Definitii Si Concepte Privind Falimentul

Capitolul I

Definiții și concepte privind falimentul

Desfășurarea unei activități viabile care să asigure perenitatea întreprinderii este o condiție esențială ce implică multe eforturi și totodată o atenție permanentă asupra evoluției mediului intern și extern specifice domeniului de activitate.
Ultima etapa in existenta economica a unei intreprinderi este falimentul. Deseori termenul de eșec este considerat echivalentul falimentului, in literature de specialitate. Reglementările legale specifice procedurii falimentului se găsesc în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în MO nr. 359 din 21.04. 2006, și Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 22.11.2007.
În teoria economică eșecul este interpretat în mod diferit, în funcție de situația cu care se confruntă societatea comercială.

In functie de situatia cu care se confrunta societatea comerciala, in teoria economi esecul este interpretat in mod diferit.
Acesta poate fi:
1. Eșec economic, atunci când veniturile nu sunt suficient de mari încât să acopere costurile totale;
2. Eșec al întreprinderii, este intalnit atunci cand inceteaza activitatea intreprinderii, provocand o pierdere pentru creditori;
Insolvabilitate în faliment este acea stare a societății în care valoarea de realizare pe piață a activelor este inferioară valorii datoriilor, deseori declarându-se falimentul firmei;
Insolvabilitate tehnică este o situație a întreprinderii în care obligațiile curente nu pot fi onorate la scadență din lipsa de lichidității;

Cand debitorul intra direct in procedura falimentului, fie o data cu deschiderea insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, aceasta se numeste procedura simplificata.

Fig.1 Procedura simplificata a falimentului

Indiferent de tip, procedura poate fi declanșată de către:
Incapacitate de plata, cand o firma nu si-a onorat toate obligatiile contractuale prin care creditorii si-au avansat fonduri sau bunuri;

Faliment juridic, atunci cand societatea a fost declarata falita de catre o instanta judecatoreasca, datorita esecului, conform criteriilor stabilite de legislatia nationala cu privire la faliment.

Falimentul este un process care incepe financiar si se termina legal, iar esecul poate san u aiba competenta juridical.

Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:
Deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment, poate fi solicitata de orice creditor care are o creanta certa, exigibila sau lichida.

Cererea trebuie să cuprindă cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, precum și a unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și o declarație privind intenția de a participa la reorganizarea debitorului.
La dosarul initial, cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate, din oficiu.
Procedura insolventei are si o serie de defecte, acestea sunt: suspendarea termenelor de prescriptie ale actiunilor suspendate anterior, suspendarea tuturor actiunilor extrajudiciare si judiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului.

De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce acțiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului în condițiile prevăzute de art. 77 – 93 din Legea insolvenței. Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele încheiate de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

După cum am specificat mai sus, procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.
Reorganizarea judiciară este aplicata debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor sale, în conformitate cu un plan de reorganizare, care poate fi propus de debitor, de administratorul judiciar, de unul sau mai mulți creditori deținând împreună 20% din valoarea totala a creanțelor menționată în tabelul creditorilor.
Planul de reorganizare cuprinde fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie continuarea activitatii debitorului si restructurarea, fie poate combină cele două soluții.
Prin hotărârea deciziei intrarii in faliment, judecătorul sindic va pronunță dizolvarea societății debitoare și va dispune, totodată, și o serie de măsuri.
Cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, lichidarea va începe de îndată după finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului de către lichidator.
Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul Judecătorului sindic, iar creanțele vor fi plătite într-o anumită ordine ( prevăzută în articolul 123 din legea 85/ 2006 privind procedura insolvenței).
Procedura falimentului va fi inchisa prin sentinta, in final.
Dezechilibrul financiar constituie etapă premergătoare falimentului și este efectul incapacității activelor curente lichide de a stinge obligațiile curente existente în baza contractelor financiare.
Anumiti autori consideră falimentul că fiind:
a. incapacitatea de achitare a creditelor;
b. neplata dividendelor pentru acțiuni preferențiale;
c. încetarea plăților către creditor/neplata creditorilor;

d. activul net negative.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor scadente care rezultă din angajamentele anterioare contractate, fie din operații curente a căror realizare condiționează continuarea activității, fie din prelevări obligatorii.
Fiecare dereglare privind achitarea obligațiilor provoaca prejudicii și necesită o corectură urgență. Totodată, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adică nu poate fi omis sub nici o motivație. In practica economica, se poate spune ca o intreprindere aflata intr-o perioada mai dificila sa renunte provizoriu la anumite obiective economice, socialae sau de crestere. În schimb, aceasta nu poate renunță la asigurarea obiectivului de solvabilitate, constituind condiția financiară de supraviețuire.
In functie de conditiile concrete economico-financiare in care isi desfasoara activitatea, se poate aprecia capacitatea intreprinderii de a isi regal in termen obligatiile. In acest fel, intreprinderea poate avea dificultati ocazioanale sau temporare determinate. În acest caz, dificultățile de plata apar că o expresie a unei neconcordanțe de moment care nu afectează imaginea firmei. Soluții simple pot permite trecerea peste aceste dificultăți și reinstaurarea continuității plăților: obținerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amânarea datoriilor financiare, obținerea de împrumuturi pe termen scurt.
Întreprinderea poate cunoaște dificultăți financiare periodice, că de exemplu întârzierea plăților în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creșterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol, imaginea să se poate degrada datorită perturbărilor periodice.
Expresia fragilitatii economice si financiare structurale este dobandita datorita dificultatilor de achitare a obligatiilor. Acestea pot provoca reducerea efectivului de salariati, restrângerea activității, restructurarea sistemului de gestiune sau în cazurile foarte grave, falimentul întreprinderii.