Delimitari Si Structuri Privind Reglementarile Contabile Romanesti
INTRODUCERE
Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară (BILANȚ), performanța financiară (CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE) și fluxurile de trezorerie atât pentru cerințele interne ale acestora cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Contabilitatea, ca sistem informațional, are funcția de ținere a registrelor bazate pe evidență, documentare și a tranzacțiilor și evenimentelor (faptelor).
Rolul contabilității este acela de a furniza informații cantitative, preponderent de natură financiară, realizate de entitățile economice în scopul de a fi utilizate în luarea deciziilor strategice (economice). Contabilitatea reprezintă o informație care descrie activitatea și structura entității exercițiu cu exercițiu. Fenomenele de integrare economica Și globalizare au devenit o constanta a mileniului trei.
Motoarele globalizării pot fi considerate: extinderea ideii de piața libera în tot mai multe state ale lumii; evoluția tehnologiei; transferarea centrului economic de greutate dinspre tarile dezvoltate, către țările in curs de dezvoltare; deschiderea granițelor către comerț, investitei si transfer e tehnologie.
Armonizarea și convergenta contabila internaționala reprezintă o consecința a globalizării.
Prezenta lucrare este formată din două capitole pe parcursul cărora am încercat să prezint aromizarea si convergența dintre țara noastră și standardele internaționale.
Primul capitol intitulat DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND REGLEMENTĂRILE CONTABILE ROMÂNEȘTI este o analiză pe scurt a referențialelor contabile: IAS/IFRS, Directiva 34 și OMFP 1802/2014 și a sistemelor contabile. În partea a doua a capitolului am prezentat recunoașterea și evaluarea elementelor din structura situațiilor financiare și tratamentele și practicile contabile specifice contabilității elementelor din structura situațiilor financiare
Capitolul al doilea CONTRIBUȚII PERSONALE este o scurtă analiză a indicatorilor calculați pe situații financiare din cadrul a trei companii comerciale care au ca obiect de activitate comerțul: Inform Lykos, Garden Nobel Fruct S.R.L și Vlasim Amareto.
Lucrarea se încheie cu creionarea concluziilor.
CAPITOLUL I
DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND REGLEMENTĂRILE
CONTABILE ROMÂNEȘTI
O dată cu dezvoltarea rapoartelor de piață, contabilitatea s-a constituit încetul cu încetul într-un sistem complex de coduri, norme și regulamente și a determinat formarea unui corp de specialiști detașați de activitatea productivă având ca unică sarcină efectuarea acestui complex de operațiuni în vederea urmăririi activităților desfășurate și prezentării rezultatelor.
Integrarea economică europeană precum și funcționarea Uniunii Europene, accentuarea internaționalizării vieții economice mai ales prin globalizarea piețelor financiare, au evidențiat o altă direcție de mișcare a contabilității, numită armonizarea contabilității. Aceasta se definește ca procesul instituțional și organizatoric prin care se realizează o convergență a normelor și a practicilor contabile naționale, având scopul facilitării operațiunilor de a compara situațiile financiare ale întreprinderilor din diferite țări.
1. Importanța temei și motivația cercetării – delimitări conceptuale
Contabilitatea, datorită rolului important pe care îl are, a devenit o problemă centrală pentru economia întreprinderii moderne, iar perfecționarea continuă a metodei și procedeelor sale de lucru se impune ca o cerință de prim ordin.
Contabilitatea reprezintă acea știința și arta care are capacitatea de a stăpânii afacerile, ocupându-se cu măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice sau juridice, în scopul asigurării înregistrării cronologice și sistematice, prelucrării, publicării și păstrării informațiilor privitoare la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, pentru cerințele interne ale acestora și în relațiile cu investitorii potențiali și prezenți, creditorii comerciali și financiari, clienții, instituțiile publice, precum și alți utilizatori.
De-a lungul timpului contabilitatea a fost considerată o artă dar și o știință, însă în condițiile actuale ale unei societăți internaționale, contabilitatea a fost individualizată ca și un limbaj de comunicare, un sistem informațional.
În concepția unor autori în opere de lucrări contabile ale secolului XIX, contabilitatea este considerată o artă având ca obiect:
”specii de operațiuni” (Edmond Degranges –fiul);
”operațiunile persoanelor de afaceri” (Morisson);
”conturile unei întreprinderi în așa fel încât să reiasă, cât mai comod posibil, învățămintele căutate” (Courcelle Seneuil);
”toate operațiunile comerciale fără excepție” (Joseph Barre) (Petriș R. ,1988, p.17).
Odată cu trecerea timpului, s-a impus necesitatea existenței unei contabilități a averii. Astfel, aceasta a apărut din cele mai vechi timpuri, manifestându-se în diferite forme, având aceeași bază de a cunoaște și de a compara valorile bunurilor deținute de persoanele fizice și juridice, atât sub aspectul schimburilor de proprietate cât și sub aspectul existenței și stării acestora.
Contabilitatea a parcurs un drum destul de lung, devenind în prezent un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și comunică informații financiare despre o entitate economică identificabilă, informații ce permit utilizatorilor să opteze în mod rațional între consumurile alternative ale resurselor rare în procesul desfășurării activităților de producție și comerciale. (Jalba L., 2004, p. 13)
În multe țări, contabilitatea a avut la baza dezvoltării sale metoda pe care Luca Paciolo a fundamentat-o în lucrarea sa, iar de atunci și pană în zilele noastre contabilitatea a avut o evoluție continuă.
Scopul normelor contabile este crearea unui limbaj comun ce este necesar recepționării și transmiterii informației contabile. În condițiile date normalizarea prezintă drept obiectiv principal elaborarea și aplicarea anumitor concepte, metode, reguli și proceduri privind utilizarea și producția informației contabile pentru a asigura comparabilitatea informațiilor în timp și în spațiu.
Normalizarea contabilă are o serie de rațiuni sau obiective ale existenței sale, prin care: determinarea unei terminologii și a principiilor contabile generale, definirea informațiilor conținute în situațiile financiare, stabilirea modului de prezentare a situațiilor financiare, elaborarea unui plan de conturi și a unei scheme de contabilizare a diferitelor operațiuni (Feleagă N., 1996, p.178).
Prin normalizarea contabilă se înțelege un proces de definire, adoptare și aplicare a normelor unitare privind conceptele, principiile, regulile și procedeele prin prisma cărora se asigură producerea, validarea socială și utilizarea informației contabile.
Necesitatea normării contabile a fost determinată de rațiuni și factori de ordin pragmatic, reprezentând o cale de creștere a omogenității, veridicității și fiabilității informațiilor contabile pentru utilizatori. De altfel putem spune că aceasta servește la mărirea utilității informației contabile în procesul de luare a deciziilor și de ridicare a eficienței economice.
Norma de contabilitate constă în regula precisă de evaluare, înregistrare, clasificare, evaluare și prezentare a informației contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme repetitive, rezultată dintr-o alegere rațională, colectivă, în cadrul unui organism de reglementare contabila profesional și/sau public. (Pop A., 2002, p. 30)
În același timp putem spune că normalizarea este un proces logico-metodologic prin care se realizează ridicarea nivelului științific al contabilității și a calității informației contabile, spre beneficiul utilizatorilor interni sau externi.
Sistemele de normare a contabilității sunt clasificate în două grupe după cum sunt sau nu controlate de stat. Astfel în SUA a fost realizat de un organism de drept privat, Financial Accounting Standards Board (FASB). În Marea Britanie acționează un organism similar, Accounting Standards Boards (ASB). În multe țări europene, normalizarea este realizată sub autoritatea unor organisme de stat sau mixte. În Franța organismul se numește Consiliul Național al Contabilității (CNC).
În țara noastră, normarea se află în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, având în structura sa un compartiment de specialitate în acest domeniu numit Direcția de Reglementări Contabile.
Armonizarea contabilității internaționale își are rădăcinile în anul 1973 când a fost creat organismul contabil internațional, International Accounting Standards Committee (IASC).
Armonizarea contabilității prezintă două forme de bază:
A. la nivel regional;
B. la nivel internațional
A. Armonizarea regională a fost realizată prin procesul integrării europene (fiind numită și europenizare), prin adoptarea unor documente de către Comisia Comunităților Europene pentru orientare contabilității din țările membre ale Uniunii Europene. Putem aminti două documente importante:
Directiva a IV-a a CEE, adoptată în 1978, privind regulile de evaluare, situațiile financiare și cerințele privind comunicarea financiară prin conturi anuale ale societăților comerciale.
Directiva a VII-a a CEE, adoptată în anul 1983, privește conturile consolidate. Acestea fiind reprezentate de documentele de sinteză întocmite, prezentate și publicate pentru oferirea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanțele și evoluția situației financiare a grupurilor de societăți.
În prezent Directiva Contabilă 34/2013 a înlocuit cele două directive mai sus menționate (Directiva a IV-a și Directiva a VII-a) cu scopul simplificării raportărilor IMM-urilor.
B. Armonizarea la nivel internațional (denumită și internaționalizarea contabilității) a fost realizată prin elaborarea și adoptarea în contabilitatea națională a unui referențial internațional. Referențialul rezultă a fi rezultatul unui organism normalizator internațional, numit Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee – IASC), devenit în urma reformei din 2001 Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Board – IASB).
În ceea ce privește Comitetul pentru Standardele Contabile Internaționale (IASB), acesta constituie astăzi forumul cel mai influent și mai preocupat de elaborarea de norme contabile care să fie aplicate la scară mondială. IASB (fostul IASC) este un organism independent de drept privat, cu sediul a Londra, construit în anul 1973 printr-un acord între organismele profesiei contabile din nouă țări, cu scopul de a formula și de a publica, în interes general, norme contabile care să fie utilizate pentru întocmirea și publicarea situațiilor financiare și promovarea acceptării și aplicării acestor norme în lume.
După 1983, IASB are ca membri toate organismele profesiei contabile care sunt membre ale Federației Internaționale a Experților Contabili. La 1 ianuarie 2000, existau 143 de membri din 104 țări.
O soluție și un consens i-ar fi permis ”celei mai internaționale dintre toate profesiile, contabilitatea” să joace rolul ce-i corespunde în interiorul noului etalon al comerțului internațional cunoscut sub denumirea de globalizare (Leonardo Rodrigues, 2003).
Organizațiile care coordonează și organizează profesia contabilă pe plan internațional (FASB, IASB, IOSCO și IFAC) au sarcina de a accelera demersurile în vederea atingerii armonizării sau convergenței contabile.
La începutul acțiunilor de aplicare la nivel mondial a normelor și procedeelor comune terminologia folosită a fost cunoscută ca armonizare contabilă, însă astăzi este înlocuită de convergența contabilă. Indiferent de terminologie, ambele noțiuni trebuie să aibă aceeași finalitate, această finalitate fiind o raportare prin situații financiare adecvate a informațiilor destinate utilizatorilor, după o schemă unitară ca formă și ca și conținut.
Armonizarea contabilă reprezintă o armonie în realizarea contabilității curente, a unei pregătiri și a unei raportări a informațiilor financiare, o ”normare” care este greu de realizat la nivel mondial.
Scopul armonizării contabilității trebuie să fie obținerea unei informații contabile echivalente care să permită comunicarea financiară între marile firme și nu realizarea unei ”contabilități unice” (Ionașcu I., 2003, p.62).
Armonizarea este asociată cu procesul de reducere a regulilor contabile contradictorii astfel încât să tindem către o mai bună comparabilitate a situațiilor financiare (Choi et al., 2002, p.291), în timp ce convergența internațională reprezintă un proces care în cele din urmă se concretizează în adoptarea IAS/IFRS (Wong, 2004, p.7).
Altfel spus, armonizarea contabilă se realizează în cadrul sistemelor naționale, pe când convergența contabilă intervine atunci când se discută comparabilitatea cu referențialul internațional.
În toamna anului 2002, cele 2 organisme internaționale – IASB și FASB – au demarat un proces de convergență, pentru eliminarea diferențelor existente între referențialele contabile până la finele anului 2005 (Nobes and Parker, 2006, p.94).
Convergența dintre US GAAP și IFRS se referă la asimilarea celor două sisteme contabile. Această asimilare presupune existența procedeului interactiv de tip pas-cu-pas, în cadrul căruia obiectivul procesului de convergență este de a stabili un set de standarde contabile și de raportare financiară care să fie inteligibile pentru utilizatorii informației financiar-contabile și realizabile de către organismele de reglementare contabilă. Aceste standarde trebuie acceptate de către toți participanții piețelor de capital existente la nivel global, astfel încât unul dintre efectele noului set de reglementări să fie acela al reducerii costurilor aferente raportărilor financiare întocmite de către entități cu activitate internațională (Erchinger and Melcher, 2007, p.126).
Orientarea IASB spre utilizarea conceptului de convergență contabilă internațională în schimbul celui de armonizare a apărut o dată cu introducerea procesului de reducere a diferențelor dintre IFRS și US GAAP, în 2002, pentru sublinierea disponibilității ambelor organisme dezvoltând standardele contabile compatibile fiind calitative, care să poată fi utilizate pentru raportările financiare naționale și pentru cele internaționale sau trans-frontaliere.
Convergența ridică o serie de probleme, o parte dintre acestea sunt:
– renunțarea la iluzia armonizării perfecte – nu există o armonizare perfectă a normelor contabile pentru că sistemele contabile sunt influențate de o serie de variabile (economice, financiare, fiscale, culturale, etc.), iar soluția potrivită ar fi convergența
– soluția convergenței în viziunea IASB – care consideră că o convergență potrivită se poate realiza prin intermediul colaborării cu autoritățile naționale.
Convergența contabilă, trebuie să ducă la un rezultat comun în raportarea financiară indiferent dacă în procesul de strângere și prelucrare a datelor generatoare de informații financiar-contabile mai pot fi folosite norme și procedee diferite care nu schimbă raportarea finală.
În Romania programul de armonizare contabilă a luat naștere în anul 1997. Acesta a avut la bază două obiective: unul era legat de atragerea investițiilor străine, iar cel de-al doilea motiv avea drept scop integrarea în Uniunea Europeană.
Dezvoltarea contabilității romanești a început prin reglementarea Ordinului Ministrului de Finanțe nr. 403/1999, ordin numit și „Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a (CEE) Comunității Economice Europene”. În anul 2001 acest ordin a fost înlocuit cu OMF nr. 94.22.02.2001.
În România normalizarea și reglementarea contabilă este realizată de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală pentru reglementări Contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilității.
2. Scurtă descriere a referențialelor contabile: IAS/IFRS, Directiva 34 și OMFP 1802/2014
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (recunoscute după acronimul IFRS) constituie o serie de standarde contabile elaborate de către International Accounting Standards Board (IASB).
Foarte multe dintre standardele care compun IFRS sunt cunoscute sub denumirea mai veche de Standarde Internaționale de Contabilitate (având acronimul de IAS). Însă, IAS au existat în perioada 1973 – 2001 și au fost emise de către International Accounting Standards Committee (IASC), iar din aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS și a continuat dezvoltarea acestora.
În prezent noile standarde se regăsesc sub denumirea de IFRS, însă o parte din vechile standarde IAS există încă pană la înlocuirea totală cu noi standarde IFRS. Fiecare standard este focusat pe o categorie de principii generale, pe o anumită temă contabilă sau pe un anumit sector de activitate (de exemplu: contabilitatea imobilizărilor, contabilitatea stocurilor, contracte de asigurări etc.)
Astăzi, toate societățile comerciale cotate din Uniunea Europeană au obligația de a întocmi situații financiare după normele și directivele IFRS.
În Romania, aplicarea normelor contabile IAS este concepută de principalul normalizator contabil din Romania, Ministerul Finanțelor Publice, ca un proces gradual. În acest scop, pentru exercițiul financiar 2000, normele IAS s-au aplicat de către aproape 200 de întreprinderi mari, între care se includ societățile comerciale cotate la Bursa de Valori București, unele regii autonome, companii și societăți naționale și societăți comerciale cotate pe piața RASDAQ.
Începând cu exercițiul financiar al anului 2001, s-a prevăzut aplicarea normelor IAS pentru alte categorii de întreprinderi, în mod eșalonat, în funcție de mărime, astfel încât, pană la 31 decembrie 2005, toate întreprinderile considerate mari să intre sub incidența normelor contabile internaționale.
Începând cu exercițiul financiar al anului 2006, contabilitatea firmelor romanești va funcționa în două viteze: un eșalon de întreprinderi considerate mari, care vor aplica normele IAS, și un alt eșalon de întreprinderi considerate mici și mijlocii, care vor aplica o variantă simplificată a normelor IAS.
Pentru modalitatea în care au fost preluate standardele internaționale IAS/IFRS de către Romania au existat o serie de critici extrem de dure, folosindu-se expresia de „mimetism contabil” (Ionașcu, I., 2007, p. 124).
Mai exact, criticii au judecat foarte dur faptul că țara noastră a preluat aceste standarde fără a face nici o observație, ci au fost preluate ca atare.
În cadrul ordinului OMFP nr. 3055/2009 sunt precizate o serie de criterii cu privire la modalitatea de întocmire a situațiilor financiare anuale.
Ordinul nr. 3.055/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.766 din 10 noiembrie 2009. Însă începând cu data de 29 decembrie 2014, OMFP nr. 3055/2009 a fost înlocuit de către OMFP 1802/2014, ordin care modifică considerabil o parte dintre reglementările vechiului ordin, însă vine și cu o serie de noutăți. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2015 societățile comerciale care nu au obligația de a aplica Standardele Internaționale de Raportare Financiara, vor aplica reglementările aprobate prin acest ordin – OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate..
Așa cum am spus noul ordin vine cu o serie de modificări, completări și chiar noutăți în domeniul contabil. Astfel, o parte dintre acestea sunt:
– introducerea pentru persoanele juridice de criterii noi de mărime, de care aceștia vor ține cont în momentul în care întocmesc situațiile financiare anuale
– introduce prevederi noi cu privire la modificarea politicilor contabile
– se aduc noi prevederi cu privire la estimările contabile, precum și modalitatea în care aceste estimări vor fi modificate
– înregistrarea în contabilitate în mod diferit a reducerilor comerciale pentru bunuri sau pentru servicii
Directiva 34/2013 a luat naștere ca urmare a deciziei Comisiei Europene care a luat decizia de a revizui Directivele Contabile Europene. Această directivă are drept scop reducerea costurilor administrative legate de raportare.
Directiva 34/2013 cuprinde o serie de prevederi referitoare la: domeniul de aplicare, definiții și categorii de societăți și de grupuri, dispoziții și principii generale, bilanțul și contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare, situații financiare și rapoarte consolidate, raportarea plăților efectuate către guverne și dispoziții finale, etc. Noua Directivă Contabilă trebuie să fie transpusă în legislația națională până la 20 iulie 2015.
3. Sisteme contabile
Sistemul contabil reprezintă un ansamblu de norme, procedee, reguli și instrumente ce stau la baza funcționării contabilității. Privit din punct de vedere al contabilității internaționale, sistemul contabil se diferențiază de la o țară la alta, îmbrăcând forma de sisteme contabile naționale.
Gray (1988) consideră că un sistem național al contabilității poate fi caracterizat prin patru atribute:
– reglementarea
– impunerea reglementărilor
– evaluarea informațiilor contabile
– publicarea informațiilor contabile
Sistemul conturilor naționale (SCN) se întâlnește în majoritatea țărilor lumii cu economie de piață reprezentând un sistem principal de evidență și analiză macroeconomică.
O reglementare contabilă este rezultatul unui echilibru ce se menține atâția ani cât condițiile economice nu se schimbă. În momentul când mediul economic se schimbă sau când apar evenimente imprevizibile, vor apărea noi reglementări sau simple schimbări în regulile actualelor reglementări.
Există 5 factori de mediu semnificativi ce acționează asupra valorilor culturale și influențează sistemul contabil al țărilor: sistemul economic, mediul socio-politic, sistemul juridic, sistemul educațional și religia. Sistemul economic, politic și cel legal sunt interdependente, acestea având o anumită putere asupra sistemului educațional și asupra religiei.
Acești 5 factori menționați joacă împreună un rol cheie în formarea valorilor culturale, care influențează valorile profesiei contabile, având un impact direct asupra sistemului contabil. Informațiile furnizate de sistemul contabil influențează sistemul economic, juridic, politic și educațional.
Sistemul dezvoltării economice. Influențează felul afacerilor și tranzacțiilor pe teritoriul respectiv, precum și orientarea predominantă a economiei, ceea ce conduce la practici contabile specifice. Din perioada contemporană țările industrializate și-au orientat economiile către servicii. În domeniul serviciilor reevaluarea activelor corporale și înregistrarea deprecierii lor pierzându-și din relevanță în favoarea evaluării imobilizărilor necorporale și a resurselor umane.
Gradul de complexitate al sistemului contabil într-o țară este determinat în mod proporționat de nivelul de dezvoltare economică și de tehnologizarea economiei.
Mediul socio-politic. Contabilitatea se poate caracteriza printr-o „construcție socială”, reflectând societatea în care s-a dezvoltat. Aceasta este supusă unor reglementări și a unor reguli nescrise dezvoltate prin uzanțe.
Istoria contabilității arată că cerințele legale în materie contabilă sunt frecvent răspunsuri la scandalurile financiare, la abuzurile sistemului economic, social și politic sau la constrângerile de ordin economic.
Sistemul juridic. Pe plan mondial se pot evidenția două mari sisteme de drept: sistemul de drept romano-german și sistemul de drept cutumiar. Dimensiunile reglementării contabile diferă de la o țară la alta, inclusiv în cadrul țărilor aparținând aceluiași sistem juridic. Ca și exemplu, în Franța reglementarea contabilă este impusă tuturor entităților ce exercită o activitate comercială, indiferent de forma juridică.
Sistemul educațional Specialiștii joacă un rol foarte important deoarece aceștia transpun în fapt standardele și practicile contabile complexe, în mod corect și coerent, acestea devenind inutile dacă informațiile sunt inaccesibile celor care au nevoie de informare.
Sistemul educațional și cultura dintr-o țară își pun amprenta asupra sistemului contabil prin faptul că utilizatorii informațiilor contabile formați profesional printr-un sistem de educație vor accesa mult mai ușor situațiile financiare și informațiile cu limbaj specific si un grad ridicat de complexitate.
Religia. Aceasta influențează principiile contabile fundamentale. Ca și exemplu, în multe țări musulmane, ideea de a percepe dobândă la împrumuturi intră în contradicție cu principiile religioase acceptate. O altă modalitate de influențare a laturii economice dintr-o țară de către religie constă în interpretarea diferită a principiilor.
Sistemul de contabilitate național a parcurs o serie de etape, de perioade de dezvoltare.
După cel de-al II-lea război mondial și după criza din 1929-1933 s-a alcătuit un sistem de conturi care a ajutat la clarificarea politicii economice la acel moment. În anul 1939 Liga Națiunilor a publicat pentru prima dată estimări oficiale, studii universitare și personale ale venitului național din perioada 1929-1938 pentru 26 de țări.
În anii 1944 și 1945 SUA, Canada și Anglia au purtat discuții de găsire a unor modalități de calcul al venitului național și asigurarea comparabilităților naționale. Tot în anul 1945 au fost elaborate metode de măsurare a venitului național și de constituire a conturilor naționale de către un grup de economiști și statisticieni de la Societatea Națiunilor.
În anul 1950 Organizația Europeană de Cooperare Economică (O.E.C.E.) a publicat un set de conturi specifice, acesta fiind revizuit și aplicat în 1952 de către O.E.C.E. sub denumirea de Sistem Standardizat de Conturi Naționale. Comisia de statistică a O.N.U. a adoptat, în 1968, noul sistem de contabilitate națională al Națiunilor Unite, având la bază conceptele vechiului sistem dar urmărind descrierea și analiza structurilor economice și asigurarea unor norme internaționale cu caracter unitar pentru calcularea celor mai importanți indicatori macroeconomici.
Acest nou sistem al conturilor naționale face distincție între conturile ce evidențiază fluxurile ca obiecte reale (conturile de formarea capitalului, producție și consum) de cele ce oglindesc fluxurile financiare (conturile de finanțarea capitalului, venituri și cheltuieli), urmărind pe de-o parte elaborarea și dezvoltarea conturilor naționale iar pe de altă parte realizarea conturilor în prețuri constante.
La sfârșitul anilor 1980 s-a declanșat revizuirea sistemului adoptat în 1968 deoarece acesta trebuia actualizat iar consistența datelor macroeconomice trebuia asigurată prin armonizarea acestui sistem al conturilor cu sistemele statistice specifice.
Această revizuire s-a sfârșit în anul 1993 când Comisia de Statistică a O.N.U. a aprobat proiectul SCN revizuit și a recomandat alături de Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite utilizarea lui de către statele membre și organizațiile internaționale.
Pentru statisticile economice și sociale ale Uniunii Europene și ale statelor membre s-a elaborat Sistemul European de conturi naționale și regionale (SEC ‘95), sistem adoptat și de către România.
Deci, în ceea ce privește Romania, după anul 1990 sistemul contabil după care s-a condus a fost cel continental, mai exact sistemul contabil francez.
Scopul vizat de către țara noastră a fost acela de a crea un sistem contabil care să respecte și să se încadreze în normele Uniunii Europene. Deși, unii critici au avut de obiectat cu privire la sistemul contabil adoptat de către Romania, putem spune că acesta a reprezentat un pas foarte importat în dezvoltarea contabilității, deoarece s-a trecut de la un sistem monist la un sistem dualist, și, mai ales pentru că s-au pus bazele legale ale contabilității.
Începând cu anul 1999 Romania începe treptat să adopte normele internaționale, iar în anul 2001 Ministerul Finanțelor emite un ordin OMF nr. 94/2001 privind „Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate”.
Mai târziu, ordinul OMFP nr. 94/2001 a fost completat prin OMFP nr. 1827/2003 privind modificarea și completarea unor reglementări în domeniul contabilității, reglementare care a stabilit noi coordonate ale reformei contabile naționale, precum și deschiderea acesteia către aplicarea IFRS.
În ceea ce privește sistemul contabil romanesc putem spune că acesta este un model hibrid, atât din punct de vedere al reglementărilor contabile actuale cat și de situați practicii contabile. (Deaconu A., Groșanu A., 2004, p. 8)
Sistemul contabil romanesc încearcă a fi o combinare a normelor contabile europene cu cele internaționale.
Astfel, de-a lungul timpului, modificările sistemului contabil romanesc a parcurs un traseu care a avut drept scop armonizarea cu Directivele contabile europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. (Săcărin, M., 2006, p. 885)
4. Recunoașterea și evaluarea elementelor din structura situațiilor financiare
În cadrul structurii situațiilor financiare are loc atât recunoașterea cat și evaluarea elementelor acestora: a activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor.
Pentru a recunoaște în cadrul structurii situațiilor financiare un activ sau o datorie trebuie să avem în vedere două criterii:
– să poată asigura realizarea unor beneficii economice
– costul să poată fi evaluat în mod corect
În ceea ce privește veniturile și cheltuielile, acestea sunt recunoscute în contul de profit și de pierdere, atunci când acestea conduc la o creștere de beneficii prin creșterea activului sau prin diminuarea unei datorii.
Organismul internațional de normalizare contabila (IASB), apreciază contul de profit și pierdere ca fiind parte componentă a totalității situațiilor financiare care au drept scop procesul de informare financiară.
În ceea ce privește evaluarea elementelor din structura situațiilor financiare putem spune că acestea se realizează având în vedere principiul costului de achiziție și a costului de producție.
Evaluarea are loc în următoarele situații:
a) evaluarea la data intrării în cadrul companiei
b) evaluarea la inventar
c) evaluarea la finalul exercițiului financiar
d) evaluarea la data ieșirii din companie
4.1. Recunoașterea imobilizărilor corporale în contabilitate
La nivel național recunoașterea imobilizărilor corporale în contabilitate sunt reglementate prin OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (care a înlocuit ordinul OMFP 3055/2009), iar la nivel internațional de către IAS 16 Imobilizări corporale.
Imobilizările corporale (materiale) reprezintă bunuri care au o structura materială asupra cărora agenții economiei exercita un drept real folosite pe o perioada îndelungata in activitatea întreprinderii, fiind elemente de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnica de producție și comercializare și care creează venituri în concordanță cu obiectul de activitate al acestora.
Imobilizările corporale sunt definite conform (IFRS) Standardelor Internaționale de Raportare Financiara ca active materiale nemonetare, care:
a. sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestări de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative.
b. pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
O imobilizare corporală este recunoscută ca un activ numai atunci când aceasta satisface condițiile de recunoaștere ale oricărui activ:
– este posibilă generarea de avantaje economice viitoare aferente activului
– costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
În ceea ce privește imobilizările corporale din OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, acestea au o sferă mai largă decât in IAS 16 Imobilizări corporale.
Companiile care aplică pentru prima dată IFRS au obligația de analiza imobilizările corporale conform Ordinului 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, însă și dacă acestea intră sub incidența standardului IAS 16 Imobilizări corporale. De exemplu, există imobilizări corporale care sunt încadrate în categorii conform IAS – investiții imobiliare, active biologice etc.
4.2. Momente în evaluarea imobilizărilor corporale
Norma internațională de contabilitate care se ocupă în mod direct cu studiul și analiza imobilizărilor corporale este IAS 16 Imobilizări corporale.
Standardul european prezintă investițiile materiale ca fiind acele imobilizări corporale pe care o companie le deține cu scopul utilizării lor în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil să fie utilizate pe parcursul mai multor perioade.
De regulă, imobilizările corporale sunt active de valoare mare și care pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade contabile. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere faptul că pot fi îndeplinite ambele criterii și totuși, activul să nu fie recunoscut în bilanț (vezi imobilizările primite cu chirie).
Evaluarea și, respectiv, contabilizarea imobilizărilor corporale se fac în mai multe momente:
a) evaluare inițială, la data procurării
b) evaluare ulterioară datei procurării (evaluarea bilanțieră)
c) evaluarea la ieșirea din gestiune
Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale
La data procurării lor, imobilizările corporale sunt evaluate la costul inițial, respectiv costul de achiziție, pentru bunurile din cumpărări sau costul de producție, pentru cele din producție proprie.
Costurile îndatoririi (dobânzi, prime privind rambursarea obligațiilor, diferențe de curs valutar aferente împrumuturilor într-o monedă străină etc.) care sunt direct atribuite procurării unui activ pe termen lung pot fi capitalizate ca parte a costului acelui activ, cu îndeplinirea condițiilor cerute de norma contabilă IAS 23.
Imobilizările corporale din producție proprie sunt evaluate la costul de producție. Cheltuielile cu rebuturile, manopera și alte resurse consumate peste nivelul normal nu se includ în costul de producție.
Costul inițial al unei imobilizări corporale care beneficiază de subvenții guvernamentale, poate fi diminuat cu valoarea subvențiilor guvernamentale conform prescripțiilor IAS 20.
Evaluarea bilanțieră a imobilizărilor corporale
Valoarea justă a terenurilor și mijloacelor fixe corespunde, de regulă, cu valoarea lor de piață, stabilită de evaluatori autorizați, iar dacă nu există posibilitatea identificării unei valori de piață, deoarece activele respective sunt foarte rar vândute, valoarea reevaluată poate fi egală cu costul de înlocuire al bunului evaluat.
Frecvența reevaluării depinde de variația valorii juste a terenurilor și mijloacelor fixe. Dacă nu există fluctuații importante ale valorii juste a acestor active, în doctrina IASB se consideră că reevaluările făcute la 3-5 ani sunt mai adecvate. Reevaluarea imobilizărilor corporale ale unei întreprinderi trebuie să cuprindă întreaga clasă de imobilizări corporale.
IAS 16 Imobilizări corporale definește clasa de terenuri ca fiind o grupare de active de accesași natură și cu utilizări similare, aflate în exploatarea unei întreprinderi, cum sunt: terenuri, terenuri și clădiri, mașini și echipamente, nave, avioane, automobile, mobilier și instalații, echipamente de birotică.
IAS 16 Imobilizări corporale precizează că dacă din reevaluarea unei imobilizări corporale rezultă o majorare a valorii nete contabile a bunului (valoarea bilanțieră, înainte de reevaluare), această diferență pozitivă din reevaluare se contabilizează în capitalul propriu, la rubrica de diferențe din reevaluare.
În schimb, o diminuare a valorii nete contabile a bunului se înregistrează ca o cheltuială. O diferență pozitivă din reevaluare (surplus de reevaluare) trebuie contabilizată la venituri dacă ea compensează o reevaluare negativă aferentă aceluiași activ, contabilizată anterior la cheltuieli. O diferență negativă din reevaluare poate fi imputată direct contului de surplusuri din reevaluare aferente, pană la epuizarea acestora, pentru același activ.
Surplusurile din reevaluare pot fi virate la rezultatul reportat pe măsură ce imobilizările corporale sunt realizate sau pe măsură utilizării activului de către întreprindere (diferența realizată este egală cu amortizarea reevaluată – amortizare în cost istoric), însă norma IAS 16 Imobilizări corporale nu menționează dacă este vorba de rezerve care pot fi distribuite acționarilor sau de rezerve nedistribuite.
Normele contabile romanești prevăd ca plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu IAS 16 Imobilizări corporale, să fie înregistrat în debitul sau creditul contului „Rezerve din reevaluare”, după caz. Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu este transferat în rezultatul reportat atunci când acest surplus este realizat. Transferul surplusului din reevaluare în rezultatul reportat nu trebuie să se facă prin intermediul contului de profit și pierdere.
Amortizarea imobilizărilor corporale
De-a lungul duratei de viață a unui bun are loc amortizarea imobilizării corporale. Amortizare care este contorizată în contabilitate ca o cheltuială aferentă perioadei respective.
Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este valoarea inițială (costul istoric) sau valoarea substituibila costului istoric diminuata cu valoarea reziduală. Iar valoarea reziduală a imobilizării corporale este valoarea preconizată a se realiza pentru acel activ la finalul duratei de viață diminuată cu cheltuielile de cesiune previzionate.
În IAS 16 Imobilizări corporale se consideră că amortizarea unei imobilizări are loc în momentul în care aceasta este disponibilă pentru a fi folosită. De asemenea, în cadrul acestei doctrine este specificat faptul că amortizarea ar trebui să înceteze în momentul în care valoarea reziduală este mai mare decât valoarea netă contabilă.
În cadrul Ordinului 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate nu există termenul de valoare reziduală. În acest caz, amortizarea imobilizărilor corporale se înregistrează din luna următoare punerii în funcțiune, ținând pană în momentul în care valoarea lor de intrare este recuperată integral.
Deprecierea imobilizărilor corporale
Deprecierile imobilizărilor corporale sunt evaluate și contabilizate după normele standardului internațional IAS 36 Deprecierea activelor.
Ori de cate ori valoarea netă contabilă devansează valoarea recuperabilă apare și deprecierea unui activ.
Valoarea recuperabila a unei imobilizări corporale are loc în momentul în care există un indiciu extern sau intern cu privire la deprecierea activului. Aceasta este egală cu maximul dintre prețul net de vânzare și valoarea de utilitate.
Conform normei contabile IAS 36 Deprecierea activelor imobilizările corporale sunt supuse testului de depreciere în momentul în care are loc închiderea exercițiului.
Există, însă și posibilitatea de a apărea și pierderi din depreciere, și astfel aceasta trebuie să fie contabilizată ca o cheltuială și expusă și în contul de profit și pierderi al exercițiului respectiv.
Tot norma IAS 36 Deprecierea activelor precizează și situația în care, dacă în urma aplicării testului de depreciere se constată o creștere a valorii recuperabile față de valoarea bilanțieră a unui activ, atunci aceasta trebuie contabilizată în contul de profit și pierdere ca un venit. Iar dacă, această creștere de valoare este a unei imobilizări reevaluate, atunci aceasta se comportă ca o creștere din reevaluări, conform normei IAS 16 Imobilizări corporale.
Deprecierea are loc prin compararea valorii nete contabile cu valoarea recuperabilă. Dacă valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă atunci pierderea respectivă trebuie să fie contabilizată.
IAS 36 Deprecierea activelor se aplică pentru:
– imobilizări corporale și necorporale
– investiții imobiliare evaluate la cost
– investiții în filiale, societăți asociate și asocieri în participație
În ceea ce privește Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate deprecierea se determină în mod individual și nu este definit termenul de unitate generatoare de numerar și nici cel de valoarea recuperabilă.
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 38 Imobilizări necorporale aduce o serie de noutăți în ceea ce privește imobilizările necorporale. Astfel, cheltuielile de constituire nu pot fi capitalizate. De asemenea, există o serie de imobilizări necorporale care au o durată de viață nedeterminată și care nu se amortizează.
Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate nu permite reevaluarea imobilizărilor corporale.
IAS 40 Investiții imobiliare
În normele internaționale (IAS 40 Investiții imobiliare) are loc diferențierea între bunurile imobiliare (terenuri și/sau clădiri) pe care un proprietar le folosește. Scopul acestora este de a fi folosite cu scopul dobândirii de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative. Pentru a exemplifica acest lucru, putem spune că un teren este considerat a fi investiție imobiliară pană în momentul în care se stabilește data utilizării. Un alt exemplu poate fi referitor la o clădire care este considerată investiție imobiliară pană în momentul în care este închiriată altor persoane.
Pentru investițiile imobiliare Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate le aplică politicile specifice imobilizărilor corporale.
În ceea ce privește bunurile primite în leasing operațional, acestea nu sunt recunoscute în bilanț.
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării sunt activele care au valoarea recuperabilă prin vânzare decât prin utilizare. În cadrul normei internaționale a fost introdus contul 311 Active imobilizate deținute în vederea vânzării.
Evaluarea activelor din IFRS 5 se aplică activelor pe termen lung și grupurilor destinate cedării. Un activ imobilizat care este deținut cu scopul vânzării este evaluat la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea justă minus costurile generate de vânzare.
În cadrul Ordinului 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate activele imobilizate deținute în vederea vânzării rămân în categoria imobilizărilor corporale sau a imobilizărilor necorporale pană în momentul vânzării.
IAS 2 Stocuri
Reglementarea IAS 2 Stocuri nu se aplică pentru produsele în curs de execuție în baza unor contracte de execuție și nici pentru activele biologice aferente activității agricole.
De asemenea, IAS 2 Stocuri nu face diferența în ceea ce privește reducerile, toate se deduc din cost.
IAS 2 Stocuri interzice metoda LIFO.
Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate include în categoria stocuri și activele pentru care se aplică referențialul internațional IAS 11 Contracte de construcție și respectiv IAS 41 Agricultura.
Ordinul național utilizează următoarele metode pentru evaluarea stocurilor la ieșire: FIFO, LIFO, CMP.
5. Tratamente și practici contabile specifice contabilității elementelor din structura situațiilor financiare
În ceea ce privește modalitatea de evaluare a imobilizărilor corporale putem spune că acestea sunt evaluate în momente diferite în funcție de momentul procurării (costul inițial) și de modalitatea de procurare (cost de achiziție, cost de producție, valoare de aport, valoare justă).
În continuare sunt prezentate o parte dintre aceste tratamente contabile specifice imobilizărilor corporale dar și a altor elementele din structura situațiilor financiare.
IAS 16 Imobilizări corporale
O companie achiziționează din import o instalație pentru industria chimică în următoarele condiții:
– preț brut 300.000 lei
– rabat acordat de furnizor pentru nerespectarea termenului de livrare 20.000 lei
– taxe vamale 34.000 lei
– cheltuieli cu transportul și montajul bunului, efectuate de terț 24.000 lei
La finele duratei de viață, bunul va trebui dezafectat și refăcut amplasamentul, pentru care se estimează cheltuieli de 40.000 lei.
Costul de achiziție = 300.000 – 30.000 + 34.000 + 24.000 = 328.000 lei
Contabilizarea procurării mijlocului fix, la cost de achiziție, se înregistrează astfel:
De asemenea, în valoarea inițială a bunului se includ și cheltuielile estimate cu dezafectarea și refacerea amplasamentului la finele duratei de viață a bunului:
În ceea ce privește cheltuielile ulterioare datei procurării imobilizărilor corporale, avem următorul exemplu:
În cursul anului N se fac modernizări executate de la un terț pentru creșterea capacității de producție la un echipament industrial în sumă de 90.000 lei, TVA 24%.
Deoarece această cheltuială ulterioară datei procurării bunului are ca efect creșterea performanțelor inițiale ale mijlocului fix, această sumă se va capitaliza, prin majorarea valorii inițiale a bunului:
Cheltuielile cu reparațiile și întreținerea imobilizărilor corporale efectuate cu scopul menținerii performanțelor estimate inițial se contabilizează drept cheltuieli ale perioadei în care s-au angajat.
Pentru evaluarea bilanțieră a imobilizărilor corporale putem exemplifica următoarea situație: La încheierea exercițiului financiar 2014, o companie deține o instalație industrială cu valoarea brută 15.000 lei, amortizare cumulată 8.500 lei și valoarea actuală de 7.000 lei. Valoarea netă contabilă (bilanțieră, în cost istoric): 15.000 – 8.500 = 6.500 lei
Varianta I: reevaluarea simultană a valorii brute și amortizării cumulate:
În urma reevaluării, are loc o creștere a valorii nete contabile de două ori (6.500/13.000)
Valoarea brută reevaluată: 15.000 x 2 = 30.000 lei
Amortizarea cumulată reevaluată: 8.500 x 2 = 17.000 lei
Valoarea netă contabilă reevaluată: 30.000 – 17.000 = 13.000 lei
Această procedură va genera următoare înregistrare contabilă:
Varianta II: în prima etapă se anulează amortizarea cumulată din costul inițial:
Apoi, se înregistrează diferența pozitivă din reevaluare:
În ceea ce privește amortizarea imobilizărilor corporale exemplificăm prin:
O companie deține un utilaj pe care l-a cumpărat la data de 01.02.2013 la un cost de achiziție de 30.000 lei. Administratorul companiei preconizează că bunul va fi folosit cinci ani și amortizat în regim linear, după care va fi cesionat pentru un preț de 2.000 lei iar cheltuielile estimate legate de cesiunea bunului vor fi de 300 lei.
In ipoteza amortizării cu luarea în calcul a valorii reziduale, valoarea amortizabilă este: 30.000 lei – (2.000 lei – 300 lei) = 28.300 lei iar amortizarea anuală este de 28.300 lei/5 ani = 5.660lei.
Daca se considera ca valoarea reziduala este nesemnificativa, amortizarea anuala este: 30.000 lei/5 ani = 6.000 lei.
În situația deprecierii imobilizărilor corporale exemplificăm aceasta prin următoarea situație: O companie are în momentul închiderii exercițiului 2014 un teren cu o valoare netă contabilă de 30.000 lei, pentru care se preconizează o valoare recuperabilă de 21.000 lei. Pentru că valoarea recuperabilă este inferioară valorii bilanțiere, se va înregistra o depreciere de 9.000 LEI (30.000 – 21.000)
IAS 38 Imobilizări necorporale
În ceea ce privește imobilizări necorporale exemplificăm prin:
Pentru îmbunătățirea activității, o societate comercială realizează o activitate de cercetare-dezvoltare a unui prototip de utilaj pentru care înregistrează următoarele cheltuieli:
– pentru activitatea de cercetare a produselor deja existente pe piața = 30.000
– pentru cercetarea de alternative privind materialele și serviciile ce se vor încorpora în prototip = 20.000 lei;
– proiectarea, construcția și testarea prototipului = 55.000 lei;
– cheltuieli privind finalizarea prototipului =8.500 lei.
Aceste cheltuieli se recunosc astfel:
a) in faza de cercetare se recunosc cheltuieli ale perioadei :
50.000 lei 614 = 5121 50.000 lei
Cheltuieli cu studiile și cercetările Conturi la bănci in lei
b) în luna în care se termină acțiune de dezvoltare, valoarea activului necorporal va cuprinde toate cheltuielile de dezvoltare înregistrate in perioadele precedente și în perioada curentă, iar imobilizarea în curs se trece in categoria imobilizărilor necorporale
55.000 lei 203 = 233 55.000 lei
Cheltuieli de dezvoltare Imobilizări necorporale in curs
8.500 lei 203 = 721 8.500 lei
Cheltuieli de dezvoltare Venituri din producția de
imobilizări necorporale
c) dacă acțiunea de dezvoltare se încheie într-o lună nu se mai utilizează categoria de imobilizări necorporale în curs, ci se recunoaște direct imobilizarea necorporală astfel:
63500 lei 203 = 721 63500 lei
Cheltuieli de dezvoltare Venituri din producția de
imobilizări necorporale
IAS 36 Deprecierea activelor
În ceea ce privește deprecierea activelor exemplificăm prin următoarea problemă:
O societate comercială a cumpărat la data 01.08.2013 un utilaj cu un preț de achiziție de 80.000 u.m.; costurile de punere în funcțiune sunt de 10.000 u.m. Se estimează o durată de amortizare de 5 ani, o valoare reziduală de 5.000 u.m. și un mod linear de amortizare.
La 31.12.2014 există indicii că activul este depreciat și se efectuează testul de depreciere. Se estimează o valoare justă de 77.000 u.m., costurile de vânzare estimate sunt de l .000 u.m., iar valoarea de utilitate estimată este de 73.000 u.m.
Rezolvarea problemei se face prin intermediul testului de depreciere conform IAS 36 „Deprecierea activelor”.
Rezolvare:
Cost = 80.000+10.000 = 90.000 u.m.
Valoare amortizabilă = 90.000 – 5.000 = 85.000 u.m.
Amortizare anuală = = 20.000 u.m.
AmortizareN= 20.000* 10.000 u.m.
AmortizareN+1= 20.000 u.m.
Amortizare cumulată = 30.000 u.m.
a) anulare amortizare cumulată
30.000 u.m. 281 = 213 30.000 u.m.
b) valoare recuperabilă = max (Valoarea justă minus cheltuielile cu cedarea; valoarea de utilitate) = max (76.000, 73.000) = 76.000 u.m.
valoarea recuperabilă (76.000 u.m.) > valoarea rămasă (75.000 u.m.), deci utilajul nu este depreciat.
IAS 40 Investiții imobiliare
În ceea ce privește investițiile imobiliare exemplificăm prin:
O entitate achiziționează o clădire cu destinația birouri. Prețul de cumpărare este de 15.000 lei, taxele de transfer al proprietății sunt de 270 lei, iar onorariul notarului este de 230 lei.
Clădirea este închiriata în baza unui contract de leasing operațional. Cheltuielile generate de întreținere sunt de 130 lei, iar costurile de renovare – îmbunătățire a clădirii sunt de 400 lei. Activitățile de întreținere și renovare sunt prestate de un terț specializat.
Achiziția și cheltuielile ulterioare aferente investiției imobiliare se contabilizează astfel:
Costul de achiziție se determina în felul următor:
Cheltuielile de întreținere nu sunt incluse în costul investiției imobiliare. Aceste cheltuieli sunt recunoscute în contul de profit și pierdere:
Costurile de renovare – îmbunătățire a clădirii se capitalizează:
IAS 2 Stocuri
În ceea ce privește stocurile exemplificăm prin:
O companie are următoarea situație la o materie primă:
– stoc inițial 01.03.N = 1.000 buc × 500 RON/buc
– intrări: (achiziții) 04.03.N = 500 buc × 700 RON/buc
17.03.N = 300 buc × 710 RON/buc
28.03.N = 1.100 buc × 750 RON/buc
– ieșiri: 02.03.N = 300 buc
(consumuri) 18.03.N = 700 buc
25.03.N = 200 buc
Cerință: înregistrarea în contabilitate consumul din materia primă prin intermediul metodei costului mediu ponderat: atât prin calcularea costului după fiecare intrare, cat și calcularea costului lunar.
CMP după fiecare intrare
1. Înregistrarea consumului din data de 02.03.N
150.000 RON 601 = 301 150.000 RON
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
2. Înregistrarea consumului din data de 18.02.N
426.069 RON 601 = 301 426.069 RON
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
3. Înregistrarea consumului din data de 25.02.N
121.734 RON 601 = 301 121.734 RON
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
CMP calculat lunar
Costul mediu ponderat calculat lunar =
500 x 700 + 300 x 710 + 1100 x 750 1.388.000
______________________________ = ___________ = 730,53 Ron/buc.
500 + 300 + 1100 1.900
Înregistrările contabile aferente consumurilor din zilele de 02, 18 și 25.03.N sunt similare celor prezentate anterior, cu excepția sumelor, acestea fiind 219.159 RON, 511.371 RON, respectiv 146.106 RON.
B. Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO)
Această metodă presupune scoaterea din gestiune a bunurilor de natura stocurilor aferente primei intrări.
C. Metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO)
Această metodă presupune scoaterea din gestiunea companiei a bunurilor de natura stocurilor aferente ultimei intrări. O dată cu epuizarea acestora sunt scoase bunurile aferente intrării anterioare etc.
6. Prezentare și analiza comparativă
Situațiile financiare au menirea de a prezenta o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței, a politicilor contabile, a modificărilor capitalurilor proprii, precum și a situației fluxurilor de trezorerie ale companiei pentru care se dorește acest lucru.
Scopul situațiilor financiare este acela de a oferi informațiile mai sus menționate mai multor utilizatori pentru ca aceștia să poată formula soluții și pentru a lua cele mai bune decizii economice.
Situațiile financiare oferă informații despre:
– activele companiei
– datoriile companiei
– veniturile și cheltuielile, precum și profitul obținut de către respectiva companie
– capitalurile proprii
– situația fluxurilor de trezorerie
– poziția financiară a companiei etc.
Prin intermediul acestor informații, conducerea companiei este ajutată în luarea deciziilor viitoare.
Situația modificărilor capitalului propriu
Capitalul propriu constituie partea care interesează acționarii companiei după ce sunt dedus și datoriile acesteia. Mărimea capitalului este direct legată de evaluarea activelor și datoriilor.
Întocmirea și prezentarea situației modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă esențială a situațiilor financiare.
Organismul internațional de normalizare contabilă în ceea ce privește modificarea capitalului propriu este constituit având ca bază modelul anglo-saxon, iar norma IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare are în vedere prezentarea situațiilor financiare.
Situația fluxurilor de trezorerie
Trezoreria unei companii ocupă locul central în cadrul sistemului informatic economic al acesteia. Trezoreria constituie legătura dintre trei activități: operațiuni de investiții – operații de trezorerie – operații de finanțare, și reprezintă filtrul de reglare a fluxurilor dintre bani – marfă – bani.
Standardul IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie definește numerarul ca fiind disponibilitățile bănești și depozitele la vedere, iar echivalentele de trezorerie ca fiind plasamente pe termen scurt care pot fi rapid transformate în bani.
Situația fluxurilor de trezorerie oferă celor interesați informații legate de schimbările activului net al companiei, despre structura sa financiară (precum și despre lichiditate și solvabilitate), precum și despre capacitatea de a schimba valorile și scadențarul fluxurilor de trezorerie.
Situata fluxurilor de trezorerie oferă informații cu privire la variația lichidităților și la echivalentele lichidităților unei companii, oferind astfel și informații cu privire la evaluarea performanței acesteia.
Standardul internațional de contabilitate IAS 8 – Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
Standardul internațional de contabilitate IAS 8 – Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori are drept scop prezentarea criteriilor de selectare și modificare a politicilor contabile, de urmărire a situațiilor financiare ale companiei, precum și de preconizările estimate și corecturile erorilor din perioadele anterioare ale politicilor contabile.
CAPITOLUL II
CONTRIBUȚII PERSONALE
În cele ce urmează am realizat pe scurt o prezentare a trei companii comerciale: Inform Lykos, Garden Nobel Fruct S.R.L și Vlasim Amareto. Toate cele trei companii au domeniul de activitate: comerț cu produse de tipărire digitală, comerț cu fructe și legume, respectiv comerț cu produse de cofetărie și patiserie.
1. Scurtă prezentare a companiilor analizate
Prezentarea societății comerciale Inform Lykos
Inform Lykos S.A. (România) a fost înființată în anul 1992 sub numele de Euro Paper Converting, iar din anul 2001 compania face parte din LYKOS GROUP.
Inform Lykos SA este lider pe piața din România pentru Serviciile de Tipărire, Managementul Informației și Comunicare în afaceri.
Sediul social situat în Șoseaua Odăi, nr. 347-363, sector 1 este amplasat într-o zonă industrială a comunei Otopeni, județul Ilfov, într-o hală cu o suprafață de 1064 mp.
Inform Lykos S.A. este liderul pieței din Romania pentru serviciile de tipărire digitală și distribuție a documentelor (extrase/facturi/înștiințări/notificări, etc.) cu un volum mediu lunar de circa 10 milioane plicuri.
Compania Inform Lykos are drept misiune furnizarea produselor și serviciilor de top în domeniul managementului informației, procesării documentelor și comunicării securizate, care fac diferența pentru clienții acesteia.
Gama de produse și servicii pe care Inform Lykos S.A. le oferă în Romania sunt diverse și complete, astfel o parte dintre acestea sunt:
• aplicații si soluții pentru printare facturi și notificări pentru telecomunicații, societăți de asigurare financiara, societăți de leasing și societăți de utilitate publica;
• soluții pentru managementul datelor si documentelor;
• cartele preplătite, cartele SIM si alte tipuri de carduri;
• aplicații de loialitate; formulare de afaceri;
• soluții și aplicații pentru campanii de marketing direct.
Clienții LYKOS Group includ majoritatea băncilor, companii de telecomunicații, companii de utilități, financiare, retailerii mari, societăți de loterie, ministere, principalele organizații partenere, publice și de utilități atât din Grecia cât și din România, dar au existat și proiecte cheie precum: ATHOC (Jocurile Olimpice Atena 2004) și DAGOC (Jocurile Asiatice Doha 2006).
Prezentare generală a companiei Garden Nobel Fruct S.R.L
S.C GARDEN NOBEL FRUCT S.R.L cu sediul legal în Ploiești–Prahova, Pl. Afumați, Județ Ilfov, înregistrată la Registrul Comerțului Buzău sub nr. J29/2070/2007, cod fiscal RO 22262380, este societate comercială cu răspundere limitată.
Societatea comercială Garden Nobel Fruct S.R.L. face parte din grupul societăților comerciale care au ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al legumelor și fructelor (cod CAEN – 4631).
Societatea comercială Garden Nobel Fruct S.R.L. acordă importanță absolută managementului relațiilor cu clienții aplicând metodele și instrumentele adecvate pentru identificarea cerințelor acestora și evaluarea gradului de satisfacție, în raport cu oferta competitorilor.
De asemenea, colaboratorii și ceilalți parteneri de afaceri cu care este în relații de colaborare sunt la fel de importanți, existând preocuparea permanentă pentru imaginea publică și relațiile cu exteriorul.
Prezentarea societății comerciale Vlasim Amareto
Compania Vlasim Amareto S.R.L își desfășoară activitatea sub brandul „Cofetăria Amareto” cu laborator propriu în Municipiul București, pe șoseaua Ștefan cel Mare, la nr. 36, sector 2, vizavi de Circul Globus.
A fost deschisa în plina criza, în anul 2009, ca o afacere de familie având ca principal obiect de activitate realizarea și comercializarea unei largi game de produse de cofetărie și patiserie, având codul CAEN 1071, reprezentând activitatea principală a societății.
Laboratorul este locul unde se realizează preparatele culinare, unde are loc transformarea materiilor prime în produse finite, adică produse de cofetărie, patiserie și gelaterie.
Durata societății este nelimitată, începând de la data înregistrării acesteia în Registrul comerțului. S.C. Vlasim Amareto S.R.L este înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/4126/2009, cod fiscal R 25367372 , fiind o societate comercială cu răspundere limitată. Societatea Vlasim Amareto S.R.L are sediul social în București, Str. Calea Rahovei, nr.332, sector 5 și 2 puncte de lucru, unul în București în sector 2, Șos. Stefan cel Mare, nr. 36 unde se află situat laboratorul de producție și magazinul de desfacere (Cofetăria Amareto), precum și unul în Comuna Letca Noua, Județ Giurgiu unde se desfășoară activități comerciale de desfacere cu amănuntul a produselor ambalate, sucuri și băuturi slab alcoolice îmbuteliate, înghețata, alune, napolitane, etc.
2. Analiza performanțelor financiare din contul de profit și pierderi
Din punct de vedere al standardelor IAS/IFRS performanțele financiare sunt reprezentate de veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale unei companii. Aceste informații sunt centralizate în Contul de Profit și Pierdere.
Veniturile, potrivit abordărilor IAS/IFRS sunt acele creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor.
Cheltuielile constituie din punct de vedere al IAS/IFRS reduceri ale beneficiilor economice consemnate de-a lungul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care mai apoi se materializează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari (par. 70.b. din „Cadru general” IFRS).
În ceea ce privește rezultatele financiare, acestea sunt fie profit, dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, fie pierdere, dacă cheltuielile exced veniturile.
Voi prezenta pe rând, evoluția indicatorilor: venituri totale, cheltuieli totale, profit net înregistrate în perioada 2010-2014 de către companiile: Inform Lykos S.A., Garden Nobel Fruct S.R.L și Vlasim Amareto.
Analiza veniturilor societății comerciale Inform Lykos
Compania Inform Lykos în desfășurarea activității sale aplică reglementari contabile care respectă standardele IAS/IFRS.
In cadrul companiei Inform Lykos, veniturile înregistrate în perioada 2009-2013 sunt înscrise in Tabelul nr. 1.
Tabel nr.1 Dinamica veniturilor totale în perioada 2009 – 2013
Sursa: prelucrare proprie
Se observă o pondere scăzută a veniturilor totale și o scădere a acestora în perioada 2009-2011, pentru ca din 2012 acestea să înceapă să crească. Astfel, venitul a scăzut de la 103495007 în 2010 la 95976646 în 2011, pentru ca în 2012 să crească, ajungând la 112436929, iar în 2013 la 124431850.
Figura nr.1 Evoluția veniturilor totale în perioada 2009-2013
Se poate observa că evoluția veniturilor totale este una descrescătoare la început, pentru ca din anul 2012 să devină crescătoare. Astfel veniturile totale au scăzut în anul 2011 cu -7518361 față de anul 2010, iar în 2012 acestea au crescut cu 16460283 față de anul 2011, iar în 2013 au crescut cu 11994921 față de 2012.
Compania Inform Lykos încearcă să facă față crizei financiare începută la sfârșitul anului 2008 și care continuă și în prezent, prin oferirea de servicii de calitate, printr-un personal pregătit, precum și prin ofertele atractive pe care îl pune la dispoziția clienților.
Analiza cheltuielilor societății comerciale Inform Lykos
Vom analiza în continuare cheltuielile totale ale companiei Inform Lykos în perioada 2009-2013.
Tabel nr. 2 Dinamica cheltuielilor totale ale companiei în perioada 2009-2013
Sursa: prelucrare proprie
Se poate observa din analiza structurii cheltuielilor totale ale companiei Inform Lykos că acestea au avut o creștere continuă de la 99601872 în anul 2009 la 124381278 în anul 2013. Se poate vedea din tabelul de mai sus că, în anul 2010 față de anul 2009 s-a înregistrat o creștere cu 870550 Ron a cheltuielilor totale, iar în anul 2011 a avut loc o scădere a acestora cu – 4884695 Ron față de anul 2010, pentru ca în anul 2012 să crească din nou, cu 13294545 față de anul 2011, iar în ultimul an al analizei în 2013 să crească cu 7664052 față de anul 2012.
Figura nr.2 Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2009-2013
Cheltuielile au crescut treptat de an la an, ceea ce este un lucru absolut normal având în vedere dezvoltarea companiei Inform Lykos din ultimii ani, dar și a crizei financiare care a avut ca rezultat creșterea prețurilor și a scăderi puterii de cumpărare.
Analiza profitului net al societății comerciale Inform Lykos
Tabelul 3 Analiza profitului companiei în perioada 2009-2013
Sursa: http://www.mfinante.ro
În perioada analizată 2009-2013, compania Inform Lykos a înregistrat doar pierdere, mai puțin în ultimul an al analizei când compania a obținut profit. Astfel, în anul 2010 pierderea a fost mai mică decât în 2009, aceasta a fost de -4828869, cu 4344130 mai mică decât în anul anterior.
Figura nr.3 Evoluția profitului net în perioada 2009-2013
Însă în 2011 compania a înregistrat o pierdere mai mare față de anul 2010, iar în 2012 pierderea a scăzut cu 3165738 față de anul 2011. În anul 2013 compania Inform Lykos a obținut un profit de 50572.
Analiza rezultatelor din perioada 2009-2011 a companiei Garden Nobel Fruct
Compania Garden Nobel Fruct aplică reglementările Ordinului 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
Pentru analiza economico-financiară a Garden Nobel Fruct S.R.L din perioada 2011-2013, s-au luat în calcul următorii indicatori: totalul veniturilor, totalul cheltuielilor, profitul net și cifra de afaceri. În tabelul următor sunt prezentați acești indicatori:
Tabelul nr.4 Principalii indicatori financiari
Figura nr. 4 Evoluția principalilor indicatori în perioada 2011-2013
După cum se poate observa din tabelul și graficul de mai sus, compania Garden Nobel Fruct S.R.L, în perioada 2011-2013 a înregistrat profit în anul 2011 și în 2012, iar în ultimul an în 2013 a mers pe pierdere.
De asemenea, veniturile totale au avut o evoluție crescătorie în primii doi ani ai analizei, pentru ca în ultimul an să înregistreze o evoluție descrescătoare, alături de cheltuielile totale și de cifra de afaceri, care au scăzut de la un an la altul.
După cum rezultă din datele prezentate în tabelul de mai sus pe parcursul perioadei analizate, veniturile totale au scăzut de la an la an, astfel în 2013 acestea au atins valoarea cea mai mică din perioada analizată.
În 2013 veniturile totale ale companiei au scăzut și mai mult decât în anul precedent, astfel dacă în 2011 aveau valoarea de 3.373.323, în anul 2012 valoarea a scăzut la 5.736.248, iar în 2013 aceasta atinge valoarea de 5196079. Se observă astfel o scădere foarte mare a cifrei de afaceri, aproape la jumătate.
Cauza este în primul rând criza financiară globală care a atins fiecare sector de activitate. Cheltuielile au scăzut de la un an la altul, o scădere mai mică decât cea a veniturilor și a cifrei de afaceri. Scăderea acestora s-a datorat și scăderii cheltuielilor cu materiile prim), precum și a cheltuielilor de personal, urmare a reducerii numărului de angajați prin programul de restructurare.
În anul 2012 cheltuielile totale au atins valoarea de 427 374, pentru ca în anul 2013 acestea să scadă din nou ajungând la suma de 334 179 lei.
Evoluția veniturilor în perioadă 2009-2014 în cadrul Vlasim Amareto
Societatea Vlasim Amareto în desfășurarea activității sale aplică și respectă prevederile Ordinului 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
In cadrul societății Vlasim Amareto, veniturile companiei înregistrate în perioada 2009 – 2014 sunt înscrise in Tabelul 4.
Tabel nr.5 Dinamica veniturilor totale în perioada 2009 – 2014
Sursa: prelucrare proprie
Se observă o ușoară scădere a veniturilor totale în perioada 2009 – 2014, venitul a crescut de la 136060 în 2009 la 262959 în 2010. În anul 2011, veniturile au înregistrat o scădere față de anul 2012 ajungând la valoarea de 234446, în 2012 la 207059, pentru ca în anul 2013 veniturile să crească din nou la suma de 262544.
Ultimul an al analizei, 2014 reprezintă o nouă scădere a veniturilor companiei, ajungând la valoarea de 192588.
Din tabelul de mai sus se poate observa o scădere a veniturilor în perioada analizată. Astfel, în anul 2011 acestea au scăzut cu -28513 față de anul 2010, în 2012 față de anul 2011 cu -27387.
Anul 2013 reprezintă o revenire a veniturilor, acestea înregistrând o creștere cu 55485 față de anul 2012, pentru ca anul 2014 să scadă din nou cu -69956 față de anul 2013.
Figura nr.5 Evoluția veniturilor totale în perioada 2009 – 2014
Se poate observa că evoluția veniturilor totale este una crescătoare doar în anul 2010 și 2013, în restul perioadei veniturile totale au scăzut.
Compania Vlasim Amareto încearcă să facă față crizei financiare începută la sfârșitul anului 2008 și care continuă și în prezent, prin oferirea de servicii de calitate, printr-un personal pregătit, precum și prin ofertele atractive pe care îl pune la dispoziția clienților.
Veniturile companiei Vlasim Amareto S.R.L. au crescut/s-au menținut pe linia de plutire și datorită reducerilor de preț realizate de către companie, reduceri pe care aceasta le-a aplicat ocazional, astfel a atras mai mulți clienți, dar în același timp a fidelizat clienții deja existenți.
Cheltuielile totale ale companiei Vlasim Amareto
Vom analiza în continuare cheltuielile totale ale companiei Vlasim Amareto în perioada 2009-2014.
Tabel nr.6 Dinamica cheltuielilor totale în perioada 2009-2014
Sursa: prelucrare proprie
Se poate vedea din tabelul și graficul de mai jos că, în anul 2010 față de anul 2009 s-a înregistrat o creștere cu 59027 Ron a cheltuielilor totale, pentru ca în următorii doi ani an analizați acestea să scadă în anul 2011 cu – 20229 față de anul 2010 și în anul 2012 cu -21322 față de 2011. În anul 2013 se înregistrează o creștere a cheltuielilor cu 92335 față de anul 2012, iar în ultimul an al analizei (în anul 2014) acestea au scăzut cu -9540 față de anul 2013.
Cheltuielile au scăzut treptat de an la an, ceea ce este un lucru absolut normal având în vedere numărul mic de clienți, față de alți ani, dar și din cauza crizei financiare globale care a atins fiecare sector de activitate.
În perioada analizată cheltuielile au scăzut, deoarece și numărul clienților a scăzut, deci și veniturile companiei analizate.
Figura nr.6 Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2009-2014
În perioada analizată cheltuielile au scăzut temporar, deoarece și numărul clienților a scăzut, concomitent cu creșterea în valori absolute a costurilor de chirii, utilități și cu forța de muncă.
Aceste scăderi sunt datorate și impactului asupra mediului de afaceri a cursului de schimb valutar Eur/Ron pentru produsele de regie fixă, dar și consumurile de utilități și materii prime autohtone și de import, atât din Comunitatea Europeană cat și din țări extra comunitare.
Analiza profitului în perioada 2009 – 2014 în cadrul Vlasim Amareto
În tabelul de mai jos, vom analiza profitul companiei Vlasim Amareto.
Tabelul nr.7 Analiza în dinamică a profitului companiei Vlasim Amareto
Sursa: prelucrare proprie
Se poate observa din analiza structurii profitului total net a companiei Vlasim Amareto că acesta a lipsit pe toată perioada analizată, mai bine spus, că a înregistrat pierdere în perioada 2009 – 2014. Astfel, de la o pierdere de – 88203 în anul 2009, compania a înregistrat o scădere a acesteia în 2010 ajungând la – 20331, pentru ca pentru restul perioadei pierderea să crească de la un an la altul, astfel în anul 2011 aceasta este de – 28615, în 2012 de – 34680, în 2013 de – 78746, iar în anul 2014 de – 138007.
Deci, ca o concluzie a celor analizate mai sus putem spune că, în perioada analizată 2009-2014, compania Vlasim Amareto S.R.L nu a înregistrat profit.
Figura nr.6 Evoluția profitului net în perioada 2009-2014
În anul 2010 față de anul 2009 pierderea s-a diminuat cu 67872, pentru ca în restul perioadei analizate aceasta să crească treptat de la un an la altul. Astfel, în anul 2011 pierderea a crescut cu 8284 față de anul 2010, cu 6065 față de anul 2011 și cu 44066 față de anul 2013. În ultimul an al analizei, în 2014 compania Vlasim Amareto S.R.L a înregistrat cea mai mare pierdere care a crescut cu 59261 față de anul 2013.
Ca o concluzionare a celor prezentate mai sus putem spune că cele trei companii analizate dețin o poziție financiară destul de bună pe piața pe care activează.
Se poate observa o evoluție descrescătoare a profitului companiei Inform Lykos, astfel în anul 2013 a mers pe profit, iar pentru viitor se preconizează obținea unui profit și mai mare. Pentru următorii ani (2015 și 2016) se preconizează o înregistrare de profit, sau cel puțin o diminuare a pierderilor din anii precedenți.
Având în vedere criza financiară care își face simțită încă de la finele anului 2008, această înregistrare de profit poate fi destul de greu de realizat.
Datorită faptului că, în toți cei 3 ani din perioada analizată, nivelul veniturilor totale a fost mult sub nivelului cheltuielilor totale, societatea Garden Nobel Fruct S.R.L și-a încheiat activitatea pe pierdere, fără a înregistra profit.
Pentru următorii ani (2015 și 2016) se preconizează o înregistrare de profit sau cel puțin o diminuare a pierderilor din anii precedenți de către compania Vlasim Amareto. Acest lucru se poate obține prin oferirea clienților săi a cat mai multor produse noi, prin diversificarea celor deja existente, precum și prin îmbunătățirea serviciilor și produselor deja oferite. Se va menține cat mai scăzut procentul de adaos comercial, aceasta strategie asigurând firmei o competitivitate ridicată, practicând astfel preturi cat mai mici.
Compania Vlasim Amareto poate obține profit în următoare perioadă și prin oferirea clienților săi a unui personal foarte bine pregătit, care să vină în întâmpinarea lor și să le ofere ceea ce au nevoie. Deci, printr-o instruire permanentă a resurselor umane, precum și printr-o motivare corespunzătoare a acestora.
3. Bilanțul și referențialul bilanțier internațional
Referențialul contabil internațional are în vedere analizarea bilanțului ținând cont de standardul IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare.
Cadrul conceptual al standardului internațional are în vedere poziția financiară a companiei analizate din punct de vedere a: activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii. De asemenea și OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate se raportează la reglementările internaționale IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare.
În ceea ce privește analiza bilanțului celor trei companii prezentate mai sus, putem spune că fiecare dintre acestea întocmește bilanțul corespunzător legii și respectă atât standardul IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, cat și OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
Toate cele trei companii analizate: Inform Lykos, Garden Nobel Fruct S.R.L și Vlasim Amareto, aplică prevederile referențialelor contabile internaționale în ceea ce privește elementele din bilanț.
Tabelul nr. 9 Elemente din bilanț ale companiei Inform Lykos
Sursa: http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1003607/
În cadrul companiei Inform Lykos putem observa că în perioada 2010-2013 activele acesteia au înregistrat o scădere ușoară, de asemenea și datoriile companiei s-au aflat într-o scădere ușoară în perioada analizată.
În schimb, capitalul propriu a înregistrat o creștere treptată de la un an al analizei la altul.
Tabelul nr. 10 Elemente din bilanț ale companiei Inform Lykos
Sursa: http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1003607/
Gradul de îndatorare generală a companiei Inform Lykos în perioada analizată arată că aceasta are capacitatea de a se autofinanța pe termen scurt, mediu și/sau lung. Astfel, în anii 2010 și 2011, când indicatorul a depășit 50% (acesta a fost de 66,41%, respectiv de71,60%) compania a întâmpinat o serie de greutăți cu privire la relațiile cu creditorii societății, însă în anii următori în 2012 și 2013, indicatorul gradul de îndatorare generală a scăzut considerabil față de anii precedenți atingand valoarile de 46,85%, respectiv de 46,57%.
În ceea ce privește rentabilitatea capitalurilor proprii putem afirma din tabelul de mai sus, că în perioada analizată aceasta este una pozitivă. Astfel, cu cat rata este mai mare cu atat investiția acționarilor este mai mică iar profitul obținut este mai mare.
Deci, din indicatorii derivați din bilanț ai companiei Inform Lykos se poate observa o evoluție pozitivă a companiei în perioada analizată.
În ceea ce privește analiza poziției financiare a companiei Garden Nobel Fruct S.R.L din punct de vedere a: activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii, putem spune că aceasta ocupă un loc destul de important în domeniul din care face parte. Astfel, activele companiei au înregistrat
Tabelul nr. 11 Elemente din bilanț ale companiei Garden Nobel Fruct S.R.L
Sursa: departament contabilitate
Activele totale ale companiei Garden Nobel Fruct S.R.L au fost în creștere, precum și datoriile totale ale companiei.
Din cauza faptului că datoriile au fost mai mari decât capitalurile proprii gradul de îndatorare generală al companiei Garden Nobel Fruct este unul mic atragand un semnal de alarma pentru creditorii acesteia.
Capitalul propriu al companiei este unul negativ care însă a scăzut de la un an în perioada analizată. Rata solvabilității generale a companiei este mică, astfel rezultă că activele societății contribuie la finantarea datoriilor sale totale.
În tabelele de mai jos, am prezentat pe scurt elementele din bilanț și indicatori derivați din bilanț pentru compania Vlasim Amareto.
Tabelul nr. 12 Elemente din bilanț ale companiei Vlasim Amareto
Sursa: http://www.firme.info/vlasim-amareto-srl-cui25367372/
În tabelul de mai sus, se poate observa o evoluție crescătoare a activelor din bilanțul companiei Vlasim Amareto în perioada 2011 – 2013. De asemenea și datoriile au avut o evoluție crescătoare de la un an la altul.
Tabelul nr. 13 Elemente din bilanț ale companiei Vlasim Amareto
Sursa: http://www.firme.info/vlasim-amareto-srl-cui25367372/
În ceea ce privește evoluția indicatorilor derivați din bilanț putem spune că societatea Vlasim Amareto are un grad de îndatorare general bun, acesta fiind chiar unul negativ. În ceea ce privește rata solvabilității aceasta este una aceasta exprima faptul că activele societatii contribuie pozitiv la finantarea datoriilor sale totale.
4. Comparatie între standardele IAS/IFRS și Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
Între standardele IAS/IFRS și Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate există o serie de diferențe ale indicatorilor de analiză.
Două dintre cele trei companii analizate țin cont de Ordinul 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, iar compania Inform Lykos S.A respectă reglementările standardelor internaționale IAS/IFRS.
După cum am prezentat mai sus, cele trei companii analizate: Inform Lykos S.A., Garden Nobel Fruct S.R.L și Vlasim Amareto respectă și aplică referențiale contabile diferite. În linii mari cele trei companii parcurg aceeași pași în realizarea contabilității interne, însă diferența apare în momentul în care apar neconcordanțe între cele două referențiale: IAS/IFRS și Ordinul 1802/2014.
CONCLUZII
Secolul XXI prezintă trăsături ale internaționalizării și globalizării contabile. Pentru ca globalizarea contabilă să fie posibilă este necesară reflectarea fidelă a informațiilor în situațiile financiare ale întreprinderilor la nivel internațional. Acest fenomen urmărește o transformare a sistemului contabil într-un model financiar-economic, care să informeze rapid și corect utilizatorii de informații contabile.
Procesul reformelor contabile este condus de către fenomene precum normalizarea, armonizarea, convergența și internaționalizarea.
Armonizarea regulilor și a normelor contabile presupune un proces de perfecționare pentru asigurarea compatibilității sistemelor contabile naționale cu cele internaționale prin aplicarea unor reglementări.
Normalizarea în schimb este procesul prin care se armonizează prezentarea și elaborarea situațiilor financiare, terminologia și tratatele contabile care urmează să fie aplicate anumitor țări sau întreprinderi.
Convergența contabilă prezintă procesul de elaborare a normelor contabile care să prezinte similaritățile dintre național – regional – internațional.
Convergența contabilă internațională, respectiv normele contabile internaționale aplicabile de participanții la schimburile de pe piețele internaționale trebuie să fie rezultatul implicării tuturor celor interesați, mai exact un produs multicultural. Internaționalizarea contabilității derivă din dorința de convergență și armonizare internațională a principiilor, reglementărilor și practicile contabile.
Toate acestea privite ca un tot unitar evidențiază o dorință de a crea un set de norme contabile ce prezintă un numitor comun în vederea aplicării acestora și interpretării informațiilor contabile. Toate aceste încercări duc către dorința de standardizare, proces prin care participanții își doresc să urmeze aceleași standarde în speranța că se va ajunge la o uniformizare în care legislațiile să fie omogene sau să nu existe diferențe majore.
Reglementarea europeană oferă legiuitorilor naționali (care, in principiu, trebuiau sa se pronunțe pana la finele anului 2004) două posibilități relative la aplicarea IAS/IFRS în cadrul statelor membre ale Uniunii: în prima variantă li se oferă posibilitatea de a extinde aplicarea normelor internaționale la toate societățile comerciale pentru situațiile financiare consolidate și/sau situațiile financiare individuale.
Fiecare țară deține un sistem contabil care este menit să rezolve problemele din țara respectivă.
Diferențele dintre sistemele contabile depind de anumiți factori de natură internă sau externă precum: factori economici, socio-politici, juridici, educaționali, de natură religioasă etc. Sistemele contabile la nivel internațional sunt clasificate în sisteme contabile continentale și sisteme contabile anglo-saxone.
În țara noastră, sistemul contabil adoptat este cel continental, mai exact sistemul contabil francez. În prezent, sistemul contabil romanesc este o combinație a normelor contabile europene cu cele internaționale, încercând să armonizeze Directivele contabile europene cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
În Romania se aplică un sistem contabil care se află în concordanță cu standardele internaționale, cu IAS-urile (o parte dintre acestea sunt: IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare, IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării, IAS 2 Stocuri).
Pe lângă imobilizările necorporale, corporale, investițiile imobiliare, stocuri, etc. foarte importante sunt și analiza situațiilor financiare ale companiilor. Prin intermediul situațiilor financiare se pot oferi informații cu privire la activele și datoriile companiei, la poziția financiară a acesteia, la situația fluxurilor de trezorerie, precum și cu privire la elementele contului de profit și pierdere. Toate acestea trebuie să fie în concordanță cu standardele internaționale.
Armonizarea și convergenta contabila internaționala reprezintă o consecința a globalizării.
Evenimentele de pe scena economica si politica internaționala scot in evidenta faptul ca mai mult ca niciodată, depindem unii de alții: globalizarea este o realitate. Odată cu interdependenta, apare nevoia de acțiune colectiva, necesitatea ca oamenii de pe întreg mapamondul sa colaboreze, indiferent ca este vorba de probleme de mediu, economice sau politice.
Societatea începutului de mileniu progresează intr-un ritm accelerat, marcând trecerea de la un mediu informațional la o societate bazata pe cunoaștere. In acest proces, societățile comerciale trebuie sa îmbine economia bazata pe factori de producție (forța de munca, resurse naturale, capitaluri) cu o economie bazata pe investitei si inovație. Fenomenul de globalizare intr-o societate informaționala și de comunicare in rețele de calculatoare a activităților economice a determinat, printre altele, dezvoltarea si internaționalizarea afacerilor, accelerarea circulației banilor și dezvoltarea piețelor de capitaluri.
Efectele sociale ale dinamicii economice, dar si fundamentele pe care sunt clădite societățile democratice, au influențat in timp, comportamentul tot mai multor oameni, transformându-i din participanți pasivi pe piața de capital in investitori, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin “sofisticați”, cu toții, însă, consumatori de informații cu caracter economic.
Oricare ar fi locul de desfășurare al activităților economice, in societățile capitaliste (de capitaluri, bazate pe libera circulație si investiție a capitalurilor), întreprinderile sunt înființate si afacerile sunt conduse urmărind același obiectiv: maximizarea profitului si a valorii întreprinderii.
Cu toate că, din punct de vedere tehnic, afacerile sunt derulate similar în orice țară s-ar desfășura, modul în care informațiile care le descriu sunt interese și diseminate celor interesați, a fost influențat în timp, și de factori culturali obiectivi și/sau subiectivi specifici diferitelor țări sau culturi.
BIBLIOGRAFIE
1. Baker. R. And Barbu E. (2007), Evolution Of Research On International Accounting Harmonization: A Historical And Institutional Perspective
2. Bunget, O., C., (2005) Contabilitatea românească între reformă și convergență, Editura Economică, București
3. Caraiani C., Sendroiu C., Olimid L., Dumitru C., Bojian O., Grigorescu S., Tutu A., Paunica M., Dutulescu A., Calu D., Botea M., Dumitru C., Chitu A., Marinescu I., Dalscalu C., Paunescu M., (2009) Bazele contabilității, Editura Infomega, București
4. Cooper D., Robson K. (2006), Accounting Professions And Regulation: Locating The Sites Of Professionalization
5. Deaconu A. (2004), Impactul Convergenței Contabile Asupra Reglementărilor Și Practicilor Naționale
6. Deaconu A., Groșanu A., (2004) Convergența contabilă și răspunsul românesc la acest proces, volumul conferinței internaționale organizată de Facultatea de Științe Economice și Sociale, Universitatea din Godollo, Ungaria
7. Diaconu G. (2006), Contabilitate Internațională: Comparații Și Armonizări Vol. II, Editura Bibliotheca, Târgoviște
8. Feleagă N. (1999), Sisteme Contabile Comparate, Editura Economică, București
9. Feleagă N., Malciu L. (2004), Recunoaștere Evaluare Și Estimare În Contabilitatea Internațională, Editura Ceccar, București
10. Georgescu I., Macovei C.I. (2005), Principiile Contabile În Contextul Standardelor Internaționale De Contabilitate
11. Hlaciuc E., Petriș R., Bazele contabilității (2009), Editura Didactică și Pedagogică, București
12. Jalba L., Răduți A., (2004) Contabilitatea in comerț și turism, Editura Sylvi, București
13. Ionescu C. (2005), Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundației România De Mâine, București
14. Ionașcu, I., La réception des normes IFRS dans le monde comptable: une analyse comparative Roumanie – France, în Revista: “Accounting and Management Information Systems” nr. 20/2007
15. Lungu, C. I., (2007) Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București
16. Matiș D. (2004), Elemente De Contabilitate, Editura Accent, Cluj Napoca
17. Moisescu F., Anghel I., Balcu F. (2004), Sisteme Contabile Comparate, Editura Europlus, Galați
18. Nobes C., Parker R. (2002), Comparative International Accounting, Editura Prentice Hall Financial Times, England
19. Pop A., (2002) Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva
20. Ristea M., Olimid L., Calu D.A. (2006), Sisteme Contabile Comparate, Editura Ceccar, București
21. Tabără N. (2010), Sisteme Contabile În Uniunea Europeană, Editura Wolters Kluwer România, București
22. Tabără N., Horomnea E., Mircea E. (2010), Contabilitate Internațională, Editura Tipo Moldova, Iași
23. Săcărin, M., (2006) Aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (de contabilitate) în România: trecut, prezent și viitor, în lucrarea: Profesia contabilă și Globalizarea, Congresul al XVI-lea al profesiei contabile din România, Editura CECCAR, București
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
1. Baker. R. And Barbu E. (2007), Evolution Of Research On International Accounting Harmonization: A Historical And Institutional Perspective
2. Bunget, O., C., (2005) Contabilitatea românească între reformă și convergență, Editura Economică, București
3. Caraiani C., Sendroiu C., Olimid L., Dumitru C., Bojian O., Grigorescu S., Tutu A., Paunica M., Dutulescu A., Calu D., Botea M., Dumitru C., Chitu A., Marinescu I., Dalscalu C., Paunescu M., (2009) Bazele contabilității, Editura Infomega, București
4. Cooper D., Robson K. (2006), Accounting Professions And Regulation: Locating The Sites Of Professionalization
5. Deaconu A. (2004), Impactul Convergenței Contabile Asupra Reglementărilor Și Practicilor Naționale
6. Deaconu A., Groșanu A., (2004) Convergența contabilă și răspunsul românesc la acest proces, volumul conferinței internaționale organizată de Facultatea de Științe Economice și Sociale, Universitatea din Godollo, Ungaria
7. Diaconu G. (2006), Contabilitate Internațională: Comparații Și Armonizări Vol. II, Editura Bibliotheca, Târgoviște
8. Feleagă N. (1999), Sisteme Contabile Comparate, Editura Economică, București
9. Feleagă N., Malciu L. (2004), Recunoaștere Evaluare Și Estimare În Contabilitatea Internațională, Editura Ceccar, București
10. Georgescu I., Macovei C.I. (2005), Principiile Contabile În Contextul Standardelor Internaționale De Contabilitate
11. Hlaciuc E., Petriș R., Bazele contabilității (2009), Editura Didactică și Pedagogică, București
12. Jalba L., Răduți A., (2004) Contabilitatea in comerț și turism, Editura Sylvi, București
13. Ionescu C. (2005), Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundației România De Mâine, București
14. Ionașcu, I., La réception des normes IFRS dans le monde comptable: une analyse comparative Roumanie – France, în Revista: “Accounting and Management Information Systems” nr. 20/2007
15. Lungu, C. I., (2007) Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București
16. Matiș D. (2004), Elemente De Contabilitate, Editura Accent, Cluj Napoca
17. Moisescu F., Anghel I., Balcu F. (2004), Sisteme Contabile Comparate, Editura Europlus, Galați
18. Nobes C., Parker R. (2002), Comparative International Accounting, Editura Prentice Hall Financial Times, England
19. Pop A., (2002) Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva
20. Ristea M., Olimid L., Calu D.A. (2006), Sisteme Contabile Comparate, Editura Ceccar, București
21. Tabără N. (2010), Sisteme Contabile În Uniunea Europeană, Editura Wolters Kluwer România, București
22. Tabără N., Horomnea E., Mircea E. (2010), Contabilitate Internațională, Editura Tipo Moldova, Iași
23. Săcărin, M., (2006) Aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (de contabilitate) în România: trecut, prezent și viitor, în lucrarea: Profesia contabilă și Globalizarea, Congresul al XVI-lea al profesiei contabile din România, Editura CECCAR, București
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Delimitari Si Structuri Privind Reglementarile Contabile Romanesti (ID: 113587)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.