Delimitari Privind Stocurile Si Organizarea Contabilitatii Sintetice Si Analitice a Stocurilor

INTRODUCERE

Lucrarea de licență intitulată „ Delimitări privind stocurile și organizarea contabilității sintetice și analitice a stocurilor ” își propune să prezinte aspecte teoretice și practice în legătura cu delimitarea, contabilizarea și analiza stocurilor.

Am tratat din mai multe puncte de vedere experiența unei unități de distribuție privind contabilizarea, informatizarea și analiza principalilor indicatori .

Având un grad de complexitate ridicat, stocurile implică și o analiză detaliată în ceea ce priveste evaluarea, inventarierea și gestionarea acestora. În acest scop a fost concepută această lucrare.

Stocurile reprezintă activele circulante materiale, fără de care activitatea de exploatare nu se poate desfășura.

Ele parcurg în ciclul de exploatare mai multe faze, începând de la aprovizionare, stocare și consum, de unde rezultă necesitatea asigurării gestionării acestora.

În ansamblu, stocurile sunt bunuri din cadrul unității, destinate:

a fi consumate la prima utilizare;

a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de producție;

a fi vândute în starea în care s-au cumpărat.

Lucrarea de față și-a propus să evidențieze stocurile și operațiile materiilor, materialelor consumabile și a producției în curs de execuție, tratând următoarele problematici:

dezvoltări și aprofundări privind contabilitatea sitetică a stocurilor;

fluxul informațional al documentelor utilizate în organizarea și evidenta stocurilor;

evaluarea la ieșire a stocurilor la S.C. Loedige Machine S.R.L;

analiza indicatorilor privind rotația stocurilor;

Lucrarea este structurată în patru capitole.

În capitolul I al lucrării au fost prezentate aspectele de natură teoretică.

În prima parte a capitolului II a fost prezentată caracterizarea societății Loedige Machine S.R.L, fiind prezentate domeniile de activitate, structura organizatorică, dar și modul de organizare și conducere al contabilității. În ce-a de-a doua parte, fiind prezentate aspecte ale diagnosticului activității.

Capitolul III prezintă aspecte ale organizării contabilității stocurilor de materii, materiale consumabile și producție în curs de execuție, documentele, operațiile care implică utilizarea unor astfel de conturi, precum și analiza stocurilor. În ultima parte a acestui capitol este prezentată o aplicație informatică privind gestiunea comenzilor la S.C. Loedige Machine S.R.L.

În final, sunt prezentate concluziile privind evidența, necesitatea utilizării unor astfel de stocuri.

Am ales această temă deoarece este una extrem de importantă pentru o unitate în desfășurarea activității sale. Contabilitatea stocurilor este cea care prezintă în mare parte activitatea unei firme,fie ea una de producție, comerț sau prestări de servicii.

Capitolul I

CONTABILITATEA STOCURILOR

1.1 Definirea și circulația stocurilor de mărfuri

Stocurile de mărfuri reprezintă bunurile achiziționate din afara entității economice (cumpărate) pentru a fi vândute în aceeași stare, fără vreo prelucrare suplimentară. Sunt asimilate mărfurilor și alte categorii de active circulante materiale, cum sunt: stocuri achiziționate pentru utilizare proprie (materii prime, materiale, obiecte de inventar, etc.) și care, ulterior, și-au schimbat destinația și se oferă spre vânzare terților; stocurile provenite din producție proprie, care se vând prin magazine proprii (semifabricate, produse finite, etc.).

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, creează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială.

În ceea ce privește, circulația mărfurilor, trebuie menționat faptul că de la producător până la consumatorul final, acestea parcurg, de regulă, două stadii, și anume:

circulația cu ridicata ("en-gros") a mărfurilor – care constă în achiziționarea de mărfuri în cantități mari de la producători sau de la alți furnizori în scopul revânzării acestora către alte entități economice, îndeosebi celor specializate în comerțul cu amănuntul;

circulația cu amănuntul ("en-detail") a mărfurilor – care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali, precum și unor entități economice pentru consumul propriu;

Ieșirile din gestiune se înregistrează tot la preț de vânzare cu ridicată, calculând adaosul comercial aferent, la sfârșitul lunii, cu ajutorul coeficientului de repartizare K. K este un raport între adaosul comercial și valoarea stocului de mărfuri, arătând care este ponderea adaosului comercial la valoarea mărfurilor la preț cu ridicata.

El se aplică asupra veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor și rezultă adaosul comercial aferent mărfii vândute (indică ce procent din venitul obținut reprezintă adaos comercial pentru depozitul respectiv).

K =

Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute = K * RC 707

Unitățile comerciale "en-gros" sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație a marfurilor, efectuând operațiuni de cumparare a bunurilor de consum, în cantități mari și foarte mari, de la producatorii si furnizorii interni si externi, precum si de vanzare a lor în loturi mari către alti agenți economici, de regulă cu profil comercial"en-detail", inclusiv de alimentație publică. Vânzările se pot efectua și către alte Unități patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial "en-gros".

Unitățile comerciale cu profil "en-detail" realizează această formă de circulație a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unitățile "en-gros", dar și de la producătorii și furnizorii interni, loturi mici sau relativ mici, precum și vânzarea lor către populație, inclusiv prin unități de alimentație publică. Mărfurile se vând în starea în care au fost cumparate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unități operative special amenajate (restaurante, bufete etc.).

Pot exista și unități comerciale mixte, care efectuează atât operații de comerț "en-gros" cât și operații de comerț "en-detail".

Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate atât cumpărarea, cât și revânzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit.

În categoria mărfurilor se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost achiziționate, cât și produsele finite transferate de unitățile producătoare în magazinele proprii de prezentare și desfacere.

Se includ și acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor etc., devenite disponibile în cadrul patrimoniului unității economice și care se trec la mărfuri și se vând cumpărătorilor cu scopul de a realiza profit .

Inventarul permanent al stocurilor de mărfuri presupune aplicarea unor costuri/prețuri specifice stadiului, din cadrul circulației mărfurilor, în care acestea se găsesc:

Costuri de achiziție, specifice comerțului "en-gros" sau cu ridicata, unde contabilitatea analitică a mărfurilor se ține pe sortimente de mărfuri, folosind de regulă metodă cantitativ-valorică.

prețuri (de vânzare) cu amănuntul (inclusiv TVA), practicate în comerțul "en-detail" sau cu amănuntul, unde contabilitatea analitică a mărfurilor se ține pe magazine, și în cadrul lor, pe gestiuni, folosind de regulă, metoda global-valorică. Această metodă presupune ținerea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. " Această metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar managerii unităților economice nu dispun ținerea unor evidente cantitativ-valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni."

Costul de achiziție este recomandat în cazul unităților care comercializează un numar relativ redus de sortimente de mărfuri cu o frecvență redusă a intrărilor și ieșirilor si iesirilor, dar în cantități mari.

Costul de achiziție = prețul din factura furnizorului la care se adaugă eventualele cheltuieli de transport – amortizarea

Caracteristica de bază a acestei metode constă în evaluarea mărfurilor și a operațiilor de intrări și ieșiri la prețul efectiv de aprovizionare, care în condițiile actuale este instabil, fapt ce creează anumite dificultăți în legatură cu evaluarea ieșirilor din gestiune.

În situația utilizării costului de achiziție ca preț de înregistrare este permisă crearea în cadrul contului 371 „Marfuri” a două conturi analitice, unul pentru prețul de facturare sau de cumpărare și celălalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare și alte consumuri similare, ambele cu funcția contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară proporțională cu mărfurile vândute, pe bază de coeficient mediu. Pentru operațiile de ieșire din patrimoniu, în funcție de specificul și interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O).

Costul sau prețul standard poate fi folosit în special în activitatea de producție și ia în considerare un nivel normal al consumurilor de materiale și manoperă.

De asemenea ține cont de gradul de eficiență și de utilizare a capacităților de producție. El este un preț/cost prestabilit care presupune evaluarea și înregistrarea stocurilor în prețuri/costuri fixe, stabilite anterior pe bază prețurilor/costurilor medii ale stocurilor din perioadă precedentă. El devine valoare de înregistrare și presupune evidențierea distinctă (în conturi separate) a diferențelor de preț față de costul efectiv de achiziție sau producție. În cazul utilizării costului standard se impune actualizarea periodică acestuia în funcție de condițiile economice.

Diferențele de preț pot fi favorabile, când costul standard este mai mare decât costul efectiv și se înscriu în roșu să nefavorabile, când costul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru. Aceste diferențe de preț sunt incluse în costuri pe măsură utilizării stocurilor sau odată cu vânzarea lor.

Pentru înregistrarea diferențelor în plus sau în minus între acest preț și costul efectiv de achiziție se utilizează contul 378 „Diferente de preț la mărfuri".

Pentru formarea prețului de vânzare cu amănuntul se adaugă la costul de achiziție, adaosul comercial și TVA neexigibilă (reflectă TVA aferentă stocurilor de mărfuri existente în unitățile operative "en-detail").

Adaosul comercial sau marja comerciantului este suma care trebuie să asigure acoperirea cheltuielilor de circulație ale comerciantului și obținerea unui profit.

Prețul cu amănuntul sau cel de vânzare "en-gros" se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, "en-detail", "en-gros" sau mixt.

De altfel, acest preț se justifica în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, precum și în situația organizării evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui și în cazul evidenței cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.

Prețul cu amănuntul sau de vânzare "en-gros" se stabilește de către agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă atunci când situația de pe piață se schimbă este normal să se majoreze sau să se diminueze adaosul comercial și prețul de vânzare.

Majorarea sau reducerea prețului cu amănuntul sau a celui de vânzare până la nivelul costului de achiziție respectă regulile și principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitarea unor riscuri.

În legătură cu prețul de vânzare cu amănuntul se impune stabilirea ca în cazul agenților economici neplătitori de TVA el conține, pe lângă elementele cunoscute, și TVA facturată de furnizori și reprezintă atât prețul de vânzare către populație, cât și prețul de evidența sau de înregistrare în contul de mărfuri.

Totodată, se reține că pentru mărfurile lent și greu vandabile la care se impune practicarea unor prețuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achiziție este necesară respectarea art. 19, lit.c din Regulamentul contabil, în sensul că la sfârșitul exercițiului, cu prilejul inventarierii anuale, se pot constitui provizioane pentru depreciere.

La rândul sau, prețul cu amănuntul total sau de vânzare către populație, inclusiv TVA, se calculează prin adăugarea la prețul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA.

Acest preț reprezintă prețul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agenții economici care adopta această variantă de evaluare. Prețul cu amănuntul sau de vânzare către populație, exclusiv TVA, se determină prin adăugarea la prețul de cumpărare(facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.

Mărfurile intră în gestiune prin cumpărare de la furnizor, donații sau plusuri de inventar, și ies din gestiune prin vânzare, lipsuri la inventar, donații aferente. Se înregistrează prin contul 371 ,, Mărfuri” active, iar în funcție de modalitatea de evaluare avem și contul 378"Diferențe de preț la mărfuri"-pasiv și contul 4428 "TVA neexigibilă" -bifuncțional (P).

Contabilitatea sintetică a stocurilor

Din punct de vedere practic pentru a conduce si pentru a organiza contabilitatea sintetică a stocurilor, o enitate poate opta pentru una din următoarele metode:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent;

1.2.1 Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent este o metodă de contabilizare a stocurilor care constă în folosirea conturilor de stocuri ( materii prime, materiale consumabile, produse, mărfuri).

Atunci când inventarul se realizează permanent, fiecare intrare și ieșire de stocuri înregistrează valori in conturile de stocuri specifice.

Această înregistrare se face la nivelul contului sintetic, cantitațile evaluându-se la costul de achiziție, costul de producție sau la o alta valoare de înregistrare.

Astfel, contabilitatea sintetică va reflecta:

stocul inițial, de la inceputul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor;

intrările în cursul lunii se vor înregistra în debitul conturilor corespunzătoare pe baza documentelor de intrare a stocurilor;

se va stabili si stocul scriptic al bunurilor în baza elementelor menționate mai sus;

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor;

folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor, dacă este cazul;

utilizarea unei contabilitați a stocurilor folosind una din metodele descrise mai sus;

Metoda inventarului permanent presupune un volum mare de muncă, care asigură o cunoaștere mai precisă a mărimii stocurilor și un control mai bun al integritații stocurilor. Utilizarea acestei metode permite cunoașterea în permanență a cantităților si valorilor existente in stoc.

În cazul în care contabilitatea sintetică a stocurilor este organizată și condusă potrivit inventarului permanent, entitatea trebuie sa își organizeze și o contabilitate analitică a stocurilor.

Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează folosind una din următoarele metode:

cantitativ-valorică;

operativ-contabilă;

global-valorică;

Metoda cantitativ-valorică

Se ține o evidență cantitativă la locurile de depozitare cu ajutorul fișei de magazie, iar la contabilitate se ține o evidență cantitativ-valorică cu ajutorul fișei de cont analitic pentru valori materiale.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt urmatoarele: operarea cantitativă a stocurilor în fișele de magazie, întocmirea documentului borderou de predare a documentelor, înregistrarea documentelor în fisele de cont analitic pentru valori materiale, verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic, verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitic cu situația din fișele de cont sintetic cu ajutorul balanțelor de verificare analitice.

Metoda operativ-contabilă

Se bazează pe eliminarea fișelor de conturi analitice pentru valori materiale din contabilitate și pe înlocuirea lor cu fișe centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt urmatoarele:evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul fișei de magazie, întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fișelor de magazie și a documentelor de intrare-ieșire în contabilitate, întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul lunii in care se trec: cantitațile de stocuril preluate din din fișele de magazie, prețurile unitare si totalul valorilor determinate; întocmirea fișei centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Metoda global-valorică

Presupune ținerea evidenței valorice atat la nivelul gestiunii cât și în contabilitate. Documentele care se întocmesc sunt raportul de gestiune și fișele de cont pentru operațiuni diverse. Această metodă se utilizează mai ales în cazul unităților de desfacere cu amănuntul.

Această metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar managerii unităților economice nu dispun ținerea unei evidențe cantitativ-valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni.

La nivelul locurilor de depozitare se întocmește raportul de gestiune, care se completează valoric pe baza documentelor de intrare-ieșire a mărfurilor și respectiv pe baza documentelor de depunere a numerarului rezultat din vânzări în casieria unității.

În contabilitatea financiară, contabilitatea se ține cu ajutorul fișei de cont pentru operațiuni diverse.

Controlul concordanței înregistrărilor efectuate la gestiuni și în contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele doua evidențe.

1.2.2 Metoda inventarului intermitent

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. Această metodă poate fi utilizată de entitațile mici și mijlocii și care se caracterizează prin faptul că în contabilitatea sintetică nu se urmăresc stocurile intrate și ieșite în cursul perioadei de gestiune.

Conturile de stocuri se utilizează numai la sfârșitul perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, dupa ce in prealabil aceleași conturi de stocuri au fost diminuate (creditate) cu stocurile intrate. Intrările de stocuri nu afectează conturile de stocuri ci direct conturile de cheltuilei și venituri. Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afară față de cele provenite din producție proprie.

Ieșirile de stocuri de determină astfel:

Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stoc final

Concepția de bază a inventarului intermitent constă în aceea că bunurile materiale nu sunt aprovizionate în scopul stocării ci al consumului, astfel încât în momentul aprovizionării, bunurile nu se înregistrează în conturile de stocuri ci direct în conturile de cheltuieli.

Entitățile mici și mijlocii care folosesc inventarul intermitent nu organizează contabilitatea analitică a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent nu permite un control precis al gestionării stocurilor și al asigurării integrității lor însă reduce volumul de muncă pe parcusul perioadei.

1.3. Particularitățile contabilității stocurilor în regim de consignație

Comerțul de consignație este o formă a comerțului cu amănuntul care asigură desfășurarea de stocuri aparținând unor persoane fizice sau juridice. Stocurile pot avea sau nu un anumit grad de uzură. Evaluarea stocurilor se face la preț de evaluare și preț de vânzare.

Prețul de evaluare este stabilit de prețuitori în cadrul birourilor de primire prin negociere. Nivelul prețului este corelat cu cel al mărfurilor similare de pe piață și influențat de uzura mărfii.

Prețul de evaluare este prețul plătit depunatorilor și poate fi redus cu reținerile datorate păstrării mărfurilor peste termenul normal stabilit sau cu reduceri acceptate de depunator în cazul nevânzării acestora.

Prețul de vânzare (Pv) = Preț de evaluare + Comision consignație + TVA

Baza de impozitare se determină diferit pentru bunurile de la agentul economic și de la persoanele fizice astfel:

pentru bunurile primite în consignație de la agenți economici plătitori de TVA, baza impozabila este formată din valoarea mărfii deponentului plus comisionul unității de consignație.

pentru bunurile primite de la persoanele fizice sau juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de TVA, bază impozabila este comisionul aplicat drept consignație.

În cazul în care unitatea primește mărfuri în consignație acestea vor fi înregistrate într-un cont extrabilanțier 8033”Valori materiale primite în păstrare sau custodie”. Înregistrarea lor ca mărfuri se va face numai după vânzare concomitent făcându-se și destocarea lor.

1.4. Importul și exportul stocurilor- Particularitați

Importul stocurilor este o componentă a comerțului exterior care cuprinde operații de achiziție a bunurilor din afara țării pentru consumul productiv sau pentru comercializare.

Firma de comerț încheie contracte de cumpărare externe cu parteneri străini prin care precizează prețul extern, condiția de livrare, modalitatea de plată, etc. cât și contracte sau comenzi cu clienți interni fie unități producătoare, fie comercianți.

Prețul stocurilor importate se formează pe baza elementelor de cheltuieli ale importatorului astfel:

Preț de import = Preț extern la cursul zilei + Costul transportului la Extern + Cheltuieli vamale

Preț de vânzare al importatorului = Preț de import + Marja importului (Ac)

Cheltuieli vamale reprezintă taxa vamală conform Legislație Direcției Generale a vămilor și este fixată în cote procentule pe grupe de mărfuri. Comisionul vamal (0.5%) se aplică la valoarea externă a mărfurilor ca o cotă unică pentru vămuirea mărfurilor.

Accizele sunt mărfuri supuse accizelor prin legislație și se aplică cote procentuale (valoarea externă + taxa vamală + comisionul vamal).

Exportul stocurilor este componenta comerțului extern prin care bunurile produse sau supuse pe lucrări într-o țară sunt vândute în alte țări.

În derularea operațiunii de export intern mai mulți participanți alături de producător (exportator) și de cumpărător (importator) care intermediază tranzacția. Exportul efectuat direct de producător fără intermediari pe fluxul tranzacției presupune existența unui contract de vânzare – cumparare extern încheiat între exportator și importator.

1.5. Contabilitatea vânzării stocurilor în rate

Vânzarea stocurilor pe bază de contract cu plate în rate poate fi considerată ca o categorie specifică de comerț cu amănuntul care, sub aspect contabil prezintă anumite particularități comparativ cu celelalte vânzări de stocuri.

Particularitatea referitoare la venituri constă în aceea că valoarea ratelor prevăzute în contract se înregistrează la venituri impozabile la termenele când este prevăzută încasarea sau altfel spus la data exigibilității lor.

La rândul lor, cheltuielile aferente ratelor prezintă particularitatea că sunt deductibile fiscal la termenele stabilite prin contract, proporțional cu valoarea fiecărei rate față de valoarea totală a mărfurilor vândute.

În funcție de aceste particularități este necesar să se utilizeze următoarele conturi specifice: 472 "Venituri înregistrate în avans", 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" și 4428 "TVA neexigibilă".

Contul 472 "Venituri înregistrate în avans" este de pasiv și reflectă în credit valoarea ratelor și a dobânzii datorate de cumpărător, prin debitul contului 411 "Clienți".

În debit oglindește ratele și dobânda devenite scadente (exigibile), prin creditul conturilor 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" și respectiv 766 "Venituri din dobânzi", indiferent că au fost încasate sau termenul de decontare a fost depășit. Acest cont poate prezenta sold creditor atunci când există rate și dobândă neexigibile, cu termene de decontare în perioadele următoare de gestiune .

Contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" este de activ și oglindește valoarea ratelor la costul efectiv de achiziție, prin corespondența cu creditul contului 371 "Mărfuri". Se creditează cu prilejul încasării ratelor sau la scadență acestora, prin debitul contului 607 "Cheltuieli privind mărfurile". Soldul poate fi debitor și corespunde costului de achiziție efectiv aferent ratelor neexigibile.

Contul 4428 "TVA neexigibila" este bifuncțional și înregistrează în credit TVA aferent ratelor, prin debitul contului 411 "Clienți". În debit reflectă TVA aferentă ratelor devenite scadente, prin creditul contului 4427 "TVA colectată". Are sold creditor ce corespunde TVA aferentă ratelor neexigibile.

1.6. Contabilitatea achizițiilor de stocuri cu reduceri comerciale și financiare

Reducerile primite în cazul cumpărărilor de stocuri pot avea caracter comercial șicaracter financiar.

Reducerile comerciale îmbracă forma de rabaturi, remize și risturne.

Rabaturile se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra prețului de vânzare.

Remizele se acordă asupra prețului pentru vânzări superioare volumului convenit sau poziția de transport preferențială a cumpărătorului.

Risturnele sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Din punct de vedere metodologic, reducerile se determină în cascadă.

Reducerile comerciale se contabilizează numai în cazul când se acordă după întocmirea facturii de aprovizionare, fiind înscrise în facturi distincte de reduceri. Pe baza acestor facturi se debitează contul 401 “Furnizori” și se creditează contul de stocuri.

Pentru a simplifica operațiile de înregistrare a reducerilor comerciale există și opinia folosirii contului 658 “Alte cheltuieli din exploatare” în locul contului de stocuri. Este o soluție discutabilă în condițiile în care prin contabilitatea financiară se realizează atât structura financiară cât și cea gestionară. Se pierde în plan valoric controlul gestionar asupra stocurilor. De asemenea, utilizarea contului 658 “Alte cheltuieli de exploatare”elimină reducerile comerciale primite din sfera cheltuielilor cu materiile prime, materialele și mărfurile, plasându-le în afara relațiilor de calcul a valorii adăugate.

În cazul folosirii metodei inventarului intermitent, reducerile comerciale primite ar trebui să se înregistreze în debitul conturilor de cheltuieli în funcție de natura lor.

Totuși, normalizatorii contabili din România recomandă soluția utilizării contului 658 “Alte cheltuieli de exploatare”.

Capitolul II

CARACTERIZAREA SOCIETĂȚII S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

2.1. Înființare, denumire , capital.

În anul 2006, Loedige Industries și-a extins competența în domeniul tehnologiei mecanice prin deschiderea unei noi unități de producție în România, în Brașov. Loedige Machine S.R.L este membră a grupului Loedige Industries.

Actul constitutiv al societatii Loedige Machine SRL cuprinde urmatoarele elemente principale:

a) Forma juridică a societății: societate pe acțiuni;

b) Denumirea societății: Loedige Machine S.R.L;

c) Sediul social: Parcul Industrial Prejmer, Str. Bruxelles nr. 53-55, Prejmer, Județul Brașov,România.

Începând cu anul 2011, Loedige Machine S.R.L se va concentra asupra fabricării și comercializării propriilor produse:

lift standard pentru mărfuri;

lift standard pentru autovehicule;

lift standard simplificat pentru mărfuri;

elevatoare industriale tip foarfecă;

elevatoare tip foarfecă pentru autovehicule (platformă pentru autovehicule);

echipamente de încărcare cu compartiment.

Loedige Machine are un numar de peste 60 de angajati, cu o cifră de afaceri începând de la 2 la 5 milioane Euro și cu un capital social de 1,500,000.00 RON.

2.2. Domeniul de activitate

Compania și-a început activitatea prin producerea de piese de mici dimensiuni pentru echipamente de încărcare, industriale și de ridicare, evoluând treptat către mașini complet echipate: paleți auxiliari, platforme rulante; stații de lucru pentru ridicare, platforme rectangulare, transportoare cu lanț, elevatoare tip foarfecă.

Toate aceste produse includ instalarea completă a echipamentului electric. Pe parcursul ultimilor ani, Loedige Machine S.R.L România a finalizat mai multe proiecte majore precum: BMW Germania (echipament transportor), noul aeroport internațional din Doha, Qatar (echipament pentru încărcare), noul aeroport internațional Cathay Pacific – Hong Kong, China (echipament pentru încărcare) și extinderea a două aeroporturi ale armatei SUA. Pentru a respecta standardele de calitate a producției, Lödige Machine S.R.L este supusă anual unui audit. Loedige Machine S.R.L este certificată de TUV NORD conform DIN EN ISO 9001-2008 și deține aparate de sudură conforme cu DIN EN 18800.

2.3. Structura organizatorică

Prin structura organizatorică a întrepinderii Loedige Machine S.R.L, se înțelege modul de organizare a elementelor componente (mijloace materiale, personal, circuite informaționale), felul în care acestea sunt corelate și interacționează reciproc.

Principalele elemente ale unei structuri, sunt de natură economică, ceea ce corespunde uneori folosirii eficiente ale personalului, de natura dinamică, în care sens trebuie să permita o rapidă si fidelă circulație a informațiilor de la conducere spre executanți și invers și de natura umană, care urmăresc să creeze satisfacție morală și materială a personalului.

Modul de organizare a structurii organizatorice are o mare influență asupra desfășurării activității în unitate, asupra eficienței obținute.

Societatea Loedige Machine S.R.L este organizată pe compartimente, birouri, depozit de marfă și hală de producție.

Coordonarea activității acestora se realizează de Comitetul Director, care are in subordine două direcții: Direcția comercială și Direcția financiară. Direcțiile sunt compartimente alcătuite în cadrul cărora, persoanele sunt stricte și bine definite. Depozitul de mărfuri și hala de producție este condusă de către un șef. Direcția financiară este formată din doua compartimente și anume: Compartimentul Financiar și Compartimentul Contabilitate. Compartimentul financiar este condus de un director economic, care are calitate de expert contabil.

Organizarea și funcționarea întreprinderii este orientată spre realizarea obiectivelor sale în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acțiune trebuie să corespundă unor cerinte clar definite reieșite din obiectivele acesteia.

Sistemele de conducere ale întreprinderii, Loedige Machine S.R.L, reprezintă totalitatea elementelor componente și a relațiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfașoară procesele de conducere ale activității în ansamblul său.

Procesul de conducere este structurat în 4 componente și anume: 

structura informală;

metodele si tehnicile de conducere utilizate;

stilurile de conducere;

metodele de fundamentare și transmitere a deciziilor. 

Se mai poate spune că sistemul de conducere al întreprinderii este definit de urmatoarele componente și anume:

subsistemul decizional sau conducător;

subsistemul operațional sau condus;

subsistemul informațional sau de legătură.

Elementele care formează cadrul organizațional sunt decisive pentru existența, funcționarea și dezvoltarea întreprinderii.

Figura 2.1. Organigrama S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

2.4. Modul de organizare și conducere a contabilității. Circuitul documentelor

În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, societatea Loedige Machine S.R.L are un compartiment distinct de contabilitate, cu personal angajat cu pregătiredespecialitate Organizarea, coordonarea și ținerea contabilității revine contabilului șef, iar coordonarea activității în cadrul societății este asigurată de către administrator în strânsă colaborare cu directorul executiv.

Contabilitatea societății este organizată în circuit dublu :

contabilitatea financiară, generală, care are ca obiect înregistrarea tuturor operațiilor care afectează patrimonial societății în scopul determinării rezultatului financiar, a obligațiilor fiscale și prezentarea stării patrimoniului economic la un moment dat pe elementele sale componente;

contabilitatea de gestiune,internă, care are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului,determinarea costurilor și a rentabilității pe produse și sectoare de activitate precum și a altor indicatori de gestiune necesari managementului firmei.

Activitatea contabilă este coordonată de către contabilul șef, la fiecare punct de lucru existând câte o persoana calificată ca și contabil pentru ținerea evidenței contabile a punctului de lucru. Astfel, la fiecare sediu se ține evidența următoarelor documente: documente de intrare – ieșire (facturi de la furnizor, recepții, avize, facturi emise); a registrelor de casă; a jurnalelor punctelor de lucru de vânzare și de cumparare; a deconturilor aferente punctelor de lucru; a declarațiilor, impozitelor și taxelor locale precum și evidența materialelor și a mijloacelor fixe.

La incheierea lunii, până în data de 5 a lunii următoare, contabilii punctelor de lucru vor înregistra în programul contabil toate documentele lunii, și le vor trimite la sediul central pentru verificare și arhivare.

Astfel se vor trimite către sediul central urmatoarele: registrele de casă, facturi furnizori însoțite unde este cazul de NIR, facturi clienți, declarațiile privind impozitul pe salarii si cele privind asigurările sociale de sănă tate, procese verbale de compensare.

La sediul central, pe langă evidența registrului de casă și a jurnalelor de bancă, se înregistrează toate cheltuielile generale ale societății, a salariilor, a mijloacelor fixe, a declarațiilor la bugetul statului, se ține evidența imprimatelor cu regim special, se elaborează pe baza tuturor înregistrărilor punctelor de lucru și a celor cu caracter general și dupa o atentă verificare, decontul de T.V.A, se întocmește balanța de verificare lunară, se calculează impozitul pe profit și se elaborează situațiile financiare anuale.

Toate actele care sunt cuprinse in registrele de casă vor avea semnătura compartimentului financiar contabil și semnătura de aprobare a administratorului, iar cele de la punctele de lucru vor avea ca document justificativ atașat un referat de necesitate.
Toate punctele de lucru au obligația ca la sfarșitul unei zile sau a unei saptamani să depună la bancă sumele încasate într-un cont colector, sume care vor fi transferate in contul curent al societății, pentru această modalitate de lucru aplicându-se o anume metodă contabilă de înregistrare. Aceeasi metodă de înregistrare în contabilitate se va aplica și pentru încasarea clienților punctelor de lucru care se încasează de obicei in contul curent al societății.

Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate în ordine cronologică și grupate în registrele contabile. Acestea se prezintă sub forma unor registre legale, fișe și situatii ale căror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin.

Principalele registre ce se folosesc, obligatoriu, in contabilitate sunt: Registrul-jurnal, Registrul Cartea-mare și Registrul-inventar.

1. Registrul-Jurnal este documentul contabil obligatoriu în care se inregistrează, prin articole contabile, în mod cronologic, operațiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor, dupa data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. În cadrul firmei Loedige Machine S.R.L acest jurnal este emis de programul de contabilitate, pe baza înregistrărilor efectuate zilnic. Se listează la sfârșitul lunii, iar totalurile (rulajul) se înscriu manual în registrul jurnal (formularul tipizat), șnuruit și înregistrat la Administrația finanțelor publice Brașov la data înființării firmei.

2. Registrul Cartea-Mare este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile finale. Forma folosită drept registru << Cartea-mare>>  de firma, Lödige Machine S.R.L este cea de fișe de cont pentru operațiuni diverse. Această fișă (cartea mare) este emisă din programul de contabilitate «SYSTEM VISCONTY» si se listează și arhiveză o dată pe an, la sfârșitul anului.

3. Registrul Inventar: este documentul contabil în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale.

Acest registru in cadrul firmei Loedige Machine S.R.L se completează o dată pe an având la bază inventarele întocmite în fiecare gestiune și departament.

2.5. Diagnosticul activității S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

2.5.1 Necesitatea și rolul diagnosticului

În sens general, conceptul de diagnostic, la nivelul unei firme, presupune repararea disfuncționalităților activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la îmbunătățirea situației economico-financiare.

În mod particular, prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluării, se urmărește cunoașterea tuturor laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, comercială, economico-financiară etc., precum și a punctelor forte și punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia.

Aceasta are ca scop exclusiv evidențierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performanțelor și riscurilor activității viitoare, orice informații care pot orienta judecata evaluatorului în fiecare dintre cele trei abordări prezentate.

În cadrul diagnosticului trebuie să-și găsească răspuns probleme cum sunt:

Piața pe care operează firma și poziția trecută și probabilă pe această piață;

Situația juridică a firmei și a proprietății evaluate;

Potențialul uman și de management al firmei;

Infrastructura tehnică pentru susținerea activității de producție sau servicii;

Rezultatele obținute si probabile ale întreprinderii;

În cadrul activității practice de evaluare a unei firme diagnosticul trebuie să furnizeze informațiile necesare aprecierii situației trecute și prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor ”cheie” ce trebuie avute în vedere în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare.

Diagnosticul unei întreprinderi se impune a se efectua nu numai în cazul în care aceasta se află în dificultate, ci și atunci când activitatea se desfașoară normal, dar se urmărește îmbunătățirea performanțelor.

Diagnosticul constituie un mijloc de informare și permite identificarea diferitelor variabile și alternative.

Variabile externe – ce privesc evoluția pieței, volumul cererii, gusturile și preferințele consumatorilor, evoluția tehnologiei, a piețelor de materie primă, a capitalurilor, evoluția politicilor economice si financiare, evoluția sistemelor socio-culturale;

Variabile interne – cum sunt mijloacele materiale, calificarea personalului, comportamentul personalului, resursele umane;

Importanța diagnosticului în cadrul activității de evaluare constă în faptul că acesta trebuie să furnizeze toate informațiile necesare aprecierii situației trecute și prezente. Aceste informații constituie drept o bază pentru a estima elementele și variabilele și diferite modalități de evaluare.

Realizarea diagnosticului firmei în vederea evaluării ei presupune parcurgerea mai multor etape:

delimitarea problemei supuse analizei;

asigurarea informațiilor și analiza documentelor ce stau la baza lor;

prezentarea într-un raport, a rezultatelor;

A efectua un diagnostic al întreprinderii presupune mai întai existența documentelor care să reflecte: rezultatele, date privind politicile aplicate, metode de gestiune folosite, mijloace de organizare, acestea sunt date interne. Normal că acestea trebuie completate și cu date externe cum ar fi: tendința piețelor, comportamentul clienților, evoluția prețurilor, evoluția inflației. Pentru a dispune de aceste date, ele trebuiesc extrase din documentele existente.

Drept surse de informare se pot folosi: documentele contabile și financiare;raportul de audit, procesele verbale ale Consiliului de Administrație, datele statisticilor comerciale, tehnice, sociale, planurile de dezvoltare, bugetele, studii previzionale comerciale si tehnice, dări de seamă ale Adunărilor Generale, etc.

Pe baza diagnosticului întreprinderii se pot realiza și teste de legătură între componente ale diagnosticului, cât și între evaluarea ca atare și analiza diagnosticului.

Deși diagnosticul unei firme trebuie să aibă la bază reguli și principii general valabile, el nu poate fi încadrat în forme fixe ci trebuie să fie adaptabil scopului urmărit.

Domeniile diagnosticului

Pentru evaluarea întreprinderii S.C. Loedige Machine S.R.L, diagnosticul acesteia se structurează pe mai multe direcții, precum:

Diagnosticul tehnic – presupune o cercetare amănunțită a factorilor tehnici de producție, a tehnologiilor de fabricație, a produselor, a organizării producției și muncii.

Diagnosticul juridic – are drept scop analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate.

Diagnosticul managementului si resurselor umane – acesta are în vedere cunoașterea de către evaluator a resurselor umane din punct de vedere al evolutiei, structurii, comportamentului și eficienței utilizării lor, precum și prezentarea și analiza echipei de conducere a întreprinderii.

Diagnosticul comercial – acesta vizează analiza pieței pe care operează întreprinderea. Obiectivul urmărit este estimarea pieței actuale și potențiale a întreprinderii și a poziției sale pe piață.

Diagnosticul economico-financiar – are ca obiect stabilirea capacității de profit a întreprinderii, starea echilibrului financiar, analiza structurii și valorii patrimoniale a întreprinderii, analiza rentabilității și riscurilor aferente.

Diagnosticul economico-financiar și diagnosticul comercial pentru S.C. Loedige Machine S.R.L au cel mai imporrtant rol, dar și celelalte forme au rolul lor în a evidenția aspecte specifiece ce nu pot omise în realizarea unui diagnostic complet și implicit a unei evaluări cât mai reale.

2.5.3.Diagnosticul comercial

O întreprindere nu poate să supraviețuiască și să se dezvolte într-o economie liberală și concurențială decât dacă este capabilă să răspundă continuu nevoilor pieței.

A răspunde nevoilor pieței înseamnă că agentul economic a identificat bine necesitățile și dorințele diferiților consumatori și utilizatori și oferă acestora produse și servicii corespunzătoare.

Această analiză reprezintă un aspect major în estimarea valorii firmei S.C. Loedige Machine S.R.L, din această perspectivă se analizează următoarele aspecte: analiza evoluției vânzărilor, studierea concurenței, analiza clienților întreprinderii, analiza furnizorilor întreprinderii ( piața de aprovizionare).

Sintetic obiectivul diagnosticului comercial este măsurarea performanței comerciale. Schematic, desfășurarea acestora se prezintă în figura 2.1.

S.C. Loedige Machine S.R.L își desfășoară activitatea în sfera comerțului și în domeniul tehnologiei mecanice și se concentrează asupra fabricării și comercializării propriilor produse. Societatea activează în acest domeniu de 8 ani, din anul 2006, dobândind experiență atât pe piața locala cât și pe piața internațională.

În strategia de dezvoltare a S.C. Loedige Machine S.R.L sunt prevăzute  extinderea geografică prin deschiderea a noi puncte de lucru în România și nu numai, în vederea creșterii cifrei de afaceri, a profitului și creării unei imagini favorabile a societății.

În ceea ce privește concurența este urmarită și activitatea celorlalte societăți ce activează în domeniu, atât prețurile practicate cât și locațiile acestora.

Sursa A. Ișfănescu, V.Robu, I.Anghel, A.Tuțu, Evaluarea întreprinderii, Ed.Tribuna Economică, 2001

Figura 2.1. Obiectivele diagnosticului comercial

Studiul evoluției vânzărilor

Evoluția vânzărilor se poate caracteriza cu mărimea cifrei de afaceri, întrucât ea cuprinde vânzările de bunuri, lucrări și servicii. Mărimea cifrei de afaceri este raportată în contul de "Profit și pierdere" și este exprimată în prețuri curente.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

Figura 2.3. Evoluția cifrei de afaceri la S.C. Loedige Machine S.R.L

Profitul net (pierderea netă) reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după impozitare. Întreprinderea obține profit net atunci când veniturile întreprinderii depășesc cheltuielile, în caz contrar întreprinderea obține pierdere netă.

Figura 2.4. Evoluția profitului net la S.C. Loedige Machine S.R.L

Cifra de afaceri, pe care o regăsim în "Contul de profit si pierdere", este evaluată în unități monetare curente.

Pentru o corectă apreciere a performanței comerciale a firmei S.C. Loedige Machine S.R.L, în timp se impune corectarea cifrei de afaceri cu indicele prețurilor domeniului de activitate sau în lipsa acestuia cu indicele general al prețurilor (rata inflației), pentru a se obține cifra de afaceri în prețuri comparabile.

Cifra de afaceri în prețuri comparabile (CAp) se calculează cu relația:

CAp = , unde:

CA – cifra de afaceri în prețuri curente

ip – indicele prețurilor

Tabel 2.1. Evoluția cifrei de afaceri în prețuri comparabile

Cifra de afaceri exprimată în preturi curente  a evoluat în sensul creșterii de la un  an la altul, însa, în realitate, datorita evolutiei preturilor, cifra de afaceri în prețuri comparabile a scăzut în perioada analizată.

Evoluția în timp a vânzărilor din firmă este analizată comparativ cu dinamica vânzărilor pe piața sectorului de activitate al acesteia pentru a evidenția întărirea sau diminuarea poziției concurențiale pe piață.

Evaluatorul pentru a stabili concluzii posibile operează cu date care expimă evoluția reală a cifrei de afaceri și ia în considerare și evoluția sectorului de activitate pentru a face aprecieri asupra poziției întrprinderii pe piață.

Creșterea sau scăderea ponderii vânzării unei întreprinderi în totalul vânzărilor pe piață se face cu relatia:

( iCAi/ iCAt – 1) * If0 , unde:

iCAi – indicele cifrei de afaceri a întreprinderii;

iCAt – indicele cifrei de afaceri a sectorului;

If0 – ponderea mărfurilor firmei în vânzările totale ale sectorului, din perioada de referință;

Tabel 2.2. Ponderea vânzărilor întreprinderii în totalul vânzărilor pe piață

Dacă se cercetează evoluția cifrei de afaceri în prețuri curente constatăm o scădere a acesteia în anul 2012 față de 2011 cu 90,4%, iar în anul 2013 constatăm o creștere de 125% față de anul 2012.

Exprimată în prețuri comparabile, dinamica este diferită în anul 2012 vânzările au scăzut față de anul de referință cu 9,89%, iar dinamica din 2013 a suferit o scădere a vânzărilor de 10,61%. Dacă în anul 2011, ponderea vânzărilor firmei se situa la 15%, în vânzările sectorului, în anul 2012 are loc o diminuare de 1,8%, ponderea fiind de 13,3%.

În anul 2013 se înregistrează o schimbare.

Ponderea vânzărilor a crescut cu 0,30%

Studierea concurenței

Piața de desfacere a firmei, respectiv spațiul în care oferta specifică a societății se întâlnește cu cererea, reprezintă un segment esențial al diagnosticului comercial, care nu poate fi complet dacă nu se analizează și competiția, ca element fundamental al pieței.

Analiza concurenței trebuie să aibă in vedere următoarele aspecte :

nominalizarea principalilor concurenți;

stabilirea cotei de piață ( cpi ) deținută de întreprinderea evaluată, precum și cea a principalilor competitori de pe piață , pe baza relației :

cpi = , unde:

CAi = cifra de afaceri a firmei „Loedige Machine S.R.L”;

CAt = cifra de afaceri totală a sectorului de activitate al firmei ;

determinarea cotei de piață relative ( cpr) care reprezintă „o expresie a raportului direct deforțe dintre firme”, utilizând raportul:

cpr = , unde:

CA = cifra de afaceri a firmei analizate;

CAm = cifra de afaceri a concurentului cel mai important;

Tabel 2.3. Analiza concurenței pe piața economică

Pe baza acestor date am calculat cota de piață și cota relativă de piață a primilor 5 producatori de lifturi și ascensoare în anul 2013, cunoscand cifra de afaceri estimată la 750 de milioane de lei.

CpLM

CpLE

CpKA

CpKL

CpOL

Cu ajutorul acestei mărimi, poziția concurențială a firmei se apreciază astfel: dacă este egală cu 100%, firma deține poziția de lider, dacă se îndepărtează de nivelul de 100%, firma deține o poziție nesemnificativă pe piață.

Organizarea distribuției produselor constituie un alt element al diagnosticului comercial, care se referă în principal la :

forma juridică a distribuitorului;

existența unei rețele proprii de distribuție (număr de centre de desfacere, magazine, amplasarea în teritoriu, personal calificat etc. );

durata contractelor cu distribuitorii;

obligațiile și drepturile întreprinderii față de distribuitori;

alte aspecte privind distribuția produselor.

2.6. Diagnosticul clienților întreprinderii 

Analiza vânzărilor din perspectiva clientelei urmărește în primul rând evoluția structurală a cifrei de afaceri pe clienți. În formularea concluziilor este necesar să se țină seama de poziția întreprinderii într-un lanț al intercondiționării fabricației și consumului unui produs.

Evoluția cifrei de afaceri pe principalii clienți interni și externi evidențiază o relativă stabilitate, ceea ce atestă existența unor relații ce pot constitui ca suport pentru evoluția viitoare avânzărilor societății comerciale.

O asemenea concluzie este importantă pentru evaluator, îndeosebi în ceea ce privește proiecția activității firmei pentru aplicare metodelor de randament.

Tabel 2.4. Evoluția cifrei de afaceri pe principalii clienți interni și externi

Datele evidențiază faptul ca întreprinderea are o clientelă stabilă și cu caracter de permanență, care constituie un argument serios în evoluția viitoare a vânzărilor. Sunt clienți interni care își mențin ponderea în afacerile cu societatea comercială, la fel și clienții externi principali.

Un alt aspect esențial în ceea ce privește analiza clienților îl reprezintă urmărirea duratei de imobilizare a creanțelor (Di).

Relația de calcul este următoarea:

Di = ,unde:

T = perioada de analiză exprimată în zile

∑Sd = suma soldurilor debitoare ale conturilor de creanțe

∑Rd = suma rulajelor debitoare ale conturilor de creanțe

Tabel 2.5. Durata de imobilizare a creanțelor

În principiu durata imobilizare a creanțelor oscilează în functie de termenele de plată pe care întreprinderea le acordă, conform clienților ei. Durata de imobilizare mare atrage de la sine cheltuieli suplimentare pentru recuperarea creanțelor greu încasabile. Iar o rată redusă indică o apropiere importantă a întreprinderii față de clientela sa (comertul en-detail).

Analiza furnizorilor întreprinderii (piața de aprovizionare)

Piața de aprovizionare a firmei reprezintă un punct semnificativ in diagnosticul comercial pentru evaluare.

Principalele aspecte urmărite de evaluator vizează:

gruparea acestora in furnizori de utilități si furnizori de materii prime,

materiale, semifabricate etc;

structurarea furnizorilor, în special a celor de materii prime și materiale în funcție de cantitatea și valoarea aprovizionărilor;

stabilirea criteriile de alegere a acestora (de exemplu, după prețurile practicate, după cantitățile aprovizionate etc.);

analiza numărului de furnizori pentru un tip de resursă aprovizionată si a 

calității provizionărilor;

aprecierea dependenței fată de anumiți furnizori și care sunt implicațiile gradului de dependență determinat;

analiza gradului de integrare a activității firmei evaluate;

durata medie de utilizare a surselor atrase reprezentate de obligațiile față de furnizori (Df) calculată pe baza relației:

Df = , unde:

∑Sc = suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de furnizori

∑Rc = suma rulajelor creditoare ale conturilor de furnizori

Tabel 2.6. Durata de utilizare a obligațiunilor față de furnizori

Corelată cu durata de imobilizare a creanțelor, politica față de furnizori poate crea atât avantaje cât și dezavantaje agentului eonomic. De dorit ar fi ca durata de imobilizare a creanțelor să fie mai mică decât durata obligațiilor față de furnizori.

2.7. Diagnosticul economico-financiar

Organismele lucrative se pot asimila cu organismele vii, și asemenea lor au același sens al evoluției: apariția, maturizarea și dispariția din peisajul economic. Dat fiinde specificul agenților economic, ei se pot cerceta din diverse unghiuri de vedere. Pentru orice cercetor din economie, poziționarea unui agent în una din faze este un lucru de mare importanță. Realizarea acestui deziderat nu este deloc simpla. Un aport deosebit în această direcție îl are diagnosticul economic-financiar.

2.7.1. Obiectivele și rolul diagnosticului economico-financiar

Diagnosticul economico-financiar deține un rol foarte important în acțiunea de evaluare a întreprinderii S.C. Loedige Machine S.R.L. Importanța acestui diagnostic rezultă din obiectivele sale:

studiul echilibrului financiar;

măsurarea rentabilității întreprinderii;

cercetarea mediului în care întreprinderea utilizează sistemele și metodele de gestiune adaptate la mărimea și natura activităților sale;

dacă întreprinderea dispune de mijloace și resurse financiare suficiente pentru a-și asigura dezvoltarea;

modul de integrare a componentelor sale financiar contabile în procesul de formare a practicilor și strategiilor în domeniu;

Referitor la rolul acestui diagnostic în evaluarea întreprinderii se evidențiază cel puțin două aspect:

are un rol de sintetizare a concluziilor reieșite din celelalte tipuri de diagnostic;

rolul de asigurare a coerenței în cadrul relației diagnostic și aplicarea metodelor de evaluare.

Tabel 2.7. Evoluția elementelor bilanțiere la S.C. Loedige Machine S.R.L în functie de exercițiul financiar

2.7.2. Diagnosticul financiar pe baza metodei ratelor

Analiza financiară are o problematică largă, dar o vom limita numai la cerințele de bază ale evaluării întreprinderii.

Problematica analizei financiare, utilă evaluării întreprinderii, poate fi structurată astfel în:

1). Analiza structurii activului – se utilizează o serie de rate cum sunt:

Rata activelor imobilizate ( RAi ) se determină ca raport între postul din bilanț care înseamnă toate activele imobilizate ( AI ) și totalul activelor (AT ):

RAi =

Rata activelor circulante(RAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totall activelor. Această rată este influențată de profilul întreprinderii și de gradul de dotare tehnică și nivelul tehnologic utilizat.

RAc =

Tabel 2.8. Evoluția ratelor de structură a activelor la S.C. Loedige Machine S.R.L

În cadrul întreprinderii analizate ponderea activelor imobilizate prezină valori care se încadreză în cele optime:16,83% în 2011; 20,89% în 2012 și 45,74% în 2013.

Rata activelor imobilizate prezintă o tendință de creștere față de anul 2011 ca efect al modificării într-o proporție mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului. Situația este una pozitivă pentru firmă întrucât cifra de afaceri se modifică într-o proporție mai mare decât cea a imobilizărilor, reflectând o accelerare a vitezei de rotație a activelor imobilizate.

În perioada 2011 rata activelor circulante prezintă o creștere, ceea ce înseamna ca situația întreprinderii este favorabilă deoarece este data de realizarea unei cifre de afaceri superioare. In anul 2011 și 2012, rata prezintă o usoare tendință de scadere, ceea ce înseamnă că ponderea activelor circulante scade ca urmare a modificării nivelului activelor circulante într-o proporție mai mica decât cel al activului total.

2). Analiza lichidităților.

Lichiditatea reprezintă și se definește drept proprietatea elementelor patrimoniale de a fi transformate în bani. Ea măsoară și estimează abilitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din activele curente.

Pe baza faptului că activele circulante conțin trei elemente (stocuri, creanțe și disponibilități bănești) se pot construi trei rate de lichiditate:

Lichiditatea imediată (Li):

Li =

Lichiditatea curentă (Lc):

Lc =

Întreprinderea este acceptată dacă mărimea acestui indicator este între 0,65 – 1 (65% – 100%) .

Lichiditatea generală (Lg):

Lg =

Întreprinderea este acceptată dacă mărimea acestui indicator este între 1,2 – 1,8 .

Se poate calcula și lichiditatea întreprinderii (L):

L =

Mărimea acestui indicator variază de la o ramură de activitate la alta.

Tabel 2.9. Evoluția Indicatorilor de lichiditate la S.C. Loedige Machine S.R.L

Indicatorul lichiditatii curente, care exprima de cate ori se cuprind datoriile curente in activele curente se afla numai atât îm 2012 cât și în 2013 sub pragul minim de 65%, în 2011 situandu-se putin peste limita minimă. Rata lichidității imediate se află în declin în anul 2010, când înregistreaza o valoare minima de 14,03% , iar în urmatorul an crește cu 4,53%, care reflectă un anumit grad de risc legat de acoperirea insuficienta a datoriilor curente din active lichide. În anul 2012 rata lichidității imediate depașeste valoare maximă de 30%

3) Analiza gestiunii

Cu ajutorul ratelor de gestiune (viteze de rotație) se caracterizează modul în care managementul firmei gestionează resursele întreprinderii și realizează eficiența economico –financiară.

Rotația activului total se referă la toate activele care figurează în bilanțul unei întreprinderi, deci atât la activele circulante, cât și la activele imobilizate. Rata se determină având în vedere cifra de afaceri:

RAt =

Durata în zile a unei rotații se stabilește anual, raportând 365 de zile la numărul de rotații (RAt). Acest indicator reflectă viteza cu care se rotește întreg capitalul investit (dacă se privește din punctul de vedere al pasivului bilanțului).

Este unul din indicatorii cei mai utili pentru a pune în evidență eficiența cu care firma își valorifică toate activele pe care le deține, respectiv eficiența cu care utilizează întregul capital.

Rotația activelor circulante arată numărul de rotații într-o perioadă dată (de obicei un an) sau durata în zile a unei rotații în raport cu cifra de afaceri (respectiv volumul vânzărilor):

Nr =

Durata în zile a unei rotații =

Accelerarea vitezei de rotație semnifică recuperarea mai rapidă a capitalului investit în activele circulante.

Tabel 2.10. Evoluția gestiunii de rotație a activului la S.C. Loedige Machine S.R.L

În perioada 2011-2013 atât rotația activelor circulante cât și rotația activelor circulante scade, ceea ce reflect reducerea eficienței utilizării acestora, situația rămânând nefavorabilă întreprinderii din acest punct de vedere.

4) Analiza rentabilității

În economia de piață, profitul este rațiunea de a fi a unei întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc a fi nerentabile intră în faliment. Profitul se dimensionează în jocul prețurilor, ca urmare a raportului cerere – ofertă și al costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate. Analiza rentabilității se face structural și factorial prin doi indicatori de bază: profitul și rata rentabilității.

Tabel 2.11. Indicatori din contul de profit și pierdere la S.C. Loedige Machine S.R.L

Principalele rate ale rentabilității:

Rata rentabilității economice (Rre) exprimă capacitatea întreprinderii de a produce profit pe baza capitalului permanent de care dispune. Capitalul permanent este cel care se află la dispoziția întreprinderii pe o durată mai mare de un an și cuprinde pe lângă capitalul propriu, și capitalul împrumutat pe termen mediu și lung.

Rre =

Rata rentabilității financiare (Rsf) exprimă eficiența valorificării capitalului propriu al firmei prin raportarea profitului net (după impozitare) la capitalul propriu:

Rsf =

Rata rentabilității comerciale(vânzărilor) (Rc) exprimă vânzările, respectiv cota de profit net ce revine la 1 leu și 100 lei cifra de afaceri.

Rc =

Rata rentabilității resurselor consumate (Rrc) este un indicator al gestiunii interne a firmei care pune în evidența eficiența cheltuielilor prin profit:

Rrc =

Tabel 2.12. Evoluția ratelor rentabilității la S.C. Loedige Machine S.R.L

Ratele de rentabilitate înregistrează, cu excepția exercițiului financiar 2010 valori deosebit de scăzute, care dovedește o evoluție nefavorabilă a activității financiare, așa cum se arată mai sus. Cu exceptia ratei rentabilității capitalurilor proprii, care înregistrează valori in intervalul 10%-20%, cu un maxim remarcabil de 20,03% in 2010, celelalte rate de rentabilitate se situează între 2010-2012 sub pragul de 2%, ceea ce ne arată că în această perioadă, performanțele sunt modeste.

5) Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă o noțiune importantă a gestiunii financiare și se definește drept diferența dintre capitalul permanent și activele imobilzate.

Fondul de rulment reprezintă parte din capitalul permanent care este destinată acoperirii activelor circulante.

Fr = Capital permanent- Active imobilizate

Fondul de rulment permite firmei desfășurarea normală a circuitului economic.

Nevoia (necesarul) fondului de rulment reprezintă suma de banii de care trebuie să dispună întreprinderea, peste cea necesară finanțării imobilizărilor, pentru a funcționa normal.

Nfr = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Strâns legată de cele doua noțiuni este trezoreria.

TN = Fondul de rulment – Necesarul de fond de rulment

Tabel 2.13. Diagnosticul corelației fond de rulment – necesarul fondului de rulment – trezorerie la S.C. Loedige Machine S.R.L

Se observă că pe intervalul 2011-2013 fondul de rulment înregistrează o tendință de creștere datorată majorării capitalurilor permanente într-n ritm superior celui al activelor imobilizate.

Necesarul de fond de rulment înregistrează valori pozitive și în creștere, ceea ce înseamnă că întreprinderea trebuie să ia măsuri pentru reducerea acestui necesar. În perioada analizată trezoreria este pozitivă și are valori semnificative.

În anul 2012 observându-se o valoare foarte ridicată a indicatorului, ceea ce înseamnă că excendentul de finanțare se va regăsi fie sub forma disponibilităților bănești, fie sub forma investițiilor financiare pe termen scurt.

6) Analiza rotației stocurilor

Stocurile cuprind următoarele elemente: materii prime și materiale consumabile, producția în curs de execuție, produse finite și mărfuri, avansuri pentru cumpărări de stocuri. Pentru gestiunea stocurilor utilizăm următorii indicatori:

Durata de rotație a stocurilor

Drs =

Numarul de rotație a stocurilor

Nrs =

Tabel 2.14. Durata de rotație a stocurilor la S.C. Loedige Machine S.R.L

Deși în anul 2011 se înregistrează o viteză de rotație superioară nivelului considerat optim se apreciează că cu cât viteza de rotație a stocurilor este mai mare, cu atât eficiența folosirii lor este mai ridicată.

În perioada 2011-2013 dinamica cifrei de afaceri depășește dinamica stocurilor, ceea ce înseamnă că, chiar dacă numarul de rotații este mai mic de 1, situația este favorabilă pentru întreprindere.

7) Analiza creanțelor

Pentru gestiunea creanțelor utilizăm următorii indicatori:

Durata de rotație a creanțelor (DRC):

DRC=

Numărul de rotații a creanțelor (NRC):

NRC =

Tabel 2.15.Gestiunea creanțelor la S.C. Loedige Machine S.R.L

Numărul de rotație a creanțelor a înregistrat în perioada analizată o scadere, ceea ce a dus la efecte negative asupra trezoreriei, în sensul decalării în timp a încasărilor, în principal creșterea duratei medii a creditului comercial.

În anul 2013 durata de rotație a creanțelor crește, ceea ce înseamnă că resursele financiare ale întreprinderii sunt utilizate de către client o perioadă mai mare de timp, cu efecte nefavorbaile asupra întreprinderii.

Capitolul III

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR LA S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

Unitățile patrimoniale au posibilitatea organizării contabilității alegând dintre doua metode de inventariere: metoda inventarului intermitent și metoda inventarului permanent.

Întrucat S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L folosește metoda inventarului permanent, pe parcursul lucrării se vor accentua aspecte legate de această metodă, despre inventarul intermitent nefacându-se decât unele precizări cu caracter general.

3.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor la S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

Societatea comercială Loedige Machine S.R.L Brașov înregistrează stocurile la cost de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, respectiv la cost de producție pentru cele produse în interiorul ei.

Metodele de evaluare folosite pentru ieșirile de stocuri sunt următoarele:

materii prime, materiale consumabile – costul mediu ponderat;

materiale de natura obiectelor de inventar – identificarea specifică;

produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție în curs de execuție – costul standard;

În ceea ce privește metoda costului mediu ponderat (CMP), putem exemplifica utilizarea acesteia pe un element stocabil din cadrul societății, și anume țeavă rectangulară. S-au înregistrat în luna decembrie 2013 următoarele operațiuni de intrări și ieșiri cu privire la acest element:

Tabel 3.1. Exemplificarea costului mediu ponderat pe țeavă rectangulară

Utilizarea metodei costului mediu ponderat (CMP) calculat după fiecare operație de intrare conduce la următoarele valori ale ieșirilor și ale soldurilor finale:

Tabel 3.2. Aplicarea costului mediu ponderat

În ceea ce privește organizarea contabilității sintetice și analitice a stocurilor la S.C. Loedige Machine S.R.L. Brașov, societatea folosește metoda inventarului permanent.

Societatea înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire pentru a putea stabili și cunoaște în orice moment mărimea stocurilor, respectiv utilizează metoda cantitativ – valorică, ținând evidența stocurilor pe structuri și sortimente de stocuri la locul de depozitare și pe feluri de bunuri și gestiuni în contabilitate.

Operații contabile privind stocurile la S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

În cursul lunii mai 2014 în cadrul S.C. Loedige Machine S.R.L au avut loc următoarele operații economico – financiare, cu privire la stocuri:

1. Societatea se aprovizionează cu benzină la data de 01.06.2014 , în valoare de 13.600 lei (2.160 l * 6,3 lei/l), conform facturii, TVA deductibilă 24 %:

2. Se dau în consum 2.000 l benzină, conform bonului de consum. La sfărșitul lunii aprilie existau în stoc 200 l benzină la prețul de 6,2 lei/l:

CMP = (6,2 x 200 + 6,3 x 2.160) / (200 + 2.160) = 6,29 lei/l

Benzina se dă, așadar, în consum la valoarea de 6,29 lei/l. Valoarea totală va fi: 6,29x 2000 = 15.580 lei

3. La data de 03.06.2014 societatea aprovizionează uniforme de lucru în valoare de 6.500 lei, conform facturii, TVA deductibilă 24%:

4. Aceste uniforme sunt distribuite salariaților în aceeași zi. Valoarea acestora este suportată în proporție de 70% de către societate, restul de salariați:

5. Concomitent se înregistrează TVA aferentă valorii uniformelor de lucru suportată de salariați:

6. La data de 05.06.2014 are loc înregistrarea achiziționării de oțel lat 70×30 de la Konig Frankstahl S.R.L București, conform facutrii, TVA deductibilă 24%. Se achiziționează 6 m la 51,15 lei/m și oțel lat 120×30 la 87,73lei/m.

7. La aceeași dată societatea se aprovizionează, de asemenea, cu bare de la Eurobearings S.R.L. Brașov, conform facturii, în valoare de 12.850 (2.700 buc. x 4,75

€ /buc), TVA deductibilă 24 %.

8. În data de 07.06.2014, se obțin13 lifturi pentru autovehicule la cost standard, în valoare de 56.332,51 lei.

9. La data de 10.06.2014 societatea înregistrează vânzarea pe baza facturii a produselor finite către BMW Germania și anume vinde 10 lifturi standard pentru autovehicule la prețul de 4333,27 lei / buc.,TVA colectată 24%:

10. Se înregistrează scoaterea din gestiune a produselor finite vândute:

11. La data de 15.06.2014 S.C. Loedige Machine S.R.L încasează produsele finite vândute către BMW Germania prin contul de la bancă:

12. La sfârșitul lunii se calculează costul efectiv al produselor finite obținute de către Loedige Machine S.R.L în cadrul lunii mai. Se vor înregistra, așadar, diferențele de preț favorabile în valoare de 4500,00 lei, astfel:

13. Concomitent se repartizează cota parte din diferențele favorabile aferente produselor finite vândute.

Se calculează coeficientul de repartizare după formula:

k = (Si 348 + RC348) / (Si 345 + RD345) = 0+4500,00/56.332,51 = 0,08

Diferențele de preț aferente ieșirilor de produse finite sunt:

RC345 * k = 4500,00 * 0,08 = 360 lei

14. La inventariere se constată un plus de rezistențe 100 K în valoare de 2.500 lei:

15. De asemenea, este constatată o lipsă la inventar neimputabilă de șuruburi în valoare de 350 lei:

16. Se închid conturile de venituri

17. Se închid conturile de cheltuieli.

3.2. Contabilitatea analitică a stocurilor la S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

Organizarea contabilității analitice a stocurilor se realizează la întreprinderile mari și mijlocii, care folosesc metoda inventarului permanent pentru contabilitatea sintetică a stocurilor.

Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie astfel organizată încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte și pe feluri de materiale, produse, mărfuri etc.

Aplicarea inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric.De asemenea, fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric. La sfârșitul perioadei de gestiune valoarea stocurilor se stabilește după relația de mai jos, în care notațiile au aceeași semnificație ca în relația anterioară.

Sf = Si +I – E

Dacă există diferențe între valoarea contabilă și cea de inventar (plusuri sau minusuri) acestea se vor regulariza, aducându-se stocurile la nivelul lor real. Inventarierea periodică a patrimoniului a patrimoniului unității nu se poate limita la identificarea și măsurarea faptică a existentului de mijloace materiale.

Ea trebuie să conducă, în final, la stabilirea situației reale sau efective a gestiunilor și să contribuie la analiza modului concret în care au fost respectate normele legale ce reglementează administrarea elementelor patrimoniale. Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocate, doctrina contabilă a elaborat,iar practica gestionară a confirmat, mai multe metode de evidență analitică a valorilor materiale.

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocate, politica contabilă a elaborat, iar practica gestionară a confirmat, mai multe metode de evidență analitică a valorilor materiale: 

metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic);

metoda global-valorică ;

metoda operativ-contabilă (pe solduri).

În cadrul S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L. sunt utilizate doar primele două metode, astfel:

metoda cantitativ-valorică, folosită pentru evidența stocurilor de lifturi pentru autovehicule, marfuri, elevatoare industriale tip foarfecă și echipamente de încărcare cu compartiment.

metoda operativ-contabilă, se bazează pe eliminarea fișelor de conturi analitice pentru valori material din contabilitate și pe înlocuirea lor cu fișe centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Metoda cantitativ- valorică

Potrivit acestei metode , evidența operativă și analitică a gestiunilor de valori materiale din cadrul S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L. se realizează prin ținerea unei evidențe la locurile de depozitare, precum și la contabilitate. La locurile de depozitare se ține o evidență cantitativă, cu ajutorul "Fișei de magazie", în cadrul acestui document, gestionarul calculând stocul cantitativ scriptic după fiecare operațiune de intrare sau ieșire din stoc. 

Cu ocazia inventarierii periodice, "Fișa de magazie" permite confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor sau minusurilor de inventar cantitative. La biroul financiar-contabil, evidența contabilă se conduce cantitativ-valoric, cu ajutorul "Fișelor de cont analitic pentru valori materiale" pe fiecare sortiment în parte. Înregistrările în această fișă se fac document cu document, pe baza actelor de intrare-ieșire a bunurilor stocabile în și din gestiuni. Documentele de intrare-ieșire a bunurilor se predau de la magazie la biroul financiar contabil pe baza unui "Borderou de predare a documentelor ". 

Concomitent cu înregistrarea fiecărui document "Fișa de cont analitic pentru valori materiale", se pot întocmi și situații centralizatoare, respectiv "Situația bunurilor intrate" și "Situația bunurilor ieșite".

Controlul gestionar-contabil al existenței și mișcărilor de stocuri se realizează prin confruntarea dintre datele cantitative (intrări, ieșiri și stoc) din "Fișele de cont analitic pentru valori materiale" și datele similare din "Fișa de magazie" pe de o parte, iar pe de altă parte, prin confruntarea concordanței dintre datele valorice și totalurile balanțelor de verificare analitice pe conturi de stocuri.

Tabel 3.3 Fișa de cont analitic a valorilor materiale

Metoda prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existența și mișcarea bunurilor materiale, dar și dezavantajul unui volum mare de muncă. Schematic, realizarea evidenței operative și analitice a gestiunilor de valori materiale potrivit metodei cantitativ-valorice este prezentată în figura numărul 3.3.

Figura 3.1. Realizarea evidenței operative și analitice a gestiunilor de valori materiale potrivit metodei cantitativ-valorice

2. Metoda operativ-contabilă (pe solduri)

Metoda operativ-contabilă, constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a valorilor materiale, pe feluri, cu ajutorul "Fișei de magazie", iar la contabilitate a evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

La contabilitate se folosește "Fișa centralizatoare a mișcărilor pe grupe de bunuri ". Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidențele depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din "Fișele de magazie" în "Registrul stocurilor".

Avantajul metodei operativ-contabile rezidă din faptul că "Registrul stocurilor" scutește unitățile de a mai conduce fișele contabile analitice pentru valori materiale (care consumă mult timp pentru înregistrarea operațiilor).

Figura 3.2. Reprezentarea schematică a modului de aplicare a metodei operativ- contabilă

3.3 Analiza stocurilor la S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

Eficiența politicii de aprovizionare constituie o premisă esențială a optimizării performanțelor unei întreprinderi. Aprovizionarea reprezintă operațiunea care permite ca întreprinderea sa dispună în permanent de bunurile și serviciile necesare asigurării continuității și regularității activității.

Procesul de aprovizionare poate fi structurat pe patru component:

Crearea fluxurilor fizice;

Ajustarea fluxurilor fizice în funcție de nevoile întreprinderii;

Gestiunea stocurilor;

Gestiunea furnizorilor;

Fluxurile fizice pot fi gestionate de o anumită manieră în funcție de condițiile concrete ale întreprinderii. Stocurile apar astfel ca o cantitate de bunuri acumulate în așteptarea unei utilizări. Ele pot fi definite ca totalitatea unor bunuri deținute în patrimoniu, destinate fie a fi vândute în aceeși stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Managementul stocurilor impune abordarea acestei dimensiuni ca parte integrantă a utilizării eficiente a capitalului investit. Logica conceptului de management al stocurilor se bazează pe rațiuni financiare și are ca scop controlul permanent al investițiilor în materiale sau mărfuri, avându-se în vedere că orice economie facută în activitățile-valoare: procurare, logistica intrărilor și logistica ieșirilor, ca și pe parcursul distribuției și vânzării, se reflectă în totalitate, direct în profit.

Bazată pe un management stralucit, S.C.LOEDIGE MACHINE S.R.L a reusit până în prezent să-și facă un nume cunoscut pe piata municipiului Brașov, în ceea ce privește domeniul său de activitate, și  să obtină locuri fruntașe în topul întreprinderilor din România.

Managementul stocurilor prezintă un rol foarte important pentru:

asigurarea cu materii prime și materiale a producției;

asigurarea vânzărilor și evitarea pierderii vânzărilor;

menținerea capacității de plata a întreprinderilor;

performanțele întreprinderii, având în vedere relația dintre cheltuielile aferente stocurilor și profitul întreprinderii;

conversia stocurilor în lichidități;

Sursa: M.Petcu, „Analiza economico-financiară a întreprinderii”, Ed.Economică, 2009

Fig. 3.3. Ciclul de conversie a stocurilor în lichidități

3.3.1 Factorii care influențează mărimea și structura stocurilor

Mărimea și structura stocurilor sunt determinate de un sistem de factori care, la rândul lor, se pot afșa în relații de independență și pot fi afectați de mărimea și structura stocurilor.

Factorii care determină mărimea stocurilor sunt caracteristici fiecărui sector sau activități în parte. O variabilă determinantă a politicii de stoc o constituie constrăngerile pieței; cu cât cererea este mai dinamică și concurența mai strânsă, cu atât întreprinderea trebuie să-și gestioneze mai strict stocurile.

Volumul și structura producției, stabilite în funcșie de nivelul și structura previzionată a vânzărilor de materii prime, stocurile de producție neterminată și produse finite asupra cărora vor influența la rândul lor, logistica ieșirilor și caracteristicilor distribuției (numar de canale, lungimi, adâncime etc.).

Optimizarea mărimii stocului presupune o supraveghere a acesteia pe diferite faze ale procesului de producție, pe locuri de muncă, ceea ce va permite reducerea stocurilor cu condiția unui control strict.

Ameliorarea activității presupune și modificarea raportărilor întreprinderii cu furnizorii. Această tehnică de gestiune presupune ca întreprinderile să-și reducă numărul de furnizori, să păstreze legătura cu aceștia, să țină cont în afară de prețul stabilit, și de calitatea serviciilor prestate, de regularitatea acestora, de creditul-furnizor primit. Alegerea furnizorilor presupune o analiză comparativă în funcție de criterii ca: starea financiară, condițiile de desfăsurare a activității, evoluția prețurilor, modul de colaborare, serviiile oferite, modul de soluționare a problemelor, etc.

Stocul constituie o nevoie de finanțare ce presupune alocarea unor resurse financiare care implică un anumit cost. Investirea unor fonduri semnificative în achiziția de stocuri, transportul, manipularea și păstrarea acestora impune o analiză strictă a proceselor pentru determinarea nivelului optim și reducerea costurilor.

Evaluarea factorilor permite identificarea principalelor probleme vizate de analiza stocurilor:

nivelul stocului la un moment dat;

nivelul mediu al acestora;

nivelul optim al acestora;

nivelul stocului de siguranță;

nivelul stocului final;

eficiența utilizării stocurilor;

Sursa: M. Niculescu, „Diagnostic global strategic”, Ed. Economică, 2000

Figura 3.4. Factorii care acționează asupra mărimii stocurilor

Analiza stocurilor presupune operarea cu două tipuri de indicatori: stoc final și stoc mediu. Stocul final prezintă următoarele cauze de creștere:

existența în structura stocului a unor elemente de stoc cu rotație sezonieră a căror aprovizionări și menținere în stoc este justificată numai în situația apercierii unei creșteri a ofertei pentru produsele respective odată cu trecerea sezonului mort;

neregularitatea aprovizionărilor în sensul unor livrări mai puțin frecvente și în cantități mai mari decât oferite contractual;

existența în structura stocului a unor elementelente cu rotație scăzută sau nulă, care cresc costurile stocării;

devansarea fluxului desfacerilor de către cel al aprovizionărilor datorată unei scăderi temporare sau permanente a cererii pe piață a produsului respectiv.

Din cauzele scăderii stocurilor se pot enumera următoarele:

reducerea stocului inițial;neritmicitatea aprovizionărilor în sensul creșterii livrărilor întârziate și/sau în cantități mai mici decât cele prevăzute contractual;

devansarea fluxurilor de aprovizionare decât cele de desfacere datorită intensificării permanente pe piață pentru produsul în cauză.

3.3.2. Analiza factorială a stocului mediu

În sens factorial, stocul mediu se analizează pe baza modelului:

Unde:

Cele patru influențe sunt prezentate în schema de mai jos:

Iar varianta absolută a fenomenului va fi:

,unde:

= durata medie de rotație a stocurilor

= cifra de afaceri zilnică pe fiecare sortiment în parte

= structura CA pe produse, sectoare de activitate, grupe de mărfuri

= duratele individuale de rotație pe structura anunțată

T = se consideră în principiu a fi egal cu 360 de zile, în afara unei alte indicații privind perioada de analiză

Se prezintă următoarele date ale societății comericiale Loedige Machine, ce acționează în sfera comerțului și a cărei activități este de desfacere pe partu sectoare de activități.

Tabel 3.4. Analiza stocului mediu la S.C. Loedige Machine S.R.L

= 2298,85 -2008,355 = 290,495 lei

= = 59,761*3564,14 – 56,268 *3564,14 = 12,449 lei

= = 59,761 * 3847,31 – 59,761 * 3564,14 = 16,923 lei

Din analiza factorială a stocului mediu se constată o creștere a acestuia cu 290,495 lei, generând o creștere a cheltuielilor întreprinderii și imobilizării resurselor financiare, situație justificată însă din punct de vedere economic de creșterea superioară a duratei de rotație a stocurilor.

Cea mai importantă influență este dată de evoluția datelor individuale de rotație a stocului, unde asistăm la o evoluție favorabilă pentru produsul „ lift pentru mașini” și pentru „platformă” (creșterea duratelor individuale de rotație de la 17 zile la 58-65 de zile), și în condițiile în care produsele „elevator” și „ lift pentru marfă„ prezintă rotația stocului în același interval, cumulând desfacerile concentrate de produse a căror rotație se îmbunătățește, cifra de afaceri cumulată în P1 pentru produsele „elevator” și „ lift pentru marfă„ prezintă o creștere a stocului mediu. În concluzie, apreciem că situația firmei este favorabilă din punct de vedere al gestiunii stocurilor medii, singurul elemennt în care putem recomanda o ameliorare fiind stocarea produsului „ lift pentru mașini”, unde asistăm la o creștere a duratei de rotație la 58-65 de zile, ambele valori fiind mai ridicate decât cele aferente celorlalte trei produse.

3.4 Aplicație informatică privind gestiunea comenzilor efectuate de S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

3.4.1. Crearea fișierului ACCESS

La accesare SGBD ACCESS oferă mai multe posibilități:

deschiderea unei BD existente (OPEN a file);

crearea manual a unei baze de date (Blank Database).

Pentru crearea unei noi baze de date se alege din meniul FILE operațiunea NEW ca în imaginea de mai jos.

Figura 3.5. – Crearea unei bazei de date noi

În partea dreaptă apare operațiunea Blank Database care ne dă posibilitatea să alegem un nume corespunător bazei de date, în cazul acesta “Evidența comenzilor de produse la S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L” .

Figura 3.6. Denumirea bazei de date

Fișierul Access creat este gata de lucru. În acest moment fișierul nu conține nicio informație cu privire la tema aleasă.

Figura 3.7 – Crearea tabelei

Se creează 4 tabele:

Tabela COMENZI cu câmpurile: cod_produs, cod_client, cantitate, unitate_măsură, preț,

denumire_produs, data_comenzii. Pentru fiecare câmp se specific tipul datelor ce vor fi introduce. Spre exemplu, câmpul ,,cod_produs” va fi de tipul number, câmpul ,,denumire_produs” va fi de tipul ,,text”, câmpul,, data_comenzii” va fi de tipul ,,date/time”.

Se alege cheia primară: cod_produs. La selectarea opțiunii de cheie primară, va apare în dreptul numelui câmpului un simbol de cheie.

Figura 3.8 -Tabela COMENZI

Tabela VÂNZĂRI cu câmpurile: cod_client, cod_produs, tva, taxa_transport, cost_total. Se alege cheia primară: cod_produs.

Figura 3.9. – Tabela VÂNZĂRI

Tabela CLIENȚI cu câmpurile: cod_clienți, nume_clienți, adresa, localitate, CNP,

cod_produs. Cheia primară este câmpul: cod_clienți.

Figura 3.10.- Tabela CLIENȚI

Tabela TRANSPORT cu câmpurile: cod_client, distanța, destinația, data_plecării,

data_sosirii, cod_produs. Cheia primară este reprezentată de câmpul: cod_produs.

Figura 3.11.- Tabela TRANSPORT

3.4.2 Introducerea și vizualizarea datelor

Pentru a introduce sau vizualiza datele dintr-o tabelă se dă dublu click pe numele ei din tabloul de comandă.

Tabela COMENZI:

Figura 3.12 – Datele tabelei COMENZI

Tabela VÂNZĂRI:

Figura 3.13. – Datele tabelei VÂNZĂRI

Tabela CLIENȚI:

Figura 3.14. – Datele tabelei CLIENȚI

Tabela TRANSPORT:

Figura 3.15. – Datele tabelei TRANSPORT

3.4.3. Realizarea relațiilor între tabele

Între tabelele existente se pot crea relații pe baza cheilor primare și externe existente. În bara de comenzi se alege opțiunea RELATIONSHIPS dând click pe simbol. Pentru adăugarea tabelelor în fereastra de relații se selectează tabela dorită după care se apasă butonul ADD.

Figura 3.16. – Realizarea relațiilor între tabel

Pentru realizarea relațiilor se selectează cheia externă din tabelă și se trage pe cheia primară a tablei cu care se creează relația.

Figura 3.17. – Relațiile între tabele

3.4.4. Cerințe

Se dorește crearea unei tabele care să afișeze comenzile efectuate, cantitatea, prețul și numele clienților, din București.

Figura 3.18. – Funcția INNER JOIN

Se va afișa tabela:

Figura 3.19. – Datele afișate la rulare

Se dorește afișarea tabelei COMENZI doar cu produsele comandate incluzând transport după data de 02/05/2014.

Figura 3.20. – (Funcția INNER JOIN)

Se va afișa tabela:

Figura 3.21.Datele afișate la rulare

Se dorește afișarea unei tabele numită preț care să conțină prețul comenzilor cu

TVA 24%.

Figura 3.22. – SELECT 4 (Funcția INNER JOIN)

Se va afișa tabela:

Figura 3.23. – Datele afișate la rulare

Se dorește crearea unei tabele care să prezinte numărul de comenzi efectuate

de S.C LOEDIGE MACHINE S.R.L.

Figura 3.24. – SELECT 1 (Funcția Count)

Se va afișa tabela:

Figura 3.25. – Datele afișate la rulare

Societatea dorește realizarea unei tabele care să conțină suma totală a comenzilor efectuate.

Figura 3.26. – Funcția Sum

Se va afișa tabela:

Figura 3.27. – Datele afișate la rulare

Capitolul IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Orice activitate economico – financiară, indiferent de natura sa, ocazionează diverse consumuri, unde se încadrează, cu pondere relativ însemnată, și cele care privesc valorile de natură stocabilă.

Astfel, stocurile, în ansamblul lor, reprezintă o componentă importantă a activelor circulante, condiționând desfășurarea activității oricărei unități patrimoniale.

Societatea analizată în cadrul acestui proiect, S.C. Loedige Machine S.R.L Brașov, este unul dintre cel mai mare producător de surse de lifturi și ascensoare din România. Ea se remarcă prin calitatea deosebită a produselor sale, fapt demonstrat prin alinierea acestora la standardele europene armonizate, avându-se în vedere, astfel, satisfacerea tuturor cerințelor clienților.

Pentru o corectă evidență contabilă și înregistrare în contabilitate a mișcării stocurilor, societatea folosește o serie de documente necesare la recepția lor, pentru încărcarea în gestiune, pentru înregistrarea în evidența magaziilor și în contabilitate, pentru însoțirea pe timpul transportului (factură, aviz de însoțire a mărfii, notă de recepție și constatare de diferențe, fișă de magazie, bon de consum, bon de predare-transfer-restituire, etc.).

Societatea comercială “Loedige Machine” S.R.L Brașov înregistrează stocurile la cost de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, respectiv la cost de producție pentru cele produse în interiorul ei, iar metodele de evaluare folosite în cazul ieșirilor de stocuri sunt diferențiate astfel: pentru materii prime, materiale consumabile – costul mediu ponderat, materiale de natura obiectelor de inventar – identificarea specifică, produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție în curs de execuție – costul standard .

În ceea ce privește organizarea contabilității sintetice și analitice a stocurilor, societatea folosește metoda inventarului permanent, înregistrând toate operațiunile de intrare și ieșire pentru a putea stabili și cunoaște în orice moment mărimea stocurilor, respectiv utilizează metoda cantitativ – valorică, ținând evidența stocurilor pe structuri și sortimente de stocuri la locul de depozitare și pe feluri de bunuri și gestiuni în contabilitate.

Se poate afirma că S.C. Loedige Machine S.R.L. realizează o bună gestiune a stocurilor prin: cunoașterea structurii și nivelului stocurilor pe întreaga societate, pe gestiuni și pe sortimente; cunoașterea intrărilor și ieșirilor și calculul stocului final; recuperarea lipsurilor, în cazul în care acestea apar; urmărirea realizării contractelor și a planului de aprovizionare cu stocuri.

Obiectivul principal al societății îl reprezintă:

promovarea cifrei de afaceri a firmei;

raționalizarea costurilor;

creșterea profitabilității;

Un rol important il are aplicarea progresului tehnic , care are drept finalitate creșterea eficienței muncii și care este util în adaptarea la cerințele distribuției rapide și eficiente a producției. Criteriul fundamental al deciziilor firmelor comerciale trebuie să fie maximizarea rentabilității.

Un rol foarte important al societății Loedige Machine S.R.L îl reprezintă relația dintre trei domenii de activitate care structurează piața:

producția (realizarea de bunuri);

consumul de bunuri;

distribuția (de la producător la consumator);

Pentru a măsura eficiența unei firme, trebuie să se țină seama de patru componente ce țin de marketing: produsul comercializat, prețul produsului, distribuția produsului, ponderea produsuluii.

Funcționarea cu profitabilitate a activității de comerț presupune existența unei mari diversități de stocuri care să facă față cererilor de pe piață , atat din puct de vedere cantitativ,calitativ, cat și ca cost.

Deși stocurile sunt considerate resurse neactive ,este necesară constituirea de stocuri bine dimensionate pentru a se asigura ritmicitatea producției materiale și a consumului.

Din punct de vedere cantitativ stocurile trebuie să aibă acel nivel care să asigure desfășurarea normală a activității din economie, se urmărește realizarea unor stocuri minim necesare și a unor cheltuieli cat mai mici.

Ideal ar fi ca activitatea economică să se desfășoare cu cheltuieli de producție cât mai reduse și cu beneficii cât mai mari, deci cu cheltuieli de stocare cât mai mici.

Stocurile sunt foarte importante pentru buna funcționare a activității societății comerciale.

Există motive întemeiate pentru crearea lor, cum ar fi:

capitalul investit în stocuri este ușor de evidențiat;

asigură desfășurarea continuă a procesului de producție;

anticiparea unei creșteri a prețurilor;

Analizând traiectoria economico-financiară a societății studiate in capitolul doi al lucrării, S.C. Loedige Machine S.R.L pe parcursul celor trei ani (2011-2013), se poate spune că aceasta se află într-o ascensiune ce se datorează influenței mai multor factori :

și-a diversificat oferta de servicii (satisfăcand cerințele unui număr mai mare de clienți, diminuandu-și astfel riscurile);

societatea s-a axat atat pe problemele curente, cat și pe funcțiile de organizare și previziune (procesul managerial este eficient);

societatea a urmat o strategie de evoluție ,fiind axată pe restructurare, în sens de modernizare și îmbunătățire a performanțelor prin politici eficiente de atingere a obiectivelor propuse.

În acest sens a fost introdusă în funcțiile procesului de conducere (previziune, organizare, coordonare, control) și activitatea de management al calității, ceea ce a condus la creșterea eficienței tehnico-economice;

societatea și-a ales ca obiect de activitate, cum este producția lifturilor, platformelor și elevatoarelor; domenii în care riscurile unui eventual eșec sunt relativ mici, deoarece aceste producții sunt indispensabile, lipsa acestora ar ingreuna desfășurarea activităților din economie;

a crescut numărul salariaților (de la 35 – în anul 2010, la 68 de salariați – în anul2013). Această creștere a numărului salariaților a contribuit în mod logic la creșterea cifrei de afaceri. Această situație este favorabilă economiei deoarece creșterea numărului salariaților a fost justificată de sporirea activității intreprinderii. În plus societatea a angajat numai personal calificat, care asigură calitatea serviciilor (resurse umane bine pregătite);

valoarea stocurilor a crescut de-a lungul celor trei ani de activitate studiați,ceea ce a condus la faptul că din punct de vedere al solvabilității imediate societatea se află la limita inferioară a acceptabilității, fără a fi alarmantă;

prin creșterea cifrei de afaceri se creează premise pentru sporirea surselor proprii ale societății și deci, posibilitatea întreprinderii în formarea fondurilor necesare realizării de noi investiții, premierii salariaților și distribuirii de dividende;

cifra de afaceri se află in continuă creștere (de la 1.596.133 lei – în anul 2011, la 20.212.658 lei – la finele anului 2013) ,creștere realizată în bună parte datorităpoliticii de comercializare;

În intervalul cercetat (între anii 2011-2013) echilibrul economico-financiar al societății analizate cunoaște o evoluție favorabilă.

BIBLIOGRAFIE

Pântea I.P., Bodea Gh., Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva, 2009.

Ristea M., Contabilitatea financiară, Editura Universitara, București, 2004.

Matis D, Bazele Contabilitatii. Aspecte teoretice si practice, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005.

Pop A., Contabilitate financiară armonizată cu Directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva, 2010.

Willi Păvăloaia, Daniel Pavaloaia, Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, București 2006.

A. Ișfănescu, V.Robu, I.Anghel, A.Tuțu, Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, 2001.

M.Niculescu-Diagnosticul global strategic, Editura Economică ,Bucuresti, 1997.

Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ediția a II-a, Editura Economică, București 2009.

Legea contabilității nr. 82/1991 Reglementări contabile cu directivele europene.

OMFP 3055/2009 Privind reglementările contabile cu directivele europene.

ANEXE

BILANȚ S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

BIBLIOGRAFIE

Pântea I.P., Bodea Gh., Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva, 2009.

Ristea M., Contabilitatea financiară, Editura Universitara, București, 2004.

Matis D, Bazele Contabilitatii. Aspecte teoretice si practice, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005.

Pop A., Contabilitate financiară armonizată cu Directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva, 2010.

Willi Păvăloaia, Daniel Pavaloaia, Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, București 2006.

A. Ișfănescu, V.Robu, I.Anghel, A.Tuțu, Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, 2001.

M.Niculescu-Diagnosticul global strategic, Editura Economică ,Bucuresti, 1997.

Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ediția a II-a, Editura Economică, București 2009.

Legea contabilității nr. 82/1991 Reglementări contabile cu directivele europene.

OMFP 3055/2009 Privind reglementările contabile cu directivele europene.

ANEXE

BILANȚ S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA S.C. LOEDIGE MACHINE S.R.L