Delimitari Si Fundamentari Privind Fiscalitatea Intreprinderii

CUPRINS

CAPITOLUL 1 DELIMITĂRI ȘI FUNDAMENTĂRI PRIVIND FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII

CAPITOLUL 2 FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII

2.1. IMPOZITUL PE PROFIT

2.2. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2. 2. 1. SFERA DE APLICARE și CATEGORIILE DE CONTRIBUABILI

2. 2. 2. TERITORIALITATEA

2. 2. 3. OBLIGAȚIA PLATII(TERMEN DE PLATĂ), SCADENȚA PLATII

2. 2. 4. BAZA DE IMPOZITARE

2. 2. 5. REGIMUL DEDUCERILOR

2. 2. 6. OBLIGATIILE PLĂTITORULUI

2. 3. CONTRIBUȚII SOCIALE OBLIGATORII

2.4. ACCIZE

2.4.1 ALCOOLUL ȘI BĂUTURI ALCOOLICE

2.4.2 TUTUNUL PRELUCRAT

2.4.3 PRODUSE ENERGETICE ȘI ELECTRICITATE

2.4.4 CAFEA

2.4.5 SCUTIRI DE LA PLATA ACCIZELOR

2.5. ALTE IMPOZITE ȘI TAXE

2. 5. 1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI ȘI IMPOZITUL PE TEREN

2. 5. 2. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

2. 5. 3. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ȘI A AUTORIZAȚIILOR

2. 5. 4. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE

2. 5. 5. IMPOZITUL PE SPECTACOLE

2. 5. 6. TAXA HOTELIERĂ

2. 5. 7. TAXE SPECIALE

CAPITOLUL 3 TAXELE ȘI IMPOZITELE DATORATE DE S. C. „DIESEL” S. R. L. CĂTRE STAT

3.1. IMPOZITUL PE PROFIT

3. 2. TAXA PE VALOARE ADAUGATĂ (TVA)

3. 3. CONTRIBUȚII SOCIALE OBLIGATORII

3. 4. ALTE IMPOZITE SI TAXE

CAPITOLUL 4 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1 DELIMITĂRI ȘI FUNDAMENTĂRI PRIVIND FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII

Impozitele și taxele, subvențiile și alocațiile bugetare de fonduri, împrumuturile de stat și celelalte cheltuieli guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vieții economice și sociale.

Prin intermediul lor se acumulează și repartizează resursele financiare la dispoziția statului. Totodată, ele se delimitează și ca instrumente de gestiune macroeconomică și de asigurare a echilibrului general economic.

În cadrul finanțelor publice ale unei țări, fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere și încasare a impozitelor și taxelor într-un aparat specializat, precum ca și un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor și fundamentează juridic impozitele și taxele. În acest sens, prezintă interes definiția privind fiscalitatea așa cum este formulată în dicționarul Larousse: Fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum și a aportului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil.

Definiția de mai sus are un caracter limitativ. În domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe noțiuni.

Alături de noțiunea fiscalitate este utilizată cea de fisc. Fiscul este definit ca administrație în sarcina căreia revin calculul, perceperea și mărirea plății impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabil. Este, de asemenea, utilizat termenul fiscal care privește fiscul, care aparține acestuia.

Studiindu-le aceste noțiuni fac referiri la impozite și taxe care reprezintă de fapt fundamentul și motivația pe care este construită fiscalitatea.

Impozitele și taxele sunt instituite prin legi, acestea nu pot lipsi ca elemente de bază la definirea celor trei noțiuni în domeniul fiscal.

Aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal, așezarea și perceperea impozitelor și taxelor nu se pot înfăptuii fără existența unui mecanism bazat pe tehnici, metode și instrumente specifice desfășurării activității de urmărire și control.

În cuprinsul noțiunilor analizate este prezentă și instituția administrației de stat care stabilește și încasarea contribuțiilor către buget. Aria de cuprindere a întregii activității fiscale este dată de sistemul fiscal definit ca totalitatea impozitelor și a altor venituri pe care statul prin organele sale specializate le percepe în baza surselor legislative.

Așezarea și perceperea impozitelor se pot realiza numai prin utilizarea și punerea în funcțiune a unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici și instrumente fiscale, prin aplicarea cărora să fie respectate principiile fiscale.

Sistemul fiscal este structurat pe trei componente: impozite și taxe ca venituri ale statului, mecanismul fiscal și aparatul fiscal.

Impozitele și taxele reprezintă veniturile bugetului de stat care provine de la persoanele juridice și fizice în momentul încasării lor, impozitele și taxele sunt utilizate în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru utilizarea funcțiilor și sarcinilor puterii și instituțiilor sale.

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele și taxele stabilite prin lege se grupează în două mari categorii:

venituri curente;

venituri din capital;

Veniturile curente se grupează în:

venituri fiscale;

venituri nefiscale;

Veniturile fiscale au două componente:

venituri din impozite directe

venituri din impozite indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoana fizică ce le plătește în cunoștință de cauză. Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suportă cel care le plătește. Ele sunt suportate în general de consumatorul final (exemple: accize, taxe pe valoarea adăugată, taxe vamale).

Veniturile nefiscale provin din vărsămintele din profitul net al Băncii Naționale a României, regiilor autonome, veniturile realizate ale instituțiilor publice, taxele consulare. Ponderea lor în totalul veniturilor este mică.

Veniturile din capital: cuprind venituri realizate de la întreprinderile de stat, din valorificarea unor bunuri ale acestora, din valorificarea rezervei de stat.

Impozitele și taxele prezintă anumite elemente comune precizate chiar de actele normative care le instituie. Aceste elemente sunt date de:

baza de calcul: de regulă obiectul impozitului reprezintă și baza de calcul, dar există și unele excepții. Spre exemplu, în cazul impozitului pe clădiri, obiectul de calcul îl reprezintă clădirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune;

subiectul impozitului identificat prin persoana fizică sau juridică ce deține sau realizează venitul pe profit;plătitorul impozitului de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Există și unele excepții: în cazul impozitului pe salarii, subiectul este salariatul, iar plătitorul este unitatea la care salariatul realizează venitul;

cota: servește bazei de calcul al impozitului, prin care se determină suma de plată. Ea poate fi fixă sau procentuală. La rândul ei cota procentuală poate fi proporțională și progresivă. Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau la o parte din aceasta. De exemplu: taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producția agricolă sau silvică se stabilește în cote fixe pe km2 sau m2. Cotele procentuale proporționale rămân neschimbate în raport cu baza de calcul TVA- ul este egal cu 24%, iar cotele procentuale se caracterizează prin aceea că se modifică în funcție de mărimea bazei de calcul. De exemplu: în cazul impozitului pe salarii, cota prognozată se diferențiază pe tranșe.

termenul de plată: intervalul de timp în care se plătește impozitul; el este prevăzut de legislație. Facilitățile acordate la plată sunt reglementate de calculul legal și apar sub formă de scutiri, reduceri, bonificații, amânări, eșalonări. Drepturile plătitorilor de impozite.

compensarea: atunci când la o scadență a plătit o sumă mai mare, decât cea normală, plătitorul are dreptul să compenseze suma plătită în plus cu o parte sau integral din sumele ce trebuie plătite la scadența următoare;

dreptul la restituire: atunci când nu este posibilă compensarea;

dreptul la contestație:atunci când plătitorul se consideră nedreptățit în urma controlului;

Obligațiile plătitorului sunt stabilite prin lege și precizează calcularea și vărsarea la termen a impozitelor; organizarea evidenței impozitelor și taxelor din care rezultă cu exactitate, baza de calcul, suma de plată, modul cum s-au făcut la buget plățile, prin calculul extracontabil. Nota contabilă cu obligațiile de plată către bugetul public național va fi evidențiată în contabilitate.

Sancțiunile sunt consecințele nerespectării termenului legal de plată a impozitelor sau de neplata obligațiilor fiscale.

Sancțiunile sunt date prin majorării de intrări–ieșiri sau amenzi contravenționale.

Mecanismul fiscal: reprezintă ansamblu de metode și tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului precum și instrumentele impunerii.

Impunerea constă în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice și juridice care obțin sau reglementează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Printre metodele utilizate se pot enumera: autoimpunerea, impunerea directă, impunerea indirectă și forfetară.

Autoimpunerea: este realizată de plătitor în conformitate cu legislația în vigoare.

Impunerea directă: prin evaluarea directă a obiectivului impozabil de către organele fiscale sau pe baza declarației subiectului impozabil.

Impunerea indirectă: are la bază informațiilecolaterale.

Impunerea forfetară: scopul final al activității constă în stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp.

Instrumentele impunerii: scopul final al activității de impunere este perceperea impozitelor și taxelor. Pentru acestea ele sunt consemnate în documentele fiscale, care diferă în funcție de conținutul lor, după care sunt utilizate; declarația de impunere circulă de la plătitor la organul fiscal teritorial. Printr-un astfel de document plătitorul de impozit informează organul fiscal cu privire la realizarea obiectului impozitului și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată.

Aparatul fiscal: decurge prin legile care reglementează impozitele și taxele. Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin instituțiile autorității publice: Parlamentul și Guvernul. Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă, care se înfăptuiește de Parlament și cea executivă, realizată de către Guvern prin instituțiile administrațiilor publice de specialitate în structura căruia se include și aparatul fiscal. Instituția administrației publice de specialitate prin care Guvernul își îndeplinește atribuțiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor Publice.

În cadrul acestuia, activitatea fiscală este condusă de ministru în subordinea căruia se află direcții generale (Garda Financiară). Curtea de Conturi este subordonată Parlamentului. Acest organism vine să completeze aparatul fiscal. Proiectele de acte normative privind impozitele și taxele pe care Guvernul le prezintă spre examinare și adoptare Parlamentului sunt elaborate de aparatul direcțiilor privind impozitele.

Direcția Generală a Vămilor împreună cu unitățile sale vamale de pe teritoriul țării noastre este împuternicită cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale, perceperea acestora și a altor venituri cuvenite bugetului de stat din operațiile vamale.

Aceste sarcini privesc activitatea desfășurată de aparatul de control vamal.

Organele financiare teritoriale, acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul țării și asigură atribuțiile cu caracter fiscal în toate localitățile: municipii, orașe, comune.

La perceperea taxelor și impozitelor își aduc contribuția și alte instituții publice cum ar fi: instanțele de judecată, tribunalele și judecătorii care percep taxe de timbru pentru litigii și altele care intră sub incidența acestor taxe.

Notariatele publice percep taxe de timbru și de succesiune pentru modificări și autentificări de acte.

Primăriile percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizații de funcționare și alte acte supuse taxelor de timbru.

Organele de poliție încasează taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de pașapoarte.

Alte instituții publice asigură în activitatea lor și perceperea de taxe cum ar fi: taxe pentru proiecte de investiții și înregistrarea mărcilor de fabrică, taxe și alte venituri din protecția mediului. Menirea aportului fiscal este ca, prin impunere, să urmărească și să încaseze veniturile br venituri cuvenite bugetului de stat din operațiile vamale.

Aceste sarcini privesc activitatea desfășurată de aparatul de control vamal.

Organele financiare teritoriale, acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul țării și asigură atribuțiile cu caracter fiscal în toate localitățile: municipii, orașe, comune.

La perceperea taxelor și impozitelor își aduc contribuția și alte instituții publice cum ar fi: instanțele de judecată, tribunalele și judecătorii care percep taxe de timbru pentru litigii și altele care intră sub incidența acestor taxe.

Notariatele publice percep taxe de timbru și de succesiune pentru modificări și autentificări de acte.

Primăriile percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizații de funcționare și alte acte supuse taxelor de timbru.

Organele de poliție încasează taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de pașapoarte.

Alte instituții publice asigură în activitatea lor și perceperea de taxe cum ar fi: taxe pentru proiecte de investiții și înregistrarea mărcilor de fabrică, taxe și alte venituri din protecția mediului. Menirea aportului fiscal este ca, prin impunere, să urmărească și să încaseze veniturile bugetare ale statului și să combată evaziunea fiscală. Contribuabilii sunt obligați prin Constituția României la plata impozitelor și taxelor stabilite prin lege.

Agenții economici au obligația să înregistreze în contabilitate toate veniturile și cheltuielile aferente lor, rezultate din documente evidențiate în registre așa cum prevede Legea contabilității numărul 82/1991 reactualizată.

Când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere, contribuabilii răspund la calcularea corectă a impozitelor și taxelor pe care trebuie să le verse la buget în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea regulilor fiscale prin declararea inexactă sub orice formă a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiile de vămuire în scopul diminuării materiei impozabile ori a altor obligații fiscale se sancționează potrivit legii.

Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau a contabilității ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiare, controlul pentru identificarea cauzelor de evaziune fiscala reprezintă conform Legii numărul 241/2005 reactualizata privind evaziunea fiscală, infracțiunile se pedepsește ca atare.

În condițiile economiei de piață, statul nu mai poate intervenii în sectorul privat al economiei prin măsuri administrative. El are însă posibilitatea să utilizeze pârghii economico-financiare potrivit cerințelor politicii sale economico–financiare, monetare, sociale, prin care să influențeze activitatea agenților economici.

Sistemul fiscal prin pârghiile sale, oferă posibilități pe care organele statului le pot utiliza în vederea satisfacerii unor cerințe de interes general sau local, ca și în conducerea activității economice sociale. O primă trăsătură a sistemului fiscal, constă în aceea că prin intermediul său, statul își procură resursele necesare funcțiilor sale. În procesul așezării, urmăririi și perceperii impozitelor, aceste pârghii ale sistemului fiscal dau posibilitatea statului ca, prin aportul său specializat, să exercite în anumite limite, controlul asupra economiei.

Acest obiectiv principal este realizat prin principiile politicii financiare volumul impozitelor și taxelor poate sporii, printr-un număr mai mare de plătitori introducerea de noi impozite sau extinderea bazei impozabile.

Impozitul are un randament fiscal ridicat, dacă are un caracter universal–fiind achitat de toate persoanele fizice sau juridice care obțin venituri din aceeași sursă. Nici un subiect impozabil nu trebuie să sustragă pe cale licită sau ilicită o parte din materia impozabilă.

Prin politica fiscală pe care statul o promovează se urmăresc obiective de ordin social și chiar politic. Se acordă facilitățile contribuabililor cu venituri relativ mici, fiind scutite de impozite până la un anumit cuantum.

Sistemul fiscal intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății: tutun, alcool.

Concret, în țara noastră, prin intervenția reformei fiscale s-a urmărit nu numai funcția financiară a statului de a încasa venituri fiscale prin impozite, taxe, contribuții, ci și dezvoltarea economică a întreprinderii prin reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru investiții productive în scopul obținerii de profituri suplimentare, atragerea de investiții străine prin scutirea de impozit pe profit pe o perioadă între 2-5 ani, restituirea totală sau parțială a taxelor vamale de import percepute la introducerea în țară a unor mărfuri dacă aceasta se reexportă.

Volumul diferit al impozitului perceput, ținând seama de mărimea venitului sau a averii, răspunde unor criterii de echitate și satisface o altă trăsătură a situației fiscale și anume funcția socială potrivit căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mai mici și greutăți materiale mai mari, ca și agenții economici care utilizează forța de muncă cu capacitatea redusă sau absolvenții din primii ani ai învățământului superior.

Sistemul fiscal în România prin inițierea noii reforme fiscale, urmărește îndeplinirea celor 5 funcții principale:funcția financiară, economia stimulativă, socială, de control și cea de echitate.

Nu se poate vorbi de un sistem fiscal perfect dar, el poate fi perfectibil în concordanță cu dezvoltarea sectorului privat, iar statul să obțină în proprietatea sa ramurile strategice ale economiei și cele de interes național.

Pornind de la aceste considerente, se pot deduce, din punct de vedere fiscal următoarele implicații:

Justificarea generală a impozitului:

Impozitul în sine este justificat, deoarece funcționarea oricărei societăți implică costuri care trebuie să fie acoperite prin resurse suficiente.

Dreptul de a introduce impozitul îl are statul care se exercită prin puterile organelor centrale de stat (PARLAMENT), iar, uneori, prin unități administrative teritoriale locale. Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitului de stat de importanță națională, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităților administrativ teritoriale.

Și în Constituție se precizează că cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuieli publice, iar Sistemul legal de impunere trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Tot în Constituție, în materie de impozite și taxe, se precizează că impozitele și taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege în timp ce impozitele și taxele locale se stabilesc în consiliile locale sau județene în limitele și condițiile legii.

Rezultă că toți agenții economici conform dispozițiilor legale, trebuie să suporte o parte din cheltuielile statutului. Pentru cheltuielile statutului și unităților administrative teritoriale locale singura problemă reală este aceea de alegere între diferitele sisteme de fiscalitate.

principiul individualist

În măsura posibilului, cetățeanul trebuie să fie liber de alegerile și nevoile sale, legea precizează impozitul ca atare, mărimea sa prin metodele și tehnicile de impunere.

Walter Lipmann remarcă în una din lucrurile sale:

Concepția liberă de egalitate nu comportă în cele din urmă promisiunea de a recunoaște toți oamenii, egali bogați ,egali influențați, egali onorați și egali instruiți.

Principiu nediscriminatoriu:

Impozitul nu trebuie să fie discriminator. Acest principiu semnifică faptul că impozitul trebuie să fie stabilit, urmărind reguli care sunt aceleași pentru toți. Trebuie subliniat că orice măsură fiscală directă sau indirectă discriminatorie față de un grup social oarecare este incompatibilă cu principiile generale ale unei societăți democratice.

Principiul neutralității și eficienței :

Impozitul trebuie să aibă ca finalitate, realizarea unei economii eficiente.

Neutralitatea impozitului poate fi privită din două puncte de vedere:

Din punct de vedere al cercetării unei eficacități maxime a întreprinderii pentru resurse și tehnici date, un impozit general sau o taxă uniformă prin consumații provenite de la terți nu compromite cu nimic rezultatul întreprinderii (T. V. A. pentru întreprinderea supusă acestui impozit).

Din punct de vedere dinamic al progresului tehnic și economic, impozitul nu trebuie să intimideze beneficiile atunci când acestea provine dintr-o punere în practică a tehnicilor moderne, eficiente, a unei micșorări a costurilor sau o mai bună orientare a producției, deoarece aceste beneficii constituie premisa dezvoltării întreprinderii și implicit a economiei naționale.

Principiul transparenței impozitului

Impozitul trebuie să fie prelevat urmărind principii simple, clare care să nu de-a loc întreprinderii, iar aplicarea lui să fie cât mai puțin costisitoare.

Principiul excluderii dublei impozitări

Asieta impozitului trebuie să fie neschimbată cât ea nu are o dublă impozitare, ceea ce exclude că același venit sau o aceeași proprietate să fie taxată de mai multe ori.

Principiul impersonalității

Impozitul trebuie să fie impersonal. Acest principiu semnifică faptul că prelevarea nu trebuie să implice cercetarea de tip inchizitorial la viața persoanelor, fie fizice, fie juridice. Aparatul fiscal trebuie foarte bine pregătit atât din punct de vedere contabil, cât și fiscal, ca să poată da o soluție corectă, sinceră la obiect atunci când legea sau normele sale de aplicare lasă loc interpretărilor.

Impozitele și taxele pe care le percepe statul de la persoanele juridice sunt următoarele (Impozite si taxe):

Impozitul pe profit sau venit (în funcție de statutul persoanei juridice)

Taxa pe valoare adăugată sau TVA (în funcție de statutul persoanei juridice)

Accize pe tutun, băuturi alcoolice, combustibil, cafea, etc.

Impozite și taxe locale

Contribuții sociale obligatorii.

CAPITOLUL 2 FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII

2.1. IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit este datorat de toate unitățile patrimoniale care au calitatea de contribuabil, respective:

persoana juridică romana pentru impozitul obținut din orice sursă, atât din România, cat și din străinătate;

persoana fizica și juridică străina care desfășoară activități în România ca partener intr-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;

persoana fizica care desfășoară activitate intr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acestui sediu;

persoana fizica și juridică romana pentru venituridintr-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru venituri din România și din străinătate.

Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil conform normelor legale în vigoare; profitul impozabil se determină ca diferențaintre veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv câștigurile din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile. Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic: când un contribuabil se ȋnființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

Contabilitatea româneasca este conectata la fiscalitate, iar rezultatul exercițiului este unul singur, neîntocmindu-se un bilanț fiscal destinat fiscului pentru impunere și un bilanț contabil destinat nevoilor proprii de informare și care să nu tina seama de constrângerile fiscale. Ca urmare, pentru obținerea rezultatului impozabil(fiscal)sunt necesare câteva prelucrări extracontabile. Plecând de la principiul independentei exercițiului și respectândcerințele unei contabilități de angajamente un prim indicator este:

Rezultatul brut al exercițiului =Veniturile – Cheltuielile

(rezultatul exercițiuluiînainte de impozitare)

Rezultatul contabil corectat cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obținerea rezultatului fiscal(profit impozabil).

Rezultatul fiscal = Rezultatul – Deduceri + Cheltuieli nedeductibilecontabil fiscale din punct de vedere fiscal

Rezultatul brut se determină ca diferența intre veniturile și cheltuielile aferente activității de exploatare, financiare și excepționale ale unui an fiscal.

Impozitul pe profit se calculează conform O. G. nr. 742/2000, prin aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil de 16%.

Impozit pe profit = Profit impozabil x 16%

Impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial cumulat de la începutul anului fiscal. Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, pana la data de 25 a primei luni din trimestrul următor.

Conform O. G. nr. 742/2000 cota de impozit pe profit este de 16% cu următoarele excepții:

1. în cazul BNR cota de impozit este de 80% aplicata asupra veniturilor ramase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva.

2. Contribuabilii care obțin venituri din domeniul jocurilor de noroc, din activitatea barurilor de noapte și a cluburilor de noapte plătesc o cota adiționala de impozit de 16% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Aceeași cota adițională de impozit de 16%, o plătesc și persoane fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură, obținută în baza contractelor de asociere în participațiune, încadrarea unității în aceasta categorie de contribuabil se realizează de cătreagenții economici, pe baza deducerilor proprii conform H. G. nr. 843/1999.

3. Orice majorare a capitalului social, efect prin incorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului se impozitează cu o cota de 10%.

4. Contribuabilii care achiziționeazăîncepând cu data de 01. 01. 2000 echipament tehnologic beneficiază de o deducere din profitul impozabil aferent exercițiului financiar, a unei cote de 10% din prețul de achiziție.

5. Contribuabilii care au încasat, prin cont bancar în România, venituri în valuta din exportul bunului plătesc o cota de impozit de 5%.

Pentru determinarea corecta a profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor înregistra la venituri următoarele elemente: contravaloarea bunurilor mobile; valoarea bunurilor imobile pentru care s-a transmis dreptul de proprietate; valoarea serviciilor prestate și a lucrărilor executate; câștigurile ce duc la creșterea activului, din orice sursă.

Se vor înregistra cheltuielile aferente realizării acestor venituri.

O regula fiscală vizează deductibilitatea cheltuielilor, precizând ca pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente veniturilor și cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Cheltuiala aferenta mai multor activități se repartizează pe activitățile respective.

Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidența contabila se va efectua conform Regulamentului de aplicare a legii contabile.

Potrivit H. G. nr. 402/2000 cheltuielile sunt deductibile, adică fiscul accepta scăderea lor din venituri atunci când se calculează impozitul pe profit numai daca sunt aferente realizării veniturilor și daca sunt recunoscute de normele legale. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea de la calculul rezultatului fiscal astfel:

cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare, daca au la bază un contract scris;

cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate intre părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totala a livrărilor;

in cazul contractelor de leasing utilizatorul va deduce pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânda pentru contractele de leasing financiar;

cheltuielile aferente lucrărilor de consolidare pentru reducerea riscului seismic al clădirilor care prezintă clasa I de risc;

cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detașarea și deplasarea acestora în tara și în străinătate, constatate prin documente justificative;

cheltuielile privind tichetele de masă, acordate de angajatori în limita valorii nominale prevăzute în Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă;

sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorile concesionate, închiriate, date în locație de gestiune sau leasing operațional, care sunt recuperate prin redevență, chirie sau prin prețul locației, conform contractelor de închiriere;

cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorilor destinate să deservească activitatea contribuabilului (înscrisă în contractul de societate), iar bunurile sunt în funcțiune și se regăsesc la locul de desfășurare a acesteia.

Mai sunt deductibile(venituri neimpozabile):

dividendele primite de la o persoană juridică romana sau străina;

reportarea cheltuielilor cu dobândarămasă nedeductibila, fond din ceilalți ani;

rambursările de capital social cătreasociați;

veniturile înregistrate în avans;

sumele folosite pentru constituirea sau majorarea fondului de rezerva în limita de 5% din profitul brut anual, pana când rezervele legale ating 20% din capitalul social.

Cheltuielile neadmise a fi deduse din rezultatul fiscal(cheltuielile nedeductibile)sunt:

cheltuielile cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentânddiferențe din anii precedenți, precum și impozitele plătite în străinătate;

amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate cătreautoritățile romane sau străine;

orice cheltuiala care depășește limita legala;

orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă de gestiune sau degradate;

TVA aferenta bunurilor, altele decât cele din producție proprie, acordate salariaților ca avantaje în natura.

2.2. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată(TVA) este un impozit indirect bazat pe criteriul deductibilității. Din punct de vedere economic valoarea adăugată este un indicator care permite măsurarea valorii nou create de întreprindere în urma activității sale. Valoarea adăugată poate fi definita ca diferențaintre valoarea bunurilor și serviciilor produse de întreprindere și a bunurilor utilizate pentru realizarea lor-numite consumuri intermediare.

Valoarea adăugată permite remunerarea factorului forța de muncă(prin salarii), stat(prin impozite), creditori(prin dobânzivărsate) și proprietarii întreprinderii private(prin beneficii).

Conform reglementarilor specifice TVA, calculul taxei pe valoarea adăugată este echivalent cu diferența dintre vânzările și cumpărările din același stadiu al circuitului economic, excluzându-se producția stocata. Mecanismul TVA poate fi pus în evidență, astfel:

valoarea adăugată=vânzări – cumpărări

24% din valoarea adăugata=24% din vânzări – 24% din cumpărări

TVA de plată datorat =taxa adecvata – taxa deductibila

față de buget datorie creanță

Taxa aferenta vânzărilor este o datorie, iar taxa aferenta cumpărărilor este o creanță. De asemenea, taxa inclusă în prețul cu amânuntul a mărfurilor aflate în stoc este un element rectificativ.

Având în vedere faptul ca taxape valoare adăugată este un impozit pe care îl plătesc fracționatîntreprinderile, ca verigi în drumul parcurs de bunuri și servicii pana la consumatorul final, și este suportat de acesta din urma, se considera ca oferă unele avantaje din punct de vedere fiscal:

garantează neutralitatea intre filierele de producție și cele de distribuție în interiorul unei tari;

asigura neutralitatea externa în sensul ca bunurile din import sunt supuse taxei în aceleașicondiții ca bunurile provenite din tara și exportul este taxat cu cota zero;

reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control încrucișat.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit cu randament fiscal ridicat, este stabil și elastic. Fiind un impozit indirect cu pondere semnificativa în totalul veniturilor bugetului de stat și având în vedere faptul ca în România sistemul fiscal este nou și intr-o continua modificare, legislația în domeniul TVA este foarte bogata, numărul legilor, ordonanțelor, hotărârilor de guvern, ordinelor ministrului fiind apreciabil. Legislația de bază o constituie Legea 571/2003 cu toate modificările si completările ulterioare privind TVA;

2. 2. 1. SFERA DE APLICARE și CATEGORIILE DE CONTRIBUABILI

In sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiunile cu plată și cele asimilate acestora, potrivit Legii 571/2003 privind TVA, efectuate de o maniera independenta de către persoanele fizice sau juridice și care se referă la:

livrări de bunuri și prestări servicii efectuate în cadrul exercităriiactivității profesionale, indiferent de forma juridică în care se realizează;

transferul proprietății bunurilor materiale intre agenții economici;

importul de bunuri și servicii introduce în tara, direct sau prin intermediari autorizați, de orice persoană fizica sau juridică;

operațiuni similare.

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora. Se cuprind aici operațiuni indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare, schimb, aport de bunuri la capitalul social al societății comerciale.

Prin prestări servicii, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înțelege orice activitate desfășurată de un contribuabil, care nu constituie livrarea de bunuri mobile sau transfer al drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile. Beneficiarii de servicii efectuate de prestatori, cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, datorează TVA pentru aceste servicii, indiferent daca sunt sau nu înregistrați ca plătitori de TVA.

Operațiunile pe care normele le considera asimilate livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii sunt următoarele:

vânzări cu plata în rate;

prelucrarea de cătreagenții economici a unor bunuri în vederea folosirii sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane cu titlul gratuit. Nu se asimilează cu livrarea de bunuri, prelucrarea de către contribuabilii plătitori de TVA a unor bunuri sau servicii din producție proprie pentru a fi utilizate în vederea realizării de operațiuni impozabile în sensul normelor privind TVA;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor, în schimbul unor despăgubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite intra în sfera de aplicare a TVA atunci când debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA și si-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile respective.

După terminarea lichidăriisocietarilor în nume colectiv sau în comandita simpla, societăților cu răspundere limitata și pe acțiuni, repartizarea activelor intre asociați intra în sfera de aplicare a TVA, daca pentru bunurile respective s-a exercitat deducere.

Conform Legii 571/2003 există următoarele categorii de contribuabili:

persoanele juridice;

persoanele fizice, asociațiile familiale, asociațiile civile fără personalitate juridică, autorizate, care realizează venituri în România, din activitățidesfășurate pe bază liberei inițiative;

alte persoane, asociații sau organizații care desfășoară activități cu caracter social, cultural, politic, filantropic, religios, sindical în România;

instituțiile publice;

reprezentantele societăților comerciale sau ale organizațiilor economice străine și alte organizațiiinternaționale care funcționează în România.

Nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA operațiile privind livrările de bunuri și servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de:

asociații fără scop lucrativ, pentru activități social-filantropice;

organizații sindicale pentru activizați legate direct de apărarea intereselor membrilor săi;

instituțiile publice pentru activizați administrative, sociale, culturale, educative, de apărare, ordine publica, siguranța statului, sportive;

Regia Autonoma –„Administrațianaționala a drumurilor din România”;

organizațiile care desfășoară activități având caracter religios.

2. 2. 2. TERITORIALITATEA

Normele precizează ca sunt supuse TVA operațiile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României, bunurile din import fiind impozitate, în cadrul regimului vamal de import definitive, pe bază declarațiilor vamale. Pentru servicii, locul impozitării reprezintă locul unde prestatorul ȋși are stabilit sediul activității economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile sau în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința sa obișnuită.

Transportul de bunuri și persoane se supune TVA daca locul de plecare a transportului se afla în România; serviciile de transport aferente bunurilor importate se supun TVA daca locul de sosire se afla în România, în aceste cazuri locul impozitării este locul de plecare al transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul de sosire a transportului de bunuri sau persoane, respective locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate.

2. 2. 3. OBLIGAȚIA PLATII(TERMEN DE PLATĂ), SCADENȚA PLATII

Obligația plății se naște la data efectuării de bunuri mobile, transferul bunurilor mobiliare și prestării serviciilor. Exigibilitatea plății TVA consta în dreptul organizării fiscale de a pretinde plătitorilor, la o anumita data plata taxei datorata bugetului de stat. Termenul de plată este intervalul de timp dintre sfârșitul lunii și data de 25 ale lunii următoare.

2. 2. 4. BAZA DE IMPOZITARE

Baza de impozitare cuprinde contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate exclusive TVA. Elementele bazei de impozitare:

preturile negociate intre vânzători și comparatori. Aceste preturi cuprind și accizele calculate conform legii;

tarifele negociate pentru prestarea serviciilor;

preturile de piața sau costurile de producție ale bunurilor preluate din activele firmei;

valoarea în vama, la care se adăugă taxa vamala, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile și serviciile din import.

Pentru determinarea bazei de impozitare aferenta livrării de bunuri și prestării de servicii în devize, furnizorul este obligat să emită concomitent factura, atât în devize, cat și în lei, utilizând cursul de referința al BNR. Baza de impozitare se corelează cu diferențele de preț stabilite ca urmare a modificării cursului valutar.

Nu se include în baza de impozitare remizele și alte reduceri de preț, penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, dobânzile, sumele achitate în contul clientului, ambalajele, sumele încasate de la bugetul statului sau local pentru investiții.

2. 2. 5. REGIMUL DEDUCERILOR

Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferenta bunurilor și serviciilor achiziționate cu condiția ca acestea să fie destinate realizării unor operații impozabile supuse TVA. Ȋn măsura în care TVA înscrisă pe facturile pentru serviciile sau bunuri nu e deductibila, TVA datorata bugetului se stabilește ca diferența intre TVA înscrisă pe facturile societății și TVA care a figurat în factura privind bunurile și serviciile achiziționate.

Dreptul de deducere se manifesta astfel prin reținerea lunara, rambursarea sumei de către organul fiscal, compensarea efectelor de contribuabil sau de organul fiscal.

Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării de operații supuse TVA în cotele de 24%, vânzarea de bunuri și servicii scutite pentru control, prin lege, se prevede expres dreptul de deducere, acțiunea de sponsorizare

In legătura cu TVA apar aici:

TVA colectat-TVA care se înscrie pe facturile emise de un agent economic;

TVA deductibil-este cel înscris pe factura privind bunurile achiziționate sau serviciilor achiziționate de agenții economici și ducând la realizarea operațiilor impozabile;

TVA de plată-diferența dintre TVA colectat și cel deductibil;

TVA de recuperate-diferența dintre TVA deductibil și cel colectat;

TVA neeligibil(in așteptare)- taxă a căreiobligație de plată nu devine exigibila intr-o luna, deoarece decontarea cu statul se face pentru fiecare luna în parte, nu pentru fiecare în parte, cu excepția impozitului.

Regularizarea taxei deductibile pe baza pro-ratei se face la sfârșitul lunii în decontul TVA pe luna decembrie. Pro-rata reprezintă ponderea operațiilor impozabile în totalul operațiilor. Se stabilește în luna ianuarie și se aplică tot anul sau cu ajutorul reglementările fiscale se stabilește pe fiecare luna.

2. 2. 6. OBLIGATIILE PLĂTITORULUI

Obligațiile plătitorului sunt de a se înregistra la organele fiscale ca plătitor de TVA, în măsura în care sunt obligate; de a consemna bunuri și prestări de servicii în factura sau document legal aprobat. Doua documente sunt în principal considerate documente fiscale-factura sau chitanța fiscală. Factura fiscală se întocmește de plătitorii de TVA.

2. 3. CONTRIBUȚII SOCIALE OBLIGATORII

Impozitul pe salarii reprezintă al doilea impozit ca importanță după impozitul pe profit. Impozitul pe salarii reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit ale bugetului de stat, plătit (cu unele excepții) de toate persoanele care obțin un venit din muncă salariata. Este reglementat prin Legea 571/2003 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Obiectul impunerii îl constituie venitul sub formă de salarii și alte drepturi salariale, cum sunt: indemnizațiile, sporurile, stimulentele din fondul de participare la profit, recompense și premii, concedii de odihna, alte câștiguri în bani sau natura, sume plătite salariaților sub formă de indexare, compensare ca urmare a creșterii preturilor, sume plătite din fondul asigurărilor sociale în caz de incapacitate temporara de muncă șide maternitate. Nu sunt cuprinse în venitul lunar impozabil și nu se impun următoarele sume: suma primita de salariați pentru munca prestata în perioada preavizului de concediere, ajutoarele ce se acorda din fondul asigurărilor sociale și asistenta sociala din fondul de salarii pentru nașteri și în caz de deces al salariaților, pensii de orice fel, alocații, indemnizații și alte sume acordate persoanelor cu copii și alocații de întreținere acordate persoanelor cărora li s-a dat în plasament familial sau li s-au încredințat minori, masa și alimentația antidot acordate în natura, potrivit legii.

Salariile și alte drepturi salariale se pot acorda și în valuta, în cazul când se acorda dreptul în valoarea impozitului datorat se calculează prin transferul în lei la cursul de schimb în valuta la acea data. După ce s-a calculate în lei, impozitul se transfera în valuta și se varsă la buget.

Impozitul pe salarii se calculează lunar asupra venitului total realizat în luna expirata de fiecare salariat.

Cotele de contribuții sociale obligatorii sunt următoarele:

pentru contribuția de asigurări sociale:

31,3% pentru condiții normale de muncă, din care, 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;

36,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care, 10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator;

41,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 30,8% pentru contribuția datorată de angajator;

pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate:

5,5% pentru contribuția individuală;

5,2% pentru contribuția datorată de angajator;

0,85% pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;

pentru contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj:

0,5% pentru contribuția individuală;

0,5% pentru contribuția datorată de angajator;

0,15% – 0,85% pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, conform legii, datorată de angajator;

0,25% pentru contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de angajator.

Cotele prevăzute mai sus se pot modifica prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat șiprin legea bugetului de stat, după caz, cu excepția cotei contribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale în cazul șomerilor, care se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj și se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii, conform prevederilor art. 80 alin. (2) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, republicată.

Calculul contribuțiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute mai sus asupra bazei lunare de calcul, corectată cu veniturile specifice fiecărei contribuții în parte.

2.4. ACCIZE

Accizele sau taxele speciale de consumație sunt impozite indirecte ce se stabilesc anumitor bunuri, în special: alcool, băuturi alcoolice, vinuri, tutun și produse din tutun, ceaiuri, cafea, autoturisme, benzine și motorine, blănuri, bijuterii, cosmetice, etc. Accizele sunt considerate impozite pe lux și vicii și au fost introduse prin Hotărârea Guvernului nr. 779 din 15 noiembrie 1991.

În timp ce taxa pe valoarea adăugată se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, fie ele bunuri de consum sau mijloace de producție, accizele sunt taxe de consumație care se percep pe produs, considerat de lux și destinat consumului.

Tutunul prelucrat reprezintă țigarete, țigări, țigări de foi și tutun de fumat.

Accizele se pot calcula fie pe baza unor cote procentuale proporționale aplicate asupra prețului de vânzare, fie în sumă fixă, pe unitatea de măsură a mărfurilor.

Baza de impozitare:

1) pentru produsele din producția internă baza de impozitare o reprezintă contravaloarea bunurilor livrate exclusiv accizele, și anume costurile plus agenților economici producători, și respectiv prețurile de achiziție negociate între părți în cadrul agenților economici care achiziționează de la producători individuali produse în scopul comercializării;

2) pentru produsele din import – baza de impozitare o constituie valoarea la vamă la care se adaugă taxele vamale, alte taxe speciale aplicate în momentul vămuirii; 3) pentru bunurile introduse în țară de persoane fizice neânregistrate ca agenții economici valorificate prin societăți comerciale – baza de impozitare o constituie contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute în consignație; 4) pentru bunurile amanetate și rămase proprietatea caselor de amanet, contravaloarea încasată de casa de amanet la vânzarea lor constituie baza de impozitare.

Sunt scutite de la plata accizelor:

a) produsele exportate direct sau prin agenții economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision;

b) produse comercializate prin magazine autorizate potrivit legii în regim de duty free;

c) produsele importate în regim de tranzit sau import temporar;

d) bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile;

e) produse livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare;

f) alcool etilic alimentar utilizat în producția de medicamente.

Produsele pentru care se percep accize sunt:

Alcoolul și băuturi alcoolice

Tutun prelucrat

Produse energetice și electricitate

Cafea

2.4.1 ALCOOLUL ȘI BĂUTURI ALCOOLICE

Produsele din alcool pentru care se percep accize sunt:

Berea

Vinul

Băuturi fermentate altele decât berea și vinul

Produse intermediare

Alcool etilic

Berea reprezintâ orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conține un amestec de bere și de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, și într-un caz, și în altul, o concentrație alcoolică mai mare de 0,5% în volum.Pentru berea produsă de micii producători independenți, care dețin instalații de fabricație cu o capacitate nominală care nu depășește 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse.Prin mici producători de bere independenți se înțelege toți operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic și economic, sunt independenți față de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalații fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spații de producție diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere și nu funcționează sub licența de produs a altui operator economic producător de bere.Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are obligația de a depune la autoritatea competentă, până la data de15ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind capacitățile de producție pe care le deține. Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică și consumată de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândută.

Vinurile liniștite sunt toate produsele încadrate la codurile NC 2204 și 2205 și care au oconcentrație alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare sau au o concentrație alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depășește 18% în volum, au fost obținute fără nicio îmbogățire și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare. Vinurile spumoase sunt toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 și 2205 și care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip “ciupercă”, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari șiau o concentrație alcoolică care depășește 1,2% în volum, dar care nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică și consumat de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândut.

Băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, reprezintă:băuturi fermentate liniștite, care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 și 2206 00 și care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 10% în volum sauo concentrație alcoolică ce depășește 10% în volum, dar nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; și băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 și 2205 și care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip “ciupercă”, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari, au o concentrație alcoolică care depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 13% în volum sau au o concentrație alcoolică care depășește 13% în volum, dar nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, fabricate de persoana fizică și consumate de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândute.Produsele intermediarereprezintă toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 22% în volum, și care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 și 2206 00 și care au o concentrație alcoolică ce depășește 5,5% în volum și care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporție de peste 50% provenită din baza fermentată liniștită, inclusiv vin și bere sau care au o concentrație alcoolică ce depășește 8,5% în volum și care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporție de peste 50% provenită din baza fermentată liniștită, inclusiv vin.Alcoolul etilicreprezintătoate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate sau produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 22% în volum și care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 și 2206 00 sau țuică și rachiuri de fructe sau băuturi spirtoase potabile care conțin produse, în soluție sau nu.Țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantități echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentrația alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiția să nu fie vândute. Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producție nu depășește 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic și economic de orice altă distilerie și nu funcționează sub licența de produs a unei alte distilerii.

2.4.2 TUTUNUL PRELUCRAT

Tutunul prelucrat reprezintă țigarete, țigări și țigări de foi, tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete, alte tutunuri de fumat. Produsele care nu conțin tutun și care sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat.Toți operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligația de a prezenta autorității competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum.

2.4.3 PRODUSE ENERGETICE ȘI ELECTRICITATE

Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 și 2710 11 59;

b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 și 2710 11 49;

c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;

d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 și 2710 19 25;

e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;

f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 și 2711 21 00;

g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;

h) cărbunele și cocsul cu codurile NC 2701, 2702 și 2704.

Produsele energetice, altele decât cele prevăzute mai sus, sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcție de destinație, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent. Produsele energetice obținute din păcură sau asimilate acestora, dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor, cu excepția celor utilizate drept combustibil pentru navigație, sunt supuse unei accize la nivelul motorinei.Orice altă hidrocarbură, cu excepția turbei, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producție de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de producție. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producție și, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.Gazul natural va fi supus accizelor, iar accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizați potrivit legii direct către consumatorii finali.Operatorii economici autorizați în domeniul gazului natural au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă. Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final și va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.Cărbunele, cocsul și lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare ori care importă astfel de produse. Acești operatori economici au obligația să se înregistreze la autoritatea competentă. Energia electrică este produsul cu codul NC 2716.Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către consumatorii finali. Nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menținerea capacității de a produce, de a transporta și de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.Operatorii economici autorizați în domeniul energiei electrice au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă. Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final și va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

2.4.4 CAFEA

Următoarele produse din cafea sunt supuse accizelor:

a) cafea verde,

b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori,

c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă.

Pentru cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată și se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităților intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează și se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conținută în amestecuri.Plătitori de accize pentru produsele prevăzute mai sus sunt operatorii economici – persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate – care achiziționează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.Operatorii economici care achiziționează din teritoriul comunitar produsele prevăzute mai sus, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrați la autoritatea competentă, în condițiile prevăzute în normele metodologice, și să respecte următoarele cerințe:

a) să garanteze plata accizelor în condițiile fixate de autoritatea competentă;

b) să țină contabilitatea livrărilor de produse;

c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;

d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

2.4.5 SCUTIRI DE LA PLATA ACCIZELOR

Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice atunci când sunt:

a) complet denaturate, conform prescripțiilor legale;

b) denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

c) utilizate pentru producerea oțetului cu codul NC 2209;

d) utilizate pentru producerea de medicamente;

e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentrație ce nu depășește 1,2% în volum;

f) utilizate în scop medical în spitale și farmacii;

g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiția ca în fiecare caz concentrația de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția ciocolatei și 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția altor produse;

h) utilizate în procese de fabricație, cu condiția ca produsul finit să nu conțină alcool;

i) utilizate ca eșantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producție ori în scopuri științifice.

Sunt scutite de la plata accizelor:

a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviație, alta decât aviația turistică în scop privat. Prin aviație turistică în scop privat se înțelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deține cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale și, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităților publice;

b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigația ambarcațiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor și electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcațiune de agrement privată se înțelege orice ambarcațiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deține cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale și, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităților publice;

c) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția de energie electrică, precum și energia electrică utilizată pentru menținerea capacității de a produce energie electrică;

d) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică și energie termică;

e) produsele energetice – gazul natural, cărbunele și combustibilii solizi – folosite de gospodării și/sau de organizații de caritate;

f) combustibilii pentru motor utilizați în domeniul producției, dezvoltării, testării și ȋntreținerii aeronavelor și vapoarelor;

g) combustibilii pentru motor utilizați pentru operațiunile de dragare în cursurile de apă navigabile și în porturi;

h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

i) produsele energetice care intră în România dintr-o țară terță, conținute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum și în containere speciale și destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;

j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate și de alte instituții de asistență socială, instituții de învățământ și lăcașuri de cult;

l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obținute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:

– produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;

– produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 și de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;

– produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 și 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;

– produse obținute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 și 4402;

m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;

n) energia electrică obținută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalațiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staționare de energie electrică în curent continuu, instalațiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la rețeaua electrică și sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;

o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

Accizele se datorează de la: data livrări mărfurilor pentru producători; data efectuării formalităților vamale pentru importatori; data vânzării bunurilor pentru mărfurile introduse în țară de persoane fizice neînregistrate ca agenții economici.

Accizele se plătesc până la 25 ale lunii următoare, pe baza decontului de impunere. Plata se face prin virament, cec sau numerar la organul fiscal sau teritorial sau la băncii; pentru produsele din import, plata se face la organul vamal, concomitent cu plata taxelor vamale. În cazul nerespectării termenelor de plată accizelor se aplică majorări de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.

În ultimul timp, multe țări au folosit accizele ca mijloc fiscal pentru îndeplinirea unor obiective sociale. Astfel sunt folosite ca mijloc de frânare a consumului de tutun sau de alcool care au efecte nocive asupra sănătății cât și asupra comportamentului în societate.

2.5. ALTE IMPOZITE ȘI TAXE

2. 5. 1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI ȘI IMPOZITUL PE TEREN

Impozitul pe clădiri este anual și este datorat de contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor.

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective. În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15% . În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului – persoană juridică. În cazul clădirilor care aparțin instituțiilor de credit ce aplică Standardele internaționale de raportare financiară și aleg ca metodă de evaluare ulterioară modelul bazat pe cost, valoarea impozabilă a acestora este valoarea rezultată din raportul de evaluare emis de un evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al administrației publice locale. În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între:-

10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință;

30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință.

Cota impozitului pe clădiri se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este prevăzută intre 0,25% si 1,5%. În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:

impozitul pe clădiri se datorează de locatar;

valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, așa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;

în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadență, impozitul pe clădiri este datorat de locator.

Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării. Cota de impozit pentru clădirile cu destinație turistică ce nu funcționează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Sunt exceptate structurile care au autorizație de construire în perioada de valabilitate, dacă au început lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizației de construire.

Prin clădiri supuse impozitului în sensul legii se înțeleg și dependințele ce reprezintă încăperi sau spatii situate în afara corpului central de clădire sau în cadrul acesteia(respective bucătărie, garaj, chioșc, barăci, sauna).

Există anumite clădiri care nu sunt supuse impozitării:

clădirile instituțiilor publice;

clădiri reprezentând monumente istorice, arhitectura, arheologie;

muzee și case memoriale;

lăcașuri de cult.

Impozitul pe teren-contribuabilii care dețin în proprietate suprafețe de teren situate în municipii, orașe și comune datorează impozit pe terenuri stabilit anual în suma fixape metrupătrat, diferențiat pe patru categorii de zone, în perimetrul construibil(A, B, C, D). Modul de stabilire și de plată al impozitului pe terenuri este același ca la impozitul pe clădiri.

Impozitul/taxa pe clădiri sau terenuri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

2. 5. 2. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanica se stabilește în funcție de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare 200 cm³. Taxa se stabilește de către organele fiscale sau pe baza declarației de impunere și se plătește trimestrial în transe egale. Instituțiile publice, ca și persoanele juridice care au ca obiect de activitate transportul de calatori în comun în interiorul localităților sunt scutite de la plata acestei taxe. Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorata se repartizează în sume egale, la termenele de plată ramase pana la sfârșitul anului. Persoanele fizice și juridice străine, care solicita înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achita integral taxa datorata, la data luării în evidență de către organele fiscale.

2. 5. 3. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ȘI A AUTORIZAȚIILOR

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor se datorează de orice persoană care beneficiază de un astfel de serviciu. Valoarea acestor taxe se stabilește de către consiliul local, pe categorii de taxe și se achită anticipat eliberării acestora. În această categorie de taxe sunt incluse, spre exemplu: taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, taxa pentru eliberarea unei autorizații de construcții, taxa pentru eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier, etc.

2. 5. 4. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate se plătește de orice persoană care beneficiază de serviciile de reclamă și publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană. Plata se face către bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate.

Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se calculează prin aplicarea unei cote la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate. Această cotă se stabilește de către consiliul local, fiind cuprinsă între 1% și 3 %.

Taxa se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă și publicitate.

În aceiași categorie intră și taxa pentru afișaj de reclamă și publicitate. Persoanele care utilizează un panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate într-un loc public datorează plata unei taxe anuale către bugetul local al autorității administrației publice locale în raza căreia este amplasat afișajul respectiv.

Valoarea taxei de afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual, prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă și publicitate cu suma stabilită de către consiliul local, astfel:

în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana desfășoară o activitate economică, suma este ȋntre 0 si 28 lei(actualizare conform HG 956/2009),

în cazul oricărui alt panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, suma este ȋntre 0 si 20 lei(actualizare conform HG 956/2009).

Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate, datorată aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate să depună o declarație anuală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.

2. 5. 5. IMPOZITUL PE SPECTACOLE

Impozitul pe spectacole se plătește la bugetul local al unității administrativ teritoriale în raza căreia are loc o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă.

Acest impozit se datorează de către persoanele care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă în România.

Din punct de vedere valoric impozitul pe spectacole, se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor. Cota de impozit se stabilește astfel:

în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiție sportivă internă sau internațională, cota de impozit este egală cu 2%;

pentru orice altă manifestare artistică, cota de impozit este de 5 %.

Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare.

Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.

2. 5. 6. TAXA HOTELIERĂ

Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidență a persoanelor cazate. Consiliul local poate institui această taxă pentru șederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia consiliul local își exercită autoritatea. Unitatea de cazare are obligația de a vărsa taxa colectată la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta. Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilită de consiliul local la tarifele de cazare practicate de unitățile de cazare. Cuantumul cotei este de 1%.

Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de ședere, cu excepția unităților de cazare amplasate într-o stațiune turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada reală de cazare.

2. 5. 7. TAXE SPECIALE

Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice sau juridice, consiliile locale pot adopta taxe speciale. Consiliile locale pot institui, de asemenea, alte taxe locale pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale sau a monumentelor istorice, de arhitectură și arheologice.

CAPITOLUL 3 TAXELE ȘI IMPOZITELE DATORATE DE S. C. „DIESEL” S. R. L. CĂTRE STAT

SC „DIESEL” SRL a fost înființatăȋn anul 1991. Este o societate cu răspundere limitată. Codul fiscal este 220812. Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului este J12/2729/1991. Adresa este jud. Cluj, Cluj-Napoca, str. Dorobanților nr. 114. Capitalul social este de 200 RON. Forma juridică este societate cu răspundere limitată (SRL), iar forma de proprietate este privată.

Data luării ȋn evidență pentru plata impozitului pe profit este 01. 01. 2006, iar cota de impozit este de 16% și perioada fiscală este trimestrială. Data luării ȋn evidență pentru plata taxei pe valoare adăugată (TVA) este 01. 10. 2008. Data luării ȋn evidență pentru plata contribuțiilor sociale, contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, contribuțiilor angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuțiilor pentru asigurări de sănătate, contribuțiilor pentru concedii și indemnizațiiși impozitelor pe veniturile din salarii și asimilate salariilor este 01. 01. 2008. Activitatea principală a SC „DIESEL” SRL este Activități de servicii anexe pentru transporturi terestre (Cod CAEN 5221). Numărul mediu de salariați este de 18.

3.1. IMPOZITUL PE PROFIT

SC „DIESEL” SRL figurează ȋn evidență statului ca fiind o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit trimestrial ȋn procent de 16 %. Activitatea principală a societății este activități de servicii anexe pentru transporturi terestre adică mai pe scurt dispecerat pentru transport rutier de persoane ȋn regim de taxi. Datorită acestui fapt și din cauză că societatea vinde aceste servicii de dispecerat altor persoane juridice sau persoane fizice autorizate, portofoliul de clienți al SC „DIESEL” SRL suferă modificări minore de-a lungul unui an fiscal. Prin urmare nici venitul ȋncasat ȋntr-un an fiscal nu suferă modificări majore. La ȋnceputul anului 2011 societatea asigura serviciile de dispecerat pentru 294 de persoane fizice autorizate si pentru 49 de societăți comerciale care aveau ca activitate principală transporturile cu taxi (cod CAEN 4932). Aceste societăți comerciale au 97 de mașini echipate de taxi. Tariful practicat de SC „DIESEL” SRL pentru asigurarea serviciilor de dispecerat este de 150 RON pentru fiecare indicativ ȋn parte ȋn fiecare lună. Astfel SC „DIESEL” SRL ȋncasează de la persoane fizice autorizate suma de 44 100 RON ȋn fiecare lună, iar de la cele 49 de societăți comerciale suma de 14 550 RON pe lună. Totuși ȋn luna iulie SC „DIESEL” SRL a reziliat contractul cu 8 persoane fizice autorizate, acest lucru ducând la o scădere de 1200 RON din venitul lunii iunie ajungând la suma de 42 900RON ȋn luna iulie și păstrând aceeași valoare până ȋn luna decembrie 2011.

Dar societatea, pe lângă activitatea principală, mai are o activitate secundară și anume are o spălătorie auto. Acest lucru implică o variație a venitului ȋncasat ȋntr-un an fiscal. Tarifele practicate de societate ȋn anul 2011 sunt după cum urmează:

Tabel 1Tarifele practicate de SC DIESEL SRL la spălătoria auto

Sursa: Listă prețuri an 2011

Cheltuielile societății sunt variate si oscilante. Cheltuielile principale ale societății sunt cheltuieli cu energia și apa, cheltuieli cu gaze naturale, cheltuieli cu servicii poștale și servicii de telefonie, cheltuieli cu publicitatea și bineȋnțeles cheltuieli cu salariile si cu contribuțiile sociale obligatorii. Impozitul pe profit se calculează ca fiind 16% din profitul obținut ȋntr-un trimestru al societății. Tabel 2Evoluția veniturilor și cheltuielilor pe anul 2011.

Sursa: registru de evidență fiscală

Figură 1Evoluțiaimpozitului pe profit pe anul 2011.

Ȋn funcție de profitul obținut se poate calcula valoarea impozitului datorat de către societate la bugetul de stat astfel:

ȋn primul trimestru, perioada ianuarie – martie, societatea avea de plătit un impozit ȋn valoare de 2 648 RON;

ȋn al doilea trimestru, perioada aprilie – iunie, societatea avea de plătit un impozit ȋn valoare de 2 277 RON;

ȋn al treilea trimestru, perioada iulie – septembrie, societatea avea de plătit un impozit ȋn valoarea de 5 036 RON;

ȋn al patrulea trimestru, perioada octombrie – decembrie, societatea avea de plătit un impozit ȋn valoare de 2 862 RON.

Toate impozitele pe profit datorate de către societate la bugetul de stat au fost achitate înainte de 25 a lunii următoare când era ultima zi de plată, drept urmare societatea nu a plătit penalități de ȋntârziere.

3. 2. TAXA PE VALOARE ADAUGATĂ (TVA)

SC „DIESEL” SRL figurează ȋn evidența statului ca fiind o persoană juridică care este plătitoare de TVA lunar din data de 01. 10. 2008. Totalul TVA-ului de plată este diferența dintre valoarea TVA-ului colectat și valoarea TVA-ului deductibil. Dacă valoarea TVA-ului total este negativă atunci societatea trebuie sa primească de la stat valoarea negativă rezultată, iar dacă valoarea TVA-ului total este pozitivă atunci societatea datorează statului aceea valoare rezultată.

Tabel 3 Situația veniturilor și cheltuielilor totale pe fiecare lună a anului 2011

Tabel 4 Evoluția TVA-ului total de plată.

Sursa: jurnal cumpărări, jurnal vânzări pe fiecare lună ȋn parte al anului 2011

Figură 2Evoluția TVA total.

Cum venitul obținut din contractele de dispecerat taxi este fix, iar ȋncasările obținute din prestarea serviciilor de spălătorie auto variază puțin, și TVA-ul colectat oscilează puțin.

Ȋn schimb TVA-ul deductibil oscilează vizibil din cauza cheltuielilor avute de sc „DIESEL” srl ȋn anul 2011. Ascet lucru atrage după sine si variația TVA-ului total după cum se observă ȋn figura 2.

Principalele cheltuieli ale societății sunt cheltuielile cu serviciile de telefonie mobilă și fixă, cheltuielile cu publicitatea, cheltuielile cu serviciile de furnizare a energiei electrice, furnizare gaze naturale și furnizare apa. Ȋn luna ianuarie și februarie nu au fost cheltuieli neprevăzute. Din acest motiv valoarea TVA-ului total fiind aproximativ aceeași. Diferența fiind dată de consumul energiei electrice, a gazului, apei și utilizarea serviciilor de telefonie mobilă și fixă. Ȋn schimb ȋn luna martie societatea a ȋnceput lucrările de modernizare a sediului și a amplasamentului unde se desfășoară serviciile de spălătorie auto. Astfel ca ȋncepând cu luna martie au apărut și cheltuielile de investiții. Ȋn luna martie societatea a achiziționat materiale de construcții ȋn valoare de 3 952 RON. Drept urmare TVA-ul total a scăzut considerabil. Ȋn schimb ȋn luna aprilie societatea a achiziționat materiale de construcții ȋn valoare de 3 154 RON. Astfel valoarea TVA-ului total crescând ușor. Ȋn luna mai societatea a achiziționat materiale de construcții ȋn valoare de 3 947 RON și a mai achiziționat profile din PVC si geamuri termopan ȋn valoare de 9600 RON, achitată ȋn 2 rate (o rată ȋn luna mai și a doua rată ȋn luna iunie). Astfel TVA-ul total a scăzut considerabil ȋn luna mai. Ȋn luna iunie societatea a schimbat centrala telefonică si programul de preluări apeluri telefonice. Totalul costurilor a fost de 4 963 RON și a achitat a doua rată pentru profilele din PVC și geamuri termopane ȋn valoare de 4 800 RON. Astfel valoarea TVA-ului total a scăzut ușor față de luna mai. Ȋn schimb ȋn luna iulie societatea a achiziționat materiale de construcții ȋn valoare de 7 733 RON. Astfel valoarea TVA-ului a crescut simțitor. Ȋn luna august societatea a achiziționat materiale de construcții pentru amenajare interioară ȋn valoare de 9 490 RON și a efectuat o revizie pentru noua centrală telefonică ȋn valoare de 2 355 RON. Astfel valoare TVA-ul de plată pe luna august a scăzut simțitor față de luna iulie și conform figurii 2 a fost cea mai mică valoare plătită de societate către bugetul de stat ȋn anul 2011. Datorită apropierii termenului de finalizare a lucrărilor ȋncepute ȋn luna martie cantitatea materialelor de construcții achiziționatea scăzut, scăzând astfel si valoarea cheltuielilor si acest fapt a dus la creșterea valorii TVA-ului total. La sfârșitul luni septembrie lucrarea de modernizare a sediului și a amplasamentului unde se desfășoară serviciile de spălătorie s-a terminat. Astfel ca ȋn luna octombrie nu au mai fost cheltuieli de investiții fapt care a condus la o creștere simțitoare a valorii TVA-ului total de plată către bugetul de stat. Ȋn schimb ȋn luna noiembrie și decembrie societatea a achiziționat mobilă nouă pentru sediul firmei ȋn valoare de 7 200 RON achitat ȋn 2 rate: prima rată ȋn luna noiembrie ȋn valoare de 4 000 RON, iar a doua rată ȋn luna decembrie ȋn valoare de 3 200 RON. Acest fapt a condus la o scădere a TVA-ului total de plată pe cele două luni.

Toate valorile de TVAdatorate de către societate la bugetul de stat au fost achitate înainte de 25 a lunii următoare când era ultima zi de plată, drept urmare societatea nu a plătit penalități de ȋntârziere.

3. 3. CONTRIBUȚII SOCIALE OBLIGATORII

Contribuțiile sociale obligatorii se calculeazădupă anumite procente, stabilite ȋn Codul Fiscal, din fondul de salarii stabilit de societate ȋn fiecare lună și respectând legislația ȋn vigoaredupă cum urmează:

Contribuția de asigurări sociale in procent de 20. 8 % din totalul de salarii(CAS),

Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale ȋn procent de 0. 297 % din totalul de salarii( CA accidente de muncă),

Contribuția pentru asigurări sociale de sănătate ȋn procent de 5. 20 % din totalul de salarii( CASS),

Contribuția pentru concedii și ȋndemnizații de la persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator ȋn procent de 0. 85% din totalul de salarii( CCI),

Contribuția de asigurări pentru șomaj ȋn procent de 0. 5 % din totalul de salarii(CA șomaj),

Contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale ȋn procent de 0. 25 % din totalul de salarii(Fondul de garantare salarii).

Tabel 5Contribuțiile sociale obligatorii datorate de societate către bugetul de stat

Figură 3Evoluția contribuțiilor sociale totale obligatorii

Ȋncepând cu luna ianuarie si până ȋn luna martie societatea avea 17 angajați. Fondul de salarii alocat pe luna ianuarie a fost de 24 653 RON, iar totalul contribuțiilor sociale obligatorii a fost de 6 878 RON. Ȋn luna ianuarie 2011 societatea a concediat un salariat. ȋn următoarea lună societatea a angajat un salariat cu salariul de 600 de lei. Ȋn luna februarie fondul de salarii alocat a fost de 25 265 RON,respectiv totalul contribuțiilor sociale obligatorii a avut valoarea de 7 010 RON, iar ȋn luna martie a fost de 24 174 RON, respectiv totalul contribuțiilor sociale obligatorii fiind de 6 743 RON. Diferența apare de la faptul că ȋn luna martie societatea a avut un salariat care a fost concediat după 6 zile de lucru. Astfel, după cum se observă și ȋnfigura nr. 3 și ȋn tabelul nr. 5, ȋn luna februarie societatea a plătit la bugetul de asigurări sociale cu 645 RON mai mult față de luna martie. Ȋn luna aprilie societatea a avut cu un salariat mai puțin decât luna anterioară astfel rezultând o scăderea fondului de salarii pe luna respectivă la valoarea de 23736 RON respectiv valoarea totală a contribuțiilor fiind de 6 621 RON. Ȋn luna mai societatea a acordat premii ȋn valoare de 606 RON, astfel fondul de salarii a crescut și odată cu el a crescut și valoarea contribuțiilor datorate la bugetul de asigurări sociale cu 351 RON ajungând la valoarea de 6 845 RON. După cum se observă din tabelul nr. 5 si figura nr. 3, ȋn luna iunie societatea a avut cel mai puțin de plată la bugetul asigurărilor sociale. Acest lucru se datoreazăfaptului că societatea a concediat o persoana care avea un salariu peste 1 000 RON. Din această cauză fondul de salarii a scăzut față de luna anterioară ajungând la 22 511 RON și implicit si valoarea contribuțiilor sociale obligatorii a scăzut ajungând la 6 280 RON. Pe sfârșitul lunii iulie societatea a angajat o persoană pe un salar de 1 500 RON. Dar noul salariat a lucrat numai 7 zile din 21 de zile lucrătoare aferente lunii iulie, totuși societatea a acordat premii ȋn valoare de 1 334 RON fapt de a condus la o majorare considerabilă a fondului de salarii al societății, drept urmare și valoarea contribuțiilor sociale obligatorii a crescut considerabil. După cum se poate observa ȋn tabelul nr. 5 valoarea contribuțiilor a fost de 6 676 RON. Ȋn luna august s-a simțit o ușoară creștere a fondului de salarii și implicit a contribuțiilor sociale obligatorii din cauza faptului că societatea a mai angajat un salariat cu salarul minim pe economie. Astfel, după cum se poate observa și din tabelul nr. 5 si figura nr. 3, valoarea datorată de societate către bugetul de asigurări sociale este de 6742 RON, cu 66 RON mai mult decât luna anterioară. La mijlocul lunii septembrie societatea a concediat un angajat care avea salariul minim pe economie, astfel rezultând o scădere a fondului de salarii și implicit a valorii contribuțiilor sociale obligatorii. Această valoare fiind de 6 710 RON. La începutul lunii octombrie societatea a angajat o persoană cu salar de 1 000 RON, iar spre sfârșitul lunii a mai angajat o persoană cu salariul minim pe economie. Acest fapt a constituit o mărire a fondului de salarii la valoarea de 25 272 RON și implicit o mărire a contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale ajungând la valoarea de 7 050 RON. Deși la ȋnceputul lunii noiembrie societatea a concediat un salariat având salariul minim pe economie fondul de salarii a suferit o scădere minoră ajungând la 25 208 RON, si astfel și contribuțiile au scăzut aproape nesemnificativ ajungând la o valoare de 7 032 RON. Diferența apărută fiind dată de sporul negociat prin contractul individual de muncă. Ȋn luna decembrie fondul de salarii nu a suferit modificări deci nici valoarea contribuțiile sociale obligatorii nu a suferit modificări după cum se observă ȋn tabelul nr. 5 si figura nr. 3.

Toate contribuțiile sociale obligatorii datorate de către societate la bugetul de asigurări sociale au fost achitate înainte de 25 a lunii următoare când era ultima zi de plată, drept urmare societatea nu a plătit penalități de ȋntârziere.

3. 4. ALTE IMPOZITE SI TAXE

Societatea comercială are proprietate imobiliară: imobil situat in Cluj-Napoca, localizat pe Calea Dorobanților nr. 114, apartament nr. 3, magazie M3 si M4 si un depozit.

Apartamentul nr. 3 este descris in CF 149450, 149445 si 149448 cu număr topo 3816/1/3/III. Apartamentului ȋi revine ȋn cota 1/3 terenul ȋn suprafața de 182 mp. Accesul la etajul 2 unde este apartamentul se face prin casa scării (nr. topo 3815/1/2) ȋn suprafață de 43 mp iar apartamentul deține cota de ¼ din ȋntreaga suprafață. Biroul este descris ca având 3 ȋncăperi, hol și grup social ȋn suprafața de 191 mp.

Magazia M3 descrise in CF 149450, cu număr topo 3816/1/5 ȋn suprafață de 226 mp din cărămidă.

Magazia M4 descrise ȋn CF 149450, cu număr topo 3816/1/5 ȋn suprafață de 72 mp din tablă.

Depozit lubrifianți\rampa auto descrise in CF 149450, cu număr topo 3816/1/5 ȋn suprafață de 41 mp.

Terenul pe care este edificat apartamentul este de 182 mp iar apartamentul deține o cotă de 1/3 din aceasta precum si ¼ din suprafața de 43 mp care reprezintă casa scărilor.

Terenul aferent construcțiilor magaziilor și depozitului de lubrifianți este in suprafață de 991 mp așa după cum rezultă și din CF 149450 topo 3816/1/5.

Proprietatea a fost dobândită prin contract de vânzare cumpărare ȋncheiat ȋn formă autentică cu numărul 1665/07. 06. 2005 la Biroul Notarial Public Laura Moigrădean ȋncheiat ȋntre SCA Metalurgica și Administrația Publică Cluj (Ministerul Finanțelor) ȋn calitate de vânzători și SC „DIESEL” SRL.

Societatea comercială plătește un impozit pe teren de 516 RON pe an și impozit pe clădiri ȋn valoare de 3636 Ron.

SC„DIESEL”SRL are calitatea de titular al licenței de utilizare a frecvențelor radio MT-PMR/C 0156/2005 din data de 22. 06. 2005. Ȋn urma acestui fapt societatea este obligată la plata tarifului de utilizare a spectrului radioȋn valoare de 257 RON pe trimestru. Termenul de plată este data de 20 a lunii următoare celei ȋn care s-a emis decizia.

SC„DIESEL”SRL are ca si activitate principală:Activități de servicii anexe pentru transporturi terestre, mai exact are dispecerat pentru transporturi ȋn regim de taxi. Ȋn urma acestui fapt societatea are de achitat o taxă anuală in valoare de 100 Ron.

SC „DIESEL” SRL nu plătește impozit pe mijloace de transport din cauză că nu deține nici un autovehicul ȋn proprietate.

De asemenea nu plătește taxă pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate pentru că folosește mijloace de reclamă si publicitate private.

Societatea nu plătește impozit pe spectacole și nici taxă hotelieră din cauză că nu desfășoară nici una din activitățile respective.

CAPITOLUL 4 CONCLUZII

Impozitele și taxele constituie instrumente sau pârghii financiare de influențare a proceselor economice, de stimulare a alocării eficiente a resurselor pentru realizarea creșterii economice,precum și pentru atingerea unor obiective de ordin social, sanitar, demografic sau de altă natură. Componentă majoră pentru asigurarea relansării economice, reforma sistemului fiscal trebuie săurmărească în paralel cu alinierea la practicile fiscale din țările dezvoltate crearea unui sistem fiscal modern,corespunzător cerințelor de piață prin introducerea taxei pe valoareaadăugată, ȋmbunătățirea sistemului de impozitare a profiturilor, perfecționarea sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, reconsiderarea impozitelor și taxelor locale, precum și a accizelor.

Ȋntr-o primă etapă a tranziției în România (decembrie 1989-31 decembrie 1990), măsurile luate s-au concentrat mai mult pe anularea unor reglementări anacronice referitoare la desființarea impozitului pe circulația mărfurilor cuprins în prețurile diferențiate pe rentabilități în funcție de destinația produselor,adaosului rural ce se aplică la unele bunuri de consum livrate populației din mediul rural, dar, mai ales a contribuției bănești și în muncă a populației și a unităților economice. S-au luat o serie de măsuri cu impact asupra veniturilor statului cum au fost scutirea de la plata taxelor pentru acordare sau prelungire a vizelor de intrare-ieșire din țară, în cazul turiștilor, scutirea temporară de plată a taxelor vamale pentru bunurile primite de populație. Deci nu se poate vorbi de o modificare esențială a structurii impozitelor, ci a fost un ȋnceput de politică de degrevare a plății unor impozite.

Etapa a doua a reformei sistemului fiscal, respective anii 1991si 1992, a constat în adoptarea de noi reglementari fiscale și ȋnlocuirea celor devenite necorespunzătoare noilor realități ale unei incipiente economii de piață.

Astfel în 1991 a fost ȋnlocuit sistemul de stabilire a impozitului pe salarii care se calcula la nivelul agenților economici asupra fondului total de salarii, diferențiat pe ramuri de activitate, cu impozitul pe salariile individuale suportate de fiecare salariat, măsură prin care s-a realizat o prima reașezare a salariilor brute pe economie. Cu aceasta ocazie s-a revăzut sistemul de preluare la buget a contribuției persoanelor fără copii, în sensul acordării de ȋnlesniri persoanelor care au copii prin reducerea impozitului lunar pe salarii cu o cotă de 20%. Concomitent se apreciază că prin legea salarizării s-a prevăzut măsura de moderare a creșterii salariilor prin introducerea unui impozit suplimentar, care se suportă de agenții economici ce angajau și plăteau salarii peste o anumita limită. Măsura s-a impus având în vedere că în acea perioadă negocierea salariilor nu avea o bază economică clară, aceasta făcându-se mai mult pe speranțe și supoziții și, de regulă sub presiunea străzii, care în final se repercutau asupra costurilor și prețurilor. De asemenea s-a introdus impozitul pe profit ca un impozit unic pentru toți agenții economici organizați ca persoane juridice care a ȋnlocuit sistemul de vărsăminte la buget din beneficiile ȋntreprinderilor de stat. Pe lângă faptul că s-a stabilit un sistem unitar de impunere, nediscriminatoriu față de formele de proprietate existente, din dorința de a ȋncuraja inițiativa privată și a dezvolta economia de piață s-au instituit diverse scutiri și facilități la plata impozitului pe profit. Ulterior spre sfârșitul anului 1991, sistemul de stabilire și percepere a impozitului pe profit s-a ȋmbunătățit substanțial prin renunțarea la impunerea progresiva cu cote cuprinse ȋntre 2,5% și 77% și aplicarea unui sistem proporțional, cu două cote: 30% pentru profitul impozabil de până la un milion și 45% pentru partea din profit ce depășește un milion de lei. Această etapă s-a ȋncheiat cu noi reglementări în domeniul fiscal specifice economiei de piață, cum ar fi cele referitoare la impozitul pe circulația mărfurilor și accizelor(HG nr. 779/1991); la instituirea impozitului pe dividende la societățile comerciale(HG nr. 781/1991) și la impozitul pe sumele obținute din vânzarea activelor societăților comerciale(HG nr. 782/1991). Este de menționat că în această etapă s-a adoptat și Constituția României, potrivit căreia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin legi.

Ȋntr-o a treia etapă a reformei sistemului fiscal (ȋn anul 1993), s-au fundamentat noi acte normative definitorii pentru economia de ȋmbunătățire a legislației fiscale existente. Adevărata reformă a sistemului fiscal a ȋnceput la 1 iulie 1993 prin introducerea taxei pe valoarea adăugată și instituirea unui nou sistem de percepere a accizelor la produsele din import și din țară. Introducerea taxei pe valoarea adăugată a stimulat comportamentele agenților economici orientate spre reducerea consumurilor. Faptul ca în 1993 în condițiile introducerii taxei pe valoarea adăugată în locul impozitului pe circulația mărfurilor și un nou sistem al accizelor,gradul de fiscalitate realizat s-a situat sub nivelul celui realizat în anii 1991 și 1992. Tot cu această dată s-a actualizat metodologia de calcul a profitului impozabil și a impozitului pe profit.

După cum am prezentat ȋn lucrare SC „DIESEL” SRL este un agent economic profitabil, ȋn ciuda faptului ca valorile taxelor și impozitelor datorate către bugetul de stat sunt mari. Eu sunt de părere că dacă s-ar reduce procentele impozitelor și taxelor agenții economici ar avea posibilitatea de a-și spori propriile resurse pentru eventualele restructurări și anumite investiții care la rândul lor ar putea fi profitabile și aducând alte impozite la bugetul de stat.

Ȋnsă impozitele ar trebuie stabilite la acele nivele ȋncât să asigure un minim necesar de resurse statului cu ajutorul cărora să-și poata realiza obiectivele economice și sociale.

Având în vedere fragilitatea actuală a economiei românești sunt necesare măsuri pentru continuarea reformei sistemului fiscal, astfel încât impozitele și taxele să asigure resurse financiare publice într-un mod echilibrat, fară a produce distorsiuni în domeniul prețurilor.

BIBLIOGRAFIE

Popa A., Iliescu C. (2004), Finanțe publice, note de curs, Editura UBV, Cluj-Napoca,

Popa A, Iliescu C. (2007), Finanțe publice, ed. a II-a, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,

Comăniciu C.,Popovici M.,Moldovan I. (2002), Fiscalitate, editura Alma Mater, Sibiu,

Văcărel I., Bercea F., Anghelache G., Bistriceanu Gh. D., Bodnar M., Stolojan T., moșteanuT. (200), Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, București,

Văcărel I. (2001),Politici fiscale și bugetare în România 1999/2000, Editura Export, București,

Gliga I.(1998), Drept financiar, Editura Humanitas, București,

Șaguna D. (2001), Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București,

Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea (2008), Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva,

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind codul fiscal și actualizată cu OUG nr. 24/2012

Crișan C. (2009), Fiscalitate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

BIBLIOGRAFIE

Popa A., Iliescu C. (2004), Finanțe publice, note de curs, Editura UBV, Cluj-Napoca,

Popa A, Iliescu C. (2007), Finanțe publice, ed. a II-a, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,

Comăniciu C.,Popovici M.,Moldovan I. (2002), Fiscalitate, editura Alma Mater, Sibiu,

Văcărel I., Bercea F., Anghelache G., Bistriceanu Gh. D., Bodnar M., Stolojan T., moșteanuT. (200), Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, București,

Văcărel I. (2001),Politici fiscale și bugetare în România 1999/2000, Editura Export, București,

Gliga I.(1998), Drept financiar, Editura Humanitas, București,

Șaguna D. (2001), Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București,

Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea (2008), Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva,

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind codul fiscal și actualizată cu OUG nr. 24/2012

Crișan C. (2009), Fiscalitate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca