Democratizarea In Sistemele Post Comuniste Post Razboi Rece. Analiza Comparata

Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Filosofie si Stiinte Social Politice

Lucrare de licenta

Democratizarea in sistemele post- comuniste post Razboi Rece.Analiza comparata

Motto: ,,Ceasul de pe urmă al comunismului a sunat. Dar baraca lui de beton nu s-a dărâmat încă. Și, în loc de eliberare, să nu fim terciuiți sub dărâmăturile lui.”

Aleksandr Isaievici Soljenițîn

Cuprins:

Introducere

Democratia – o perspectiva generala

I.1 Ce este democratia?

I.2 Originile democratiei

I.3 Democratia ca ideal

I.4 Trei conceptii despre democratie(liberal, social-democratia, populara)

Comunismul Romanesc. Impactul asupra viitoarei constructii democratice

II.1 Origini si ideologie

II.2 Comunismul in Romania – perioada ceausista

II.3 Caderea comunismului – democratizarea

Democratii contemporane in perioada Razboiul Rece

III.1 Inceputurile Razboiului

III.2 Cauzelesi teoriile Razboiului

III.3 Cel de-al doilea Razboi Rece (79-85)

III.4 Ultimii ani – caderea regimurilor comuniste

Tranzitii democratice in Europa de Est

IV.1. Studiu de caz coparativ: Romania – Polonia

Concluzii

Bibliografie

Introducere

In lucrarea de fata, voi incerca sa exemplific procesul prin care au trecut tarile in curs de democratizare si toate modificarile pe care acestea le-au suferit. Democratizarea nu a fost una simpla, aceasta avand mai multe etape, tarile cunoscand adevaratele fatede ale regimului comunism.

Lucrareaeste structura in patru mari capitole.”Democratia – o perspectiva generala” incearca sa ne explice ce inseamna de fapt democratia si cum s-a schimbat aceasta odata cu schimbarea regimurilor politice. Tot in acest capitol vom regasi originile democratiei si modul in care o democratie pura ar trebui sa se prezinte.Cel de al doilea capitol intitulat “Comunismul Romanesc.Impactul asupra viitoarei constructii democratice” ne exemplifica originile comunismului si cum acesta a schimbat conceptia despre libertate.Perioada ceausista a fost una de mare amploare in Romania, aceasta indurand acest regim pe o perioada de mai bine de 20 de ani. Procesele de democratizare au inceput odata cu caderea comunismului, mai exact terminarea perioadei ceausiste. “Democratii contemporane in perioada Razboiul Rece” este cel de al treilea capitol in care vom incerca sa ne facem o privire de ansamblu despre Razboiul Rece, motivele inceperii acestui Razboi si modul in care acesta s-a incheiat si ce repercursiuni a avut acesta asupra statelor in curs de dezvoltare. Analiza comparata intre Romania si Polonia se incadreaza in capitolul patru al acestei lucrari si prin aceasta dorim sa aratam diferentele care s-au produs de la terminarea perioadei comuniste odata cu democratizarea acestora. Cele doua tari sunt complet diferite dar totodata asemanatoare.

Tema democratizarii statelor este una discuta de catre toti cercetatorii politici si nu numai. Am ales sa vorbesc despre aceasta avand in vedere ca in zilele noastre inca mai sunt state care traiesc sub regimuri autoritare si in Romania, chiar daca am trecut prin procesul de democratizare dupa terminarea comunismului in 1989, tot se mai resimt influientele comuniste. Negarea mostenirii lasate de istoria tarii noastre, a realitatii istorice, nu duce decat la o amanare si ascundere a realitatii. Generatia noastra, cei nascuti dupa 1989 s-au nascut intr-o lume democratizata sau in proces de democratizare, acestia fiind obisnuiti doar cu invataturile ce inseamna de fapt comunismul si cum era viata politica, publica si privata din acele vremuri. ,,Oricât de mult ne-am dori să negăm și să uităm această perioadă, nu putem șterge din istorie perioada regimului comunist. În plus, pentru a învăța din greșelile trecutului, pentru a nu îl repeta și pentru a înțelege mai bine prezentul, avem obligația de a cunoaște și de a înțelege această perioadă.”

Asadar, chiar daca unele state au trecut prin regimuri autoritare, procesul de democratizare a fost unul de success, fiecare stat avand propriile urcusuri si coborasuri pe plan politic, economic si social.

Democratia – o perspectiva generala

Democratia reprezinta o forma de guvernare a unei societati prin intermediul cetatenilor si cu ajutorul cetatenilor, bazandu-se pe vointa si aspiratiile acestora.Max Weber defineademocrațiaca fiind puterea poporului, mai bine-zis o putere reală a poporului o colectivitate locală nu poate să ia decizii decat în probeme care o privesc, care țin de ea.

I.1 Ce este democratia?

De-a lungul timpului nenumarati politologi si cercetatori au incercat sa ofere o definitie clara a democratiei, incercand sa include toate trasaturile si caracteristicile sale. Cea mai simpla definitie este oferita de Abraham Lincon care sustinea ca democratia este guvernarea poporului, de catre popor, pentru popor.

Cuvantul “democratie” apare pentru prima oara in societatea greaca, acesta fiind compus din doua parti. Prima parte a cuvantului si anume “demos” inseamna popor, iar “kratos” inseamna putere. Pe scurt puterea poporului.Ca si regim politic, democratia se bazeaza pe participarea directa sau reprezentativa a cetatenilor la viata politica, la schimbarile si la deciziile care trebuiesc luate in cadrul guvernarii.Democratia sustine poporul. Sustine si consulta cetatenii ori de cate ori este necesar, astfel incat deciziile luate sa fie cele mai benefice pentru acel stat.

Regasim trei termeni relativi atunci cand vorbim de democratie. Primul si poate cel mai important il reprezinta poporul. Poporul este populatia prezenta pe un animit teritoriu, aceasta influietand sistemul politic. Nu toata populatia dintr-un stat poate participa la viata politica.In majoritatea democratiilor, schimbarile provin in urma voturilor si cerintelor cetatenilor. Cetatenii trebuie sa aibe o varsta de minim 18 ani pentru a vota. Important este de retinut ca indiferent de stat, poporul nu a sa fie niciodata omogen. Cetatenii sunt incadrati pe grupuri si minoritati si sunt incadrati in anumite categorii de varste. Varsta cetatenilor este una de care reprezentantii tin cont atunci cand doresc sa produca schimbari in viata politica. Fiecare categorie de varsta are propriile caracteristici si necesitati de care reprezentatii politici trebuie sa tina cont la orice schimbare in cadrul comunitatii.

Un al doilea termen reprezentativ al democratiei este puterea. Termenul de putere derivă din verbul latinesc potere (a putea, a fi capabil, din care au derivat substantivele potența și potestas).Primul înseamnă capacitatea unui om sau lucru de a-l afecta pe altul, iar al doilea avea o conotație dominant socială, politică însemnând aptitudinile celor care comunicau și acționau împreună. In orice sistem politic principalul obiectiv este de a castiga si mentine puterea. Chiar daca vorbim de un sistem democratic reprezentativ sau direct, puterea sta in mana cetatenilor. Puterea politică este capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat să-și îndeplinească obligațiile pe care le impun obligațiile colective, mobilizând resursele societății în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Suveranitatea este cel de al treilea termen la care ne referim atunci cand vorbim de democratie. Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor înșiși. Astfel incat fie ca vorbim de o democratie directa sau reprezentativa mereu o sa intalnim termenul de suveranitate. Conform "Enciclopedia Blackwell a gandirii politice", suveranitatea este definită ca situația în care nici o autoritate externă nu are putere politică sau juridică într-un stat.

Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au luptat pentru libertate. Astfel, democratia presupune existenta unor valori precum libertatea, egalitatea si dreptatea.Statul democratic promoveaza aceste valori prin intermediul legilor, adesea stabilite prin constitutie.Cetățenii trebuie sa aibă dreptul la conduitesi opinii proprii si totodată sa se bucure de securitatea personalaa domiciliului si a bunurilor pe care le poseda. De asemenea sa poata sa isi exercite libertatea de a se exprima si de a alege conducatorii si reprezentatii care au sa ii reprezinte si sa aleaga pentru binele comun.

Ca orice sistem de guvernare, democratia are atat avantaje cat si dezavantaje. Printre avantaje putem sa enumeram: participarea cetatenilor la viata politica si la procesul de luare a deciziilor; structurarea unei ideologii clar definite; guvernarea se executa conform unor set de regului, adesea acestea fiind regasite in constitutie; principiul separarii puterilor in stat, astfel limitand puterea unei singure institutii; sistemul de multipartidism, oferind sansa mai multor partide de a participa la lupta pentru putere si unul dintre cele mai recunsocute avantaje este guvernarea poporului.

Democratia nu se confrunta cu multe dezavantaje dar printre cele mai cunoscute este puterea de coruptie sau de influienta. Fiind un sistem liber, fiecare cetatean trebuie tratat cu egalitate, sa i se ofere aceleasi posibilitati fara sa existe o descriminare intre acestia.

Privita dintr-o perspectiva generala, democratia este si probabil mereu v-a fi cel mai bun sistem de guvernare dintre toate care au existat. Conform lui Winston Churchill"Democrația este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum" . Analizand citatul fostului prim-ministru britanic realizam ca poate nicaieri in lume nu exista o forma perfecta de guvernare, dar cu toate astea si in ciuda tuturor criticilor democratia este cea mai de succes procedura de a realiza apropierea dintre oameni si stat.

I.2 Originile democratiei

Originile democratiei pot fii recunoscute inca din primii ani de guvernare. Inca de la inceput exista o forma de guvernare, fie ea democratie sau nu.Inceputurile acesteia sunt in stransa legatura cu nasterea polisului grecesc.  Prin polis înțelegem comunitatea, iar prin politica existenta in acea perioda, reglementarea problemelor de ordin public. Polisul era alcatuit din comunități primare: bărbat – femeie, stăpân – sclav. Majoritatea familiilor formează o asociație de sexe, pluralitatea familiilor, polisul.

Apariția democrației Ateniene, prima formă clasică de democrație, recunoscuta ca si democratia directa a apărut în sec.V i.e.n. Reformele imparatului Solon din sec VI i.e.n au dus la dezvoltarea democratiei datorita reformelor sociale si politice stabilite de acesta.Acesta aîmpărțit populația în funcție de avere în 4 triburi, fiecare trib avand 100 de reprezentanți în Sfatul celor 400 (Bule). Această instituție discuta problemele privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele Adunării Poporului (Ecclesia).Reformele erau îndreptate spre eliberarea plebeilor de a achita impozitele, căpătarea dreptului de cătreoameni de a-și alege conducătorul satului sau ținutului,.care să poarte răspunderea de ținutul sau în față împăratului. Conducatorii trebuiau sa indeplineasca anumite conditii pentru a fi alesi. In primul rand trebuiau sa aibe achitate toate impozitele de stat si sa contribuie la cheltuielile de razboi. Nu toata populatia isi permitea acest lucru, prin urmare cei alesi sa devina conducatori erau din randul oamenilor bogati. Cu toate că pe timpurile lui Solon democrația în Atena efectuase abia primii păși, ideile de alegere și controlare a conducătorului, acordul de a se supune puterii ( și nu unei persoane fizice, ci legii ) au căpătat o largă întrebuințare. Aparitia la putere a lui Pericle în sec V i.e.n. a inbunatatit reformele lui Solon, acesta transformand Atena complet, perioada domeniei sale fiind considerata cea mai de succes.

Existand o democratie directa, majoritatea cetatenilor luau parte la alegerea deciziilor de interes comun, spre beneficiul tuturor. Cetatea era condusa de un Sfat, cunoscut sub numele de Bule, si de Adunarea Poporului.

Sfatul era alcătuit din 500 de membridesemnați prin tragere la sorti pe o perioada de un an si pentru maximum doua mandate. Pentru a devenii membru al Sfatuluio persoana trebuie sa aibe cetățenia ateniana, vârsta de minimum 30 de ani si sa fie de sex masculin.Adunarea poporuluiera alcătuita din toata societatea,.excepție făcând sclavii, femeile si străinii care nuerau considerați cetățeni. Adunarea putea decide prin majoritatesimpla asupra.oricărei probleme de interes public. Judecatile sețineau in fata unor jurii care luau hotărâri prin vot majoritar.

 Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale autorității.”

Primelestate democratice moderne suntreprezentate de catre Statele Unite ale Americii si Marea Britanie unde s-a schimbarile s-au produs in momentul separarii puterilor in stat si alegerea conducatorilor de catre cetateni.. In Marea Britanie in anul 1689, Declaratiei Drepturilor (Bill of Rights) pune bazele monarhiei constituțional-parlamentare și, prin urmare, al statului englez modern. Prin ea se limitau drepturile monarhului stipulate în preambulul Constituției. Declarația drepturilor garanta convocarea regulată a Parlamentului, libertatea dezbaterilor și a drepturilor în materie fiscală. Atribuțiile regelui erau restrânse, deși el rămânea șeful Bisericii anglicane și se bucura de mari onoruri. Regele nu putea suspenda sau abroga vreo lege, iar dreptul de a avea armată era condiționat de aprobarea Parlamentului.

In SUA in 1787 a fostadoptata prima constituție, aceasta reprezentand legea suprema in stat.Constituția Statelor Unite a servit ca model multor națiuni. Astăzi, constituția Statelor Unite este cea mai veche constituție de tip federal din lume, fiind efectiv în vigoare de peste 226 de ani. În același timp, este cea mai veche constituție scrisă din lume care funcționează neîntrerupt de la adoptarea sa.

I.3 Democratia ca ideal

In secolul XXI, cuvantul “democratie” a devenit unul atat de popular incat majoritatea statelor sustin ca o practica. Inca din trecut putem observa ca nu exista o forma corecta sau pura de democratie, fiecare stat stabilind propriile sale masuri si reguli dupa care trebuie urmata.

Democratia este un ideal la care toti oamenii tin sa viseze. Un ideal care pare usor de atins dar niciodata de ajuns. Fiecare membru al unui stat sustine ca stie ce inseamna acest mod de guvernare, dar daca analizam situatia atunci de ce tarile democratice sunt intr-o permanenta competitie si uneori in conflict? Un raspuns probabil la aceasta intrebare este ca idelogiile diferite urmaresc si sustin democratia, dar in moduri diferite.

Acest sistem de guvernare are la baza sase elemente fundamentale si anume alegerile, acestea fiind cea mai importanta marca a democratiei. Aici putem observa intradevar puterea poporului, puterea de a alege conducerea tarii. Urmatorul element fundamental este reprezentat de Parlament unde se intalnesc reprezentatii alesi de popor care au responsabilitatea de a emite si aproba legi, stabili bugete etc. Guvernul este alt element esential intr-o democratie acesta se ocupa cu punerea in parctica a legii. Opozitia este adversara guvernului, ea il controleaza pe acesta din urma si incearca sa devina o alternative viabila pentru alegatori. Separatia puterilor, regasita in toate statele democratice se ingrijeste ca toata puterea statului sa nu fie concentrata intr-un singur loc deoarece prea multa putere oferita unei singure institutii poate duce la abuzuri si in cele din urma la caderea sistemului democratic. Toata puterea statului este legata de lege si justitie, astfel ultimul element este statul de drept. Fiecare om este liber intr-o democratie, dar liber in limitele legale.

Asa cum bine stim, democratia reprezinta poporul, acesta avand puterea de conducere. George Will adreseaza o serie de intrebari in “Restoration: Congress, Term.Limits and Recoveryof  Deliberative Democracy”: <<Cum conduce „poporul”?Fiecare cetatean ar trebui sa voteze direct politicilepropuse, asa cum faceau atenienii, sau ar trebui sa isi aleaga reprezentanti care sa facapoliticile?Daca aleg reprezentanti, cetatenii înceteaza sa mai guverneze ei însisi?Cu saufara reprezentanti, trebuie urmata regula majoritatii? Daca da, cum proteja drepturile siinteresele indivizilor sau ale minoritatilor, în special ale celor care spun si fac lucruri carederanjeaza majoritatea? Dar daca actionam în sensul limitarii puterii majoritatii- asa cumface un sistem dechecks and balances,de exemplu – nu retrângem democratia, sau nucumva ne îndepartam de ea?>>, in urma carora putem sa ne dam seama ca democratia nu poate sa fie mai mult decat un ideal foarte populat datorat faptului ca face legatura intre libertate si egalitate si sustine ca fiecare cetatean va fi liber si egal cu toti ceilalti.

Fiecare ideologie politica, fie ca vorbim de liberalism sau fascism sau communism, ofera propria sa interpretare a idealului democratic. Acestideal este definit, aparat sau urmarit, în functie de fiecare stat in parte. Oameniicare promoveaza ideologiile politice îsi vor folosi propria viziune despre democratie pentrua încerca sa ii influenteze pe altii sa se alature cauzei lor.

I.4 Trei conceptii despre democratie

Pentru a putea face legatura intre idealul democratic si ideologiile politice trebuie sa analizam cele trei conceptii despre democratie si anume democratia liberal, social-democratia si democratia populara. Chiar daca toate trei au cateva trasaturi commune, diferentele dintre ele sunt suficent de evidente pentru a le pune in concurenta.

Democratia liberala provine din liberalism. Primul semn al folosirii sale în politica a aparut la începutul anilor 1800. Termenul a migrat în Frantasi Marea Britanie, unde partidul cunoscut drept Whings s-a transformat în jurul anului 1840 si a devenit Partidul Liberal. Acestia împarteau o opinie comuna privitoare la dorinta lorpentru o societate mai deschisa si mai toleranta, în care oamenii sa fie liberi sa-si impunapropriile idei si interese în conditiile unei interventii cât mai reduse a statului.

Drepturile si libertatile individului sunt cele mai accentuate in democratia liberal, acestea fiind caracteristice si pentru majoritatea democratiilor existente astazi. Pentru liberali, democratia reprezinta protectia drepturilor si libertatilor individuale, unde influieta majoritatii trebuie limitata. In acest context, democratia este guvernarea majoritatii dar numai atata timp cat cei care o alcatuiesc le respecta drepturile civice fundamentale a celorlati cetateni. Libertatea religiei, dreptul de libera exprimare, dreptul de a candida, dreptul la proprietate sunt cateva dintre drepturile si libertatiile pe care liberalii le considera necesare pentru ca idealul lor democratic sa se realizeze.

Social-democratiaeste strans legata de ideologia socialista. Valorile pe care social-democratii le promovau erau egalitatea, in special puterea egala in societate si guvernare.Acestia nu sunt de accord cu democratia liberal pentru ca considera ca aceasta pleaseaza clasa muncitoare si saracii la discretia celor bogati.Banii sunt o sursa majora de putere, iar cei care sun bogati au parte de aceasta putere asupra celor saraci. Bogatia le ofera posibilitatea de a influienta politicile si schimbarile guvernamentale. Social-democratii doresc egalitatea intre oameni, astfel incat acest avantaj al celor bogati nu este intocmai unul correct. Democratia este guvernarea poporului si astea inseamna ca fiecare trebuie sa aibe o influienta egala in guvernare, idee cuprinsa si in sloganul “un om, un vot”.Social-democratii doreau o distribuire mai egala a puterii, inclusiv cea economica, astfel incat acestia considerau ca o redistribuire a bogatiei ar putea promova egalitatea, la fel si scoaterea de sub privatizare a resurselor natural si industriilor majore. Asemeni liberalilor, social-democratii doresc sa preserve libertatile civile si competitia electorala. Spre deosebire de liberali, totusi, ei considera camajoritatea oamenilor nu pot fi cu adevarat liberi sau nu pot intra într-o competitie politica corectaatunci când predomina mari inegalitati de putere si bogatie.

Democratia popularaa reprezentat viziunea dominant a idealului democratic in tarile comuniste. Spre diferenta de democratia liberala si cea sociala, acest tip de democratie se aseamana cu viziunea greca de democratie si anume conducerea in interesul demosului. In perspectiva comunista, demosul era reprezentat de clasa muncitoare sau proletariatul care trebuia sa controleze direct guvernul. Comunistii faceau referire la dictatura revulutionara a proletariatul, o forma de dictatura pe care Karl Marx o descrie ca fiind “guvernarea in interesul clasei muncitoare”. Scopul acesteia era de a reduce puterea burgheziei pentru a nu mai exploata clasa muncitoare. Reducandu-le acestora puterea se dorea ca dictatura proletariatului sa pregateasca omaenii sa devina o societate fara clase, unde guvernarea apartine poporului si era in interesul majoritatii muncitoare. Sustinatorii acestui tip de democratie nu vedeau alta optiune decat cea populara, democratia liberala sau sociala nefiind adecvata unui stat care promoveaza egalitatea cetatenilor.

In concluzie, chiar daca nu sunt singurele, cele trei conceptii despre democratie reprezinta principalele viziuni ale idealului democratic in lumea moderna.

Comunismul Romanesc.

Impactul asupra viitoarei constructii democratice

Comunismul a fost o perioada de regim totalitarist in Romania si nu numai. Cunoscut si sub denumirea de “epoca de aur” sau “democratie populara”, regimul a fost unul de mare amploare pe care noi, tinerii din ziua de astazi nu stim exact cum s-a manifestat.

Termenul de comunism nu are o originie anume, nu se poate stabili exact data in care acesta a fost folosit pentru prima oara, dar se speculeaza ca ideea de comunism a aparut undeva in secolul al XIV-lea cand se considera ca oamenii au in comun o proprietate ce apartine bisericii, astfel oamenii pot sa fie egali, impartind acelasi pamant. Astazi termenul se poate referi la cateva notiuni si anume o ideologie, un sistem social sau o miscare miscare politice. Toate sunt in stransa legatura.Ideologia promoveaza acest sistem social, iar principalul scop al miscarii politice este de a implementa ideologia.

Ca si ideologie, comunismul promoveaza un sistem social are ca scop realizarea unei societati egalitare unde nu exista stat, clase sociale sau proprietate privata asupra mijloacelor de productie.Ca si miscare politica aceasta face referire la modul in care un partid doreste sa obtina puterea si sa o mentina, astfel incat sa poate sa implementeze acest sistem social. Regimul politic cunoscut ca si “comunism”, “socialist”, “republica populara” sau “democratie populara” avea ca principal scop obtinerea puterii abosolute, unde un singur partid cunoscut ca si “comunist”, “socialist” sau “muncitoresc” sa poata avea conducerea tarii, iar clasele sa nu mai fie diferentiate de proprietate privata ci de proprietatea comuna. Toti oamenii sa fie egali si liberi in interiorul statului si sa munceasca in beneficiul statului.

Comunismul, fie ca vorbim de “epoca de aur” din Romania sau de comunism in alte state a avut un impact major asupra viitoarei constructii democratice. Tarile care au incercat deja un regim democratic au trecut la renuntarea la drepturi si respectarea conducerii statului de un singur partid, pentru o lume mai buna, o lume egala atat politic cat si economic. Perioada de tranzitie de la comunism la democratie nu a fost una usoara, adeseori aceasta se incheie fie prin revolte, asa cum a fost in Romania in anult 1989, fie prin diverse conflicte care a dus la schimbarea conducatorilor comunisti.

II.1 Origini si ideologie

Doctrina politică comunistă.are la baza principiile ideologiei marxist-leniniste, ai carei fondatori au fost Marx, Engels si Lenin, fiecare sustinand egalitatea, toate bunurile apartinand societatii ca intreg.

Pentru a intelege mai bine ideologia comunista trebuie in primul rand sa intelegem ce inseamna o ideologie, asadar, conform Diactionarului Explicativ al Limbii Romane, o ideologie este un  sistem de idei, concepții, noțiuni, exprimate în diferite forme ale conștiinței sociale (politică, morală, știință, artă, religie), care este determinat de condițiile vieții materiale a societății și care, la rîndul lui, exercită o influență activă asupra dezvoltării societății, ajutînd-o atunci cînd conținutul lor e progresist sau împiedicînd-o atunci cînd conținutul lor e reacționar. Termena fost creat de Destutt de Tracy pentru a desemna studiul ideilor, denumit până atunci „psihologie”. După o perioadă de timp, cuvântul revine în uz – o dată cu publicarea (în 1929) a lucrării „Ideologie și utopie” de K. Mannheim si publicarea postumă (1927) a „Ideologiei germane” (a lui K. Marx și Fr.Engels) care sustineau ca o ideologie reprezinta o conștiința falsă, mistificată, alienată, reflectare iluzorie, „răsturnată cu capul în jos“, a raporturilor oamenilor cu natura, precum și a raporturilor dintre oameni, condiționată de limitele de clasă și istorice ale unei epoci. Prin critica ideologiei, concepția lui Marx pune în evidență elementele de cunoaștere adecvată cuprinse într-o construcție ideologică în care acestea se împletesc cu elemente de cunoaștere inadecvată. Asadar, asa cum sustine Lenin, intr-o societate sfîșiată de contradicții de clasă nu poate exista niciodată o ideologie în afară de clase sau deasupra claselor. 

Potrivit Marxism-Leninismul există patru faze ale dezvoltării economice a societății: comuna primitive, sclavia, feudalismul, capitalismul toate fiind un inceput pentru regimul comunism. Asadar, Marx identifica, in „Ideologia germana” (1846), 4 stadii ale dezvoltarii societatii:

1. comuna primitiva – principala sursa a conflictului era data de precaritatea conditiilor materiale de existenta;

2. societatea sclavagista – conflictul dintre sclavi si stapanii desclavi;

3. feudalismul – antagonismul dintre feudali si iobagi;

4. capitalismul – lupta dintre burghezie si proletariat.

Aceasta conceptie “materialista” oferita comunismului are la baza o idee bine conceputa si anume ca oamenii nu trebuiesc sa fie diferentiati de catre avere sau proprietate ci toti oamenii trebuie sa fie egali. Va aparea o nouă societate, cea socialistă, ca prima fază a comunismului. Acest proces are loc odata cu revoluția socialista menita să ducă la schimbări radical, atât în domeniul politic prin instaurarea dictaturii proletariatului, cât si în domeniul economic, prin eliminarea proprietății private si transformarea sa in proprietatea comună asupra mijloacelor de producție. Tot in acest context se dezvolta si o conceptia “determinismului” care incerca sa educe noua societate considerand ca inaintea noului regim fiecare individ avea un comportament specific clasei care apartine, astfel incat comunismul incerca sa produca o singura clasa, fara sa se faca diferentieri intre oameni. Acest concept a fost folosit ca si o scuza a lagarelor de reeducare, unde au fost trimisi toti cei care se impotriveau regimului.

Organizarea si conducerea statului nu se putea face decat prin intermediul conducerii proletariatului, cunoscut sub numele si de clasa muncitoare. Conform fondatorilor acestei doctrine, dictatura proletariatului reprezinta o forma superioara de organizare conducere si organizare a societatii. Ea reprezinta lupta permanenta dintre exploatati si cei care exploateaza, dar mai ales castigarea acestei lupte de majoritatea exploatata care ajunge sa conduca minoritatea exploatatoare.În esența ei, dictatura proletariatului presupunea „o luptă crâncenă, sângeroasă și nesângeroasă, violentă și pașnică, militară și economică, pedagogică și administrativă, împotriva forțelor și tradițiilor vechii societăți”.Karl Marx incearca sa justifice dictatura proletariatului ca fiind un rau necesar care trebuie facut cu orice mijloc: “Descriind fazele cele mai generale ale dezvoltării proletariatului, am urmărit războiul civil, mai mult sau mai puțin ascuns, înăuntrul societății actuale, până la punctul când acesta răbufnește într-o revoluție deschisă și când, prin răsturnarea cu forța a burgheziei, proletariatul își întemeiază stăpânirea sa.”Anumite principii sunt eliminate cum ar fi plurarismul politic, suprematia legii si separarii puterilor in stat, drepturile si libertatile cetatenilor, iar puterea ajunge in mana unui grup restrans de persoane ori la dictatura unei singure familii sau doar a unei singure persoane.

Conform fondatorilor acestei doctrine, dictatura proletariatului era doar o forma de ajutare a statului de a trece la capitalism la socialism, iar odata cu aceasta trecere se poate ajunge la adevaratul scop al comunismului si anume acela de egalitate intre oameni. Acest lucru nu s-a intamplat, datorita existentei partidului unic si puterea absoluta a acestuia, astfel incat nu s-a ajuns decat la respectarea si urmarea dictaturii.

Pe baza doctrinei politice marxist -leniniste, după primul si respectiv al doilea război mondial, au fost create regimuri comuniste care s-au manifestat ca regimuri totalitare, bazate pe dictatură si care au implicat numeroase crime si pierderi de vieti omenesti.

Primul Razboi Mondial a facilitate implementarea sistemului comunist din Rusia si cel fascist din alte tari europene datorita unei crize social politice. Cele doua sisteme totalitare au incercat largirea sferei de influienta, astfel incat dupa cel de al doilea Razboi Mondial in mai multe tari din Estul si Centrul Europei, inclusiv in Romania s-a ajuns la instaurarea regimului communist, impus de Uniunea Sovietica.

In Romania, regimul comunist a fost instaurat datorita aranjamentelor diplomatice dintre Marile Puteri si anume Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste care au decis ca Estul Europei sa intre in sfera de influienta sovietica in 1944. Impunerea acestui regim s-a efectuat treptat in 4 etape principale urmate de alte 2 care au ajutat la instaurarea sa. Prima etapa are loc pe data de 6 martie 1945 cand s-a instaurat guvernul Petru Groza, controlat de Partidul Comunist Roman si sustinut de catre sovietici.Instaurarea acestui guvern s-a făcut la presiunile Moscovei care, prin emisarul Vâșinschi, care a venit la București în mod special pentru a il determina pe regele Mihai săaccepte înlocuirea guvernului Rădescu, cu guvernul Petru Groza care va urmări ca principal scop comunizarea României.

A doua etapa are loc odata cu falsificarea alegerilor din data de 19 noiembrie 1946 in favoarea comunistilor.Noul parlament unicameralera format în proporție de peste 78% din comuniști și procomuniști, asigurându-se astfel, o legitimitate noii.puteri comuniste.Odata ajunsi la putere acestia au incercat promovarea comunismul in randul clasei muncitoare si modificarea tuturor legilor in favoarea regimului, astfel incat invara 1947 acestia au dizolvat Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal, iar liderilor acestor partide au fost condamnati la inchisoare, astfel partidul unic facand primii pasi catre realizarea sa. Ultima piedica in fata instaurari unui regim totalitar a fost inlaturata odata cu abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947 si proclamandu-se Republica Populara Romana ca marca a victoriei regimului comunist. Ultimele doua etape sunt reprezentate de infiinatare Securitatii in anul 1948 si respectiv al Militiei in anul 1949.

In urma acestor realizari, partidul unic neaga tot ce tine de trecut si incepe o noua era. Acesta schimba schimba imnul de stat intr-unul patriotic comunist, confectioneaza o stema reprezentativa pentru Romania copiata dupa modelul sovietic, schimba tot sistemul de invatamant prin introducerea lecturilor ruse si sovietice, se realizeaza colectivizarea agriculturii care a dus la o mica revolta a taranilor care nu doreau sa lucreze. Acestia au fost pedepsiti si trimisi in inchisorile comuniste pentru ca nu au vrut sa se inscrie in colectiv, alaturi de toti cei care se impotriveau acestui sistem.

Pe plan global, acest sistem a produs peste o sută de milioane de victime, aceasta cifra fiind una minimalista.În URSS, mai mult de 20 de milioane au pierit în experimentul bolșevic. Cartea Neagră a comunismului oferă probe zguduitoare privind dezastrul civilizațional al dictaturilor comuniste: s-a pierdut însăși noțiunea de umanitate prin ceea ce istoricul francez Alain Besançon a numit falsificarea Binelui . În nici o țară din Europa de Est și Centrală, sistemul stalinist nu a avut o asemenea longevitate și intensitate precum în România.

Luând în considerare lipsa unor reforme reale în România si dimensiunile cultului personalității, dar si puterea de care se bucura acesta, putem doar vorbi de un excepționalism românesc care și-a menținut poziția de dominație absolută asupra societății, economiei și culturii.În cadrul acestui regim, ideologia nu a fost un discurs despre putere, ci a fost ea însăși expresia absolută a puterii. Mai întâi sub forma delirantă a postulatelor staliniste legate de întărirea vigilenței revoluționare și a ascuțirii necontenite a luptei de clasă, apoi sub aceea a discursului despre construcția societății socialiste multilateral dezvoltate, ideologia a fost forța care a permis reproducerea simbolică a regimului.

Mult timp celebrată de propaganda regimului, „marea cotitură” legată de venirea la putere lui N. Ceaușescu (martie 1965) și mai ales de Congresul al IX-lea al PCR (iulie 1965) nu a schimbat datele esențiale ale sistemului.Nicolae Ceaușescu nu a venit la putere într-o situație de criză, ci într-una de relativă relaxare socială și politică. El nu a trebuit să lupte pentru putere cu predecesorul său ori cu gruparea acestuia. Tocmai de aceea, sarcina sa nu a fost de a schimba sistemul, ci de a-l consolida, continuând linia stabilită de predecesorul său.

II.2 Comunismul in Romania – perioada ceausista

Comunismul, care s-a pretins o adevarata schimbare, a forțat milioane de oameni să trăiască într-un univers închis, unde drepturile omului nu erau pe deplin respectate. La nivelul theoretic, acesta s-a pretins întruchiparea „umanismului absolut”, o societate din care dispar distincțiile de clasă și în care oamenii ar putea trăi într-o deplină libertate. Libertatea însăși, în concepția marxistă, singura permisă sub regimul comunist, era definită drept necesitate înțeleasă.Comunismul a fost o concepție utopică, unde se dorea eliminarea a proprietății private și a construirii egalității totale intre indivizi. Din pacate, acest regim a devenit unul totalitar, unde toti cei care nu se conformau deciziei Partidului Unic aveau de suferit. Astfel, Totalitarismul, fie ca vorbim de dreapta sau de stânga, este un regim care neagă drepturile umane și subordonează individul la toate regulile colective a partidului-stat. Cum a scris Hannah Arendt, autoarea lucrării fundamentale despre totalitarism: „Mișcările totalitare sunt organizații de masă formate din indivizi atomizați și izolați. Comparate cu toate celelalte partide și mișcări, caracteristica lor externă cea mai evidentă este cererea lor de loialitate totală, nelimitată, necondiționată și inalterabilă în raport cu membrul individual” . Prin urmare, s-a realizat o noua forma de sclavagism care a inclus, pe lângă controlul vieții economice, sociale si politice, și condiționarea mentală a subiecților statului totalitar. În sistemul totalitar comunist, partidul era cel care definea deopotrivă ceea ce era permis și ceea ce era interzis sau cat iti este de ajuns sau cat nu.

Care au fost principalele scopuri ale regimului instaurat la putere în România prin brutala intervenție sovietică din perioada 1944-1947? Înainte de orice, trebuie să ținem cont că a fost vorba de tentativa de a întemeia o societate pretins egalitară, din care vor fi dispărut clasele sociale. Era așadar vorba de un proiect de reconstrucție utopică a realității ori, cu alte cuvinte, de ceea ce istoricii Mikhail Heller și Aleksandr Nekrich au numit „utopia la putere”

Perioada comunista in Romania a inceput odata cu regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, din anul 1948 pana in anul 1965, cand a murit de cancer la ficat. Acesta s-a nascut in Barlad in 1901 intr-o familie de muncitori saraci, parintii lui fiind Tanase si Ana Gheorghiu.S-a inscris in Partidul Comunist care se afla in ilegalitate in 1929 si a participat la greva de la atelierele Grivita din 1933, care a degenerat in confruntari sangeroase intre muncitori si jandarmi. Pentru actiunile sale a fost condamnat la 12 ani de inchisoare.

Pe intreaga perioada a celui de-al Doilea Razboi Mondial a ramas inchis la Targu-Jiu. Aici reusind sa faca cunostinta cu tanarul Nicolae Ceausescu, devenind mai tarziu indrumatorul acestuia.Gheorge Gheorghiu-Dej, ales prim-secretar al partidului comunist inoctombrie 1945, ulterior conducator al partidului unic pana la moartea sa in 1965,a fost, un conducator autoritar, care nu accepta nici o forma de opozitie. Regimul Dej a cunoscut trei etape principaleale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelulstalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea adversarilor reali sau potentiali.

Prima etapă a eliminarilor întrepinse de Dej a început în 1945, prin lichidarea grabită a lui Ștefan Foris, fost conducător al partidului comunist din timpul războiului, și a fost urmat de arestarea, în 1948, a liderului de partid Lucrețiu Pătrășcanu, un comunist cu o bună pregătire intelecuală în care Dej vedea un adversar politic personal. Pătrășcanu a fost închis și supus la diverse presiuni fizice și psihice, pentru a recunoaște colaborarea cu servicii secrete occidentale. După moartea lui Stalin (5 martie 1953), noul conducător al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, a dat semnalul înnoirii echipelor conducătoare din țările-satelit. Temându-se că Hrușciov va dori înlocuirea sa cu Lucrețiu Pătrășcanu, Dej a decis în 1954 lichidarea adversarului său, în urma unui proces regizat în culise.

A doua etapă i-a avut drept victime principale pe Ana Pauker și pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca și Teohari Georgescu. În 1952, având consimțământul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisă împotriva grupării Anei Pauker, acuzând-o de “politică de stânga”, si o serie de alte acuzatii nedrepte. Unul dintre avantajele lui Dej provenea și din faptul că atacul său la adresa Anei Paukercoincidea cu începutul unei campanii antisemite a lui Stalin la Moscova.

Ultima etapă a epurării interne a avut loc în iunie 1957, an în care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alți doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu. Dej a legat de numele adversarilor săi toate abuzurile, eșecurile și nerealizările regimului; în locul celor eliminati, și-a numit oameni de incredere, din propria sa echipă. După 1958, anul retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul României, trece la o schimabare sensibilă a liniilor directoare ale politicii sale: este vorba de o îndepartare față de modelul sovietic în privința politicii externe. Pe planul politicii interne, această schimbare s-a manifestat printr-o relativă liberalizare a vieții culturale, a învățământului, etc. Legăturile culturale și științifice cu țările din Occident, rupte după 1948, sunt reluate și ajung la un nivel modest, dar promițător. Dej reia și legatura cu Iugoslavia, al cărei lider comunist, Iosip Broz Tito, fusese un adversar redutabil al lui Stalin. Totuși, este de reținut faptul că, din punct de vedere politic, partidul unic și-a menținut neștirbit controlul intern asupra societății și nu a cedat nici unul din prerogativele sale.

In regimul Dej tara a fost subordonata intereselor Uniunii Sovietice. Institutiile si fortele de ordine erau modelate conform indicatiilor consilierilor Kremlinului, iar conducerea comunista romaneasca nu s-a opus in niciun fel. Infiintarea sovromurile a dus laexploatarea economiei Romaniei, s-a pus accent pe cultura rusa, pe cultul personalitatii lui Stalin iar istoria a devenit un instrument de indoctrinare si propaganda.La inchisoarea Sighet au fost inchise o mare parte din personalitatile politice ce se opuneau comunistilor, deasemenea si oameni de rand, iar la Pitesti mii de prizoneri au suferit de pe urma torturilor, crezand ca prin aceasta pot sa ii convinga sa participe la regimul comunist.

A doua perioadă a acestui regim este cea dintre 1965 – decembrie 1989, din timpul guvernării lui Nicolae Ceaușescu. Venirea noului lider la conducerea partidului unic a fost bine primită de societatea românească, Ceaușescu fiind recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej și era de asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului.

Nicolae Ceaușescu s-a nascut la  26 ianuarie 1918 la Scornicești si a decedat 25 decembrie 1989 in Târgoviște. Acesta a fost un om politic comunist român, Secretar general al Partidului Comunist Român si șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar dupa care au fost condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.

Dupa absolvirea scolii primare, tanarul Ceausescu pleacă la București, la varsta frageda de 11 ani si se angajează ucenic cizmar pentru Alexandru Sandulescu, membru active al Partidului Comunist Roman, care il initiaza in misiuni conspirative.

În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme.  A fost arestat pentru prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 acesta a mai fost arestat de inca trei oriin special pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă”. După ce a fost eliberarat din arest, Ceaușescu a dispărut pentru o vreme, el povestind în autobiografia sa de după război că a activat în rețelele comuniste din Oltenița și „regionala Prahova”, drept sustinator al partidului, incercand sa il faca apreciat in randul oamenilor.

În 1939 o întâlnește pe viitoarea sa sotie, Elena Petrescu, cu care se căsătorește în 1946 – aceasta va avea o influență crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii și care v-a fi executata impreuna cu el în decembrie 1989. Ceaușescu e arestat și condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detenție cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunțat, Ceaușescu este numit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist – UTC – (1944-1945).

Dupa moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român.Nicolae Ceaușescu nu a venit la putere într-o situație de criză, ci într-una de relativă relaxare socială și politică. El nu a trebuit să lupte pentru putere cu predecesorul său ori cu gruparea acestuia. Tocmai de aceea, sarcina sa nu a fost de a schimba sistemul, ci de a-l consolida, continuând linia stabilită de predecesorul său .Una dintre primele acțiuni ale lui Ceaușescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român, acesta avand Stema oficiala formata din elementele "secera și ciocanul", cunoscute inca de pe perioada guvernarii lui Dej. Aceasta simbolizeaza legatura formata dintre țărănimea muncitoare și proletariat, care era greu de desfacut. Cununa de spice face trimitere la economia Romaniei, iar acronimul PCR era prescurtarea Partidului Comunist Roman. În același timp, considerand ca socialismul este cel mai adecvat, decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară în Republica Socialistă România.

Ceaușescu devine președintele Consiliului de Stat in 1967, consolidându-și astfel poziția. La începutul carierei sale ca șef al statului, acesta s-a bucurat de o popularitatedeoarece reusea sa aibe un curs politic independent față de Uniunea Sovietică. În anii ’60, Ceaușescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia, deși formal țara va continua să facă parte din această organizație până la dizolvarea acesteia.Refuzul de a susține intervenția Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia în august 1968 – la care, de altfel, România nici nu a fost invitată – i-a asigurat lui N. Ceaușescu, dar și partidului comunist pe care acesta îl conducea, un moment de reală simpatie din partea unor largi cercuri ale populației.

În 1974, acesta isi asuma functia de Președinte a României.Ca sa isi dovedeasca departarea fata de Moscova, Ceausescu decide sa actioneze pe plan extern.Astfel, România participa la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles în 1984, întreținea relații diplomatice cu Uniunea Europeană.Un tratat incluzând România pe lista țărilor favorizate de Uniunea Europeană este semnat în 1974, iar în 1980 este semnat un acord vizând schimburile de produse industriale între România și Uniunea Europeană.Chiar daca pe plan extern Romania incerca sa isi mentina aparentele, regimul Ceaușecu continua ideile predecesorului sau, Gheorgiu-Dej.In 1971, cu prilejul vizitelor in China si Coreea de Nord, Ceausescu ia niste decizii radicale, fiind influientat de filozofia presedintelui Kim Il Sung, astfel doreste sa nationalizeze toata Romania. In anul 1972, se trece la punerea in aplicare a unui proiect de sistematizare a localitatilor urbane si rurale.Acesta demoleaza gospodariile taranesti si forteaza mutarea familiilor in blocuri, demolarea a sute de monumente istorice si remodelarea Bucurestiului in stilul ceausist. Se construieste Casa Poporului, astazi cunoscuta ca si Palatul Parlamentului, aceasta reprezentand unul dintre cele mai mari proiecte din “epoca de aur”.

Caracteristicile principale ale regimului comunist sunt reprezentate de accentuarea conținutului totalitar, recurgându-se la o supraveghere severă a populației de către organele partidului și statului, la o ideologizare și politizare excesivă a vieții sociale în toate domeniile sale de activitate, la distrugerea economiei de piață și impunerea unui model rigid, autoritar, ultra-centralizat al economiei planificate, la împrumuturi masive de capital de pe piața occidentală, la control total asupra mijloacelor statale de exercitare a violenței, înainte de toate procuratura, militia si armata.Drepturile și libertățile omului sunt aproape inexistente iar economia țării trece printr-o perioadă de criză manifestată prin încetarea creșterii economice și, mai ales, a lipsei de eficiență și rentabilitate. Starea gravă din economie este accentuată și de măsurile inițiate de Ceaușescu de a achita împrumuturile externe ale statului român, care au dus la izolarea economică și politică a României si in cele din urma la privarea economiei de mijloace moderne de dezvoltare. O alta caracteristica bine cunoscuta in regimul comunist este acela al cenzurii, in special in presa scrisa. Astfel, orice cuvant sau expresie are era impotriva regimului era interzis. Cenzura nu era aplicata doar in cadrul presei scrise, aceasta era valabila si pentru opera, teatru, cinematografe si alte forme de divertisment. Acestea trebuiau sa primeasca viza de control din partea Partidului Comunist pentru a isi putea continua activitatile. Cenzura s-a modificat mult spre deosebire de regimul Dej, Nicolae Ceausescu nepermitand la fel de multe posturi televizate si toate trebuiau sa fie sub controlul Partidului. În 1959 Televiziunea Română transmitea un program de 81 de ore săptămânal, iar după anii ’80 a ajuns să transmită 14-30 de ore pe săptămână, având ca grilă programe în care majoritatea emisiunilor erau patriotice și politice ce conțineau ca mesaj propaganda comunistă. În emisiunile de divertisment, puține la număr se transmiteau emisiuni culturale, spectacole de teatru, filme artistice ce erau vizionate de un număr mare de oameni. Schimbarile nu au incetat sa apara, motiv pentru care oamenii incepeau sa fie revoltati. Desfintarea radiourilor in anul 1985, pe motivul economisirii energiei electrice a fost una dintre strategiile regimului totalitar pentru a reduce transmisiile in alte limbi straine ce nu sustineau nationalismul. De asemeni emisiunile prezentate la televizor au ajuns la o limita de doua ore pe zi, in intervalul 20:00 si 22:00, astfel sa se poata mentina controlul asupra multimii. In cadrul emisiunilor erau adeseori prezentate programe politice sau de cultura. Foarte putine prezentau divertisment, divertismentul in acea perioda fiind reprezentat de catre festivaluri sau concerte redate la televizor. ,,Pe măsură ce dictatura se intensifica, aveau loc transfomări în acest sens atât la radio, cât și la televiziune. Televiziunea devine un pilon principal al strategiei de represiune, urmată de Radiofuziune. Informația se pierdea odată cu buna organizare a programului de televiziune, ce consta în două ore de program de televiziune, pe timp de seară, în care erau foarte bine puși în valoare soții Ceaușescu. Majoritatea emisiunilor vorbeau numai despre ,, iubitul conducător’’ și despre soția sa. Televiziunea publică devenise cel mai perfecționist instrument al noncomunicării, realizată prin eliminarea receptorului, prin supravegherea strictă a canalelor de comunicare și printr-un emițător unic. La Radioul național informațiile erau dirijate în aceeași direcție. Programul de emisie era însă mai generos, stațiile începând activitatea doar pe timpul nopții’’.

O alta caracteristica reprezentativa comunismul este reprezentata de Securitatea, cunoscuta sub numele de  Directia Generala a Securitatii Poporului in anul 1948, schimbata ulterior in Directia Securitatii Statului –DSS, denumire sub care avea sa se consacre. Aceasta reprezenta un instrument al Partidului Comunist Român jucand un rol principal în menținerea terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem de supraveghere și represiune. În arhivele fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român s-a păstrat un document clasificat strict secret, din 1 noiembrie 1967, care trece în revistă așa-numitele „metode necorespunzătoare” folosite înainte de 1964 de către anchetatorii Securității. Acestea au fost clasificate în document în patru categorii, după cum urmează:

Folosirea bătăii, subalimentația prelungită și tortura, în scopul obținerii de declarații acuzatoare;

Presiuni morale pentru constrângerea anchetaților să declare ceea ce li se impunea;

Falsificarea unor declarații date de cei anchetați și folosirea de scrisori plastografiate pentru a obține recunoașterea unor fapte;

Redactarea unor declarații în lipsa anchetaților sau consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care anchetații erau constrânși să le semneze.

Cultul personalitatii era alta caracteristica reprezentativa pentru comunism. In anii’80 aceasta a atins cote foarte inalte, oamenii fiind obligati sa il venereze pe acesta ca un zeu. Cei mai mulți specialiști sunt de părere că debutul acestuia trebuie căutat în vizita efectuată de Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de Nord, între 1-24 iunie 1971, vizită care l-ar fi marcat profund pe Ceaușescu.Sute de poezii si cantece erau invatate de catre copii si tineret pentru a il putea omagia pe liderul supreme. Scopul acestui cult era asigurarea imposibilitatii opozitiei publice si formarea unei imagini perfecte a conducatorului.

Obsesia lui Ceaușescu pentru industrializare, politica de austeritate legată de decizia sa din anii 1980 de a plăti datoria externă a României pentru a obține rapid o independență financiară absolută, atașamentul său față de un sistem de planificare hipercentralizat, rigid și depășit, precum și profunda sa ostilitate față de reforme orientate către piață au dus la declinul dramatic al calității vieții și la creșterea nemulțumirii populare.

Personalitatea conducătorului României se modelase după un tipar dur, iar stilul său politic era caracterizat în cea mai mare parte de valorile și metodele culturii politice staliniste. Departe de a încerca să devină un „destalinizator”, Ceaușescu urma cu credință cele mai compromise dogme leninist-staliniste, încercând să simuleze „un regim bazat pe o mișcare de masă” prin stimularea constantă a zelului și a pasiunilor politice. Astfel in Romania s-a ajuns sa nu se mai ia nici o decizie sau initiativa fara acordul lui Ceausescu.

Nu au existat două regimuri comuniste în România: primul, cel „cominternist”, „străin de neam” și de „sufletul” poporului român, și al doilea, cel de după „ruptura” cu URSS, devotat valorilor naționale. Între sistemul concentraționar al perioadei 1948-1964, o perioadă de consolidare și instituționalizare, și cel aparent mai tolerant de după 1964 există o legătură incontestabilă: în perioada Dej spaima ajunsese să fie interiorizată într-un asemenea grad încât acțiunile represive fățișe nu mai erau necesare decât în condiții extreme (prigoana disidenților în anii 1970 și 1980 spune destul despre capacitatea regimului de a recurge la teroare de câte ori simțea nevoia) . Diferența între perioada Dej și cea a lui Nicolae Ceaușescu ține de elementul predominant oligarhic sub Dej și de accentuarea dimensiunii feudal-personaliste sub Ceaușescu. Altminteri, structura internă a conducerii a rămas similară. Retorica naționalistă a înlocuit-o pe cea internaționalistă, metodele de intimidare au devenit mai subtile, dar nu mai puțin omniprezente și constrângatoare. Delațiunea a continuat să fie baza acțiunii de control și supraveghere în masă exercitată de Securitate.

II.3 Caderea comunismului – democratizarea

Memorabilul an 1989 reprezinta un moment istoric de cotitura pentru intreaga istorie a Europei. Pe parcusul acestui an toate regimurile totalitare din Europa Centrala s-au prabusit in lant, intr-un ritm alert. Momentul cel mai important pentru Romania il reprezinta data de 25 decembrie 1989 cand sotii Ceausescu au fost executati la Targoviste, dupa un proces scurt.

Desfasurate in lant, revolutiile au fost pasnice in majoritatea statelor aflate inca sub influienta comunismului, exceptie facand Romania a carei revolutie a fost una violenta care s-a terminat in moartea a sute de mii de oameni. Astefel, revolutiile au avut loc in urmatoarele state: Bulgaria, Cehoslovacia (revolutia fiind cunoscuta sub denumireade revolutia de catifea), Germaniei de Est (Caderea zidului Berlinului), Polonia, Romania si Ungaria.

În viziunea lui J. Foran, situația din Europa ar putea fi judecată în felul următor: „socialismul a pătruns în regiune din exterior, fiind impus de Uniunea Sovietică la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Rezultatul a fost o anumită formă de evoluție: o evoluție dependentă, căreia îi corespundea o ideologie statală specifică, socialismul etatist. În cele din urmă, reprimarea manifestării politice și stagnarea economică au dat naștere la anumite culturi politice ale opoziției, care nu puteau face apel la socialism (o idee discreditată de sistemul în care existau), dar care au luat forma limbajului democratic, cu trimitere la drepturile cetățenești, cu urme de rezistență de tip naționalist față de dominația sovietică, precum și cu un curent subteran, conservator, pe filieră religioasă”

Procesul de cadere a blocului comunist a inceput in Polonia in perioada februarie-aprilie 1989 cand guvernul, dorind sa opreasca protestele sociale tot mai dese din aceea vreme, a negociat cu sindicatul muncitoresc Solidaritatea care era interzis in aceea vreme, fiind considerat impotriva ideologiei. In urma negocierilor s-au obtinut primele alegeri partiale libere, pe data de 4 iunie. Aceste alegeri au condus la formarea unui nou guvern, cu un prim ministru care nu sustinea comunisul si a permis includerea membrilor de opozitie. In Ungaria perioada de tranzitie a avut un curs asemanator, noul guvern fiind negociat de cuactivistii reformator. S-a permis deschiderea granite cu Austria, acest lucru permitand evadarea miilor de persoane din Germania de Est catre vest. Pe data de 9 noiembrie, odata cu caderea Zidului Berlinului, s-a reusit unificarea Germaniei de Est cu cea de Vest si instaurarea unui regim democratic. În acest sens, F. Furet a calificat revoluția de la 1989 drept „revoluție-restaurare”, care a reusit sa readuca democratia in tarile terorizate de regimuri totalitare.

Evenimentele din 1989 au reprezentat doar începutul schimbărilor care s-au petrecut în țările din Europa în tranziția acestora de la comunism la democrație. Cele mai mari probleme au fost lipsa dezvoltăriitehnologice și criza economică, ambele provocate de ani întregi de economie centralizată.

Cauzele prabusirii comunismului nu pot fi reduse la un factor unic.Unul dintre cei mai importanti ai revolutiei a fost Mihail S.Gorbaciov. El a distrus Partidul Comunist, care fusese creat cu scopul precis de aobtine puterea si de a o mentine si care controlase de fapt fiecare aspect al vietii sovietice. În urma acestuia, Gorbaciov a lasat sfarâmaturile unui imperiu care fusese asamblat cu mare efort, de-a lungul a secole întregi.Mihail Gorbaciov a venit la putere, în mai 1985 si a avut doua concepte: Glasnost si Perestroika. Glasnosti-ul avea drept scop sa faca societatea sovietica constienta de adevar si de tara in care traiesc si eliminarea oricăror urme ale represiunii de tip stalinist, precum interzicerea circulării anumitor cărți și autori, alături de limitarea acțiunilor omniprezentei și represivei poliții secrete, fapt care acorda libertăți fără precedent pentru cetățenii sovietici de rând. În urma politicilor mulți deținuți politici au fost eliberați, iar oamenii de rând au primit noi libertăți.Pentru prima data dupa o perioada indelungata, în ziare și reviste au apărut editoriale critice la adresa autorităților locale sau centrale și pentru prima dată alte partide decât cel comunist puteau participa la alegeri.Prin perestroika se incerca introducerea unui ansamblu de reforme prin care se urmarea reconciliereasocialismului cu democratia. El a încercat sa salveze sistemul comunist printr-un proces lent de liberalizare care sa duca la eliminarea trasaturilor sale însa fara a elimina fundamentele sale ideologice.

In decembrie 1991, pentru URSS, a fost o data in care regimul totalitar care a domnit atata timp a cazut, instaurandu-se democratia.Cu câteva zile înainte de acest eveniment istoric, reprezentanții a 11 republici sovietice ( Ucraina, Rusia, Belarus, Armenia, Azerbaijan, Kazahstan, Kirghizia, Turkmenia, Tadjikistan, Uzbekistan și Moldova) s-au întâlnit în orașul Alma-Ata, capitala Kazahstanului și acolo au anunțat că țările lor nu vor mai face parte din entitatea politică interstatală denumită URSS. În completare, demnitarii reprezentanți au anunțat că țările lor vor face parte dintr-o nouă entitate interstatală care urma să se numească Comunitatea Statelor Independente, acesta reprezentand primul pas catre o lume democratizata.

Romania a fost ultima tara care a reusit sa se elibereze de URSS, avand consecintele bine cunoscute. Revoluția a început la Timișoara în 15 decembrie, totul pornind de la un mic grup de credincioși adunat în jurul casei lui László Tökés, un preot calvinist rebel care urma să fie mutat forțat de la postul pe care îl ocupa în Timișoara din cauza luptei sale pentru drepturi religioase. Inițial, mulțimea era compusă din membri ai comunității maghiare care își manifestau sprijinul pentru liderul lor spiritual.Ulterior, demonstrației de solidaritate cu Tökés i s-au alăturat și alți cetățeni ai Timișoarei, transformând-o într-o demonstrație împotriva regimului comunist.Data de 17 decembrie 1989 a fost una in care in Timisoara s-a varsat mult sange. Datorita protestelor din acea zona, la care tot mai multi oameni se alaturau, Ceausescu nu a facut altceva decat sa reactioneze violenta, acesta dand ordine de executie pentru toti cei care sunt impotriva regimului. Spre deosebire de celelalte tari in care tranzitia s-a facut pasnic datorita revolutiilor, Ceausescu nu a facut altceva decat sa revolte si mai multi cetateni, acesta provacand o reactie in lant. Spre deosebire de celelalte state,lipsa unei opozitii reale în interiorul partidului comunist a facut ca în România sa nu poata avea loc o tranzitie pasnica de la comunism la democratie.

Pe data de 18 decembrie, în ziarul ScînteiaTineretului apare un articol nespecific perioadei din an, denumit “Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”, despre care s-a presupus că ar conține instrucțiuni pentru grupările din Romania ce au acționat în perioada imediat următoare.

„Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”

—Evitați expunerea intempestivă și prelungită la soare. E de preferat să începeți mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veți asigura un bronzaj plăcut și uniform. Nu vă avântați prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigați. Este inutil. Șansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. Profitați de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se știe, ele sunt mai active între orele 5,30 și 7,30. Se recomanda cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteți o fire sentimentală și agreați apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Și încă ceva – dacă aceste v-au pus pe gânduri și aveți deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunțați în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiți în suficientă măsură marea.

Contraspionajul românesc a decodificat atunci acest mesaj astfel:

„Câteva indicații pentru cei aflați în aceste zile în misiuni la diferite obiective”

—Evitați atacurile prelungite asupra obiectivelor. Este indicat să atacați cu prudență, în serii scurte de 10-15 minute din diferite direcții. Astfel vă veți asigura o supraprotecție și rezultatele vor fi mai bune. Nu vă apropiați prea mult de obiectiv(pericol de capturare sau de ucidere). În caz de pericol(rănire sau capturare) nu cereți ajutor, fiindcă nu va fi nimeni care să vă ajute sau să vă asculte. Acționați și atacați obiectivele dimineața mai devreme, în special între orele 5:30 și 7:30. Acest sistem se recomandă pentru apărătorii mai fricoși sau mai neinstruiți, între aceste ore oboseala fiind mai accentuată după o noapte de veghe. Este indicat ca pe înserate, să vă refaceți rezervele de muniție și alte produse: depozitele știute sunt bine dotate, cu sortimente variate. Dacă aveți ezitări, sunteți afectat într-un fel sau altul, sau vă gândiți să renunțați, înseamnă că nu v-ați îndeplinit în totalitate misiunea pentru care ați fost pregătiți.

Tot in data de 18 decembrie, zeci de mii de muncitori timisoreni au organizat proteste pasnice în curtile fabricilor, iar la 20 decembrie, s-au revarsat pe strazi si au pus efectiv capat stapânirii regimului în oras. Multimea a proclamat Timisoara oras liber, iar aceasta s-a întâmplat cu doua zile ca Nicolae Ceausescu sa fuga din Bucuresti.

Necunoscând starea de spirit din tara, odata cu intoarcerea sa din Iran si crezând ca se bucura de iubirea si respectful populatiei, a condamnat manifestantii timisoreni, sustinand ca participantii sunt doar niste huligani inspirati de iredentismul maghiar. Dorind sa isi asigure puterea, acesta organizeaza o adunare populara in Bucuresti pe data de 21 decembrie 1989. Pentru aceasta intalnire acesta incearca sa aminteasca populatiei importanta comunismului pentru protejarea tarii, pericolul extern, apararea suveranitatii nationale, grija de om a tuturor care sustin regimul, independenta Romaniei cat si viitorul luminos pe care il are aceasta tara. Adunarea ia o intorsatura la care liderul nu se astepta. Multimea refuza sa urmeze ordinele si incep sa il huiduie si sa il intrerupa din discurs. Menită să sprijine conducerea lui Ceaușescu, adunarea s-a transformat într-o demonstrație împotriva lui Ceaușescu.Protestele au continuat si in timpul noptii, in ciuda faptului ca tinerii protestatari au fost masacarati in Piata Universitatii.Ziua urmatoare, multimea a blocat strazile Bucurestiului si a luat cu asalt sediul Comitetului Central, iar sotii Ceausescu au fugit de pe acoperisul acesteia cu elicopterul.

Pe data de 22 decembrie, soții Ceaușescu au fost arestați, iar pe data de 25 decembrie, în cazarma Târgoviște, au fost judecați și executați. Aici se termină 45 de ani de istorie sângeroasă și violență nelegitimă. România a fost singura țară din Europa de Est care, în procesul revoluționar din toamna anului 1989, a înregistrat morți și răniți. Anume: 1104 morți; 162 până la 22 decembrie 1989 și 942 între 22 și 27 decembrie. Procesul celor doi nu a fost unul corect, acestia neavand dreptul de a face apel si recurs, fiind executati imediat dupa, cu motivul linistirii trupelor de teroristi care revoltautara.Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea a acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea de alegere a apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia. Legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului.

Dupa executie s-a format Frontul Salvarii nationale care a ales în fruntea sa pe Ion Iliescu, un opozant al cuplului Ceausescu iar ca si prim ministru pe Petre Roman. România a încetat sa mai fie o democratie populara dupa disparitia partidului comunist si dupa manifestarile violente ale multimii, iar partidele istorice, precum Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc Crestin Democrat au fost refondate după 50 de ani de activitate subterană A început drumul de tranzitie spre o societate democratica odata cu primele alegeri din data de 20 mai 1990 cand Ion Iliescu a fost ales presedinte. Acesta a rămas o figură centrală a politicii românești, fiind reales pentru al treilea mandat de președinte în anul 2000, după ce în perioada 1996-2000 președinte al României a fost Emil Constantinescu. In 2004, alegerile au fost castigate de catre Traian Basescu, acesta avand 2 mandate, iar din 2014 noul presedinte al tarii este Klaus Werner Iohannis. În 2005, a fost inaugurat Monumentul Renașterii Naționale, care comemorează victimele Revoluției, iarr din martie 2004 Romania este membra Nato. Ultimul pas catre o democratizare complete a fost atins pe data de 1 ianuarie 2007 cand am intrat in Uniunea Europeana, fapt ce demonstreaza lasarea trecutului in urma si sperantele pentru un viitor cat mai bun.

Democratii contemporane in perioada Razboiul Rece

După al doilea război mondial, lumea și mai ales Europa au stat parcă suspendate între o pace imposibilă și un război improbabil. Astfel, în acest moment, lumea se afla într-o stare conflictuală globală care ia forma unei păci ratate, printr-un război nedeclarat de un război civil al rasei umane, de un război între sisteme social-politice, de o stare de pace prin teroare. Un război pe care îl putem numi Război Rece.

Termenul de „Război Rece” a fost popularizat de către ziaristul Walter Lippmann (1889-1974)și a intratîn limbajul uzual în jurul anului 1947. Celebra expresie de „Război Rece” a fost consacrată de catre scriitorul spaniol Don Juan Manuel în secolul al XIV– lea, prin descrierea conflictului dintre creștinism și islamism. El vede deosebirea între un război rece și unul fierbinte prin simplul fapt al modului în care acestea iau sfârșit.Iată deci un termen nouapărut pentru a caracteriza o stare paradoxală a relațiilor internaționale din a doua jumătate asecolului XX, respectiv cei 45 de ani în care omenirea s-a aflat„între o pace ratată și un război nedeclarat".

Thomas Parish în “Enciclopedia razboiului rece”, definește războiul receca fiind„termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategic și militar de după 1945 dintre aliații occidentali — conduși de Statele Unite — pe de o parte, și UniuneaSovietică și alte țări comuniste, pe de altă parte.În realitate, însă, expresia are o istorie lungă deși puțin cunoscută, datând din secolul al XIV-lea, când prințul Juan Manuel, regentul Castiliei și Leonului, a aplicat-o luptei dintre creștinii spanioli și mauri. Prințul voia să spună că, spre deosebire de războaiele „fierbinți" sau declarate oficial, „războiul rece" începe fără o declarație de război și se încheie fără un tratat de pace”.

III.1 Inceputurile Razboiului

Războiul Rece s-a desfasurat in perioada 1947-1991, fiind o confruntare deschisa dar totusi nonmilitara, care a dus in cele in urma la o cursa a inarmarii. Acesta s-a dezvoltat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial si lupta era intre cele doua mari superputeri ce au ramas dupa razboi si anume URSS impreuna cu aliatii sai, cunoscuti si ca “Blocul oriental sau rasaritean”, care doreau o dezvoltare a comunismului in toata lumea, incercand sa atraga cat mai multe state in aceasta sfera. Pe cealalata parte regasim o superputere si anume SUA, care dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a reusit sa isi restabileasca economia, ba chiar sa prospere. Acestia doreau oprirea socialistilor si promovau democratia.

Principalul scop al acestora era sa ajute tarile sa scape de comunism sau sa le ajute pe cele care erau tentate sa ajunga in acest regim totalitar. Asemeni URSS, SUA era cunoscuta si sub denumirea de “Blocul occidental sau apusean” si impreuna cu aliatii sai doreau sa protejeze tarile. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO, sub intreaga denumire North Atlantic Treaty Organization șiPactul de la Varșovia care ii oblige sa pastreze aliantele intre ei si sa ajunga la negocieri si un fel de “razboi diplomatic”. Amenințarea din partea URSS pentru statele vest europene precum și angajamentul asumat de către SUA de a proteja democrațiile occidentale a dus la înființarea NATO, tratatul de alianță militară semnat în aprilie 1949. “În activitatea sa NATO trebuie să respecte competențele celorlalte organizații internaționale, în primul rând a celor europene și să respecte limitele determinate de specificul său.” Potrivit actului, statele sunt părți obligate să resolve orice probleme dintre ele numai pe cale pașnică. Atacul unuia dintre membri este considerat  atac asupra Organizației, astfel toate tarile implicate in tratat sunt obligate sa raspunda. Pentru URSS această politică de îngrădire a expansiunii salereprezenta tot mai mult o amenințare militară. Monopolul nuclear la inceputul razboiului era detint de catre America, astfel a urmat o cursa a inarmarilor unde in perioada 1954-1955 Occidentul a reusit sa piarda acest avantaj. Tensiunile dintre cele doua mari superputeri a dus la semnarea Tratatului de la Varsovia, semnat in 1955 de catre tarile comuniste care reprezenta o alianta militara capabila sa contra-balanseze amenintarea NATO.

La nivel economica fost o confruntare întrecapitalismși socialism, fiecare superputere promovand una dintre aceste criterii si evident, credeau ca variantele lor sunt cele mai bune. La nivel ideologico-politic, razboiul a reprezentat o confruntare intre democratiile occidentale, asa numita “lume libera” sau “societate deschisa” si regimurile comuniste asa numite “societatea inchisa”. Statele europene, slăbite după război și incapabile să își susțină apărarea prin mijloace proprii, devin miza rivalității între doi coloși cu șanse total diferite. Din punct de vedere al mijloacelor folsite, Razboiul Rece a fost o lupta in care s-au utilizat presiunea economica, ajutorul selective, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operatiunile militare de intensitate mica si doar in locatii bine alese si iminentul razboi pe scara mare.

Razboiul a inceput odata cu rostirea celebrului discurs a lui Winston Churchill în 1946 în localitatea Fulton din SUA, prin care atrăgea atenția asupra pericolului în care se aflau democrațiile occidentale, pe punctul de a fi cucerite de comunism, și propunea o strânsă alianță anglo-americană pentru a le apăra. In cadrul discursului, politicianul englez foloseste o metoda de santaj cu bomba atomica, dorind sa atraga cat mai multe tari de partea sa, dar acesta nu putea servi prea mult in avantajul sau, avand in vedere ca si URSS dispunea de aceiasi arma. In discursul sau, Churchill a afirmat următoarele: ”De la Strettin la Marea Baltică și până la Triest în Adriatica, o cortină de fier a coborât în mijlocul continentului.” Astfel, pentru a intelege mai bine cortina de fier si cum impartea ea lumea in doua trebie sa enumeram statele Europei occidentale: Marea Britanie, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Portugalia și Islanda care au semnat la 4 aprilie 1949 Tratatul Atlanticului de Nord împreună cu SUA și Canada. În 1952, la acest tratat au aderat Turcia și Grecia, iar în 1955, Republica Federală a Germaniei. În sfera Atlantică a mai intrat Spania 1953, dar Franța părăsește structurile militare ale NATO în 1966. În est, URSS, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România și Ungaria au semnat la 14 mai 1955 Tratatul de la Varșovia, cu scopul declarat de a asigura securitatea țărilor membre și menținerea păcii în Europa. Tot in discursul sau, Churchill considera ca: „Eu nu cred că Rusia dorește războiul. Ceea ce dorește sînt roadele războiului și-oexpansiune nelimitată a puterii și a doctrinei sale. Ceea ce mai trebuie să examinăm astăziaici, atît cît mai este timp, este modul de a împiedica războiul pentru totdeauna și de a stabiliîn toate țările, cît mai rapid posibil, premisele libertății și ale democrației." Asadar, acesta prevedea inca de la inceput scopurile URSS si a incercat sa motiveze tarile sa aleaga democratia si libertatea in schimbul unui regim totalitar.

Anul 1947 aduce o multime de schimbari pe plan international pentru SUA, Harry S. Truman considera ca trebuiesc luate masuri immediate pentru a opri influienta URSS. In februarie, guvernul britanic a declarat că nu-și mai putea permite să finanțeze regimul militar grec monarhic în războiul civil grec împotriva insurgenților comuniști. Guvernul american a raspuns prin adoptarea unei politici de îngrădire. Astfel Truman tine un discurs prin care se face apel pentru alocarea unui fond de 400 milioane de dolari, infiintand Doctrina Truman, care incadreaza conflictul ca o competite intre popoarele libere si regimuri democratice.

In iunie 1947 a fost anuntat Planul Marshall ce a fost conceput ca un ajutor pentru a reinvia economiile de piata epuizate ale Europei. Prosperitatea economică era percepută ca fiind cel mai eficient antidot împotriva atractivității comunismului. Planul Marshall a avut succes in urma aliantei Franta- Germania care in anul 1950 s-au reunit intr-un proiect CECO, cunoscut ca si Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului in urma careuia s-a putut efectua o piata libera pentru tarile membre ale Uniunii Europene si ajutor financiar intre state.

Războiul rece poate fi împărțit în patru perioade principale, acestea fiind reprezentate de cele mai cunoscute conflicte din acea perioada.

Prima etapa esteevidentiata de anii 1945, până la moartea lui Stalin în 1953. Politica externă rusă în timpul acestor ani a fost de risc scăzut chiar daca au fost cateva dispute pe alte continente, datorate conflictului dintre cele doua superputeri. Pentru a aminti doar câteva exemple, ne vom referi la primul război din Indochina, la 19 decembrie 1946, forțele franceze fiind atacate la Tonkin de comuniștii viet-minh, la blocada Berlinului și la războiul din Coreea.

A doua etapa este urmata de la moartea lui Lenin in 1953 pana in anul 1969 cand incepe intervalul de destindere. Aceasta perioada este cunoscuta pentru “Criza rachetelor din Cuba”, care a dus la cel mai “cald” conflict din timpul Razboiului.In anul 1959, dictatorul Fulgencio Batista este indepartat de la putere de catre Fidel Castro care, devenind noul conducator al republicii, cere ajutorul SUA pentru a implementa planul Marshall in Cuba. In urma refuzului oferit de aceasta superputere, noul lider decide sa nationalizeze societatile americane de pe insula si sa isi indrepte atentia catre URSS. In 1962, comunistii au amplasat pe teritoriul Cubei rachete cu rază medie de acțiune, care, însă, au fost descoperite de un avion american de spionaj, fapt ce va produce cea mai gravă criză a războiului rece. Vasele sovietice care veneau spre Cuba au fost blocate în larg de SUA, aceasta din urmă amenințând totodată bombardarea insulei în cazul în care rachetele sovietice nu vor fi retrase.In urma presiunii ONU, rachetele au fost retrase fara nici un atac. A urmat o perioadă de destindere, marcată de întâlnirea dintre Kennedy și Nichita Hrușciov, în 1963, când au stabilit ca, în viitor, pentru comunicări urgente și de importanță majoră între Casa Albă și Kremlin să folosească "telefonul roșu" 

Perioada de destindere este reprezentata de a treia etapa. In cadrul acesteia, cele doua superputeri si-au manifestat dorintele de a reduce riscul confruntarilor si de a aplica pentru o cale mai diplomatica a rezolvarii conflictelor. Această perioadă se încheie cu invazia sovietică în Afganistan în 1979 care a durat pana la caderea comunismului in 1989.

A patra perioada, cunoscuta si sub denumirea de “al doilea Razboi Rece“, s-a petrecut intre anii 1979 pana in 1985, cand a fost oprit de Mihail Gorbaciov care dorea un nou tip de relatie cu SUA. Prin urmare, Moscova nu mai sprijină comunismul și mișcările de eliberare națională din lume. URSS nu mai suporta povara economică de a fi o superputere și a suferit un fenomen de implozie. Prin politica sa, Gorbaciov și-a distrus propriul stat și beneficiile au revenit SUA.

III.2 Cauzele si teoriile Razboiului

Cauzele razboiului au fost indentificate de mai multi specialist, fiecare avand propria opinie despre ce l-a declansat si ce l-a facut sa dureze mai bine de 40 de ani. Astfel, Martin McCauley indentifica 11 posibile cauze ale acestuia.

O prima cauza poate sa fie reprezentata de “Amenințarea Rusească”. Toate conflictele și crizele au fost inițiate de URSS și de expansionismul rusesc. A fost formulată încă din 1946- 1947, de către consilierul american George Kennan, devenind în scurt timp o certitudine pentru opinia publică americană și Vest-europeană.URSSurmarea victoria mondială a socialismului asupra capitalismului. Este genul de teorie în care un stat este blamat pentru toate problemele din relațiile internaționale.

“Imperialismul American” poate fi o alta cauza ce a dus la declansarea Razboiului. Aceasta teorie este asemanatoare celei rusesti, doar ca de data aceasta Washington este cel care ia deciziile gresite, fiind un exponent al capitalismului expansionist. Această teorie a fost emisă de adversarii politicii externe a administrației Truman și a fost intens dezbătută în lucrări și discuții publice. SUA au dorit un tratament egal și șanse egale pe toate piețele, pentru a avea acces nelimitat la materii prime și sa poata beneficia de schimbul de produse și servicii. Acest lucru le-a conferit numeroase avantaje, reușind să-și extindă influența și să-și impună voința în sistemul economic mondial.

O a treia cauza este reprezentata de “Teoria superputerilor”. Dezvoltată de chinezi în jurul anilor `60 doreste sa demonstre îndepărtarea Moscovei de adevărata cale marxist-leninistă, teoria are în vedere o așa numită înțelegere tacită și o competiție acerbă între superputeri, având drept scop dominarea lumii. Aceasta subliniază ruptura dintre Beijing și Moscova, fiind în același timp o expresie a insecurității chineze.În perioada anilor ’70 survine o apropiere față de Moscova, care, în schimb, alarmează Rusia.

“Teoria cursei înarmărilor”este reprezentata de construirea armei nucleare care atinsese proporții foarte inalte, lăsand impresia că fenomenul este scăpat de sub control. Din această cauză, stoparea cursei înarmărilor și promovarea dezarmării erau considerate de o importanță capital, din aceasta putand beneficia atat URSS cat si SUA. Această teorie se bucura de popularitate în special în rândul statelor înscrise în mișcarea pentru pace.

In cazul “Teoriei nord-sud”, susținătorii acesteia consideră că principalul conflict din lume si in special din cadrul acestui Razboi este cel dintre nord și sud, dintre națiunile bogate și cele sărace, dintre statele dominante și cele dominate. Ca si sursa a conflictelor in cadrul lumii a treia, lupta pentru pozitia cea mai dominant este o lupta care ar putea porni un razboi. De aceea, SUA si URSS se luptau pentru a putea avea pozitia de dominant si dominat, pentru a conduce lumea.

“Teoria vest-vest” este reprezentata de o ascundere a adevaratului motiv al conflictului dintre cele doua superputeri. Politica mondială este dominată de neintelegeri între statele capitaliste bogate, dar adevaratul conflict ce incerca sa mascat este cel dintre SUA, Japonia și UE. De asemenea aceste conflicte între statele capitaliste bogate favorizează și agravează conflictele din interiorul lumii a treia.

O a saptea teorie poate fi indentificata cu „Teoria Intrastatala” prin care se intelege ca politica internă a statelor determină politica lor externă. Orice schimbare în politica externă este legata de modificări ale raportului forțelor interne, de apariția unor noi insuficiențe economice și de modificări ale structurii sociale. Politicienii folosesc anumite conjuncturi și evenimente internaționale pentru a rezolva tensiunile interne și pentru a obtine avantaje în fața competitorilor lor naționali în lupta internă pentru putere.

„Teoria conflictului de clasa” este o alta posibilitate pe care autorul Martin McCauley ne-o prezinta. Această teorie este clădită pe analiza marxistă a conflictului de clasă ca promotor al schimbării. Tensiunea este produsul declinului și expresia revoluției sociale. Conflictul dintre capitalism și comunism se manifestă prin tensiunile care apar între cele doua superputeri.

Viziunea ortodoxa si cea revizionista sunt asemanatoare primelor doua teorii si anume „Amenintarea Ruseasca” si „Imperealismul American”. Atat Rusia cat si America au fost permanent ostile si au cooperat doar atunci cand a fost necesar din punct de vedere tactic.

Ultima teorie este intitulata „Interpretarile postrevizioniste” si caută să evite teoriile cauzei unice ca sursă a stării conflictuale, eliminând astfel punctele slabe ale celor două teorii anterioare. Interpretarea ortodoxă acordă prea puțină atenție nevoilor legitime de securitate ale Rusiei, în timp ce revizioniștii nu scot în evidență modificările survenite în modalitățile rusești de abordare a problemelor, care au condus la schimbări în politica americană.

In concluzie, cauze au fost nenumarate, dar principala dorinta a celor doua mari superputeri era de a castiga puterea si de a o mentine.

III.3 Cel de-al doilea Razboi Rece (79-85)