Delimitari Si Structuri Privind Trezoreria In Cadrul Unei Entitati Economice

Economie

Delimitari Si Structuri Privind Trezoreria In Cadrul Unei Entitati Economice

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR, TABELELOR ȘI GRAFICELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND TREZORERIA ÎN CADRUL UNEI ENTITĂȚI ECONOMICE

I.1 Evoluția conceptului de trezorerie la nivel de firmă

I.2. Aspecte generale privind tabloul fluxurilor de trezorerie

I.3 Documente specifice contabilității de trezorerie

CAPITOLUL II. CONTABILITATEA TREZORERIEI

II.1 Contabilitatea investițiilor pe termen scurt

II.2 Contabilitatea decontărilor fără numerar

II.3 Contabilitatea decontărilor în numerar

II.4. Contabilitatea acreditivelor, avansurilor de trezorerie și altor operațiuni de trezorerie

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII FINANCIARE A TREZORERIEI LA S.C. BERMAS S.A. SUCEAVA

III.1 Scurt istoric, prezentare generală și obiectul de activitate la SC. BERMAS. SA

III.2. Principalele operațiuni economico – financiare specifice contabilității de trezorerie la

S.C. BERMAS S.A.

III.3 Analiza echilibrului financiar al societății S.C. BRMAS S.A.

III.4. Bugetul de trezorerie la S.C. BERMAS S.A. Suceava

III.5. Analiza cash-flow-ului la societatea S.C. BERMAS S.A

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

LISTA ABREVIERILOR, TABELELOR ȘI GRAFICELOR

IASB – International Accounting Standards Board

IASC – International Accounting Standards Committee

BNR – Banca Națională a României

Graficul nr. 1 – Locul trezoreriei în cadrul activității economice

Graficul nr. 2 – Evoluția Fondului de rulment

Graficul nr. 3 – Evoluția capitalului permanent și a activelor imobilizate

Graficul nr. 4 – Evoluția activelor circulante nete și a datoriilor pe termen scurt

Graficul nr. 5 – Evoluția necesarului de fond de rulment

Graficul nr. 6 – Modificările nevoilor și resurselor temporare

Graficul nr. 7 – Evoluția Trezoreriei nete în perioada 2012 – 2013

Graficul nr. 8 – Evoluția Trezoreriei nete din activitatea de exploatare

Graficul nr. 9 – Evoluția Trezoreriei nete din activitatea de investiții

Graficul nr. 10 -Evoluția Trezoreriei nete din activitatea de finanțare

Tabel nr. 1 – Structura Fondului de rulment

Tabel nr. 2 – Evoluția Fondului de rulment în perioada 2012 – 2013

Tabel nr. 3 – Structura necesarului de fond de rulment

Tabel nr. 4 – Evoluția necesarului de fond de rulment în perioada 2012 – 2013

Tabel nr. 5 – Evoluția Trezoreriei nete

Tabel nr. 6 – Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare

Tabel nr. 7 – Modificarea absolută și relativă a trezoreriei nete din activitatea de exploatare

Tabel nr. 8 – Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de investiții

Tabel nr. 9 – Modificarea absolută și relativă a trezoreriei nete din activitatea de investiții

Tabel nr. 10 – Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanțare

Tabel nr. 11 – Modificarea absolută și relativă a trezoreriei nete din activitatea de finanțare

INTRODUCERE

Această lucrare “Fluxuri informaționale privind trezoreria și transpunerea lor contabilă” iși propune prezentarea unor aspecte teoretice privind fluxurile de trezorerie și aplicarea practică a acestora în cadrul societății S.C. BERMAS S.A.

Am ales această temă deoarece o consider că este o problemă de actualitate de care majoritatea întreprinderilor sunt interesate pentru determinarea valorilor fluxurilor de numerar necesare în cunoașterea situației în care se află într-o economie în schimbare precum economia romanească.

În realizarea acestui studiu am preluat informațiile necesare din Situația fluxurilor de trezorerie, fiind o componentă a situațiilor financiare anuale pentru perioada supusă analizei respectiv anii 2012 – 2013.

Prezenta lucrare este structurată din trei capitole, două dintre ele facand referire la aspecte teoretice iar cel de-al treilea axându-se pe studiu practic privind determinarea fluxurilor de trezorerie dupa cum urmează:

În capitolul I am prezentat generalități privind fluxurile de numerar, modul în care Standardele Internationale de contabilitate abordează această tematică și documente specifice contabilității de trezorerie.

Cel de-al doilea capitol face referire la contabilitatea trezoreriei, modul de înregistrare a fluxurilor de numerar prin prezentarea succintă a elementelor ce compun clasa 5 din planul general de conturi.

Pe baza informațiilor prezentate în primele două capitole am elaborat cel de-al treilea capitol realizând un studiu practic a evoluției fluxurilor de trezorerie la societatea S.C. BERMAS S.A. analizând astfel aspecte importante în determinarea diagnosticului financiar, lichidității și solvabilității companiei.

Prin elaborarea acestei lucrari se urmărește atingerea unor obiective precum de a arăta importanța fluxurilor de numerar pentru o întreprindere, necesitatea obținerii acestor informații pentru stakeholderii firmei și modul în care este conceputa această componenta a situațiilor financiare anuale, și anume Situația fluxurilor de trezorerie, instrument utilizat în determinarea modului în care entitatea produce numerar și cum utilizează aceste fluxuri bănești.

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND TREZORERIA ÎN CADRUL UNEI ENTITĂȚI ECONOMICE

I.1 Evoluția conceptului de trezorerie la nivel de firmă

Trăim într-o societate în care globalizarea se manifestă tot mai intens în toate domeniile iar deținerea informației este esențială în întărirea oricărei hotărâri. Pentru adoptarea unor decizii economice, utilizatorii informațiilor contabile trebuie să poată aprecia capacitatea unei entități de a produce numerar sau echivalente de numerar. Entitatea are nevoie de a realiza acestă condiție pentru a-și putea plăti angajații, furnizorii, creditorii și de a remunera capitalul. Necesitatea de informare a utilizatorilor situațiilor financiare cu privire la potențialul unei entități economice de a genera fluxuri de numerar a determinat elaborarea unui nou document întrucât bilanțul și contul de profit și pierdere nu prezintă asemenea informații.

Trezoreria unei entități economice ocupă locul esențial în cadrul sistemului informațional economic, deoarece toate operațiunile în cadrul ciclurilor de finanțare, investiții și de exploatare se exprimă valoric, trezoreria reprezentând puntea de legatură între cele trei activități, joacă astfel rolul unui filtru de reglarea fluxurilor în cadrul relației fundamentale: bani – marfă – bani.

În vederea ușurării înțelegerii contabilității trezoreriei, este utilă cunoașterea structurii fondurilor bănești în funcție de unele criterii. Astfel, în funcție de locul în care se află, fondurile bănești pot fi: în casierie sau în conturi la bănci. În funcție de destinația lor, fondurile bănești se pot referi la activități de exploatare, de investiții, financiare sau alte activități. În funcție de modul de prezentare, fondurile bănești se pot prezenta ca numerar sau echivalente de numerar.

În general, conceptul de trezorerie se referă la acel ansamblu de operații financiare și monetare pe care le face o entitate economică pentru a-și putea procura mijloacele bănești și cheltui conform cu necesitățile activității ei. Sub aspect contabil, ea reprezintă totalitatea stocurilor și fluxurilor de numerar cu privire la investițiile financiare pe termen scurt, creditele bancare pe termen scurt, disponibilitățile in conturile la bănci/casierie, cât și alte active de trezorerie.

Noțiunea de trezorerie cuprinde două sensuri conceptuale, respectiv:

– de stoc – ( lichidități in casă, disponibilități in cont sau investiții financiare pe termen scurt);

– de flux – (intrare sau ieșire de numerar în/din societatea comercială).

Putem spune că, obiectivul principal al gestiunii trezoreriei ar fi evitarea unei trezorerii negative, ce ar putea duce la un blocaj financiar și anume imposibilitatea de a face față plăților.

Termenul de trezorerie nu are pană in prezent o definiție anume dar acest concept reprezintă conform IAS 7 ansamblul intrărilor sau ieșirilor de numerar și echivalente ale acestuia. Trezoreria cuprinde rezultatele modului de realizare a activităților unei întreprinderi și de respectare a cerințelor echilibrului financiar. Teoria economică precizează că obiectivul principal al activității economice este maximizarea profitului. In teoria economică clasică, maximizarea profitului reprezenta un obiectiv suficient pentru a îndeplini pragmatismul oamenilor de afaceri; dacă se înregistra un excedent semnificativ între venit și cheltuială atunci firma era calificată ca fiind una prosperă. Dar, datorită complicării, o dată cu trecerea timpului a problemelor de gestiune, s-a produs și disocierea pronunțată între conceptele de venit si cheltuială fată de incasare si plată. Este evident dacă o entitate economică iși va încheia exercițiul financiar cu profit nu înseamnă că va avea o trezorerie pozitivă reprezentand valoarea încasărilor sa fie mai mare decat valoarea plăților. Este de preferat a nu se confunda termenii de profit și cash-flow deoarece profitul este reprezentat de diferența dintre venituri și cheltuieli iar cash-flow-ul reprezintă diferența dintre încasările și plățile efectuate. “Caracterul elastic” al rezultatului contabil a determinat utilizatorii informațiilor financiare să solicite informații de tip cash-flow. ”Informația de tip cash-flow” este una dintre cele mai obiective și deslușite informații deoarece este redată în termeni ce sunt cunoscuți de toți cei care o utilizează și care nu țin cont de pregatirea acestora. Așadar putem spune că primul pas în această direcție s-a concretizat în elaborarea Situației fluxurilor de trezorerie.

Practic, situația fluxurilor de trezorerie, ca imagine a sanătății financiare a entității, reflectă capacitatea entității de a genera și utiliza fluxuri de numerar din activitățile de exploatare, investiții și finanțare. Fluxurile de trezorerie nu cuprind mișcările între elementele care constituie lichidități sau echivalente de lichidități, deoarece ele fac parte din gestiunea trezoreriei. Gestiunea trezoreriei presupune decizii curente, care sunt subordonate deciziilor strategice (pe termen lung). Ea are drept scop stabilirea și urmărirea nevoilor de mijloace bănești pentru realizarea sarcinilor de exploatare, constituirea și utilizarea fondului de rulment, stabilirea nevoilor de credite pe termen scurt și a costului capitalului utilizat pentru exploatare.

Deseori, în universul contabil, se afirma faptul că profitul este un punct de vedere, în timp ce trezoreria este un adevăr.

Situația fluxurilor de trezorerie este “documentul care redă concret încasările și plățile efectuate de întreprindere, și nu numai dimensiunea ipotetică a performanțelor acesteia, determinată de convenția contabilității de angajamente”.

Tabloul fluxurilor de trezorerie “prezintă astfel de fluxuri, cunoscute sub numele de încasări (cash receipts) și plăți (cash payments), în cursul perioadei. Altfel spus, el arată de unde au venit lichiditățile și cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variației lor”. Acesta trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale exercițiului, clasate în activități de exploatare, de investiții și de finanțare.

Fluxurile de numerar reprezintă intrările și ieșirile de numerar sau echivalente de numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar înlătură mișcările între elemente care alcătuiesc numerarul sau echivalentele de numerar, întrucât aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entități.

Conform Standardului de Contabilitate IAS 7, numerarul reprezintă disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Elementul de bază al trezoreriei îl reprezintă lichiditățile în conexiune cu activele financiare și angajamentele bancare din pasiv. Lichiditățile (cash) “se referă la fondurile disponibile ( cash on hand) și la depozitele la vedere (demand deposits)”. “Echivalentele de lichidități (cash equivalents) sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichl perioadei. Altfel spus, el arată de unde au venit lichiditățile și cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variației lor”. Acesta trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale exercițiului, clasate în activități de exploatare, de investiții și de finanțare.

Fluxurile de numerar reprezintă intrările și ieșirile de numerar sau echivalente de numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar înlătură mișcările între elemente care alcătuiesc numerarul sau echivalentele de numerar, întrucât aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entități.

Conform Standardului de Contabilitate IAS 7, numerarul reprezintă disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Elementul de bază al trezoreriei îl reprezintă lichiditățile în conexiune cu activele financiare și angajamentele bancare din pasiv. Lichiditățile (cash) “se referă la fondurile disponibile ( cash on hand) și la depozitele la vedere (demand deposits)”. “Echivalentele de lichidități (cash equivalents) sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu ușurintă într-o mărime determinată de lichidități și care sunt supuse la un risc neglijabil de schimbare a valorii” .

O entitate deține echivalente de lichidități cu scopul de a putea face față angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. De obicei, scadența acestora este sub trei luni. Cu toate acestea, deținerea de echivalente de lichidități nu se constituie in scopul indeplinirii unor obiective de plasament. Titlurile care reprezintă participații sunt exceptate din echivalentele de lichidități. Fac abatere acțiunile privilegiate dobândite cu puțin timp înainte de a ajunge la termen și care au o dată de rambursare precizată.

Dacă împrumuturile bancare sunt, în principiu, elemente ale activităților de finanțare, împrumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin conturile curente, sunt incluse, în unele țări, în categoria lichidităților și echivalentelor de lichidități.

Fluxurile de trezorerie nu includ mișcările între elementele care constituie lichidități sau echivalente de lichidități, deoarece ele fac parte din gestiunea trezoreriei întreprinderii.

Conform Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 cu modificările si completările ulterioare pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene stabilește situația fluxurilor de trezorerie ca fiind o componentă a situațiilor financiare anuale, alaturi de: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificarilor capitalurilor, notele explicative la situațiile financiare anuale.

Punctul 7 din Cadrul general pentru întocmirea si prezentarea situațiilor financiare elaborat de IASB stipulează că un set complet de situații financiare include, de regulă: bilant, cont de profit și pierdere, situația fluxurilor de numerar, notele explicative la situațiile financiare anuale. Prin urmare, o definiție a situației fluxurilor de trezorerie, componentele și modalitatea de calcul a acesteia ar trebui cautată în standardele elaborate de IASB.

Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să relateze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, aranjate pe activități de exploatare, de investire și de finanțare.

Conform IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie (denumită și Situația fluxurilor de numerar sau Cash-flow în unele lucrări de specialitate) se prezintă ca o parte integrantă a situațiilor financiare ce trebuie întocmite pentru fiecare perioadă. Situația fluxurilor de trezorerie permite urmarirea și analiza poziției financiare a întreprinderilor. De asemenea, ea este singura situație financiară ce oferă posibilitatea de a prezenta originea resurselor entității și utilizarea lor. Prin urmare, acest document este dificil de redactat de către utilizatorul extern doar cu ajutorul bilanțurilor și conturilor de profit și pierdere, deoarece o comparație între mărimile ce figurează în două bilanțuri succesive arată variațiile nete, dar nu și pe cele brute.

În zilele noastre este tot mai des întalnită comunicarea financiară pe baza fluxurilor de numerar și este argumentată de dezvoltarea fără precedent a piețelor financiare. Astfel de informații sunt dezvăluite de situația fluxurilor de numerar. Obiectivul acesteia o reprezintă furnizarea de informații privind încasările și plățile în numerar ale unei entități economice realizate în cursul unui exercițiu financiar. Beneficiarii informațiilor reflectate de situația fluxurilor de numerar sunt managerii, investitorii, creditorii și alte categorii de utilizatori ai informației financiare.

Managerii de întreprinderi utilizează informația rezultată de situația fluxurilor de trezorerie pentru a stabili gradul de lichiditate al întreprinderii, pentru a crea politica de dividente și pentru a estima efectele unor decizii strategice majore privind investițiile și finanțarea.

Investitorii și creditorii sunt interesați de capacitatea întreprinderii de a obține câștiguri viitoare și de a transforma beneficiile în disponibilități; aceștia argumentează în general în funcție de fluxurile monetare care sunt faptele reale și nu in funcție de avantajele de exploatare ce reprezintă concepte dificile, incorecte, fară o reprezentare reală.

Situația fluxurilor de trezorerie reprezintă o situație de flux, care exprimă un adevăr neconvențional permițând compararea rezultatelor diferitelor întreprinderi prin înlaturarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile pentru aceleași operații și evenimente. Cu toate acestea, variația trezoreriei se poate constata printr-un calcul simplu cu ajutorul bilanțului, lichiditatea și solvabilitatea pretinde analize complexe pentru a afla aceasta variație, așadar, un tablou de flux. Informațiile istorice cu privire la fluxurile de trezorerie stau la baza previziunilor de fluxuri de trezorerie viitoare, deoarece acestea examinează modul în care entitatea produce numerar și îl cheltuie.

Situația fluxurilor de numerar își are originea în Statele Unite ale Americii, unde contabilitatea este orientată către necesitățile informaționale ale investitorilor. În viziunea US GAAP (Generally Accepted Accounting Principles (United States)), situația fluxurilor de numerar evidențiază valoarea netă a numeralului unei entități economice generat de activitățile sale (de exploatare, investiții, finanțare) pe parcursul unei perioade, sau folosit în activitățile menționate. Problematica situației fluxurilor de numerar este abordată de norma contabilă americană FAS 95 „Stratement of Cash Flow”.

Conceptul de flux de trezorerie

Conform IAS 7 fluxurile de trezorerie sunt definite ca fiind ansamblul intrărilor și ieșirilor de lichidități sau echivalente de lichidități aferente unei perioade. Diferența dintre fluxul pozitiv și fluxul negativ constituie fluxul net de trezorerie, ce poate fi:

pozitiv, atunci când intrările de bani sunt mai mari decât ieșirile, caz în care se observă creșterea disponbilităților bănești, ce pot fi folosite în efectuarea de plăți urgente;

negativ, atunci când ieșirile sunt mai mari decât intrările, caz în care se observă o reducere a numerarului de care dispune firma.

O trezorerie pozitivă arată faptul că entitatea dispune de lichidități suficiente care îi permite să restituie datoriile pe termen lung și scurt, iar excedentul poate fi plasat pentru a aduce profit. O trezorerie negativă semnifică faptul că entitatea nu are lichidități suficiente pentru plata datoriilor, fiind nevoită fie să crească sursele permanente, care sunt mai scumpe, fie să apeleze la credite pe termen scurt, care teoretic sunt mai ieftine.

Fluxurile de trezorerie sunt grupate în două mari categorii (în funcție de apartenența sau neapartenența lor) :

– fizice (reale), fiind stimulate de transferul de bunuri, servicii și fluxuri monetare și au frecvența asupra trezoreriei sub forma de încasări și plăți;

– financiare (de compensare), care pot fi la rândul lor de mai multe feluri: compensare imediată, compensare decalată, financiare multiple, financiare autonome.

I.2. Aspecte generale privind tabloul fluxurilor de trezorerie

Instrumentul care corespunde cel mai bine scopului informativ cu privire la capacitatea entității de a genera numerar sau echivalente de numerar este Situația fluxurilor de trezorerie. Acest document contabil pune în evidență trezoreria, a cărei dimensiune valorică și structurală reprezintă o informație-cheie, deoarece prin ea entitatea își finanțează activitatea, își asigură perenitatea și iși elaborează deciziile de viitor. Acest document contabil are o importanță atât de mare, astfel încât IASC a elaborat un standard separat numit IAS 7 “Situația fluxurilor de trezorerie” care a devenit valabil începand cu anul 1977, fiind revizuit și modificat continuu. În majoritatea țărilor dupa anul 1990 s-a adoptat ca document contabil de sinteză “Tabloul Fluxurilor de trezorerie”, fiind o necesitate practică de informare a utilizatorului de situații financiare. În Romania Situația Fluxurilor de trezorerie este cunoscută ca o componentă a situațiilor financiare anuale în concordanță cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 cu modificările și completarile ulterioare pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internaționale. Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește, conform IAS 7, fie utilizând metoda directă, fie metoda indirectă.

Institutul de Normalizare Contabilă American, FASB (Financial Accounting Standards Boards), tratează problematica legată de tabloul fluxurilor de trezorerie prin norma contabilă FAS 95 – Tabloul fluxurilor de trezorerie (Statement of cash flow), modificată prin norma FAS 102. Conform FASB, obiectul situației fluxurilor de trezorerie constă in:

– furnizarea de informații privind încasarile și plățile de mijloace bănești ale unei companii, produse în timpul unui exercițiu contabil;

– furnizarea de informații privind activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare desfașurate de o companie, pe parcursul unui exercițiu contabil.

În acord cu Institutul Standardelor de Contabilitate Internaționale, IASB, prin norma internațională de contabilitate IAS 7 – Situația fluxurilor de numerar – menționează că obiectivul situației fluxurilor de trezorerie este de a dispune informații, care trebuie prezentate, referitoare la istoricul circuitului de numerar și de echivalente de numerar, ale unei întreprinderi, prin intermediul situației fluxurilor de numerar, care grupează fluxurile de numerar, în timpul perioadei, pe activități de exploatare, investiție și finanțare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie are câteva obiective de mare importanță, și anume: permite evaluarea capacității entității de a degaja lichidități; recunoaște evaluarea solvabilității unei entități; îngăduie determinarea necesităților de lichidități; admite stabilirea scadențelor și a riscului încasărilor viitoare. Istoricul fluxurilor de trezorerie permite trecerea în revistă a relațiilor dintre profitabilitatea unei entități și fluxul net de trezorerie.

Din cele afirmate mai sus putem constata asemănarea dintre obiectivele propuse de o situație a fluxurilor de trezorerie, de către cele două organisme de normalizare contabilă: cel american-FASB și cel internațional – IASB. Nu ar trebui sa ne surprindă acest lucru deoarece este cunoscut faptul că demersurile IASB legate de normalizarea contabilă internațională au fost, în mare măsură, influențate de FASB.

Bugetul de trezorerie

Bugetul de trezorerie reprezintă dezvoltarea unei analize previzionate de cash-flow și se axează pe planificarea încasărilor și plăților cu scopul de a stabili nivelul de numerar necesar. Acesta poate să arate fie un deficit, fie un excedent de fonduri.

Înainte de a se trece la elaborarea bugetului de trezorerie, este necesar să se identifice cu alte bugete cum ar fi între cheltuielile de transport și vânzari. Se poate determina în astfel de situație, o educație de ajustare care permite previzionarea plăților ce urmează a se efectua folosind procedeul celor mai mici pătrate.

Bugetarea trezoreriei este un proces simplu: este identic cu modul în care iți gestionezi cheltuielile personale în funcție de încasările din salarii și alte surse (dividende, venituri din chirii, dobânzi) . Bugetul de trezorerie este elaborat pe parcursul unui an calendaristic și defalcat pe cele 12 luni calendaristice.

Acest buget se înscrie pe orizontul gestiunii bugetare, în cadrul procedurii de stabilire a celorlalte bugete anuale ale întreprinderii (bugetul vânzărilor, bugetul aprovizionărilor, bugetul de producție, etc.).

În funcție de linia de evoluție a soldurilor conturilor de disponibilități, prin bugetul de trezorerie se stabilesc liniile de credit pe termen scurt care trebuie negociate cu piața financiară și în special cu sistemul bancar. Totodată, prin acest buget, întreprinderea poate să verifice măsura fezabilității planului de investiții, să calculeze cheltuielile financiare, contribuind astfel la calculul rezultatului previzional.

Periodic, bugetul trezoreriei este analizat prin compararea previziunilor cu realizările, pentru depistarea cauzelor care conduc la apariția de sume neîncasate și luarea deciziilor corespunzătoare. Acest lucru se realizeaza în pricipiu, atunci când realizările nu sunt la nivelul previziunilor, fie că se modifică previziunile viitoare, fie că se modifică deciziile perioadei în curs, dacă acest lucru este încă posibil.

Cauzele care conduc la nerealizarea bugetului trezoreriei, depind în cele mai multe situații, de serviciul financiar care nu urmărește încasarea la timp a facturilor; de anumite modificări ale activității întreprinderii, anumite modificări conjuncturale, de clienții care se pot afla în dificultate de plată.

Pentru stabilirea bugetului de trezorerie se utilizează două metode și anume:

metoda încasarilor și plăților care este acceptată cu predispoziție de contabilii experți, aceasta permițând compatibilitatea între diferitele trepte de previziune;

metoda bilanțurilor sau a termenelor de rotație care estimează procesul de dezvoltare al soldurilor previzionale pe baza unei abordari sintetice a trezoreriei.

Documentele necesare bugetului de trezorerie sunt : bilanțul activității precedente, ultima balanță de verificare și planul de investiții al firmei.

Elementele tabloului fluxurilor de numerar

Trezoreria reprezintă oglinda disponibilităților monetare apărute în evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor, în mod continuu.

Trezoreria este un indicator sintetic ce are capacitatea de a caracteriza echilibrul financiar și capacitatea de plată a întreprinderii, determinat prin comparația fondului de rulment cu necesarul de rulment, după relația:

T = FRP – NFR

Unde:

T = trezoreria netă

FRP = fond de rulment permanent

NFR = necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment exprimă un decalaj între fluxuri și se determină ca diferență între utilizări și resurse, diferență ce corespunde acelei părți necesare pentru ciclul de exploatare care nu a fost finanțată de resursele generate de acest ciclu și trebuie acoperită de finanțări coplementare (fond de rulment sau credite bancare pe termen scurt).

Tabloul fluxurilor de trezorerie indică solvabilitatea agentului economic sau capacitatea de a genera fluxuri pozitive de trezorerie pornind de la activitățile sale curente.

Utilitatea tabloului fluxurilor de trezorerie este accentuată de urmatoarele aspecte: arată legatura dintre fiecare operație efectuată de agentul economic și echilibrul său financiar ; ia în considerare efectele pe termen scurt sau mediu ale realizării echilibrului financiar.

Profesorul Nicolae Feleagă a preluat in lucrarea sa, “Contabilitatea aprofundată”, definiția unor autori francezi dată fluxului, conform careia acesta reprezintă un “concept de natură economică ce corespunde unei mișcări sau unui transfer ale unei cantități de bunuri, de serviciu sau de monedă într-o perioadă de timp”.

Fluxurile de trezorerie sunt repartizate în funcție de apartenența sau neapartenența la activitatea de exploatare a entității, în două categorii de fluxuri:

Fluxuri economice sau de exploatare, reprezentate de fluxuri fizice cu influență imediată sau viitoare asupra trezoreriei care face față activității de exploatare dintr-o unitate (de exemplu, achizițiile de materiale sau de servicii, plata salariilor etc., sunt fluxuri economice care influențează dinamica întreprinderii). Aceste fluxuri economice se împart, la randul lor, în fluxuri externe (stabilite între doi agenți economici) și fluxuri interne (corespunzătoare modificărilor de valori din interiorul unei unități).

Fluxuri autonome sau monetare pentru care suportul fizic sau real nu există, dar care au influențe asupra trezoreriei și corespund activităților de finanțare a unității.

În legatură cu această grupare a fluxurilor se remarcă faptul ca originea fluxurilor economice o constituie capitalul economic, sub formă de imobilizări și stocuri, în timp ce capitalul financiar, propriu sau împrumutat, constituie originea pentru fluxurile autonome.

Situația fluxurilor de trezorerie clasifică fluxurile de trezorerie prin intermediul a trei categorii de activități:

Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare;

Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiții;

Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanțare;

Fluxul net de trezorerie (∆ TN) rezultă din variația în valori absolute a trezoreriei nete de la un an la altul, reprezentând fluxul monetar net, respectiv fluxul de numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercițiu financiar (cash-flow).

∆ TN = TN1 – TN0

TN1 – trezoreria netă la sfârșitul exercițiului;

TN0 – trezoreria netă la începutul exercițiului.

Activitatea de exploatare este principala activitate producatoare de venituri a întreprinderii. Fluxurile generate de aceste activități sunt expresia masurii în care activitatea întreprinderii a degajat fluxuri de numerar suficiente pentru a rambursa împrumuturi, a plăti dividente, a menține capacitatea de funcționare a întreprinderii, a face noi investiții, fara a apela la surse externe de finanțare.

Fluxurile de trezorerie (numerar) din activitatea de exploatare se determină cu ajutorul relației:

Venituri încasate – Cheltuieli plătite ± Variația decalajelor de trezorerie

Activitatea de investiții cuprinde fluxurile și echivalentele de numerar privind cumpărarea și producția de imobilizări, respectiv cesiunea activelor imobilizate; fluxurile de trezorerie generate de această activitate exprimă masura în care plățile au fost efectuate pentru achiziții de active generatoare de venituri și fluxuri de numerar în viitor.

Fluxurile de trezorerie (numerar) din activitatea de investiții se determină cu ajutorul relației:

Vânzări de imobilizări – Achiziții de imobilizări ± Variația decalajelor de trezorerie

Activitatea de finanțare cuprinde acele operațiuni care determină modificări în mărimea și structura capitalurilor proprii și capitalurilor împrumutate ale întreprinderii iar fluxurile generate de această activitate prezentate distinct permit previzionarea fluxurilor de numerar pe care finanțatorii întreprinderii vor opta sa le retragă mai tarziu.

Fluxurile de trezorerie (numerar) din activitatea de finanțare se determină cu ajutorul relației:

Creșteri de capital – Rambursări de capital + Împrumuturi contractate – Rambursări de împrumuturi ± Variația decalajelor de trezorerie (numerar)

Sursa : http://tribunaeconomica.ro/blog/wp-content/uploads/04-0/-2/web-gcf1a1.jpg

În conformitate cu OMFP nr. 3055/2009, republicată și actualizată prin OMFP nr.1898/2013, o entitate economică poate clasifica dobânda plătită, precum și dobânda și dividendele încasate drept fluxuri de numerar din exploatare, finanțare și respectiv, din investiție. Dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de numerar din finanțare sau exploatare.

Pentru a putea crea situația fluxurilor de numerar IAS 7, s-au evidențiat două metode: metoda directă și metoda indirectă. Așadar, fluxurile de numerar din activitatea de exploatare se pot întocmi prin metoda directă sau prin metoda indirectă iar fluxurile de numerar din activitatea de investiții și respectiv din finanțare se pot determina doar prin metoda directă.

Metoda directă este fundamentată pe fluxurile de încasări și plăți de numerar brute. Entitățile sunt stimulate să declare fluxurile de trezorerie obținute din activități de exploatare folosind metoda directă. Datorită metodei directe, informațiile referitoare la clasele principale de plăți și încasări brute în numerar pot fi dobândite din înregistrările contabile ale entității, sau prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor și a altor elemente în situația rezultatului global pentru modificările care vor surveni pe parcursul perioadei în stocuri și în creanțele și datoriile din exploatare, alte elemente nemonetare precum și alte elemente prin care efectele de trezorerie reprezintă fluxuri de trezorerie din investiții sau finanțare.

Metoda indirectă presupune determinarea fluxului de numerar din activitatea de exploatare prin ajustarea profitului net sau pierderii cu urmatoarele elemente: modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor și creanțelor și datoriilor din exploatare; elementele nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile și câștigurile în valută nerealizate, profitul nerepartizat al societăților asociate și interesele minoritare; toate celelalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de numerar din investiții și din finantare.

Conform unui studiu efectuat în SUA, s-a remarcat că 97% din cele mai mari companii au optat pentru metoda indirectă, în timp ce pentru metoda directă au ales 17 companii din totalul de 600.

Situația fluxurilor de trezorerie este unica componentă a rapoartelor financiare care oferă raspunsuri la problema solvabilității întreprinderii și a flexibilității financiare. Analiza solvabilității pe termen lung descrie dacă entitatea se indreaptă sau nu spre faliment.

Flexibilitatea financiară reprezintă “în contabilitate, capacitatea întreprinderii de a lua măsurile necesare în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel încât să poată face față nevoilor si situațiilor neprevazute”. De exemplu, o unitate economică cu flexibilitate financiară redusă este aceea care dispune de un pasiv extern mare, astfel încat sursele sale de lichiditate sunt destul de suficiente pentru plata datoriilor la scadență. O întreprindere cu un grad superior de flexibilitate financiară este aceea care poate să depășească dificultățile financiare și care este receptivă la oportunitățile de investiții oferite. Putem afirma că o societate cu un grad înalt de flexibilitate financiară prezintă un risc redus de faliment.

Fluxuri de trezorerie în valută

Fluxurile de trezorerie care provin din tranzacțiile efectuate în valută sunt neaparat înregistrate în moneda funcțională a unei entități prin aplicarea, asupra valorii în valută, a cursului de schimb dintre moneda funcțională și valută de la data fluxului de trezorerie. Toate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite conform cu Standardul de Contabilitate IAS 21 “Efectele variației cursurilor de schimb valutar” la cursul zilei în care se face plata, respectiv încasarea. Există totuși și posibilitatea de a utiliza un curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade. Dar cu toate acestea, IAS 21 nu acceptă folosirea cursului de schimb de la finalul perioadei de raportare atunci când se convertesc fluxurile de trezorerie ale unei filiale din străinătate. Lichiditățile și echivalentele de lichidități în monede străine, existente la sfarșitul exercițiului sunt convertite la cursul de închidere din ziua respectivă.

Fluxurile de trezorerie din dobânzi și dividende încasate și plătite trebuie prezentate fiecare separat de cele care sunt generate de dobânzile și dividentele plătite. Fiecare dintre acestea trebuie clasificat într-o manieră consecventă de la o perioadă la alta, fiind generat din activități de exploatare, de investiții sau de finanțare. Valoarea totală a dobânzii plătite de-a lungul unei perioade este prezentată în situația fluxurilor de trezorerie indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în profit sau pierdere sau dacă a fost capitalizată în conformitate cu IAS 23 “Costurile îndatorării”.

I.3 Documente specifice contabilității de trezorerie

Trezoreria reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt (titlurile de plasament, respectiv investițiile financiare pe termen scurt), valorile de încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, disponibilitătile bănești aflate în casieria societăților comerciale, creditele bancare pe termen scurt, disponibilitățile bănești separate sub forma de acreditive la societățile bancare și alte valori de trezorerie.

Potrivit OMFP nr.3055/2009 cu modificările și completările ulterioare, contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării acțiunilor deținute la entitățile afiliate, altor investiții pe termen scurt, disponibilităților în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt și altor valori de trezorerie.

În sfera activității de trezorerie a unei întreprinderi se cuprind:

titlurile de plasament care sunt titluri de valoare achiziționate în vederea realizării unui avantaj pe termen scurt. Acestea cuprind: obligațiunile, obligațiunile emise și răscumparate, alte titluri de plasament. Ele mai sunt numite și investiții temporare fiind constituite din obligațiuni aparținând terților și alte titluri de plasament.

acreditivul reprezintă sumele de bani păstrate la bancă într-un cont distinct, la dispoziția unui anumit furnizor, din care urmează sa se efectueze plăți către acesta pentru materialele aprovizionate, lucrările efectuate sau prestărilor de servicii.

concursurile bancare îmbracă forma creditelor de trezorerie, creditelor bancare pe termen scurt acordate prin cont special pentru nevoi temporare și creditelor de scont.

Documentele primare de evidență privind operațiile de trezorerie

Documentele de evidență sunt acte scrise (înscrisuri) în care se consemnează fenomenele și procesele economice în momentul și locul producerii lor. Ele reprezintă, așadar, suportul tuturor datelor informaționale cu privire la activitatea economică a întreprinderilor. Consemnarea în astfel de documente se face letric și/sau cifric în etalon natural și/sau valoric.

Documentele de evidență (economice sau justificative) îndeplinesc un dublu scop :

– constituie dovada înfăptuirii operațiunii respective ;

– asigură baza înregistrărilor în contabilitate.

Evidența operativă a decontărilor în numerar se asigură cu ajutorul „Registrului de casă” iar a decontărilor prin conturi la bănci folosind „Extrasul de cont”.

Operațiile de trezorerie presupun încasări și plăți în numerar sau prin virament.

A. Documentele specifice operațiilor de încasări și plăți în numerar care se întocmesc sunt:

– Registrul de casă

– Registrul de casă în valută

– Bonul fiscal

– Chitanța in lei sau valută

– Monetarul

– Dispoziție de plată-încasare către casierie

– Stat de plata salarii

– Procesul-verbal de plăți

– Împuternicirea

Registrul de casă servește ca document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin caseria unității pe baza actelor justificative și „constituie documentul justificativ de bază pentru înregistrarea în contabilitate a operațiilor de casă”. Acesta are rolul de a stabili la sfarșitul fiecarei zile soldul de casă, precum și de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă. Se constituie în două exemplare, zilnic, în ordinea efectuării operațiilor fară a lasa spații libere, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, toate încasările și plățile în numerar pe bază de acte justificative.

Conturile la bănci se deschid de către societățile comerciale pentru păstrarea de lichidități ce depășesc plafonul de casă stabilit de fiecare societate cu banca respectivă. Operațiile de încasări și plăți prin conturile deschise la bănci reprezintă operații de decontare fară numerar,utilizand în acest scop instrumente de decontare (plată) adecvate: cec, cambie, bilet la ordin, ordin de plată.

Registrul de casă în valută reprezintă documentul utilizat pentru operațiunile efectuate de întreprindere în numerar cu valută și are rolul de a înregistra operativ încasările și plățile în valută (numerar sau cecuri de călatorie), pe baza documentelor justificative anexate.

Bonul fiscal – pentru a se putea înregistra în contabilitate bonurile fiscale emise de casele de marcat electronice se impune ca unitățile emitente să completeze pe versoul acestora urmatoarele elemente: denumirea și adresa cumpărătorului, codul fiscal și ștampila unității eminente.

Chitanța în lei sau valută, conform DEX reprezintă “Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri”, reprezentând un document justificativ și se eliberează în momentul încasării în numerar a sumelor datorate de clienți. Chitanța pentru operații în valută se emite în cazul depunerii la casieria unității a sumelor în valută. Se întocmește la unitățile care realizează operațiuni în devize.

Monetarul este un alt document care evidențiază la sfârșitul zilei numerarul existent în casierie. Acesta reprezintă document justificativ pe baza caruia se predă titularului de patrimoniu numerarul încasat prin casă de către casier, respectiv de vânzaător. În contabilitate “obligația de întocmire zilnică și păstrare a acestui formular o au numai contribuabilii prevăzuți la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare, care desfașoară activități de vânzare mărfuri cu amănuntul. Monetarul este obligatoriu însă numai în condițiile în care nu se utilizează aparate de marcat electronice fiscale”.

Dispoziția de plată – încasare către casierie este des utilizat în operațiile cu numerar cu caracter de document de dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozitiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit. Servește, de asemenea, ca dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale și ca document justificativ de înregistrare în registrul de casă și contabilitate, în cazul plaților în numerar efectuate fară alt document justificativ.

Se elaborează într-un singur exemplar de către compartimentul financiar-contabil astfel : ca dispoziție de plată – atunci când nu există alte documente prin care se decide plata; pentru plata avansurilor în cazul cheltuielilor de deplasare, obținerii de materiale sau ca dispoziție de încasare, cand nu există alte documente prin care se dispune încasarea.

Stat de plată salarii reprezintă documentul justificativ prin care se fac plăți cuvenite salariaților.

Procesul-verbal de plăți – cu acest document se evidențiază sumele predate de casierul unității mandatarilor plătitori, în vederea efectuării plăților și servește ca document justificativ al sumelor primite de mandatarul sau împuternicitul plătitor cât și ca document de înregistrare în contabilitate a salariilor și altor drepturi neachitate.

Se elaborează într-un singur exemplar și se reține în casieria unității ori de câte ori se fac plăți prin casierie astfel: fața formularului se completează de către casierul unității, care semnează de predarea sumelor și a actelor de plată și de către casierul plătitor pentru primirea acestora. Documentul se reține în casieria unității pentru justificarea sumelor ridicate de la bancă și predate casierilor plătitori până la termenul legal de efectuare a plății sumelor respective. Verso-ul formularului se completează de casierul plătitor la restituirea sumelor neachitate, împreună cu actele de plăți, se semnează de acesta și se verifică de casier. Documentul circulă la compartimentul financiar-contabil ca anexă la exemplarul doi al registrului de casă.

Împuternicirea reprezintă un document justificativ prin care este autorizată o persoană membră a familiei sau încadrată în muncă la aceiași întreprindere să ridice drepturile bănești ale angajatului, atunci cand acesta nu se poate prezenta la întreprindere în vederea ridicării numerarului.

B. Documentele specifice încasărilor și plăților prin virament sunt urmatoarele:

– Cecul

– Cambia

– Trata

– Biletul de ordin

– Ordinul de plată

– Cartea de credit

– Bonul de casă

– Bonurile de tezaur

Cecul este un instrument de plată utilizat de către titularii de conturi bancare cu disponibil cert din vânzări sau credite. El reprezintă o instrucțiune scrisă, sub forma unui terț sau însuși emitentului valoarea pentru care este emisă. În procesul circulației cecului sunt implicate trei persoane și anume: tragătorul, trasul și beneficiarul. Tragătorul sau emitentul creează instrumentul de plată, prin procurarea de la bancă, pe baza de cerere și în masura existenței disponibilului în contul său, a unui carnet de cecuri în alb, cu un anumit număr de file. Cecul nu reprezintă un act de comerț, însă este încadrat în legislația referitoare la cambie, deși în realitate este tratabil în contextul operațiilor la bancă.

Cambia este un titlu de credit, sub semnatură privată, care reprezintă o obligație scrisă de a plăti sau a face să se platească la scadență o sumă de bani determinată. În circuitul său, cambia implică trei persoane și anume: tragătorul, trasul și beneficiarul. Tragătorul în calitate de creditor, creează titlul de credit, dându-i ordin debitorului său , numit tras, să plătească o anumită sumă la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Trata este forma cambiei care cuprinde obligația de a face să se plătească o anumită sumă la o dată ulterioară. La nașterea tratei participă trei părti: trăgător, tras și beneficiar, iar prin utilizarea sa este posibilă stingerea concomitentă a două datorii.

Biletul de ordin este emis de debitor (client) și reprezintă un angajament al acestuia de a plăti creditorului o anumită sumă la o dată fixată sau la vedere, nefiind necesară acceptarea, așa cum este în cazul cambiei.

Ordinul de plată este modalitatea de plată constănd în emiterea unei hârtii de valoare, mai precis a unui titlu de credit, de către titularul contului bancar, prin care se adresează băncii ce are evidența contului, cerăndu-i să plateasca suma consemnată în favoarea unui anumit beneficiar. Acesta poate fi simplu, necondiționat, respectiv simpla sa prezentare îi poate onora și simplu condiționat în care plata se face numai pe baza prezentării unor documente.

Cartea de credit permite posesorului, pe langă avantajele cărții de acreditare, obținerea unui credit pentru cumpărător de mărfuri, rambursabil la cateva luni de la eliberarea cărții.

Bonul de casă este un bilet la ordin și constă în împrumutul pe care un particular îl oferă unei bănci și angajamentul acesteia de a restitui împrumutul la scadență și a dobânzii aferente.

Bonurile de tezaur sunt bonuri de casă emise de trezoreria statului, nu de bănci sau întreprinderi; acestea sunt purtătoare de dobândă și puse în circulație pe termen scurt pentru acoperirea unor goluri bugetare.

Pentru alte operații de trezorerie se pot folosi:

– extrase de cont;

– contracte de credit;

– note contabile ale băncilor;

– facturi fiscale.

Dacă bilanțul este considerat o fotografie la o anumită dată a utilizărilor și resurselor entității, situația fluxurilor de trezorerie poate fi asemanată cu un film ale carui secvențe clarifică trecerea de la bilanțul de deschidere la bilanțul de închidere, astfel incât să poată fi dedusă originea variațiilor poziției financiare și a întreprinderii .

Dacă ar fi să analizăm contextul procesului de normalizare contabilă care se desfășoară în numeroase state ale lumii, ne putem da seama de faptul că situația fluxurilor de trezorerie va deveni o situație la fel de solicitată ca bilanțul și contul de profit și pierdere.

Rezultatul contabil oferit de contul de profit și pierdere nu satisface nevoile informaționale ale utilizatorilor datorită subiectivismului in determinarea lui. În aceste condiții, se consideră a fi necesar determinarea unui indicator care sa reflecte in mod clar cash flow ul firmei, și sa nu țină cont de anumite deformări, cum sunt cele la care este supus rezultatulcontabil. Dacă întocmirea situației fluxurilor de trezorerie este obligatorie pentru entitățile care îndeplinesc anumite condiții (depășesc două din trei criterii sau aplică normele internaționale de contabilitate) iar pentru celelalte categorii de entități este opțională potrivit OMFP nr.3055/2009.

Situația fluxurilor de numerar și-a dovedit utilitatea atât în plan extern, pentru investitori cât și pentru creditori.

După părerea mea consider că prezența situației fluxurilor de numerar contribuie la îmbogațirea informațiilor destinate utilizatorilor, dar și la consolidarea contabilității ca sursă priviligiată de informații, deoarece reprezintă temelia oricaror analize strategice și financiare a unei entități.

CAPITOLUL II. CONTABILITATEA TREZORERIEI

II.1 Contabilitatea investițiilor pe termen scurt

O entitate economică poate înregistra la anumite intervale de timp un excedent al mijloacelor bănești, care poate fi păstrat la bănci sau poate fi investit în activitatea altor entități economice. Decizia de participare la finanțarea altor entități economice poate viza o perioadă mai îndelungată sau pe termen scurt. Operațiile financiare realizate pe o perioadă de pâna la un an sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de investiții financiare pe termen scurt. Prin activitatea de investiții se sesizează cheltuirea unor sume de bani materializate în realizarea de imobilizări, unde efectele lor depășesc durata unui exercițiu financiar.

Investițiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare, care au scop principal realizarea unui câștig în urma vânzării acestora la un preț mai mare decât cel de cumparare. De asemenea, se mai includ și alte titluri de valoare deținute pe termen scurt din care se obțin câștiguri nu neaparat din revânzarea lor ci din dobânzile pe care societatea le încasează în legatură cu aceste titluri.

Contabilitatea investițiilor pe termen scurt se realizează cu ajutorul grupei 50 „Investiții financiare pe termen scurt”, ce reflectă:

acțunile emise de către societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia, care sunt cumparate pentru a fi vandute in termen scurt pentru obținerea unui câștig;

acțiuni proprii, care sunt răscumparate cu scopul de a fi anulate sau revandute;

obligațiuni emise de alte unități, care sunt cumparate pentru a fi vandute pe termen scurt pentru obținerea unui câștig;

obligațiuni emise si răscumparate ;

alte investiții financiare pe termen scurt achiziționate: bonuri de subscriere autonomă, certificate de investitor, certificate de depozit în vederea realizării unui câștig pe termen scurt, efecte comerciale, drepturi de tragere.

Titlurile de plasament sunt titluri negociabile, liber transmisibile care pot fi cotate sau nu la bursa de valori. Ele se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziționate și păstrate de entitate în mod durabil pe când titlurile de plasament sunt achiziționate și păstrate pe termen scurt.

Dacă titlurile de plasament achiziționate au fost emise de către alte societăți, operațiunea se numește vânzare. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emițătorii lor pentru a fi anulate sau revândute, operațiunea se numește răscumpărare.

În structura titlurilor de plasament sunt cuprinse: acțiuni (cotate sau necotate); obligațiuni; acțiuni și obligațiuni emise și răscumpărate de societate; alte titluri de plasament și creanțe asimilate (ex.: bonurile de tezaur pe termen scurt, certficate de depozit)

Titlurile de plasament pot fi evaluate: la valoarea de intrare, la valoarea de inventar, la valoarea de închidere a conturilor sau la valoarea de ieșire din patrimoniu.

Valoarea de intrare este dată de costul de achiziție al titlurilor de plasament prin care se ințelege fie de prețul de achiziție, fie de valoarea determinată în urma unui contract de achiziție.

Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum ar fi comisioanele și alte cheltuieli asemănatoare, se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare a exercițiului (contul 627).

Valoarea de inventar este stabilită în urma evaluării la valoarea lor actuală, ca o valoare estimată determinată pe baza cursului mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate, și pe baza valorii probabile de negociere, pentru titlurile necotate.

Valoarea la închiderea conturilor presupune comparația între valoarea de inventar și valoarea de intrare, aplicând principiul prudenței. Diferențele de valoare se stabilesc pe categorii de titluri.

Valoarea la ieșirea din patrimoniu se face la prețul de cesiune sau vanzare. Diferența între prețul de vanzare si valoarea contabilă reprezintă rezultatul vânzarii și îmbracă forma plusurilor sau minusurilor de valoare.

Evaluarea la bilanț a titlurilor de plasament se realizează optând între valoarea de intrare și valoarea de inventar, valoarea cea mai mică, respectiv:

daca valoarea de intrare este mai mică decât valoarea de inventar, se alege ca bază de evaluare valoarea de intrare;

daca valoarea de intrare este mai mare decat valoarea de inventar, se alege ca bază de evaluare valoarea de inventar.

Plusurile și minusurile de valoare se determină pe categorii de titluri, repectiv pe titluri de aceiasi natură, care îi acordă aceleași drepturi.

Contabilitatea investițiilor financiare pe termen scurt se realizeaza cu ajutorul grupei 50 „Investiții financiare pe termen scurt”, care cuprinde urmatoarele conturi :

501 “Actiuni detinute la entitatile afiliate”
    505 “Obligatiuni emise si rascumparate”
    506 “Obligatiuni”
    508 “Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate”
    509 “Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt”

Contul 501 “Acțiuni deținute la entitățile afiliate”

Acțiunea este un înscris de valoare ce dovedește participarea deținătorului la capitalul societății comerciale societații eminente a titlului și pe baza căreia posesorul are dreptul să încaseze o cotă corespunzătoare din profitul net repartizat al societății respective sau este obligat să suporte o parte din pierdere.

Cu ajutorul contului 501 “Acțiuni deținute la entitățile afiliate”, se ține evidența investițiilor financiare pe termen scurt la societățile din cadrul grupului, cumpărate în vederea de a obține venituri financiare într-un termen scurt, iar dupa funcția contabilă este un cont de activ.

Contul 505 “Obligațiuni emise și răscumpărate”

Obligațiunile sunt titluri de credit emise de către o unitate patrimonială în vederea obținerii de împrumuturi publice de la o masă de creditori sau pentru realizarea unei plus-valori cu ocazia revânzării acțiunilor. Acestea sunt aducătoare de venituri fixe sub forma unor dobânzi anuale. Reprezintă elementele principale ale trezoreriei.

Dreptul de a emite obligațiuni îl au agenții economici, persoanele juridice, care îndeplinesc anumite condiții stabilite de către lege a căror capital este liber.

Obligațiunile private ca titluri de valoare, prezintă urmatoarele caracteristici: număr de ordine, valoarea nominală, termene de plată, modul în care se achită dobânda, condițiile de rambursare, garanții pentru obligatari, emitentul, rațiunea sau scopul emisiunii de obligațiuni, capitalul social al emitentului, sediul emitentului.

Între acțiuni și obligațiuni există deosebiri și anume:

– deținătorul de obligațiuni nu este coproprietar, ci creditor al unității eminente, ca urmare deținătorul de obligațiuni nu participă la gestionarea entității ci are dreptul să încaseze o dobândă fixă indiferent de rezultatele acesteia.

– deținătorul de obligațiuni dispune de un drept de creanță pe termen lung asupra societății eminente fară sa aibă dreptul de proprietate asupra acesteia.

Obligațiunile pot fi emise la purtator sau nominative.

Pentru a obține credite, întreprinderea care emite obligațiuni trebuie sa țină cont de cel puțin două condiții și anume:

rambursarea valorii nominale sau peste nominal a obligațiunilor;

o dobândă fixă, indiferent de rezultatele financiare.

Contabilitatea obligațiunilor emise de unitatea economică în vederea obținerii de împrumuturi publice și răscumparate se ține cu ajutorul contului 505 “Obligațiuni emise și răscumparate” care după funcția contabilă este un cont de activ, iar după conținutul economic este un cont de plasamente și active bănești.

Contul 506 “ Obligațiuni”

Obligațiunile atestă dreptul de creanță al posesorului (creditorul) asupra societății eminente (sau asupra statului). Creditorul împrumută societatea cumpărând titlurile de valoare, în schimb el având dreptul de a încasa periodic o dobandă fixă. Emitentul se obligă să răscumpere la scadență obligațiunile.

Agenții economici pot cumpăra obligațiuni emise de alte societăți comerciale în vederea utilizării disponibilităților temporare de trezorerie, pentru a obține venituri financiare sub formă de dobândă sau a unei plusvalori prin revânzarea acestora la prețuri superioare.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiunilor cumpărate. Contul 506 “Obligațiuni” este un cont de activ.

Contul 508 “Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate”

Evidența altor titluri de plasament și creanțe asimilate achiziționate în scopul obținerii unui venit prin realizarea unei plusvalori la scadență sau revanzare.

În categoria altor titluri de plasament pot fi cuprinse: bonurile de subscriere autonomă, certificatele de investitor, titlurile participative, drepturile de tragere și alte titluri de creanțe. Acestea sunt cumpărate pentru a realiza venituri financiare sub formă de dobânzi, diferențe de preț favorabile, creșteri de valoare etc.

În categoria altor creanțe mai pot fi incluse și dobânzile la obligațiuni și titluri de plasament și reprezintă pentru deținători venituri financiare. Ele pot fi încasate în perioada la care se referă sau în perioada următoare, de aceea până la încasare ele reprezintă creanțe asimilate titlurilor de plasament.

Conform principiului separării în timp a cheltuielilor și veniturilor, veniturile din dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament aferente unui exercițiu financiar trebuie reflectate, chiar daca ele nu au fost încasate.

Contabilitatea sintetică a titlurilor de plasament se realizează cu ajutorul contului 508 "Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate", care după conținutul economic este cont de trezorerie, iar după funcția contabila este un cont de activ.

Contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt”

În cazul în care titlurile de plasament cumpărate nu se plătesc imediat, ci urmează a se efectua ulterior, evidența varsămintelor de efectuat pentru titlurile de plasament dobândite se ține cu ajutorul contului 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt”. După conținutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar dupa funcția contabilă este un cont de pasiv.

II.2 Contabilitatea decontărilor fără numerar

Contabilitatea decontărilor fără numerar este cunoscută sub denumirea operațiunilor de trezorerie prin conturi la bănci. Aceste decontări dețin ponderea cea mai mare din categoria decontărilor în unitățile economice. Decontările fără numerar reprezintă operațiile bancare prin care plățile și încasările se fac prin virarea unei sume din contul debitorului deschis la o bancă în contul creditorului deschis la aceeași bancă sau la o altă bancă.

Plățile din contul debitorului se fac cu consimțământul acestuia, cu excepția celor care reprezintă obligații stabilite prin titluri executorii și în limita disponibilităților bănești din cont și a creditelor contractate.

Transferul de fonduri se poate realiza de către prestatori de servicii de plată (instituții de credit, instituții de plată și instituții emitente de monedă electronică), în baza unei instrucțiuni de plată transmise acestora prin intermediul instrumentelor de plată (transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie, bilet la ordin).

Realizarea unei plăți fără numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la beneficiar pretinde o serie de operațiuni care sunt admise doar instituțiilor autorizate (respectiv prestatorilor de servicii de plată), și Trezoreriei Statului.

Printre principalele etape ale unei plăți fără numerar se regăsesc următoarele:

Faza tranzacțională conține inițierea, validarea și transmiterea unei instrucțiuni de plată. În funcție de tipul de instrument, instrucțiunea de plată poate fi inițiată de debitor (spre exemplu, în cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul debitării directe). În aceasta fază au loc o serie de operațiuni, care privesc în principal verificarea identității părților implicate în tranzacție, a originalității instrucțiunii de plată și a exactității datelor aferente tranzacției.

Faza de compensare și decontare – participanții la sistemul de compensare-decontare (ex. prestatorii de servicii de plată, Trezoreria statului) modifică între ei mesaje de plată prin intermediul sistemului de plăți pentru plăți de mică valoare și volum mare. Soldurile nete emise din procesul de compensare se decontează prin intermediul sistemului de plăți de mare valoare în funcție de moneda în care este redată plata, respectiv ReGIS sau TARGET2.

Fig. 2 Circuitul mijloacelor fara numerar

Sursa : http://www.bnr.ro/Mijloace-de-plata-fara-numerar–305.aspx

În categoria decontărilor fără numerar se includ: operațiuni cu valorile de încasat, operațiuni efectuate prin conturile curente la bănci, creditele bancare pe termen scurt.

Contabilitatea valorilor de încasat se realizează prin intermediul contului 511 “Valori de încasat”, ce reflectă valorile de încasat cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci. După funcția contabilă este un cont de activ care se subdivid în conturi astfel: 5112 „Cecuri de încasat”, 5113 „Efecte de încasat”, 5114 „Efecte remise spre scontare”. Evidența acestora se ține cu ajutorul extrasului de cont.

Prin valori de încasat se ințeleg acele hărtii de valoare, cunoscute sub denumirea de efecte de comerț aflate în posesia beneficiarului lor pentru a fi încasate și transformate în disponibilități bănești.

Utilizarea cecului ca instrument de plată presupune existența de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi, disponibil creat printr-un depozit bancar, din încasări sau dintr-un credit bancar.

Cecul reprezintă ordinul de plată dat de titularul unui cont curent catre banca unde iși ține depozitul de a elibera o anumită sumă de bani persoanei înscrisă pe cec sau prezentatorului acestuia. Pentru a putea fi valabil cecul trebuie să respecte condițiile de formă și fond impuse de către normele legale. Deținatorii de depozite folosesc cecurile în mod frecvent pentru achitarea mărfurilor cumparate fapt ce le atribuie și rol de instrumente de credit pentru circulația mărfurilor.

Cecurile de încasat sunt acele documente utilizate în decontările dintre furnizor și cumpărător. Pentru bunurile achiziționate, cumpărătorul completează fila de cec și o înmânează furnizorului, iar acesta o depune la bancă pentru a-l putea încasa la data scadentă. Evidența operațiilor generate de cecurile de încasat sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul contului 5112 „Cecuri de incasat”, fiind după funcția contabilă cont de activ.

Efectele de încasat sunt titluri de credit care nu au valoare proprie. Ele sunt simultan simbol al banilor și document de expresie al relațiilor de credit, respectiv relații dintre debitori și creditori. Creditul comercial creeaza titluri de credit sub forma cambiei.

Cambia reprezintă obligația scrisă de a plăți sau de a face să plătească, la scadență o sumă de bani.

Cambia care conține doar obligația de a plăti se mai numește și bilet la ordin. În relația de credit a biletului la ordin apar două persoane: debitorul și beneficiarul.

Pentru a putea fi valabilă cambia, aceasta trebuie să conțină mențiunile obligatorii cuprinse în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994.

În situația în care creditorul dă ordin debitorului să plătească la scadență suma datorată unei persoane specificate în cambie; cambia se mai numește poliță sau trată. În circuitul tratei, sunt implicate trei persoane: trăgătorul- acela care emite cambia, trasul- persoana care o achită și beneficiarul- persoana care primește banii.

Efectele de primit reflectă drepturi de creanță și sunt elemente componente ale activului patrimonial.

Efectele de primit pot fi ținute în portofoliul de valori până la scadență și apoi depuse la bancă, spre încasare. Dacă entitatea economică are nevoie de bani înainte de scadență sau pentru alte considerente poate decide vânzarea acestora operație cunoscută în cazul acestor titluri de valoare și sub denumirea de scontare. De obicei aceste operații se fac prin intermediul băncilor sau instituțiilor bursiere.

Scontul reprezintă „ suma de bani sub forma de dobandă la care se adaugă un comision cuvenit societății bancare pentru plata efectului comercial (bilet la ordin, cambie, etc.) înainte ca acesta să ajungă la scadență”. Scontul se reține de către bancă din valoarea efectului comercial.

Evidența efectelor comerciale se ține cu ajutorul contului 5114 „Efecte remise spre scontare”, fiind un cont de activ.

Contabilitatea încasărilor și plăților prin conturi deschise la bănci

Încasările și plățile prin conturi deschise la bănci sunt reflectate prin contul 512 „Conturi curente la banci”. Acest cont poate fi folosit în două modalități:

ca un cont de disponibilități în lei și în devize aflate în conturile de disponibilități păstrate la bănci;

ca un cont curent, ce poate reflecta la un anumit moment dat, fie disponibilitățile bănești existente în conturile unității la bănci, fie credite bancare de plăți acordate de bănci în cadrul limitei de creditare.

În cazul în care exprimă disponibilități bănești păstrate la bancă, o debitare a contului exprimă o creștere de activ, iar o creditare reprezintă o diminuare de activ, iar soldul său poate fi doar debitor.

În cazul în care exprimă credite de plăți, acordate de bancă, o debitare a contului exprima o diminuare de pasiv, iar o creditare a acestuia reprezintă o creștere de pasiv, soldul său poate fi doar creditor.

De regulă, o societate economică poate avea deschise conturi pentru disponibil in lei la mai multe unități bancare. În acest caz se aplică o detaliere analitică a contului 5121 „Conturi la banci în lei”, pe fiecare bancă.

Toate operațiunile efectuate prin conturile curente la bănci sunt înscrise la bancă în extrasul de cont. Este emis de fiecare bancă și cuprinde: data emiterii, soldul inițial, încasările și plățile efectuate și soldul final. Aceste documente împreună cu actele justificative se predau la entitatea economică unde pe baza acestora se face înregistrarea în contabilitate.

La un moment dat, soldul contului disponibil confirmat de către bancă prin extrasul de cont trebuie sa fie egal cu cel din contabilitatea societății, iar in caz de diferențe se face un „punctaj” între datele din extrasul de cont și cele din evidența societății comerciale. Diferențele constatate se înregistrează și în urma lor cele doua solduri trebuie sa fie intotdeauna egale.

Este prudent a se compara la perioade de timp regulate (zilnic sau la sfarșitul lunii) soldurile conturilor la bănci înregistrate în contabilitate cu soldurile de pe extrasele de cont emise de bancă. Acesta comparație se numește „punctaj bancar” și permite identificarea și justificarea diferențelor apărute între evidența ținută de entitatea economică și cea ținută de bancă.

Entitățile economice pot realiza operațiuni în devize (respectând reglementările legale) având deschise conturi la bănci pentru fiecare monedă străină. Cu aceste conturi se realizează operațiuni de încasari și plăți în devize. Operațiunile în devize se contabilizează atât în devize cât și în lei, la cursul din ziua respectivă sau la un curs fix conform Legii contabilității. La sfarșitul exercițiului financiar, disponibilitățile în devize existente în conturile de la bănci se evaluează la cursul de schimb oficial din ultima zi. Diferențele de curs valutar aparute la data recunoașterii creanței, respectiv datoriei în valută se înregistrează ca un venit sau ca o cheltuială financiară, dupa caz.

Dacă societățile au deschise conturi în valută la mai multe unități bancare, contul 5124 „Conturi la bănci în devize” se desfașoară analitic pe fiecare bancă în parte, cu gestionarea distinctă a fiecărei valute.

Cu premiza că băncile ar oferi credite în valută, la mai multe unități ale instituției de credit contul 5124 „Conturi la bănci in devize”, ar funcționa ca un cont bifuncțional, asemănator contului 5121 „Conturi la bănci in lei”.

Reflectarea în contabilitate a operațiilor în devize se realizează cu ajutorul contului 5124 „Conturi la bănci in devize”. Operațiunile de încasări și plăți în devize se pot înregistra folosind metoda cursului fix sau metoda cursului variabil (cursul zilei) conform normelor contabile.

Metoda cursului fix presupune înregistrarea și evaluarea în lei, de-a lungul anului, a tuturor încasărilor și plăților la un curs fix, prestabilit de regulă la cursul de închidere sau la un curs mediu al anului anterior pe când metoda cursului variabil presupune înregistrarea și evaluarea în lei, de-a lungul anului, a tuturor încasărilor și plăților la cursul zilei (în Romania este utilizat cursul comunicat de Banca Națională). Există însă și o excepție și anume cumpărarile și vânzările de valută care se înregistrează la cursul băncii societății respective.

Indiferent de metoda folosită, la sfârșitul anului societatea reevaluează în lei soldul disponibilităților în valută utilizând cursul de închidere al valutei respective la data bilanțului (în Romania este utilizat cursul zilei de 31 decembrie comunicat de Banca Națională).

Contul 5125 „Sume în curs de decontare” reflectă sumele depuse sau virate la bancă prin mandat poștal de către terți (aflate în curs de decontare), pe baza documentelor prezentate unității și neapărute încă în extrasele de cont. După conținutul economic este un cont de plasamente și active bănești, iar după funcția contabilă este cont de activ.

Sunt considerate sume în curs de decontare:

Sume depuse la bancă și neaparute în extrasul de cont al băncii;

Sume virate de către terți și neapărute în extrasul de cont al băncii;

Sume depuse la bancă și prin mandat poștal de către terți dar neajunse la bancă;

Sume consemnate în conturi separate la bănci pentru cumparare de valută.

Contabilitatea dobânzilor aferente disponibilităților și creditelor acordate prin conturile curente la bănci

Societățile comerciale primesc de la unitățile instituțiilor de credit dobânzi pentru păstrarea disponibilităților în conturile deschise la bănci.

Evidența dobânzilor datorate, precum și a dobânzilor de încasat, societatea le înregistrează pe masură ce apar în extrasele de cont. Dacă dobânzile aferente unei luni nu se plătesc/încasează în luna respectivă atunci, conform principiului independenței exercițiului, se impune înregistrarea cheltuielilor și veniturilor privind dobănzile. De regulă, dobânzile de plătit aferente unei perioade constituie cheltuieli financiare, iar dobânzile de încasat constituie venituri financiare. Disponibilitățile aflate în conturi se contabilizează cu ajutorul contului 518 „Dobânzi”, care se desfășoară pe două conturi sintetice de gradul II: 5186 "Dobânzi de plătit" și 5187 "Dobânzi de încasat".

Contul 5186 "Dobânzi de plătit" ține evidența dobânzilor aferente creditelor acordate de instituțiile de credit prin conturile curente, care nu au fost achitate până la închiderea exercițiului financiar și reflectă dobânzile de plătit în exercițiile viitoare. Aceasta reprezintă un cont de datorie.

Contul 5187 "Dobânzi de încasat" reprezintă venituri financiare pentru entități și ține evidența dobanzilor de încasat privind disponibilitățile din conturile curente și reflectă dobânzile care nu au fost încasate până la sfârșitul perioadei și care se vor încasa în perioada urmatoare. Aceasta reprezintă un cont de activ.

Toate operațiile efectuate prin conturile curente la bănci sunt consemnate în extrasul de cont, emis de fiecare bancă, pentru fiecare cont în parte; acesta poate fi emis zilnic sau periodic (lunar, decadal sau saptamanal).

Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

Întreprinderile care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a-și desfășura în mod normal activitatea pot apela la credite bancare pe termen scurt (cu scadența sub un an) numite și credite de trezorerie, acordate, fie în baza unei linii de credit, fie prin conturi distincte. Cele acordate în baza unei linii de creditare au fost analizate mai sus și am văzut că pentru contabilizarea acestora se folosesc conturile 5121 sau 5124.

O datorie trebuie clasificată pe termen scurt (curentă) atunci când se așteaptă să fie decontată în cursul normal al circuitului de exploatare al entitatii economice, agentii economici putand apela la credite pe termen de maximum 12 luni prin conturi separate de imprumut, pentru finantarea activitatii pe termen scurt a acestora.

În ceea ce privește creditele acordate pe termen scurt, acordarea acestora se face la solicitarea întreprinderii, cu precizarea obiectului de creditare, însă numai pe bază de garanții materiale. Contul folosit pentru reflectarea acestora în contabilitate este 519 "Credite bancare pe termen scurt", în cadrul caruia s-au instituit și nominalizat conturi sintetice de gradul II, astfel:

5191 “Credite bancare pe termen scurt”

5192 « Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență »

5193 « Credite externe guvernamentale »

5194 « Credite externe garantate de stat »

5195 « Credite externe garantate de bănci »

5196 « Credite de la trezoreria statului »

5197 «Credite interne garantate de stat »

5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”

Toate conturile sintetice de gradul II sunt conturi de datorii, conturi cu funcție de pasiv.

Acordarea creditelor de către bancă se poate realiza prin urmatoarele modalități:

acordarea creditelor în limita unor plafoane de creditare (limita de creditare);

acordarea creditelor prin virarea de către bancă a sumei respective în contul de disponibil al entității. În acest caz acordarea creditului reprezinta alimentarea contului de disponibil cu suma creditului bancar.

Astfel de credite se pot acorda în lei sau în valută. Atunci când sunt acordate în valută, la rambursarea lor pot să apară diferențe de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, în funcție de evoluția cursului valutar comparativ cu data acordării creditelor.

Conturile 5191, 5193, 5194, 5195, 5196 (deci fără 5192) pot fi caracterizate astfel: sunt conturi de datorii pe termen scurt, iar după funcția contabilă este cont de pasiv.

Contul 5192 “ Credite bancare pe termen scurt nermbursate la scadență” reflectă acele credite pe termen scurt contractate de societățile comerciale care au fost în imposibilitatea rambursării lor la scadențele stabilite și care se trec la restanță, atragând cu ele plata unor dobânzi penalizatoare.

Dobânzile acestor credite pot fi simple și formula de calcul este urmatoarea:

D = S * Rd

Unde:

D – dobanda

S – suma creditului imprumutat

Rd – rata dobanzii

De asemenea, dobânda poate fi compusă sau acumulată, iar formula de calcul se poate determina astfel:

D = S(1 + Rd)n – S

În aceeași ordine de idei, pe langă creditele bancare obținute într-un cont separat, mai sunt și așa-numitele credite-furnizori, adică banca oferă întreprinderii un credit, dar fără a alimenta contul bancar al acesteia, ci plătind direct, în numele societății respective, datoria fată de un furnizor al acesteia. Deci, în urma dobândirii unui credit-furnizor, se înregistrează stingerea datoriei față de un furnizor al acesteia, simultan cu apariția datoriei față de bancă.

II.3 Contabilitatea decontărilor în numerar

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 republicată în România, lichiditățile includ urmatoarele elemente de trezorerie: numerarul în lei și în devize din casieria unității patrimoniale; disponibilul în conturi la bănci sau la alte instituții financiare, carnetele de cec cu limită de sumă; acreditivele în lei și în devize; avansurile de trezoreie; valorile de încasat, elementele patrimoniale de trezorerie sub formă de cecuri și efecte comerciale primite de la plătitori.

Banca Națională a Romaniei (BNR) este împuternicită să emită bancnote și monede cu ajutorul careia se realizează circulația monetară oficială din Romania, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În mod reglementar, contabilitatea mijloacelor bănești aflate în bănci/casierie, precum și a mișcării acestora, ca urmare a plăților și încasărilor efectuate în numerar, se ține distinct în lei și în devize.

Entitățile economice pot efectua un număr de operațiuni în numerar, care pot fi în lei sau în valută. Sumele în numerar, în lei sau în valută de care dispune o entitate economică sunt păstrate în casierie, cu aranjarea lor distinctă. În condiții normale, decontările în numerar au o pondere mai redusă în totalul decontărilor, întrucât sumele mari de numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevre ( distrugere fizică, pierdere, furt).

Atunci cand se folosește numerarul, plata se face individual, imediat și fară intermediere. Încasările și plățile în numerar se fac prin caseria unității, cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. În caseria unității mai pot fi păstrate și alte valori asimilate decontărilor în numerar.

Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel:

încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;

plăți: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;

transferuri bănești (viramente interne) dinspre caserie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers.

Guvernul a adoptat în data de 2 aprilie 2014 un proiect de lege pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență privind introducerea sistemelor moderne de plată. Potrivit unui comunicat de presă al Guvernului, proiectul de lege prevede că limitarea plăților în numerar se extinde și la alți operatori economici decât persoanele juridice și anume: persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesioniști, persoane fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică. Plafonul zilnic maxim este de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi.

De asemenea, proiectul adoptat de Guvern mai stabilește limitarea încasărilor și plăților zilnice în numerar la 5.000 lei/persoană în cazul operațiunilor de plăți în numerar sau de încasări în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe sau alte drepturi, restituiri sau acordări de împrumuturi sau alte finanțări.

În plus, proiectul de lege vizează și limitarea operațiunilor de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice la plafonul zilnic de 10.000 lei/persoană dar și limitarea încasărilor și plăților în numerar efectuate între persoane fizice, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacție. Se vor stabili și sancțiuni aplicabile celor care depășesc plafoanele, respectiv aplicarea de amenzi în cuantum de 25% din sumele plătite/încasate care depășesc plafoanele(cu amenzi de la 10.000 lei la 200.000 lei)

“De asemenea, proiectul de lege introduce, pentru instituțiile bancare emitente și acceptante din România, obligația de a respecta plafoanele maxime prevăzute de lege pentru comisioanele interbancare. Totodată, instituțiile acceptante au obligația de a include în acordurile încheiate cu beneficiarii plăților informații detaliate referitoare la valoarea comisioanelor pentru serviciile prestate, a comisioanelor interbancare, precum și a comisioanelor suplimentare aplicate în funcție de marca și categoria respectivelor carduri de plată".

Pentru contabilizarea fluxurilor de decontări în numerar, aflate în casieria unitățiilor economice și a mișcării acestora se utilizează conturile din grupa 53 ”CASA”, care cuprinde contul 531 “Casa” și contul 532 “Alte valori”. La rândul lor, conturile din această grupă se subdivid în conturi de gradul II după cum urmează: Contul 531 se desfășoară în două subconturi: 5311 „Casa în lei” și 5314 “Casa în valuta”, asemenea operațiuni sunt reglementate conform Regulamentului operațiunilor în numerar nr. 2/1991 emis de către BNR. Cu ajutorul acestor conturi se ține evidența numerarului care se află în casieria entității economice, precum și evidența încasărilor și plăților efectuate.

Mișcările în numerar la casierie sunt conduse cu ajutorul registrului de casă, condus separat pentru operațiunile în lei de cele în valută. Corespunzător acestui regulament, entitățile economice pot păstra în casierie numerar în limita plafonului de casă, stabilit de comun acord cu unitatea bancară.

În principiu entitățile economice realizează prin casierie operațiuni de încasări și plăți. Încasarile în lei pot proveni din vânzarea de produse din producție proprie, încasari din prestarea de servicii și executarea de lucrări, din vânzări de mărfuri, lichidarea unor debitori, ridicări de numerar de la bancă, aport de capital, încasarea de garanții. Plățile în lei se pot face pentru achitarea drepturilor salariale, premiilor, plata ajutoarelor materiale din fondul asigurărilor sociale, avansuri spre decontare, cumpărari de bunuri, depuneri de numerar la bancă.

Decontări în numerar în valută

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, actualizat prin OMFP nr. 1898/2013, operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii, iar diferențele de curs valutar se înregistrează în contabilitate ca venituri financiare sau cheltuieli financiare, din diferențele de curs valutar, după caz.

Operațiunile cu numerar în devize se contabilizează atât în devize cât și în lei. Evidența operativă a numerarului în devize se ține cu ajutorul "Registrul de casă" care se completează zilnic. Acesta va avea coloane atât pentru încasări, plăți, sold in lei, cât și pentru asemenea operații în devize. Pentru fiecare fel de valută se conduce câte un registru de casă.

La închiderea exercițiului, numerarul în valută aflat în casieria societății se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României din ultima zi a lunii în cauză. Diferențele nefavorabile din cursul valutar se trec la cheltuieli și anume în contul 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar”, iar diferențele favorabile rezultate din cursul valutar se trec la venituri în contul 765 “Venituri din diferențe de curs valutar”.

Avansul de trezorerie în valută acordat și justificat se contabilizează ca o cheltuială după natura la cursul valutar din momentul acordarii, iar avansul de trezorerie în valută nejustificat sau neconsumat și este depus la casierie se contabilizează la cursul din data justificării (depunerii la casierie), înregistrandu-se după caz, diferențele favorabile sau nefavorabile de curs valutar, față de momentul acordării.

Contabilitatea altor valori

În casieria entităților economice în afara numerarului se mai pot păstra și alte valori, categorie în care se includ: timbrele fiscale și poștale, biletele de tratament și odihnă, tichetele și bilete de calatorie și alte valori. Toate aceste valori sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul contului 532 “Alte valori”, fiind un cont sintetic, de natura activului cu care ținem evidența altor valori de trezorerie și care se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II, astfel:

5321 “Timbre fiscale și poștale”

5322 “Bilete de tratament si odihnă”

5323 “Tichete și bilete de călătorie”

5328 “Alte valori”

II.4. Contabilitatea acreditivelor, avansurilor de trezorerie și altor operațiuni de trezorerie

Acreditivele reprezintă “o modalitate de decontare prin care o bancă iși asumă angajamentul de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiția ca vânzatorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor, în cadrul perioadei de timp prestabilite”.

Reflectarea în contabilitate a acreditivelor, plățile din acreditivele constituite, lichidarea acreditivelor la încetarea valabilității folosirii lor se realizează cu ajutorul contului 541 “Acreditive” cu funcție de activ și reflectă acreditivele deschise la bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților. La randul lor acreditivele se subdivid în două conturi și anume: 5411 “Acreditive în lei” și 5412 “Acreditive în devize”.

Decontările pe bază de acreditive presupune parcurgerea următoarelor etape:

încheierea unui contract comercial în care partenerii de afaceri au căzut de accord ca creditarea să fie realizata pe bază de acreditiv;

deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului pe care clientul il dă băncii sale;

livrarea bunurilor simultan cu întocmirea documentelor aferente;

utilizarea practică a acreditivului;

intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de client.

Acreditivul deschis se închide la utilizarea integrală a sumei, la expirarea termenului de valabilitate sau la cererea plătitorului, cu acordul preliminar al furnizorului. La expirarea termenului de valabilitate al acreditivului, soldul rămas neutilizat se transferă de către unitatea bancară a furnizorului în contul de disponibil al unității plătitoare.

Contabilitatea operațiunilor cu acreditivele în devize sunt asemănătoare cu cele privind disponibilitățile bancare în devize. La sfârșitul exercitiului soldul contului 5412 “Acreditive în devize”, trebuie să fie evaluat la cursul din ultima zi și să reflecte înregistrarea diferențelor față de cursul de înregistrare.

Avansurile de trezorerie reprezintă sume puse la dispoziția administratorilor sau altor persoane, cu avizul conducerii, în vederea efectuării unor plăți pentru aprovizionări de bunuri, prestări de servicii, cheltuieli de deplasări, detașări, delegații, servicii poștale, taxe de telecomunicații, cheltuieli de reclamă, publicitate și protocol, precum și alte sume mai puțin semnificative dar în legătură cu activitatea curentă a unității.

Evidența avansurilor de trezorerie sunt contabilizate cu ajutorul contului 542 „ Avansuri de trezorerie”, cont de activ dupa funcția contabilă și subliniază avansurile de trezorerie acordate de către unitate personalului propriu în vederea efectuării unor plăți actuale.

Documentul justificativ care sta la baza inregistrarilor în contabilitate a avansurilor de trezorerie acordate personalului propriu pentru deplasari în interes de serviciu este “Ordinul de deplasare” sau “Delegație”.

Dacă la decontarea avansului suma cheltuielilor justificative este mai mare decat avansul primit de către titularul de avans, în acest caz se întocmește dispoziția de plată/încasare către casierie. În cazul în care, la decontare, suma privind cheltuielile efective sunt mai mici decât avansul primit, diferența trebuie restituită de către titularul de avans pe bază de chitanță la casierie.

Avansurile de trezorerie pot fi acordate în lei sau în devize. Daca avansurile de trezorerie sunt oferite in devize, la sfarșitul exercitiului financiar se înregistrează diferențele de curs valutar, dupa caz, ca o cheltuială sau ca un venit financiar.

Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii și nedecontate până la data bilanțului, se evidențiază în contul 461 “debitori diverși” sau 4282 “creanțe în legătură cu personalul”, în funcție de natura creanței.

Viramentele interne reprezintă operațiunile de transfer ale disponibilităților bănești între conturile bancare, respectiv între acestea și casieriile entităților.

Reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni economice sunt inregistrate in contul de transit 581 “Viramente interne” destinat să permită contabilizarea fără risc de înregistrare dubla sau omiterea unor înregistrari dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie. După funcția contabilă viramentele sunt cont de active, iar dupa funcția contabilă este cont bifuncțional. La sfarșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

Aceste operațiuni se justifică prin decalajul dintre momentul depunerii și consemnarea acestora în extrasul de cont, se poate scurge un anumit interval de timp. In acelasi timp documentele de evidență operativă care certifică ieșirea disponibilităților bănești (ex: registrul de casă) nu coincid cu cele care arată intrarea (ex. extrasul de cont). De asemenea este necesară separarea fluxurilor bănești interne de cele externe (cu furnizori și clienți) motiv pentru care se impune un cont distinct pentru evidențierea transferurilor interne.

Dupa cum putem observa, trezoreria unei intreprinderi ocupa un loc principal in cadrul sistemului informational economic, întrucât toate operațiunile aferente ciclurilor de finanțare, investiții și exploatare se exprimă valoric, prin încasări și plăți.

În cadrul activității de trezorerie a unei întreprinderi se cuprind toate operațiile de gestiune a investițiilor financiare pe termen scurt, a valorilor de încasat, a disponibilităților din casă și conturi la bănci, a altor valori de trezorerie, precum și a creditelor bancare de trezorerie (cu exigibilitate sub un an).

În consecință, trezoreria unei entități reprezintă o parte importantă a contabilității și activității oricarui agent economic, având o putere importantă în ceea ce privește desfășurarea normală a programului de activitate, pentru menținerea constantă a echilibrului financiar.

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII FINANCIARE
A TREZORERIEI LA S.C. BERMAS S.A. SUCEAVA

„Păstrătoare a vechilor tradiții, BERMAS – Suceava nu a renunțat la procedeul clasic de fabricare a berii, care presupune folosirea malțului și a conurilor de hamei”.

III.1 Scurt istoric, prezentare generală și obiectul de activitate la SC. BERMAS. SA

Activitatea societății a început în anul 1974 ca secție de producție a Întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon Rădăuți. În urma mai multor etape de dezvoltare, funcționând la o capacitate nominală de producție devine principalul producător de bere din zona județelor Suceava și Botoșani.

Cele mai importante etape care au delimitat evoluția societății S.C. BERMAS S.A. au fost:

În anul 1974 s-a înființat secția de bere Suceava ca o secție de producție a I.S.B.A. Rădăuți, având o capacitate de 200.000 hl/an bere alcătuită din:

sectorul de producere și fierbere a mustului de bere

sectorul fermentație primară și secundară

sectorul îmbuteliere bere la sticlă și butoi

În anul 1979 a intrat în funcțiune a doua capacitate de 255.000 hl/an care împreună cu prima capacitate asigură producerea a 455.000 hl bere/an (aceasta fiind o capacitate de producție totală – nominal) ceea ce înseamnă posibilitatea de a vinde în fizic circa 360.000 până la 380.000 hl/an.

În anul 1981 a intrat în funcțiune secția de producere a malțului cu o capacitate de producție anuală de 11.000 tone malț.

În anul 1990 s-a înființat Întreprinderea de Bere și Malț Suceava prin Hotărârea Guvernului României nr.579/1990 prin preluarea activității secției de bere și malț Suceava din cadrul I.S.B.A. Rădăuți având loc divizarea în acest sens.

În cursul anului 2008 a fost stabilită o capacitate funcțională în exploatare de 200.000 hl bere/an.

S.C. Bermas S.A. Suceava este o societate comercială pe acțiuni care funcționează în România în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 privind societățile comerciale și care s-a înființat ca societate pe acțiuni în baza HGR 1363/27.12.1990 prin preluarea activității secției de bere și malț Suceava din cadrul Întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon Rădăuți. Societatea are sediul social în Suceava, județul Suceava, str. Humorului nr. 61, cod unic de înregistrare RO 723636, nr. înregistrare O.R.C. J33/37/1991 la data de 20.02.1991.

În prezent, societatea este integral privatizată, cu capital românesc, fiind singura fabrică din industria berii care și-a continuat activitatea pe vechea structură tehnică și tehnologică, acțiunile sale fiind cotate la Bursa de Valori București din luna aprilie 1998, categoria a II-a.

Cel mai bun an din activitatea fabricii de bere a fost 2003, când Bermas Suceava a realizat 361.000 hectolitri și cel mai mare profit din istoria companiei.

În prezent, S.C. BERMAS S.A. Suceava are în componența sa patru sectoare de producție, ateliere auxiliare și birouri funcționale astfel:

Sectoare de producție: mălțărie, fierbere, fermentație, îmbuteliere;

Ateliere auxiliare de deservire: atelier mecanic, atelier electric – AMC, uzina frig-aer, întreținere (zidărie, tâmplărie);

Birouri funcționale: își desfășoară activitatea în cadrul pavilionului administrativ – clădire separată.

Principalele produse realizate sunt:

bere destinată comercializării pe piața internă;

malț – fabricat din orz destinat producției proprii de bere.

Sortimentele de bere pe care entitatea le fabrică:

bere 10,2° Plato “SUCEAVA CLASIC”, îmbuteliată la sticlă personalizată „MOLD“ și NRW de 0,5l;

bere 10,5° Plato “CĂLIMANI PREMIUM”, îmbuteliată la sticle NRW de 0,5l și la butoaie inox tip KEG;

bere 11,5° Plato “BERMAS” tip PILS, îmbuteliată la sticle NRW de 0,5l;

Activitatea de producție a societății se desfășoară la sediul acesteia având acces direct la DN 17 iar Stația CFR Suceava Vest se află la o distanță de 1 km de fabrică.

Principalul obiect de activitate este producerea și comercializarea berii, a malțului și a subproduselor rezultate din procesul de fabricare al acestora, activitate pe care o va desfășura și în viitor fără modificări semnificative.

Preocuparea prioritară a conducerii societății este atât dezvoltarea cât și menținerea segmentelor de piață pentru atingerea capacității de producție de 360.000 hl/an în condițiile în care pe lângă marile concentrări economice care au avut loc pe piața berii, au apărut și alți producători de talie mare precum S.C. “EUROPEAN FOOD” S.A.

Societatea noastră se aprovizionează cu materii prime și alte materiale în proporție de 95% din țară. Spre exemplu, Bermas se aprovizionează cu hameiul, o materie primă cu pondere importantă în fabricarea berii din județele Alba și Sibiu. Principalii furnizori de materii prime și materiale sunt societăți comerciale din Galați, Alexandria, Trușești, Aiud, Piatra Neamț, Bistrița, Botoșani, București, Iași, Bacău, Tg. Mureș.

Acțiunile S.C. “BERMAS” S.A. sunt nominative, sunt înscrise și se tranzacționează Bursa de Valori București, având simbolul BRM.

La data de 30.04.2014, structura acționaratului conform registrului consolidat transmis de S.C. “Depozitarul Central” S.A. București conform contractului încheiat este deținută în proporție de 30,87% de Asociația Victoria Bermas Suceava județul Suceava, în proporție de 20,80% de PAS Bermas Suceava județul Suceava și în proporție 48,33% de alți acționari persoane fizice și juridice.

Societatea S.C. “BERMAS” S.A. Suceava a avut în anul 2013 un număr mediu de 198 angajați față de 200 an precedent și 205 în anul 2011 cu precizarea că numărul și structura personalului se corelează cu necesarul impus de volumul producției și activitățile auxiliare: întreținere, reparații, transport și distribuție, e.t.c.

III.2. Principalele operațiuni economico – financiare specifice contabilității de trezorerie la

S.C. BERMAS S.A.

Pentru a pune în evidență modul de înregistrare în contabilitate a disponibilităților în casă și conturi la bănci, în continuare vor fi prezentate principalele operațiuni privind disponibilitățile în cazul S.C. BERMAS S.A. , Suceava. Societatea menționată confirmă disponibilitățile în casă și în conturi la bănci cu ajutorul extrasului de cont.

A)Societatea S.C. BERMAS S.A livrează în data de 02.04.2014 unei alte societăți mărfuri în valoare de 10.000 lei TVA 24%. Costul de achiziție al mărfurilor vândute este de 6.000 lei. Decontarea facturii se face pe baza unui cec emis de societatea parteneră.

Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea S.C. BERMAS S.A

Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea societății partenere

B) În data de 10.04.2014 societatea încasează prin casă suma de 9450 lei din care: 3000 lei reprezentând încasări de la client, sume de la asociați în valoare de 2400 lei, avansuri de trezorerie în sumă de 1800 lei și viramente interne în sumă de 2250 lei. Înregistrarea în contabilitate a acestor încasări se prezintă astfel:

C) Pe data de 15.04.2014 societatea virează suma de 22000 lei într-un cont distinct în vederea cumpărării de euro (licitație valutară). Se achiziționează 5000 euro la cursul de 4.35 lei/euro, iar comisionul achitat băncii este de 20 lei. Suma ramasă se transferă în contul disponibil în lei. La sfarșitul lunii cursul este de 4,3 lei/euro, când se înregistrează diferențele de curs valutar.

D) În data de 15.04.2014 societatea acordă un avans de trezorerie unui salariat, din care se achită urmatoarele:

– material consumabile în suma de 100 lei, TVA 24%;

– cheltuieli cu cazarea în valoare de 150 lei, TVA 9%;

– bilete CFR în valoare de 74,4 lei, TVA inclus;

Diurna acordată salariatului este în suma de 100 lei. La întoarcerea din delegație angajatul justifică cheltuielile efctuate și restituie casierei avansul neutilizat.

III.3 Analiza echilibrului financiar al societății S.C. BERMAS S.A.

Analiza echilibrului financiar al unei entități urmărește analizarea raporturilor de egalitate între sursele de finanțare și utilizările resurselor financiare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desfășurării activității entității pe termen scurt, mediu și lung.

Indicatorii absoluți ai echilibrului financiar sunt:

Fondul de rulment (FR)

Necesarul de fond de rulment (NFR)

Trezoreria netă (TN)

Echilibrul financiar rezultă din confruntarea acestor indicatori cu relația:

Trezoreria netă (TN) = Fondul de rulment (FR) – Necesarul de fond de rulment (NFR)

Aprecierea echilibrului financiar al unei societăți se poate realiza pe baza a două documente de sinteză contabilă și anume:

Bilanț;

Contul de profit și pierdere.

Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanț utilizează doi indicatori importanți:

fond de rulment;

nevoia de fond de rulment.

Fondul de rulment este indicatorul cel mai important și totodată cel mai sugestiv al echilibrului financiar al unei firme și evidențiază relația între finanțarea pe termen lung și finanțarea pe termen scurt. El reprezintă componenta principală a echilibrului financiar pe termen scurt care pune în evidență calitatea activității de exploatare.

Fondul de rulment reprezintă resursa permanentă de finanțare a activelor circulante. Potrivit teoriei patrimoniale o firmă este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor patrimoniale de aceeași durată, deci dacă respectă următoarele reguli financiare:

Activ imobilizat (Ai) < Capital permanent (CP)

Activ circulant (Ac) > Datorii pe termen scurt (DTS)

Structura bilanțului financiar al S.C. BERMAS S.A. Suceava este următoarea:

Tabel nr. 1 Structura Fondului de rulment

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din bilanțul financiar

Pentru anul 2012:

FR = Capital permanent – Active imobilizate nete

Unde:

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung

sau

FR = Active circulante nete – Datorii financiare pe termen scurt

Active circulante nete = Active circulante + Cheltuieli in avans

Capital permanent = 22.087.527 + 238.965 = 22.326.492 lei

FR I= 22.326.492 – 15.646.173= 6.680.319 lei

sau

Active circulante nete = 13.110.282 + 99.062 = 13.209.344 lei

FR II = 13.209.344 + 6.529.025 = 6.680.319 lei

Pentru anul 2013:

Capital permanent = 22.051.753 + 1.442.353 = 23.494.106 lei

FR I = 23.494.106 – 17.173.207 = 6.320.899 lei

sau

Active circulante nete = 15.348.464 + 122.494 = 15.470.958 lei

FR II = 15.470.958 – 9.150.059 = 6.320.899 lei

Prin urmare, constatăm că fondul de rulment în perioada analizată se prezintă astfel:

Tabel nr. 2 Evoluția fondului de rulment în perioada 2012, 2013

Grafic nr. 2 Evoluția Fondului de rulment

După cum se observă din acest grafic, analizând valorile indicatorului fondul de rulment în cazul S.C. „BERMAS” S.A. Suceava, se constată o scadere in cei doi ani analizați. Astfel fondul de rulment în anul 2013 înregistrează o valoare de 6.320.899 lei, în scădere cu 5,38% față de anul 2012 când acesta înregistra o valoare de 6.680.319 lei. Această scădere se datorează în cea mai mare măsură datoriilor pe termen lung care în anul curent înregistrează o creștere de 503,58 % față de anul precedent.

Constatăm faptul că activele imobilizate nete au scazut față de capitalurile permanente, fapt ce demostrează că firma S.C. „BERMAS” S.A. Suceava nu se află într-o poziție financiară tocmai bună. Acest dezechilibru financiar arată că firma nu reușeste să finanțeze în întregime activele imobilizate din capital permanent și exista active imobilizate finanțate din datorii curente. Evoluția Fondului de rulment de-a lungul celor doi ani (2012, 2013) se poate observa și în Graficul nr.2.

Grafic nr. 3 Evoluția capitalurilor permanente și a activelor imobilizate nete

Grafic nr. 4 Evoluția activului circulant net și a datoriilor pe termen scurt

Privind fondul de rulment ca diferență între activele circulante și datoriile pe termen scurt (cu lichiditate sub un an), se constată o valoare negativă pe toată perioada analizată. Observăm că datoriile pe termen scurt au crescut în anul 2013 cu 2.621.034 mii lei în mărime absolută (40,14%) față de anul 2012. De aceea este posibil ca firma sa se afle în incapacitate de plată deoarece ea nu poate să facă față plăților din pricina termenelor de încasare și a termenelor de plată. Atunci când fondul de rulment este negativ firma trebuie sa fie mai atentă și sa încerce într-un timp cât mai scurt cu putință să repare acest dezechilibru. Pentru acoperirea necesarului de finanțare pentru ciclul de investiții întreprinderea s-a îndatorat pe termen scurt ceea ce are ca efect creșterea presiunii asupra trezoreriei întreprinderii în anii următori. Astfel societatea nu este în măsură să facă față tuturor datoriilor cu scadențe pe termen scurt. De aceea firma trebuie sa fie foarte atentă și să încerce în timp cât mai scurt cu putință să repare acest dezechilibru. Evoluția activelor circulante nete și a datoriilor pe termen scurt se poate observa și în Graficul nr.4.

Fondul de rulment prezintă interes aparte nu numai pentru a crea posibilitatea reluării ciclului de producție, prin asigurarea finanțării curente, ci și pentru mediul exterior firmei – creditori, clienți, furnizori, deoarece exprimă probabilitatea ca firma să se confrunte cu dificultăți financiare, respectiv incapacitatea de a plăti facturile la scadență. Mărimea fondului de rulment reprezintă și o măsură a capacității firmei de a dobândi fonduri împrumutate.

Necesarul de fond de rulment (NFR) desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă a întreprinderii (cumpărări, vânzări, plăți salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial din resurse stabile (fondul de rulment net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a-i asigura funcționarea, după finanțarea imobilizărilor, care reclamă cheltuieli care vor fi recuperate la achitarea facturilor către clienți.

Pe baza bilanțului contabil, necesarul de fond de rulment se determină astfel:

NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare

NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa și conturi la bănci) –

– (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans)

Tabel nr. 3 Structura necesarului de fond de rulment

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din bilanțul financiar

Pentru anul 2012:

NFR= (13.110.282 + 99.062 – 25.180) – (6.529.025 + 3.835.364) = 13.184.164 – 10.364.389 = 2.819.775 lei

Pentru anul 2013:

NFR= (15.348.464 + 122.494 – 22.077) – (9.150.059 + 5.140.634)= 15.448.881 – 14.290.693 = 1.158.188 lei

Prin urmare, observăm că evoluția necesarului de fond de rulment în perioada analizată se prezintă astfel:

Tabel nr. 4 Evoluția necesarului de fond de rulment in perioada 2012-2013

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din bilanțul financiar

Grafic nr. 5 Evoluția Necesarului de Fond de rulment

Valorile negative ale fondului de rulment pentru anii analizați, semnifică “un surplus” de resurse temporare sau necesități temporare mai mari decât sursele temporare posibile de mobilizat. Se poate observa o scădere a nevoii de fond de rulment cu 58,93% în anul 2013 față de anul 2012 ca urmare a creșterii de resurse temporare cu o valoare de 3.926.304 lei în mărime absolută reprezentand un procent de 37.88% . Cheltuielile în avans înregistrează o creștere de 23.65%. De asemenea, datoriile pe termen scurt înregistrează o creștere de 40,14%. Evoluția Necesarului de fond de rulment se poate observa și din Graficul nr. 5. Modificările Nevoilor temporare cât și a Resurselor temporare se pot observa în Graficul nr. 6.

Grafic nr. 6 Modificările nevoilor și resurselor temporare

Nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai important al echilibrului financiar pe termen scurt deoarece evidențiază acele nevoi temporare, reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale societății și care au rămas neacoperite din surse temporare și reînnoibile în cadrul acelorași cicluri de exploatare.

În concluzie pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava, valorile cu care necesitățile ciclice depășesc resursele ciclice au fost de 2.819.775 lei pentru anul 2012 și 1.158.188 lei pentru anul 2013.

Trezoreria netă, reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar, surplusul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente.

Trezoreria netă se determină conform următoarei relațiii:

Trezoreria netă (TN) = Fond de rulment (FR) – Necesar de fond de rulment (NFR)

Analizând valorile înregistrate de cei doi indicatori pentru perioada analizată, respectiv 2012 și 2013 pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava situația se prezintă astfel:

pentru anul 2012:

TN = 6.680.319 – 2.819.775 = 3.860.544 lei

pentru anul 2013 :

TN = 6.320.899 – 1.158.188 = 5.162.711 lei

Tabel nr. 5 Evoluția Trezoreriei nete

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din bilanțul financiar

Grafic nr. 7 Evoluția Trezoreriei nete in perioada 2012-2013

În cazul Trezoreriei nete se observă o creștere de 1.302.167 lei în mărime absolută care reprezintă un procent de 33.73% în anul 2013 față de anul 2012. Această creștere se datorează creșterii valorii fondului de rulment financiar care este superioară valorii nevoii de fond de rulment financiar, de unde rezultă că excedentul de finanțare se va regasi sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă sau altfel spus, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate. Pâna la urmă, acesta este scopul final al activității unei întreprinderi, alături de obținerea de profit din activitatea curentă.

Pentru companiile productive, desfășurarea unei activități eficiente o constituie înregistrarea unei trezorerii nete pozitive. Evoluția trezoreriei nete se poate observa și în Graficul nr.7.

III.4. Bugetul de trezorerie la S.C. BERMAS S.A. Suceava

Bugetul de trezorerie este “rezultanta concretă, monetară, a întregului proces de planificare financiară; în cadrul lui se vor reflecta la modul concret toate previziunile care s-au făcut în celelalte bugete”.

Bugetul de trezorerie oferă o previzionare globală a fluxurilor de numerar, evidențiind soldurile lunare de finanțat sau de valorificat, însă, pe parcursul unei luni, soldul trezoreriei variază zilnic.

Încasări = creanțe inițiale + venituri planificate ale perioadei – creanțe finale

Plăți = datorii inițiale + cheltuieli planificate ale perioadei – datorii finale

Pentru anul 2012:

Încasări = 1.620.623 + 23.893.507 – 1.567.064 = 23.947.066 lei

Plăți = 1.824.731 + 26.024.043 – 6.767.990 = 21.080.784 lei

Pentru anul 2013:

Încasări = 1.567.064 + 23.884.703 – 2.334.598 = 23.117.169 lei

Plăți = 6.767.990 + 26.245.668 – 2.063.435 = 30.950.223 lei

III.5. Analiza cash-flow-ului la societatea S.C. BERMAS S.A

Noțiunea de cash flow, este cunoscută în Romania și sub denumirea de flux de numerar care reprezintă „pulsul real” al întreprinderii.

Cash-flow-ul (CF) este variația (fluxul) trezoreriei nete (∆ TN) de la începutul până la sfârșitul exercițiului financiar.

Tabel nr. 6 Analiza Fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare

Sursa: Situațiile financiare întocmite la 31 decembrie 2013

Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de exploatare este prezentată în Tabelul nr. 7.

Tabel nr.7 Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de exploatare

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din Situațiile financiare

În cazul analizei trezoreriei nete din activități de exploatare constatăm o scădere a trezoreriei nete cu 2.014.785 lei în mărime absolută în anul 2013 față de anul 2012 reprezentând un procent de 57,54%. Această scădere din activitatea de exploatare se datorează în primul rând scăderii încasarilor obținute de la clienți care sunt însuficiente pentru acoperirea plăților curente. Plățile către furnizori au crescut considerabil în anul 2013 față de anul precedent urmate de plățile către bugetul statului.

Într-o asemenea situație, finanțarea activității curente va fi prevazută prin recursul la surse externe (care necesită costuri auxiliare) sau prin operațiuni de dezinvestire (care pot reduce capacitatea productivă a entității).

Scăderea evoluției Trezoreriei nete din activitatea de exploatare se poate observa și prin prisma Graficului nr. 8 de mai jos.

Grafic nr. 8 Evoluția Trezoreriei nete din activități de exploatare

Informațiile legate de fluxurile de trezorerie produse de activitatea de investiții sunt foarte semnificative, întrucât arată dacă au fost efectuate investiții care urmează să genereze beneficii economice în viitor.

Tabel nr. 8 Analiza Fluxurilor de trezorerie din activitatea de investiție

Sursa: Situațiile financiare întocmite la 31 decembrie 2013

Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de finanțare se poate observa și din Tabelul nr. 9.

Tabel nr. 9 Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de investiții

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din Situațiile financiare

În urma analizei Trezoreriei nete din activitatea de investiții calculate prin prisma tabelului nr. 9 se realizează o scădere în anul 2013 de 1.185.270 lei în mărime absolută reprezentând un procent de -53.21% față de anul 2012. Această scădere se datoreaza în principal faptului ca în anul 2013 societatea a plătit mai mult pentru achiziționarea de imobilizari și datorită faptului că în anul 2012 entitatea nu a obținut încasari din subvenții.

Evoluția trezoreriei nete din activitatea de investiție se poate observa din Graficul nr.10 de mai jos.

Grafic nr. 9 Evoluția Trezoreriei nete din activități de investiții

Informațiile legate de fluxurile de trezorerie degajate de activitatea de finanțare sunt utile, întrucât permit estimarea sumelor ce urmează a fi plătite furnizorilor de fonduri (investitorilor sau finanțatorilor externi).

Tabel nr. 10 Analiza Fluxurilor de trezorerie din activitatea finanțare

Sursa: Situațiile financiare întocmite la 31 decembrie 2013

Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de finanțare se poate observa si din Tabelul nr. 11.

Tabel nr. 11 Modificarea absolută și relativă a Trezoreriei nete din activități de finanțare

Sursa: calcule proprii pe baza elementelor din Situatiile financiare

În cazul analizei trezoreriei nete din activități de finanțare calculate prin prisma tabelului nr. 11 se poate observa o creștere în anul 2013 de 3.190.882 lei în mărime absolută care în mărime relativă înseamnă un procent de 51.58%.

Un flux net pozitiv generat de activitatea de finanțare arată că în cursul exercițiului financiar firma a recurs la obținerea de fonduri (din surse interne sau externe) necesare fie pentru a-și acoperi deficitul de trezorerie din exploatare, fie pentru a susține un proces de investire.

Grafic nr. 10 Evoluția Trezoreriei nete din activități de finanțare

În concluzie, putem afirma faptul că societatea se afla într-un dezechilibru financiar înregistrând valori negative fapt ce o determină sa apeleze la procurarea de împrumuturi interne sau externe pentru a-și putea continua activitatea în viitorul apropiat.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Evoluția contabilității în ultimii ani se datorează tendințelor de normalizare și armonizare contabilă internațională. Aceasta ar însemna ca în majoritatea țărilor, contabilitatea se sprijină pe reguli comune și emite documente de sinteză ale caror modele sunt identice pentru toate firmele.

Prin intermediul prezentei lucrări de licență, numită „Fluxuri informaționale privind trezoreria și transpunerea lor contabilă”, am realizat o analiză atât teoretică cât și practică a principalelor aspecte legate de conceptul de flux de trezorerie.

În ceea ce privește armonizarea în domeniul contabilității trezoreriei, norma internațională care reglementează fluxurile de trezorerie este reprezentată de IAS 7 „Situația fluxurilor de numerar”.

Determinarea valorilor fluxurilor de trezorerie este un element important în reflectarea diagnosticului financiar al întreprinderii pe care am analizat-o; acesta este necesar deoarece oferă informații despre poziția financiară și performanța firmei atât utilizatorilor interni din managementul întreprinderii cât și utilizatorilor externi și ajută la stabilirea strategiilor viitoare pe care să le adopte societatea.

În urma calculelor efectuate în partea de studiu de caz, am analizat din punct de vedere a celor trei tipuri de activități, și anume: activitatea de exploatare, de investiții și de finanțare și am constatat urmatoarele:

– în ceea ce privește fluxul de trezorerie ce rezultă din activitatea de exploatare observăm că societatea are o evoluție nefavorabilă pe perioada supusa analizei deoarece înregistrează valori negative ceea ce înseamnă că nu dispune de lichidități datorată unei neconcordanțe între încasarile de la clienți și plata datoriilor curente.

– în ceea ce priveste fluxul de trezorerie ce rezultă din activitatea de investiții firma nu înregistrează disponibilități, mai mult ea înregistrează valori negative în cei doi ani analizați și în scădere; aceste valori le înregistrează întreprinderea din cauza faptului că indicele de evoluție al investițiilor în imobilizări devansează indicele de evoluție al încasărilor din subvenții.

– în cazul fluxurilor de trezorerie obținute din activitatea de finanțare, S.C. BERMAS S.A. înregistrează o creștere, considerată favorabilă pentru societate pentru că realizează lichidități; aceasta evoluție favorabilă ajută întreprinderea, prin atragerea de fonduri interne sau externe, să acopere deficitul de flux de trezorerie ce rezultă din celelalte două tipuri de activități.

Așadar, per total activitate întreprinderea obține rezultate pozitive chiar dacă acestea sunt în scădere în anul 2013 față de 2012, valorile înregistrate ilustrând o concordanță între cele trei tipuri de activitate desfășurate de S.C. BERMAS S.A.

Ar fi recomandat pentru o redresare în ceea ce privește fluxul de trezorerie ca societatea să opteze fie pentru vânzarea unor imobilizări din care ar obține numerar, fie o reestimare a termenelor scadente pe care le oferă clienților pentru încasarea creanțelor; astfel întreprinderea analizată ar dispune de fluxuri de trezorerie și în perioadele viitoare ar inregistra valori în creștere.

În opinia mea, această lucrare, prin aspectele teoretice și practice prezentate, îndeplinește obiectivele propuse și anume de a analiza evoluția fluxurilor de trezorerie în perioada 2012 – 2013 la S.C. BERMAS S.A., analiza necesară conducerii întreprinderii în stabilirea strategiilor de urmat precum și investitorilor sau creditorilor pentru a hotărî dacă este rentabil să investească, respectiv să ofere credite acestei companii.

BIBLIOGRAFIE

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Delimitari Si Structuri Privind Trezoreria In Cadrul Unei Entitati Economice (ID: 138921)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Delimitari Si Structuri Privind Trezoreria In Cadrul Unei Entitati Economice

Copyright Notice

Programe Specializate In Gestiunea Impozitelor Si Taxelor Locale

Internet Banking Ul

Perspective Teoretice Asupra Comunicarii Ca Factor Determinant AL Constructiei Valorilor Psihosociale Si Cognitive

Resurse Umane Sursa de Crestere a Competitivitatii

Diferente de Remunerare Intre Femei Si Barbati

Calculul Costului de Productie Unui Proiect Nou In Cadrul Companiei Connect Group

Copyright Notice

Similar Posts