Delocalizarea reprezinta un fenomen actual prin care unele companii adopta un proces de transferabilitate a activitatilor de productie sau de… [309138]

INTRODUCERE

Delocalizarea reprezinta un fenomen actual prin care unele companii adopta un proces de transferabilitate a activitatilor de productie sau de servicii a [anonimizat] o [anonimizat] e [anonimizat]. Totodata, delocalizarea poate fi privita si ca o strategie prin care o companie opteaza pentru deschiderea unei filiale sau sucursale proprii intr-o [anonimizat], urmarind astfel un real castig.

[anonimizat], [anonimizat], fenoment cae trebuie sustinut de politiile publice la nivel national si se sustinere a reintoarcerii persoanelor din Diaspora. Aceste investitii ajuta la sporirea deschiderea economiei spre exterior si fac ca Romania sa aiba loc pe scena economiei mondiale.

Fenomenul de migratie inversa poate fi privit si ca o [anonimizat] a esuat in tara in care a fost, [anonimizat], exista persoane migrante care nu vor sa se intoarca definitiv in tara de orgine.

Revenirea romanilor din Diaspora inapoi in tara si cresterea astfel a [anonimizat], [anonimizat] a Romaniei, [anonimizat], [anonimizat] a calitatii vietii superioare. [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat]-economica a Romaniei. Totodata, ca urmare a [anonimizat], prin atragerea unor firme mari din afara tarii, a [anonimizat], pentru crerea unor noi locuri de munca si astfel pentru satisfacerea nevoilor fortei de munca reintoarse in tara.

[anonimizat], [anonimizat], pentru prosperitatea tarii noastre si care sa permita aceasta absorbtie de forta de munca reintaorsa in tara. Astfel, romanii s-ar putea reorinenta catre exploatarea a [anonimizat], sectorul produselor agroalimentare certificate in sistem religios HALAL si sectorul produselor agroalimentare certificate in sistem religios KOSHER. Valorificarea celor trei potentiale sectoare identificate reprezinta una dintre sansele de reusita ale Romaniei pentru asigurarea la nivel national a unei dezvoltari durabile viabile.

Agricultura ecologica reprezinta inca o resursa a Romaniei nevalorificata indeajuns, iar sectorul produselor certificate in sistem religios HALAL si sectorul produselor certificate in sistem religios KOSHER reprezinta doua sectoare nedezvoltate in Romania, care pot aduce o valoare adaugata a produselor astfel certificate, pot creste consumul intern datorita numarului important de musulmani si evrei din Romania, dar mai ales, pot semnifica o buna sansa de crestere a exportului, catre tarile musulmane si evreiesti, de reintarire si reconsolidare a relatiilor cu statele islamice, acolo unde produsele HALAL si KOSHER au o cerere de consum foarte mare.

Totdata, in Romania nu exista un produs care sa beneficieze de toate cele trei certificari, precum certificarea ecologica, certificarea in sistem religios HALAL si certificarea in sistem religios KOSHER. Prin obtinere si producerea unui astfel de produs care sa beneficieze de toate cele trei certificari, va rezulta un produs premium, unic in Romania, care combinat cu sustinerea si dezvoltarea mediului rural prin dezvoltarea serviciilor agroturistice, si anume prin construirea si dezvoltarea unei agropensiuni care sa ofere acest produs premium obtinut in cadrul propriei exploatatii agricole, cu toate cele trei certificari, se va creea un brand national, care poate fi adoptat si ca brand de tara, care va avea un impact crescut in randul consumatorilor interni si care poate fi promovat si in exteriorul tarii penru crearea unei imagini de tara favorabila.

Obiectivele prezenței cercetări constă în consultarea literaturii de specialitate și cercetarea stadiului actual al cunoașterii referitor la fenomenul de delocalizare, fenomenul de migratie inversa, în concordanță cu tema de cercetare, precum și valorificarea relației dintre potențialul de exploatare al sectorului agriculturii ecologice, al sectorului produselor certificate in sistem religios HALAL si al sectorului produselor certificate in sistem religios KOSHER, in concordanta cu exploatarea si valorificarea spațiului rural, în contextul dezvoltării rurale, cu implicații în crearea și promovarea unei imagini de atracție specifică acestor sectorare, ce poate avea impact pozitiv in cresterea fenomenului de migratie inversa si sustinerea delocalizarii activitatilor unor firme si a unor branduri importante in Romania.

Pentru valorificarea științifică și practică a prezenței cercetări, am optat pentru demersul clasic al analizei conținutului comunicării. Tema de cercetare este pe deplin justificată datorită metodologiei folosite, aceea de analiză a volumului comunicării, a numărului de materiale științifice, articole științifice, cărți de specialitate și prin cercetarea și studierea tuturor acestor lucrări științifice referitoare la tema cercetată în contextul național și internațional. Totodată, am optat și pentru analiza de conținut, care este o metodă sistematică, ce a permis îndeplinirea obiectivelor cercetării, prin testarea ipotezelor de lucru și extragerea concluziilor din volumul de lucrări științifice studiate.

Alegerea cercetării și susținerii acestor sectoare pentru valorificarea reintoarcerii fortei de munca din exterior inapoi in Romania, precum si sustinerea delocalizarii actvitatii unor firme sau branduri importante in Romania, reprezintă o alternativă la dezvoltarea socio-economica a tarii noastre, deoarece prin practicarea agriculturii ecologice si a produselor obtinute in sistem religios HALAL si KOSHER se pot dezvolta anumite zone, care în momentul de față au un grad de dezvoltare economic destul de mic, precum zona mediului rural dar și pentru dezvoltarea socială prin promovarea unui grad de educare și formare profesională continuă pentru populația dornică să activeze în acest domeniu. De asemenea, prin sustinerea exploatarii celor trei sectoare de nisa se poate influenta in mod pozitiv dezvoltarea fenomenului de migratie inversa, datorita oferirii anumitor oportunitati persoanelor cre se intorc in tara, prin diverse posibilitati de accesare a diferitelor programe cu fondurilor europene neramursabile, in vederea sustinerii, dezvoltarii si exploatarii acestor trei sectoare, in mediu rural, dar si posibilitatea de a promovare a delocalizarii activitatilor unor firme mari si branduri din strainatate in Romania, chiar si in mediul rural, cu scopul cresterii de noi locuri de munca create, venind astfel in sprijinul persoanelor care se reintorc in tara. Totodată, prin susținerea acestor sectoare, datorită programelor cu finanțare europeană nerambursabile, se poate crea o activitate non-agricolă de tipul unei pensiuni agroturistice care poate oferi un produs premium cu o importanta valoarea adaugata, obtinut in cadrul propriei exploatatii agricole, care sa aibe toate cele trei certificari (ecologic, HALAL si KOSHER), poate sta la baza creării unui brand național, cu implicații la nivel European și global.

FENOMENUL DE DELOCALIZARE

1.1. Definire si aprofundarea notiunii si a fenomenului de delocalizare

Delocalizarea reprezinta procesul de transferabilitate a activitatilor de productie sau de servicii a unei intreprinderi/organizatii in afara tarii de origine. Termenul de delocalizare este adesea confundat cu alti termeni, precum offshore, outsourcing si nearshore. Datorita confuziei existente intre acesti termeni, cel mai indicat este definirea precisa si clara a fiecaruia dintre termeni, pentru aprofundarea notiunilor in esenta lor.

Termenul de offshore reprezinta o activitate extrateritoriala (in afara tarii).

Conform dictionarelor de specialitate, „Le Petit Robert”, indica ca definitie a termenului de offshore, acea sarcina (acel „task”) de incredintare catre o organizatie/intreprindere exterioara, o activitate cu rol secundar.

De asemenea, conform dictionarelor Larousse ilustrat 2000 si Hachette enciclopedic 2001 identificam ca definitie a termenului de offshore acea incredintare sau acordare a unei parti din activitatea de productie sau de servicii a unei societati sau organizatii care parteneri externi, insemnand transferabilitatea externa a unor activitati de productie sau servicii al societatii sau organizatiei.

Analizand literatura de specialitate, prin compararea definitiilor date termenului de offshore in diferite studii, dictionare, se poate aprecia faptul ca termenul de outsourcing reprezenta o externalizare prin care o societate acorda dreptul unei terte parti asupra realizarii si indeplinirii unor sarcini, sarcini care inainte de expernalizare erau indeplinite si atinse de catre salariatii societatii, iar termenul de offshore reprezenta delocalizarea.

Fenomenul de delocalizare este asemuit cu termenul de offshore si face referire la schimbarea locului de desfasurare a activitatii pentru o unitate de productie sau de servicii, care are loc ca urmare a inchiderii unei unitati de productie sau de prestari servicii din tara din care provine (tara de origine) si deschiderea unei alte unitati de productie / prestari servicii in afara tarii de origine, dar fara a afecta piata initiala de desfacere a produselor sau serviciilor.

Delocalizarea reprezinta, de asemenea procedeul prin care organizatiile sau societatile pot accepta o sub contractare venita din partea unei societati sau organizatii din strainatate, avand functia principala de furnizor sau prestator de bunuri sau servicii, care erau produse inainte in cadrul respectivei societati sau organizatii.

In realitate notiunea de delocalizare are trei semnificatii din care reiese faptul ca acest fenoment reprezinta acea forma de inlocuire a unei forte de productie sau de prestari servicii dintr-o tara cu alta din afara tarii, avand astfel implocatii negative directe asupra situatiei pietei muncii si asupra ratei de ocupare la nivel national. Desi unii specialisti atribuie fenomenul de delocalizare cu fenomenul de inchidere al unei organizatii sau societati, care are implicatii asupra reducerii numarului de locuri de munca si asupra cresterii nivelului somajului, altii considera acest fenomen unul de renuntare nationala in pofida faptului unei relatii economice generale.

Fenomenul de delocalizare a aparut la nivelul Uniunii europene datorita concurentei acerbe, avand ca influenta delocalizarea masiva a productiei dintre tarile industrializate catre tarile aflate in plina expansiune si dezvoltare socio-economica, acolo unde costurile cu forta de munca sunt mult mai mici si exista importante facilitati fiscale si o mult mai permisiva legislatie pentru desfasurarea activitatii economice a unei firme.

Conform UNCTAD si conform Business Consulting Group, fenomenul de delocalizare reprezinta si presupune transferarea unei activitatii de productie sau de servicii a unei societati sau organizatii in afara tarii de origine sau provenienta, care se poate realiza prin:

Captive offshoring, ceeea ce reprezinta o delocalizare captiva sau un fenoment de internalizare, care presupume transferabilitatea activitalor de productie sau servicii catre o alta sucursala sau filiala proprie, deschisa intr-o locatie si pe un teritoriu unde poate beneficia de avantajele de cost si de scara, avand totodata, controlul si coordonarea operationala a activitatilor care au fost delocalizate;

Outsourcing, care reprezinta o activitate de externalizare, ce pesupune subcontractarea unor activitati pentru a fi prestate de catre o terta persoana din exterior, independenta, iar societatile sau organizatiile care apeleaza la aceasta optiune au in vedere exploatarea avantajelor de specializare si de cost, datorita externalizarii acestei expertize catre un prestator/furnizor independent, cedand astfel controlul operational al activitatilor de productie sau de servicii.

O decizie de delocalizare a unei societati sau organizatii reprezinta o anumita functie de servicii, care a fost prestata anterior in interiorul societatii sau organizatiei, in tara de provenienta, de origine si care urmeaza a fi incredintara catre un furnizor sau prestator de servicii de pe o piata externa pietei tarii de origine, care poate fi privita ca o forma de externalizare prin subcontractarea unui prestator independent sau ca o investitie directa straina sub forma de internalizare.

Delocalizarea este unul dintre cei mai importanti factori cu rol determinant in dezindustrializarea inregistrata atat la nivelul Romaniei, cat si la nivelul Uniunii Europene.

De asemenea, in literatura de specialitate intalnim si termenul de nearshore, care vine in completarea termenului de offshore, care se refera la delocalizarea avuta pe plan national si care presupune faptul ca firmele aflate in marile centre urbanistice, in marile orase, apeleaza la fenomenul de delocalizare in orase mici sau chiar in mediul rural, in comune si sate, acolo unde exista un numar ridicat de someri, avand la dispozitie forta de munca, o forta de munca cu un cost mult mai redus fata de forta de munca din marile orase si unde pot beneficia de facilitati fiscale mult mai mici, cum este cazul comunelor si satelor țări. Utilizarea acestui termen este deseori folosit si in cazul delocalizarii activitatii unei firme din tara de origine, catre o tara apropiata din punct de vedere geografic, chiar si invecinata cu tara de provenienta.

Un alt concept utilizat este acela de onshore, prin care se indica fenomenul de utilizare a fortei de munca straina, in cadrul teritoriului national in care societatea sau organizatia isi desfasoara activitatea de productie sau de servicii. Totodata, in unele tari, legislatia nationala care reglementeaza organizarea si desfasurarea activitatii de munca, permite inchirierea de servicii de munca din strainantate, care presupune alocarea unei forte de munca din strainantare, in teritoriul national in care societatea sau organizatia isi desfasoara activitatea, dar remunerarea pentru serviciile de munca prestate de acea forta de munca se efectueaza in tara de origine a fortei de munca.

Un ultim concept este termenul de onshore, care definește fenomenul prin care forța de muncă străina lucrează pe teritoriul național. În anumite tari, legislația muncii permite închirierea de servicii din străinătate, presupunând venirea forței de muncă din străinătate în cadrul societății client, remunerarea făcându-se în condițiile țării de origine. Concluzionand, termenul de nearshore reprezinta delocalizarea unei activitati de productie sau serviciu a unei societati sau organizatii in interiorul tarii de origine, termenul de offshore reprezinta delocalizarea unei activitati de productie sau serviciu a unei societati sau organizatii in afara tarii de origine, indiferent de distanta dintre cele doua tari, si onshore reprezinta fenomenul prin care forta de munca straina lucreza pe teritoriul national al societatii sau organizatiei unde isi desfasoara activitatea.

Tabel 1. Prezentarea termenilor si a notiunilor cercetate

Sursa: SearchCIO.com, “Offshore outsourcing becoming “in” thing for CIOs”, 24 iunie 2003

1.2. Aprofundarea strategiei de delocalizare

Fenomenul de offshore, adica de delocalizare este foarte des intalnit in ultimul timp, fiind purtate discutii cu privire la acesta, atat in dezbaterile publice cat si in massmedia, cifra firmelor de consultant care activeaza in acest domeniu, crescand din ce in ce mai mult. Datorita acestor schimbari putem afirma ca acest fenomen este in plina dezvoltare si expansiune. Desi acest fenomen a luat amploare in ultimii ani, studiile arata ca acesta ramane tot intr-o zona marginala. Se poate spune ca este greu de deosebit modul de gandire rigid al studiilor specifice din domeniu si nivelul stiintific al cercetarilor. Fenomenul de delocalizare este un subiect recent din punct de vedere politic, astfel fiind mai greu de concluzionat, beneficiile acestuia fiind greu de definit.

Delocalizarea cuprinde cinci faze de-a lungul evolutiei sale:

declanșarea: un moment in care declanseaza totul pune delocalizarea pe primul loc si in centrul dezbaterilor economice;

inflația speranțelor: studiile despre delocalizare sunt tot mai multe, in presa fiind tot mai discutat acest fenomen, acest fenomen strategic fiind din ce in ce mai apreciat, dar si urmat de consecinte sectoare, atat economice, politice cat si sociale;

faza de deziluzionare: dupa toate analizele si studiile efectuate, dezavantajele delocalizarii isi fac aparitia si se creeaza un efect invers, fiind creata o deziluzie generala, astfel încât toate aspectele pozitive lăudate, acum par minore;

faza de maturitate: dupa ce toate dezbaterile au fost incheiate, isi fac aparitia studiile stiintifice. Se face o comparatie intre agrumnetele pro si contra, comparative echilibrata

Figura 1. Evoluția delocalizării

Sursa: Nussbaum B., ”Is outsourcing Becoming Outmoded?”, Business Week Online, 20 septembrie 2004

Se poate vorbi despre o strategie de delocalizare, dar delocalizarea nu este o strategie in sine. Este vorba doar de o alegere tactica de delocalizare care intervine în urma unei decizii tactice. De exemplu, externalizarea poate fi privita ca o strategie, care odata luata decizia de delocalizare, trebuie stabilit cui si unde se subcontracteaza acea activitate. In momentul în care strategia este pusa în practica, abia atunci apare decizia de delocalizare.

Tabel 2. Metode de delocalizare în funcție de strategie

Sursa: Studiul Groupe Alpha , Jean Christophe Berthod, Jack Toupet „Studiul fenomenului offshore in domeniul informatic”, 2005

1.3. Analiza din punt de vedere practic al fenomenului de delocalizare

Inceputul secolului XXI a fost marcat de problema mondializarii. Noile strategii adoptate de companii au avut ca rezultat o foarte mare dezvoltare a comertului extern cat si dezvoltarea legaturii economiilor nationale. Astfel, se acorda un avantaj pentru dezvoltarea externa si pentru organizarea globala a companiilor. Companiile transnationale isi delocalizeaza activitatile catre tarile in proces de expansiune si dezvoltare. Acest lucru se realizeaza datorita factului ca astfel sunt cucerite piete noi si sunt diminuate costurile de productie.

Unul din procesele mondializarii este delocalizarea. Acest lucru este posibil deoarece dezvoltarea schimburilor pe plan extern a produselor a fost sporit de mondializare, in prima etapa a procesului de mondializare.

Odata cu trecerea timpului, societatile au fost nevoite sa isi diminueze competitivitatea datorita aparitiei facilitatilor de a se comunica, reducerii sau chiar a disparitiei tarifelor cat si a imensei concurente de pe piata de consum. Acest lucru a fost realizat prin faptul ca au fost adoptate practicile avantajoase din tarile cu salarii scazute. Delocalizarea a avut loc ori prin aprovizionarea externa, ori prin transferarea totala sau partiala a productiei in tarile in curs de expansiune.

Se poate afirma faptul ca delocalizarea este un fenomen in continua expansiune, care da nastere mondializarii, acest fenomen fiind in stransa legatura si cu problema legata de nivelul ocuparii fortei de munca.

Fenomenul de delocalizare, in sensul sau riguros, consta in desfiintarea productiei nationale, deschiderea de noi unitati in strainatate, urmata de readucerea productiei realizate pe plan extern pentru a fi consumata la nivel national si delocalizarea spatiala a centrelor de gravitate ale grupurilor, care este legata de dinamica pietei si de modul in care se face organizarea. Luand in considerare aceste lucruri, se poate afirma ca exista o serie de motive care determina sociatatile sa recurga la delocalizare.

1.3.1 Cauzele delocalizarii

Analizand cauzele pentru care societatile sunt determinate sa aleaga delocalizarea trebuie sa avem in vedere motivele care duc la luarea unei astfel de decizii. In primul rand companiile urmaresc obtinerea unui profit substantial, cu costuri salariale minime, costul salarial nefiind singurul aspect al delocalizarii. Alte motive care determina delocalizarea in cadrul societatilor ar fi prezenta pe pietele straine si potentialul de crestere a societatii.

Cu toate acestea, delocalizarea are si efecte negative in strainatate. Aceste efecte sunt resimtite la nivelul fortei de munca in tarile de origine, dar cu toate acestea, fenomenul de delocalizare este de cele mai multe ori singura optiune pentru ca o firma sa fie salvata in momentele critice de declin.

Unul din cele mai bune exemple pentru fenomenul de delocalizare este cel al firmelor care fac parte din industria textila. Acesta si-au facut aparitia pe piata romanesca prin sistemul de lohn. Acest sistem a dus la scaderea costurilor de productie in ciuda concurentei foarte mari, ca de exemplu firmele de pe piata italiana, ducand si la scaderea somajului in micile orase in care societatile au delocalizat, fiind create noi locuri de munca.

Un al doilea exemplu il constituie delocalizarea firmlor mari precum Nike, Adidas, care comercializeaza in tari foarte dezvoltate produse fabricate in Vietnam, Estul Europei, Indonezia, China. Acestea se bazeaza pe puterea si impactul de brand, sporindu-si afacerile prin delocalizare.

Datorita faptului ca procesul de delocalizare este unul foarte complex si cu obiective diferite, il putem explica prin intermediul a cateva exemple.

scopul de a se mentine pe pietele straine poate fi un motiv al delocalizarii;

un exemplu de firma care a delocalizat este o firma americana producatoare de automobile care se instaleaza in Europa, pentru ca productia efectuata in Europa se substituie exportului efectuat pe teritoriul american;

un alt exemplu poate fi o firma franceza de imbracaminte care hotaraste sa subcontracteze toata productia unei fabrici din alta tare, unde salariile si taxele sunt mult mai mici, cum ar fi Romania sau Filipine, fenomneul de delocalizare fiind altfel interpretat, produsele fiind comercializate in alta tara, nu in cea in care sunt fabricate;

fenomenul de delocalizare poate fi si partial. Acest lucru este posibil prin achizitionarea catorva subansamble in spatiile cu salarii mici si personal calificat, pastrandu-se in acelasi timp o mica parte din procesul de fabricatie sau de cele mai multe ori montajul final in zona principalilor consumatori, unde salariile sunt mai mari. Un exemplu il constituie productia urmata de dezvoltarea domeniului de logistica.

Unul din principalele motive pentru care se produce delocalizarea este costul fortei de munca. Salariile mici determina scaderea costurilor din timpul productiei, care automat duce la scaderea preturilor produselor finale. Datorita acestui lucru, intre companii se creeaza o competitie acerba, ele putand sa faca fata, deoarece beneficiile obtinute in urma fenomenului de delocalizare sunt folosite pentru marketing si publicitate. Diferentele salariale fac ca firmele care delocalizeaza sa isi permita obtinerea de avantaje in productie cat si o competitivitate mare in privinta preturilor.

Gradul inalt de calificare a fortei de munca reprezinta un alt factor al fenomenului de delocalizare. Firmele din tarile dezvoltate prefera sa delocalizeze deoarece munca de executie nu mai este productiva si rentabila. Astfel se adopta teoria ricardiana a avantajului comparativ.

Printre factorii delocalizarii mai intalnim si masurile incitative ale statelor in curs de expansiune. Tarile care sunt in curs de expansiune adopte diferite masuri pentru a atrage investitorii straini. Printre eceste masuri se numara dispozitiile juridice care usureaza transferurile financiare sau beneficiile fiscale, ca de exemplu in Taiwan nu exista impozit pe profit. O alte masura ar fi tarifele vamale, ca de exemplu in UE si Tailanda nu se achita taxe vamale la import in cazul regimului de admitere pasiva.

1.3.2. Influenta si implicarea autoritatilor in procesul de delocalizare

Datorita amplorii pe care fenomenul delocalizarii o detine in economia mondiala si globala, acesta a devenit un factor important in plitica economica. In SUA, a fost adoptata o solutie mult mai drastica si anume legea din 2004 care interzice sistemului public sa colaboreze cu societati care delocalizeaza, astfel institutiile statului nu mai pot acorda executarea a diferite proiecte societatilor americane care subcontracteaza executina pe plan extern. De-a lungul timpului au mai fost propuse contra delocalizarii in aproape 30 de state din SUA, toate fiind pe fond politic, cat si pentru industrie si piata muncii.

Se poate afirma ca prin fenomenul de delocalizare se produce o rationalizare a aparatului productiv si o stimulare a cererii. Daca definim delocalizarea pe termen scurt putem spune ca aceasta semnifica o crestere a somajului si scaderea consumului, prin faptul ca se produce o dezindustrializarea, pretul produselor nescazand neaparat, ci datorita costurilor ascunse ale acestui fenomen cat si datorita firmelor mari care prefera sa aloce profitul actionarilor, decat sa faca ceva in senul de a investi. Daca ne referim la delocalizare pe termen lung, aceasta presupune dependenta fata de economiile mai putin stabile.

Exista anumite pareri ale diversilor economisti care indica faptul ca deocalizarea ajuta la redistribuirea resurselor spre diverse activitati mai profitabile si asigura competitivitatea firmelor mari, acestea folosind profitul obtinut datorita delocalizarii pentru infiintarea, crearea si mentinerea unor noi locuri de munca in tara de provenienta si pentru noi investitii, menajele consumand mai mult din cauza scaderii preturilor la produsele fabricate in strainatate.

Fenomenul de delocalizare nu este folosit doar pentru ca nivelul costurilor care implica productia sa scada, ci si pentru patrunderea pe diferite piete noi. Referitor la atitudinea autoritatilor fata de rezultatele produse de delocalizare, exista mai multe pareri si opinii. Unul din elementele comune este somajul si faptul ca guvernul trebuie sa faca ceva in acest sens.

Rezultatul delocalizarii si al economiei nefavorabile este somajul, dar acesta este si rezultatul unei evolutii economice planetare in care are loc mondializarea pietei muncii. Din punct de vedere tehnic este imposibil de estimat care sunt consecintele delocalizarii, afirma Jean Arthuis. Acesta aduce ca argumente urmatoarele:

explicarea procesului recesiune-mutație: este aproape imposibil de distins efectele care stau la baza crizelor sectoriale de efectele care stau la baza competiției externe;

lipsa unor referințe indiscutabile: nu se poate spune ca s-ar fi produs pe piața muncii dacă delocalizarea nu isi facea aparitia;

greutatea de a stabili o ipostaza concisa, un flux net (flux net care se calculeaza prin diferenta dintre pierderea locurilor de munca si crearea unor nou locuri de muncă): fenomenul de delocalizare a sporit creearea de noi locuri de munca in cadrul societatilor, fiind favorizate exporturile.

Facand o comparatie intre pierderile locurilor de munca din diferite regiuni, putem afirma ca efectele fenomenului de delocalizare poti fi masurate.

Intre anii 1970 si 1999, in cadrul Uniunii Europene numarul locurilor de munca care au fost pierdute a atins cifra de 6 milionae, in comparatie cu 600.000 locuri de munca pierdute in SUA. In aceeasi perioada in Coreea, Taiwan si Japonia au fost create aproximativ 6.6 milioane de locuri de munca.

Una din solutiile care ar duce la rezolvarea acestei probleme ar putea fi cresterea salariilor, urmata de reducerea incalcarii legii si instalarea unei politici de formare. In incercarea de a reduce incalcarea legilor, guvernele pot adopta trei directii:

sporirea cererii locurilor de munca care nu necesita personal calificat: locurile de munca din institutiile publice si cele subventionate se pot utiliza ca metoda pe termen scurt, deoarece ele nu corespund unei alocări oprime din punct de vedere al politicii fiscale pe termen lung;

formarea si educarea: dacă guvernele țărilor din OCDE ar reduce educația și formarea și ar scădea oferta de locuri de muncă necalificate, grija privind dispariția locurilor de muncă cu calificare minima ar fi din ce in ce mai mica;

realocarea veniturilor: dacă fornarea si educarea nu reprezintă o soluție pe termen scurt, consecințele sociale asupra clasei cu salarii foarte mici este in continuare prezenta. Astfel, o cale de urmat pentru reducerea incalacarii legilor ar fi marirea salariilor pentru angajatii cu salarii foarte mici. Dificultatea în acest caz este de a evita apariției dezinteresul de a mai lucra. În consecința, politica fiscală (în special impozitele pe salarii) trebuie sa fie una graduală și sa țină cont și de costurile aplicării ei.

1.3.3. Structura organizatiilor care opteaza pentru delocalizare

Datorita faptului ca fenomenul de delocalizare implica costuri ridicate pentru cercetarea de piata, a furnizorilor locali, implementarea unei modalitati de comunicare, diverse investiti care sunt necesare, etc., fenomenul delocalizarii este adoptat de catre firmele mari si medii, firme cu peste 150 de angajati si care au productie foarte mare.

Un exemplu il reprezinta firma Nike, care este o multinationala care reda foarte clar acest fenomen de delocalizare. Nike isi muta productia in tari care sunt in curs de expansiune, iar profitul ce se obtine arata impactul pe care delocalizarea il are asupra strategiei firmei. Lasand la o parte profitul obtinut si ceea ce tine de financiar, mutinationala Nike are angajati pe tot globul, mai ales in Asia, acesta fiind locul unde se produce aproximativ 99%, acesta fiind cel mai mare avataj al firmei. In anul 2002, Nike detinea 22. 700 de salariati, acest lucru fiind posibil datorita fenomenului pe care l-a adoptat, si anume delocalizarea. De-a lungul timpului, compania a fost invinuita de abuzuri fata de angajati, datorita salariilor scodate cat si a tratamentelor pe care le acorda angajatilor.

Datele furnizate de Biroul Internațional de muncă indica ca inca sunt incalcate regulile privind conditiile de munca, desi au fost impuse o serie de norme privind conditiile de munca. Compania Nike a fost invinuita ca exploateaza angajatii, costurile care implica forta de munca fiind doar de 1% din pretul de vanzare al produselor. Unul din cele mai mari scandaluri in ceea ce priveste multinationala Nike se regaseste in Filipine, atunci cand Biroul Internațional de Muncă a depistat ca angajatii munceau 60 de ore pe saptamana si nu 35 de ore cum este legal. Un alt scandal a fost provocat de faptul ca au fost descoperiti copii care lucrau pentru compania Nike, in special la fabricarea mingilor de fotbal Nike.

Analizand tari precum Franta si Germania descoperim ca acestea folosesc metode strategice interesante. Firmele din Germania nu dispun de un avantaj comparativ din perspectiva disponibilității forței de muncă. Acestea au inceput sa delocalizeze incepand cu anii 50, in Estul Europei, abordand o legatura stransa cu firmele subcontractate din tarile in curs de expansiune, folosind in cea mai mare masura angajati germani, reusinf astfel sa gaseasca un echilibru intre fenomenul de delocalizare si calitatea produsului finit. Incepand cu anii 80, in Germania delocalizarea firmelor de textile nu mai are aceeasi influenta si amploare, iar cauzele acestui fenomen devin din ce in ce mai strategice, fiind urmarita ocuparea pietelor din tarile in care exista automatizarea producției.

Tot in aceasta perioada firmele din Franta isi grabesc tehnicile de delocalizare, fiind adoptate diferite modalitati, tinandu-se cont de dimensiunea firmei, de gradul de adaptare si de gradul de concentrare a distributiei. Din aceasta cauza, fenomenul de delocalizare apare oarecum fortat din aval spre amote.

Desi greu de crezut, printre firmele care delocalizeaza se numara si firmele de lux, mai ales cele care produc haut de gamme“, cu un flux de productie lent, adica doua mari colectii pe an, care pentru productie doresc mana de lucru foarte scumpa. Din punct de vedere psihologic, delocalizarea implica foarte multe sensuri. Acest lucru produce diferite interepretari, adesea care nu au nicio legatura cu fenomenul, fiind si sporite pe plan politic si media. Un numar foarte mare de tari au adoptat fenomenul de delocalizare, in special delocalizarea prin externalizare externalizare (offshore-outsourcing).

Fenomenul delocalizarii a fost atat de discutat datorita impactului pe care l-a vut asupra fortei de munca, acest aspect fiind cel mai important atunci cand se vorbeste despre delocalizare. Unele studii arata ca delocalizarea a dus si duce la pierderea a numeroase locuri de munca in tarile de origine, dar in ultimul timp au fost efectuate numeroase studii care vor sa inlature mitul impactului negativ referitor la forta de munca.

Unele studii care sunt pro fenomenului de delocalizare se bazeaza pe ideea ca proiectele offshore sunt proiecte care ar fi putut lua nastere in tarile de orgine si nu in alte tari.

Delocalizarea trebuie privita ca fiind un mod de reducere a costurilor si nu de sporire a profiturilor. Ideea acestei interpretari este ingenioasa si are specificul sau: offshore-outsourcing-ul presupune un control mai amanuntit, iar pentru aceasta companiile trebuie să aibă oameni calificati, care să detina cunostinte legate de funcțiile externalizate în străinătate, care să fie capabili să gestioneze comunicarea între echipe provenind din culturi diferite, vorbind limbi diferite. Astfel se scot noi locuri de munca, cu o mare valoare adăugată.

Totusi, fenomenul delocalizarii este vazut ca o amenintare pentru angajatii din tarile dezvoltate, acesta tinzand sa ajunga la toate sectoarele economice.

Din punctul de vedere al celor din tarile destinatie in care delocalizarea tinde sa ajunga, dezbaterile sunt mai cumpatate. Companiile pun la dispozitie locuri de munca unei game vaste de salariati din punct de vedere al calificarii: de la sistemele lohn, call centere, ajungand la posturi de programatori. Pana se ajunge la reducerea somajului, delocalizarea implica si investitii.

In tara noastra, offshore-ul este definit prin numarul foarte mare al companiilor, in special a mircointreprinderilor si IMM-urilor. In Romania, investitia propriu-zisa a unei companii este redusa ca valoare, dar investitiile straine au crescut considerabil in ultimul timp. Un exemplu elocvent este Italia, care si-a facut prezenta in Romania printr-un numar destul de mare de microintreprinderi.

In Romania nevoia de investitii straine reprezinta o necesitate, datorita efectelor benefice asupra economiei romanesti, dar si datorita faptului ca tara noastra doreste sa fie in rand cu tarile dezvoltate din punct de vedere economic cat si cu cele care doresc sa iasa din sfera izolarii. Aceste investitii sporesc deschiderea economiei spre exterior si fac ca Romania sa aiba loc pe scena economiei mondiale.

FENOMENUL DE MIGRATIE INVERSA

2.1. Definirea si aprofundarea notiunii si a fenomenului de migratie inversa

Uniunea Europeana acorda un interes deosebit in sustinerea si dezvoltarea, dar si in sustenabilitatea proiectului de revenire in tarile de origine a migrantilor, care pune accentul tot mai des pe sustinerea si elabrarea unor politici publice la nivel european, ce vin in sprijinul tarilor care se confurnta cu fenomenul de intoarcere acasa a persoanelor migrante. In acest sens, exista din ce in ce mai multe studii si cercetari cu privire la fenomenul de reintoarcere in tarile de origine a persoanelor migrante.

In Romania, au fost relativ destule cercetarii in domeniul generic al fenomenului de migratie, prin care diversi autori si cercetatori au studiat acest fenoment existent din Romania, in care s-a cercetat migratia circulatorie ca strategie de viata, lumile sociale ale migratiei romanesti in strainatate, accesul la piata muncii inalt calificate, etc.. Referitor la cercetarea si studierea fenomenului de migratie inversa sau reintoarcerea in tara de origine a migrantilor, se poate observa ca cercetarile stiintifice si studiile in acest domeniu nu sunt chiar atat de multe, acesta fiind un fenoment relativ aparut nou, care trebuie aprofundat atat de cercetatori din domeniu, cat si de colaborarea tuturor factorilor implicati, precum autoritatile publice centrale, autoritatile publice locale, dar si organizatiile nonguvernamentale, care pot oferi asistenta de specialitate in acest domeniu si isi pot aduce aportul prin expertiza lor.

Literatura de specialitate abunda de studii si cercetari in domeniul migratiei, din punct de vedere al deciziilor persoanelor de a emigra catre alte tari, de a isi pregati plecarea catre alte tari, la calatoria propriu-zisa dintre tara de origine si tara de destinatie, de acomodarea in tara de destinatie si nu prea dau atentie si fenomenului de reintoarece in tara de origine a persoanelor migrante. Fenomenul de migratie inversa sau reintorcere in tara nu a fost abodat suficient pana in prezent, datorita faptului ca decizia persoanelor de a se intoarce in tara de origine este pusa pe seama unor decizii ale migrantilor generate de neacomodarea in tara de destinatie, de dificultatile pe care acea persoana le intampina in invatarea limbii din acea tara, etc.. Totusi, studii existente in acest domeniu, indica faptul ca procesul de reintoarece in tara de orgini nu este unul tocmai lin (Black și alții, 2003, 2004; Kilic și alții, 2009).

Persoanele migrante nu sunt suficient de bine informate cu privire la modificarile si transformarile pe care pot sa le regaseasca in tara sa de origine, in momentul reintoarcerii acestora, chiar si daca comunica foarte des cu membrii familiei, prieteni sau cunostinte din tara de origine. Totusi, o persoana migranta care se intoarce acasa dupa o buna perioada de timp, de peste 5 ani, trebuie sa fie constienta si bine informata asupra faptului ca tara de origine s-a schimbat, deoarece orice tara se afla in plina schimbare si dezvoltare, iar astfel asteptarile sale de la societate, dar si asteptarile societatii fata de persoana migranta poate fi diferita fata de momentul in care a plecat din tara.

Analizand literatura de specialitate din domeniu, regasim unele studii si cercetari cu privire la revenirea romanilor migranti din tari ca Spania si Italia. Un studiu important a fost realizat de MetroMedia Transilvania in anul 2007, intitulat „Comunitatea romaneasca in Italia: conditii sociale, valori, asteptari”, prin care au fost identificate ca si rezultate faptul ca unul din trei romani migranti intentioneaza sa se intoarca din Italia in Romania. Totusi, aceste studii nu au fost replicate in mai multe tari, acolo unde exista comunitati importante de romani pentru a identifica nevoia si dorinta acestora de a se reintoarce in tara.

Totodata, nu numarul de romani care se intorc in tara trebuie sa justifice nevoia de cercetare in domeniu si interesul pentru elaborarea a unor politici publice, ci dorinta cercetatorilor, specialistilor, autoritatilor publice centrale si locale, a organismelor neguvernamentale, de a se implica in acest fenomen cu scopul elaborarii unor politici publice pentru reintoarcerea romanilor in tara, precum si pentru identificarea si propunerea unor solutii viabile de a ii atrage pe acestia in tara.

Fenomenul de migratie poate prezenta diferite forme, datorita deciziilor care stau la baza alegerii oamenilor de a migra.

In prezent, notiunea de migratie difera fata de intelesul ei din trecut, datorita evolutiei acesteia din punct de vedere al factorilor care o determina, cel mai important factor al migratiei ramanand in continuare acela de bunastare, de a avea o viata mult mai buna si mai calitativa.

Fenomenul de migratie inversa a devenit un subiect foarte important in principial datorita crizei economice din 2007, datorita cresterii preturilor si datorita pierderii in masa a locurilor de munca. Comparand fenomenul de migratie inversa cu fenomenul de emigratie se poate constata faptul ca emigrarea este determinata de bunastare, de aspiratia la viata mult mai buna si mai calitativa, de conditiile mult mai bune din tara de destinatie fata de tara de origine, in timp ce migratia inversa este determinata de o decizie a persoanei emigrante, in urma unui context nefavorabil socio-economic din tara de destinatie si/sau in urma unui context favorabil socio-economic din tara de origine (de intoarcere), context care a avut un rol determinant in luarea acestei decizii in randul persoanei migrante.

Fenomenul de migratie inversa poate fi privit si ca o cauza generata de un migrant, care a esuat in tara in care a fost, fiind totodata puternic legat de tara de origine, dar chiar si in urma inregistrarii acestui exec, exista persoane migrante care nu vor sa se intoarca definitiv in tara de orgine.

Migratia inversa este foarte importanta atat pentru tara de origine a migrantului, cat si pentru tara de destinatie a acestuia, datorita principalului factor care il determina pe migrant sa se reintoarca in tara de origine, acesta fiind esecul bunastarii migrantului in tara de destinatie, dupa cum arata primele studii in domeniu si care indica faptul ca migrantul nu reuseste sa identifice si sa ocupe un loc de munca, fapt care il determina sa ia decizia de a se intoarce in tara de origine. De asemenea, o alta cauza importanta care sta la baza fenomenului de migratie inversa este cel al atasamentului migrantului fata de taramurile nationale de origine si fata de familie si prieteni.

Un alt factor important in cresterea fenomenului de migratie inversa este si criza financiara care a avut loc in 2007, care a avut implicatii asupra pierederii masive de locuri de munca, cresterii preturilor, inchiderii unor firme.

In Spania, acolo unde exista o importanta comunitate de romani s-a constatat ca doar un procent de 15% dintre persoanele de peste 45 de ani impliniti, vor sa se intoarca in Romania.

In prezent, multi dintre romani aleg sa se intorca in tara, din varii motive. Desi unii au revenit cu un capital pe care l-au strans pe tot parcursul acelei sederi din tarile straine, au revenit in Romania, unde au deschis o afacre proprie, dar lovindu-se de o birocratie iesita din comun, de un grad ridicat de coruptie la orice nivel, de lipsa unor facilitati fiscale care sa vina in ajutorul lor, nu au avut succes in ocuparea pe cont propriu si in reusita afacerii sale, astfel asteptarile lor atunci cand au decis sa se intoarca in tara au fost spulberate, iar ulterior au decis sa se intoarca iar in strainatate.

Desi romanul este o persoana cunoscuta pentru capacitatea sa de a se adapta in orice conditii si oriunde, in propria tara, multi dintre acestia au inregistrat esecuri in incercrea de a se adapta.

Odata ce migrantul roman a trait o buna perioada de timp in alta tara, acolo unde exista servicii impecabile, nu exista un grad ridicat de coruptie, unde antreprenoriatul este sustinut, in mod evident si clar, in momentul reintarcerii lui in tara s-a lovit de o alta cultura si a inregistrat un esec in incercarea sa de reusita.

Romanii care se reintorc in tara prezinta trei tipuri de motivatie:

Pensia comunitara: aceasta motivatie se regaseste in randul persoanelor care au indeplinit pragul minim de cotizare necesar pentru primirea unei pensii comunitare, iar astfel se pot intoarce in tara, la familiile lor si sa traiasca cu aceasta pensie, avand un confort suficient pentru propria existenta;

Ajutoarele sociale: aceasta motivatie se regaseste in randul persoanelor majoritare reprezentate de etnie roma, care emigrau din Romania in alte tari pentru a trai din ajutoarele sociale din acele tari, ajutoare sociale care erau mult mai mari fata de cele din Romania, dar care acum au inceput sa se reduca consistent, chiar si la nivelul celor din Romania in unele tari;

Fenomenul de migratie dinspre tarile musulmane catre Europa: odata cu inregistrarea cresterii fenomenului de migratie a persoanelor siriente, irakiene, catre tarile dezvoltate din Europa, decizia romanilor de a se reintoare in tara este din ce in ce mai mare, datorita faptului ca persoanele migrante din tarile musulmane reprezinta o forta de munca mult mai ieftina fata de forta de munca reprezentata de persoanele romane, iar astfel acele persoane vor fi preferate in dauna romanilor, datorita costului mult mai redus cu forta de munca pentru tarile care ii primesc, cost redus care va genera un profit superior pentru piata muncii.

Exista un trend la nivel european acela de inlocuire a asistentei sociale cu masuri active de combatere si reducere a gradului de neocupare, precum si masuri active de integrare si reintegrate pe piata fortei de munca.

Pentru a adopta acest trend existent deja la nivel european, guvernele trebuie sa identifice solutii prin care sa permita anumite facilitati sporite angajatorilor, care pentru angajarea unui numar de migranti sa poata beneficia de anumite facilitati fiscale.

Exodul fortei de munca slab pregatite si calificate va continua intr-un trend ascendent, datorita migratiei dinspre tarile musulmane, astfel desii romanii erau slab platiti in tarile din afara Romaniei, odata cu aceasta forta de munca ieftina dinspre tarile musulmane, acestia vor fi nevoiti sa se reintoarca in Romania.

Analiza fenomenul de migratie inversa, putem spune ca Romania va inregistra beneficii de urma reintoarecerii romanilor in tara, datorita urmatoarelor considerente:

Persoanele care se reintorc in tara au o bogata experienta europeana din punct de vedere personal si profesionala;

Persoanele care se reintorc in tara vor aduce cu ele un capital financiar important, pe care l-au strans in tarile in care au fost, pe perioada sederii lor.

Persoanele care se vor reintoarce in tara, unele dintre ele sunt foarte bine pregatite si calificate

Persoanele care se reintorc in tara, prin aportul de capital financiar pe care il aduc pot face investitii, care se vor regasii intr-o crestere economica la nivel local, regional si national;

Persoanele care se reintorc, se vor intoarce cu toata familia plecata in strainatate, astfel avand o implicatie pozitiva asupra echilibrarii factorilor demografici;

Persoanele care se vor reintoarce in tara vor aduce o noua mentalitate si vor aduce un know-how important si inovator, dobandit peste hotare.

Persoanele care se vor reintoarce in tara trebuie sa beneficieze in mod real de ajutor de reintegrare, precum:

Consultanta, asistenta si servicii de specialitate pentru initierea, demararea si dezvoltarea unei afaceri, inclusiv prin facilitarea accesarii unor linii de credit sau produse bancare pentru sustinerea dezvoltarii de start-up-uri;

Dezvoltarea de programe guvernamentale sau programe pentru accesare de fonduri europene in vederea dezvoltarii de start-up-uri;

Consultanta, asistenta si servicii de specialitate psihologice si de orientare scolara pentru familiile si copii reintorsi in tara. Sistemul de invatamant romanesc este diferit fata de sistemul de invatamant din alte tari, iar unii copii se pot lovi de bariere precum cele de tip moral, cele de limba, sau emotionale datorita adaptarii la un nou mediu, iar astfel ar trebui sustinuta dezvoltarea si construirea de noi unitati de invatamant, precum crese, scolii, licee, pentru a prelua astfel copii si elevii reintorsi in tara.

Sustinerea dezvoltarii si cresterii calitatii serviciilor din scoli, spitale, administratiile publice central si locale si scaderea gradului de coruptie.

2.2. Oportunitati pentru romanii care se reintorc in tara

Romanii care se reintorc in tara pot beneficia de oportunitatile de finantare si dezvoltare a unor afaceri atat in mediul urban, cat si in mediul rural.

Mai mult, in anul 2016, Romania a avut deschis un apel de proiecte special dedicat romanilor care se pot intoarce din Diaspora, prin lansarea Programului Operational Capital Uman (POCU) 2014-2020, a apelului de proiecte intitulat „Diaspora Start Up”, care a avut o alocare financiara de 30.000.000 euro, cu o acoperire regionala nationala si prin care persoanele care se reintorc in tara pot accesa pana la 40.000 euro per planul de afaceri pentru a isi infiinta si desfasura o activitate independenta, pe cont propriu in Romania.

Acest apel de proiecte a fost lansat prin justificarea faptului ca ultima criza economica a avut ca efect cresterea ratei de inchidere a afacerilor mici si cu istoric redus de functionare din Romania, inregistrand astfel un procent de 18% in 2009 si un procent de 14,2% in 2010. Criza economica inregistrata in Romania, a avut implicatii negative in mediul de afaceri din Romania, determinand o scaderea cu 13,10% a acestora pe perioada crizei economice.

Romania are o densitate foarte mica de afaceri, comparativ cu densitatea afecerilor din celelalte tari membre din Uniunea Europeana. Problemele la nivel national identificate sunt:

lipsa finantarilor;

lipsa sustinerii antreprenorilor in fazele esentiale ale ciclului de viata al intreprinderilor si al cresterii acestora;

lipsa sustinerii unor noi oportuitati de afaceri in era digitala;

greutatea poverii reglementarilor fiscal, lipsa culturii antreprenoriale, lipsa sprijinului in exploatarea, sustinerea si dezvoltarea ideii de afaceri;

Nevoile de baza identificate la nivel local, regional si national sunt reprezentant de:

lipsa oportunitatilor de finantare la etapa initiala, de start-up, care sunt insuficiente, iar volumul de investitii ale fondurilor cu capital de risc este foare redus si piata de capital este subdezvoltata;

lipsa asocierii intre IMM-uri;

densitatea redusa a IMM-urilor;

lipsa colaborarii intre mediul privat si institutele de Cercetare – Dezvoltare;

lipsa cooperarii intre companii si universitati;

lipsa comunicarii interne a actorilor din mediul de afaceri;

parteneriate inexistente intre intreprinderi si Autoritati ublice central si autoritati publice locale;

lipsa unei dezvoltari a culturii antreprenoriale;

problema indicata si in analiza SWOT a Strategiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca;

problema mobilitatii reduse a fortei de munca, care se regaseste si in problemele enuntate de Strategia Nationala Pentru Competitivitate 2014-2020, demonstrata prin lipsa unei mase critice de IMM-uri;

In anul 2014, conform recensamantului din Italia, erau aproximtiv 1.131.839 romani, iar in 2016 conform datelor statistice oferite de STATEC, in Luxemburg comunitatea romaneasca era de aproximativ 3.833 persoane. In anul 2012 conform Biroului National de Statistica in Marea Britanie erau 101.000 romani, in timp ce in 2015 a fost estimat un numar de 220.000 romani, cei mai multi fiind rezidenti in Londra. In anul 2011 conform recensamantului din Serbia erau 29.332 romani, cei mai multi fiind in Alibunar (Banatul de Sud) si in Varset (Vrsac), in 2004 conform statisticii in Ucraina erau 338.427 romani, din care erau 181.800 romani in Regiunea Cernauti, 32.152 romani erau in Regiunea Transcarpatia si 724 de romani in Regiunea Odesa, iar in anul 2004 conform recensamantului din Republica Moldova, erau inregistrati 71.327 romani, cei mai multi dintre acestia fiind in Municipiul Chisinau.

Conform Sondajului Eurobarometru privind „Atitudinea fata de educatie si Formare Profesionala”, realizat de Comisia europeana, aproximativ jumatate dintre respondenti considera că educatia și formarea profesionala nu stimuleza crearea de întreprinderi mici, în timp ce 36 % cred că aceasta stimuleza crearea de intreprinderi. Mai puțin de o jumatate (48%) dintre toți participantii cred că educatia și formarea profesionala încurajeaza atitudinile economice, în timp ce 30% afirmă contrariul. O mare majoritate susțin că educatia și formarea profesionala contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea economica (83%) și că joacă un rol în reducerea șomajului (76%). 80 % dintre respondenti sunt de acord că educarea și formarea profesionala contribuie la calitatea serviciilor din țările lor. Conform Comisiei Europene, pentru a reveni la cresterea economica si la nivelul scazut al somajului, Europa are nevoie de intreprinzatori/antreprenori.

Conform Eurobarometrului Antreprenorial 2012, in ultimii 3 ani, proporția cetățenilor europeni dornici să nu mai aibă alt șef decât propria persoana scăzut de la 45% la 37%. Scăderea este data de perspectiva mai puțin promițatoare pentru întreprrinderi, cauzate de criza economica actuală.

Efectele negative pe care le are nesolutionarea acestor probleme asupra persoanelor din Diaspora sau a celor care se gandesc sa migreze catre alte tari, sunt acelea de crestere a fenomenului de emigrare, excludere sociala (pentru persoanele cu dizabilitati, persoanele de etnie roma, persoanele casnice, etc.), astfel persoanele cu dizabiltati, persoanele casnice, pers de etnie roma fiind excluse din a accesa masuri de ocupare performante, inregistrandu-se totodata, o crestere a gradului de discriminare si de marire a barierelor de ordin moral in societate si de ordin etnic, acela de crestere a gradului de saracie, crestere a somajului neinregistrat (in cazul persoanelor inactive, precum studentii si persoanele casnice), cresterea ratei somajului, cresterea ratei de neocupare, cresterea numarului de asistenti sociali, stagnarea nivelului de educatie, ce va avea implicatii in piata fortei de munca care va fi una slab pregatita si la un declin economic general. Consecintele nesolutionarii acestor probleme se vor regasi si in urmatoarele generatii care vor veni, deoarece in loc sa aibe un model, un exemplu de bune practici dupa care sa se ghideze in viata, prin care sa se promoveze importanta educatiei in viata personala, sansa de a reusii in propria tara, in tara de origine, vor avea un model in familie de persoane slab pregatite, de persoane care emigreaza catre alte tari in vederea realizarii personale si profesionale, cultivandu-se astfel o mentalitate neproductiva si astfel optand pentru plecarea spre alte tari din afara Romaniei, in cautarea bunastarii si a unei vieti calitative superioare.

Prin logica interventiei Programului Operational Capital Uman 2014-2020, Romania si-a asumat un indicator de 3.066 persoane care beneficiaza de sprijin pt deschiderea unei afaceri, din care someri, inactivi si angajati, inclusiv persoane care desfasoara o activitate independenta, un indicator de 1.533 locuri de munca noi create si existente, un indicator de 2.147 IMM-uri noi create si functionale, un indicator de 920 microintreprinderi si IMM-uri care beneficiaza de sprijin acordat IMM-urilor deja infiintate cu vechime mai mica de 1 an si 8.519 noi locuri de munca create si existene ca urmare a sprijinului primit de IMM-uri la 6 luni dupa terminarea acestuia.

De asemenea in 2017, Romania se pregateste sa sa lanseze un nou program guvernamental, ce va determina stimulare infiintarii de noi intreprinderi mici si mijlocii prin Programul “Start-up Nation Romania”, prin care solicitantii pot beneficia de maximum 200.000 lei (aproximativ 44.000 euro), adica un procent de 100% din valoarea proiectului.:

De asemenea, in anul 2016, Guvernul Romaniei a aprobat o hotarare de guvern care vine si in sprijinul persoanelor care vor sa munceasca si care vor sa se reintorca in Romania, acordand o prima de instalare de 12.500 lei, romanilor care se incadreza in urmatoarele categorii:

– Someri din zone defavorizate care isi gasesc de lucru in alt oras (min. 50 de km distanta);

– Angajati care se muta in zone defavorizate;

– Tinerii fara educatie si fara loc de munca;

– Romanii din strainatate care se intorc sa lucreze in tara (plecati la munca in strainatate de minim 36 de luni);

Totodata, romanii care se intorc din strainatate se pot instala in mediul rural si pot decide sa investeasca in dezvoltarea mediului rural prin sustinerea dezvoltarii unei afaceri agricole sau non-agricole in mediul rural, in domenii precum, modernizarea exploatatiilor agricole, instalarea tinerilor fermieri, cresterea valorii adaugata a produselor silvice si agricole, activitati non-agricole in mediul rural, activitati de tip agroturistic, etc.., precum:

Submăsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole

Submăsura 4.2 – Sprijin pentru investiții în prelucrarea/ comercializarea și/ sau dezvoltarea de produse agricole

Submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri

Submăsura 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale

Submăsura 6.3 – Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici

Submăsura 6.4 – Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole

Revenirea romanilor din Diaspora inapoi in tara si cresterea astfel a fenomenului de migratie inversa, depinde de multi factori, printre care si dezvoltarea socio-economica a Romaniei, de politicile publice emise si adoptate de Romania, de facilitatile acordate persoanelor care se reintorc in Romania, precum si de oportuitatile oferite acestora, in scopul asigurarii bunastarii si a calitatii vietii superioare.

SECTORUL AGROALIMENTAR

3.1. Analiza potentialului agriculturii ecologice

Notiunea de agricultura ecologic se regaseste in literatura de specialitate a fi atribuit agriculturii organice, dar si agriculturii biologice. Pe teritoriul Uniunii Europene, toate cele 3 notiuni sunt premise si sunt recunoscute. Totusi, in tari precum Marea Britanie, Malta, Irlanda se foloseste preponderent termenul de agricultura biologica, in timp ce in tari precum Romania, Lituania, Spania, Ugaria si altele, se foloseste preponderent termenul de agricultura ecologica, in conformitate cu Regulamentul 889/2008 al Comisiei.

In literatura de specialitate regasim faptul ca in tari dezvoltate precum Germania, Spania, Cehia, Slovacia se utilizeaza ambele termene.

Cea mai importanta activitate desfasurata de om a fost agricultura inca din urma cu foarte multi ani, iar dezvoltarea si aparitia agricuturii ecologice se suprapune in mare masura cu periuoada dezvoltarii agriculturii clasice.

Fermierii s-au lovit cu foarte multe probleme de-alung-ul timpului, care au inflentat atat dezvoltarea agriculturii, dar si a sectorului pomicol.

Singurul avantaj si dezavantaj totodata, care poate fi mentionat si care nu poate fi controlat este faptul ca agricultura depinde in mod direct de mediul inconjurator, de temperatura, de situatia vremii. In perioada 2001-2010, in urma cercetarilor stiintifice asupra studiilor realizate in domeniu, s-a constatat faptul ca in Romania temperaturile medii anuale au inregistrat o crestere aproximativa cuprinsa intre 0,4% si 0,6%, iar aceasta crestere are influenta asupra cantitatii precipitatiilor si asupra dezvoltarii plantatiilor si exploatatiilor agricole.

Scopul principal al agriculturii ecologice este producerea si obtinerea unor produse agroalimentare naturale, cu un bogat continut de vitamine, minerale si compusi biologici activi, care vin in sprijinul sanatatii corpului omenesc, fara utilizarea unor susbstnte interzise sau aditivi, care pot afecta sanatatea omului, avand in vedere o practica ce presupune si respecta principiul de dezvoltare durabila, asigurand protejarea mediului inconjurator, in scopul cresterii productivitatii. Practicarea agriculturii ecologice este una relativ usoara si indicata, chair si pentru sectorul zootehnic, care presupune cresterea animalelor, deoarece gunoiul de grajd produs de catre animale, poate fi folosit ca ingrasamant natural pentru fertilizarea solului unde se produce mancarea pentru aceste animale, astfel creandu-se un ciclu al agriculturii biologice de la obtinerea hranei pentru animale pana la cresterea animalelor in sistem ecologic.

Notiunea de ferma ecologica are la baza utilizarea si respectarea unui ciclu biologic, care curpinde atat folosirea ingrasamantului biologic natural, folosirea unor seminte pentru rasad de asemenea ecologice, cultivarea si obtinerea plantelor ecologice, fara a se intervenii din exterior asupra ciclului de crestere sau de protectie impotriva daunatorilor.

Agricultura ecologică, presupune pe langa utilizarea ingrasamantului natural si alte elemente si tehnici importante zum ar fi:

Asolamentul rotației culturilor, cel mai recomandat fiind cel cu leguminoase;

Lucrarea în condiții cât mai adecvate a solului și cât mai la suprafață;

Folosirea îngrășămintelor ecologice naturale;

Folosirea unor produse ecologie pentru combaterea dăunătorilor plantelor;

Agricultura ecologica reprezinta un sector de nisa care nu este inca suficient dezvoltat si exploatat, a carui scop si obiectiv principal este de a produce alimente cat mai naturale, sanatoase si curate, in concordanta cu principiile dezvoltarii durabile, protejand astfel mediul inconjurator si al carui rezultat final este obtinerea unor produse finite, cu o valoarea adaugata superioara fata de produsele obtinute prin agricultura conventionala sau clasica.

Avand in vedere evolutia sectorului de nisa reprezentat de agricultura ecologica, se constata faptul ca in perioada de obtinere si productie se interzice utilizarea substantelor precum fertilizatori chimici si utilizarea OMG (organismelor modificate genetic), a pesticidelor, fiind incurajata folosirea ingrasamantului ntural, a procedeelor ecologice, iar in perioada de procesare si prelucrare se constata interzicerea adugarii de substante interzise, E-uri sau alte substante, accentul fiind pus pe procesarea si prelucrarea cat mai natural, autentic si cat mai traditional a produselor.

Agricultura ecologică presupune respectarea principiului de dezvoltare durabila care ofera pentru un produs obtinut si certificat ecologic o valoare adaugata mult mai mare, fata de un produs obtinut prin agricultura clasica sau conventionala si ca poate aduce prin aceasta crestere a valorii adaugate o sustinere in dezvoltarea spatiului rural romanesc, deoarece agricultura ecologica este deseori atribuita practicarii agroturismului. Agricultura ecologica aduce in prim plan valoarea produsului agrolimentar ecologic traditional, dar nu si practica obtinerii acestuia.

In Romania, conform legislatiei nationale in vigoare, controlul , inspectia, procedura si certificarea in sistem ecologic se realizeza prin organisme independente si private, organisme care au atributii de inspectie si certificare in sistem ecologic, acestea fiind aprobate si autorizate de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.), in conformitate cu Ordinul nr. 181/2012.

Producatorii, operatorii si agentii economici supusi procedurii de inspectie si certificare in sistem ecologic, care in urma controlului exercitat de catre organismelor private si independente, au indeplinit toate criteriile necesare certificarii in sistem ecologic, vor fi certificate, astfel putand eticheta produsele certificate cu mentiunea de “ecologic”. Eticheta aferenta unui produs ecologic, trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, conform legislatiei nationale, urmatoarele: numele, codul organismului independent de inspectie si certificare, precum si sigla acestuia, dar si date referitoare la productia certificata ecologic.

La nivel national se utilizeaza sigla/marc “ae”, care alaturi de sigla/marca comunitara reprezentata de “frunza cu stele”, vin in completarea etichetei produsului ecologic, pentru cresterea gradului de informare si constientizare al consumatorului final asupra metodelor de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor ecologice. Aceasta sigla/marca garanteaza consumatorului faptul ca produsul cumparat provine din agricultura ecologica si ca inspectia si certificarea acelui produs s-a realizat de catre un organism independent si privat, aprobat si autorizat de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR).

Logo-ul comunitar al Uniunii Europene pentru produsele ecologice este obligatoriu a fi pe produslele alimentare, prevederea fiind valabil incepand cu data de 1 iulie 2010, iar utilizarea acestuia ramane inca la nivel optional pentru produsele importate. In momentul folosirii logo-ului comunitar al Uniunii Europene pentru produsul certificate ecologic, pe langa acesta trebuie sa mai apara pe eticheta si tara de producere a produsului, care poate fi sub forma unei mentiuni de tipul “UE” sau “non-UE”, poate fi sub forma unei mentiuni de tipul enuntarii numelui statului in care s-a produs acel produs certificat ecologic. Prin utilizarea logo-ului comunitar al U.E., se confera dreptul de recunoastere oriunde in Uniunea Europeana a certificarii in sistem ecologic a acelui produs.

Figura nr. 2: Marca unui produs certificat ecologic

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. – www.madr.ro

3.2. Analiza pietei produselor certificate ecologic in Romania

Conform datelor statistice indicate de Eurostat si prezentate in Figura 3, Romania ocupa ultimul loc in anul 2015, intr-un clasament realizat la nivelul Uniunii Europene (U.E. – 28), din punct de vedere al suprafetei totale cultivate in sistem ecologic. Primul loc in acest clasament din punct de vedere al suprafetei totale cultivate in sistem ecologic este ocupat de Spania, cu o suprafata de 17,70%, urmata de Italia, cu o suprafata de 13,40% si de Franta cu o suprafata de 12,20%. La polul opus, ultimele trei locuri sunt ocupate de Cehia cu o suprafata cultivata in sistem ecologic de 4,3%, Grecia cu o suprafata de 3,70% si de Romania, cu o suprafata de doar 1,40%.

Figura 3. Analiza suprafetei totale cultivate ecologic la nivelul U.E.-28, in anul 2015

Sursa: EUROSTAT (http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Organic_farming_statistics#Organic_farming_statistics)

Tabel 4. Evolutia numarului agentilor, operatorilor, fermierilor care activeaza in agricultura ecologica in Romania

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

Analizand Tabelul 4, in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.), numarul operatorilor certificati in agricultura ecologica din Romania, a crescut cu 287,67%.

Figura 4. Evolutia numarului operatorilor certificati in agricultura ecologica, din Romania

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

Dupa cum se poate observa si in Figura 4, evolutia grafica a numarului operatorilor certificati in agricultura ecologica din Romania, a inregistrat un trend crescator in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.). Totodata, se poate observa ca cea mai importanta crestere a avut loc in perioada 2010-2012, cand s-a inregistrat o crestere cu 392,67%. In urmatoarea perioada, 2012-2015, s-a inregistrat o usoara scadere a numarului operatorilor certificati in agricultura ecologica, cu 21,32%.

Tabel 5. Evoluția suprafeței totale cultivata in system ecologic (ha), din Romania

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

Analizand Tabelul 5, in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.), suprafata totala cultivata in sistem ecologic din Romania, a crescut cu 34,60%.

Figura 5. Evoluția suprafeței totale cultivată în sistem ecologic, in Romania

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

Dupa cum se poate observa si in Figura 5, evolutia grafica a suprafetei totale cultivate in sistem ecologic in Romania, a inregistrat un trend crescator in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.). Totodata, se poate observa ca cea mai importanta crestere a avut loc in perioada 2010-2013, cand s-a inregistrat o crestere cu 64,82%. In urmatoarea perioada, 2013-2015, s-a inregistrat o usoara scadere a suprafetei totale cultivate in sistem ecologic in Romania, cu 18,34%.

Tabel 6. Evoluția suprafetelor cultivate in sistem ecologic in Romania, pe tipuri de culturi (ha)

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

Analizand Tabelul 6, in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.), cele mai importante culturi obtinute in sistem ecologic care au inregistrat cresteri au fost:

Suprafata cultivata cu cereal ecologice, care a crescut cu 12,64%.

Suprafata cultivata cu plante ecologice tuberculifere și radacinoase, care a crescut cu 32,35%.

Suprafata cultivata cu culturi ecologice industriale, care a crescut cu 9,97%.

Suprafata cultivata cu plante ecologice recoltate verzi, care aucrescut cu 32,06%.

Suprafata cultivata cu legume ecologice, care a crescut cu 64,78%.

Suprafata cultivata cu culturi permanente, precum vita-de-vie, care a crescut cu 259,42%.

Suprafata cultivata cu culturi permanente, precum pasuni si fanete, care a crescut cu 140,20%.

La polul opus se poate observa ca suprafata cultivata cu leguminoase ecologice a scazut cu 67,01%, dar si suprafata terenului necultivat a scazut cu 29,28%.

Figura 6. Evoluția tipurilor de culturi certificate în sistem ecologic, în România

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – M.A.D.R. (http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html)

In Figura 6, este prezentata evolutia grafica a suprafetei cultivate in sistem ecologic, pe categorii de culturi, in perioada analizata 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.).

Tabel 7. Evoluția efectivului de animale crescute în sistem ecologic, în România

Sursa: EUROSTAT (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do)

Analizand Tabelul 7, in perioada 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.), cele mai importante specii de animale crescute in sistem ecologic si a carui numar de efective a crescut au fost:

Oile, care au crescut cu 352,35%.

Albinele, care au crescut cu 22,85%.

Bovinele, care au crescut cu 45,74% pe perioada 2013-2015.

Pasarile de curte, care au crescut cu 398,79%.

Caprele, care au crescut cu 432,11%.

La polul opus se poate observa ca numarul de efective de porcine a scazut cu 73,13%.

Figura 7. Evoluția efectivului de animale crescute în sistem ecologic, în România

Sursa: EUROSTAT (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do)

In Figura 7, este prezentata evolutia grafica a efectivului de animale crescute în sistem ecologic, în România, pe categorii de specii de animale, in perioada analizata 2010-2015, conform datelor prelucrate de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.).

3.3. Analiza structurilor de cazare turistica de tip agropensiuni, cu produse certificate ecologice din România

In ultimii ani in Romania numarul operatorilor care activeaza in segmenul agriculturii ecologice a inceput sa fie din ce in ce mai mare, dar desi s-a inregistrat aceasta crestere, din punct de vedere al turismului rural, Romania inca nu a dezvoltat acest sector. Romania are la nivel national un potential turistic ridicat din punct de vedere al dezvoltarii turismului rural, cu toate formele sale, agroturism si ecoturism, dar desi beneficiaza de acest potential, acest sector nu este unul sustinut spre a se dezvolta. Totodata, se poate constata si lipsa unei imagini, a unui brand national, care sa promoveze si sa fructifice acest potential al turismului rural, aflat in stransa legtura cu agricultura conventionala si cu cea ecologica.

Totusi, la nivel national exista unele pensiuni si agropensiuni representative, in care sunt oferite turistilor produse proaspete, curate, natural, certificate ecologice, obtinute in ferma proprie aferenta pensiunii sau agropensiunii.

3.3.1. Pensiunea Tiplea

Agropensiunea Tiplea este localizată în stațiunea turistică Ocna Șugatag, fiind în apropierea orașului Baia Mare și a orașului Sighetul Marmației.

Figura 8. Logo-ul pensiunii Tiplea

Sursa: www.pensiunea-tiplea.ro

Datorită amplasării sale în centrul zonei de Maramureș, a specificului zonei, a bucătăriei tradiționale și a numeroaselor atracții turistice precum Mânăstirea Bârsană, Cimitirul Vesel, dar și a altor activități de practicare a sporturilor de iarnă sau a drumețiilor, Pensiunea Tiplea oferă servicii de cazare agroturistică la nivel național, dar și produse obtinute in mod ntural si traditional si certificate ecologic pentru proprii turiști.

Figura 8. Imagini relevante pentru pensiunea Tiplea

Sursa: www.pensiunea-tiplea.ro

Prin bucătăria tradițională, pensiunea pune la dispoziția turiștilor, mâncăruri tradiționale, specifice zonei, preparate din produse ecologice, obținute în marea parte în ferma proprie, dar și produse finite precum, dulceață, murături, siropuri, etc.

Un alt punct de atracție al aceste agropensiuni este faptul că are în proprietate o patiserie proprie, care produce la cerere produse de tipul prăjiturilor, obținute din produse ecologice, pentru diversele evenimente precum botezuri, nunți, aniversări, etc.. Totodată, aceste produse se regăsesc și la diverse târguri cu mâncăruri specifice din întreaga țară, spre a fi comercializate.

Figura 9. Produse ecologice oferite de pensiunea Tiplea

Sursa: www.pensiunea-tiplea.ro

3.3.2. Pensiunea LARIX

Pensiunea LARIX este localizata in satul SubPiatra, din Comuna Salciua, Judetul Alba, promovnd astfel potentialul turistic al raului Aries.

Peisajul zonei în care este situată Pensiunea LARIX este unul minunat, datorită rezervațiilor naturale, a mediului înconjurător, de o frumusețe extraordinară, care asigură mediul climatic perfect pentru o vacanță cu familia și atractiv atât pe plan intern cât și extern.

Figura 10. Logo-ul pensiunii LARIX

Sursa: www.larix.com.ro

Agropensiunea Larix detine in proprietate o exploatația agricolă, certificată ecologic, in care produce atat legume, carne de pui, vită și porc, cat și produse finite, precum dulceață, murături si băuturi reprezentative zonei. Majoritatea alimentelor oferite turiștilor sunt produse în ferma proprie certificată ecologic, iar altele sunt si achizitionate de la producatorii autorizati.

Figura 11. Imagini relevante pentru pensiunea LARIX

Sursa: www.larix.com.ro

3.3.3. Pensiunea Bio-Haus-Cioran

Pensiunea Bio-Haus este localizata in Transilvania, in Satul Nucet din judetul Sibiu, promovand potentialul turistic al Vaii Hartibaciului.

Produsele oferite în cadrul acestei agropensiuni sunt naturale, certificate ecologic, proaspete, obținute în ferma proprie, după rețete tradiționale.

Peisajul este unul mirific, din împrejurul pensiunii, situate la poalele dealurilor, înconjurată de pădure și fânețe. Este un loc pașnic, în care fiecare turist care vine în această zonă se poate bucura de o vacanță relaxantă, în mijlocul naturii.

Exploatația agricolă aferentă pensiunii a fost certificată în anul 2011, urmând ca în același an, pe plan local, prin asocierea mai multor producători locali, să se înființeze Asociația Biocoop, care să asigure comercializarea produselor ecologice ale membrilor săi, printr-un punct de desfacere în orașul Sibiu.

Figura 12. Logo-ul pensiunii Bio-Haus-Cioran

Sursa: www.bio-haus.ro

Ferma Bio-Haus oferă o gamă largă de produse alimentare naturale si tradiționale precum fructe și legume proaspete, plante medicinale și conserve, cele mai multe dintre ele fiind certificate și ecologic: dulceață de afine, de nuci, de cireșe, de visine, de gutui, de măceșe, zacusca, murături în saramura, siropuri (de brad, de porumb, de măceșe, etc.), bullion.

Figura 13. Imagini relevante pentru pensiunea Bio-Haus-Cioran

Sursa: www.bio-haus.ro

3.4. Analiza produselor certificate ecologice din România

3.4.1 Ouăle certificate ecologice

Fermele ecologice au la baza gospodarii ecologice pentru animale, mult mai bine organizate si in concordanta cu natura, astfel păsările având acces la aer, iarba, evitând supraaglomerarea si stresarea animalului.

Analizand literatura de specialitate, oul ecologic este superior din punct de vedere nutritional, avand proprietati digestive si dietetice foarte importante, ceea ce duce la un gust foarte bun si un aspect superior. Oul ecologic este din punct de vedere al marimii mai mare fata de cel obtinut in sistem conventional, avand un raport al albusului/galbenusului superior, iar galbenusul acestui ou ecologic are o culoare mult mai intensa fata de galbenusul oului obtinut in sistem conventional.

În literatura de specialitate, cei mai mulți autori concluzionează faptul că oul ecologic are caracteristici dietetice, digestive, fără nicio urmă de componenți nocivi. Valoarea nutritivă a unui ou ecologic este foarte ridicată, având un gust foarte savuros și un aspect excepțional.

Figura 14. Imagini relevante pentru oua ecologice

Sursa: www.google.ro/search?q=oua+ecologice

Carnea și produsele din carne certificate ecologice

Carnea si produsele din carne ecologice sunt obtinute din animale ecologice, animale care reprezinta materia prima pentru produsele finite ecologice din carne sau pe baza de carne, iar pentru obtinerea acestora, trebuie sa nu existe influente din mediul exterior, influente ce pot stresa animalele, iar astfel sa le fie permisa existenta acestora intr-un mediu cat mai natural.

Totodata, exista multe cazuri in care desi animalele vii si sacrificate sunt certificate ecologice, produsele obtinute din aceste animale, precum carnea sau alte produse finite ce sunt prelucrate si/sau procesate, nu sunt ecologice. Cel mai elocvent astfel de exemplu se regaseste in cadrul abatorizarii carnii de pasare, acolo unde in momenul sacrificarii pasarilor in abator, apa de racire poate sa nu fie ecologica, iar astfel sa se altereze calitatea ecologica a carnii de pasare.

In Romania se regasesc urmatoarele produse obtinute din carne ecologica:

Produse conserve din carne;

Produse preparate comune din carne reprezentate de produse, semiafumate, afumat, specialități, etc. Produse preparate din carne crudă și uscată reprezentată de carnații Plai, salamul de Sibiu, carnații Serbest, etc..

Produse semiconserve din carne reprezentate de semiconserve clasice cu pulpă, spată, etc..

Produse crude reprezentate de pasta de mici și cârnați proaspeți;

Figura 15. Imagini relevante pentru carne si produse din carne ecologice

Sursa: www.google.ro/search?q=carne+si+produse+din+carne+ecologice

3.4.3 Laptele certificat ecologic

Laptele ecologic obtinut intr-o gospodarie sau ferma ecologica trebuie sa corespunda tuturor cerintelor de calitate superioare, atat la nivel microbiologic, cat si la nivel senzorial, tehnologic, sanitar-veterinar si nutritional, pentru a avea o calitate superioara ce ii poate oferi un important avantaj cmpetititv.

Un fermier, operator sau un producator de lapte ecologic, poate avea un important avantaj competitive, daca are o exploatatie agricola suficienta, deoarece randamentul este unul direct proportional cu productia laptelui ecologic, cat si cu cheltuielile pentru obtinerea acestuia, inclusive cu manopera de obtinere a acestuia.

Figura 16. Imagini relevante pentru lapte ecologic

Sursa: www.google.ro/search?q=lapte+ecologic

3.4.4 Legumele certificate ecologic

In Romania cele mai importante legume care se produc sunt rosiile, ardeii, vinetele si cartofii, aceste legume avand o mare cerere spre a fi comercializate, atat in interiirul tarii, cat si in afara tarii, nu sunt produse cantitati suficiente pentru a satisfice aceste cereri si tocmai de aceea si unele preturi sunt exagerat de ridicate.

Tot mai mult prinde contur in vederea exploatarii si comercializarii cultura de ciuperci ecologice, acestea fiind puse in comercializare atata crude, cat si procesate si uscate, fermierii devenind tot mai constienti de randamentul mare de productivitate pe aceasta cultura il are, din prisma faptului ca un ciclu are aproximativ 80de zile pentru obtinerea unei astfel de culturi.

Totodata, Romania ocupa un rol important si in obtinerea plantelor aromatice ecologice, dar si in obtinerea plantelor medicinale ecologice, printre care amintim: busuiocul, menta, etc.

Figura 17. Imagini relevante pentru legume ecologice

Sursa: www.google.ro/search?q=legume+ecologice

3.4.5 Oleaginoasele certificate ecologic

O altă categorie importantă de produse ecologice din România, care ocupa locul 10, deținând o pondere de 22% din producția totală, este categoria oleaginoaselor, puse la comun, atât semințele cât și fructele (alunele de pădure, nucile, sâmburii de dovleac, etc.). Totuși din categoria oleaginoaselor, rolul cel mai important îl deține cultura de floarea soarelui, deoarece aceasta este folosită pentru obținerea uleiului ecologic, dar și inul. Dintre fructele ecologice produse la noi în țară, amintim vișinile, cireșele, nucile, merele, caisele, perele și zmeura, toate acestea îndreptându-se către export, deoarece au o cerere foarte mare.

Romania detine importante podgorii, fiind recunoscuta la nivel national, European si international pentru strugurii produsi in tara noastra, dar si pentru produsul finit obtinut prin prelucrarea si procesarea strugurilor si anume vinul. Cererea pe piata europeana pentru vinul ecologic este una in crestere, iar astfel producatorii romani au devenit tot mai constienti de benficiile producerii acestui vin ecologic.

Baia Mare si Satul Mare sunt recunoscute pentru calitatea de vin ecologic obtinut, in urma unui proces innovator ecologic, prin care prelucreaza si proceseaza strugurii, avand la baza traditii si obiceiuri stravechi, in concordanta cu cerintele procesului ecologic. De asmenea, Merlot-ul, Feteasca sunt alte tipuri de vinuri apreciate pentru calitatea lor ecologica.

Figura 18. Imagini relevante pentru oleaginoase ecologice si pentru vin ecologic

Sursa: www.google.ro/search?q=oleaginoase+ecologice

3.4.6 Cerealele și produsele de panificație certificate ecologic

In Romania cerealele certificate ecologic sunt porumbul, graul, orezul si soia, pentru care desi exista cerere foarte mare atat de consum pe plant intern cat si pe plan extern pentru comercializare, totusi in Romania nu se produce o cantitate suficienta de cereale certificate ecologice, astfel incat sa satisfaca aceasta cerere, chiar si in perspectiva faptului ca produsele ecologice au o valoare adaugata mult mai mare, chiar dubla fata de valoarea unui produs obtinut in sistem conventional sau clasic.

Printre cele mai solicitate produse agroalimentare, obținute din cereale, sunt pastele făinoase și pâinea. Conform studiilor realizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ponderea cerealelor ecologice vândute în afara granițelor țării înregistrează un procent de peste 50%, din ponderea totală a cerealelor vândute la export.

Romania este recunoscuta pentru productia de porumb ecologic, care are o piata de desfacere important ape piata americana, acolo unde fermierii americani folosesc porumbul romanesc ecologic pentru animalele crescute in sistem ecologic, cunoscand proprietatile calitative si nutritionale ale porumbului romanesc ecologic.

Figura 19. Imagini relevante pentru cereale si produsele de pnificatie certificate ecologic

Sursa: www.google.ro/search?q=cereale+ecologice

3.5. Analiza produselor certificate in sistem religios HALAL si KOSHER

3.5.1 Notiunea produselor certificate in sistem religios HALAL

Productia Halal reprezinta totalitatea activitatilor de crestere a tuturor pasarilor, pestilor, mamiferelor, dar totodata, reprezinta si fabricarea de produse agroalimentare de origine animală și/sau vegetală fără a utiliza acele produse calificate ca fiind interzise prin religia islamică. Tot ceea ce este interzis in religia islamica poarta denumirea de “HARAM”, iar tot ceea ce este permis poarta denumirea de “HALAL”, aceaste denumiri fiind in conformitate cu legile si normele stabilite din punct de vedere islamic, respectand standardele si procedurile nationale si internationale in domeniu, fiind certificate de un organism de inspectie calificat in acest domeniu si scop.

Totalitatea alimentelor date spre consum pentru comunitatea musulmana, poarta denumirea de alimente HALAL. Termenul HALAL este intr-o mare masura un termen inca necunoscut in Romania, produsele HALAL fiind de cele mai multe ori puse in legatura cu produsele premium si cu cele ecologice. Produsele HALAL sunt cele premise pentru consum musulmanilor, piata acestora reprezentand sun sector important de nisa oportun pentru exportatorii din Romania dar si pentru consumul pe piata interna romaneasca, datorita comunitatii de musulmani reprezentativi din Romania, dar si pentur consumtorii romani, datorita avantajelor si beneficiilor oferite de catre produsele certificate in system religios HALAL. Este un sector oportun de sustinere si dezvoltare pentru exportatorii romani, deoarece piata produselor HALAL la nivel mondial detine o pondere de aproximativ 12% din comertul mondial cu produse alimentare. In intreaga lume exista aproximativ 1.3 miliarde musulmani, Asia de Sud-Est detinand un numar de aprximativ 250 de milioane de consumatori HALAL. Tari precum Malaezia, Singapore si Indonezia au mandate guvernamentale speciale pentru importul de produse certificate in sistem religios HALAL. De putin timp, alte tari precum Filipine si Tailanda au realizat regulamente de ordine interna, care sa sporeasca atat importul cat si exportul de produse certificate in sistem religios HALAL. In aceste tari, produsul HALAL este considerat un simbol al integritatii si puritatii nu doar pentru musulmani, ci si pentru alte categorii de persoane.

Referitor la carnea HALAL, acesta provine obligatoriu numai de la animale sacrificate de catre barbati maturi sau preoti musulmani (este cel mai indicat), care rostesc o rugaciune din Coran, fiind respectat un ritual religios specific.

Toate organismele de inspectie si certificare HALAL, recunoscute international, actioneaza sub supravegherea si monitorizarea institutiei supreme HALAL INTERNATIONAL AUTHORITY (H.I.A.), dar si de avizul Fatwa, care este acordat de catre comunitatile musulmane reprezentative din fiecare tara cosumatoare de produse HALAL. In Romania, comunitatea musulmana reprezentativa care poate acorda acest aviz Fatwa este Muftiatul Cultului Musulman din Romania. Certificarea HALAL are diferite aspecte, H.I.A. fiind entitatea care poate retrage acreditarea consumatorilor nationali.

3.5.2 Analiza sistemului de certificare HALAL, in contextul international

Sistemul de certificare HALAL a luat nastere in Malaezia incepand cu anii 1980, atunci cand a fost aprobata legea HALAL/HARAM si odata cu formarea unui comitet guvernamental cu expertiza HALAL/HARM. Conform regulilor malaeziene, carnea și alte produse alimentare trebuie să fie certificate in system religios HALAL, de către o autoritate competentă.

Tari precum Tailanda, Singapore si Malaiezia si-au creat propriul lor logo si propria marca HALAL. Orice companie care vrea sa foloseasca logo-ul/marca uneia din tari, trebuie sa inainteze o cerere acelei tari pentru a primi aprobare, chiar daca produsul este fabricat intr-o alta tara. Certificatele și logo-urile/marcile ale celorlalte agenții competente sunt acceptate de asemenea (Figura 1).

Figura 20. Logo-uri/Marci HALAL

Sursa: http://www.halalint.org/index.php/en/

De-a lungul timpului, in special in ultimii 30 de ani, multe magazine, restaurante cu specific HALAL s-au infiintat si au aparut in zonele metropolitane importante. Principalele produse comercializate si certifiucate in sistem religios HALAL sunt carnea proaspătă de pasăre, precum și produse etnice importate.

Industria alimentară americană, în cea mai mare parte a sa, a ignorat această populație importanta a musulmanilor și și-a concentrat atenția spre exportul în țările musulmane. În multe comunități unde musulmanii lucrau sub jurisdicția angajatorilor locali care sacrificau propriile animale, conceptul de certificare certificare in sistem religios HALAL era unul strain. La sfârșitul anilor 1990, totuși, companiile mici și mijlocii au înțeles acest gol și nevoia de a cuceri această nișă. S-a înregistrat o creștere de la mai puțin de 200 de certificări, la peste 1500 în ultimii cinci ani, în ceea ce privește certificarea in sistem religios HALAL a produselor oferite spre comercializare de catre unitățile/agentii economici mici și mijlocii (Othman, 2003). Certificarea in sistem religios HALAL a devenit acum foarte cunoscută pentru produsele domestice, la fel cum s-a petrecut și în cazul produselor exportate.

3.5.3 Analiza pietei produselor HALAL din Romania

La nivel international, acest segment de nisa reprezinta unul dintre cele mai importante segmente, datorita numarului mare de musulmani la nivel international, dar si datorita numarului tot mai mare de consumatori non-musulmani, care apreciza din ce in ce mai mult produsele HALAL, ca fiind unele naturale, pure si mult mai sanatoase, acest fenoment acaparând tot mai mult atenția producătorilor din România, de a-și îndrepta acțiunile și către o posibilă extindere spre această piață, in contextual dezvoltarii socio-economice din Romania.

În România, acest segment nu este unul foarte cunoscut, deoarece producătorii, fermierii, agentii si operatorii din industria alimentara nu cunosc beneficiile acestui segment, iar consumatorii nu cunosc înțelesul acestuia. Este o confuzie foarte mare între certificarea in system religios HALAL și specificațiile HALAL, dar și o lipsă de investiții în infrastructura necesara producătorilor, fermierilor, agentilor si operatorilor, ceea ce le-ar putea asigura logistica necesară pentru producere in masa a produselor agroalimentare ce pot fi certificate in sistem religios HALAL. Datorită lipsei logisticii necesare, exista o lipsă de transabilitate în autenticitatea produselor certificate in sistem religios HALAL.

Companiile si organizatiile românești nu participă îndeajuns la creșterea segmentului de nisa reprezentat de piata produselor agroalimentare HALAL, în comparație cu alte țări la nivel internațional. Cu toate acestea, în România există o cerere din ce în ce mai mare de produse HALAL, datorită concumului pentru aceste produse datorat numărului de musulmani prezenți in Romania, unde se regasesc 67.337 conform ultimului recensământ din 2011.

Conform datelor prezentate de Institutul National de Statistica din Romania, în anul 2012 exista un număr semnificativ de musulmani în România de 64.130 (0,34%), raportându-ne la populația totală de aproximativ 18.861.902 de oameni (Figura 21).

Figura 21. Analiza populatiei din Romania, dupa religie, in anul 2012

Sursa: www.insse.ro

În Figura 22, in perioada 1992 – 2002 – 2012, se poate observa conform datelor prezentate de Institutul National de Statistica din Romania, faptul ca procentul populatiei musulmane din tara noastra, raportat la totalul populatiei din Romania, a crescut de la 0,25% in anul 1992, la 0,31% in anul 2002 si la 0,34% in anul 2012.

Figura 22. Analiza evolutiei numarului de persoane musulmane din Romania in perioada 1992 – 2002 – 2012

Sursa: www.insse.ro

În România exista destul de multe magazine care ofera spre comercializare produse HALAL, care oferă atât carne de pui, oaie, vită, cât și condimente, cele mai multe fiind în zona Bucureștiului și in Regiunea Sud-Est a Romaniei, in zona Dobrogei. În afara acestor magazine HALAL, consumatorii acestor produse sunt reprezentanți de clienți individuali, sau de restaurantele cu specific oriental.

In Romania, noțiunea de HALAL este asociată cu credința religioasă și ca atare, este greu de dezvoltat un sistem sigur de garantare HALAL. Din punct de vedere al consumatorilor, este dificil de a evalua și verifica dacă un produs, este sau nu HALAL. Datorită acestui considerent, consumatorul trebuie să se încreadă în mare măsură în vânzător și în informațiile furnizate pe eticheta produsului. Totodata, in Romania nu exista un cadru legislativ reglementat la nivel national pentru procedura de inspectie si certificare in sistem religios HALAL, care sa asigure consumatorului final ca produsul achizitionat de el este garantat si sigur, asa cum exista reglementata procedura de inspectie si certificare in sistem ecologic. Consumatorii musulmani din România doresc și susțin din ce în ce mai mult inițiativa unei măsuri legislative, prin care să se reglementeze piața produselor HALAL din România. Această strategie presupune organizarea și dezvoltarea unui organism de inspecție și certificare în sistem religios HALAL, prin care sa ii fie acordat avizul Fatwa de catre comunitatea reprezentativa de musulmani din Romania, aceasta fiind reprezentata de Muftiatul Cultului Musulman din România, aceasta fiind singura entitate recunoscută de statul român, care acționează sub legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și de singura entitate care reglementează piața HALAL la nivel internațional HIA (HALAL INTERNAȚIONAL AUTHORITY). Certificarea in sistem religios HALAL oferă o încredere suplimentară în alegerea exercitata de catre un consummator asupra unui produs.

Certificatul de garatare HALAL oferit de organismul de inspecție și certificare, este un document eliberat de către o organizație avizata ce atestă faptul că produsele în cauză sunt conforme cu regulamentele islamice alimentare, definite de acea agenție de certificare. Înregistrarea unui certificat pentru o unitate reprezintă un anumit tip de certificat care indică faptul că o uzină, un edificiu, o instituție, un abator, o măcelărie sau orice alt amplasament care se ocupă cu produsele alimentare a fost evaluată și i s-a oferit aprobarea de a produce, distribui sau scoate pe piață alimente sub mentiunea de certificate in sistem religios HALAL. Certificarea este de regulă, una anuală și poate fi reînnoită automat în condițiile în care a trecut de inspecția anuală, în conformitate cu regulile HALAL.

Aparent firmele românești sunt la începutul dezvoltării acestui sector, care ia amploare din ce în ce mai mult. Până în momentul de față, producătorii români, precum și comercianții, nu au arătat interes asupra realizării unor produse agro-alimentare HALAL pentru piața internă, din următoarele considerente (Baldrudin Mohamed et al., 2012):

Notiunea de HALAL poate reprezenta un impediment, datorita atribuirii sale cu religia musulmana. Se cunoaște încă din vechi timpuri problemele pe care națiunea noastră le-a purtat cu Imperiul Otoman. Astfel, producătorii romani văd noțiunea de HALAL de o complexitate și o rigurozitate ieșită din comun, datorită normelor și cerințelor islamice, acest lucru limitând aventurarea în acest sector.

Industria agroalimentara HALAL servește unei piețe emergente, nesaturată, cu un mare potențial pentru întreaga lume. Ca un rezultat, formele moderne de producție HALAL, comerț și consum, se înmulțesc datorită creșterii numărului de musulmani. Pe de altă parte, cea mai mare parte a alimentelor și a bunurilor de larg consum sunt concentrate pe piața internă. Lipsa cunoștințelor de bază, este așadar un impediment în accesarea acestui sector, deoarece fără noțiunile de bază a ceea ce înseamnă HALAL, nu se poate intra pe această piață. In Romania exista un singur program de invatamat si anume un program de masterat in cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti, care poarta numele de “Controlul si Expertiza Alimentelor Ecologice, Halal si Kosher”, care formeaza in prezent specialisti in cele 3 domenii de certificare. Ar fi o provocare pentru firmele romanești de a intra pe această piață, deoarece cultura românească este în mare parte asociată cu HARAM (produse interzise, precum carnea de porc și băuturile alcoolice);

Conceptul si notiunea de HALAL nu se aplică numai la produsul finit, ci și la procesul de obținere a produsului finit. Acest lucru necesită o revizuire majoră pentru fiecare firmă în parte, pentru a coordona, standardiza și controla lanțul său valoric. Acest lucru necesită investiți suplimentare, pentru a putea desfășura procesul de producție HALAL, conform normelor și standardelor legilor islamice. Ca urmare a acestui lucru, producătorii și firmele românești au tendința de a evita riscurile și de a se reorienta către ceva nou, alegând o metodă sigură în schimb.

Consumatorii români nu dețin cunoștințele necesare cu privire la produsele HALAL și nici nu a fost realizat la nivel național, vreun eveniment de informare si conștientizare asupra acestui lucru. Cei mai mulți români nu au auzit absolut nimic despre noțiunea sau conceptual de HALAL. Acest lucru este cu siguranță un factor demotivant pentru că răspunsul firmelor asupra producției HALAL să fie unul pozitiv.

Concurența dintre firme pe piața românească devine din ce în ce mai acerbă și astfel acestea caută alternative în afara pieței naționale. Orientarea către piața HALAL, ar însemna pentru firmele românești, nu neapărat costuri mai ridicate de producție, cât și încasări mult mai mari. Totodata, privind in istorie, se poate vedea ca pe timpul comunismului tara noastra avea o relatie foarte buna cu tarile musulmane, iar prin reactivarea acestor relatii, se poate sustine si dezvolta acest sector de nisa identificat, cu un potential de dezvoltre urias.

Figura 23. Magazin din Romania cu produse HALAL

Sursa: www.google.ro/search?q=carne+halal+romania

3.5.4 Notiunea produselor certificate religios in sistem KOSHER

Printre cele mai vechi legi adoptate in cadrul sistemului alimentar, sunt legile evreiesti, care conform termenului ebraic poarta numele de Kashrut, care ulterior, in perioada zilelor noastre, s-a transformat in KOSHER.

Comparativ cu ale legi sau norme legislative legate de produsele alimentare din alte societati, legile evreiesti asupra produselor alimentare, s-au format inca din perioada lui Moise. Legile evreiesti, sau Kashrut reprezinta un pilon important dupa care evreii se ghideaza in viata de zi cu zi, avand implicatii religioase importante, referitoare la alimentatie si la obtinerea si procesarea produselor alimentare.

Figura 24. Logo-uri/Marci KOSHER

Sursa: www.google.ro/search?q=kosher+mark

Bucataria impreuna cu religia si stilul de viata au o relatie foarte puternica la iudaici. Talmudul si Torah sau mai exact religia care stabileste tot ceea ce este permis sau KOSHER, dar si ceea ce nu este permis. Religia iudaica interzice consumul in acelasi timp a carnii si a lactatelor, stabilind regula ca intre doua mese bazate pe lapte si carne sa existe un interval de cel putin 2 ore. Pe langa carne si lapte, mai exista o alta grupare de alimente, alimentele “parve”, care includ fructele, legumele, cerealele, ouale si pestele. Aceasta categorie de alimente poate fi combinata atat cu lactate cat si cu carne.

Cuvantul “KOSHER” din punct de vedere evreiesc si conform legilor acestora, reprezinta ceva curat, referindu-se la modul cum se prepara un anumit tip de mancare, dar si la ingredientele folosite. Torahul si Vechiul Testament stau la baza regulilor ce tin de prepararea mancarurilor. Termenul propriu-zis isi are originea in cuvantul evreiesc “KASHER”, care se traduce prin “pur”.

Notiunea si termenul de KOSHER din religia evreiasca este omologul notiunii si a termenului din religia musulmana HALAL, iar printre regulile sunt asemanatoare intre cele doua sisteme de inspectie si certificare, acesta desemnand inclusive si modul ritualic de sacrificare si injunghiere a animalului ce trebuie sa fie dat spre consum. In Figura 25 se poate observa comparative logo-urile si marcile folosite atat pentru HALAL, cat si pentru KOSHER, la nivel international.

Figura 25. Logo-uri si marci utilizate in certificarea in sistem religios HALAL si KOSHER, la nivel international

Sursa: www.google.ro/search?q=kosher+si+halal

Evreii urmeaza cu desavarsire legile dietetice KOSHER, deoarece acestea permit o alimentatie sanatoasa, care se rasfrange in sanatatea personala datorita calitatii mancarii, avand un aspect important din punct de vedere religios. (Grunfeld 1972).

Conceptul de KOSHER reprezinta metoda de aplicare a unui sistem de percepte religioase și credințe prin care se reglementează tipurile de alimente pe care persoanele iudaice le pot consuma. Acest sistem se bazează pe fundamentul religios al cărții sfinte, o geneză biblică rabinică și a ordonanțelor rabinice așa cum sunt prezentate în Talmud, scrierile și deciziile autorităților rabinice care continuă până în prezent. Este mai presus de toate, un sistem logic de consistență internă, ​​care poate fi aplicat la situații și tehnologii noi. Statutul de produs certificat in sistem religios KOSHER al unui produs alimentar este nominal în funcție de satisfacerea următoarelor cerințe:

evitarea amestecurilor interzise (de exemplu, lapte și carne);

prepararea alimentelor pe echipamente care nu au fost compromise de către producția de alimente TREYF

Conceptul de TREYF reprezinta acele produse interzise, care nu sunt în conformitate cu legea iudaică. De-a lungul timpului, s-a observat o cerere mult mai mare pentru mancarea sanatoasa, o reorientare catre produsele ecologice, bio dar si catre produsele HALAL si KOSHER. Aceasta cerere nu vine doar din partea persoanelor motivate din punct de vedere religios, ci si din partea persoanelor care nu au legatura cu vreo comunitate religioasa si care considera si apreciaza calitatea produselor HALAL si KOSHER. Reorientarea catre aceste produse, mai exact catre produsele KOSHER si HALAL este datorata faptului ca acestea nu contin hibrizi de la specii diferite si nici organisme modificate genetic, dar si faptului ca produsele KOSHER, inainte sa ajunga pe piata trec prin inspectii riguroase si atent efectuate de persoane de specialitate. Inspectia produselor KOSHER este de inalta calitate si efectuata cu o foarte mare rigurozitate, cuprinzand intreg fluxul tehnologic al produsului pentru obtinerea certificarii in sistem religios KOSHER.

3.5.5 Analiza sistemului de certificare KOSHER, in contextul international

Statisticile arata ca evreii cumpara aproximativ 44% din alimentele produse in certificate in sistem religios KOSHER, precum mancare, condimente, bautura, etc., 19% din alimentele KOSHER sunt cumparate de musulmani, iar 37% din alimentele KOSHER sunt cumparate de persoane obisnuite, care pun pe primul loc alimentatia si stilul de viata sanatos.

In ultimele doua decenii consumul de alimente KOSHER a inregistrat o crestere semnificativa, mai ales in SUA, in prezent existand peste 9.850 firme certificate in sistem religios KOSHER, fiind comercializate peste 75.000 de produse. Rata anuala de crestere a vanzarilor produselor KOSHER este de peste 10%, iar cea a produselor agroalimentare KOSHER este de aproximativ 2%. Majoritatea consumatorilor de produse KOSHER se afla in SUA, Israel si Australia. Prin faptul ca exista o piata de desfacere asigurata, pentru un produs alimentar certificat in sistem religios KOSHER, orice tara aflata in plina expansiune se poate orienta catre sustinerea si dezvoltarea acestui sector economic, care ii va aduce valoare adaugata prin cresterea exporturilor inregistrate, dar si prin cresterea consumului intern a acestor produse, deoarece tendinta la nivel mondial inregistrata in randul consumatorilor, este de orientare a acestora catre produse de calitate, sanatoase, pentru un stil de viata mult mai senatos.

3.5.6 Analiza pietei produselor KOSHER din Romania

La nivel international, acest segment de nisa reprezinta unul dintre cele mai importante segmente, datorita numarului mare de evrei la nivel international, numar care este estimat la o valoare de 13,5 milioane de evrei, dintre care aproximativ 81% dintre acestia locuiesc in Israel si in Statele Unite, dar si datorita numarului tot mai mare de consumatori non-evrei, care apreciza din ce in ce mai mult produsele KOSHER, pe acelasi principiu ca si produsele HALAL, ca fiind naturale, pure si mult mai sanatoase.

Ca si in cazul segmentului produselor HALAL, nici segmentul produselor KOSHER nu este unul cunoscut in Romania, datorita lipsei informarii si constientizarii asupra beneficiilor din punct de vedere socio-economic pe care le poate obtine tara noastra, in urma exploatarii si dezvoltarii acestui segment de nisa.

Totusi, în România există o importanta cerere interna de consum pentru produsele KOSHER, datorata numărului de evrei prezenți in Romania, unde se regasesc 3.271 de evrei, conform ultimului recensământ din 2011.

În Figura 26, in perioada 1992 – 2002 – 2011, se poate observa conform datelor prezentate de Institutul National de Statistica din Romania, faptul ca in perioada 1992-2011, in randul populatiei evreiesti din Romania, s-a inregistrat o scadere cu 63,48%. Desi trendul acestei populatii in Romania, a fost unu descrescator, inca exista o importanta comunitate a carei cerere de produse KOSHER trebuie satisfacuta, pe langa oportunitatea de export a acestor produse, care au o valoare adaugata superioara.

Figura 26. Analiza evolutiei numarului de persoane de etnie evreiasca in perioada 1992 – 2002- 2011

Sursa: www.insse.ro

In Romania exista un singur magazin care comercializeaza produse certificate KOSHER din Israel, Statele Unite si din Europea, denumit Bacania Kosher.

Figura 27. Imagini relevante pentru Bacania Kosher din Romania

Sursa: http://metropotam.ro/La-cumparaturi/Bacania-Kosher-primul-magazin-kosher-din-Romania-art1723015787/

CONCLUZII

Fenomenul de delocalizare trebuie sustinut si adoptat la nivel national ca o solutie pentru cresterea gradului de migratie inversa. Astfel, pentru sustinerea reintoarcerii romanilor in tara de origine, ar trebui promovat in strainatate si peste hotare, prin activitati de “lobby” si promovare si atrase astfel firme mari si branduri importante pentru delocalizarea unor activitati in Romania, acest lucru ajutand astfel la crerea de noi activitati comerciale, la crearea de noi locuri e munca ce pot sustine reintoarcerea persoanelor plecate in tara.

Delocalizarea activitatii unor firme sau branduri mari ar trebui incurajata si sustinuta la nivelul Romaniei, prin diverse activitati si mecanisme;

Activitati de informare si constientizare, precum si “lobby” exercitate in afara tarii, cu scopul atragerii de investitii straine si de delocalizare a unor activitati a unor mari angajatori si a unor branduri faimoase;

Facilitati fiscale, precum reducerea impozitului pe profit sau venit pentru firmele care delocalizeaza activitati din strainatate in Romania.

Reducerea gradului de coruptie la toate nivelurile;

Sustinerea dezvoltarii mediului public-privat prin crearea de noi parteneriate puternice si sustenabile atat intre mediul public, cat si privat, dar si cu mediul academic, pentru formarea si corelarea in permanenta a ofertei educationale in raport cu cerintele pietei muncii si cu cerintele angajatorilor.

Sustinerea prin acordarea unor subventii pentru angajatorii care primesc si angajeaza persoane care se intorc din afara tarii.

Sustinerea, crearea si dezvoltarea infrastructurii la nivel national care are implicatii in desfasurarea activitatilor angajatorilor;

Fenomenul de migratie inversa si de revenire a romanilor din Diaspora inapoi in tara trebuie sustinut de politicile publice emise si adoptate de Romania, de facilitatile acordate persoanelor care se reintorc in Romania, precum si de oportuitatile oferite acestora, in scopul asigurarii bunastarii si a calitatii vietii superioare. Politicile publice la nivelul Romaniei, precum si idealurile guvernelor romanesti aflate la conducere trebuie sa se orienteze catre sustinerea fenomenului de migratie inversa, pentru atragerea si reintoarcere romanilor din Diaspora inapoi in tara, aceste persoane avand o experienta bogata personala si profesionala, care poate fi utila si care va ajuta la dezvoltarea socio-economica a Romaniei. Totodata, ca urmare a reintoarcerii acestor persoane, ar trebui sustinut fenomenul de delocalizare, prin atragerea unor firme mari din afara tarii, a unor branduri importante, sa isi delocalizeze activitatea in Romania, pentru crerea unor noi locuri de munca si astfel pentru satisfacerea nevoilor fortei de munca reintoarse in tara. Totodata, guvernul sustine cultivarea si dezvoltarea antreprenoriatului, lansand astfel in 2016 un program de antreprenoriat prin acordarea de minimis-uri de maximum 40.000 euro per planul de afaceri, romanilor din Diaspora care se reintorc in tara, prin Programul Operational Capital Uman (POCU) 2014-2020. Totodata, in anul 2017 se urmareste lansarea programului guvernamental Romania Start-up Nations prin care se vor subventiona ca ajutoare de minimis aproximativ 10.000 noi afaceri, finantate cu pana la 44.000 euro / planul de afaceri. Astfel, in Romania apare din ce in mai mult gandirea pozitiva pentru absorbtia reintoarcerii fortei de munca si cresterea astfel a fenomenului de migratie inversa.

Ca urmare a cercetari si aprofundarii fenomenului de migratie inversa, putem concluziona faptul ca Romania va inregistra beneficii de pe urma reintoarecerii romanilor in tara, datorita urmatoarelor considerente:

Persoanele care se reintorc in tara au o bogata experienta europeana din punct de vedere personal si profesionala;

Persoanele care se reintorc in tara vor aduce cu ele un capital financiar important, pe care l-au strans in tarile in care au fost, pe perioada sederii lor.

Persoanele care se vor reintoarce in tara, unele dintre ele sunt foarte bine pregatite si calificate

Persoanele care se reintorc in tara, prin aportul de capital financiar pe care il aduc pot face investitii, care se vor regasii intr-o crestere economica la nivel local, regional si national;

Persoanele care se reintorc, se vor intoarce cu toata familia plecata in strainatate, astfel avand o implicatie pozitiva asupra echilibrarii factorilor demografici;

Persoanele care se vor reintoarce in tara vor aduce o noua mentalitate si vor aduce un know-how important si inovator, dobandit peste hotare.

De asemenea, persoanele care se vor reintoarce in tara trebuie sa beneficieze in mod real de ajutor de reintegrare si sa fie sustinute la nivel national, prin diverse activitati si masuri active si integrate, precum:

Consultanta, asistenta si servicii de specialitate pentru initierea, demararea si dezvoltarea unei afaceri, inclusiv prin facilitarea accesarii unor linii de credit sau produse bancare pentru sustinerea dezvoltarii de start-up-uri;

Reducerea gradului de birocratie la nivelul administratiei publice centrale si locale;

Reducerea gradului de birocratie pentru deschiderea de noi afaceri si start-up-uri, precum si acordarea unor facilitati fiscale pentru acestea.

Dezvoltarea de programe guvernamentale sau programe pentru accesarea de fonduri europene in vederea dezvoltarii de start-up-uri si formare proofesionala continua, pentru formarea pe tot parcursul vietii si asigurarea unei forte de munca bine calificata adaptata in permanenta la cerintele si fluctuatiile pietei muncii;

Consultanta, asistenta si servicii de specialitate psihologice si de orientare scolara pentru familiile si copii reintorsi in tara, preucm si dezvoltarea si construirea de noi unitati de invatamant, precum crese, scolii, licee, pentru a prelua astfel copii si elevii reintorsi in tara.

Sustinerea dezvoltarii si cresterii calitatii serviciilor din scoli, spitale, administratiile publice central si locale;

Scaderea gradului de coruptie la toate nivelurile.

De asemenea, avand in vedere fenomenul de migratie inversa, avand in vedere faptul ca Romania se afla in plina dezvoltare si expansiune, aceasta trebuie sa identifice si alte potentiale sectoare de dezvoltare, pentru prosperitatea tarii noastre si care sa permita aceasta absorbtie de forta de munca reintaorsa in tara. Astfel, romanii reintorsi s-ar putea reorinenta catre exploatarea a trei potentiale sectoare de nisa, precum sectorul produselor agroalimentare ecologice, sectorul produselor agroalimentare certificate in sistem religios HALAL si sectorul produselor agroalimentare certificate in sistem religios KOSHER. Valorificarea celor trei potentiale sectoare identificate reprezinta una dintre sansele de reusita ale Romaniei pentru asigurarea la nivel national a unei dezvoltari durabile viabile.

Agricultura ecologica reprezinta inca o resursa a Romaniei nevalorificata indeajuns, iar sectorul produselor certificate in sistem religios HALAL si sectorul produselor certificate in sistem religios KOSHER reprezinta doua sectoare nedezvoltate in Romania, care pot aduce o valoare adaugata a produselor astfel certificate, pot creste consumul intern datorita numarului important de musulmani si evrei din Romania, dar mai ales, pot semnifica o buna sansa de crestere a exportului, catre tarile musulmane si evreiesti, de reintarire si reconsolidare a relatiilor cu statele islamice, acolo unde produsele HALAL si KOSHER au o cerere de consum foarte mare. Aceste trei sectoare identificate pot fi sustinute in dezvoltarea si exploatarea lor, chiar si prin oferirea unor facilitati si a unor programe operationale finantate prin fonduri europene, pentru romanii care se reintorc in tara, care doresc a se instala ca tineri fermieri si care astfel sa aibe sanse de reusite si de bunastare, in propria tara.

Dezvoltarea si exploatarea celor trei sectoare de nisa identificate, precum sectorul agriculturii ecologice, sectorul produselor certificate in sistem religios HALAL si sectorul produselor certificate in sistem religios KOSHER ar trebui incurajata si sustinuta la nivelul Romaniei, prin diverse activitati si mecanisme active:

Reglementarea ala nivel national legislativ a procedurii de inspectie si certificare in sistem religios HALAL si KOSHER, prin promulgarea unei legi sau ordonante de guvern impreuna cu normele de aplicare, pentru permiterea existentei unui cadrul legal reglementat avand ca scop producerea si obtinerea unor astfel de produse.

Facilitati fiscale acordate pentru agentii economici, fermierii, producatorii, comerciantii care produc si obtin produse certificate in sistem ecologic, HALAL si/sau KOSHER.

Lansarea unor programe ce presupun accesarea de fonduri europene nerambursabile pentru sustinerea antreprenoriatului in vederea infiintarii si/sau dezvoltarii unor exploatatii agricole sau a unor linii de conditionare, ambalare si procesare pentru obtinerea de produse certificate in sistem ecologic, HALAL si/sau KOSHER.

Organizarea unor evenimente de informare si constientizare si a unor targuri in strainatate, prin care se vor promova agentii economici, producatorii, fermierii și comerciantii romani care comercializeaza produse certificate in sistem ecologic, HALAL si/sau KOSHER

Sustinerea dezvoltarii unor programe de invatamant precum infiintare unui ciclu de licenta si nu doar a unui singur programul de masterat care exista in prezent la nivel national (programul de masterat “Controlul si Expertiza Alimentelor Ecologice, Halal si Kosher, din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti), pentru formarea de specialisti cu expetiza in domeniul HALAL si KOSHER.

Sustinerea crearii si dezvoltarii unui standard occupational pentru infiintarea unei meserii, si reglementarea acestei in cadrul nomenclatorului de meserii, pentru o functie de expert sau inspector in inspectia si certificarea produselor in sistem religios HALAL si KOSHER.

Crearea si infiintarea unui curs aturoizat ANC (Autoritatea Nationala de Calificari) pentru meseria de expert sau inspector in inspectia si certificarea produselor in sistem religios HALAL si KOSHER, ca urmare a crearii si dezvoltarii unui standard occupational in domeniu.

Totodata, in Romania nu exista un produs care sa beneficieze de toate cele trei certificari, precum certificarea ecologica, certificarea in sistem religios HALAL si certificarea in sistem religios KOSHER. Prin obtinere si producerea unui astfel de produs care sa beneficieze de toate cele trei certificari, va rezulta un produs premium, unic in Romania, care combinat cu sustinerea si dezvoltarea mediului rural prin dezvoltarea serviciilor agroturistice, si anume prin construirea si dezvoltarea unei agropensiuni, va oferi acest produs premium obtinut in cadrul propriei exploatatii agricole, cu toate cele trei certificari, se va permite crearea un brand national, care poate fi adoptat si ca brand de tara si care va avea un impact crescut in randul consumatorilor interni, putand astfel fi promovat si in exteriorul tarii penru crearea unei imagini de tara favorabila.

Sustinere dezvoltarii si exploatarii acestor sectoare trei sectoar de nisa pentru produsele agroalomentare pot crea premisa pentru valorificarea reintoarcerii fortei de munca din exterior inapoi in Romania, precum si sustinerea delocalizarii actvitatii unor firme sau branduri importante in Romania, reprezentand astfel o alternativă la dezvoltarea socio-economica a tarii noastre, deoarece prin practicarea agriculturii ecologice si a produselor obtinute in sistem religios HALAL si KOSHER se pot dezvolta anumite zone, care în momentul de față au un grad de dezvoltare economic destul de mic, precum zona mediului rural, dar și pentru dezvoltarea socială prin promovarea unui grad de educare și formare profesională continuă pentru populația dornică să activeze în acest domeniu.

Totodată, prin susținerea acestor sectoare, prin oportunitatile ivite prin aceesarea programelor cu finanțare europeană nerambursabile, se poate crea o activitate non-agricolă de tipul unei pensiuni agroturistice, in mediul rural, care poate oferi un produs premium cu cea mai mare valoare adaugata, obtinut in cadrul propriei exploatatii agricole, care sa aibe toate cele trei certificari (ecologic, HALAL si KOSHER), acest lucru reprezentand premisa crearii, sustinerii si dezvoltarii unui brand național, cu implicații la nivel European și global.