresivitate / hărțuire între elevi, având
la bază ascensiunea erei digitalizate , nuanțată de plăcerea și tendința elevilor de a socializa în
spațiul virtual , prin intermediul dispozitive lor și aparatelor electronice .53
Unii autori54 sunt de părere că , în conformitate cu studiile și cercetările actuale realizate
în unitățile educaționale, fenomenul bullyingului devine un interes însemnat pentru majoritatea
specialiștilor și actorilor educaționali de la nivel local până la cel global. În esență, b ullying -ul
este definit ca fiind un comportament agresiv, fiind caracterizat de balanța lipsei de echilibru
între agresor și victimă. Fiind influențat ș i de metamorfoza tehnologiei actuale , bullying -ul dintre
elevi și -a mărit terenul , extinzându -se până în spațiul cibernetic, dând naștere altui fenomen
intitulat cybberbullying, cu o complexitate la fel de vastă și cu efecte nocive asupra tinerilor
elevi.
Alți cercetători țin să remarce faptul că bullying -ul și ciberbullying -ul au ca fun dament al
manifestărilor atitudini și conduite , precum abuzul fizic sau verbal, calomni erea, stigmatizarea și
înlăturarea victimelor din grupurile de prieteni . La nivel general, hărțuirea dintre elevi se
manifestă între acei elevi avizi de putere și faimă în spațiul școlar și victimele catalogate ca fiind
fără apărare cu șanse crescute de a fi dominate și oprimate.
53 Ibidem , p.53
54 Georgeta Pânișoară, Ruxandra Chirca, Bullying și ciberbullying în Violeta Enea (coord), Intervenții psihologice în
școală. Manualul consilierului școlar , Editura Polirom, Iași, 2019 .
22
II.1. Bullying -ul în spațiul școlar
În conformitate cu ultimele studii U NICEF55, bullying -ul este definit din perspectiva
acelor conduite agresive, ostile și de excludere a unor persoane . Bullying -ul se consolidează prin
acele tachinări, batjocoriri și umiliri ale victimelor , petrecute în școală , în afara acesteia sau în
grupul de egali. Aceste tachinări și cuvinte indecente au ca scop denig rarea și discreditarea
victimei, fâcând referire la aspectul fizic sau la diverse afecțiuni și probleme de natură medicală.
În cele mai multe cauzuri, comportamentul de tip bullying se poate transforma și în loviri sau
atacuri fizice, fiind precedat de îmbrânceli și expresii injurioase din partea agresorilor.
Pentru a explica într -o manieră științifică bullying -ul din mediul școlar, vom face referire
la o serie de cercetări ale Organizației Salvați Copii România56 Din traducerea verbului
englezesc ,,to bully” , reiese faptul că acesta semnifică intimida rea, sperierea sau domina rea unei
persoane de către altă persoană. ,,Bully” sau agresorul, așa zis ,,bătăușul ” din școală este
caracterizat ca fiind un individ care își folosește capacitățile fizice și psihice cu scopul de a
intimida, răni sau speria persoane cotate mai slabe sau vulnerabile. Ce mai putem preciza este că
bătăușul este o un individ care își satisface plăcerile și nevoile lăuntrice , atacând și dominând alți
indivizi care răspund la atacuri prin frică și intimidare. În școală, sunt predispuși la a fi hărțuiți
acei elevu introvertiți care sunt mai tot timpul singuratici, nefiind integrați într-un grup de
prieteni. 57
Potrivit cercetătoarei Carmen Palaghia58, din punctul de vedere al apariției în mediul
academic, bullyingul s -a regăsit pentru prima dată în cronicile de specialitate la începutul anilor
1970 în Norvegia. Palaghia observă de asemenea, că acest fenomen este o nouă cauză de
îngrijorare în societatea contemporană, devenind un subiect de interes pu blic în multe colțuri ale
lumii și în state occidentale dezvoltate , precum Anglia, Suedia, America sau Australia .
Conform mențiunilor profesorului Dan Olweus, un cercetător de renume în domeniul
psihologie i din Norvegia, considerat pionier pe problematica bullying -ului, pe baza a aproape 40
55 Fenomenul "bullying". Cum îl depistăm și cum îl combatem, pentru școli mai sigure . UNICEF. 22 octombrie
2015. accesat în data de 12.10.2018.
56 Oxford Advanced Learners Dictionary apud, Organizația Salvați Copii – Studiu Despre Bullying .
57 Purice Francisca -Agnes, Iftemie Tamara -Elena , Agresivitatea și mass -media , Editura StudIS, Iași, 2014, p.25 .
58 Carmen Palaghia, Dimensiuni ale devianței școlare. De la identificare la prevenție , Editura ProUniversitaria,
București, 2016, p.29.
23
de ani de cercetare în implementarea și evaluarea programelor de prevenire59, hărțuirea unui elev
(bullyingul) apare atunci când acesta este expus agresiunilor cu caracter repetat din partea unuia
sau mai multor elevi. Agresorii au intenția clară de a provoca altei persoane considerate mai
fragi le din punct de vedere fizic și psihic o stare de dezechilibru emoțional sau durere fizică .60
Dan Olweus61 arată că bullyingul poate fi definit după trei criterii:
1. Bullyingul semnifică un comportament agresiv sau o acțiune de a face rău
intenționat;
2. Bullyingul reprezintă un comportament care se repetă în timp;
3. Relațiile interpersonale se caracterizează p rintr-un dezechilibru de putere între
victimă și agresor.
O altă cercetătoare care a stu diat fenomenul bullyingului în spațiul educațional este
Gabrie la Irimescu62. Aceasta consideră că bullying -ul face parte din ramura conduitelor care stau
sub umbrela manifestărilor violente, având un climat de des fășurare și manifestare specific
medi ilor instituțional e, cum ar fi: spațiul școlar, diverse centre de îngrijire / educaționale , centre și
unități de reeducare sau locul de muncă.
În conformitate cu rezultatele studiilor realizate de Organizația Salvați Copiii Romania63
la nivelul României , vis-a-vis de comportamentul de tip agresiv / bullying în rândul elevilor, se
constată faptul că , raportat la spațiul european țara noastră este clasată pe locul al treilea în
eșantionul celor 42 de țări în care a u fost realizate cercetări și investigații asupra fenomenului.
Aceeași sursă ne indică faptul că, în concordanță cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS),
17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna
anterioar ă, procentajul celor de 13 și 15 ani, indicând procentul alarmant de 23%.
De asemenea, tot Org anizația Salvați Copii România scoate la iveală faptul că, în
decursul anului 2016, 1.3000.000 din ciclurile gimnali dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii
aparținând ciclurilor gimnazial și liceal, 400.000 sunt excluși din grupul de colegi, 325.000 sunt
59 Vezi studiul Hazelden Foundation, 2016.
60 Dan Olweus apud Organizația Salvați Copii – Studiu Despre Bullying .
61 Dan Olweus apud, Ioana Elena – Beldean -Galea, Nicolae Jurcă, Studiul calităților psihometrice ale unui chestionar
de evaluare a fenomenului “bullying” la elev , în Romanian Journal of Applied Psychology 2010, Vol.12, No.1, 15 –
20.
62 Gabriela Irimescu, A new image of violence against children – bullying type behavior , în Analele Științifice ale
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, IX, 1, 2016.
63https://www.salvaticopiii.ro/ce -facem/protectie/protectieimpotriva -violentei/prevenirea -violentei -in-scoala , accesat
în data de 29.08.2019.
24
umiliți în public, 390.000 sunt amenințați cu bătaia sau cu lovirea, iar 220.000 sunt bătuți în mod
repetat de către colegii lor. În felul acesta arată statistica directă a cazurilor de bullying, un
fenomen complex, ale cărui consecințe afectează deopotrivă victima, agresorul și martorul
tăcut.64
Efectuând mai multe studii având ca tematică efectele hărțuirii asupra organismului,
Georgiana Virgina Bonea65 semnalează că , raportat la nivel psihocognitiv victimele hărțuirii pot
suferi serioase probleme de natură emoțional ă, respectiv lipsa acută de concentrare, probleme de
conduită, anxietate și chiar depresie. La nivel fizic, victimele pot manifesta o frecven ță crescută a
îmbolnăvirilor (scăderea sistemului imunitar), prezența unor eczeme sau zgârieturi pe suprafața
corpului, lipsa poftei de mâncare, insomnie sau chiar cefalee.
Expunerea îndelungată a elevilor la comportamente de tip (bullying) poate avea urmăr i
destul de grave pentru triada – victime , agresor i, spectatori. În rândul victimelor putem vorbi de
stări de nesiguranț ă, teamă , anxieta te și fobii de a ieși în public, nuanțate de frica cronicizată de a
interacționa cu ceilalți colegi . În aceste sit uații critice, la sesizările și observațiile cadrelor
didactice se recomandă o intervenție corespunzătoare a echipei multidisciplinare (profesor,
psiholog, asistent social, polițist, medic etc). Aceștia vor analiza într -o manieră detaliată cazurile
de hărț uire și vor propune măsuri viabile, pe termen scurt, mediu și lung.
Agresiunile de tip b ullyingul desfășurate în spațiul școlar a u devenit o problemă de
îngrijorare pentru unitățile educative , autorități le publice, organizații non -guvernamentale și
familii. Studiile recente demonstrează că o proporție semnificativă de copii și adolescenți sunt
afectați de această problemă.66
În concluzie, b ullyingul poate avea efecte devastatoare în creșterea și dezvoltarea
armonioasă a copilului care poate cădea ușor în stări de anxietate și mai apoi în depresie. Cu alte
cuvinte, victima nu va mai suporta tachinările și înjosirile celorlalți și poate ajunge să nu își mai
suporte propria viață.
64http://sparknews.ro/2019/04/16/bullying -ul-in-scoli-romania -pe-locul -3-la-nivel -european -potrivit -unui-raport –
oms/ , acce sat în data de 29.08.2019 .
65 Georgiana Virginia Bonea, Agresivitatea și violența în școlile din România : Bullying și Mobbying , în revista
Calitatea Vieții, XXX, nr. 1, 2019, p p. 59–75.
66 Patchin JW, Hinduja S. Cyberbullying and self -esteem ., J Sch Health. 80, 2010, pp. 614-621.
25
II.2. Strategii și măsuri de prevenire a bullying -ului în mediul educațional
Printre măsurile pe care Organizația Salvați Copiii România67 le propune în vederea
prevenirii bullyingului, se numără:
– Conștientizarea nivelului crescut de manifestare a comportame ntelor de bullying între
copii, precum și a consecințelor negative dramatice pe care bullying -ul îl are asupra sănătății și
dezvoltării armonioase a copiilor;
– Conștientizarea faptului că indiferent de rolul asumat într -o situație de bullying, toți
copii i sunt victime;
– Realizarea nevoii de intervenție integrată școală – familie, cadru didactic – copil –
părinte, pentru gestionarea corectă și sănătoasă a comportamentelor de bullying;
– Creșterea capacității de răspuns a școlilor în situații de bullying între elevi;
– Promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio -emoțională a copiilor, în
spiritul valorilor de toleranță, respect, protecție și curaj;
– Promovarea de proceduri și politici clare de intervenție specifică în situație de bull ying,
în colaborare cu Ministerul Educației.
Referitor la prevenirea hărțuirii elevilor în spațiul educațional, alte surse ne indică faptul
că, pentru a putea diminua comportamentele agresive în rândul elevilor, școlile trebuie să
faciliteze accesul școlar ilor la un mediu ambiant deschis , caracterizat prin relații armonioase,
incluziune și respect reciproc. Totodată, dascălul clasei are un rol esențial în prevenirea
agresivității elevilor, apelând la diverse jocuri și strategii curriculare , pentru ca tinerii să -și
însușească o serie de aptitudini și competențe de comunicare / relaționare, cunoașterea emoțiilor,
autocontrolu, jocuri de rol sau cooperarea și munca în echipă. Un alt aspect fundamental în
gestionarea corespunzătoare a situațiilor de agresi vitate între elevi este ca profesorul să lucreze
atât cu victima cât și cu agresorul, încercând astfel să înțeleagă din punctul de vedere al celor doi
cauzele și posibile strategii de atenuare a viitoarelor situații și stări conflictuale.68
67 Ibidem .
68 https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/experts/ta ckling -school -bullying.htm l, accesat în data
de 29.08 .2019 , accesat în data de 29.08.2019.
26
Studiile și cercetările actuale ne arată că , printre cele mai rentabile și eficiente măsuri de
diminuare și combatere a hărțuirii în spațiul școlar ar fi:
a) consilierea și instruirea părinților ;
b) organizarea ședințe lor mai frecvente cu părinții , cu scopul informării acestora vis -a-
vis de conduitele copiilor în școală / posibilitatea corijării și îndreptării acestora ;
c) consilierea și formarea cadrelor didactice cu scopul dobând irii unor aptitudini și
competențe în lucrul cu elevii considerați devianți ;
d) supravegherea și monitorizarea minuțioasă a spațiilor de joacă ;
e) introducerea unor metode disciplinare nepunitive;
f) o mai bună cooperare între specialiști ;
g) participarea elevilor la reuniuni le școlare și alte extra curriculare
h) aplicarea unor regulamente corespunzătoare la nivelul clasei de elevi ;
i) politici și strategii sustenabile la nivelul unității școlare împotriva hărțuirii sau a
altor comportamente agresive .69
II.3. Cyberbullyingul sau agresiunea pe internet
În ultimii ani, printre elevi a apărut o nouă formă de agresiune, intitulată „cyberbully ing”
sau hărțuirea pe internet.70 În urma incidenței cazurilor de hărțuire cibernetică, s -a ajuns la
concluzia că elevii preferă cyberbullying -ul în detrimentul bullyingului tradițional , întrucât oferă
o măs ură a anonimatului și posibilitatea de a ajunge la un număr mult mai mare de victime fără o
amenințare semnificativă a pedepsei.71
Potrivit cercetătoare Carmen Palaghia , hărțuirea pe internet sau forma contemporană
,,cybberbullyingul” se referă la utilizarea unor dispozitive electronice (computere, laptopuri,
telefoane mobile) cu scopul de a compromite și intimida o altă persoană , numită victimă. În
spațiul cibernetic, a gresorii virtuali pot recurge la atitudini și comportamente precum,
calomnierea victimei, amenințări asupra persoanei sau a unor cunoștințe , observații neadecvate
69 Ibidem.
70 Slonje, R. & Smith, P. K., Cyberbullying: Another main type of bullying ? Scandinavian Journal of Psychology,
49, 2008, 147–154.
71 John Snakenborg, Richard Van Acker & Robert A. Gable , Cyberbullying: Prevention and Intervention to Protect
Our Children and Youth, Preventing School Failure : Alternative Education for Children and Youth, 55:2, 2011,
pp. 88-95.
27
sau divulgarea unor informații cu caracter personal. La fel ca și în cazul bullyingului, aceste
conduite se manifestă într -o manieră repetitivă cu intenția clară de a face r ău victimei.72
Un alt autor care a cercetat fenomenul hărțuirii tinerilor în mediul online este Lucian
Onofrei. Conform spuselor acestuia , odată cu progresul tehnologic aferent societății
contemporane, tinerii adolescenți sau preadolescenți apelează la o se rie de dispozitive
electronice, cu scopul de a hărțui, umili sau a pune în situații neplăcute alți copii de aceeași
vârstă .73
În era digitalizată a postmodernismului, la adăpostul realităților virtuale, majoritatea
tinerilor au tendința de a -și desfășura principalele activități ale vieții în mediul virtual. Copii i și
adolescenții au obiceiul și plăcerea de a socializa și de a schimba păreri cu alți tineri dar și cu
diverse persoane necunoscute întâlnite pe internet. Din neferici re, această socializare euforică din
spatele calculatorului poate deveni zona în care minorii pot suferi imense drame și traumatisme
cu caracter psiho – emoțional. Atenția noastră este îndreptată asupra acestui fenomen care a luat
amploare în România dar ș i în întreaga lume ( ex. sinuciderile printre adolescenți provocate de
jocul virtual ,,Balena albastră” ). De amintit este faptul că , bătăușii și agresorii din școală pot
migra la un click distanță în mediul online. Pe internet aceștia își pot desfășura act ivitățile de
hărțuire și tachinare , învățate și prac ticate în mediul social, familial sau școlar.
Aceste forme ale devianței școlare menționate anterior, sunt în strânsă legătură cu
observațiile psihologului american Thomas Cordon (1981). Specialistul american consideră
faptul că elevii recurg deseori la anumite mecanisme de apărare atunci când intervin o serie de
trăiri sau sentimente care dau o adevărată coloratură afectivă situațiilor școlare.74
Tabel nr. 3. ,,Mecanisme d e apărare la care recurg elevii ”
Sentimente Mecanisme de apărare
Ranchiună, mânie ostilitate revoltă, rezistență, neîncredere
fustrare răzbunare (principiul,, ochi pentru ochi”)
ură, aversiune minciună, înșelătorie, disimulare
72 Carmen Palaghia, „ Jocurile morții”, între s inucidere și cyberbullying. O analiză asupra riscurilor la care sunt
expuși tinerii în mediul virtual , în Revista de Asistență Socială, nr 2, 2018, pp.123 -134.
73 Onofrei, G.L., Violența în spațiul public. Derapaje ale comunicării [Violence in public space. Slippages of
communication] , Editura Fundația Academică AXIS, Iași, 2015, p.162.
74 Thomas Gordon, apud Cristina Neamțu, Devianță școlară . Ghid de intervenție în cazul problemelor de
comportament ale elevilor , Editura Polirom, Iași, 2003, p .178.
28
jenă, stânjeneală blamarea altora, calomnie, bârfă
rușine, umilință fraudă, plagiat, copiat
teamă, angoasă amenințare, intimidare, bravadă
tristețe, deprimare dorința de a câștiga totul, respingerea
neputință, apatie supunere, conformare
încăpățânare, obstinație curtarea adultului ,, perierea ”
emulație, rivalitate refuzul riscurilor, asigurarea șanselor de
recunoștință înainte de a acționa
III. Fuga de la școală, absenteismul și abandonul școlar
III.1. Fuga de la școală
În literatura de specialitate , fuga de la școală este definită ca fiind un comportament
evazionist, care are la bază un motiv bine justificat, desfășur ându -se într -un interval de timp
variabil. Fuga de la școalǎ în rândul elevilor poate apărea în mai multe situații specifice, cum ar
fi: evaluarea cunoștințelor sau în sit uații conflictuale cu dascălul sau cu colegii clasă / școală .
Conform specialiștilor, această conduită evazionistă înfățișează o tactică de apărare a școlarului.
În unele cazuri, în situația în care acest comportament nu este prevenit corespunzător de cătr e
cadre le didactice și alți speciali ști, fuga de la școalǎ poate prevesti apariția absenteismului școlar,
fenomen despre care vom vorbi în rândurile următoare.75
Analizând fuga de la școală în rândul elevilor, din punctul de vedere psiho -medical,
Marian Ciobanu76 susține că entuziasmul scăzut al elevilor de a participa la cursurile școlare dar
și sentimentul de a fi despărțiți de părinți pot favoriza la elevi apariția unor stări de neliniște și
anxietate, respectic refuzul clar de a participa sau de a fugi de la activitățile curriculare. Mai
putem vorbi și despre elevii care se lamentează că nu fac față cerințelor și programului școlar,
invocând simptome diverse (greață, vărsături, diaree, frebră etc). De notat este faptul că,
simptomele respective își fac apariția doar în zilele de școală, evaporându -se în timpul
75 Ibidem . p.184.
76 http://www.ghidul -parintilor.ro/scolarul/educatie/fuga -de-la-scoala.htm l, accesat în data de 20.08.2019, ora 12:39
29
sărbătorilor sau la finele săptămânii. În aceste situații expuse, elevul trebuie să fie supus unor
consultații și investigații medicale detaliate, pentru a se putea desluși cauzele fobiei școlare.
În contextul părăsirii evazioniste a spațiului educațional, mulți specialiști din mediul
școlar argumentează faptul că, în ultima perioadă de timp, chiulul în rândul elevilor a ajuns la un
indice negativ. În realitate, d iminuarea și combaterea fenomenului nu se pot înfăptui dacă n u se
demarează investigații cu privire la cauzele generatoare și eventualele strategii viabile de
prevenție și intervenție.77
III.2. Absenteismul școlar
Potrivit autorului Marin Monolescu78 absenteismul în rândul elevilor este catalogat ca
fiind printre cele mai importante disfuncții ale sferei educaționale. Efectele a bsenteismul ui școlar
asupra viitorului elevilor reprezintă o preocupar e pentru instituțiile școlare dar și pentru alte
autori tăți competente / organizații non -guvernamentale.
Pentru majoritatea specialiștilor din câmpul educațional absenteismul școlar reprezintă
un fenomen complex din câmpul învățământului din România și nu numai, caracterizat de
frecvența limitată a elevilor l a cursurile școlare.79
Monicăi Decean80 arată că fenomenul absenteismului școlar are la bază o serie de cauze
și factori de risc care sunt într -o continuă relație de interdependență. Totodată, pentru mulți
specialiști81 din domeniul educației, absenteismul școlar face parte din familia c onduitelor
cvasifenomenului devianței școlare. În momentul în care se constată că un elev absentează cu
regularitate de la cursurile educaționale, cadrele didactice împreună cu consilierul școlar /
psiholog și asistentul soci al trebuie să investigheze problema din mai multe perspective (social,
psiho -emoțional sau cultural).
77 http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web.admin/file/pe2.pd f, prof. Roxana Vatavu, Proiect educativ, Fuga de la
școală –chiulul , accesat în data de 20.08.2019, ora 12:44.
78 Marin Manolescu, Evaluarea în educație. Meritocrația și Mediocritatea , Editura Universitară, București, 2019,
p.368 .
79 Bejan Domnica, Absenteismul școlar , Editura StudIS, Vatra Dornei 2012, p.13 .
80 Monica Decean, Aspecte psihologice ale absenteismului școlar , în Studia Universitasis Moldaviae, nr. 9 (99),
2016, pp.207 -212.
81 C.J.R.A.E. Satu Mare, Program de preve nire a absenteismului școlar ,, Cu drag la școală ”, nivel gimnazial și
liceal.
30
Studiind problematica cauzată de absenteismul elevilor de la cursurile școlare,
cercetătoarea Adriana Florentina Călăuz afirmă că absenteismului școlar a căpătat o creștere
semnificativă în ultima perioadă. Fiind catalogat ca fiind o problemă socială cu o însemnatate
capitală pentru societatea contemporană, absenteismul școlar are ca fundament o serie de factori
socio -culturali ai m ediului de proveniență a elevului. În concordanță cu mai multe cercetări
asupra fenomenului, a reieșit faptul că , elevii din mediul rural proveniți din familii defavorizate
sunt mai predispuși la a lipsi de la orele școlară, față de cei din mediul urban ca re au o socio –
economică mai stabilă.82
De la aceeași ideea a pornit și Cristina Neamțu, care i dentificând o conexiune între fuga
de la școală și absenteismul școlar, precizează faptul că, fuga de la școală este explicată ca având
la bază probleme de natură emoțională ale elevului, în timp ce absenteismul școlar este
caracterizat ca fiind o problemă cu implicații în mediul socio -cultural de origine, făcându -și
apariția la elevii care provin din familiile sărace cu domiciliul în mediul rural.83
Păstrând aceeași linie explicativă, C ristina Neamțu menționează că absenteismul școlar
este calea către abandonul școlar și un liant către adoptarea unor comportamente delincvențiale /
infracționale sau consumul de substanțe interzise sau alcool . În timpul în care elevul nu particip ă
la activitățile școlare, acesta își poate petrece timpul în parcuri, cafenele, săli de calculatoare sau
în alte locații înafară de instituția școlară. În unele cazuri, nici părinților nu le este cunoscut
faptul că, descendenții lor nu a u fost la școal ă în timpul în care a lipsit de acasă. În momentul
când ajunge la școală, elevul își poate justifica absența , dar nu pentru multă vreme; cadrele
didactice și familia vor depista frecvența scăzută a elevului la cursurile educaționale .84
82 Adriana Florentina Călăuz, Aspects of school absenteism în rural environment , în Journal of Romanian literary
studies, Issue no.16, 2019, pp.479 -486.
83 Ibidem. pp.193-194.
84 Ibidem , p.194 .
31
III.2.1 Cauzele absenteismului școlar
Despre cauzele și efectele abandonului edu cațional în rândul elevilor, vom vorbi în
rândurile următoare.
Într-un studiu intitulat Cauzele absenteismului școlar85 realizat într -o unitate educativă de
către psihologul Alina Gabriela Baiașu, reiese că, factorii principali care cauzează absenteismul
elevilor ar fi:
– dorințele elevilor de a se conforma grupului și de a nu fi ironizați de către diferiți
ceilalți din gru pul de egali ;
– ignoranța și neconștientizarea elevilor asupra pericolelor la care se expun dacă
continuă să lipsească de la școală ;
– lipsa motivației pentru învățare a elevilor susținută de ideea generală că, în societate
,,se poate și fără educație” ;
– existența unei relații profesor -elev prea autoritară ;
e) preocuparea insuficientă a părinților cu privire la comportamentul școlar al copiilor lor.
Alte cauze ale absenteismului școlar ar mai putea avea legătură cu:
climatul, atmosfera și confortul creat în familie pentru învățare;
posibilitățile, atracțiile și strategiile utilizate pentru a motiva copilul înspre învățare;
nivelul de educație al părinților;
atitudinea și interesul elevilor față de școală, viață, reușită sau eșec școlar.86
III.3. Abandonul școlar
În esență, a bandonul școlar constituie conduita de evaziune finală ce constă în încetarea
frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de stadiul la care s -a ajuns, înaintea
obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de
studii început. Elevii care abandonează instituția școlară sunt în imposibilitatea de a mai fi
85 Alina Gabriela Baiașu, Studiu – Cauzele absenteismului școlar , în Dialoguri didactice, nr.1, pp.33 -35, Mangalia,
2014.
86 Ibidem , pp.14 -15.
32
reprimiți în aceeași instituție ed ucativă , posibilitatea continuării educației fiind doar în potențiala
accesare a unui program educațional alternativ.87
Fenomenul are la bază atât factori individuali cât și factori ce își au originea în rădăcinile
spațiul ui societal. Cercetători și specialiști din mai multe domenii (sociologie, psihologie,
pedagogie) trag un semnal de alarmă cu privire la cota alarmantă în care a ajuns acul
barometrul ui abandonului școlar. P ărăsirea precoce a sistemului educativ de către cop ii și
adolescenți are efecte negative asupra viitorului acestora , cu precădere în ceea ce privește
pregătirea profesională și accesarea unui viitor loc de muncă în structurile sociale . Cei mai m ulți
dintre tineri i care aleg să părăsească școala înainte de a obține o diplomă de calificare , o fac din
mai multe motive, cum ar fi: a) carențe și dificultăți de învățare , asimilare sau adaptare ; b)
probleme socia le; c) lipsă de motivație, de orientare sau de sprijin educativ . Un nivel scăzut al
educației în rândul populației nu afectează doar persoana în cauză, ci și statul, prin alocarea
ineficientă a fondurilor către sistemul educativ .88
În contextul părăsirii timpurii a școlii de către elevi, Adrian Hatos89 susține că abandonul
școlar individual ar avea legătură cu evaluarea elaborată de elev cu privire la beneficiile,
facilitățile și semnalele pe care le privește din context ul educațional . Același autor consideră că,
înainte de a abandona școala, elevul în cauză are gânduri cu privire la posibilitatea de a o părăsi.
În literatura științifică apar teoretizate mai multe păreri cu privire la rolul jucat de școală în
provocarea abandonului școlar în rândul elevilor inadaptați la cerințele și normele educaționale.
Astfel, evitând să blamăm elevul (victima), școala, prin practicile și modelele s ale, poate genera
printre elevi utopii cu privire idealul vieții în urma abdicării de la sistemul educativ . În sfârșit,
Adrian Hatos arată că, a bandonul școlar este reprezent at ca fiind deznodământul tragic al
procesului de dezangajare educațională.90
Fiind un fenomen complex cu o înșiruire de repercusiuni asupra individului cât și a
întregii societăți, p otrivi t cercetătoarelor Veronica Uncu și Maria Penu , abandonul școlar nu
trebuie cercetat doar din perspectiva specialiștilor spațiului școlar (cadru didactic, psiholog
școlar) . Autoarele apreciază faptul că, pentru a se ajunge la rezultate trainice , fenomenul trebuie
87 Ibidem , p.199.
88 Erika Gyönös , Abandonul școlar: cauze și efecte , în revista Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII
(2011), No. 11(564), pp. 37 -47.
89 Adrian Hatos, Riscul abandonului școlar la adolescenții din școlile urbane: Între constrângeri structurale și
climat organizational , în An. Inst. de Ist. „G. Barițiu” din Cluj -Napoca, Series Humanistica, tom. VII, 2009, p. 115–
125.
90 Ibidem .
33
examinat și investigat de specialiști și cercetători din var iate domenii , implicând desigur
autoritățile publice, membrii comunității și familia .91
Făcând referire la incidența cazurilor de abandon școlar pe teritori ul țării noastre,
cercetătorul Flavius Mihalache argumentează că , odată cu trecerea anilor 90, părăsi rea timpurie a
școlii constituie o maladie care se tot cronicizează în învățământului românesc . În comparație cu
de alte țări din Uniunea Europeană, barometrul abandonul ui educațional în România indică
valori ridicate, fiind marcat de factori precum , nivelul de trai, mediul social sau climatul familial
de proveniență al minorilor.92
Potrivit statisticilor actuale, în România rata abandonului școlar timpuriu a ajuns la
procentul de 26,6 % raportat la mediul rural, respectiv 17,4 % în orașe le de mici dim ensiuni și
suburbii, scăzând la procentul de 6 ,2 % în municipii. Chiar dacă rata de părăsire timpurie a școlii
s-a diminuat , de la procentul de 19,1% în anul 2015, ajungând la 18,3% în anul 2017, țelul
național privind strategia Europ a 2020 (11,3%) rămâne un ideal imposibil de atins pentru
sistemul educațional autohton .93
O altă sursă ne indică faptul că, în clasamentul abandonului școlar, față de alte , România
se situează cu o treaptă mai jos. De exemplu, în Spania rata abandonului școlar atinge procentul
de (17,9%) iar în Malta s-a înregistrat un procent de (17,5%). De partea ce alaltă, o rată diminuată
a abandonului școlar este înregistrată în state precum Croația (3,3%), Slovenia (4,2%), Li tuania
(4,6%) și Grecia (4,7%).94
Potrivit altui studiu, realizat de către reprezentanții Inspectoratului Județean Școlar Iași la
nivelul județului Iași, cu privire la problematica abandonului școlar în sistemul educativ
românesc, reiese că, elevii care sunt în abandon școlar sunt eliminați din registrele școlare du pă o
perioadă de 3 ani de când au încetat să se mai prezinte la cursurile școlare (conform ROFUIP
2005). În aceas tă perioadă, elevul poate să revină în sistemul educațional și să -și continue
studiile școlare . Raportat l a nivel național , indicatorul utilizat pentru a cerceta fenomenul
abandonulu i școlar , prezentat în fiecare an în raportul intitulat ,,Starea sistemului național de
învățământ ”, este generat cu ajutorul procedeului intrare – ieșire, în conform itate cu metodo logia
91 Veronica Uncu, Maria Penu, Abandonul școlar: Abordare psihologică , Psihologie, revista științifico -practică, nr.
3, 2011, pp. 42 -46.
92 Flavius Mihalache, Abandonul școlar în opt școli din mediul urban , în Revista Calitatea Vieții XXII, nr. 3, 2011,
pp. 281-294.
93 Vezi Comunicatul de presă – Salvați C opii România, București, 10 mai, 2018.
94https://www.rfi.ro/social -111111 -eurostat -rata-abandonului -scolar -timpuriu -romania -printre -cele-mai-mari-din-ue,
accesat în data de 22.08.2019, ora 08:40.
34
Instutulu i Național de Statistică (INS).95 Totodată, conform aceleiași surse, la nivelul județului
Iași se regăsesc școli în care s-a înregistrat o rată ridicată (964 elevi ) aflați în situația de risc în a
abandona sistemul școlar . De asemenea, tot din consultatea acestui studiu, a mai reieșit faptul că,
din numărul de 91.000 elevi, reprezentând totalul elevilor înscriși la cursurile învățământul
primar, gimnazial, liceal inferior și profesional în timpul anului școlar 2017 -2018, 964 (1,05%)
sunt evaluați de către dascăli ca fiind elevi aflați în situație de risc de abandon educațional.
În urma altui studiu organizat de Inspectoratul școlar Județean Iași în perioada an ului
școlar 2016 -2017, se arată că, un număr de 303 elevi din clasele pregătitoare până la a –X- au
fost consemnați ca fiind în abandon școlar, raportat la numărul de 323 în anul școlar de dinainte,
2015 -2016 (elevi care au fost înscriși în învățământul obligatoriu, dar care nu au frecventat
cursurile educaționale și au depăș it cu mai mult de 2 ani vârsta clasei) – 0,31% (o parte dintre
aceștia frecventează cursurile programului educațional ,,A doua șansă ”).96
III.3.1 . Cauzele abandonului școlar
Specialiștii din mediul educațional consideră că, principalele cauze ale abandonului
școlar ar fi:
elevi care provin din familii cu părinți plecați în străinătate; migrația părinților;
șomajul;
deficiențele economice;
modelul educațional promovat în familiei;
elevi care provin din familii de romi, declarați sau nu; starea materială precară a
familiilor din care provin elevii;
demersuri sporadice și ineficiente din partea unor cadre didactice sau conducători de
unități școlare pentru atragerea și menținer ea elevilor la cursuri.97
Se poate observa că, există o vulnerabilitate spre abandonarea prematură a sistemul
educativ, în rândul elevilor cu o situație socio -economică precară, elevi cu părinți plecați la
muncă în străinătate, care sunt lăsați în grija familiei sau a altor persoane resursă (absența
95 Studiu ISJ Iași, Strategii de prevenire și diminuare a abandonului școlar în județul Iași , an școlar 2017 -2018.
96 vezi Genoveva Aurelia Farcaș, Starea învățământului preuniversitar ieșean an școlar 2016 -2017 – Reușite și
provocări ale învățământului preuniversitar ieșean.
97 Ibidem.
35
controlului parental), sau a elevilor care provin din f amilii de etnie romă, care nu valorizează
importanța participării copilului la cursurile școlare și obținerea unei diplome / calificări.
În concluzie, putem sublinia că, abandonul școlar este cea mai negativă formă a devianței
școlare. Renunțarea și nepart iciparea la cursurile școlare va atrage, cu siguranță în viața elevilor
stigmatizarea, marginalizarea socială și conduite neadecvate, pedepsite aspru de către societate.
IV. Copiatul, o formă de furt educațional?
Cristina Neamțu definește copiatul școlar ca fiind o modalitate tipică de înșelăciune în
mediul educațional, prin care anumiți elevi își arată o serie de rezultate la învățătură pe care nu
le-au asimilat într -un mod corespunzător. Cristina Neamțu arată faptul că, practica copiatului
aferentă spațiului educațional se abate de la prevederile norme lor și regulamentel or școlare , care
prevăd c a elevii să-și îndeplinească datoria de a -și însuși individual cunoștințele și a -și forma
deprinderile prevăzute în programele disciplinelor de învățământ. Copiatu l poate fi cuprins în
ierarhia comportamentelor cu tentă agresivă, precum apatia, plictiseala, indiferența, întrucât
aduce un prejudiciu dascălului și întregului colectiv de elevi. Copiatul educațional, caracterizat
ca fiind o formă de agresivitate , apare pe fondul unei relații didactice indiferente , tensionate sau
chiar amicale.98
În contextul copiatului desfășurat în spațiul școlar, Cristina Neamțu99 identifică mai multe
forme ale acestuia:
a) Copiatul individual – are loc atunci când elevii care recurg la acestă soluție
acționează pe cont propriu, își asumă integral riscul si fie premeditează acțiunea, scop în care își
pregătesc o serie de mijloace și își creează cele mai bune condiții, alegând băncile din spatele
clasei, sau apelează la mijloacele tehnolog iei moderne (de exemplu, dotându -se cu stații de
emisie -recepție mici, care pot trece neobservate); fie nu premeditează acțiunea, caz în care caută
să se adapteze la situație, apelând la caiete sau manuale.
b) Copiatul solidar – presupune angajarea a doi sau mai mulți elevi în realizarea
înșelăciunii; elevii implicați cooperează în tendativa de înșelăciune din spirit de intrajutorare și
solidaritate;
98 Cristina Neamțu, Devianță școlară , Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor
Editura Polirom, Iași, 2003, pp.180 – 181.
99 Cristina Neamțu, apud Marius Pălărie, Violența școlară:percepția violeț ei profesor -elev. Lucrare științifică ,
Editura Didactic Pres, Slatina 2009, p.19.
36
c) Copiatul colectiv – se produce în situațiile în care tot efectivul clasei rec urge la soluția
înșelăciunii. Este cea mai rară formă de copiat și se explică prin conștientizarea de către elevi a
deficiențelor grave de supraveghere ale profesorului sau prin corupția acestuia. Există profesori
care au dificultăți de deplasare și prefer ă ca, în timpul unei evaluări scrise, să rămână așezați la
catedră, există profesori care au deficiențe de vedere serioase, după cum există și profesori
indiferenți, nemotivați sau profesori care, dorind să fie populari printre elevi, nu impun nici o
regul ă și nu sancționează nici o abatere.
Copiatului în rândul elevilor, este considerat o devianță tolerată de majoritatea actorilor
din sfera educațională. De la această idee a pornit și Natalia Ichim100, care consideră că practica
copiatului constituie un feno men considerat normal în unele instituții educative. Natalia Ichim
mai notează faptul că, începând cu clasele a cincea și a șasea se dă startul copiatului printre elevii
cărora li s -a evaporat avântul pentru învățare. Majoritatea e levilor trișori realizează că se poate
trece cu ușurință peste etapele prevăzute în programele curriculare , chiar dacă nu se pregătesc
adecvat pentru orele de curs. Copiatul școlar reprezintă un impediment în înfăptuirea procesului
instructiv -educativ, care după cum obser văm este într -o măsură tot mai tolerat în unitățile
școlare.
Un alt studiu cu privire la fenomenului copiatului în școală ne indică că , un procent de 51
% dintre elevii de gimnaziu au declarat că au copiat cel puțin o dată la o materie școlară, de
partea cealaltă regăsindu -se elevii de liceu, mai exact un procent în creștere de 74% de elevi
înscriși în învățământul liceal , declară că au copiat pentru a putea trece cu brio peste evaluări și
examene. Pentru a putea copia, deseori elevii recurg la cunoștințele și aptitudinile colegului de
bancă, la diferite gadgeturi și dispozitive electronice sau tradiționalele fițuici încă folositoare
printre studenți și elevi .101
Pentru alte surse, copiatul poate fi analizat și din perspectiva sociologică, întrucât se
încadrează ca fiind un caz particular al infracțiunii. În mediul școlar, elevii nu copiază doar în
perioada când li se evaluează cunoștințele . Aceștia recurg la copiat în aproap e toate momentele
anului școlar, devenind astfel un obicei bine conturat în conduita școlară a acestora.102
100 Natalia Ichim, Copiatul ca una din formele devianței școlare , în Interuniversitaria, Ediția a IX a, Materialele
colocviului ști ințific studențesc 16 mai 2013, Bălți, 2014, pp. 57 -61.
101 https://www.suntparinte.ro/tema -de-discutie/copiatul , accesat în data de 23.08.2019, ora 08:47.
102https://www.dw.com/ro/prea -pu%C8%9Bin%C4%83 -sau-prea-mult%C4%83 -%C8%99coal%C4%83/a –
18599874 , accesat în data de 23.08.2019, ora 08:54.
37
În contextul cauzalității fenomenului, p rincipala cauză a c opiatului ar fi actualul sistem
de învățământ , care încurajează competiția acerbă între elevi, obligându -i pe școlari să recurgă la
înșelăciuni și escrocherii pentru a putea înregistra succesul școlar bine meritat .103
Majoritatea specialiștilor din mediul educațional consideră că, factorii fundamentali care
contribuie la practica copiatu lui în rândul elevilor ar fi:
a) carențele cadrelor didactice în supravegherea adecvată a elevilor în perioada testelor și
evaluărilor;
b) atitudinile prea permisive ale profesorilor în relațiile cu elevii;
c) stilul cadrelor didactice de a evalua elevii in functie de devotamentul reproducerii
cunostintelor; profesorii care solicită elevilor memorarea / reproducerea cunostintelor se vor
confrunta mai des cu practica copiatul în rândul elevilor, în comparație cu dascălii care pun
accent pe inventivitate și creativitate .104
Chiar dacă printre elevi copiatul nu este o considerat ca fiind o formă gravă a devianței
școlare, în opinia noastră această acțiune are un rol în alimentarea celorlalte forme de conduite
perturbatoare pe care le voi prezenta în rândurile d e mai jos. Această formă de furt educațional,
cum este descrisă de literatura de specialitate , îi poate aduce elevului foloase nemeritate și lipsa
unei cunoașteri reale a curriculei școlare.
În concluzie, copiatul în spațiul școlar constituie o disfuncționalitate în realizarea
corespunzătoare a procesului instructiv -educativ. Eradicarea copiatului în spațiul școlar trebuie
să se realizeze în primul rând prin întărirea regulamentelor școlare și pedepsirea drastică a
elevilor care apelează la asemenea metode neortodoxe.
103https://www.totuldespremame.ro/copilul -tau/educatie/7 -motive -ascunse -pentru -care-copiii -copiaza -la-scoala ,
accesat în data de 23.08.2019, ora 08.50.
104 http://revista.newprojects.org/?p=409 , accesat în data de 23.08.2019, ora 09:02 .
38
V. Tinerii elevi și consumul de substanțe interzise
Pentru a defini și explica consumul de substanțe interzise în rândul elevilor, vom prezenta
noțiunile regăsite în literatura de specialitate cu privire la însemnătatea și definirea conceptului
de drog . Cu această ocazie, vom evidenția și unele date statistice cu privire la consumul de
droguri raportat la nivel național sau internațional.
În concordanță cu Gabriela Trifan și Radu Năforniță105, din punct de vedere etimologic,
în literatura de specialitate se regăsesc două versiuni pentru a defini termenul ,,drog.” Prima
versiunea de definire a drogului, provine din cuvântul olandez droog , care semnifică un produs
sec sau uscat. Totodată, a cest termen ar putea face referire la extractul uscat care se poate obț ine
în urma coacerii unor produse naturale.
O altă interpretare a cuvân tului drog ne relevă faptul că termenul are rădăcini în vechea
limbă a poporului celt : droug , fâcând referire la ceva rău sau am ărui. Conform acestor definiții
putem face conexiunea cu producerea drogurile din zilele noastre, care sunt obținute în urma
unor procese de preparare asemănătoare cu cele prezentate anterior.106
În lucrarea Concepte de bază privind tulburările datorate consumului de substanțe ,
Gabriel Cicu și ceilalți, subliniază că în reprezentarea socială, drogul este asemănat ca fiind un
produs ilegal, dăunător organismului uman , cu efecte nocive asupra sistemului nervos. Autorii
argumentează faptul că, în mediul stradal și în ghetouri, drogul este as imilat ca fiind ceva ce
trebuie administrat prin inhalare sau injecta re.107
Drogul mai poate fi definit ca o substanță distrugătoare care atacă organismul, afectând
deopotrivă stările , percepția și sentimentele consumatorului. Dependența de droguri este generată
de consumarea într -un mod excesiv a substanțelor psihotice, succedată de perturbăr i ale
activității m entale și alterarea cond uitei individului . Consumul de droguri poate genera
disfuncționalități în ceea ce privește starea de sănătate, nivelul de educați e, prezența /
randamentul la locul de muncă și participarea activă la activitățile rutiniere .108
105 Gabriela Trifan, Radu Năforniță, Consumul și traficul de droguri. Practici de specialitate în domeniul prevenirii
și combaterii consumului și traficului de droguri , București, 2016, p. 10.
106 Ibidem.
107 Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria Moldovan, Concepte de bază privind tulburările datorate
consumului de substanțe , Agenția Națională Antidrog, București, 2007, p.1.
108 Vezi recenzia cărții – Droguri ilegale, autor Mircea Iovu, Editura București, 2013, întocmită de către Lucian
Iscrulescu în Revista de chimie 65 / No 9, 2014, pp.1126 -1127.
39
Studiind conduita adictivă în rândul consumatorilor de droguri, Beatrice Gabriela Ioan
subliniază că persoana dependentă apelează la consumul de droguri pentru a face față unor stări
sau tensiuni interne. Cu ajutorul drogului consumatorii își anulează unele sentimentele de
inferioritat e, afundându -se într -o euforie psihotică de scurtă durată (până la următoarea
administrare).109
În lucrarea Elemente de criminologie autorii Valentin Bujor și Octavian Bejan, ilus trează
faptul că narcomania reprezintă o maladie ce are la bază o dependență fi zică și psihică acută de
droguri, precum și o atracție în a le consuma, conducând la surmenajul funcțiilor psiho –
fiziologice. Cercetătorii mai notează faptul că ,,î n cazul toxicomaniei dependența are ca obiect
substanțele toxice (acetona, benzina, lacul et c.). Spre deosebire de narcomanie, toxicomania nu
provoacă o dependență atît de mare de substanțele toxice, această dependență nu poate deveni
totală (de neînvins). La substanțele toxice recurg, de obicei, narcomanii p entru a compensa lipsa
de stupefiante , iar uneori, viceversa , persoanele toxicomane încep să întrebuințeze substanțele
narcotice.”110
Gabrielei Trifan și Radu Năforniță notează faptul că, pentru prima dată în anul 1964
Organizația Mondială a Sănătății a explicat dependența de droguri ,,ca fiind starea de intoxicare
periodică sau cronică produsă prin consumul repetat al unui drog natural sau sintetic și
caracterizată prin: dorința dominantă de a continua consumul de droguri și de a -l obține prin
orice mijloace; tendința de a crește doza; dependenț a fizică și, în general, psihologică cu sindrom
de abstinență la întreruperea consumului; efecte nocive pentru individ și pentru societate. Mai
târziu, în 1969, OMS a catalogat dependența de droguri ca pe o boală malignă progresivă și
transmisibilă.”111
Conc entrându -ne pe studierea cercetărilor din România privitor la consumul și traficului
de substanțe interzise, potrivit experților din cadrul Agenției Naționale Antidrog , pe la începutul
anilor 1900, grație poziției geografice țara noastră ,, a devenit un segment important al Rutei
Balcanice de traficare a drogurilor, opinie emisă și de către experții organismelor internaționale
de monitorizare a fenomenului drogurilor. Astfel, marile rețele de trafic internațional de heroină
109 Beatrice Gabriela Ioan, Consumul de droguri și toxicomania. Aspecte bio -psiho -sociale, medico -legale și
legislative , Editura Junimea, Iași, 2003, p.350.
110 Valentin Bujor, Octavian Bejan, Elemente de criminologie , Asociația independentă de criminologie, Republica
Moldova, 1997.
111 Gabriela Trifan, Radu Năforniță, Consumul și traficul de droguri. Practici de specialitate în domeniu l prevenirii
și combaterii consumului și traficului de droguri , București, 2016, p.31.
40
au inclus România în ramura nordică a Rutei Balcanice, alături de Bulgaria și Ungaria către
Europa de Vest.”112
Cercetând fenomenul consumului ilicit de substanțe interzise pe teritoriul României, Ioan
Gârbuleț , autorul lucrării Traficul și consumul ilicit de droguri , aminteș te faptul că, în
conformitate cu începutul apariției primelor convenții internaționale în domeniul drogurilor,
România s-a axat pe realizarea obligațiilor și obiectivelor stipulate ,,în aceste acte normative
internaționale extreme de importante pentru starea de sănătate a omenirii în general. Astfel, în
anul 1928 a fost emis Decretul nr. 1578/1928, prin care țara noastră a aderat la Convenția de la
Geneva din 19 februarie 1925. Tot în ac est an a fost emisă Legea nr. 581928, care considera
substanțe stupefiante următoarele: opiul, preparatele sale sub orice formă, principalii săi active,
derivații acestora, precum morfina, codeine etc., hașișul și preparatele sale, eterul în stare pură
sau amestecat cu orice alte substanțe destinate a fi luate intern, precum și orice alte substanțe
naturale sau sintetice cu efecte similar acestora. Prin Legea nr. 84/1933, România aderă la
Convenția de la Geneva din anul 1931 privind limitarea fabricării și distribuirii
stupefiantelor.”113
Realizând o paralelă între țara noastră și alte state din lume, în ceea ce privește prevenția
consumului de droguri , Ioan Gârbuleț arată că ,,în Statele Unite, deși inițial s -a crezut că educația
cu privire la prevenirea con sumului de droguri trebuie să permită difuzarea unui număr cât mai
mare de informații despre droguri și despre riscurile utilizării lor, evaluările făcute au demonstrat
că aceasta este o presupunere greșită. S -a evidențiat faptul că elevii care aveau cele mai multe
cunoștințe despre droguri aveau și atitudinile cele mai pozitive față de ele. În consecință, au fost
elaborate programe de educație având ca scop nu atât prezentarea unor informații despre efectele
drogurilor, cât schimbarea atitudinilor cu privi re la acestea. În acest sens, obiectivele
programelor au înregistrat o schimbare de la accentul pus pe droguri la individul care le consumă
sau le poate consuma. Nici aceste programe nu au dat satisfacții, astfel că au fost propuse noi
abordări, care au ac centuat necesitatea deplasării accentului de la individ la mediul în care
trăiește.”114
112 Agenția Națională Antidrog, Tendințe și evoluții ale traficului la nivel international, european și național , în
Antidrog Newsletter, Volumul 5, nr.1, 2015, p.1.
113 Ioan Gârbuleț, Traficul și consumul ilicit de droguri, Studiu de legislație, doctrină și jurisprudență , Editura
Hamangiu, București, 2008, p. 61.
114 Ibidem , pp. 340 -341.
41
În contextul consumul ui de substanțe interzise în rândul tinerilor, autorul Arthur W.
Blume argumentează că ,,tinerii tind să fie supuși unui risc mai mare de a utiliza și de a abuza de
droguri în comparație cu adulții mai în vârstă, dar ei tind să renunțe la acest comportament odată
cu matu rizarea. Mulți utilizatori renunță să mai consume droguri atunci când încep să -și asume
responsabilități vocaționale și familiale. Lungimea intervalului de timp dintre prima utilizare a
unei substanțe și momentul în care utilizatorul devine dependent de ac ea substanță pare să
depindă de fiziologia persoanei respective, de cât de puternică este substanța folosită și de
cantitatea consumată. Utilizarea de substanțe combinate este tipică pentru mulți tineri adulți și
există dovezi conform cărora patternurile a cestui tip de consum combinat pot fi mai distructive
decât patternurile de tipul consumului obișnuit. Există și diferențe de gen sub aspectul riscurilor
de apariție a problemelor legate de droguri. Bărbații tind să fie supuși unui risc mai mare decât
femei le, deși, odată cu trecerea timpului, un număr tot mai mare de femei au probleme legate de
droguri.”115
În teza de doctorat intitulată Consumul de droguri și delincvența juvenilă, Ștefani S.
Claudiu afirmă că, fenomenul ,, consumului de alcool și droguri în rândul adolescenților ca și
delincvența juvenilă reprezintă fără îndoială probleme sociale importante pentru societățile
moderne cu atât mai mult cu cât ele prezintă tendințe ascendente. Dacă și în ce fel aceste
fenomene sunt conectate constituie o che stiune de interes nu numai pentru specialiști dar și
pentru toții actorii publici implicați în combaterea și prevenirea delincvenței în general și a celei
juvenile în particular. Din această perspectivă, avansul cunoașterii în domeniu reprezintă o
premisă importantă pentru ameliorarea politicilor de prevenire și combatere a delincvenței.”116
Referitor la fenomenul consumului de droguri în rândul adolescenților, în altă teză de
doctorat intitulată, Factori de risc în consumul de tutun, alcool și droguri în rân dul
adolescenților din Cluj -Napoca , Flavia -Petronela Medruț amintește că ,,adolescența este
perioadă în care tentația este foarte mare și la fel și dorința adolescentului de a se integra într -un
grup bine -vazut de colegii sau restul prietenilor săi. Este v ârsta la care controlul asupra situației
115 Arthur W. Blume, Consumul și dependența de droguri , traducere de Miruna Andriescu și Florin Sia, Editura
Polirom, Iași, 2011, pp.72 -74.
116 Ștefani S. Claudiu, Rezumatul tezei de doctorat – Consumul de droguri și delincvența juvenilă , coord.prof, univ.
dr. Traian Rotariu, Universitatea Babeș – Bolyai”, Cluj -Napoca, 2013, p.4.
42
și simțul responsabilității sunt aproape inexistente. Adolescența reprezintă momentul perfect
pentru a face greșeli cu repercusiuni majore asupra dezvoltării optime a viitorului adult.”117
Toxicomania în rândul elevil or, argumentează Cristina Neamțu , ,,reprezintă o conduită
deviantă de tip evazionist, care se poate asocia cu alte acte infracționale. Toate codurile și
reglementările vizând conduita elevilor în școală interzic consumul băuturilor alcoolice, al
drogurilor și fumatul.”118 Dacă analizăm fenomenul toxicomaniei cu mai multă atenție , putem
aprecia faptul că elevului din ziua de astăzi îi creează o deosebită ,,plăcere” de a încălca
regulamentul și normele școlare / sociale. De la viciul fumatului , care este într -o măsură tot
tolerat în incinta școlii, se poate trece într -o clipită în extrema consumului de băuturi alcoolice și
droguri.
În conformitate cu spusele mai multor specialiști119, consumul de substanțe interzise
canalizează în viața adolescenț ilor următoarele efecte și manifestări:
adolescentul acorda mai putina atentie aspectului sau exterior si devine mai neglijent ;
adolescentul are un apetit alimentar diminuat si scade inexplicabil in greutate ;
ochii adolescentului sunt rosii, foloseste in mod constant picaturi pentru ochi si isi
improspateaza frecvent respiratia ajutorul bomboanelor sau a gumei de mestecat mentolate ;
adolescentul isi pierde interesul pentru scoala, sport sau alte activitati ;
adolescentul are un nivel scazut de performant a scolara ;
adolescentul are noi prieteni pe care ezita sa -i prezinte parintilor ;
adolescentul minte sau fură ;
apare lipsa de respect in comportamentul adolescentului ;
adolesentul are o stare sau atitudine negativa care tinde sa se inrautatească;
adole scentul este dezinteresat de viitor.
Studiind efectele consumului de droguri, cercetătorii Sorin M. Rădulescu și Cristina
Dâmboeanu, avertizează că ,,din punct de vedere medical, utilizarea pe termen lung produce
disfuncțiil erectile, probleme cardiovasculare, leziuni ale ficatului, plămânilor, rinichilor.
Prizate, amfetaminele pot conduce la perforarea septului nazal. Cei care își injectează drogul pot
117 Flavia Petron ela – Medruț , Rezumatul tezei de doctorat – Factori de risc în consumul de tutun,alcool și droguri în
rândul adolescenților din Cluj -Napoca , coord.prof, univ. dr. Traian Rotariu, Universitatea Babeș – Bolyai”, Cluj –
Napoca, 201 5.
118 Ibidem , p.240.
119http://www.sfatulmedicului.ro/Abuz –dependenta –si-intoxicatii/strategii -de-prevenire -a-consumului -de-
drogurilor -si-alcool -la-adolescen_9470 , accesat în data de 27.09.2019, ora 11:05.
43
suferi de tromboze, abcese și ulcerații ale pielii. În același timp, probabilitatea transmiterii
virusului HIV și al celui hepatic reprezintă o consecință a abuzului de amfetamine în rândul
indivizilor care folosesc în comun echipamentul de injectare.”120
În cadrul strategiilor de prevenire a consumului de droguri, Ioan Gârbuleț notează că
,,persoana care consumă illicit droguri aflate sub control național poate fi inclusă, cu acordul său,
într-un program integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Așadar, majoritatea
programelor de prevenire a consumului illicit de droguri au vizat și vize ază educația minorilor și
a tinerilor, în spiritul unui stil de viață sănătos, fără droguri, fiind elaborate programe special de
educație public difuzate prin mass -media și care -și propun prevenirea consumului de droguri și
conștientizarea de către populaț ie (în primul rând, de către minori și tineri) a factorilor de risc ce
determină consumul, abuzul și dependența de droguri.”121
VI. Suicidul
Majoritatea cercetătorilor și specialiștilor din variate domenii amintesc că, ,, sinuciderea a
constituit dintotdeauna un moment cu semnificație diferită pentru filosofi, medici, sociologi,
psihologi etc., dar și pentru diversele religii sau chiar pentru oamenii obișnuiți. Unii au acceptat –
o ca pe o formă a eliberării omului de povara vieții sau a manifestării spiritului de libertate, iar
alții au condamnat și au blamat persoana care recurge la un asemenea act extrem.”122
Păstrând aceeași linie explicativă, sociologul specializat în sociologia devianței, Sorin M.
Rădulescu afirmă că, ,,sinuciderea e ste o problemă socială extrem de importantă, care prezintă
un interes justificat pentru sociologi, psihologi, criminologi, juriști, medici, pentru diferite
categorii de specialiști, practicieni, reprezentanți ai autorității și, nu în ultimul rând, pentru
public. O problemă socială − evidențiază sociologii – este o condiție indezirabilă și dăunătoare
pentru societate, care afectează exigențele ei de ordine, împiedică schimbarea socială și are un
impact negativ asupra existenței, securității și bunăstării mem brilor societății.”123
120 Sorin M. Rădulescu și Cristina Dâmboeanu , Sociologia și abuzul consumului de droguri , Editura Lumina Lex,
București, 2006, p. 148.
121 Ibidem , pp.339 -340.
122 Doina -Ștefana Că ucan, Aurora Liiceanu, Mihai Ioan Micle, Abordare psiho -socială a sinuciderii ca formă
particulară a violenței. Analiză documentară , Institutul Național de Criminologie, 2005.
123 Sorin M. Rădulescu, Sinuciderea în Europa, în contextul crizei economice globale , în Revista Română de
Sociologie”, s erie nouă, anul XXIII, nr. 5 –6, București, 2012 , pp. 385 –403.
44
Într-un studiu retrospectiv care are la bază problematica sinuciderii, făcând referire la
etimologia actului suicidar, cercetătoarea Lilia Gîrla amintește că, ,,termenul <<sinucidere >> a
fost menționat pentru prima dată într -o lucrare Religio medici (1642), a medicului și filosofului
Thomas Browne. El a creat termenul de la cuvintele latinești sui (de sine) și caedere (omorâre),
prin urmare – omorâre de sine. După 1650 , neologismul se răspândește în limba engleză prin
lucrările lexicogr afului Thomas Blount și ale editorului lui Epicur, Walter Charleton. În 1658,
Edward Phillips îl include în Dicționarul General, invocând ca motiv al sinuciderii latura
animalică a omului. Alți termeni asociați: idei suicidare (reprezentarea mentală a sinu ciderii),
șantaj suicidar (încercarea de a obține, prin simularea sinuciderii, anumite avantaje morale,
materiale care nu pot fi altfel obținute).”124
În dicționarul de psihologie Larousse, sinuciderea este definită ca fiind acțiunea ființei
umane de a -și lua singur viața, în mod voluntar, cel mai adesea pentru a scăpa de o situație
devenită intolerabilă.125
În legătură cu implicațiile sociologiei în studierea și cercetarea suicidului în rândul
populației umane, în lucrarea intitulată Le Suicide , sociologul Emil Durkheim definea
sinuciderea ca fiind „orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr -un act direct sau
indirect, pozitiv sau negativ, săvârșit de victima însăși, și despre care aceasta știe ce rezultat va
produce. Tentativa este actul ast fel definit, dar oprit, înainte ca moartea să se producă”.126
În studiul intitulat Sinuciderea: repere pentru strategii preventive eficiente , autorul
Grigore M. Hăvârneanu notează că, ,,suicidul este un fenomen devastator cu efecte tragice pentru
indivizi, f amilii și comunități. Acest comportament disfuncțional este poate forma extremă de
manifestare a problemelor de sănătate psihică din viața de zi cu zi și forma cea mai violentă a
comportamentului autodistructiv.”127
Analizând rezultatele statistice oferite d e Eurostat, cercetătoarea Liliana Cușnir
precizează că ,,grupele de vârsta cu cea mai mare incidență a sinuciderii sunt: 15 -19 ani, 50 -54
de ani și peste 85 de ani. Pe primele locuri în UE, ca frecvență a sinuciderii în rândul tinerilor se
află țările balt ice și unele din nordul Europei – Lituania, Estonia, Norvegia și Irlanda. Printre
124 Lilia Gîrla, Victima determinării la sinucidere (Art. 150, Cp. Rm) Explicații psihologo -psihiatrice în luarea
deciziei definitive de suicide , în Stu dia Universitas Moldaviae, 2016, nr. 3 (93) , p.47 -57.
125 Vezi Dicționar de Psihologie Larousse, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 291.
126 Emil Durkheim , Despre Sinucidere , Editura Institutul European, Iași, 1993, p.13.
127 Grigore M. Hăvârneanu, Sinuciderea: repere pentru strategii preventive eficiente, în Ioan Dafinoiu&Ștefan
Boncu Psihologie socială clinică , Editura Polirom, Iași, 2014, pp.120 -132.
45
țările europene cu cei mai puțini tineri sinucigași se numără Grecia, Spania, Marea Britanie,
Germania și Franța. O scădere semnificativă și constantă a ratelor de suicid în rândul tinerilor
poate fi observată în Suedia, după ce această țară s -a situat, timp de decenii întregi, în fruntea
clasamentului european în ceea ce privește frecvența sinuciderii. Aceasta datorită promovării,
coordonării și susținerii diverselor planuri și programe relevante pentru prevenirea
comportamentului suicidal la nivel național, regional și local. Au creat diverse parteneriate
intersectoriale, cum ar fi: educația și sănătatea conducându -se după condițiile specifice ale
țării.”128
Într-un alt studiu care are la bază fenomenul suicidului în România, sociologul Sorin M.
Rădulescu arată că, în conformitate cu ,,datele cuprinse în raportul OECD din anul 2012 , rata de
suicid atinsă în România a fost, în anul 2010, de 11,2 la suta de mii de locuitori, valo are care se
situează sub media înregistrată în țările europene, care a atins 12,3 în același an de raportare. De
asemenea, în perioada 2008 (anul debutului crizei pe plan mondial) și 2012, rata de suicid din
România s -a situat între 12,9 și 13,3 sinucideri la suta de mii de locuitori, adică – cu excepția
anului 2007 – sub valorile atinse în anii precedenți.”129
Rădulescu mai relatează că ,,în România, estimările arată că doi din zece români au o
boală psihică, depresia fiind mai frecventă decât diabetul, neex istând însă studii epidemiologice
și nici statistici extinse și credibile care să evidențieze în mod empiric asocierea dintre depresie și
suicid, dintre acesta din urmă și alte variabile.”130
Conform ultimelor studii provenite din partea specialiștilor Euros tat, ,,în 2015, rata de
suicid a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 -19 ani din România a fost de 5,64 din 100.000 de
persoane (rata de mortalitate datorată suicidului și auto -vătămării intenționate), fiind pe locul 11
din 33 de țări europene cu date înr egistrate în acel an. Luând în considerare și grupa de vârstă
mică, statisticile arată că rata de suicid a copiilor și adolescenților din România (0 -19 ani) a fost
de 2,07 din 100.000 de locuitori, bazat pe media anilor 2000 -2004, fiind pe locul 14 din 27 la
acea dată.”131
128 Liliana Cușnir, Mortalitatea copiilor cauzată de suicid , în Analele Institutului Național de Cercetări Economice,
nr. 1, 2016, pp.105 -111.
129 Sorin M. Rădulescu, Caracteristici ale sinuciderii din România reflectate în mass -media și mediul virtual.
Evaluări Cantitative și clasificări calitative , în Revista română d e sociologie”, serie nouă, anul XXVI, nr. 3 –4, ,
Bucureșt i, 2015, pp. 223 –25.
130 Ibidem.
131 Carmen Dominica Coteț, Suicidul – prevenție, intervenție în Violeta Enea (coord), Intervenții psihologice în
școală. Manualul consilierului școlar , Editura Polirom, I ași, 2019, pp.364 -365.
46
În concordanță cu numeroase studii psihologice ,,în cazul adolescenților, un loc
primordial în determinarea actului suicidar îl dețin tendințele agresive din copilărie. Încadrată în
autoagresivitate, sinuciderea este o formă ambivalentă de autopedepsire și heteropedepsire. Adler
a emis ideea că sinuciderea la adolescent este o formă de hipercompensare față de sentimentul de
inferioritate. Adolescentul recurge la sinucidere pentru a demonstra lumii importanța și valoarea
lui și pentru a arăt a anturajului cât pierde prin dispariția lui.”132
Studiind fenomenul suicidului în rândul tinerilor elevi, cercetătoarea Cristina Neamțu
notează că, ,, actul suicidar nu este propriu zis o formă de devianță școlară, în sensul că nu există
norme școlare care să-l menționeze și să -l interzică explicit; însă întrucât el se prezintă ca având
legătură cu alte probleme de comportament ale elevilor.”133
În teza de doctorat intitulată Migrația părinților la muncă în străinătate și efectele ei
asupra copiilor rămași în țară, cercetătoarea Vîlcu Claudia Mihaela avertizează că în rândul
adolescenților, ,,efectele negative ale unui deficit de educație se resimt la nivelul conștiinței
morale a adolescentului și, implicit, al integrării sale armonioase în viața adultă. Manif estările
deviante ale adolescentului de la calea normală de dezvoltare, dincolo de tulburările inerente
vârstei ca atare, pot constitui un simptom indicativ pentru identificarea unor carențe de educație
în domeniul moral. Majoritatea anomaliilor psihice, a fective sau caracteriale ale adolescenților
provin, de pildă, din absența realizării adecvate a funcțiilor familiei și responsabilității părinților,
familia reprezentând, din acest punct de vedere, un gen de „personalitate colectivă” a cărei
armonie sau di zarmonie au o rezonanță deosebită în structurarea personalității morale a
adolescentului, în sănătatea și echilibrul său psihic. Absența unor exigențe educative, a unui
proces de socializare adecvat poate genera numeroase erori, care contribuie, adeseori, la
formarea unei personalități morale distorsionate, labile, aflate în conflict latent cu normele și
valorile sociale și a cărei inadaptare constituie sursa celor mai multe cu caracter deviant.”134
,,Evaluarea riscului de suicid la copil și adolescent se rea lizează de către personalul
calificat în acest sens (medic psihiatru, psiholog, clinician, consilier școlar), prin intermediul
anamnezei detaliate, al scalelor de evaluare sau al interviurilor. Rolul consilierului școlar este de
132 Oleg Țurcanu, Oleg Cobâleanshi, Prevenirea suicidului, repere conceptuale și principii practice , Revista
Sănătate publică, economie și management în medicină , 1(40), 2012, pp. 41 -45,
133 Cristina Neamțu, Devianță școlară , Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor
Editura Polirom, Iași, 2003, p. 249 .
134 Vîlcu Claudia Mihaela, Rezumatul tezei de doctorat intitulată, Migrația părinților la muncă în străinătate și
efectele ei asupra copiilor rămași în țară , coordonator – prof. Univ. Dr. Adrian Gorun, Craiova, 2015, p. 24.
47
a identifica acești factori de risc în timp, în vederea realizării unei prevenții eficiente a situațiilor
de suicid, precum și identificarea factorilor precipitanți și a situațiilor de criză în care
adolescentul se află. De asemenea, acesta poate identifica și folosi factorii protec tivi de care
beneficiază copilul sau adolescentul pentru a facilita eficiența tratamentului și reintegrarea în
mediul școlar.”135
Principalii factori de risc care predispun adolescentul să recurgă la actul suicidar ar fi:
,,Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate
sau experimentarea unor evenimente traumatizante;
Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;
Identificarea cu o persoana pe care a pierdut -o si in care vede un mode l;
Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie etc.”136
,,Factori predispozanți (istoric de tulburări mintale, de comportament suicidar, de abuz),
severitatea simptomelor de tulburare mintală, natura ideației și a comportamentelor
suicidare (frecvența durata și intensitatea gândurilor de natură suicidară, prezența sau
absența unui plan, disponibilitatea metodei, <<repetiția>> metodei, intenția), natura
tentativelor anterioare sau a comp ortamentului de autovătămare anterior;”137
Factori protectivi:
– ,,Coeziunea familială;
– Suportul social, abilitatea de rezolvare de probleme;
– Acces la tratament;
– Speranța;
– Angajamentul religios sau spiritual;
– Prezența unor motive pentru a trăi, precum satisfac ția cu viața sau frica de suicid / de
moarte;”138
Fenomenul suicidului ,,în rândul elevilor afectează profund comunitatea școlară,
membrii acesteia trăind sentimente de culpabilitate, regret și neputință; disputele privind
135 Ibidem , p.365.
136http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia –tristetea -patologica/suicid ul-la-adolescenti71 , accesat în data de
28.08.2019, ora 10:00 .
137 Ibidem , p.365.
138 Ibidem , p.365.
48
atribuirea responsabilității deterioarează climatul afectiv; totodată există riscul declanșării în
timp a unei suite de sinucideri -ecou”139 care poate avea la bază ,,impactul unor evenimente
traumatice, trăite la o vârstă timpurie”.140
VII. Piramida devianței școlare sau evaluarea impact ului deviaței în școală
În contextul actualelor forme ale devianței școlare menționate anterior, încheiem
prezentul referat prin propunerea unei schem e, intitulată Piramida devianței școlare . Piramida
devianței școlare reprezintă cele 3 stadii care vizează impactul în spațiul educațional în ceea ce
privește conduit ele și comportante perturbatoare / indezitabile ale elevilor .
La baza piramidei ( stadiul nr. 1 ) regăsim conduitele elevilor care sunt catalogate ca
având un impact minor în spațiul școlar, printre care regăsim (opoziționismul, insubordonarea
față de educator/ cadru didactic sau profesor, copiatul, fumatul etc.). La mijlocul piramidei
(stadiul 2 ) regăsim conduite ale elevilor cu un impact mediu în spațiul educațional, cum ar fi
(compo rtamentele agresive, violența, consumul de alcool sau droguri, chiulul etc). Și nu în
ultimul rând, în vârful piramidei ( stadiul nr.3 ) se regăsesc conduitele elevilor cu un impact
major în școală, de exemplu ( abandonul școlar sau suicidul).
Alegerea acest or stadii are legătură cu posi bilitatea reabilitării elevului cu înclinații spre
atitudini și conduite deviante. De exemplu, în primele 2 stadii ale piramidei , în situația în care
elevul primește un ajutor și asistență potr ivite din partea specialiștilor și autoritățile competente ,
acesta se poate readapta la specificul și cerințele instituției școlare . Referitor la ultimul stadiu al
piramidei devianței școlare, reabilitatea și readaptar ea psiho -socio -educațională sunt în
imposibilitatea de a se concretiza. În cazurile de abandon școlar , cercetările ne relevă faptul că
foarte puțini elevi aleg să se reîntoarcă în sistemul educațional , fiind influențați de o serie de
factori (sociali, economici, psihologici). În situațiile de suicid în rândul elevilor , școala , familia ,
comunitatea și ce ilalți specialiști trebuie să investigheze constant dacă au realizat o prevenție și
intervenție adecvate, axându -se mai ales pe debutul manifestărilor și ten dințelor suicidare ale
elevului .
139 Marius Pălărie, Violența școlară:percepția violeței profesor -elev. Lucrare științifică , Editura Didactic Pres,
Slatina 2009, p.35.
140 Maria Nicoleta Turliuc, Cornelia Măirean, Psihologia Traumei , Editura Polirom, Iași, 2014, p.113.
49
FIG. 1 – PIRAMIDA DEVIANȚEI ȘCOLARE
BIBLIOGRAFIE
Fig. 1. Piramida devianței școlare
SUICIDUL
ABANDONUL
ȘCOLAR
AGRESIVITATE
VIOLENȚĂ
BULLYING
CYBERBULLYING
CONSUMUL DE
ALCOOL / DROGURI
FUGA DE LA ȘCOALĂ
CHIULUL
INSUBORDONAREA FAȚĂ DE
EDUCATOR/PROFESOR
NEIMPLICAREA ÎN ACTIVITĂȚILE
ȘCOLARE
LIPSA ATENȚIEI ÎN TIMPUL
ACTIVITĂȚILOR CURICULARE
OPOZIȚIONISM
COPIATUL
FUMATUL
STADIUL I II.
CONDUITE ALE ELEVILOR CU
UN IMPACT MAJOR ÎN ȘCOALĂ
STADIUL II.
CONDUITE ALE
ELEVILOR CU UN
IMPACT MEDIU ÎN
ȘCOALĂ
STADIUL I.
CONDUITE
ALE
ELEVILOR
CU UN
IMPACT
MINOR ÎN
ȘCOALĂ
50
BIBLIOGRAFIE
Cărti&articole
Agenția Națională Antidrog, Tendințe și evoluții ale traficului la nivel international, european și
Badea , Florentina Cerasela, Violența și agresivitatea în școală: forme severe de devianță
școlară , Editura Hoffman, Caracal, 2011.
Baiașu , Alina Gabriela, Studiu – Cauzele absenteismului școlar , în Dialoguri didactice, nr.1,
Mangalia, 2014.
Bejan Domnica, Absenteismul școlar , Editura StudIS, Vatra Dornei 201 2.
Blume , Arthur W., Consumul și dependența de droguri , traducere de Miruna Andriescu și Florin
Sia, Editura Polirom, Iași, 2011.
Boncu , Ștefan, Comportamentul agresiv , în Cursul de Psihologie socială, UAIC, 2004.
Bonea , Georgiana Virginia, Agresivitatea ș i violența în școlile din România : Bullying și
Mobbying , în revista Cali tatea Vieții, XXX, nr. 1, 2019.
Bujor , Valentin, Octavian Bejan, Elemente de criminologie , Asociația independentă de
criminologie, Republica Moldova, 1997.
C.J.R.A.E. Satu Mare, Program de prevenire a absenteismului școlar ,,Cu drag la școală ”, nivel
gimnazial și liceal.
Carmen Palaghia, „ Jocurile morții”, între sinucidere și cyberbullying. O analiză asupra
riscurilor la care sunt expuși tinerii în mediul virtual , în Revista de Asistență Socială, nr 2, 2018.
Călăuz , Adriana Florentina, Aspects of school absenteism în rural environment , în Journal of
Romanian liter ary studies, Issue no.16, 2019.
Căprioară , Florin -Mihai, Alina -Cornelia Căprioară, Ce este și ce nu este violența? în Acta
Universitatis George Bacovia. Juridica – Volume 2. Issue 2/2013.
Căucan , Doina -Ștefana, Liiceanu , Aurora, Micle , Mihai Ioan, Abordare psiho -socială a
sinuciderii ca formă particulară a violenței. Analiză documentară , Institutul Național de
Criminologie, 2005.
Cicu, Gabriel, Georgescu , Daniela, Moldovan , Ana Maria, Concepte de bază privind tulburările
datorate consumului de substanțe , Agenția Națională Antidrog, București, 2007.
Comunicatul de presă – Salvați copii România, București, 10 mai, 2018.
Coteț , Carmen Dominica, Suicidul – prevenție, intervenție în Violeta Enea (coord), Intervenții
psihologice în școală. Manualul consilierului școlar , Editura Polirom , Iași, 2019.
51
Crăciun , Marius, Agresivitatea și violența în sport. Considerații psihologice , în Palestrica
Mileniului III ‒ Civilizație și Sport Volumul VIII, Nr. 1 (27), Martie 2007, 5‒7, Universitatea
„Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
Curelaru , Mihai, Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2013.
Cușnir , Liliana, Mortalitatea copiilor cauzată de suicid , în Analele Institutului Național de
Cercetări Economice, nr. 1, 2016 .
Debarbieux , Eric, Violența în școală: o procovare mondială ? traducere de Irinel Antoniu, prefață
de Egide Royer, Editura Institutul European, Iași, 2010.
Decean , Monica, Aspecte psihologice ale absenteismului școlar , în Studia Universitas is
Moldaviae, nr. 9 (99), 2016.
Dicționar de Psihologie Larousse , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.
Dodu , Ana – Maria, Violența școlară. Percepția violenței în relația profesor elev , Editura
Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010.
Dragomirescu , Virgil, Determinism și reactivitate umană , București, Edit. Știi nțifică, 1990.
Durkheim , Emil , Despre Sinucidere , Editura Institutul European, Iași, 1993.
Elena Ioana, Beldean -Galea, Nicolae Jurcă, Studiul calităților psihometrice ale unui chestionar
de evaluare a fenomenului “bullying” la elev, în Romanian Journal of Applied Psychology
2010 , Vol.12, No.1, 15 -20.
Farcaș , Genoveva Aurelia, Starea învățământului preuniversitar ieșean , anul școlar 2016 -2017,
Reușite și provocări ale învățământului preuniversitar ieșean .
Fenomenul "bullying". Cum îl depistăm și cum îl combatem, pentru școli mai
sigure . UNICEF. 22 octombrie 2015, accesat în data de 12.10.2 018.
Gârbuleț , Ioan, Traficul și consumul ilicit de droguri, Studiu de legislație, doctrină și
jurisprudență , Editura Hamangiu, București, 2008.
Gîrla , Lilia, Victima determinării la sinucidere (Art. 150, Cp. Rm) Explicații psihologo –
psihiatrice în luarea deciziei definitive de suicide , în Studia Universitas Moldaviae, 2016, nr. 3
(93).
Glenn W. Muschert, Johanna Sumiala, School Shootings : Mediatizez Violence in a global age ,
Emerarald, 2012 .
52
Goldstein , Arnold P., The psychology of vandalism , Publishing House, Springer
Science+Business Media, New York, 1996 .
Golu , Florinda, Manual de psihologia dezvoltării , Editura Polirom, Iași, 2015.
Grigore , Ana-Nicoleta, Violența în context Educațional. Forme actuale , Editura ,,Universității
Alexandru Ioan Cuza”, Iași , 2016.
Gyönös , Erika , Abandonul școlar: cauze și efecte , în revista Economie teoretică și aplicată,
Volumul XVIII (2011), No. 11(564).
Hatos , Adrian, Riscul abandonului școlar la adolescenții din școlile urbane: Între constrângeri
structurale și climat or ganizational , în An. Inst. de Ist. „G. Barițiu” din Cluj -Napoca, Seri es
Humanistica, tom. VII, 2009.
Hăvârneanu , Grigore M., Sinuciderea: repere pentru strategii preventive eficiente, în Dafinoiu ,
Ioan & Boncu , Ștefan Psihologie socială clinică , Editura Polirom, Iași, 2014.
Ichim , Natalia, Copiatul ca una din formele devianței școlare , în Interuniversitaria, Ediția a IX a,
Materialele colocviului ști ințific studențesc 16 mai 2013, Bălți, 2014.
Inspectoratul Școlar Județean Cluj, C.J.R.A.E. – Proceduri de intervenție și gestionare a
situațiilor de violență în mediul școlar , 2010.
Ioan, Beatrice Gabriela, Consumul de droguri și toxicomania. Aspecte bio -psiho -sociale, medico –
legale și legislative , Editura Junimea, Iași, 2003.
Irimescu , Gabriela, A new image of violence against children – bullying type behavior . Analele
Științifice ale Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, IX, 1, 2016 .
Jeffrey A. Daniels, Mary C. Bradley, Preventing Lethal School Violence , Springer
Science+Business Media, 2011 .
Jigău , Mihaela et al, Violența în școală , Institutul de Științe ale Educației Unicef, Editura Alpha
MDN, București, 2006.
John Snakenborg, Richard Van Acker & Robert A. Gable, Cyberbullying: Prevention and
Intervention to Protect Our Children and Youth, Preventing School Failure : Alternative
Education for Children and Youth, 55:2, 2011.
Laura L. Finley, School Violence , Second edition, ABC -CLIO, LLC, Santa Barbara California,
2014 .
Liiceanu , Gabriel, Așteptând o altă omenire , Editura Humanitas, București, 2018.
53
Long , Matt and Burke , Roger Hopkins, Vandalism and Anti -Social Behavior , Publishing House,
Palgrave Macmillan, 2015 .
Losîi , Elena, Manifestarea agresivității în spațiul școlar , în Revista de Psihologie, Pedagogie
Specială, Asistență Social ă, nr. 5 / 2006, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din
Chișinău.
M. Fréchette, M. Leblanc, Délinquances et délinquants , Chicoutimi, Morin, 1987.
Manolescu , Marin, Evaluarea în educație. Meritocrația și Mediocritatea , Editura Universitară,
Bucu rești, 2019.
Marian , Claudia, Agresivitatea în școală. Determinări. mecanisme și traiectorii , Editura Limes,
Cluj-Napoca, 2011.
Maxim , Sorin -Tudor et al , Violența în sport , Editura Universității “Ștefan c el Mare” din
Suceava, 2006.
Medruț , Flavia Petronela , Rezumatul tezei de doctorat – Factori de risc în consumul de
tutun,alcool și droguri în rândul adolescenților din Cluj -Napoca , coord.prof, univ. dr. Traian
Rotariu, Universitatea Babeș – Bolyai”, Cluj -Napoca, 2015.
Miftode , Vasile, Tratat de asistență so cială , volumul I, Editura Fundației AXIS, Iași, 2003 .
Mihalache , Flavius, Abandonul școlar în opt școli din mediul urban , în Revista Cali tatea Vieții
XXII, nr. 3, 2011.
național , în Antidrog Newsletter, Volumul 5, nr.1, 2015.
Neamțu , Cristina, Devianță școlară . Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament
ale elevilor , Editura Polirom, Iași, 2003.
Okros Norberth -Ioan, Agresivitatea, Trăsăturile accentuate de personalitate, Depresia și locul
controlului la deținuții cu abuz de substanțe , în Revista Școlii Doctorale – Studia Doctoralia.
Psychology and Educational Science, Vol. VI, nr. 9 -10, 2015, Universitatea din București.
Olărescu Valentina, Bălan Constantin Răzvan, Asistența psihologică a adolescentului, victimă a
violenței în școală , în Jo urnal of Psychology. Special Pedagogy. Social Work (PSPSW), Volume
45, Issue 4, 2016, Psychology and Special Education Faculty “Ion Creangă” State Pedagogical
University from Chișinău.
Onofrei, G.L., Violența în spațiul public. Derapaje ale comunicării [Vi olence in public space.
Slippages of communication] , Editura Fundația Academică AXIS, Iași, 2015.
Organizația Salvați Copii – Studiu Despre Bullying .
54
Oxford Advanced Learners Dictionary apud, Organizația Salvați Copii – Studiu Despre Bullying.
Palaghia , Carmen, Dimensiuni ale devianței școlare. De la identificare la prevenție , Editura
ProUniversitaria, București, 2016.
Palaghia , Carmen, Școala între educație și devianță socială , în Revista de Cercetare și
Intervenț ie Socială – Volumum 12 / 2006.
Patchin JW, Hinduja S. Cyberbullying and self -esteem ., J Sch Health. 80, 2010.
Pălărie , Marius, Violența școlară:percepția violeței profesor -elev. Lucrare științifică, Editura
Didactic Pres, Slatina 2009.
Păunescu , Constantin, Agresivitatea și condiția umană , Editura Tehnică, București, 1994.
Pânișoară Georgeta, Chirca , Ruxandra, Bullying și ciberbullying în Violeta Enea (coord),
Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar , Editura Polirom, Iași, 2019.
Popa , Camelia, Ciobanu , Adela Magdalen a, Profilul psihologic al elevului violent , în Revista
Cercetări filosofico -psihologice , anul V, nr. 1, București, 2013.
Potâng , Angela, Ina Botnari, Teorii explicative ale agresivității , în Studia Universitas Moldaviae,
2018, nr.5, Seria ,,Științe ale Educației”.
Purice Francisca -Agnes, Iftemie Tamara -Elena , Agresivitatea și mass -media , Editura StudIS,
Iași, 2014.
R. Dufour -Gomprés, Dictionnaire de la violence et du crime , Érès, Toulose, 1992.
Rădulescu, Sorin M. Caracteristici ale sinuciderii din Român ia reflectate în mass -media și
mediul virtual. Evaluări Cantitative și clasificări calitative , în Revista română de sociologie”,
serie nouă, anul XXVI, nr. 3 –4, București, 2015.
Rădulescu , Sorin M. și Dâmboeanu , Cristina, Sociologia și abuzul consumului de droguri ,
Editura Lumina Lex, București, 2006.
Rădulescu , Sorin M., Sinuciderea în Europa, în contextul crizei economice globale , în Revista
Română de Sociologie”, ser ie nouă, anul XXIII, nr. 5 –6, București, 2012.
recenzia cărții – Droguri ilegale, autor Iovu, Mircea, Editura București, 2013, întocmită de către
Lucian Iscrulescu în Rev ista de chimie 65 / No 9, 2014.
Sandu , Maria, Violența familială – factor de risc în delincvența juvenilă , în Revista de Cercetare
și Interve nție Socială, Volumul 23, 2008.
Sălăvăstru , Dorina, Psihologia educației , Editura Polirom, Iași, 2004.
55
Slonje, R. & Smith, P. K., Cyberbullying: Another main type of bullying ? Scandinavian Journal
of Psychology, 49, 2008 .
Studiu ISJ Iași, Strategii de prevenire și diminuare a abandonului școlar în județul Iași , an
școlar 2017 -2018.
Studiul Hazelden Foundation, 2016.
Șoitu , Laurențiu și Hăvârneanu , Cornel (coord), Agresivitatea în școală, Editura Institutul
European, Iași, 2001.
Ștefani , S. Claudiu, Rezumatul tezei de doctorat – Consumul d e droguri și delincvența juvenilă ,
coord.prof, univ. dr. Traian Rotariu, Universitatea Babeș – Bolyai”, Cluj -Napoca, 2013.
Trifa Ioan, Trifa Claudia, Agresivitatea timpurie și predicția comportamentelor violente , în
Fascicula Educație Fizică și Sport, Anale le Universității din Oradea, 2012.
Trifan , Gabriela, Năforniță , Radu, Consumul și traficul de droguri. Practici de specialitate în
domeniul prevenirii și combaterii consumului și traficului de droguri , București, 2016.
Trofaila Lidia, Agresivitatea adulților implicați în activitățile sociale , în Revista de Psihologie.
Pedagogie Specială. Asistență Socială, 2016, nr. 1 (42), Universitate de Stat din Tiraspol.
Turliuc , Maria Nicoleta, Măirean , Cornelia, Psihologia Traumei , Editura Polirom, Iași, 2014.
Țurcanu , Oleg, Cobâleansh , Oleg , Prevenirea suicidului, repere conceptuale și principii
practice , Revista Sănătate publică, economie și manag ement în medicină, 1(40), 2012.
Uncu , Veronica, Maria Penu, Abandonul școlar: Abordare psihologică , Psihologie, revista
științifico -practică, nr. 3, 2011.
Vîlcu , Claudia Mihaela, Rezumatul tezei de doctorat intitulată, Migrația părinților la muncă în
străinătate și efectele ei asupra copiilor rămași în țară , coordonator – prof. Univ. Dr. Adrian
Gorun, Craiova, 2015.
Ward, C. (ed.) Vandalism . Van Nostrand Ueinhold, New York, 1973 .
Surse web
https://andreivocila.wordpress.com/2010/03/11/cauze -si-forme -de-manifestare -a-deviantei –
scolare/, accesat în data de 20.08.2019.
https://www.salvaticopiii.ro/ce -facem/protectie/protectieimpotriva -violentei/prevenirea –
violentei -in-scoala, accesat în data de 29.08.2019.
http://sparknews.ro/2019/04/16/bullying -ul-in-scoli -romania -pe-locul -3-la-nivel -european –
potrivit -unui-raport -oms/, accesat în data de 29.08.2019.
56
https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/experts/tackling -school –
bullying.html, accesat în data de 29.08.2019., accesat în data de 29.08.2019.
http://www.ghidul -parintilor.ro/scolarul/educatie/fuga -de-la-scoala.html , accesat în data de
20.08.2019, ora 12:39.
http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web .admin/file/pe2.pdf , prof. Roxana Vatavu, Proiect
educativ, Fuga de la școală –chiulul , accesat în data de 20.08.2019, ora 12:44.
https://www.rfi.ro/social -111111 -eurostat -rata-abandonului -scolar -timpuriu -romania -printre –
cele-mai-mari-din-ue, accesat în data de 22.08.2019.
https://www.suntparinte.ro/tema -de-discuti e/copiatul , accesat în data de 23.08.2019, ora 08:47.
https://www.dw.com/ro/prea -pu%C8%9Bin%C4%83 -sau-prea-mult%C4%83 –
%C8%99coal%C4%83/a -18599874, accesat în data de 23.08.2019, ora 08:54
https://www.totuldespremame.ro/copilul -tau/educatie/7 -motive -ascunse -pentru -care-copiii –
copiaza -la-scoala , accesat în data de 23.08.2019 .
http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia –tristetea -patologica/suicidul -la-adolescenti_71 , accesat
în data de 28.08.2019, ora 10:00.
http://www.sfatulmedicului.ro/Abuz –dependenta –si-intoxicatii/strategii -de-prevenire -a-
consumului -de-drogurilor -si-alcool -la-adolescen_9470, accesat în data de 27.09.2019, ora 11:00.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dennis Theodor PÂRJU [630283] (ID: 630283)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.