Demodex folliculorum este un ectoparazit comun și se regăsește în unitatea pilosebacee. [311277]

INTRODUCERE

Demodex folliculorum este un ectoparazit comun și se regăsește în unitatea pilosebacee.

[anonimizat].

Acest parazit a reprezentat subiectul multor studii de mai bine de jumătate de secol.

[anonimizat], blefarită și abcese până la granuloame.

Prognosticul ameliorării simptomatice a condițiilor clinice determinate de Demodex folliculorum este foarte bun.

Experiența clinică anterioară arată că eradicarea totală a [anonimizat], cu metranidazol și mentinută ușor prin igienă adecvată.

[anonimizat].1.

Fig. 1. Demodex foliicullorum prezent la nivelul pleoapelor

Sursa: https://www.studiodazeglio.it/info-pazienti/patologie/patologie-della-retina/retinopatia-diabetica/itemlist/user/638-studio-d-azeglio.html?start=40

CAPITOLUL 1

ACARIENI PARAZIȚI

Încadrare taxonomică și caracterizare

“Acarienii (lat. Acari) [anonimizat], [anonimizat]. Acarienii au aparatul bucal (o trompă alungită) [anonimizat].

Cei mai mulți dintre ei au dimensiuni mici (0,08-1,0 mm), [anonimizat] 10-20 mm lungime.

[anonimizat] 1999, au fost descrise chiar peste 50.000 de specii și se presupune că grupul ar putea include circa un milion de specii.” (https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

Se spune că “[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]”. . (Alexander, J. O. – 1984)

“[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], astfel că numărul lor crește foarte repede în condiții favorabile.

[anonimizat].” (Walter D. & colab – 1999)

“[anonimizat], acarienii (fig. 2.) nu au corpul divizat în prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat].

Restul corpului se numește idiosomă.

Chelicerele sunt în formă de clești sau formează un aparat ce ajuta acarienii să străpungă tegumentul gazdei. Baza lor este acoperită de lamele protectoare.

[anonimizat].

Pedipalpii intră în componența organului bucal. [anonimizat].

[anonimizat].

La căpușe idiosoma poate fi divizată în proterosomă (scutum) și histerosomă (alloscutum).

In ceea ce priveșște tegumentul, la unele familii acesta este moale iar la altele el este protejat de o cuticulă chitinoasă”.

(https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

Fig. 2. Tipuri de acarieni

Sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/Acarienii-Morfologie-si-ciclul92.php

Morfologie

“În afară de căpușe care, în momentul hrănirii pot avea dimeniuni care pot ajunge la 30 mm, acarienii au dimensiuni relativ mici cu lungimi cuprinse între 0,1 și 10 mm.

Spre deosebire de cu căpușe, acarienii prezintă adesea pe corp perișori lungi.”

“Comparativ cu alte chelicerate și alte clase de insecte, membrii grupului Acarina nu au o divizare vizibilă a corpului (la aceștia metameria fiind indistinctă).

Datorită acestui lucru segmentarea abdomenului dispare, acesta fuzionând cu presoma.

Partea corpului pe care sunt inserate picioarele ( denumită podosoma) se afla în strânsă legatură cu partea anterioară a corpului (numita și opistosomă) formând astfel idiosoma.

O altă particularitate generală a grupului o reprezintă prezența regiunii anterioare, și anume a capulul pe care sunt inserate componentele bucale (o piesa ventrala denumită și hypostom, este o piesă impară,pereche de pedipalpi și una de chelicere), regiunea mai poartă și numele de capitulum sau gnatosoma.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Chelicerele și pedipalpii sunt componente cu o structură care variază, ele depind de funcțiile ce le au la diferitele grupe de acarieni.

Chelicerele pot avea ascuțită, având ca scop străpungerea pielii gazdelor sau pot fi prezenta dinți ( aici sunt încadrate căpusele) care le ajută să se ancoreze de tegumentul gazdelor.

De obicei, chelicerele sunt componente care servesc la înțepat, supt și masticat. Hypostomul, este o componentă care deoarece prezintă dinți de pe fața ventrală, are o importanță particulară mai ales la căpușe. Deși sunt organe senzoriale, palpii pot să participe și la capturarea prăzii.”

(Alexander, J. O. – 1984)

“Grupele de acarieni pot prezenta diferențe majore legate forma corpului, extremitățile și piesele bucale..”

“Există acarieni la care prosoma și opistosoma fuzionează formând un corp mai mult sau mai puțin rotunjit. În cazutl ân care sunt prvazuți cu ochi, aceștia sunt dispuși pe suprafața prosomei.

Exoscheletul, este o porțiune care prezintă chitină, și poate fi sclerotizat, determinând existența unor astfel cu tegumentul moale, spre deosebire de cazurile la care acesta este acoperit cu fragmente puternic sclerotizate, de diferite mărimi.

Idiosoma este o componentă care prezintă în partea dorsală o placă sau scutum a cărui mărime și formă are variașii majore.

Picioarele se inserează în ventrală, larvele prezentând un număr de 3 perechi spre deosebire de nimfe și adulți care au 4 perechi. În cele mai multe cazuri picioarele sunt formate din 6 componente (coxa, trohanter, femur, patella, tiba și tars).”

(Alexander, J. O. – 1984)

“Stadiile de dezvoltare la acarieni sunt în număr de trei și anume : larvă, două stadii nimfale (de obicei) și adulți.

Există și acarieni ce prezintă importanță în domeniul medical. Se consideră că toți acarienii care se hrănesc cu rezerve de hrană, praf etc., pot determina alergii la oameni datorită faptului că unele părți ale corpului lor au rol de alergeni la persoanele sensibile cu care aceștia vin în contact sau pe care îi inhalează.

Ca vectori ai patogenilor, acarienii au un rol minor. Pentru unii sursa de hrană este pielea moartă având ca și urmare prodecere de dermatite iar alte specii sunt dăunătoare omului și animalelor prin faptul că sug fluidele din corp (sange, limfă).

În timpul procesului de hranire gazda se poate infectata cu virusuri, rickettsii sau cu nematode ce produc filarioze. Acarienii ce sapă galerii în piele, cum este și Sarcoptes spp., care poate produce scabie la om și mâncărime la animale, datorită galeriilor pe care le sapă în piele și care se pot inflama datorită invaziilor bacteriene secundare. Unii acarieni precum Varroa jacobsoni parazitează alte nevertebrate și poate provoaca mari mortalitati in coloniile de albine.”

(Walter D. & Proctor H.1999).

“S-a demonstrat că acarienii au un intestin format din mai multe compartimente.

În ceea ce privește sistemul digestiv, se consideră că gura și cavitatea bucală se continuă cu un faringe musculos, acesta fiind conectat printr-un esofag tubular, cu intestinul mediu (ventriculus). “ (Walter D. & Proctor H.1999).

Despre intestinul mediu se spune că “ poate fi lărgit de mai multe cecumuri iar de la ventriculus există un intestin scurt ce ajunge la cel posterior. Tubul digestiv se termină cu p formațiune numită rectum cu deschiderea în anus.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Componentele tubului pot să varieze la diferitele grupe de acarieni. Ca și exemplu, se poate face referire la Trombidiformes care prezintă un intestin mediu se termină în fund de sac iar intestinul posterior funcționează ca un organ excretor. La intestinul posterior se inseră una sau două perechi de tuburi Malpighi.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Digestia poate fi intracelulară sau extracelulară, în funcție de regiunea intestinului mediu. La Dermatophagoides farinae digestia este de două tipuri și anume intracelulară în regiunea anterioară și extracelulară în zona posterioară a ventriculului. Hrana este învelită cu o membrană peritrofică. “

( Thomas & colab,1998)

“Se consideră că organele implicate în excretie difera cu specia astfel încât la majoritatea speciilor celulele intestinului mijlociu servesc ca organe excretoare, prin absorbția excrețiilor în timpul digestiei; ele fiind apoi descărcate în lumenul ventriculus, de unde sunt eliminate odată cu fecalele. În plus, mai pot exista câteva tuburi Malpighi, un tub excretor median și/sau glande coxale.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Tuburile Malpighi ajung la limita dintre intestinul mediu și cel posterior și pot fi prezente ca una sau două perechi; la unele specii ele pot fi reduse sau pot lipsi.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Glandele coxale sunt alcătuite dintr-un sac coelomic și dintr-un canal răsucit ce se deschide printr-un por situat pe sau în apropierea coxei.Unele dintre sistemele excretoare sunt implicate și în osmoreglare.”

(Thomas & colab., 1998)

“Acarienii posedă și un sistem nervos central bine dezvoltat, ce este alcătuit din ganglioni care înconjoară esofagul. Componente precum musculatura, picioarele, aparatul digestiv dar și organele reproducătoare sunt controlate de către nervii ganglionului subesofagian. “ (Voorhorst & colab., 1964).

“ Din ganglionii dispuși dorsal fața de esofag pornesc nervi ce controlează piesele bucale dar și ochii atunci când aceștia există. Pe suprafața corpului acarienii au diferite structuri senzoriale. Receptorii setali apar în diferite forme și cu diferite structuri interne. Setele tactile și chemosenzitive sunt cele mai importante; cele din urmă pot fi active și optic. O parte din grupele de acarieni poseda oceli iar la unele grupe fără ochi s-au gasit zone fotosensitive pe dorsum. Puncte fotosensitive au fost descoperite și pe membrana pulvilară de la prima pereche de picioare la Ophionyssus natricis. “(Thomas & colab. ,1998)

Ecologie

“În urma studiilor făcute, s-a constatat că, după modul de hrănire, acarienii se împart în:

fitofagi;

zoofagi.

Majoritatea speciilor de acarieni sunt forme libere, saprofage sau prădătoare. Acarienii saprofagii se hrănesc cu materia organică aflată în descompunere, contribuind astfel la formarea humusulului în sol în timp ce acarienii prădători vânează artropode mici, insecte sau alți acarieni sau consumă ouăle acestora.

Prin acest mod de hrănire, ei participă la reglarea efectivului acarienilor paraziți. Acarienii sunt organisme ce locuiesc practic în toate tipurile de habitate; majoritatea fiind arahnide terestre, însă sunt și specii acvatice, dulcicole sau marine.” (https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

Multe specii de acarienii pot fi parazite vegetale și animale sau gazde intermediare (ex. pentru tenii).

O parte din acarienii fitofagi pot produce gale la plante, de exemplu gen. Eriophyes (Eriophyidae) care are câteva sute de specii galicole care atacă părul, vița de vie, arțarul, etc.

Alți acarieni se hrănesc în sol cu ciuperci și resturi vegetale în stare de putrefacție, având rol în procesele de humificare, în circuitul materiei în natură.

(https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

S-a constatat că “foarte multe specii de acarieni sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi – produce râia calului, Ixodes sp. – căpușa, parazită și la om).

Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae, familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc.”

Din familia Ixodidae (cunoscute popular sub numele de căpușe), speciile mai importante sunt:

Ixodes ricinus (genul Ixodes Fig. 3) – căpușa – are formă globuloasă, măsoară pâna la 4mm, are culoare brun-neagră și seamănă cu bobul de ricin, se hrănește pe animale și om. Poate transmite boli ca: febra pătată a Muntilor Stâncoși, tifosul Sao Paolo, febra Colorado, etc.

Fig. 3. Ixodes ricinus

Sursa: http://mites-and-parasites.org/wp-content/uploads/2015/06/Ixodes-ricinus-femelle_lzn.jpg

Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus Fig. 4.), asemănătoare cu Ixodes ricinus, dar gazda preferată este câinele (căpușa câinelui). Transmite febra botunoasă, ultima epidemie în România fiind în București în 1957.

Fig. 4. Ripicephalus sanguineus

Sursa:https://www.carolina.com/animal-microscope-slides/rhipicephalus-sanguineus-wm-microscope-slide/307566.pr

Dermacentor andersoni (genul Dermacentor Fig. 5), parazită pe bovine, cabaline, diferite mamifere și om. Transmite tularemia și febra Q.

Fig. 5. Dermacentor andersoni

Sursa: http://v3.boldsystems.org/index.php/Taxbrowser_Taxonpage?taxid=4955

Acarienii prădători sunt utilizați uneori și în combaterea biologică a unor insecte dăunătoare (ex. Phytoseiulus persimilis, împotriva păianjenului rosu al legumelor).

Acarienii de apă (hidracarieni) pot parazita în stare larvară animalele acvatice. (https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni).

Reproducere

“ Cu privire la reproducerea acarienilor, se cunoaște faptul că este în general bisexuată dar, în mod facultativ, pot exista și specii care se reproduc prin partenogeneză. “ (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“Sistemul reproducător al acarienilor este de obicei destul de asemănător cu cel al căpușelor. Sunt însă prezente și diferențe ce au ca motiv principal fuzionarea sau fragmentarea diferitelor parți ale corpului. În cele ce urmează am prezentat organizarea generală.” (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“ Femelele pot prezenta atât ovare perechi, cât și singulare sau grupate, aceste fiind conectate cu un uter unic prin unul sau două oviducte. “ (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“În majoritatea cazurilor deschiderea uterului se face printr-un por genital dar există și specii care au și un vagin. Receptaculum seminis și glandele accesoare, de regulă, sunt conectate la uter.

Porul genital se află localizat în partea ventrală între prima și a doua pereche de picioare, el fiind acoperit de placa genitală.

La mascul, sistemul reproducător este format din testicule, organe singulare sau pereche. Acesta prezinta vasele deferente, pereche sau fuzionate conduc spermatozoizii către canalul ejaculator. Se presupune că glandele accesorii funcționează cel puțin parțial ca vezicule seminale.”( Voorhorst, R. & colab., 1964)

“În cazul în care masculii prezintă un aparat copulator, acestia injectează sperma prin aedeagus în deschizătura genitală, sau, dacă este prezentă, în bursa copulatrix.

Sunt și grupe la care masculul este nu posedă de aedeagus, astfel sperma se transferă direct de la deschiderea genitală a masculului la cea a femelei.

Masculii altor specii de acarieni, membri ai Gamasida (Mesostigmata), dispun de chelicere specializate cu care transferă sperma.

Unii masculi din grupele Actinedida (Prostigmata) produc forme variate de spermatofori prin intermediul cărora produc o substanță ce se întărește la contactul cu aerul și pe care sunt plasați spermatozoizii ce vor fi introduși în organrle genitale ale femelei. “(Bronswijk & colab., 1981).

Fig. 6. Reproducerea acarienilor

Sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/Acarienii-Morfologie-si-ciclul92.php

S-a demonstrat că “embriogeneza acarienilor se caracterizează printr-o mare uniformitate având în vedere structura ouălor. Formele parazite de acarieni sunt adesea larviparie. Speciile de acarieni care depun ouă le distribuie de cele mai multe ori în zone particulare ale gazdei. Despre Myocoptes musculinus (Listrophoridae) este cnoscut faptul că depune ouăle pe firele de păr, asemanator păduchilor. Alte specii de acarieni folosesc pentru depunerea ouălelor zonele cele mai ferite, ce asigură accesul la noi gazde.” (Bronswijk & colab.,1981)

Despre timpul de dezvoltare de la ou la adult se știe că “poate fi foarte scurt (între 4 și 5 zile) iar întregul ciclu de viață la Sarcoptes scabiei poate să ddureze doar 10 zile. Deseori însă este nevoie și de câteva săptămâni pentru a avea loc un ciclu complet. Perioada realizării întregului ciclul de viață este afectată în mod special de condițiile de umiditate, de temperatură și necesarul de hrană disponibil iar durata de viață a acestor organisme este variabilă. Cele mai multe specii de acarieni trebuie să parcurgă câteva etape de dezvoltare: un stadiu larvar și câteva stadii nimfale (de regulă două).”(Bronswijk & colab., 1981).

Despre larve se spune că “ sunt caracterizate de existența a trei perechi de picioare, deși în timpul embriogenezei pot să apară vestigii ale perechii patru. Cuticula larvelor este numai parțial sclerotizată sau nu este sclerotizată iar genitațiile externe lipsesc. Larvele se pot hrăni la fel ca adultul, nu se hrănesc sau sunt parazite – larvele de Trombiculidae.” (Bronswijk &colab., 1981)

Nimfele în general au patru perechi de picioare. Se pot distinge trei stadii: proto-, deuto- și tritonimfa. Toate cele trei stadii se întalnesc la unele Actinedida și Acaridida (Astigmata), totuși la majoritatea membrilor Gamasida se întâlnesc numai proto- și deutonimfe.

În mod normal protonimfa reprezintă un stadiu activ ce traiește liber; este întalnită pe același substrat (sau un substrat similar) ca și stadiile urmatoare, dar se întâlnesc și stadii de protonimfe ce nu se hrănesc. (Walter D. & colab., 1999).

CAPITOLUL 2

DEMODEX FOLLICULORUM

Încadrare taxonomică

Demodex folliculorum (Fig. 7) este o specie parazită de acarieni. Este unul dintre cei mai răspândiți paraziți ai pielii feței omului. Această specie a fost descrisă pentru prima oară în 1842 de Eugène Simon. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Demodex_folliculorum)

Demodex folliculorum prezintă urmatoarea încadrare taxonomică:

Regnul: Animalia

Încrengătura: Arthropoda

Clasa: Arachnida

Subclasa: Acarina

Ordinul: Trombidiformes

Familia: Demodicidae

Genul: Demodex

Fig. 7. Demodez folliculorum

Sursa: http://www.healthyskinjournals.com/demodex-mites-acne/

2.2. Caracterizarea parazitului

Adulții de Demodex folliculorum pot avea dimensiuni cuprinse între 0,3 mm și 0,4 mm. Corpul parazitului este semi-transparent și alungit, alcătuit din două regiuni contopite.

Parazitul prezintă patru perechi de picioare scurte, articulate și anexate de prima regiune a corpului.

Demodex folliculorum are corpul este acoperit cu solzi cu care este facilitat agățatul și săpatul în piele.

Aparatul excretor al parazitului aproape este puțin dezvoltat, acesta având metabolismul intern foarte eficient astef încât nu produce reziduuri.

Demodex folliculorum (Fig. 8.) are o viteză de deplasare pe suprafața pielii cuprinsă intre 8 și16 cm/oră, el fiind activ, în special, noaptea. (D. E. Walter & H. C. Proctor, 1999)

Fig. 8. Demodex folliculorum

Sursa: https://www.healthline.com/health/demodex-folliculorum#risk-factors

2.3. Mod de viață

“ S-a demonstrat că Demodex folliculorum trăiește în foliculii de păr pe pielea umană, alimentând celulele moarte ale pielii. Fiecare folicul poate avea o colonie de circa 10 indivizi.

Demodex folliculorum se hrănește cu secrețiile de sebum și celulele moarte ale pielii. Spre deosebire de Demodex brevis, acest tip de parazit se găsește în cea mai mare parte pe față. Acești acarieni tind să fie cei mai răspândiți în jurul ochilor, ei afectând capacele și genele.

Demodex folliculorum are dimensiuni microscopice, deci se poate nu diagnostica prezența pe cont propriu.

Demodex folliculorum apare în mod natural în pielea umană. Cu toate acestea, acarienii pot fi răspândiți și prin contactul cu altcineva care le are.

Spre deosebire de alte tipuri de acarieni, Demodex folliculorum crește cantitatea de celule pielii din foliculii de păr. În cantități mari, acest lucru poate crea simptome exfoliante pe față (Fig. 9) și iritații la nivelul ochilor datorită prezenșei sale la nivelul genelor (Fig. 10).” (Thomas &colab., 1998)

“În marea majoritate a cazurilor infecția cu acest parazit este nu este resimțită, dar sunt și cazuri în care populația de paraziți crește foarte mult, dezvoltând astfel o infecție denumită demodecie (se caracterizează prin prurit, inflamații și alte afecțiuni ale pielii), blefarită (inflamația pleoapelor), dermatite.

Specialiștii au descoperit că acest parazit este implicat în apariția acneei rozacee (iritație a pielii), cel mai probabil datorită prezenței lui Bacillus oleronius care se găsește pe Demodex folliculorum. “ (Thomas &colab., 1998)

Paraziții Demodex folliculorum pot favoriza și căderea părului, datorită producerii unei enzime care ajută la digestia sebumului secretat de glandele sebacee, fapt care are un efect nociv asupra firului de păr.

Parazitul afectează in special adulții și mai puțin copiii, datorită cantității mai mari de sebum produsă. Infestarea cu Demodez folliculorum are loc exclusiv prin contact direct cu pielea unei persoane ce prezintă acest parazit. (D. E. Walter & H. C. Proctor, 1999)

“Demodex folliculorum este în curs de investigare ca o potențială cauză a rozaceei. Există dovezi că acești paraziți pot provoca apariția de flare-up dacă persoanele ptezintă acnee rozacee. De fapt, Fundația Națională a Rosaceei estimează că pacienții cu acnee rosacee au un număr de până la 18 ori mai mare de paraziți Demodex folliculorum decât pacienții fără acnee rosacee.

Identificarea parazitului se face prin observarea la microscop a unui unui fir de păr din sprâncene sau gene pentru cazurile de infecțe la nivelul ochilor sau prin raclat tegumentar din zona afectată, pentru infecția de la nivelul feței.” (https://www.healthline.com/health/demodex-folliculorum#causes)

Fig. 9. Demodex foliiculorum la nivelul feței

Sursa: http://slideplayer.com/slide/10630373/

Fig. 10. Demodex folliculorum prezent la nivelul genelor

Sursa : http://www.health-articles.info/demodex-folliculorum-is-a-mite-that-lives-on-the-face-for-most-people-their-presence-is-harmless/

2.4. Reproducere

“Femelele Demodex folliculorum sunt oarecum mai scurte și mai rotunde decât masculii. Atât paraziții Demodex folliculorum de sex masculin cât și cei de sex feminin au o deschidere genitală, iar fertilizarea este internă.

Împerecherea are loc în deschiderea foliculului de păr iar ouăle, în număr de 25, sunt puse în interiorul lor sau la nivelul glandelor sebacee.

Larvele au șase picioare și sunt expuse după 3-4 zile, ele se dezvoltă și devin adulți în aproximativ 7 zile.

Demodex folliculorum are un ciclu de viață de 14 zile (Fig. 11) .

Durata totală de viață a unui parazit Demodex folliculorum este de câteva săptămâni. Paraziții morți se descompun în foliculii de păr sau în glandele sebacee.” (Demodex folliculorum”. zip code zoo. 27 aprilie 2009)

Fig. 11. Imperecherea parazitilor Demodexfolliculorum

Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3884930/figure/F2/

“S-a constatat că numărul de paraziți Demodex folliculorum prezenți în leziuni crește odată cu vârsta . Prevalența infestării cu paraziți Demodex folliculorum este cea mai mare în grupa de vârstă de 20-30 de ani, când rata de secreție a sebumului este cea mai înaltă. Persoanele în vârstă sunt, de asemenea, mult mai predispuse să transporte parazișii.

Demodicoza este observată în mod excepțional la copiii cu vârsta sub 5 ani. Probabil, Demodex trece la nou-născuți prin contact fizic strâns după naștere; totuși, datorită producției scăzute de sebum, sugarii și copiii nu au colonizare Demodex folliculorum semnificativă .

S-a constatat că infestarea cu Demodex folliculorum este mai frecventă la bărbați decât la femei, bărbații colonizând mai mult decât persoanele de sex femninin (23% vs 13%).” (Prevalence of hair follicle mites, Demodex folliculorum and D. brevis).

2.5. Identificare

“Demodex nu este ușor de detectat în preparatele histologice; prin urmare, tehnica biopsiei suprafeței pielii (SSB) cu aderența cianoacrilică este o metodă frecvent utilizată pentru măsurarea densității Demodex.

Acesta permite colectarea părții superficiale a stratului excitat și a conținutului foliculului pilo-sebacee, cu toate acestea, el nu reușește să colecteze întregul biotop de Demodez folliculorum.

Alte metode de eșantionare utilizate pentru evaluarea prezenței lui Demodex prin microscopie includ benzi adezive, raclete ale pielii, amprente ale pielii, conținuturi foliculare exprimate, extracție de comedon, epilare în păr și biopsii de punch.

Cu analize moderne și mai sensibile, prevalența Demodex în probele de piele se apropie de 100%; prin urmare, simpla prezență a Demodex nu indică patogeneza.

Mai degrabă, mai important în diagnosticarea patologiei Demodex este densitatea acarienilor sau localizarea lor extra-foliculară.” (Prevalence of hair follicle mites, Demodex folliculorum and D. brevis).

“Majoritatea oamenilor sunt doar purtători de acarieni Demodex și nu dezvoltă simptome clinice. Demodicoza umană poate fi, prin urmare, considerată o boală multifactorială, influențată de factori externi și / sau interni.

Unul dintre factorii de tranziție de la o colonizare clinică neaparentă a acarienilor la dermatoză poate fi dezvoltarea imunodepresiei primare sau secundare.

Suprimarea imunității primare se bazează cel mai probabil pe defectul ereditar al celulelor T, consolidat ulterior de substanțe sunt produse de acarieni și bacterii, cu imunitate celulară intactă B.

Faptul că oamenii și animalele cu imunodeficiență sunt predispuse la infestarea cu acarieni Demodex a fost demonstrat în mod repetat.

Suprimarea secundară a imunității, predispusă la demodicoză, urmează corticosteroidului, terapiei citostatice sau din cauza unor afecțiuni de natură imună-compromisă, cum ar fi neoplazia malignă, hepatopatiile, limfosarcomul și infecția cu HIV.

Alți factori decât imunosupresia generalizată care duce la dezvoltarea demodicozei. S-a sugerat că infestarea poate fi legată de predispoziția genetică și, de asemenea, de tipurile speciale de HLA, deși unele tipuri de HLA sunt considerate a fi rezistente la demodicoză.

Demodex poate avea un rol direct în acneea rosacee sau se poate manifesta ca o dermatită asemănătoare cu aceasta (Fig. 12). Numeroase studii au raportat o densitate crescută a demodexului la pacienții cu rozacee.” (New Study Shows Role for Bacteria in Development of Rosacea Symptoms)

Fig.12. Pacienti cu acne rosacea

Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3884930/figure/F4/

Demodicoza umană se poate manifesta ca un tip uscat de rozacee, numit demodicidoză asemănătoare cu rosacea.

Rosaceea de demodicoză trebuie diferențiată de rosaceea comună. Tipul de rosacee de tip Demodex se caracterizează prin uscăciune, scalarea foliculară, vezicule superficiale și pustule, în timp ce rosaceea obișnuită este caracterizată prin tenul gras, prin scalarea foliculară absentă și prin așezarea mai adâncă.

O altă trăsătură utilă este rezolvarea completă a demodicozelor în cazul tratamentului cu crocitamină sau lindan cu scabicid.

S-a sugerat că eșecul de spălare a feței și excesul de preparate uleioase sau cremoase provoacă acarieni Demodex cu hrană suplimentară cu lipide, care promovează reproducerea acarienilor în număr mare, care conectează canalele pilo-sebacee și conduce la apariția de rosacee erupție facială.

2.6. Infecții cu Demodex folliculorum

Infestarea cu Demodex la om a fost descrisă sub mai multe forme clinice, cum ar fi:

rosacea – demodicoză,

pityriasis folliculorum, dermatită periorală;

blefarită .

Blefarita cauzata de Demodex a fost descrisă pentru prima dată de către Raehlmann în 1898. Apoi, câțiva cercetători au raportat prezența parazitului în foliculi la diferite frecvențe în diferite grupuri de studiu.

Rata raportată a purtătorilor de paraziți la subiecții sănătoși variază și poate crește până la 100% simptomele fiind dezvoltate în principal la persoanele cu factori predispozanți.

Asocierea frecvenței crescute de demodicoză cu disfuncții ale sistemului imunitar susține această idee.

Atunci când acarianul se înmulțește și ajunge la un număr suficient, poate deveni patogen datorită acțiunii sale iritante sporite.

Apărarea imunității gazdei pare a fi cel mai important factor pentru prevenirea supraaglomerării acarienilor.

Demodex folliculorum poate avea atât un rol direct în acneea rosacee sau, se poate manifesta ca o dermatită asemănătoare cu rosaceea (Fig.13 si Fig.14).

Numeroase studii clinice au raportat o densitate crescută a paraziților Demodex la pacienții cu acnee rozacee.

Demodicoza umană se poate manifesta ca un tip uscat de acnee rozacee, denumit demodicidoza asemanatoare cu rosacea.

Acneea rosacee cauzată de demodicoză trebuie diferențiată de acneea rosacee comună. Tipul de rosacee de tip Demodex se caracterizează prin uscăciune, scalarea foliculară, vezicule superficiale și pustule, în timp ce rosaceea obișnuită este caracterizată prin tenul gras, prin scalarea foliculară absentă și prin așezarea mai adâncă. O altă trăsătură utilă este rezolvarea completă a demodicozelor în cazul tratamentului cu crocitamină sau lindan cu scabicid.

S-a sugerat că modul neadecvat de spălare a feței și excesul de preparate uleioase sau cremoase provoacă acarieni Demodex cu hrană suplimentară cu lipide, care promovează reproducerea acarienilor în număr mare, care conectează canalele pilo-sebacee și conduce la apariția de rosacee erupție facială (Human Demodex Mite: The Versatile Mite of Dermatological Importance).

Fig. 13. Infectie cu Demodex folliculorum la nivelul feței

Sursa https://www.ziarelive.ro/despre/demodex.html

Fig. 14. Demodex folliculorum prezent la nivelul fetei

Sursa: http://e-dermatologie.md/dermatoze-androgen-dependente-seboreea-si-acneea/

CAPITOLUL 3

Diagnosticul și tratamentul unor cazuri de acnea rosacea produse de Demodex folliculorum

Scopul lucrării

Prezenta lucrare are ca scop identificarea și tratarea persoanelor care prezintă o infecție cu Demodex folliculorum și care au cerut testarea la laboratorul EcoParaDiagnostic.

Desfășurarea studiului

În studiu au fost inclusi pacienții care s-au adresat laboratorului de specialitate din cadrul Clinicii EcoParaDiagnostic din București, pacienții având suspiciunea de “infectie cu Demodex”.

Identificarea parazitului s-a facut din probe prelevate de la nivelul feței.

Pentru a realiza o statistică a infecțiilor cu Demodex folliculorum s-a realizat un studiu retrospectiv desfășurat în periaoada 1.01.2015- 31.12.2017.

3.1. Materiale utilizate

Pe întreaga perioada a studiului 37 pacienți au solicitat identificarea parazitului Demodex folliculorum în diferite produse biologice.

Simptomatologia cea mai frecvent întalnită la pacienții analizați a fost de prurit cutanat, durere și usturime cutanată la nivelul fetei, blefarita, fotofobie.

Pentru realizarea studiului ca si materiale s-au folosit:

Lame (Fig. 15)

Fig. 15. Lame folosite pentru preparatul microscopic

Lamele (Fig. 16)

Fig. 16. Lamele folosite pentru preparatul microscopic

Raclat tegumentar

Microscop

Fig. 17. Microscop optic

Sursa: https://www.bizoo.ro/firma/protechrom/vanzare/2599265/microscop-biologic-de-laborator-monocular

Ser fiziologic

Fig. 18. Ser fiziologic

3.2. Metoda de diagnosticare a lui Demodex folliculorum

Probele din care se solicită identificarea dermatofiților sunt reprezentate de raclate tegumentare.

Recoltarea probelor are loc la nivelul leziunilor și se efectuează prin raclarea unei porțiuni de epidermă, cât mai aproape de țesutul sănătos, cu ajutorul unui bisturiu sau lamă de microscop.

Recoltarea are loc în cadrul laboratorului de specialitate, urmând să fie examinate în cel mai scurt timp posibil.

De la pacientii analizați au fost recoltate raclate tegumentare de la nivelul feței.

Pentru stabilirea diagnosticului a fost utilizată metoda microscopică directă.

Pentru aceasta s-au pregătit lamele pe care intr-o picatura de ser fiziologic s-au adaugat fragmentele tegumentare recoltate, fiind apoi acoperite de o lamelă curată.

Modul de efectuare al preparatului microscopic a fost următorul:

Se ia o lamă curată;

Se adaugă o picatură de ser fiziologic;

Se adaugă raclat tegumentar din zona care prezintă suspiciune de infecție cu Demodex folliculorum;

Se adaugă o lamelă;

Se examinează preparatul la microscopul optic.

3.3. Rezultate și discuții

Probele examinate provin de la pacienți cu vârste cuprinse între 9 si 78 de ani (Fig. 19).

Fig. 19 Distribuția pacienților pe categorii de vârste

Numărul total de pacienți care au cerut inverstigarea și identificarea lui Demodex folliculorum este de 37 de persoane, dintre care 23 au fost de sex feminin și 14 de sex masculin ( Tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1. Distribuția persoanelor pe categorii de vârstă, sex și în funcție de prezența / absența parazitului

În următorul grafic este prezentat numărul de pacienți care au solicitat efectuarea testelor în vederea prezenței/ absenței lui Demodex folliculorum (Fig. 20)

Fig. 20. Distribuția pacienților în funcție de sex

În urma examenelor microscopice efectuate 10 probe, reprezentând un procentaj de 27.02%, au fost positive pentru Demodex folliculorum, iar 27 de probe, reprezentând un procentaj de 72,97% au prezentat rezultate negative (Tabelul nr. 2).

Reprezentarea grafică a prezenței/ absenței lui Demodex folliculorum a eviențiat un procent de pozitivitate de 27.02% (Fig. 21).

Fig. 21. Prezența/ Absența lui Demodex folliculorum

În următoarele imagini sunt prezentate cazuri în care testele pentru identificarea prezenței lui Demodex folliculorum au fost pozitive.

Imaginile reprezintă paraziții de Demodex folliculorum observați cu obiective microscopice diferite, respectiv:

Obiectiv 10x (Fig. 22);

Obiectiv 20x (Fig. 23);

Obiectiv 40x (Fig. 24).

Fig. 22. Demodex folliculorum observat cu obiectiv 10x

Sursa: Drd. Biolog principal P. Mihailescu și C.M. Crețu

Fig. 23. Demodex folliculorum observat cu obiectiv 20x

Sursa: Drd. Biolog principal Patricia Mihailescu și C.M. Crețu

Fig. 24. Demodez folliculorum observat cu obiectiv 40x

Sursa: Drd. Biolog principal Patricia Mihailescu și C.M. Crețu

CONCLUZII

Speciile de Demodex sunt ectoparaziți al foliculilor glandelor pilosebacee, fiind în mod obișnuit indentificați în diferite regiuni din zona feței și capului, inclusiv obraz, nas, pomeți, frunte, tample, pe scalpul lipsit de păr, gât și urechi. Localizarile pot varia și în alte regiuni ale corpului fiind asociate cu activitatea glandelor sebacee din suprafața respectiva.Demodex folliculorum este mai raspândit in zona feței, în timp ce Demodex brevis în regiunea gâtului si toracelui. Demodecidoza poate mima alte maladii dermatologice.

Prezența indivizilor de Demodex folliculorum la nivelul tegumentului unor persoane sănătoase sugerează că acarienii sunt rezidenți obișnuiți la nivelul pielii, dar modificarea condițiilor de viață, imunodepresia și alți factori externi pot duce la transformarea condiției lor din saprofiți în patogeni.

În urma analizei rezultatelor obținute s-a constatat că prezența parazitului Demodex folliculorum depinde atât de de vârsta și de sexul pacientului, fiind preponderent la femei cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, dar și de cantitatea de sebum și de numărul de paraziți prezenți la nivelul feței.

Identificarea parazitului ajută la diagnosticarea timpurie a demodecidozei, în scopul selecției tratamentului corespunzător.

Respectarea regulilor de igienă personală are o importanță majoră în prevenirea infecției, iar diagnosticarea cât mai timpurie a afecțiunii pentru a evita complicațiile care pot surveni ca urmare a persistenței parazitului la nivelul tegumentului și în foliculii glandelor sebacee.