Demodex folliculorum este un acarian parazit comun care se găsește în unitatea pilosebacee. [311730]

INTRODUCERE

Demodex folliculorum este un acarian parazit comun care se găsește în unitatea pilosebacee.

[anonimizat].

Acest parazit a reprezentat subiectul multor studii de mai bine de jumătate de secol.

[anonimizat], blefarită și abcese până la granuloame.

Ameliorarea inflamațiilor pielii cu paraziții de Demodex are rezulate foarte buna atunci când sunt prescrise tratamente și când aceste sunt urmate conform indicațiilor medicului specialist.

Din studiile clinice anterioare s-a putut observa faptul că eliminarea definitivă a [anonimizat], cu metranidazol și se poate menșine ușor printr-o igienă adecvată.

Infecția cu Demodex folliculorum se poate masifesta atât la nivelul feței ( Fig. 1) [anonimizat].2.

Fig. 1. Demodex folliculorum prezent la nivelul feței

Sursa: https://www.healthline.com/health/demodex-folliculorum

Fig. 1. Demodex foliicullorum prezent la nivelul pleoapelor

Sursa: https://www.studiodazeglio.it/info-pazienti/patologie/patologie-della-retina/retinopatia-diabetica/itemlist/user/638-studio-d-azeglio.html?start=40

CAPITOLUL 1

[anonimizat], [anonimizat].

Acarienii au aparatul bucal (o trompă alungită) [anonimizat].

Cei mai mulți dintre ei au dimensiuni mici (0,08-1,0 mm), [anonimizat] 10-20 mm lungime.

[anonimizat] 1999, au fost descrise chiar peste 50.000 de specii și se presupune că grupul ar putea include circa un milion de specii.

Se spune că “[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]”. . (Alexander, J. O. – 1984)

“[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], astfel că numărul lor crește foarte repede în condiții favorabile.

[anonimizat].” (Walter D. & colab – 1999)

“[anonimizat], acarienii (fig. 2.) nu au corpul divizat în prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat].

Restul corpului se numește idiosomă.

Chelicerele prezintă o formă de clește sau formează un aparat ce ajuta acarienii să străpungă tegumentul gazdei. Baza lor este acoperită de lamele protectoare.

[anonimizat].

Pedipalpii intră în componența organului bucal. [anonimizat] ale pedipalpilor sunt fuzionate.

Aparatul bucal al acarienilor este adaptat pentru mușcat, înțepat sau supt.

La căpușe idiosoma poate fi divizată în proterosomă (scutum) și histerosomă (alloscutum).

In ceea ce privește tegumentul, la unele familii acesta este moale iar la altele el este protejat de o cuticulă chitinoasă”.

Fig. 2. Tipuri de acarieni

Sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/Acarienii-Morfologie-si-ciclul92.php

Morfologie

“În afară de căpușe care, în momentul hrănirii pot avea dimeniuni care pot ajunge la 30 mm, acarienii au dimensiuni relativ mici cu lungimi cuprinse între 0,1 și 10 mm.

Spre deosebire de cu căpușe, acarienii prezintă adesea pe corp perișori lungi.”

“Comparativ cu alte chelicerate și alte clase de insecte, membrii grupului Acarina nu au o divizare vizibilă a corpului (la aceștia metameria fiind indistinctă).

Datorită acestui lucru segmentarea abdomenului dispare, acesta fuzionând cu presoma.

Partea corpului pe care sunt inserate picioarele ( denumită podosoma) se afla în strânsă legatură cu partea anterioară a corpului (numita și opistosomă) formând astfel idiosoma.

O altă particularitate generală a grupului o reprezintă prezența regiunii anterioare, și anume a capulul pe care sunt inserate componentele bucale (o piesa ventrala denumită și hypostom, este o piesă impară,pereche de pedipalpi și una de chelicere), regiunea mai poartă și numele de capitulum sau gnatosoma.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Chelicerele și pedipalpii sunt componente cu o structură care variază, ele depind de funcțiile ce le au la diferitele grupe de acarieni.

Chelicerele pot avea ascuțită, având ca scop străpungerea pielii gazdelor sau pot fi prezenta dinți ( aici sunt încadrate căpusele) care le ajută să se ancoreze de tegumentul gazdelor.

De obicei, chelicerele sunt componente care servesc la înțepat, supt și masticat. Hypostomul, este o componentă care deoarece prezintă dinți de pe fața ventrală, are o importanță particulară mai ales la căpușe. Deși sunt organe senzoriale, palpii pot să participe și la capturarea prăzii.”

(Alexander, J. O. – 1984)

“Grupele de acarieni pot prezenta diferențe majore legate forma corpului, extremitățile și piesele bucale..”

“Există acarieni la care prosoma și opistosoma fuzionează formând un corp mai mult sau mai puțin rotunjit. În cazutl ân care sunt prvazuți cu ochi, aceștia sunt dispuși pe suprafața prosomei.

Exoscheletul, este o porțiune care prezintă chitină, și poate fi sclerotizat, determinând existența unor astfel cu tegumentul moale, spre deosebire de cazurile la care acesta este acoperit cu fragmente puternic sclerotizate, de diferite mărimi.

Idiosoma este o componentă care prezintă în partea dorsală o placă sau scutum a cărui mărime și formă are variașii majore.

Picioarele se inserează în ventrală, larvele prezentând un număr de 3 perechi spre deosebire de nimfe și adulți care au 4 perechi. În cele mai multe cazuri picioarele sunt formate din 6 componente (coxa, trohanter, femur, patella, tiba și tars).”

(Alexander, J. O. – 1984)

“Stadiile de dezvoltare la acarieni sunt în număr de trei și anume : larvă, două stadii nimfale (de obicei) și adulți.

Există și acarieni ce prezintă importanță în domeniul medical. Se consideră că toți acarienii care se hrănesc cu rezerve de hrană, praf etc., pot determina alergii la oameni datorită faptului că unele părți ale corpului lor au rol de alergeni la persoanele sensibile cu care aceștia vin în contact sau pe care îi inhalează.

Ca vectori ai patogenilor, acarienii au un rol minor. Pentru unii sursa de hrană este pielea moartă având ca și urmare prodecere de dermatite iar alte specii sunt dăunătoare omului și animalelor prin faptul că sug fluidele din corp (sange, limfă).

În timpul procesului de hranire gazda se poate infectata cu virusuri, rickettsii sau cu nematode ce produc filarioze. Acarienii ce sapă galerii în piele, cum este și Sarcoptes spp., care poate produce scabie la om și mâncărime la animale, datorită galeriilor pe care le sapă în piele și care se pot inflama datorită invaziilor bacteriene secundare. Unii acarieni precum Varroa jacobsoni parazitează alte nevertebrate și poate provoaca mari mortalitati in coloniile de albine.”

(Walter D. & Proctor H.1999).

“S-a demonstrat că acarienii au un intestin format din mai multe compartimente.

În ceea ce privește sistemul digestiv, se consideră că gura și cavitatea bucală se continuă cu un faringe musculos, acesta fiind conectat printr-un esofag tubular, cu intestinul mediu (ventriculus). “ (Walter D. & Proctor H.1999).

Despre intestinul mediu se spune că “ poate fi lărgit de mai multe cecumuri iar de la ventriculus există un intestin scurt ce ajunge la cel posterior. Tubul digestiv se termină cu p formațiune numită rectum cu deschiderea în anus.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Componentele tubului pot să varieze la diferitele grupe de acarieni. Ca și exemplu, se poate face referire la Trombidiformes care prezintă un intestin mediu se termină în fund de sac iar intestinul posterior funcționează ca un organ excretor. La intestinul posterior se inseră una sau două perechi de tuburi Malpighi.” (Walter D. & Proctor H.1999).

“Digestia poate fi intracelulară sau extracelulară, în funcție de regiunea intestinului mediu. La Dermatophagoides farinae digestia este de două tipuri și anume intracelulară în regiunea anterioară și extracelulară în zona posterioară a ventriculului. Hrana este învelită cu o membrană peritrofică. “

( Thomas & colab,1998)

“Se consideră că organele implicate în excretie difera cu specia astfel încât la majoritatea speciilor celulele intestinului mijlociu servesc ca organe excretoare. (Walter D. & Proctor H.1999).

“Acarienii posedă și un sistem nervos central bine dezvoltat, ce este alcătuit din ganglioni care înconjoară esofagul. Componente precum musculatura, picioarele, aparatul digestiv dar și organele reproducătoare sunt controlate de către nervii ganglionului subesofagian. “ (Voorhorst & colab., 1964).

Ecologie

“În urma studiilor făcute, s-a constatat că, după modul de hrănire, acarienii se împart în:

fitofagi;

zoofagi.

Majoritatea speciilor de acarieni sunt forme libere, saprofage sau prădătoare. Acarienii saprofagii se hrănesc cu materia organică aflată în descompunere, contribuind astfel la formarea humusulului în sol în timp ce acarienii prădători vânează artropode mici, insecte sau alți acarieni sau consumă ouăle acestora.

Prin acest mod de hrănire, ei participă la reglarea efectivului acarienilor paraziți. Acarienii sunt organisme ce locuiesc practic în toate tipurile de habitate; majoritatea fiind arahnide terestre, însă sunt și specii acvatice, dulcicole sau marine.” (https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

Multe specii de acarienii pot fi parazite vegetale și animale sau gazde intermediare (ex. pentru tenii).

O parte din acarienii fitofagi pot produce gale la plante, de exemplu gen. Eriophyes (Eriophyidae) care are câteva sute de specii galicole care atacă părul, vița de vie, arțarul, etc.

Alți acarieni se hrănesc în sol cu ciuperci și resturi vegetale în stare de putrefacție, având rol în procesele de humificare, în circuitul materiei în natură.

(https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni)

S-a constatat că “foarte multe specii de acarieni sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi – produce râia calului, Ixodes sp. – căpușa, parazită și la om).

Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae, familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc.”

Din familia Ixodidae (cunoscute popular sub numele de căpușe), speciile mai importante sunt:

Ixodes ricinus (genul Ixodes Fig. 3) – căpușa – are formă globuloasă, măsoară pâna la 4mm, are culoare brun-neagră și seamănă cu bobul de ricin, se hrănește pe animale și om. Poate transmite boli ca: febra pătată a Muntilor Stâncoși, tifosul Sao Paolo, febra Colorado, etc.

Fig. 3. Ixodes ricinus

Sursa: http://mites-and-parasites.org/wp-content/uploads/2015/06/Ixodes-ricinus-femelle_lzn.jpg

Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus Fig. 4.), asemănătoare cu Ixodes ricinus, dar gazda preferată este câinele (căpușa câinelui). Transmite febra botunoasă, ultima epidemie în România fiind în București în 1957.

Fig. 4. Ripicephalus sanguineus

Sursa:https://www.carolina.com/animal-microscope-slides/rhipicephalus-sanguineus-wm-microscope-slide/307566.pr

Dermacentor andersoni (genul Dermacentor Fig. 5), parazită pe bovine, cabaline, diferite mamifere și om. Transmite tularemia și febra Q.

Fig. 5. Dermacentor andersoni

Sursa: http://v3.boldsystems.org/index.php/Taxbrowser_Taxonpage?taxid=4955

Acarienii prădători sunt utilizați uneori și în combaterea biologică a unor insecte dăunătoare (ex. Phytoseiulus persimilis, împotriva păianjenului rosu al legumelor).

Acarienii de apă (hidracarieni) pot parazita în stare larvară animalele acvatice. (https://www.wikivividly.com/lang-ro/wiki/Acarieni).

Reproducere

“ Cu privire la reproducerea acarienilor, se cunoaște faptul că este în general bisexuată dar, în mod facultativ, pot exista și specii care se reproduc prin partenogeneză. “ (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“Sistemul reproducător al acarienilor este de obicei destul de asemănător cu cel al căpușelor. Sunt însă prezente și diferențe ce au ca motiv principal fuzionarea sau fragmentarea diferitelor parți ale corpului. În cele ce urmează am prezentat organizarea generală.” (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“ Femelele pot prezenta atât ovare perechi, cât și singulare sau grupate, aceste fiind conectate cu un uter unic prin unul sau două oviducte. “ (Voorhorst, R. & colab., 1964)

“În majoritatea cazurilor deschiderea uterului se face printr-un por genital dar există și specii care au și un vagin. Receptaculum seminis și glandele accesoare, de regulă, sunt conectate la uter.

Porul genital se află localizat în partea ventrală între prima și a doua pereche de picioare, el fiind acoperit de placa genitală.

La mascul, sistemul reproducător este format din testicule, organe singulare sau pereche. Acesta prezinta vasele deferente, pereche sau fuzionate conduc spermatozoizii către canalul ejaculator. Se presupune că glandele accesorii funcționează cel puțin parțial ca vezicule seminale.”( Voorhorst, R. & colab., 1964)

“În cazul în care masculii prezintă un aparat copulator, acestia injectează sperma prin aedeagus în deschizătura genitală, sau, dacă este prezentă, în bursa copulatrix.

Sunt și grupe la care masculul este nu posedă de aedeagus, astfel sperma se transferă direct de la deschiderea genitală a masculului la cea a femelei.

Masculii altor specii de acarieni, membri ai Gamasida (Mesostigmata), dispun de chelicere specializate cu care transferă sperma.

Unii masculi din grupele Actinedida (Prostigmata) produc forme variate de spermatofori prin intermediul cărora produc o substanță ce se întărește la contactul cu aerul și pe care sunt plasați spermatozoizii ce vor fi introduși în organrle genitale ale femelei. “(Bronswijk & colab., 1981).

Fig. 6. Reproducerea acarienilor

Sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/Acarienii-Morfologie-si-ciclul92.php

CAPITOLUL 2

DEMODEX FOLLICULORUM

Încadrare taxonomică

Demodex folliculorum (Fig. 7) este o specie parazită de acarieni. Este unul dintre cei mai răspândiți paraziți ai pielii feței omului. Această specie a fost descrisă pentru prima oară în 1842 de Eugène Simon. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Demodex_folliculorum)

Demodex folliculorum prezintă urmatoarea încadrare taxonomică:

Regnul: Animalia

Încrengătura: Arthropoda

Clasa: Arachnida

Subclasa: Acarina

Ordinul: Trombidiformes

Familia: Demodicidae

Genul: Demodex

Fig. 7. Demodez folliculorum

Sursa: http://www.healthyskinjournals.com/demodex-mites-acne/

2.2. Caracterizarea parazitului

Adulții de Demodex folliculorum pot avea dimensiuni cuprinse între 0,3 mm și 0,4 mm. Corpul parazitului este semi-transparent și alungit, alcătuit din două regiuni contopite.

Parazitul prezintă patru perechi de picioare scurte, articulate și anexate de prima regiune a corpului.

Demodex folliculorum are corpul este acoperit cu solzi cu care este facilitat agățatul și săpatul în piele.

Aparatul excretor al parazitului aproape este puțin dezvoltat, acesta având metabolismul intern foarte eficient astef încât nu produce reziduuri.

Demodex folliculorum (Fig. 8.) are o viteză de deplasare pe suprafața pielii cuprinsă intre 8 și16 cm/oră, el fiind activ, în special, noaptea. (D. E. Walter & H. C. Proctor, 1999)

Fig. 8. Demodex folliculorum

Sursa: https://www.healthline.com/health/demodex-folliculorum#risk-factors

2.3. Mod de viață

S-a constatat că populațiile de Demodex folliculorum sunt stabile la un individ pe parcursul anilor și că unele gazde din zona asiatică și africano-americană mențin linii specifice de acarieni pe parcursul a mai mulți ani sau generații în afara regiunii lor geografice de naștere sau de origine.

Speciile de Demodex folliculorum au fost cel mai probabil transmise în cadrul familiilor și între soți decât între indivizi independenți, indicând faptul că transmiterea necesită un contact strâns.

Analizele de date au arătat că originea Demodex folliculorum poate să fie precedată de oamenii moderni.

În general, evoluția lui Demodex folliculorum reflectă divergențele antice ale populației umane, este în concordanță cu o ipoteză dispersantă în afara Africii și prezintă un sistem model excelent pentru înțelegerea în continuare a istoriei mișcării umane.

“ S-a demonstrat că Demodex folliculorum trăiește în foliculii de păr pe pielea umană, alimentând celulele moarte ale pielii. Fiecare folicul poate avea o colonie de circa 10 indivizi.

Demodex folliculorum se hrănește cu secrețiile de sebum și celulele moarte ale pielii. Spre deosebire de Demodex brevis, acest tip de parazit se găsește în cea mai mare parte pe față. Acești acarieni tind să fie cei mai răspândiți în jurul ochilor, ei afectând capacele și genele.

Demodex folliculorum are dimensiuni microscopice, deci se poate nu diagnostica prezența pe cont propriu.

Demodex folliculorum apare în mod natural în pielea umană. Cu toate acestea, acarienii pot fi răspândiți și prin contactul cu altcineva care le are.

Spre deosebire de alte tipuri de acarieni, Demodex folliculorum crește cantitatea de celule pielii din foliculii de păr. În cantități mari, acest lucru poate crea simptome exfoliante pe față (Fig. 9) și iritații la nivelul ochilor datorită prezenșei sale la nivelul genelor (Fig. 10).” (Thomas &colab., 1998)

“În marea majoritate a cazurilor infecția cu acest parazit este nu este resimțită, dar sunt și cazuri în care populația de paraziți crește foarte mult, dezvoltând astfel o infecție denumită demodecie (se caracterizează prin prurit, inflamații și alte afecțiuni ale pielii), blefarită (inflamația pleoapelor), dermatite.

Specialiștii au descoperit că acest parazit este implicat în apariția acneei rozacee (iritație a pielii), cel mai probabil datorită prezenței lui Bacillus oleronius care se găsește pe Demodex folliculorum. “ (Thomas &colab., 1998)

Paraziții Demodex folliculorum pot favoriza și căderea părului, datorită producerii unei enzime care ajută la digestia sebumului secretat de glandele sebacee, fapt care are un efect nociv asupra firului de păr.

Parazitul afectează in special adulții și mai puțin copiii, datorită cantității mai mari de sebum produsă. Infestarea cu Demodez folliculorum are loc exclusiv prin contact direct cu pielea unei persoane ce prezintă acest parazit. (D. E. Walter & H. C. Proctor, 1999)

“Demodex folliculorum este în curs de investigare ca o potențială cauză a rozaceei. Există dovezi că acești paraziți pot provoca apariția de flare-up dacă persoanele ptezintă acnee rozacee. De fapt, Fundația Națională a Rosaceei estimează că pacienții cu acnee rosacee au un număr de până la 18 ori mai mare de paraziți Demodex folliculorum decât pacienții fără acnee rosacee.

Identificarea parazitului se face prin observarea la microscop a unui unui fir de păr din sprâncene sau gene pentru cazurile de infecțe la nivelul ochilor sau prin raclat tegumentar din zona afectată, pentru infecția de la nivelul feței.” (https://www.healthline.com/health/demodex-folliculorum#causes)

Fig. 9. Demodex foliiculorum la nivelul feței

Sursa: http://slideplayer.com/slide/10630373/

Fig. 10. Demodex folliculorum prezent la nivelul genelor

Sursa : http://www.health-articles.info/demodex-folliculorum-is-a-mite-that-lives-on-the-face-for-most-people-their-presence-is-harmless/

2.4. Reproducere

“Femelele Demodex folliculorum sunt oarecum mai scurte și mai rotunde decât masculii. Atât paraziții Demodex folliculorum de sex masculin cât și cei de sex feminin au o deschidere genitală, iar fertilizarea este internă.

Împerecherea are loc în deschiderea foliculului de păr iar ouăle, în număr de 25, sunt puse în interiorul lor sau la nivelul glandelor sebacee.

Larvele au șase picioare și sunt expuse după 3-4 zile, ele se dezvoltă și devin adulți în aproximativ 7 zile.

Demodex folliculorum are un ciclu de viață de 14 zile (Fig. 11) .

Durata totală de viață a unui parazit Demodex folliculorum este de câteva săptămâni. Paraziții morți se descompun în foliculii de păr sau în glandele sebacee.” (Demodex folliculorum”. zip code zoo. 27 aprilie 2009)

Fig. 11. Imperecherea parazitilor Demodexfolliculorum

Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3884930/figure/F2/

“S-a constatat că numărul de paraziți Demodex folliculorum prezenți în leziuni crește odată cu vârsta . Prevalența infestării cu paraziți Demodex folliculorum este cea mai mare în grupa de vârstă de 20-30 de ani, când rata de secreție a sebumului este cea mai înaltă. Persoanele în vârstă sunt, de asemenea, mult mai predispuse să transporte parazișii.

Demodicoza este observată în mod excepțional la copiii cu vârsta sub 5 ani. Probabil, Demodex trece la nou-născuți prin contact fizic strâns după naștere; totuși, datorită producției scăzute de sebum, sugarii și copiii nu au colonizare Demodex folliculorum semnificativă .

S-a constatat că infestarea cu Demodex folliculorum este mai frecventă la bărbați decât la femei, bărbații colonizând mai mult decât persoanele de sex femninin (23% vs 13%).” (Prevalence of hair follicle mites, Demodex folliculorum and D. brevis).

2.5. Identificare

“Demodex nu este ușor de detectat în preparatele histologice; prin urmare, tehnica biopsiei suprafeței pielii (SSB) cu aderența cianoacrilică este o metodă frecvent utilizată pentru măsurarea densității Demodex.

Acesta permite colectarea părții superficiale a stratului excitat și a conținutului foliculului pilo-sebacee, cu toate acestea, el nu reușește să colecteze întregul biotop de Demodez folliculorum.

Alte metode de eșantionare utilizate pentru evaluarea prezenței lui Demodex prin microscopie includ benzi adezive, raclete ale pielii, amprente ale pielii, conținuturi foliculare exprimate, extracție de comedon, epilare în păr și biopsii de punch.

Cu analize moderne și mai sensibile, prevalența Demodex în probele de piele se apropie de 100%; prin urmare, simpla prezență a Demodex nu indică patogeneza.

Mai degrabă, mai important în diagnosticarea patologiei Demodex este densitatea acarienilor sau localizarea lor extra-foliculară.” (Prevalence of hair follicle mites, Demodex folliculorum and D. brevis).

“Majoritatea oamenilor sunt doar purtători de acarieni Demodex și nu dezvoltă simptome clinice. Demodicoza umană poate fi, prin urmare, considerată o boală multifactorială, influențată de factori externi și / sau interni.

Unul dintre factorii de tranziție de la o colonizare clinică neaparentă a acarienilor la dermatoză poate fi dezvoltarea imunodepresiei primare sau secundare.

Suprimarea imunității primare se bazează cel mai probabil pe defectul ereditar al celulelor T, consolidat ulterior de substanțe sunt produse de acarieni și bacterii, cu imunitate celulară intactă B.

Faptul că oamenii și animalele cu imunodeficiență sunt predispuse la infestarea cu acarieni Demodex a fost demonstrat în mod repetat.

Suprimarea secundară a imunității, predispusă la demodicoză, urmează corticosteroidului, terapiei citostatice sau din cauza unor afecțiuni de natură imună-compromisă, cum ar fi neoplazia malignă, hepatopatiile, limfosarcomul și infecția cu HIV.

Alți factori decât imunosupresia generalizată care duce la dezvoltarea demodicozei. S-a sugerat că infestarea poate fi legată de predispoziția genetică și, de asemenea, de tipurile speciale de HLA, deși unele tipuri de HLA sunt considerate a fi rezistente la demodicoză.

Demodex poate avea un rol direct în acneea rosacee sau se poate manifesta ca o dermatită asemănătoare cu aceasta (Fig. 12). Numeroase studii au raportat o densitate crescută a demodexului la pacienții cu rozacee.” (New Study Shows Role for Bacteria in Development of Rosacea Symptoms)

Fig.12. Pacienti cu acne rosacea

Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3884930/figure/F4/

Demodicoza umană se poate manifesta ca un tip uscat de rozacee, numit demodicidoză asemănătoare cu rosacea.

Rosaceea de demodicoză trebuie diferențiată de rosaceea comună. Tipul de rosacee de tip Demodex se caracterizează prin uscăciune, scalarea foliculară, vezicule superficiale și pustule, în timp ce rosaceea obișnuită este caracterizată prin tenul gras, prin scalarea foliculară absentă și prin așezarea mai adâncă.

O altă trăsătură utilă este rezolvarea completă a demodicozelor în cazul tratamentului cu crocitamină sau lindan cu scabicid.

S-a sugerat că eșecul de spălare a feței și excesul de preparate uleioase sau cremoase provoacă acarieni Demodex cu hrană suplimentară cu lipide, care promovează reproducerea acarienilor în număr mare, care conectează canalele pilo-sebacee și conduce la apariția de rosacee erupție facială.

2.6. Infecții cu Demodex folliculorum

Infestarea cu Demodex la om a fost descrisă sub mai multe forme clinice, cum ar fi:

rosacea – demodicoză,

pityriasis folliculorum, dermatită periorală;

blefarită .

Blefarita cauzată de Demodex a fost descrisă pentru prima dată de către Raehlmann în 1898. Apoi, câțiva cercetători au raportat prezența parazitului în foliculi la diferite frecvențe în diferite grupuri de studiu.

Rata raportată a purtătorilor de paraziți la subiecții sănătoși variază și poate crește până la 100% simptomele fiind dezvoltate în principal la persoanele cu factori predispozanți.

Asocierea frecvenței crescute de demodicoză cu disfuncții ale sistemului imunitar susține această idee.

Atunci când acarianul se înmulțește și ajunge la un număr suficient, poate deveni patogen datorită acțiunii sale iritante sporite.

Apărarea imunității gazdei pare a fi cel mai important factor pentru prevenirea supraaglomerării acarienilor.

Demodex folliculorum poate avea atât un rol direct în acneea rosacee sau, se poate manifesta ca o dermatită asemănătoare cu rosaceea (Fig.13 si Fig.14).

Numeroase studii clinice au raportat o densitate crescută a paraziților Demodex la pacienții cu acnee rozacee.

Demodicoza umană se poate manifesta ca un tip uscat de acnee rozacee, denumit demodicidoza asemanatoare cu rosacea.

Rosaceea este o boală cronică inflamatorie a pielii care se caracterizează prin eritem centrofacial tranzitoriu sau persistent, telangiectazii și, de obicei, prin papule și pustule.

În ultimele studii s-a demonstrat că rosaceea a afectat femeile mai des decât bărbații. Raportul dintre bărbați și femei era de 2: 3. Acest lucru este foarte similar cu rezultatele unui studiu suedez care a constatat un raport masculin la femeie de 1: 3.

Boala afectează în principal tinerii și adulții de vârstă mijlocie, dar poate afecta și copiii Deoarece fața este de obicei afectată, calitatea vieții pacienților este de obicei afectată.

Etiologia rosacei rămâne obscură, speciile de Demodex par să joace un rol important în patofiziologia rosaceei.

Două specii diferite de Demodex au fost găsite la om: și anume Demodex folliculorum și Demodex brevis.

Speciile de Demodex ar putea participa la patogenia rosaceei prin mai multe mecanisme cum ar fi provocarea de daune directe asupra epiteliilor foliculare, prin creșterea densității acarianului, prin obstrucția foliculului de păr sau a canalului sebaceos, prin generarea reacțiilor corpului străin, prin inducerea reacțiilor de hipersensibilitate gazdă și prin acționarea ca vectori pentru bacterii (Staphylococcus albus și Bacillus oleronius). (Evaluation of Demodex folliculorum as a Risk Factor for the Diagnosis of Rosacea In Skin Biopsies)

Acneea rosacee cauzată de demodicoză trebuie diferențiată de acneea rosacee comună. Tipul de rosacee de tip Demodex se caracterizează prin uscăciune, scalarea foliculară, vezicule superficiale și pustule, în timp ce rosaceea obișnuită este caracterizată prin tenul gras, prin scalarea foliculară absentă și prin așezarea mai adâncă. O altă trăsătură utilă este rezolvarea completă a demodicozelor în cazul tratamentului cu crocitamină sau lindan cu scabicid.

S-a observat faptul că modul neadecvat de spălare a feței și excesul de preparate uleioase sau cremoase provoacă acarieni Demodex cu hrană suplimentară cu lipide, care promovează reproducerea acarienilor în număr mare, care conectează canalele pilo-sebacee și conduce la apariția de rosacee erupție facială (Human Demodex Mite: The Versatile Mite of Dermatological Importance).

Fig. 13. Infectie cu Demodex folliculorum la nivelul feței

Sursa https://www.ziarelive.ro/despre/demodex.html

Fig. 14. Demodex folliculorum prezent la nivelul fetei

Sursa: http://e-dermatologie.md/dermatoze-androgen-dependente-seboreea-si-acneea/

CAPITOLUL 3

Diagnosticul și tratamentul unor cazuri de acnea rosacea produse de Demodex folliculorum

Scopul lucrării

Prezenta lucrare are ca scop identificarea și tratarea persoanelor care prezintă o infecție cu Demodex folliculorum și care au cerut testarea la laboratorul EcoParaDiagnostic.

Desfășurarea studiului

În studiu au fost inclusi pacienții care s-au adresat laboratorului de specialitate din cadrul Clinicii EcoParaDiagnostic din București, pacienții având suspiciunea de “infectie cu Demodex”.

Identificarea parazitului s-a facut din probe prelevate de la nivelul feței.

Pentru a realiza o statistică a infecțiilor cu Demodex folliculorum s-a realizat un studiu retrospectiv desfășurat în periaoada 1.01.2015- 31.12.2017.

3.1. Materiale utilizate

Pe întreaga perioada a studiului 37 pacienți au solicitat identificarea parazitului Demodex folliculorum în diferite produse biologice.

Simptomatologia cea mai frecvent întalnită la pacienții analizați a fost de prurit cutanat, durere și usturime cutanată la nivelul fetei, blefarita, fotofobie.

Pentru realizarea studiului ca si materiale s-au folosit:

Lame (Fig. 15)

Fig. 15. Lame folosite pentru preparatul microscopic

Lamele (Fig. 16)

Fig. 16. Lamele folosite pentru preparatul microscopic

Raclat tegumentar

Microscop

Fig. 17. Microscop optic

Sursa: https://www.bizoo.ro/firma/protechrom/vanzare/2599265/microscop-biologic-de-laborator-monocular

Ser fiziologic

Fig. 18. Ser fiziologic

3.2. Metoda de diagnosticare a lui Demodex folliculorum

Probele din care se solicită identificarea dermatofiților sunt reprezentate de raclate tegumentare.

Recoltarea probelor are loc la nivelul leziunilor și se efectuează prin raclarea unei porțiuni de epidermă, cât mai aproape de țesutul sănătos, cu ajutorul unui bisturiu sau lamă de microscop.

Recoltarea are loc în cadrul laboratorului de specialitate, urmând să fie examinate în cel mai scurt timp posibil.

De la pacientii analizați au fost recoltate raclate tegumentare de la nivelul feței.

Pentru stabilirea diagnosticului a fost utilizată metoda microscopică directă.

Pentru aceasta s-au pregătit lamele pe care intr-o picatura de ser fiziologic s-au adaugat fragmentele tegumentare recoltate, fiind apoi acoperite de o lamelă curată.

Modul de efectuare al preparatului microscopic a fost următorul:

Se ia o lamă curată;

Se adaugă o picatură de ser fiziologic;

Se adaugă raclat tegumentar din zona care prezintă suspiciune de infecție cu Demodex folliculorum;

Se adaugă o lamelă;

Se examinează preparatul la microscopul optic.

3.3. Rezultate și discuții

Probele examinate provin de la pacienți cu vârste cuprinse între 9 si 78 de ani (Fig. 19).

Fig. 19 Distribuția pacienților pe categorii de vârste

Numărul total de pacienți care au cerut inverstigarea și identificarea lui Demodex folliculorum este de 37 de persoane, dintre care 23 au fost de sex feminin și 14 de sex masculin ( Tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1. Distribuția persoanelor pe categorii de vârstă, sex și în funcție de prezența / absența parazitului

În următorul grafic este prezentat numărul de pacienți care au solicitat efectuarea testelor în vederea prezenței/ absenței lui Demodex folliculorum (Fig. 20)

Fig. 20. Distribuția pacienților în funcție de sex

În urma examenelor microscopice efectuate 10 probe, reprezentând un procentaj de 27.02%, au fost positive pentru Demodex folliculorum, iar 27 de probe, reprezentând un procentaj de 72,97% au prezentat rezultate negative (Tabelul nr. 2).

Reprezentarea grafică a prezenței/ absenței lui Demodex folliculorum a eviențiat un procent de pozitivitate de 27.02% (Fig. 21).

Fig. 21. Prezența/ Absența lui Demodex folliculorum

În următoarele imagini sunt prezentate cazuri în care testele pentru identificarea prezenței lui Demodex folliculorum au fost pozitive.

Imaginile reprezintă paraziții de Demodex folliculorum observați cu obiective microscopice diferite, respectiv:

Obiectiv 10x (Fig. 22);

Obiectiv 20x (Fig. 23);

Obiectiv 40x (Fig. 24).

Fig. 22. Demodex folliculorum observat cu obiectiv 10x

Sursa: Drd. Biolog principal P. Mihailescu și C.M. Crețu

Fig. 23. Demodex folliculorum observat cu obiectiv 20x

Sursa: Drd. Biolog principal Patricia Mihailescu și C.M. Crețu

Fig. 24. Demodez folliculorum observat cu obiectiv 40x

Sursa: Drd. Biolog principal Patricia Mihailescu și C.M. Crețu

3.4. Tratament propus

Pentru femeile cu tenul deschis, fin, se recomandă folosirea de produse cosmetice cu o cantitate scăzută de grăsime.

Ele prezintă un risc crescut de infecție cu Demodex folliculorum, care se instalează foarte rapid în situația în care imunitatea locală a pielii este foarte scazută din cauza dereglarilor endocrine și hormonale, a stresului foarte pronunțat, a problemelor digestive și alergiilor, cu precadere în sezoanele calde și cu umiditate ridicată.

În cazul femeilor însarcinate, acestea pot transmite fătului prin placentă parazitul Demodex folliculorum.

Persoanele care consumă alcool, cafea neagră, cele care suferă de tulburări ale metabolismului, cele cu afecțiuni cronice sau psihice, precum și persoanele în varstă, sunt și acestea predispuse infecției cu acest parazit și vor avea nevoie de tratament împotriva lui Demodex folliculorum.

Alți factori mari de risc sunt oferiți și de temperaturile ridicate din saune, expunerea la diferite tipuri de radiații (cea a monitorului, a telefonului mobil sau cea solară).

Tratamentul dermatologic contra acestui parazit este de lungă durată și cuprinde mai multe etape în care se distrug ciclurile de viața ale acestuia.

În perioada respectivă, trebuie să se discute atât cu dermatologul, deoarece Demodex folliculorml este asociat și chiar responsabil de acnea rosacee, cât și cu gastroenterologul, deoarece există mai multe remedii pe care specialiștii le recomandă, în funcție de stadiul în care se află atât pacientul cît și parazitul și este posibil să fie nevoie de diferite tipuri de tratamente, printre care:

Tratament farmaceutic împotriva lui Demodex folliculorum, acesta fiind bacterian, antiparazitar, și presupune utilizarea unor unguenți, aerosoli, loțiuni și medicamente pe bază de Metronidazol (care există și sub formă de comprimate). Tot în farmacii se mai gasesc și diverse uleiuri foarte bune în lupta cu paraziții, precum uleiul din arbore de ceai (el având un rol antiseptic) dar și uleiul esențial de Tea Tree (care este un antiparazitar cutanat și antifungic).

Pe langă remediile farmaceutice, împotriva lui Demodex folliculorum se mai poate recomanda și tratamentul cu criomasaj și alte proceduri fizioterapeutice.

Tratament naturist: combinații de loțiuni, spalaturi, decocturi, infuzii, alifii si ceaiuri care sa lupte împotriva parazitului și care să ajute la întărirea imunitătți.

Piatra vânătă ajută și ea în anumite tratamente Demodex folliculorum.

Tratament cu unguente împotriva lui Demodex folliculorum cu: acestea trebuie să fie antiparazitare puternice și se pot prepara și acasă din ingrediente naturale, dupa diverse rețete care au la bază: frunze de pelin, calin, ventrice, galbenușuri din ouă fierte tari, piatră acră (alaun), unt, ulei nerafinat și miere de albine.

Se încurajează alimentația cu produse din mediul alcalin sau neutru, pentru a se reduce aciditatea.

Se consumă multe zarzavaturi proaspete, fructe, plante antiparazitare, ierburi și legume sănătoase, uleiuri nerafinate presate la rece.

Se bea apă curata, fără a fi fiartă, în cantitate de 1.5 l în fiecare zi.

Se recomanda miscarea, dar nu efortul fizic prea mare.

Precauții:

După ce a fost urmat un tratament împotriva lui Demodex folliculorum, este necesar să se utilizeze produse cosmetice care să servească ingrijirii specifice tipului de ten pe care pacienții îl au; să se evite ceea ce nu este compatibil cu necesitățile pielii fiecărei persoane.

Este foarte important să se facă în așa fel încât pielea să nu se usuce prea mult, căci ar putea avea efecte nedorite, precum intensificarea secreției de sebum sau îmbătrânirea prematură a pielii.

Trebuie să se renunțe la utilizarea cosmeticelor pe bază de grasimi, căci acestea pot readuce microbul în mediul propice pe care îl creează pentru dezvoltarea paraziților.

Trebuie să se curețe și să se dezinfecteze materialele cosmetologice, cum sunt, de exemplu, periuțele și burețelele; de asemenea, pernele să fie din materiale antialergice și lenjeria de pat trebuie schimbată zilnic cu una curată, spalată la 80 de grade C, dezinfectată și calcată, iar spațiul trebuie igienizat frecvent.

Este necesar să se țină și un regim alimentar în timpul în care este urmat tratamentul pentru Demodex folliculorum, regim prin care trebuie să se excludă tot ce este dulce, picant și nu se consumă alcool.

Este interzis să se frecventeze mesul la solar și saunele pe toată durata tratamentului și, de asemenea, să se evite expunerea la un mediu foarte cald.

Prevenirea recidivelor după ce s-a urmat un tratament împotriva lui Demodex folliculorum este deosebit de importantă. În unele situatții, este recomandar să se urmeze proceduri de curățare uscată cu ultrasunet și criomasaj.

Nu se recomandă efortul fizic și nici să se urmeze tratamente cu laser sau azot lichid.

Nu se atinge pielea cu degetele decât dupa spălarea și dezinfectarea mâinilor, deoarece peste zi se pot contacta o mulțime de microbi care pot sa înrăutățească situația.

3.5. Rezultate după tratament

În urma efectuarii testelor și a identificării prezenței lui Demodex Folliculorum la nivelul feței, pacienții care au avut rezultate pozitive (Fig. 25), au fost supui unor tratamente pentru eliminarea excesului de paraziți și tratarea infecției.

După finalizarea tratamentului, pacienții au fost sfătuiți să revina la un nou control pentru a fi supravegheată evoluția acestului.

În urma efectuării noilor teste, s-a constatat că rezultatele au fost favorabile, având loc o îmbunătățire a aspectului tenului și s-a observat vindecarea iritațiilor acestuia.

CONCLUZII

Speciile de Demodex sunt ectoparaziți al foliculilor glandelor pilosebacee, fiind în mod obișnuit indentificați în diferite regiuni din zona feței și capului, inclusiv obraz, nas, pomeți, frunte, tample, pe scalpul lipsit de păr, gât și urechi. Localizarile pot varia și în alte regiuni ale corpului fiind asociate cu activitatea glandelor sebacee din suprafața respectiva.Demodex folliculorum este mai raspândit in zona feței, în timp ce Demodex brevis în regiunea gâtului si toracelui. Demodecidoza poate mima alte maladii dermatologice.

Prezența indivizilor de Demodex folliculorum la nivelul tegumentului unor persoane sănătoase sugerează că acarienii sunt rezidenți obișnuiți la nivelul pielii, dar modificarea condițiilor de viață, imunodepresia și alți factori externi pot duce la transformarea condiției lor din saprofiți în patogeni.

În urma analizei rezultatelor obținute s-a constatat că prezența parazitului Demodex folliculorum depinde atât de de vârsta și de sexul pacientului, fiind preponderent la femei cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, dar și de cantitatea de sebum și de numărul de paraziți prezenți la nivelul feței.

Identificarea parazitului ajută la diagnosticarea timpurie a demodecidozei, în scopul selecției tratamentului corespunzător.

Respectarea regulilor de igienă personală are o importanță majoră în prevenirea infecției, iar diagnosticarea cât mai timpurie a afecțiunii pentru a evita complicațiile care pot surveni ca urmare a persistenței parazitului la nivelul tegumentului și în foliculii glandelor sebacee.