. Demnitarii, Reprezentantii Interesului Public. Participarea la Lucrarile Sedintelor Comisiilor Parlam
CAPITOLUL I
STATUTUL DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR
. VALIDAREA ,JURĂMÂNTUL DE CREDINȚĂ, DURATA ȘI ÎNCETAREA MANDATULUI
“ Deputații și senatorii sunt reprezentanți aleși ai poporului român, prin care acesta iși exercită suveranitatea în condițiile prevăzute de Constituție și de legile țării. În exercitarea mandatului deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”, potrivit dispozițiilor art.1 al Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.
VALIDAREA
Deputații și senatorii întră în exercițiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. Astfel, validarea mandatului se face în conformitate cu prevederile regulamentului fiecărei Camere.
JURĂMÂNTUL
După constituirea legală a Camerei Deputaților și a Senatului, fiecare deputat și fiecare senator depune în fața plenului Camerei din care face parte, întrunită în ședința solemnă, jurământul de credință față de țară și popor.
Jurământul scris se rostește solemn, se semnează de fiecare deputat sau senator și se încredințează spre păstrare președintelui Camerei. Refuzul de a depune jurământul de credință atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.
Supleanții de pe listele oficiale de aleși și care sunt chemați să ocupe locurile vacante, în condițiile legii electorale, vor depune jurământul de credință după validarea mandatului, potrivit aceleiași proceduri și cu aceleași consecințe juridice.
Formula jurământului de credință: "Jur credință patriei mele România; Jur să respect Constituția și legile țării; Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a Romăniei; Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor; Așa să mă ajute Dumnezeu."
Jurământul de credință se poate depune și fără formula religioasă, care se înlocuiește cu formula: "Jur pe onoare și conștiință" și aceasta prefațează jurământul.
Jurământul scris se rostește solemn, se semnează de fiecare deputat sau senator și se încredințează spre păstrare președintelui Camerei. Refuzul de a depune jurământul de credință atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.
DURATA MANDATULUI
Durata mandatului de deputat sau de senator este egală cu durata mandatului Camerei din care face parte, în afară de cazurile în care mandatul încetează din alte cauze prevăzute de Constituție și de prezenta lege, înainte de termen.
ÎNCETAREA MANDATULUI
Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
Încetarea mandatului datorită incompatibilității se face prin notificare scrisă, făcută de deputat sau de senator, înaintată Biroului permanent al Camerei din care face parte și prezentată plenului Camerei. În cazul în care deputatul sau senatorul aflat în stare de incompatibilitate nu notifică în scris acest lucru și starea de incompatibilitate continuă să existe, acesta este considerat demis de drept din funcția de deputat sau de senator, cu data constatării stării de incompatibilitate, situație care se aduce la cunoțtinta Camerei din care face parte. Hotărârea Camerei prin care se constată starea de incompatibilitate și de vacantare a locului de deputat sau, respectiv, de senator se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deputatul sau senatorul poate demisiona prin notificare scrisă adresată președintelui Camerei din care face parte. Președintele, în ședința publică a plenului Camerei, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie și, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se
prezintă în ședința de plen pentru a răspunde, președintele declară locul vacant. Hotărârea Camerei prin care s-a luat act de vacantarea locului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prevederile art.7,alin. (2), (3) și (4) se aplică în mod corespunzător și în celelalte cazuri de încetare a mandatului de deputat sau de senator, înainte de termen în cazul încetarii mandatului pentru pierderea drepturilor electorale.
Mandatul de deputat sau de senator se prelungește de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungește de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) și (4) din Constituție, republicată.
REGIMUL JURIDIC
Mandatul de deputat sau de senator se supune regimului juridic prevăzut de Constituție și de prezenta lege, completat cu dispozițiile regulamentelor Camerelor Parlamentului. Mandatul de deputat sau de senator nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat.
1.2. INCOMPATIBILITĂȚI
INCOMPATIBILITĂȚI CU CARACTER GENERAL
Nimeni nu poate fi în același timp deputat și senator. Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.
INCOMPATIBILITĂȚI CU FUNCȚII DIN ECONOMIE
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu următoarele funcții:
a) președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societați comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituții de credit, la societăți de asigurare și la cele financiare, precum și în instituții publice;
b) președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale prevăzute la lit. a);
c) reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale prevăzute la lit. a);
d) manager sau membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome, companiilor și societaților naționale;
e) comerciant persoană fizică;
f) membru al unui grup de interes economic, definit conform legii.
(2) Procedura de constatare a incompatibilității este cea prevăzută în prezenta lege.
ALTE INCOMPATIBILITĂȚI
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcțiile și activitățile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice, cu calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European, cu o funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte.
Alte incompatibilități cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organică.
1.3. DREPTURI ȘI OBLIGAȚII
DREPTURILE DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR
Drepturile, libertățile, ca și obligațiile deputatului sau senatorului sunt politice și patrimoniale;; prin exercitarea acestora se realizează conținutul politic al mandatului, precum și strategia măsurilor de protecție a mandatului și a titularului acestuia.
DREPTURI POLITICE
Dreptul de a fi ales în structuri parlamentare
Un deputat sau un senator are dreptul să fie ales, în condițiile regulamentului, ca membru al Biroului permanent al Camerei respective, ca membru sau în conducerea unei comisii permanente, al unei comisii speciale ori al unei comisii de ancheta.
Dreptul de a alege organele de conducere
Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulamentul propriu. Resursele financiare ale fiecărei Camere sunt prevăzute în bugetul propriu pe care și-l adoptă fiecare Cameră.
Fiecare Cameră iși alege un birou permanent, în condițiile prevăzute de Constituție și de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică.
Fiecare Cameră iși constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale, în condițiile prevăzute de regulamente. Camerele își pot constitui comisii comune. Condițiile de constituire, obiectivele activității și procedurile de lucru ale comisiilor de orice fel se stabilesc în regulamentul fiecărei Camere și în regulamentul ședintelor comune ale Camerelor sau ad-hoc pentru comisiile speciale ori de anchetă.
Dreptul de asociere în grup parlamentar
Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere
Drepturile politice specifice
Principalele drepturi politice ale deputaților și senatorilor, precum și obligațiile corelative acestora sunt următoarele:
a) dreptul la inițiativă legislativă;
b) dreptul de a iniția și de a susține moțiuni simple sau de cenzură;
c) dreptul de a iniția și de a susține hotărâri ale Camerei, în orice problemă de competență acesteia;
d) dreptul de a face declarații politice, de a pune întrebări, de a face interpelări și alte asemenea intervenții;
e) dreptul de a cere întrunirea în sesiune extraordinară a Camerei sau a structurilor de lucru ale acesteia;
f) dreptul de a sesiza Curtea Constituțională, potrivit art. 146 lit. a)-c) din Constituție, republicată;
g) dreptul de a cere suspendarea din funcție sau punerea sub acuzare a Președintelui Romăniei, în condițiile art. 95 și 96 din Constituție, republicată;
h) dreptul de a cere punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, în condițiile art. 109 din Constituție, republicată;
i) dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, în reglementarea prevăzuta de lege și de regulamentele parlamentare;
j) dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare și dreptul de vot.
Modalități de exercitare
(1) Drepturile pot fi exercitate individual, prin grupurile parlamentare sau prin numărul de parlamentari stabilit de Constituție, potrivit naturii lor juridice.
(2) Drepturile și libertățile se exercită în limitele conținutului legal al mandatului de parlamentar și numai în formele și cu procedura prevăzute în regulamentul fiecărei Camere și în Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
(3) Deputații și senatorii pot exercita funcții sau activitați în domeniul didactic, al cercetării științifice ori al creației intelectuale, precum și în alte domenii stabilite de lege.
DREPTURI PATRIMONIALE
Dreptul la diurnă de deplasare și cheltuielile de cazare (art.40);
Dreptul la indemnizație (art.41);
Dreptul de a fi numit membru al Guvernului (art.42);
Dreptul la cheltuieli de protocol (art.43);
Dreptul la transport gratuit (art.44);
Dreptul la rambursarea cheltuielilor (art.45);
Dreptul la vechime în muncă (art.46);
Dreptul la asistență medicală (art.47);
Dreptul la pașaport diplomatic (art.48).
OBLIGAȚIILE DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR
Îndatoririle fundamentale și obligațiile principale ale deputaților și senatorilor sunt cele care decurg din Constituție, lege, din prezentul statut și din regulamente.
Participarea la ședintă
Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputați și senatori o obligație legală, morală și regulamentară.
Se consideră absent motivat deputatul sau senatorul care:
a) este membru al Guvernului;
b) a primit de la Camera din care face parte sau de la Parlament o însărcinare care îl reține în afara lucrărilor Parlamentului;
c) este în concediu medical;
d) are aprobată motivarea absenței conform regulamentelor Camerelor, pentru rezolvarea unor probleme personale sau a celor ce rezultă din exercitarea mandatului. Numele deputaților și senatorilor absenți nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum și din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de Internet ale acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de regulamentul fiecărei Camere.
Sancționarea pentru absențele nemotivate
Deputatul sau senatorul care lipsește de la 5 ședințe ale Camerei sau de la 3 ședințe ale comisiei permanente din care face parte, în aceeași sesiune, fără a avea concediu sau peste concediul aprobat, este obligat să justifice în scris absențele.
Deputatul sau senatorul care nu se conformează prevederilor vernului, în condițiile art. 109 din Constituție, republicată;
i) dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, în reglementarea prevăzuta de lege și de regulamentele parlamentare;
j) dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare și dreptul de vot.
Modalități de exercitare
(1) Drepturile pot fi exercitate individual, prin grupurile parlamentare sau prin numărul de parlamentari stabilit de Constituție, potrivit naturii lor juridice.
(2) Drepturile și libertățile se exercită în limitele conținutului legal al mandatului de parlamentar și numai în formele și cu procedura prevăzute în regulamentul fiecărei Camere și în Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
(3) Deputații și senatorii pot exercita funcții sau activitați în domeniul didactic, al cercetării științifice ori al creației intelectuale, precum și în alte domenii stabilite de lege.
DREPTURI PATRIMONIALE
Dreptul la diurnă de deplasare și cheltuielile de cazare (art.40);
Dreptul la indemnizație (art.41);
Dreptul de a fi numit membru al Guvernului (art.42);
Dreptul la cheltuieli de protocol (art.43);
Dreptul la transport gratuit (art.44);
Dreptul la rambursarea cheltuielilor (art.45);
Dreptul la vechime în muncă (art.46);
Dreptul la asistență medicală (art.47);
Dreptul la pașaport diplomatic (art.48).
OBLIGAȚIILE DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR
Îndatoririle fundamentale și obligațiile principale ale deputaților și senatorilor sunt cele care decurg din Constituție, lege, din prezentul statut și din regulamente.
Participarea la ședintă
Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputați și senatori o obligație legală, morală și regulamentară.
Se consideră absent motivat deputatul sau senatorul care:
a) este membru al Guvernului;
b) a primit de la Camera din care face parte sau de la Parlament o însărcinare care îl reține în afara lucrărilor Parlamentului;
c) este în concediu medical;
d) are aprobată motivarea absenței conform regulamentelor Camerelor, pentru rezolvarea unor probleme personale sau a celor ce rezultă din exercitarea mandatului. Numele deputaților și senatorilor absenți nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum și din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de Internet ale acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de regulamentul fiecărei Camere.
Sancționarea pentru absențele nemotivate
Deputatul sau senatorul care lipsește de la 5 ședințe ale Camerei sau de la 3 ședințe ale comisiei permanente din care face parte, în aceeași sesiune, fără a avea concediu sau peste concediul aprobat, este obligat să justifice în scris absențele.
Deputatul sau senatorul care nu se conformează prevederilor alin. (1) pierde drepturile la indemnizație, la diurnă și la celelalte drepturi bănești, corespunzător perioadei în care a lipsit.
Regulamentele Camerelor stabilesc procedurile de urmat pentru executarea prevederilor alin. (1) și (2), inclusiv acordarea concediilor cu plata drepturilor bănești, care nu pot fi mai mari de 8 zile pe durata unei sesiuni și care se aprobă de președintele Camerei pentru cele de până la 4 zile și de Biroul permanent al Camerei pentru cele de peste 4 zile.
PRINCIPII ȘI REGULI DE CONDUITĂ PARLAMENTARĂ
Principiul interesului național
Deputații și senatorii au îndatorirea de a acționa în interesul întregii națiuni și al locuitorilor din circumscripțiile electorale pe care le reprezinta.
Principiul legalității și al bunei-credințe
Deputații și senatorii, în calitatea lor de reprezentanți aleși ai poporului român, iși îndeplinesc îndatoririle și iși exercită drepturile în conformitate cu Constituția, legile țării și regulamentele Camerei Deputaților și Senatului, pe toată durata mandatului pe care îl dețin.
Deputaților și senatorilor le este interzis sa iși asume față de persoanele fizice sau juridice obligații financiare ori de alt tip, menite să influențeze exercitarea mandatului cu bună-credință, potrivit propriei conștiințe.
Principiul transparenței
Deputații și senatorii trebuie să dea dovadă de transparență în activitatea parlamentară și au obligația menținerii unui dialog permanent cu cetățenii pe problemele care îi interesează și care rezultă din asumarea și exercitarea mandatului de parlamentar (art.11).
Principiul fidelității
Deputații și senatorii sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului fidelitate față de România și popor și respect față de oameni (art.12).
Respectarea regulamentelor
Deputații și senatorii sunt obligați să respecte prevederile regulamentelor, să se supună normelor de conduită civilizată, de curtoazie și de disciplină parlamentară și să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori cuvinte injurioase, ofensatoare sau calomnioase.
IMUNITATEA PARLAMENTARĂ ȘI REGIMUL ÎN PROCESUL PENAL
IMUNITATEA PARLAMENTARĂ
Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispoziții legale care asigură deputaților și senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiția și în scopul de a le garanta independență. Aceasta este direct și indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator.
Imunitatea parlamentară nu este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere și nu se poate renunța la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă și de ordine publică. Aceasta poate fi ridicată numai de către Camera din care deputatul sau senatorul face parte, în conformitate cu prevederile art. 72 din Constituție, republicată, și potrivit procedurii prevăzute de regulamentul fiecărei Camere.
Imunitatea începe odată cu validarea mandatului de deputat sau de senator și încetează la data încheierii mandatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Constituție și de prezenta lege.
Imunitatea pentru opinii politice – nu pot fi trași la raspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
REGIMUL ÎN PROCESUL PENAL
Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți ori arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte și numai după ascultarea lor.
Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.. În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și percheziției. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri, cu votul secret al majorității membrilor Camerei. Dispoziția de revocare a reținerii se execută de îndată de către ministrul justiției.
Dacă Parlamentul nu este în sesiune, Camera căreia îi aparține deputatul sau senatorul în cauză va fi convocată de urgență de către președintele acesteia. Biroul permanent al Camerei este competent a lua de urgență măsura provizorie a revocării reținerii, pe care o va supune plenului de îndată la întrunirea Camerei. Astfel, Deputații și senatorii pot fi chemați în fața parchetului și a instanței de judecată în calitate de martor. În cazul în care se solicită să depună mărturie asupra unor fapte sau informații de care au luat cunoștință în exercitarea mandatului parlamentar, care au caracter clasificat, mărturia se va depune în condițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările ulterioare, și cu prealabila aprobare a Biroului permanent al Camerei respective.
REGIMUL DISCIPLINEI PARLAMENTARE
SFERA ABATERILOR DISCIPLINARE
Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârșite de deputați sau de senatori și dacă, potrivit legii, nu constituie infracțiuni:
a) încălcarea dispozițiilor privind îndatoririle deputaților și ale senatorilor prevăzute de Constituție și de prezenta lege;
b) nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte și a Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului;
c) exercitarea abuziva a mandatului de senator sau de deputat;
d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în ședințele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.
SFERA SANCȚIUNILOR DISCIPLINARE
Sancțiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 52 sunt următoarele:
a) atenționarea;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) îndepărtarea din sală pe durata ședinței;
e) avertismentul;
f) interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.
În cazul aplicării sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. f), deputatul sau senatorul în cauză nu beneficiază de drepturile bănești și materiale ce s-ar cuveni pe durata interzicerii participării la lucrările Camerei respective.
REGIMUL DE APLICARE AL SANCȚIUNILOR:
Sancțiunile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. a), b) și c) se aplică de către președintele de ședință.
Sancțiunile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. d) se aplică la solicitarea președintelui de ședință sau a unui grup parlamentar de către plenul Camerei prin votul majorității celor prezenți.
Abaterile care implică aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. e) și f) se constată de către Comisia juridică a Camerei Deputaților sau a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar ori la sesizarea personală a unui deputat sau senator. Sesizarea se adresează președintelui Camerei respective în termen de cel mult o lună de la data săvârșirii faptei.
Comisia juridică soluționează sesizarea în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea ei. Hotărârea Comisiei se adoptă cu votul majorității membrilor săi, în ședința secretă. Comisia realizează un raport pe care îl înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Camerei respective. Astfel, Biroul permanent al Camerei respective soluționează cauza în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului. Hotărârea Biroului permanent al Camerei se prezintă în ședința publică a Camerei respective.
CONTESTAȚIA
Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 54 alin. (6), se poate face contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării. Contestația se soluționează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majorității membrilor prezenți ai Camerei, în ședința secretă.
Hotărârea plenului Camerei este definitivă și executorie și se aduce la cunoștința publică în ședința de plen.
CAPITOLUL II
EXERCITAREA MANDATULUI ÎN CAMERA DEPUTAȚILOR ȘI ÎN
CIRCUMSCRIPȚIA ELECTORALĂ
2.1. EXERCITAREA MANDATULUI ÎN CAMERA DEPUTAȚILOR
2.1.1. DECLARAȚII POLITICE
În fiecare zi de marți , primele 90 de minute ale ședinței sunt rezervate pentru declarații politice ale deputaților. Împărțirea celor 90 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majorității, opoziției și pe deputați care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează, președintele de ședință este abilitat să acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeași regulă.
Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă, din săptămână în săptămână, și se va face pe grupuri parlamentare. Durata intervenției nu poate depăși 3 minute.
Înscrierile pentru diverse intervenții asupra unor probleme de actualitate se fac până în ziua de luni, la ora 20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaților, cu excepția cazurilor neprevăzute, iar pentru diverse intervenții consacrate unor aniversări, comemorări, etc., se vor face cu o săptămână înainte, până în ziua de luni, ora 20,00, la secretarul desemnat în acest scop.
In cazul în care tematica și conținutul intervenției vizează activitatea și politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului pentru relația cu Parlamentul.
ETAPELE PRINCIPALE ALE PROCEDURII LEGISLATIVE
Etapele principale ale procedurii legislative sunt : inițiativa legislativă, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în ședințe plenare, votul, procedura de mediere, controlul constituționalității legilor și promulgarea acestora de către Președintele României.
DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE
Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaților cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea și înregistrarea acestora, Biroul Permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor și le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare.
DEZBATEREA ÎN PLEN
După aprobarea ordinii de zi de către Cameră, proiectele de lege și propunerile legislative se supun dezbaterii și adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi. Derularea procedurii legislative în plenul Camerei comportă o dezbatere generală asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative și o dezbatere pe articole.
VOTAREA PROIECTULUI DE LEGE
La încheierea dezbaterii pe articole a fiecărui proiect de lege sau a fiecărei propuneri legislative, se trece la votarea finală a acestora. Proiectele sau propunerile de revizuire a Constituției se adoptă cu majoritate de cel puțin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
MEDIEREA
Prevederile privind medierea se aplică numai în cazul legilor constituționale. Comisia de mediere încearcă eliminarea textelor aflate în divergență prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere, iar textele aflate în divergență se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.
INTREBĂRI ȘI INTERPELĂRI INTREBĂRI
Fiecare deputat poate formula întrebări scrise sau poate adresa întrebări orale Guvernului, miniștrilor ori altor conducători ai organelor administrației publice, la care solicită răspuns oral, răspuns scris sau răspuns scris și oral.
Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul și celelalte organe ale administrației publice înțeleg să comunice Camerei informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.
Președintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care:
a) privesc probleme de interes personal sau particular;
b) urmăresc în exclusivitate obținerea unei consultații juridice;
c) se referă la procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau pot afecta soluționarea unor cauze aflate în curs de judecată;
d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcții publice.
Dacă deputatul care a adresat o întrebare la care a solicitat și răspuns oral nu se află în sala de ședințe, membrul Guvernului va depune răspunsul în scris la secretarul Camerei, care se află la prezidiu. În cazuri temeinic justificate, dacă deputatul care a solicitat răspuns oral nu poate fi prezent în sala de ședințe în ziua în care secretarul Camerei l-a anunțat că este programat pentru primirea răspunsului, dar dorește să aibă posibilitatea de a formula eventuale obiecții la răspunsul dat, poate cere amânarea răspunsului o singură dată. Cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei și se comunică ministrului pentru relația cu Parlamentul.
Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârșitul fiecărei sesiuni ordinare.
INTREBĂRILE ORALE
Din două în două săptămâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputații pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.
Obiectul întrebărilor orale se notifică în scris și se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputaților cel mai târziu până la ora 14,00 a zilei de miercuri din săptămâna premergătoare celei în care urmează să fie pusă întrebarea. Secretarul Camerei Deputaților îl informează pe ministrul pentru relația cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul ședinței consacrate acestora.
Răspunsurile la întrebările orale se dau în termen de 15 zile de la data transmiterii lor de către secretarul Camerei Deputaților. Întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult două minute. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul întrebării, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări și cu comentarii, fără a depăși două minute. Ministrul poate exercita dreptul la replică în același interval de timp. Nici o altă intervenție pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc.
Membrul Guvernului poate amâna răspunsul la întrebarea orală pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate. În situația în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în ședința din săptămâna următoare, consacrată întrebărilor orale. Președintele Camerei Deputaților îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor amânate.
INTREBĂRILE SCRISE
Fiecare deputat are dreptul să adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducători ai organelor administrației publice întrebări scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaților.
Deputații care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns scris, un răspuns oral sau un răspuns formulat atât în scris, cât și oral. Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului și celorlalte autorități publice de către secretarul desemnat al Camerei Deputaților.
Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile. Atât întrebările scrise, cât și răspunsurile aferente se publică pe site-ul Camerei.
Întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaților se înscriu pe ordinea de zi a ședinței în succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.
Răspunsurile la întrebările prevăzute la art.170, alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat întrebărilor orale. Un răspuns nu poate depăși 3 minute. Dacă răspunsul la o întrebare dă naștere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replică este de cel mult 3 minute.
Răspunsurile în scris la întrebările scrise se predau, de către reprezentantul autorității care le-a formulat, secretarului desemnat al Camerei Deputaților să răspundă de problema întrebărilor și interpelărilor.
Dacă timpul afectat răspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a ședinței din lunea următoare. Nici un deputat nu poate adresa mai mult de două întrebări în aceeași ședință.
INTERPELĂRI
Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.
Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulți deputați, prin care se solicită explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe.
Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.
Ele se citesc în ședința publică din ziua de luni, consacrată întrebărilor, între orele 19,30-20,00, după care se prezintă președintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru. Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special și se afișează la sediul Camerei.
Dezvoltarea interpelărilor are loc în ședința din ziua de luni, alternativ cu ședințele consacrate întrebărilor. În ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăși 5 minute. În ședința consacrată dezbaterii interpelărilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta și o a doua interpelare.
În ședința consacrată dezvoltării interpelării se dă cuvântul interpelatorului și apoi primului-ministru sau reprezentantului acestuia, care poate fi ministru sau secretar de stat. Răspunsul la interpelare nu va dura mai mult de 5 minute. Autorul interpelării poate interveni cu întrebări suplimentare și cu comentarii, fără a depăși două minute. Primul-ministru sau reprezentantul acestuia care răspunde interpelării are la dispoziție două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu se mai fac alte intervenții.
Miniștrii interpelați sau secretarii de stat desemnați de aceștia au obligația să participe la ședința consacrată răspunsurilor la interpelări. Camera Deputaților poate adopta o moțiune simplă prin care să își exprime poziția cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.
Din două în două săptămâni, în ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, între orele 18,00-18,30, deputații îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe.
Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaților până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care precedă răspunsurile primului-ministru.
Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaților. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult 3 minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 5 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare și cu comentarii, fără a depăși două minute. Primul-ministru are la dispoziție două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu mai poate avea loc nici o altă intervenție. În situații justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânată cel mult o săptămână.
La solicitarea unuia sau mai multor grupuri parlamentare sau a primului-ministru, în plenul Camerei Deputaților se pot desfășura, o dată pe lună, dezbateri politice, cu participarea primului-ministru, pe probleme de interes major pentru viața politică, economică și socială. Solicitarea se înaintează Biroului permanent în scris, cu precizarea
temei de dezbatere propuse. Biroul permanent îl informează pe primul-ministru, respectiv primul-ministru informează Biroul permanent și stabilește data dezbaterii, care nu poate depăși 6 zile de la înregistrarea solicitării.
Primul-ministru are obligația de a participa la dezbaterea solicitată. Același grup parlamentar nu poate solicita o dezbatere politică decât o singură dată pe sesiune. Primul-ministru poate solicita cel mult două dezbateri politice pe sesiune.
2.1.4. MOȚIUNI
Moțiunea simplă poate fi inițiată de cel puțin 50 de deputați și exprimă poziția acestora într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări.
Până la încheierea dezbaterii unei moțiuni simple, un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moțiuni simple în aceeași problemă. Inițierea moțiunilor de cenzură are loc în condițiile prevăzute la art. 78 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
Președintele Camerei nu va lua în considerare moțiunile simple care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la art.158, alin. (1) și nici pe cele care vizează finalități specifice moțiunii de cenzură. Moțiunile simple trebuie să fie motivate și se depun la președintele de ședință în cursul ședințelor publice.
După primirea moțiunii simple, președintele Camerei o comunică de îndată Guvernului și o aduce la cunoștință Camerei, după care dispune afișarea ei la sediul Camerei Deputaților. .Președintele Camerei stabilește data dezbaterii moțiunii simple, care nu poate depăși 6 zile de la înregistrarea acesteia, înștiințând Guvernul în acest sens. Moțiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însoțite de avizul Comisiei pentru politică externă și cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.
Dezbaterea moțiunii simple se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 139-153 și se aprobă cu votul majorității deputaților prezenți. După începerea discutării moțiunii simple, deputații nu își pot retrage adeziunea la moțiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a moțiunii de către președintele Camerei.
La moțiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente. În cazul în care o moțiune simplă este aprobată, hotărârea Camerei se va trimite Guvernului, care va ține cont de poziția exprimată în cuprinsul respectivei moțiuni.
2.1.5. INFORMAREA CAMEREI DEPUTAȚILOR ȘI A DEPUTAȚILOR
Camera Deputaților și deputații au dreptul să obțină informațiile necesare în vederea desfășurării activității lor din partea organelor administrației publice.
Deputatul poate solicita de la organele administrației publice centrale și locale alese, printr-o cerere adresată președintelui Camerei Deputaților sau președintelui comisiei permanente din care face parte, orice informații sau documente, în copie certificată, utile pentru desfășurarea activității sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta privește secrete de stat de importanță deosebită. Refuzul se aduce la cunoștință Camerei Deputaților care va decide în ședință secretă.
În cazul în care informațiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaților despre aceasta, iar Camera decide în ședință secretă. Documentele se restituie după consultare.
2.1.6. PARTICIPAREA LA LUCRĂRILE ȘEDINȚELOR COMISIILOR
PARLAMENTARE DIN CARE FACE PARTE
COMISIILE CAMEREI DEPUTAȚILOR
Comisiile Camerei Deputaților sunt organisme de lucru ale acesteia, înființate cu scopul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege și de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputaților pregătesc documentele de lucru pentru lucrările în plen ale acesteia și exercită controlul parlamentar.
Camera Deputaților constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. De asemenea, Camera Deputaților constituie comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.
Comisiile permanente ale Camerei Deputaților sunt formate dintr-un număr de 11-33 de deputați, cu excepția Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaților. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabilește, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputaților, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaților. Obiectivele, numărul membrilor, componența nominală și conducerea comisiilor de anchetă sau speciale ale Camerei Deputaților se aprobă de plenul acesteia odată cu constituirea acestora.
Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepția membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor și ai Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, care pot face parte și din altă comisie permanentă. Pe durata mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente.
Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaților se face cu respectarea configurației politice inițiale a acesteia. Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaților independenți se aprobă prin hotărâre a Camerei Deputaților, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
Propunerile de membri ai comisiilor Camerei Deputaților se vor face de grupurile parlamentare, în limita locurilor aprobate de plenul Camerei Deputaților, potrivit prevederilor prezentului regulament, în termenul stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaților. Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei Deputaților este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configurației politice inițiale a Camerei Deputaților.
În cazul în care nu există dezacord asupra numărului membrilor în comisiile Camerei Deputaților potrivit alin. (1), plenul Camerei Deputaților va aproba, prin hotărâre, componența numerică și nominală a comisiilor acesteia cu votul deschis al majorității deputaților prezenți.
Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenței uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare și Camera Deputaților hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, asupra candidaturilor susținute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configurația politică inițială a Camerei.
În prima lor ședință, convocată de Biroul permanent al Camerei Deputaților, comisiile permanente își aleg birourile, compuse din câte un președinte, 2 vicepreședinți și 2 secretari, cu excepția Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din președinte, un vicepreședinte și 2 secretari. Funcțiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.
Componența biroului comisiei se stabilește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică inițială a Camerei, așa cum rezultă din constituirea inițială a grupurilor parlamentare.
Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la art.45 alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2).
Lista candidaților pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia și se aprobă cu majoritatea voturilor deputaților prezenți.
Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăște cu votul majorității deputaților din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau e mai mult de jumătate din numărul membrilor comisiei.
Teza finală a acestui text a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; și-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.
Biroul fiecărei comisii a Camerei Deputaților:
a) propune ordinea de zi a ședințelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate inițiativele legislative și celelalte probleme de competența acesteia;
b) propune proiectul regulamentului de funcționare a comisiei și orice modificare a acestuia;
c) propune sarcinile ce revin deputaților din comisie;
d) adoptă hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activității comisiei, stabilește atribuțiile personalului tehnic de specialitate al comisiei și controlează îndeplinirea acestora;
e) constituie, cu aprobarea comisiei, dacă este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componența și conducerea;
f) invită să ia parte la lucrările comisiei reprezentanți ai societății civile, ai asociațiilor patronale, profesionale sau sindicale, ai administrației publice centrale ori locale, precum și ai altor persoane juridice, precum și persoane fizice, la solicitarea membrilor comisiei, a Guvernului și a persoanelor interesate;
g) organizează, la propunerea membrilor comisiei, ședințe de consultări cu reprezentanți ai societății civile, ai asociațiilor patronale și profesionale, ai sindicatelor, ai administrației publice centrale sau/și locale;
h) aprobă prezența persoanelor interesate să ia parte la lucrările comisiei în condițiile prevăzute la art. 140 alin. (1) teza a II-a.
Președintele comisiei:
a) conduce ședințele comisiei;
b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiții, să ia parte și alte persoane;
c) convoacă biroul comisiei pentru a stabili modalitățile de îndeplinire a activităților reglementate la art. 46;
d) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul României, cu Biroul permanent al Camerei și cu celelalte comisii ale Camerei Deputaților și ale Senatului;
e) îndeplinește alte atribuții cerute de desfășurarea în bune condiții a lucrărilor comisiei prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, precum și în regulamentul comisiei;
f) solicită Biroului permanent al Camerei Deputaților, pentru activitatea comisiei și a membrilor acesteia, personal de secretariat și de specialitate, logistica necesară în vederea desfășurării activității comisiei, autoturisme, în mod similar cu liderul de grup.
Vicepreședinții comisiilor îndeplinesc, pe rând, atribuțiile președintelui, în absența sau potrivit delegării date de către acesta.
Secretarii comisiilor:
a) țin evidența prezenței membrilor comisiei la ședințele acesteia;
b) asigură redactarea tuturor actelor comisiei;
c) numără voturile exprimate în ședințele comisiei;
d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale, realizarea stenogramelor sau înregistrarea ședințelor comisiei, după caz;
e) urmăresc buna funcționare a dotărilor comisiei, precum și activitatea personalului;
f) îndeplinesc orice alte activități necesare bunului mers al activității comisiei, ca urmare a dispozițiilor biroului sau ale președintelui acesteia.
Înainte de aprobarea ordinii de zi președintele de ședință este obligat să supună votului toate propunerile de modificare sau de completare a ordinii de zi.
Convocarea ședințelor comisiei se face cu cel puțin 24 de ore înainte de către președintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreședinte care îl înlocuiește. Participarea deputaților la ședințele comisiilor este obligatorie. Pentru ca ședințele comisiei să se desfășoare în mod regulamentar este necesară prezența majorității membrilor.
Hotărârile comisiilor Camerei Deputaților se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți. În caz de absență nejustificată de la lucrările comisiei, deputatului i se reține din indemnizația lunară, pentru fiecare zi de absență, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizația lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.
Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din același grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar.
Ședințele comisiilor parlamentare pot avea loc în același timp cu cele ale plenului Camerei Deputaților, pe baza aprobării date de Biroul permanent, la solicitarea președintelui de comisie. Ședințele comisiilor parlamentare nu pot avea loc concomitent cu ședința plenului dedicată votului final, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspendă de drept în cazul în care președintele de ședință al Camerei Deputaților solicită prezența deputaților la lucrările în plen.
Activitatea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților se desfășoară, de regulă, la sediul Parlamentului. În cazuri excepționale și cu aprobarea prealabilă a Biroului permanent, activitatea comisiilor se poate desfășura în afara sediului Parlamentului.
Ședințele comisiilor Camerei Deputaților sunt publice, cu excepția cazurilor în care plenul acestora prevede altfel. Lucrările comisiilor Camerei Deputaților pot fi transmise pe rețeaua internă de televiziune a Camerei Deputaților și la posturile de radio și televiziune.
Miniștrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezența lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înștiințat, prin președintele comisiei, cu cel puțin 24 de ore înainte, cu privire la data, ora și locul desfășurării ședințelor comisiilor. O dată pe sesiune miniștrii prezintă un raport de activitate și strategia ministerului în fața comisiei de resort a Camerei Deputaților.
La ședințele comisiilor vor fi invitați să participe deputații și senatorii care au făcut propuneri, care stau la baza lucrărilor acestora, cum ar fi autori de propuneri legislative, de amendamente etc., precum și, la cererea președintelui comisiei, specialiști ai Consiliului Legislativ.
Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale și specialiști din partea unor autorități publice sau a altor instituții specializate. Reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și specialiștii invitați pot să își prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna președintelui comisiei documentații ce vizează tematica pusă în discuție. Numai deputații care sunt membri ai comisiei permanente sau înlocuitorii împuterniciți au drept de vot la lucrările comisiei.
Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a președintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luărilor de cuvânt. Deputații, senatorii și invitații sunt obligați să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar președintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de președinte.
La începerea dezbaterii unui punct aflat pe ordinea de zi, comisia desemnează, la propunerea președintelui sau a unui alt membru, unul ori mai mulți raportori dintre membrii săi. Raportorul va participa la redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia, și poate susține raportul în plenul Camerei. Rapoartele și avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, atât amendamentele admise, cât și părerea contrară motivată a celorlalți deputați din comisie și amendamentele respinse.
Votul în comisie este, de regulă, deschis. În anumite situații, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge și la vot secret. Cu privire la desfășurarea ședințelor comisiilor se încheie procese-verbale și se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputați.
La sfârșitul fiecărei ședințe, prin grija biroului comisiei se redactează sinteza lucrărilor și un comunicat de presă. Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor și proiectelor de legi, numele și prenumele celor prezenți și ale celor absenți.
COMISIILE PERMANENTE ALE CAMEREI DEPUTAȚILOR
Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Denumirile și domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:
1. Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare – restructurarea economiei la nivel macroeconomic și la nivel sectorial; programe de reconstrucție și dezvoltare; prognoză economică; mijloace și instituții specifice ale economiei de piață; problemele prețurilor și concurenței; libera inițiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a societăților de investiții financiare, a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul și exportul de capital;alte probleme privind strategia dezvoltării economice și politica reformei.
2. Comisia pentru buget, finanțe și bănci – bugetul de stat și execuția bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat și execuția acestuia; politica financiară; sistemul de impozite și taxe, asigurări și reasigurări; echilibrul monetar, circulația bănească, credite și sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori și efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiții realizate din credite bugetare.
3. Comisia pentru industrii și servicii – industria și ramurile ei; transporturi, comerț (interior și exterior), turism; protecția consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor și a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime și energie pentru economia națională; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în industrie și în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie și servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale și servicii; strategii de investiții; calitatea produselor industriale și a serviciilor; standarde și mărci; protecția investițiilor și a mărcilor; progresul tehnic și dezvoltarea tehnologică; eficiența și capacitatea concurențială a produselor și serviciilor pe piața internă și externă.
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice – programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultură; libera inițiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăților și regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultură, silvicultură și alimentație; servicii pentru agricultură, îmbunătățiri funciare, industrie alimentară și silvicultură.
5. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale – drepturile omului și ale cetățeanului; problemele minorităților; libertatea de conștiință; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin cele de informare în masă.
6. Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic – autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcționarului public; sisteme urbane; rețele urbane și rurale; finanțele publice locale; sisteme ecologice și echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecția florei, faunei și așezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul și eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcții.
7. Comisia pentru muncă și protecție socială – raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecția muncii, sistemul de salarizare, jurisdicția muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicția conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor și al organizațiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizații, ajutor de șomaj, alocație de stat); asistența socială (ajutoare materiale, gratuități); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori și altele; problematica ocupării forței de muncă.
8. Comisia pentru sănătate și familie – ocrotirea sănătății populației; asistență sanitară; forme de organizare a rețelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei și copilului, bătrânilor și persoanelor cu dizabilități; probleme demografice.
9. Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport – învățământul de toate formele și gradele; cercetarea științifică; activitatea sportivă; problemele tineretului; protecția proprietății intelectuale.
10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă – instituții de artă și cultură; protecția patrimoniului cultural național; activitatea presei și a celorlalte mijloace de informare în masă.
11. Comisia juridică, de disciplină și imunități – constituționalitatea proiectelor de legi și a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravențional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilități și imunități.
12. Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională – probleme privind apărarea, ordinea publică și siguranța națională.
13. Comisia pentru politică externă – probleme și programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state și ale organismelor parlamentare internaționale; avizarea tratatelor, convențiilor și altor instrumente internaționale la care aderă România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcția de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ.
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții – examinarea petițiilor primite și cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiții; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputaților dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentuui, a unei cereri în fața plenului Camerei Deputaților.
15. Comisia pentru regulament – interpretarea regulamentului, monitorizarea și analiza intervențiilor referitoare la procedură formulate în plenul Camerei Deputaților și elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul; evidența și regularitatea cutumelor parlamentare; studierea și informarea operativă a Camerei și a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; completare a Regulamentului Camerei Deputaților; analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de președintele Camerei cu privire la procedurile și prevederile regulamentului și prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaților; avizarea regulamentelor comisiilor permanente.
16. Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor – tehnologia informației și comunicațiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internaționale, și proprietatea intelectuală în domeniu.
17. Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați – eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex și îmbunătățirea condiției femeii în societate;integrarea principiului egalității de șanse pentru femei și bărbați în inițiativele legislative, în politicile și programele ce interesează atât femeile, cât și bărbații; urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de șanse și de tratament pentru femei și bărbați din documentele internaționale ratificate de România.
Schimbarea unui membru dintr-o comisie a Camerei Deputaților se face la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus, cu aprobarea plenului Camerei Deputaților. În cazul în care un grup parlamentar își modifică componența sau își încetează existența, Camera Deputaților poate hotărî asupra rămânerii în comisii a deputaților deveniți independenți, în limita locurilor disponibile rămase.
Calitatea de membru al comisiei poate înceta prin demisie sau la propunerea grupului parlamentar din care a făcut parte deputatul, în cazul în care acesta nu mai este membru al grupului. În acest caz, același grup parlamentar poate propune un alt deputat pentru a fi ales membru al comisiei.
Comisiile permanente ale Camerei Deputaților examinează proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaților, avizele și amendamentele, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, după caz; dezbat și hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent al Camerei Deputaților; pot efectua anchete parlamentare, precum și alte activități, în conformitate cu prevederile prezentului regulament și ale Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
Biroul permanent trimite, spre examinare și în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei și amendamentele formulate de către Guvern comisiei permanente sesizate în fond, în competența căreia intră materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. Acesta poate sesiza și alte comisii pentru a-și da avizul cu privire la lucrarea respectivă. În cazul în care Biroul permanent sesizează în fond două sau mai multe comisii asupra unei inițiative legislative, comisiile respective vor redacta un raport comun. În cazul în care comisiile sesizate în fond lucrează împreună, conducerea ședințelor se va realiza prin rotație de președinții comisiilor.
Orice comisie permanentă poate solicita motivat Biroului permanent să întocmească un raport, să participe la întocmirea unui raport comun sau să își dea avizul asupra unui proiect de lege ori a unei propuneri legislative trimise spre examinare altei comisii. Solicitarea se va realiza în cel mult 5 zile de la sesizarea comisiei ce urmează să întocmească raportul sau să își dea avizul, cu condiția încadrării în termenul de depunere a raportului. Dacă solicitarea este aprobată, respectivei comisii i se vor trimite și amendamentele deja depuse.
Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă cu care a fost sesizată nu este de competența sa, aceasta poate solicita motivat Biroului permanent, în cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea respectivei inițiative legislative altei comisii.
În cazul în care Biroul permanent refuză solicitările comisiilor prevăzute la art.64, alin. (1) și (4), Camera hotărăște prin vot.
Comisia permanentă sesizată în fond va stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul ori propunerea legislativă, consultându-se cu acestea și ținând seama de termenul de predare a raportului. Termenul de remitere a avizului sau avizelor nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului. În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond își va putea redacta raportul fără a mai aștepta avizul sau avizele respective.
Deputații care nu fac parte din comisia sesizată în fond, precum și Guvernul vor putea depune amendamente într-un termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului de la anunțarea în plenul Camerei a proiectului de lege sau a propunerii legislative. Comisia sesizată în fond nu va putea finaliza și depune raportul decât după expirarea unui termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului.
La ședințele comisiei sesizate în fond vor fi invitați la dezbateri atât raportorii comisiilor sesizate pentru avize, cât și specialiști ai Consiliului Legislativ, dacă este necesară prezența acestora. În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ și la avizele altor autorități publice, dacă s-au întocmit asemenea avize.
Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și/ori completări și se înaintează Biroului permanent. În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi și propuneri legislative care au același obiect de reglementare se întocmește un singur raport, cu respectarea prevederilor art.68, alin. (1) și (2). În situatia în care o comisie are spre examinare în fond mai multe inițiative legislative care au același obiect de reglementare, se întocmește un singur raport.
Prima inițiativă legislativă va fi reținută de comisie ca proiect de bază, pentru care se face propunere de aprobare, iar pentru celelalte inițiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conțin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare. În situatia în care Camera Deputaților este Cameră decizională, ea va solicita Senatului trimiterea inițiativelor legislative care au stat la baza formei adoptate de Senat.
In cazul în care pentru una dintre inițiativele legislative la care se referă alin. (1) s-a aprobat procedură de urgență, raportul se elaborează în procedură de urgență.
Biroul permanent aprobă termenele de depunere a raportului după consultarea președinților comisiilor sesizate în fond; modificarea acestor termene poate fi aprobată numai de Biroul permanent de cel mult două ori, la solicitarea scrisă a președintelui comisiei sesizate în fond. Termenele aprobate de Biroul permanent, în cazul în care Camera Deputaților este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 10 zile sau mai mari de 15 zile. În cazul în care Camera Deputaților este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
Raportul va fi imprimat și difuzat deputaților cu cel puțin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, în plenul Camerei Deputaților, în cazul proiectelor de legi și al propunerilor legislative pentru care Camera Deputaților este prima Cameră sesizată, și cu cel puțin 5 zile în cazul celor pentru care Camera Deputaților este Cameră decizională.
Biroul permanent poate stabili adoptarea în procedură de urgență în cazul proiectelor de legi care privesc ratificarea unor tratate și convenții internaționale sau acorduri de împrumut.
Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante pentru conținutul său. Asupra acestei măsuri Camera Deputaților se pronunță prin vot, la propunerea inițiatorului, a președintelui de ședință, a unui grup parlamentar, a președintelui comisiei sesizate sau, după caz, a raportorului acesteia. Președintele de ședință va fixa un termen pentru întocmirea raportului suplimentar și va supune aprobării plenului Camerei Deputaților acest termen.
Orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competenței sale, cu încuviințarea plenului Camerei Deputaților, privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de administrația publică.
Pentru a obține încuviințarea comisia permanentă va prezenta o cerere motivată, adoptată cu votul majorității membrilor săi, în care vor fi enunțate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare și termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat plenului Camerei Deputaților.
COMISIILE SPECIALE ALE CAMEREI DEPUTAȚILOR
Camera Deputaților poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înființare a comisiei, la propunerea a 50 de deputați din cel puțin două grupuri parlamentare. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
Prin aceeași hotărâre se vor indica: denumirea și obiectivele comisiei, precum și componența acesteia. Componența comisiei și biroul acesteia se stabilesc la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică inițială a Camerei Deputaților.
Comisiile speciale constituite au același statut ca și comisiile permanente. Membrii comisiilor speciale își păstrează și calitatea de membru al comisiilor permanente. Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 39-58 nu sunt îndestulătoare.
COMISIILE DE ANCHETĂ ALE CAMEREI DEPUTAȚILOR
În condițiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor ce se impun, Camera Deputaților poate hotărî inițierea unei anchete parlamentare.
Ancheta poate fi realizată de o comisie permanentă, în condițiile art. 71, sau de o comisie de anchetă parlamentară înființată în acest scop. Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activități care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanțe de judecată.
O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activitățile care constituie obiectul ei, situație în care Biroul permanent al Camerei Deputaților anunță organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speță, aflate în arhiva Camerei Deputaților.
La cererea a minimum 50 de deputați din cel puțin două grupuri parlamentare Camera Deputaților va putea hotărî înființarea unei comisii de anchetă, prevederile art. 39-58 și ale art. 72 alin. (2)-(5) fiind aplicabile.
În vederea audierii, Comisia de anchetă parlamentară poate cita orice persoană care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei. Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în fața Comisiei de anchetă parlamentară.
La cererea Comisiei de anchetă parlamentară orice persoană care cunoaște fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care deține un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze la termenele stabilite. Instituțiile și organizațiile sunt obligate, în condițiile legii, să răspundă la solicitările Comisiei de anchetă parlamentară în termenul stabilit de aceasta.
Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, este necesară întocmirea unor rapoarte de expertiză, Comisia de anchetă parlamentară solicită efectuarea de expertize. Dispozițiile legii referitoare la citarea, prezentarea și ascultarea martorilor, precum și cele privitoare la prezentarea și predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.
Președintele comisiei care efectuează ancheta atrage atenția persoanei audiate că are obligația de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce știe și că nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea penală. Comisia poate solicita în cursul investigațiilor și accesul, în condițiile legii, la informații clasificate. Cheltuielile necesare efectuării expertizelor și a altor acte procedurale, ce țin de activitatea comisiei, se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaților, la solicitarea președintelui Comisiei de anchetă parlamentară.
Lucrările Comisiei de anchetă parlamentară se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de Camera Deputaților, în termen de 15 zile de la depunere. Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de către o comisie este de 180 de zile, termen în care comisia trebuie să depună raportul final. La cererea motivată a biroului Comisiei de anchetă parlamentară, plenul Camerei Deputaților poate să prelungească doar o singură dată acest termen cu maximum 60 de zile.
Concluziile, răspunderile și măsurile conținute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputaților, vor fi reflectate în conținutul unei hotărâri care, după adoptare, va fi înaintată, dacă se impune, împreună cu raportul, autorităților competente în vederea examinării și soluționării.
Pentru soluționarea problemelor rezultate din hotărârea Camerei Deputaților și din raportul Comisiei de anchetă parlamentară, autoritățile competente pot avea acces la toate documentele ce au stat la baza întocmirii respectivului raport, care se păstrează în arhiva Camerei, conform dispozițiilor legale în vigoare.
Autoritățile sesizate cu hotărârea Camerei Deputaților și cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligația să informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea soluției, Biroul permanent al Camerei Deputaților privind soluțiile adoptate și motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaților informarea autorităților sesizate.
Dispozițiile art. 76, 77 și 78 se aplică și în cazul comisiilor permanente care desfășoară anchete potrivit art. 71.
COMISIILE DE MEDIERE
Conform art. 155 alin. (1) din Constituția României, republicată, procedura medierii se referă doar la proiectele de legi și propunerile legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, rămânând aplicabilă legilor constituționale.
Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului vor iniția procedura de mediere.
În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaților, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputați care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configurației politice a Camerei. Deputații aprobați de Camera Deputaților, împreună cu 7 senatori desemnați de Senat, formează comisia de mediere.
Comisia de mediere se reunește la sediul uneia dintre Camere la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul, iar conducerea lucrărilor se realizează prin rotație de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.
Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul președintelui care conduce ședința comisiei în momentul votării.
Activitatea comisiei încetează odată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condițiile art. 82, precum și în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergență, în termenul stabilit potrivit art. 81 alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.
2.1.7. PARTICIPAREA LA ȘEDINȚELE GRUPULUI PARLAMENTAR
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaților. Ele se pot constitui din cel puțin 10 deputați care au candidat în alegeri pe listele aceluiași partid politic, ale aceleiași formațiuni politice, alianțe politice sau alianțe electorale.
Deputații unui partid politic sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. Deputații care au candidat pe listele unei alianțe politice sau alianțe electorale și fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.
Deputații partidelor politice, formațiunilor politice, alianțelor politice sau alianțelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare.
Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care au obținut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constituția României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentar.
Deputații care nu au devenit membri ai unor grupuri parlamentare constituite la întrunirea Camerei Deputaților, deputații ale căror grupuri parlamentare s-au desființat, precum și deputații deveniți independenți, prin demisie, prin excludere din partid, prin părăsirea unui grup parlamentar, dacă nu s-au constituit în grupuri parlamentare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1)-(4), au următoarele drepturi:
a) să intervină la dezbaterile generale, respectiv la dezbaterea moțiunilor, într-un interval de 20 de secunde, având posibilitatea să-și cumuleze aceste secunde pentru o singură intervenție realizată printr-un reprezentant comun;
b) să delege un reprezentant comun, în calitate de observator fără drept de vot la lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare;
c) să participe la delegațiile în străinătate ale grupurilor de prietenie, ale comisiilor permanente sau pe bază de invitații personale, cu acordul Biroului permanent.
Deputaților prevăzuți la alin. (1) li se vor pune la dispoziție pentru folosință comună, de către secretarul general, pe baza deciziei Biroului permanent, o sală de ședință, logistica adecvată, un autoturism și personal tehnic compus dintr-un șofer și o secretară.
În prima sa ședință, fiecare grup parlamentar, după constituire, procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider și, după caz, din unul sau mai mulți vicelideri și un secretar.
Liderul grupului parlamentar are următoarele atribuții: a) prezintă Camerei Deputaților denumirea grupului parlamentar, componența numerică, nominală și conducerea acestuia, precum și orice modificări care survin pe parcursul mandatului;
b) propune Camerei Deputaților reprezentanții grupului parlamentar în Comisia de validare;
c) reprezintă grupul parlamentar și negociază în numele acestuia;
d) nominalizează reprezentanții grupului său parlamentar în comisiile permanente ale Camerei Deputaților, în comisiile speciale sau de anchetă ale acesteia ori în comisiile comune ale Camerei Deputaților și Senatului;
e) nominalizează reprezentanții grupului său parlamentar în instituțiile sau autoritățile publice aflate în subordinea Parlamentului României, în grupurile de prietenie interparlamentare, în structuri parlamentare internaționale la care România este parte;
f) face propuneri și prezintă candidații grupului său parlamentar pentru funcțiile de conducere și pentru reprezentanții acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaților, funcții care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configurația politică inițială a Camerei Deputaților și negocierilor între liderii de grup;
g) solicită revocarea din funcție sau înlocuirea reprezentanților grupului său parlamentar din structurile Camerei Deputaților;
h) participă la ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților și la dezbaterile acestuia fără a avea drept de vot;
i) poate cere plenului Camerei Deputaților: pauză pentru consultări, verificarea cvorumului, ținerea unor ședințe nepublice ale plenului, încheierea dezbaterilor în Camera Deputaților;
j) informează membrii grupului său parlamentar asupra activităților Camerei Deputaților și ale structurilor acesteia;
k) prezintă plenului Camerei Deputaților reprezentantul grupului său parlamentar care participă la dezbaterile generale;
l) prezintă amendamentele grupului său parlamentar la proiectele de lege și propunerile legislative aflate în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților;
m) propune retrimiterea la comisie a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative, în condițiile prezentului regulament;
n) propune plenului Camerei Deputaților modalitatea de vot;
o) prezintă punctul de vedere al grupului său parlamentar cu privire la propunerea de ridicare a imunității parlamentare a unuia dintre membrii propriului grup;
p) își poate delega atribuțiile unuia dintre membrii conducerii grupului său parlamentar; în lipsa acestora se pot delega atribuțiile sale oricărui membru al grupului.
Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuiește de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie. În absența atât a liderului grupului parlamentar, cât și a viceliderilor și a secretarului acestuia, grupul parlamentar decide desemnarea unui înlocuitor pe durata absenței acestora.
Secretarul grupului parlamentar ține evidența prezenței deputaților grupului, asigură redactarea proceselor-verbale și îndeplinește orice alte atribuții ce sunt stabilite de grupul parlamentar căruia îi aparține. În prima ședință de constituire a Camerei Deputaților, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultată în urma alegerilor.
Grupurile parlamentare, în funcție de ponderea lor în Camera Deputaților, au la dispoziție personal angajat pentru munca de secretariat și de specialitate, logistica necesară în vederea desfășurării activității și autoturisme, potrivit hotărârii Biroului permanent.
Numirea și schimbarea din funcție a personalului angajat se fac la propunerea liderului grupului parlamentar respectiv, în condițiile legii. În condițiile în care un angajat care lucrează pentru grupul parlamentar nu mai este agreat de către parlamentarii acelui grup sau dacă acel grup parlamentar se desființează, angajatul sau angajații acelui grup parlamentar vor fi transferați pe funcții echivalente, prin grija secretarului general al Camerei Deputaților.
Președintele Camerei Deputaților împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează, la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de ședințe pentru fiecare grup parlamentar.
Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obținut mandate în urma alegerilor este interzisă.
Orice modificare intervenită în componența unui grup parlamentar se aduce la cunoștință președintelui Camerei Deputaților sub semnătura liderului grupului și, după caz, a deputatului care își schimbă apartenența la grupul parlamentar.
Președintele Camerei Deputaților informează deputații, în ședință publică, asupra modificărilor intervenite în componența grupurilor parlamentare.
Orice deputat are dreptul să aducă la cunoștință plenului Camerei Deputaților orice modificare privind apartenența sa la un grup parlamentar.
2.2. EXERCITAREA MANDATULUI ÎN CIRCUMSCRIPȚIA ELECTORALA
În activitatea din circumscripțiile electorale deputații și senatorii au drepturile și indeplinesc obligațiile pe care le implica exercitarea legala a mandatului de parlamentar, adaptate in mod corespunzator naturii și formelor specifice ale acestei activitați din teritoriu.
Birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor
În scopul exercitării mandatului în circumscripțiile electorale, deputații și senatorii primesc lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului, echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului.
În limitele sumei prevăzute, deputații și senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscripțiile electorale în care au fost aleși.
Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale pot organiza birouri parlamentare și în alte circumscripții electorale decât cele în care au fost aleși. Ceilalți parlamentari pot organiza, în limita sumei prevăzute, astfel de birouri parlamentare, la solicitarea partidelor politice pe lista cărora au candidat, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaților sau, după caz, al Senatului.
Participarea și organizarea de evenimente la nivel local și județean
Deputații și senatorii participă la toate evenimentele cu caracter oficial și neoficial organizate de autoritătile locale și județene, dând curs invitațiilor adresate de acestea. Totodată , deputații și senatorii pot iniția, coordona și derula proiecte și programe structurate pe diferite domenii de activitate de interes public.
Un astfel de proiect a fost lansat de către deputatul Mihai Apostolache care iși exercită mandatul în Circumscipția Electorală nr.31, proiect intitulat VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR. Prin acest proiect se urmărește pregătirea tinerilor care doresc să fie bine informați despre activitatea desfășurată de un deputat, ca reprezentant al poporului, ca apărător al drepturilor constituționale cetățenești. Astfel tinerii, pe parcursul derulării proiectului, se vor informa și documenta în legatură cu activitatea pe care un demnitar o desfășoară în fiecare zi, fie prin prezența sa la Parlament sau în teritoriu.
Acest proiect oferă un cadru de educație nonformală pentru voluntarii și colaboratorii acestora, oferind posibilitatea tinerilor participanți să deprindă și să promoveze solidaritatea și spiritul civic, precum și să se informeze în legatură cu rolul Parlamentului în sistemul constituțional românesc.
Voluntariatul este considerat în U.E. un instrument de stimulare a cetățeniei europene active și responsabile, activitatea de voluntariat fiind o componentă importantă a obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni “cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere la nivel mondial”.
Deputații și senatorii pot perfecta parteneriate cu organizații non-guvernamentale, birouri de consiliere pentru cetateni și alte intituții publice, avand un apanaj comun, acela al satisfacerii intereselor cetatenesți, conform atribuțiunilor lor.
Deplasări in teritoriu privind soluționarea unor probleme de interes public
Deputații și senatorii se pot deplasa în teritoriu atât la inițiativa autorităților locale în vederea soluționării problemelor de interes public, cât și la sesizările cetățenilor, având datoria de a proba atât o atitudine proactivă ( cât cetățenii se adresează direct biroului parlamentar), cât și o atitudine reactivă ( când deputații și senatorii se deplasează la locul sesizat).
Vizite în teritoriu la inițiativa autorităților publice locale și județene
Deputații și senatorii pot efectua vizite în teritoriu la invitația autorităților locale și județene în vederea stabilirii unei colaborări între aceștia și autorități, de identificare a punctelor nevralgice ale unității administrativ-teritoriale, de soluționare a unor probleme de interes local/județean.
Prezența la lucrările ședințelor de partid
Deputații și senatorii, pe lângă faptul că iși exercită mandatul în numele cetățenilor, ei au obligația de a fi prezenți și la lucrările ședințelor partidului pe lista căruia a caștigat mandatul. Parlamentarii pot deține diverse funcții de conducere sau execuție, cotribuind activ la viața și activitatea structurii de partid. În funcție de implicarea lor, care poate fi activă sau pasivă, pot fi propuși pentru un nou mandat parlamentar.
Participarea la ședințele consiliului local și ale consiliului judetean
Deputații și senatorii pot participa la ședințele consiliului local sau județean în calitate de invitați sau dacă doresc să afle anumite informații despre un anume subiect aflat pe ordinea de zi.
În unele situații, sesizările deputațiilor și senatorilor pot face obiectul unor subiecte pe ordinea de zi sau, mai mult, pot fi transpuse în proiecte de hotărâri ale consiliilor.
Desfășurarea orelor de audiență cu cetățenii
Deputații și senatorii iși stabilesc programul de audiență cu cetățenii în funcție de activitatea pe care o desfășoară la Parlament. Pentru că prezența la ședințele camerelor este obligatorie, parlamentarii își sabilesc programul de audiență la finele săptămânii, totodată efectuând și deplasări în teritoriu pentru a comunica direct cu electoratul și pentru a repera și alte probleme cu care se confruntă comunitatea.
Deputații și senatorii pot primi cetățeni în audiență și în alte circumscripții electorale decât cele în care au fost aleși, în birourile parlamentare existente, la solicitarea titularilor acestora, sau în alte spații publice corespunzătoare
CAPITOLUL III
NORME DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ
Tehnica legislativă asigură sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, forma și modul de sistematizare a conținutului acestuia, procedeele tehnice, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.
Normele de tehnică legislativă definesc părțile constitutive ale actului normativ, structura, modificarea, completarea, abrogarea, publicarea și republicarea actelor normative, precum și limbajul și stilul actului normativ.
3.1 ACTIVITATEA DE LEGIFERARE
Respectarea normelor de tehnică legislativă
Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege și a propunerilor legislative, în cadrul exercitării inițiativei legislative, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale autoritaților administrative autonome.
Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritațile administrației publice locale.
Ierarhia actelor normative
Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte.
Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție și prin celelalte legi. Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Forma de redactare a actelor normative
Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conduca la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizarii legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte.
Proiectele de legi, propunerile legislative și celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptivă proprie normelor juridice.
Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.
Stilul actelor normative
Actele normative trebuie redactate intr-un stil concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română. Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.
În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea întelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.
Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare in text, la prima folosire.
Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări. În redactarea actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziției respective.
Utilizarea unor explicații prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru întelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicații prin folosirea parantezelor.
Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numărului sau, a titlului și a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice și a numărului, dacă astfel orice confuzie este exclusă. Referirea la un. tratat internațional trebuie să cuprindă atat denumirea completă a acestuia, cât și a actului de ratificare sau de aprobare.
3.2. PĂRȚILE CONSTITUTIVE ALE ACTULUI NORMATIV
Actul normativ are urmatoarele părți constitutive: titlul, formula introductivă și, dacă este cazul, preambulul, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticitații actului.
Titlul actului normativ
Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă, precum și obiectul reglementării exprimat sintetic.
Categoria juridică a actului normativ este determinată de regimul competențelor stabilit prin Constituție, legi și prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică autorităților publice. Autoritatea publică este aceea investită prin Constituție sau printr-un alt act normativ.
Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ să fie aceeași cu cea a altui act normativ în vigoare. În cazul actelor normative prin care se modifica ori se completează un alt act normativ, titlul actului va exprima operațiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere. Ca element de identificare, titlul se intregește, după adoptarea actului normativ, cu un număr de ordine, la care se adaugă anul în care a fost adoptat acesta.
Formula introductivă
Formula introductivă constă într-o propoziție care cuprinde denumirea autorității emitente și exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
În cazul legilor formula introductivă este următoarea: "Parlamentul României adoptă
prezenta lege." Pentru actele Guvernului formula introductivă este: "În temeiul art. 107 din Constituție, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță" sau, după caz, "hotărâre". La ordonanțe se face referire și la legea de abilitare, iar la ordonanțele de urgență, la art. 114 alin. (4) din Constituție.
La hotărârile date în executarea expresă a unor legi se va adauga și temeiul din legea respectivă. Pentru alte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă și denumirea generică a actului, în funcție de natura sa juridică.
Preambulul
Preambulul enuntă, în sinteză, scopul reglementării. EI nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul precedă formula introductivă. La legi, necesitatea preambulului se determină de autoritatea legiuitoare.
La actele normative emise în temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului, preambulul va cuprinde menționarea dispozițiilor legale pe baza și în executarea cărora actul a fost emis. În cazul actelor normative ale administrației publice centrale de specialitate sau ale administrației publice locale, în preambul se menționează și avizele obligatorii potrivit legii.
Partea dispozitivă
Partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Atestarea autenticității actului normativ
Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează și se numerotează.
Data legii este aceea la care i se dă număr, după promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a adoptării. Actele Guvernului poartă data ședinței Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
Numerotarea actelor normative se face în ordinea datării lor, separat pe fiecare an calendaristic. La legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă mențiunea despre îndeplinirea dispoziției constituționale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului.
Formula de atestare a legalității adoptării legii, utilizată de fiecare Cameră în ordinea adoptării, este: "Această lege a fost adoptată de… în ședința din…, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)" sau, după caz, "art. 74 alin. (2) din Constituția României". Formula este urmată de semnatura președintelui Camerei respective.
Articolul, elementul structural de bază al părții dispozitive
Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date.
Structura articolului trebuie să fie echilibrată, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementării. Articolul se exprimă în textul legii prin abrevierea "art.". Articolele se numerotează în continuare, în ordinea din text. de la începutul până la sfârșitul actului normativ, cu cifre arabe.
Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic". În cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
La coduri și la legi de mare intindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimând sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificație proprie în conținutul reglementării.
Alineatul
În cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor și o coerență a reglementării.
Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziția nu poate fi exprimată într-o singură propoziție sau frază, se pot adăuga noi propoziții sau fraze, separate prin punct și virgulă. Alineatul se evidențiază printr-o ușoară retragere de la alinierea textului pe verticală.
Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înțeles decât cel obișnuit, întelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent: În cazul în care frecvența unor astfel de termeni și expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiții sau o anexă cu un index de termeni.
În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se numerotează la. începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Pentru claritatea, concizia și caracterul unitar al textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.
Enumerările în text
Dacă textul unui articol sau alineat conține enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului românesc și nu prin liniuțe sau alte semne grafice.
O enumerare distinctă, marcată cu o litera, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare și nici alineate noi. Dacă ipoteza marcată cu o literă necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.
Trimiterea la alte acte normative
În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conține. Nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere. Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului și a celorlalte elemente de identificare.
Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conținut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul I ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face mențiune și despre aceasta.
La modificarea completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută, în vedere situația juridică a normei de trimitere.
3.3. Sistematizarea conȚinutului actului normativ
Conținutul proiectului de act normativ se sistematizeaza în următoarea ordine de prezentare a ideilor:
a) dispoziții generale sau principii generale;
b) dispoziții privind fondul reglementarii;
c) dispoziții tranzitorii;
d) dispoziții finale.
În cadrul unor structurii, articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărți în secțiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri și la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate – în ordine ascendentă – în titluri și, după caz, în părți, care, la rândul lor, se pot constitui în cărți; gruparea se face, în toate cazurile, în funcție de legătura organică dintre reglementările pe care le cuprind.
Dispozițiile generale
Dispozițiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul și principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol și nu se reiau în restul reglementării, în afară, de cazul în care sunt strict necesare pentru întelegerea unor dispoziții cu care formează un tot unitar.
Dispozițiile de fond
Dispozițiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisă a relațiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.
Succesiunea și gruparea dispozițiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a desfașurării activității reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material să preceadă pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sancțiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispozițiilor tranzitorii și finale.
Textele care reglementează similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite "dispoziții comune".
Dispozițiile tranzitorii
Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a. noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Dispozițiile finale
Dispozițiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia, dacă aceasta este ulterioară publicării, implicațiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum și dispoziția de republicare, dacă este cazul.
La actul normativ cu caracter temporar se va prevedea și perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.
Anexele
La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părți componente ale acestuia, anexe care conțin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
Pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.
Textul-cadru de trimitere trebuie să facă, în finalul său, mențiunea că anexa face parte integrantă din actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeași mențiune, însoțită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.
Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere Dacă sunt mai multe anexe, acestea se numerotează cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunțate în textul proiectului.
3.4. Evenimentele legislative
După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeaza o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
Modificarea
Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare. Pentru exprimarea normativă a intenției de modificare a unui act normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziția propriu-zisă se formulează utilizându-se sintagma "se modifică și va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text.
Procedeul de a se menționa generic, în finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifică corespunzător" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în intregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerări.
Completarea
Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "După articolul… se introduce un nou articol…..cu următorul cuprins".
Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoțite de un indice cifric, pentru diferențiere.
Condițiile de fond pentru modificarea și completarea actelor normative – modificarea sau completarea unui act normativ este. admisă numai dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea. normală a articolelor.
Efectele dispozițiilor de modificare și de completare – dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
Norma derogatorie – pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la…", urmată de menționarea reglementării de la care; se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de baza.
Abrogarea
Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate.
Abrogarea poate fi totală sau parțială. În cazul unor abrogări parțiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la intregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.
Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul.
Abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative. actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.
Condițiile de formă și de fond ale abrogării – Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
În cadrul operațiunilor de sistematizare și unificare a legislației se pot elabora și adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative. În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Suspendarea actului normativ
În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Republicarea
Actul normativ modificat sau completat în mod substanțial se republică având la bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.
În vederea republicării actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituții sau localități, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor și celorlalte structuri ale actului.
Republicarea legilor, a ordonantelor și hotărarilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorității publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Data republicării poate fi concomitentă cu data publicării actului de modificare ori de completare sau ulterioară acesteia, în cazuri deosebite.
Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanțe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanței supuse aprobării.
Legile, precum și ordonanțele și hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea Secretarului General al Camerei Deputaților sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.
Rectificări
În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operațiunea de rectificare care trebuie limitată numai la erorile materiale.
Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ. Norme privind pregătirea și elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă țntelegeri internaționale.
Actele de ratificare, aprobare – pentru ratificarea tratatelor internaționale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituției și legii în materie, proiecte de legi:
În cazul acordurilor, convențiilor și al altor întelegeri internaționale, pentru care competența de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.
Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însoțit de textul actului internațional în limba originală și în traducere oficială sau autorizată.
Textele actelor cu caracter internațional ce se supun ratificării sau aprobării se vor ștampila pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină se va atesta, prin semnătură persoanei autorizate și prin aplicarea ștampilei, conformitatea documentului cu originalul.
Aplicarea normelor de tehnică legislativă – normele de tehnică legislativă sunt aplicabile în mod corespunzător și proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă tratate sau alte întelegeri internaționale.
Titlul actului – Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a ințelegerii internaționale, data și locul semnării acesteia; în funcție de situație, prin titlu se. exprimă ideea de ratificare, aderare sau aprobare a intelegerii internaționale respective.
Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înțelegeri printr-un singur act. În cazul în care două sau mai multe întelegeri internaționale se ratifică sau se aprobă printr-un singur act, măsura ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare înțelegere, printr-un articol distinct.
Publicarea actelor normative
În vederea intrării lor în vigoare legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanțele și hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura președinților celor două Camere.
Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primulministru și contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare, iar celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.
STUDIU
DE
CAZ
VOLUNTARI
LA
BIROUL PARLAMENTAR
VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR
” Deputații sunt reprezentanți ai poporului. Ei își exercită drepturile și își îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleși”, conform dispozițiilor art.205 din Regulamentul Camerei Deputaților.
TEMA: VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR
Prin acest proiect se urmărește pregătirea tinerilor care doresc să fie bine informați despre activitatea desfășurată de un deputat, ca reprezentant al poporului, ca apărător al drepturilor constituționale cetățenești. Astfel tinerii, pe parcursul derulării proiectului, se vor informa și documenta în legatură cu activitatea pe care un demnitar o desfășoară în fiecare zi, fie prin prezența sa la Parlament sau în teritoriu.
Acest proiect oferă un cadru de educație nonformală pentru voluntarii și colaboratorii acestora, oferind posibilitatea tinerilor participanți să deprindă și să promoveze solidaritatea și spiritul civic, precum și să se informeze în legatură cu rolul Parlamentului în sistemul constituțional românesc.
Voluntariatul este considerat în U.E. un instrument de stimulare a cetățeniei europene active și responsabile, activitatea de voluntariat fiind o componentă importantă a obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni “cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere la nivel mondial”.
OBIECTIVE:
Dezvoltarea spiritului comunitar și voluntariatului în randul tinerei generații;
Educația și încurajarea participării tinerilor la viața publică;
Creșterea gradului de informare al tinerilor cu privire la Instituția Parlamentului;
Stimularea implicării tinerilor în comunitate și a participării active a acestora la viața civică;
COMPONENȚA GRUPULUI:
17 tineri (elevi, studenți, tineri angajați)
PROGRAMUL ȘI METODELE DE LUCRU:
ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ LA CAMERA DEPUTAȚILOR:
Luări de cuvânt în plenul Camerei;
Realizarea de declarații politice;
Inițierea de propuneri legislative;
Redactarea de întrebări și interpelări;
Semnatar de moțiuni;
Participarea la lucrările ședințelor comisiilor parlamentare din care fac parte.
ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ ÎN TERITORIU:
Participarea și organizarea de evenimente la nivel local și județean;
Deplasări în teritoriu privind soluționarea unor probleme de interes public;
Vizite în teritoriu la invitația autorităților publice și instituții publice locale sau județene;
Prezența la lucrările ședințelor de partid;
Participarea la ședințele Cosililui Local al Municipiului Ploiești sau Consiliul Județean Prahova.;
Participarea la diferite acțiuni organizate la nivel județean sau local;
Desfășurarea orelor de audiență cu cetățenii județului Prahova;
Inițierea și coordonarea de proiecte pe plan local și judetean.
METODELE DE LUCRU :
ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ LA CAMERA DEPUTAȚILOR :
Care sunt etapele principale ale procedurii legislative : inițiativa legislativă, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în ședințe plenare, votul, procedura de mediere, controlul constituționalității legilor și promulgarea acestora de către Președintele României.
DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE
Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaților cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea și înregistrarea acestora, Biroul Permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor și le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare.
DEZBATEREA ÎN PLEN
După aprobarea ordinii de zi de către Cameră, proiectele de lege și propunerile legislative se supun dezbaterii și adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi. Derularea procedurii legislative în plenul Camerei comportă o dezbatere generală asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative și o dezbatere pe articole.
VOTAREA PROIECTULUI DE LEGE
La încheierea dezbaterii pe articole a fiecărui proiect de lege sau a fiecărei propuneri legislative, se trece la votarea finală a acestora. Proiectele sau propunerile de revizuire a Constituției se adoptă cu majoritate de cel puțin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
MEDIEREA
Prevederile privind medierea se aplică numai în cazul legilor constituționale. Comisia de mediere încearcă eliminarea textelor aflate în divergență prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere, iar textele aflate în divergență se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.
ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ ÎN TERITORIU: – pe ore și zile
……………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………….
FONDURILE: parte din suma forfetară
Echipa de proiect promovează trei aptitudini primordiale în realizarea acestuia : DETERMINARE, MORALITATE și PERSEVERENȚĂ. Dacă ai aceste calități, vino să faci parte din echipa noastră, de a fii informat și de a informa, la randul tău, ce înseamnă a fi parlamentar, care îți sunt atribuțiile, ce responsabilități implică această funcție și cât de important este să reprezinți și să susți interesele celor care te-au ales. Dacă vei învăța ceva, atunci învață și tu , pe cei interesați , cât de important este să fii parlamentar.
Perioada de desfăsurare a proiectului: 27 noiembrie- sfârșitul sesiunii parlamentare în curs
PUBLICITATEA PROIECTULUI
După adoptarea proiectului se va organiza, în perioada 15 septembrie – 15 octombrie , o campanie de publicitate prin distribuirea de pliante privind informarea tinerilor despre proiectul de voluntariat. Tinerii interesați pot depune CV-ul la Biroul Parlamentar, iar selecția se va realiza, în data de 21 – 23 octombrie, pe baza CV-ului și suținerea unui interviu. Persoanele selectate vor fi anunțate personl, iar demararea proiectului se va face publică în presa locală.
BIBLIOGRAFIE:
Constituția României;
Legea nr.195/ 2001 privind voluntariatul, modificată și completată prin O.G. nr.58/ 2002 și Legea nr.339/2006;
Legea nr.373/ 2004 privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului;
Regulamentul de organizare și funcționare al Camerei Deputaților;
Legea nr.96/ 2006 privind satutul deputaților și senatorilor;
Legea nr.24/ 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată prin Legea nr.189/2004.
SUSȚINEREA INTERVIULUI:
Ora de începere a interviului;
Verificarea datelor din CV privind veridicitatea acestora;
Întrebări din bibliografia oferită spre informarea participanților;
Întrebări privind domeniul de activitate;
Discuții libere privind dorința de a participa la acest proiect de voluntariat.
Interviul se va desfășura într-un cadru destins, dicuțiile vor fi foarte deschise, astfel încât participantul să nu se simtă timorat și să aibă convingerea că poate fi un participant cu drepturi depline la acest proiect.
SCOPUL:
Informarea și documentarea voluntarului privind activitatea desfășurată de Deputatul Mihai Apostolache.
După absolvirea stagiului de voluntariat, fiecărui participant i se va acorda un „certificat de voluntariat” pentru aportul adus la derularea proiectului și pentru cunoștințele și experiența acumulate în calitate de voluntar la Biroul Parlamentar respectiv.
Deputat:
MIHAI APOSTOLACHE
INTERBĂRI PENTRU INTERVIUL PROIECTULUI DE VOLUNTARIAT
CONSTITUȚIE:
Unde în Constituție se găsesc dispoziții consacrate Parlamentului?
TITLUL III – Autoritățile publice, CAPITOLUL I – Parlamentul , SECȚIUNEA 1 – Organizare și funcționare , Art.61-68.
Cum este Organizată Camera?
Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune, art.64(4). Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședințe separate. Camerele își desfășoară lucrările și în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, exemple (….), art.65(1,2).
În Constituție ce este consacrat cu privire la statutul deputaților și senatorilor?
SECȚIUNEA a 2-a – Statutul deputaților și al senatorilor, art.69-72: exercitarea mandatului, jurământul, calitatea de deputat, incompatibilități și răspunderea juridică.
Calitatea de deputat când încetează?
Deces, demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate.
Legiferarea – Ce adoptă Parlamentul?
Legi costituționale-de revizuire a constituției, legi organice -adoptate cu votul majorității membrilor fiecărei camere, legi ordinare – adoptate cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare cameră, atr.73-79.
Initiațiva legislativă ?
Aparține senatorilor, deputaților și cel puțin 100.000 de cetățeni.
Promulgarea de cine se face?
Președintele țării – 20 de zile de la primire
– 10 de zile de la reexaminare.
LEGEA 195/2001
Ce este voluntariatul?
Activitaea de interes public desfașurată de o persoană fizică, voluntar, în cadrul unui raport juridic, fără remunerarție.
Ce este contractul de voluntariat?
Convenție cu titlu gratuit încheiat între voluntar și instituția proiectului de voluntariat, în temeiul căruia voluntarul se obligă să presteze o activitate de interes public fără a obține o remunerație.
Care sunt părțile contractului?
Beneficiar- voluntar
Îndrumător- reprezentat al instituției care a inițiat proiectul.
Care sunt principiile voluntariatului?
consimțămânul liber exprimat
implicare activă
desfășurarea voluntariatului fără remunerație sau contraprestații materiale
recrutarea pe baza egalității șanselor, fără nici un fel de discriminări
Care sunt stagiile proiectului de voluntariat?
Perioada lungă 3 luni-1 an și perioada scurtă 3 saptămâni-3 luni
LEGEA 24/ 2000 NORME DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ
Ce definesc normele de tehnică legislativă?
definesc părțile constitutive ale actului normativ, structura modificarea, completarea, abrogarea, publicarea și republicarea actelor normative, precum și limbajul și stilul actului normativ.
Care este obligativitatea tehnicilor legislative?
Sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege și a propunerilor legislative, în cadrul exercitării inițiativei legislative, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale autorităților administrative autonome.
Obligatorii și pentru elaboarea de ordine, instrucțiuni și alte acte normative emise de conducătorii organelor APC de specialitate și autoritățile APL
Etapele de elaborare a actelor normative- unde se face documentarea?
Se examinează practica Curții Constituționale în acel domeniu, practica instanțelor judecătorești în aplicarea reglementărilor în vigoare; precum și doctrina juridică în materie.
Proiectele trebuie însoțite de documentație ca?
Expuneri de motive pentru proiecte de legi și propuneri legislative
Note fundamentale pentru ordonanțe și hotărâri
Referate de aprobare pentru celelalte acte normative.
Expunerile de motive de cine se semnează pentru legi, inițiative legislative și OUG?
Primul-ministru
Expunerile pentru propunerile legislative ale deputaților și senatorilor se semnează ?
Inițiatorul
ce verb se folosește la redactarea textului și de ce?
La timpul prezent pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziției
Care sunt părțile constitutive ale actului normativ?
Titul, preambulul, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului.
Ce indică titlul ?
Denumirea generică și autoritatea emitentă
Formula introductivă ce reprezintă ?
O propoziție care cuprinde denumirea autorității emitente și hotărârea de luare a deciziei, ex : “ Parlamentul Român adoptă prezenta lege “, ”Guvernul României adoptă prezenta lege”
Pentru alte acte autoritatea și denumirea generică a actului
Preambulul ce enunță?
Scopul reglementării
Partea dispozitivă ce prezintă?
Conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale care fac obiectul acestuia
Formula de atestare?
Semnarea de reprezentantul legal, de emitent, se datează și se numerotează
Datarea : actele Parlamentului poartă data adoptării
actele Guvernului poartă data ședinței
Care este elementul de bază al părții dispozitive ?
Articolul
Articolul unic ?
Dacă actul cuprinde un singur articol
Dacă articolul are mai multe ipoteze juridice cum se va prezenta?
În Aliniate
Dacă aliniatul prezintă enumerări destincte ce se va utiliza?
Litere
Cum prezintă sistemațizarea conținutului actului?
Dispoziții generale
Dispoziții privind fondul reglementării
Dispoziții tranzitorii
Dispoziții finale
Anexe
Ce prezintă dispozițiile generale?
Grupează întreaga reglementare ( obiect și principii)
Dispozițiile de fond?
Reglementarea propriu-zisă
Dispozițiile tranzitorii ?
Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două
reglementări, astfel încât punerea în aplicare a. noului act normativ să decurgă firesc și să
evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Dispoziții finale ?
Punerea în vigoare a actului
Anexele ce prezintă?
Examinări, cifre, desene, tabele, planuri, regulamente, statute și metodologii
Care sunt evenimentele legislative?
modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea.
Ce semnifica modificarea?
Schimbarea expresă a textului
Completarea ce semnifică?
Introducerea de dispoziții noi.
Ambele sunt admise dacă nu se afectează concepția generală sau caracterul unitar al actului.
LEGEA 96/2006 STATUTUL DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR
Mandatul – Ca reprezentanți aleși ai poporului deputații și senatorii ce iși exercită?
Suveranitatea, în condițiile prevăzute de Constituție și de legile tarii.
În exercitarea mandatului deputații și senatorii servesc?
Poporul.
Când intră în exercițiul mandatului?
La data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a jurământului de credință
Cum se face validarea?
În conformitate cu prevederile regulamentului fiecărei camere.
În ce ședință se depune jurământul și față de cine?
Ședința solemnă, față de țară sau popor.
Formula religioasă poate fi refuzată?
Da.
Cu ce poate fi inlocuită formula religioasă?
Jur pe onoare și conștiință.
Ce atrage refuzul depunerii jurământului de credință?
Invalidarea mandatului
Când încetează mandatul ?
Demisie, pierdere a dreptului electoral, incompatibilitate, deces, la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese.
Mandatul poate fi intrerupt, suspendat sau revocat ?
Nu
Care sunt principiile și regulile de conduită parlamentară ?
Interesul național, legalității și al bunei-credinte, transparenței, fidelității
Enuntați câteva compatibilități
Poate fi în același timp și deputat și membru al Guvernului?
Da.
Ce este imunitatea parlamentară?
Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispoziții legale care asigură deputaților și senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiția și în scopul de a le garanta independența.
Imunitatea parlamentara este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere?
Nu se poate renunța la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă și de ordine publică
Care este regimul în procesul penal?
Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penala pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți ori arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte și numai după ascultarea lor.
Ce obligații au deputații?
Prezența la ședințe.
Care sunt drepturile deputaților?
De a fi ales în structurile parlamentare, de a alege organele de conducere, de asociere în grup parlamentar, drepturi specifice( moțiuni, inițiative legislative, de a face declarații politice, de a iniția și susține hotărâri ale Camerei, de a suspenda din funcție și punere sub acuzare a Președintelui, la cuvânt, etc.)
LEGEA 373/2004 ALEGEREA CD și S
Care este norma de reprezentare pentru un deputat sau senator?
70.000 loc./ 1 deputat
160.000 loc./ 1 senator
Poate candida, în același timp și pentru funcția de deputat și pentru cea de senator?
Nu.
PERSOANELE SELECTATE LA INTERVIUL DIN DATA DE 21 – 23 NOIEMBRIE
PROIECTUL ” VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR ”
CIOCHINĂ RAMONA ELENA – 0726130526 studentă AP Pl.
DOROBANȚU ELENA – 0723014377 studentă AP Pl.
VOINEA ALEXANDRA – 0721471757 studentă AP Pl.
GÂRBEA ȚITUS MIHAI – 0723582585 av.stagiar Pl.
ȚIFIGIU VALENTIN IONUȚ -0747511566 student [anonimizat].
SAVU NATALIA – 0720344353 studentă AP Pl.
MIHAI ANA-MARIA – 0743101142 studentă AP Pl.
8. PISCAN ALEX – 0720596670 elev Econ. Pl.
9. HABĂRĂ ALIN GEORGIAN – 0745248683 student TPP Pl.
10. TOMA RĂZVAN – 0721332868 insp. de sp. Primăria Pl.
11. IONIȚĂ ANA-MARIA – 0726374402 elevă LMV PL.
12. MATEI IOANA CORINA -0722641488 elevă LMV Pl.
13. ASANDI RALUCA – 0721127742 studentă AP Pl.
14. RADU ANCA ALEXANDRA – 0729485616 eleva Lc. Forestier
15. ROSCA CARMEN ANDREA – 0740175684 profesor
16. STAMATE CRISTINA – 0726229879 studenta UPG
17. MANOLE MARIANA – 0744848987 studenta Drept Buc.
PROIECTUL ” VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR ”
LISTA PERSOANELOR PARTICIPANTE
ÎN VIZITĂ LA CAMERADEPUTAȚILOR DIN DATA DE 11 DECEMBRIE 2006
CIOCHINĂ RAMONA ELENA PH 163281
DOROBANȚU ELENA PH 207994
VOINEA ALEXANDRA PH 197441
GÂRBEA TITUS MIHAI PH 277611
TIFIGIU VALENTIN IONUȚ PH 565004
SAVU NATALIA PH 173942
MIHAI ANA-MARIA PH 123517
PISCAN ALEX PH 378059
9. HABĂRĂ ALIN GEORGIAN PH 215448
10. TOMA RĂZVAN GV 993529
11. IONIȚĂ ANA-MARIA PH 317461
12. MATEI IOANA CORINA PH 257240
13. ASANDI RALUCA PH 169109
14. RADU ANCA ALEXANDRA PH 252176
15. ROSCA CARMEN ANDREEA PH 025399
16. STAMATE CRISTINA PH 248921
17. MANOLE MARIANA PH 615011
PARTICIPANȚII LA PROIECTUL DE VOLUNTARIAT
CONCLUZII
Într-o societate așa cum se dezvăluie cea din România de azi, aflată într-un continuu proces de transformări economice, social-culturale, educaționale, dar mai ales politice și de regăsire a acestor ultime valori, am conceput această lucrare, având convingerea că este extrem de relevant ca noi cetățenii să fim informați cu privire la activitatea pe care o desfășoară cei care se află în serviciul poporului, demnitarii, și de a creea o imagine pozitivă Instituției Parlamentului.
Ca absolvent de științe administrative am fost atrasă de a cunoaște îndeaproape activitatea pe care o desfășoară cei care ne reprezintă interesele, cei pentru care ne exercităm liber dreptul de vot, dar mai ales de a verifica dacă ceea ce scrie în tratatele de specialitate se află în conexiune cu realitatea.
Sunt o persoană privilegiată, deoarece imi desfășor activitatea alături de o autoritate a statului foarte tânără, care mi-a oferit oportunitatea de a scrie această lucrare și de a prezenta deschis, relația dintre electorat și demnitar (alegător și ales).
Lucrarea este structurată pe trei capitole tehnice (statutul – drepturile și obligațiile deputaților/senatorilor, activitatea la Parlament si cea din teritoriu și norme de tehnică legislativă – de concepere și redactare a unui act normativ), iar al partulea capitol prezintă Priectul VOLUNTARI LA BIROUL PARLAMENTAR, proiect ce a avut drept scop pregătirea tinerilor care doresc să fie bine informați despre activitatea desfășurată de un deputat, ca reprezentant al poporului, ca apărător al drepturilor constituționale cetățenești. Astfel tinerii, pe parcursul derulării proiectului, s-au informat și documentat în legatură cu activitatea pe care un demnitar o desfășoară în fiecare zi, fie prin prezența sa la Parlament sau în teritoriu.
Pe parcursul derulării proiectului, tinerii s-au prezentat la biroul parlamentar unde au avut acces la informare electronică, direct de pe site-ul Camerei Deputaților și documentația existentă (legislație, acte oficiale, scrisori/adrese către diverse autorități din teritoriu, răspunsuri la aceste acte, interpelări, întrebări, declarații politice, inițiative legislative,etc.).
În data de 6 decembrie 2006, tinerii voluntariî au vizitat Casa Presei din Ploiești, pășind pragul redacției cotidianului Prahova, posturilor Prahova TV și Radio Prahova. Redactorii i-au informat pe tineri cât de dificil este să lucrezi la departamentul știri sau politic, deoarece informațiile culese/primite trebuie verificate de trei ori sursa pentru a nu discredita imaginea subiectului sau instituției. Totodată, jurnaliștii au dorit să sublinieze cât de greu acceptă unii politicieni invitația lor în emisiuni, iar dacă acceptă nu este deloc facil să moderezi o astfel de emisiune.
În data de 11 decembrie 2006, stagiarii au avut posibilitatea de a vizita Parlamentul Romaniei, asistând la sedința privind adoptarea bugetului pe anul 2007 și au purtat conversații cu diverși parlamentari.
În opinia tinerilor voluntari a fii parlamentar activ nu este deloc ușor. In urma celor două vizite, tinerii au putut observa că poți fii activ și în parlament, dar și în teritoriu dacă îți dorești să reprezinți interesele electoratului care te-a votat. Activ în parlament înseamnă să lupți pentru orice act care se adoptă în interesul acestui stat, iar în teritoriu să nu rămâi pasiv la problemele cetățenilor care se adresează direct la audiențe sau prin deplasările efectuate în anumite unități terotorial-administrative.
Activitatea unui parlamentar este de luni până joi la Camera Deputaților, iar vineri și sâmbătă are audiențe si deplasări în circumscripția electorală. După cum putem observa, agenda unui demnitar activ este foarte încarcată. Prezența în parlament și în circumscripție este obligatorie, dar pe lângă acestea, domniile lor onorează si alte invitații oficiale (întâlniri cu autoritățile locale și județene, direcții, ambasade, ONG-uri, etc.).
Nu poti deține toate aceste informații dacă nu ești implicat direct , în sensul de a lucra sau a avea acees la astfel de informații. Atât pentru mine ca specialist, cât și pentru tinerii voluntari este un rivilegiu și o experință de a urmării efectiv activitatea celor care ne luptă pentru drepturile noastre constitutionale. Cel mai imoprtant este tocmai pasul facut de România în uniunea Europeană, oferindu+le posibilitatea unui număr de 35 de parlamentari să ne reprezinte interesele în Parlamentul European. Deși, societatea românească va trebui săfacă eforturi substanțiale pentru a se alinia standardelor cerute de U.E., sper intr-o schimbare benefică a imaginii Rămâniei și pentru un trai decent pentru români. Toate eforturile trebuie sa le facem noi, cetățenii și ei, guvernanții pentru ca schimbarea să fie palpabilă și vzibilă.
De curând s-a încheiat un program de monitorizarea a celor mai active birouri parlamentare din Prahova, iar BIROUL DEPUTATULUI MIHAI APOSTOLACHE a câștigat prima poziție din cele 19 poibile ( 19 birouri parlamentare existente în Prahova).
Tot pentru activitatea intensă desfășurată , deputatul Mihai Apostolache a fost integrat alături de 13 deputați într-un program inițiat de ProDemocrația, program privind pregatirea staff-ului de la birourile parlamentare.
ANEXE
INTERPELARE
ADRESATĂ: Domnului Ministru al Educației și Cercetării
DE CĂTRE: Deputat Mihai Cristian Apostolache
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
OBIECTUL INTERPELĂRII: Diminuarea abandonului școlar
Stimate Domnule Ministru,
In urma unor materiale aparute in presa locala si centrala privind Raportul asupra starii sistemului national de invatamant 2006, realizat sub conducerea dumneavoastra, in care se arata ca, in ultimul an scolar, populatia scolara a scazut cu 30.000 de elevi/studenti, chiar daca de 3 ani invatamantul a devenit obligatoriu pentru absolvirea a 10 clase, doresc sa-mi exprim regretul in calitate de exponent al generatiei tinere, iar in cea de deputat va solicit, domnule ministru, sa analizati aceasta situatie si sa gasiti solutiile de stimulare si motivare, cele mai benefice, pentru ca tinerii sa-si poata contura personalitatea si sa se poata integra in societate, deoarece Romania are nevoie de o generatie tanara educata si performanta.
Solicit raspuns scris.
Deputat,
Mihai Apostolache
INTREBARE
ADRESATĂ: Domnului Ministru al Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei
DE CĂTRE: Deputat Mihai Cristian Apostolache
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
OBIECTUL INTREBĂRII: Pensionarii – victimele unei birocrații
defectuoase și ale unor funcționari iresponsabili
Stimate Domnule Ministru,
In urma mai multor sesizari primite la biroul meu parlamentar de la persoane varstnice pensionare din teritoriu, am constatat nemultumirea acestora privind indiferenta si iresponsabilitatea functionarilor publici care ii paseaza de la o firma la alta, de la o directie la cealalta, de la un departament/compartiment/serviciu la altul, solicitandu-le tot felul de documente constand in adeverinte care sa justifice vechimea si alte modificari sau completari care au fost omise sau trecute eronat in cartea de munca.
In consecinta, aceste persoane pe langa faptul ca nu dispun de o situatie financiara buna si de o conditie fizica sanatoasa, doar pentru ca isi cer un drept legal sau constata cu stupoare ca recalcularea pensiei este eronata, sunt victimele unei birocratii defectuoase si ale unor functionari care uita ca sunt in slujba cetatenilor si platiti din banii acestora.
Prin competenta ce va caracterizeaza, cum va solutiona ministerul pe care il conduceti aceasta situatie si ce strategie va adopta pentru diminuarea unor astfel de situatii?
Solicit raspuns scris.
Deputat,
Mihai Apostolache
INTERPELARE
ADRESATĂ: Domnului Ministru al Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei
DE CĂTRE: Deputat Mihai Cristian Apostolache
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
OBIECTUL INTERPELĂRII: Copii abandonați de părinții plecați la
muncă în străinătate sunt predispuși la depresii, alcool, droguri și chiar
sinucidere.
Stimate Doamnule Ministru,
Medicii specialisti vorbesc despre existenta depresiei la copii si adolescenti ca fiind o problema care a inceput sa ia proportii. Cele mai des intalnite cazuri de depresie au fost evidentiate la minorii ai caror parinti au fost plecati in strainatate si i-au lasat in grija altor persoane.
„Depresia este o tulburare a dispozitiei care determina copilul sau adolescentul sa fie irascibil la scoala, la joaca sau in compania prietenilor”.
In Prahova peste 70 de copii au fost abandonati temporar de catre parintii lor care au plecat la munca in Spania,Italia sau Germania.
Protrivit Directiei Judetene de Asistenta Sociala Prahova: 53 de copii sunt in plasament intr-o familie, 10 copii sunt in centrele de plasament, iar 12 sunt ingrijiti de catre asistenti maternali profesionisti.
Depresia netratata poate duce la probleme cu alcoolul, drogurile sau chiar sinucidere. Astfel de cazuri exista in toata Romania.
In consecinta, domnule ministru, va rog sa interveniti si sa intreprindeti toate demersurile necesare salvarii acestor copii, potrivit competentelor si responsabilitatilor ministerului pe care il conduceti.
Solicit raspuns scris.
Deputat,
Mihai Apostolache
INTREBARE
ADRESATĂ: Domnului Ministru al Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei
DE CĂTRE: Deputat Mihai Cristian Apostolache
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
OBIECTUL INTREBĂRII: Indiferența autorităților sărăcește tot mai
mult pensionarii
Stimate Domnule Ministru,
In calitate de reprezentant al cetatenilor, doresc sa va semnalez existenta unei situatii cu caracter social din Ploiesti, la care autoritatile tergiverseaza solutionarea cererii primite.
In ziua de 12.01.2007 s-a prezentat la biroul meu parlamentar din Ploiesti, dl.Nedelcu Marian, capitan in rezerva, solicitandu-mi sprijin in solutionarea urgenta a situatiei domniei sale.
La calcularea pensiei, Casa de Pensii Prahova i-a stabilit din oficiu, salariul mimimum pe economie , rezultand un punctaj mic si o pensie modica, deoarece nu s-a luat in calcul perioada 1951-1960 in care dl.Nedelcu a fost ofiter activ al M ApN.
Dl.Nedelcu a sesizat institutiile de specialitate ale statului (U.M. 02405 Pitesti si U.M. 02600 Bucuresti) in vederea obtinerii unei adeverinte sau a unui document care sa ateste vechimea, toate veniturile realizate, precum si stagiul de cotizare in perioada 1951-1960, fiindu-i necesare la recalcularea corecta a pensiei civile, conform legislatiei in vigoare, dar nu a primit nici un raspuns.
BIBLIOGRAFIE
ANTONIE IORGOVAN TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV vol. I-II, ed. NEMIRA, BUCUREȘTI, 1996
ANTONIE IORGOVAN TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV vol. I-II, ed. NEMIRA, BUCUREȘTI, 2000
ANTONIE IORGOVAN TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV vol. I, ediția a III-a restructurată, revizuită și adăugită, ed. ALLBECK, BUCUREȘTI, 2001
CORNELIU MANDA, CEZAR CORNELIU MANDA ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA , ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 2003
CORNELIU MANDA DREPT ADMINISTRATIV. TRATAT ELEMENTAR ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 2001
ION ALEXANDRU DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 2003
ION RUSU DREPT ADMINISTRATIV ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 2000
OLIMPIU MATICHESCU ISTORIA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ROMÂNEȘTI , ed. ECONOMICĂ, BUCUREȘTI 2000
MIHAI T. OROVEANU TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV ediția a II-a, revăzută și adăugită, ed. CORMA, BUCUREȘTI
MIRCEA PREDA AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 1999
VALENTIN I. PRISĂCARU TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV ROMÂN, ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI 1993
VALENTIN I. PRISĂCARU TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV, ed. LUMINA LEX, BUCUREȘTI 1999
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI 2003
Legea nr.195/2001 privind voluntariatul, modificată și completată prin O.G. nr.58/ 2002;
Legea nr.373/2004 privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului;
Regulamentul de organizare și funcționare al Camerei Deputaților;
Legea nr.96/ 2006 privind satutul deputaților și senatorilor;
Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată prin Legea nr.189/2004.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Demnitarii, Reprezentantii Interesului Public. Participarea la Lucrarile Sedintelor Comisiilor Parlam (ID: 131936)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.