Definiție, concepte, instrumente utilizate în media socială

ROLUL REȚELELOR SOCIALE ÎN BUSINESS
CAP.1-REȚELELE SOCIALE
Definiție, concepte, instrumente utilizate în media socială
O rețea socială este o structură socială alcătuită dintr-un ansamblu de actori si participanți (cum ar fi persoane sau organizații) și conexiunile binare dintre acești actori/participanți. Perspectiva rețelei sociale furnizează o modalitate clară de analiză a structurii entităților sociale întregi. Studiul acestor structuri folosește analiza rețelei sociale pentru a identifica modele/caracteristici locale și globale, a localiza entități influente și examina dinamica rețelei.
’’Rețelele sociale și analiza lor reprezintă un domeniu academic interdisciplinar care a apărut din psihologia socială, sociologie, statistică și teoria graficelor. Georg Simmel a creat teoriile structural timpurii în sociologie scoțând în evidență dinamică triadelor și “grupului web de apartenențe”. Jacob Moreno este creditat cu elaborarea primelor sociograme în anii 1930 pentru a studia relațiile interpersonale. Aceste abordări au fost formalizate matematic în anii 1950, iar teoriile și metodele rețelelor sociale au devenit generalizate în științele sociale și comportamentale până în anii 1980. Analiza rețelei sociale este acum unul dintre cele mai importante modele ale sociologiei contemporane și este utilizată și în alte științe sociale și formale. Împreună cu alte rețele complexe, alcătuiește o parte din domeniul în formare al științei rețelelor.
Prezentare generală – O rețea socială este o construcție teoretică, utilă în științele sociale pentru a studia relațiile dintre persoane, grupuri, organizații sau chiar și societăți întregi (unități sociale). Termenul este folosit pentru a descrie o structură socială determinată de astfel de interacțiuni. Legăturile prin care orice unitate socială se conectează reprezintă convergența diferitelor contacte sociale ale respectivei unități. Această abordare teoretică este inevitabil relațională. O axiomă a abordării rețelei sociale, în a înțelege interacțiunea socială, este că fenomenul social ar trebui să fie în primul rând conceput și investigat prin intermediul proprietăților relațiilor dintre și din cadrul unităților în locul proprietăților acestor unități. Prin urmare, o critică comună a teoriei rețelei sociale este că acțiunea individuală este adesea ignorată, deși aceasta poate să nu fie cazul în practică. Mai exact, deoarece multe tipuri diferite de relații, singulare sau în combinație, formează aceste configurări ale rețelei, analiza rețelelor este utilă unei game largi de întreprinderi de cercetare. În știința socială, aceste domenii de studiu includ, dar nu sunt limitate la, antropologie, biologie, studii de comunicare, economie, geografie, informatică, studii organizaționale, psihologie socială, sociologie și sociolingvistică.
Istorie – Unele dintre ideile abordării rețelei sociale pot fi găsite în scrierile anticilor greci. În ultima parte a anilor 1800, atât Émile Durkheim cât și Ferdinand Tönnies au prefigurat idea rețelelor sociale în teoriile și cercetările lor despre grupurile sociale. Tönnies a susținut că grupurile sociale pot exista ca entitate sau ca legături directe sociale, care fie unesc persoanele ce împărtășesc valori și convingeri comune (Gemeinschaft, în germană, tradus în mod obișnuit prin “comunitate”), fie sunt legături sociale impersonale, formale și instrumentale (Gesellschaft, în germană, tradus în mod obișnuit prin “societate”). Durkheim a dat o explicație neindividualistă a faptelor sociale susținând că fenomenul social ia naștere când persoanele care interacționează constituie o realitate ce nu mai poate fi justificată în ceea ce privește proprietățile actorilor/participanților individuali. Georg Simmel, a scris la începutul secolului 20 despre natura rețelelor și efectele dimensiunii rețelei asupra interacțiunii, și a examinat probabilitatea interacțiunii mai degrabă în rețele îndepărtate decât în grupuri.
Progrese importante în domeniu pot fi văzute în anii 1930, de câteva grupuri în psihologie, antropologie și matematică, lucrând independent. În psihologie în anii 1930, Jacob L. Moreno, a început înregistrarea și analiza sistematică a interacțiunii sociale în grupurile mici, în special săli de clasă și grupuri de lucru. În antropologie, fundamental pentru teoria rețelei sociale îl constituie lucrările teoretice și etnografice ale lui Bronislaw Malinowski, Alfred Radcliffe-Brown și Claude Lévi-Strauss. Un grup de antropologi sociali asociați cu Max Gluckman și Școala din Manchester, inclusiv cu John A. Barnes, J. Clyde Mitchell și Elizabeth BottSpillius, sunt adesea creditați cu efectuarea primei activități practice din care au fost realizate analizele rețelei, investigând rețele comunitare în Sudul Africii, India și Regatul Unit al Marii Britanii. .( Marian Gabriel Hancean- retelele sociale, teorie metodologie si aplicatii an. 2014).
‘’Concomitent, antropologul britanic S.F. Nadel a codificat o teorie a structurii sociale care a avut o influență în analiza ulterioară a rețelei. În sociologie, munca de la începutul anilor 1930 a lui Talcott Parsons a netezit calea către o abordare relațională a înțelegerii structurii sociale. Mai târziu, inspirându-se din teoria lui Parsons, munca sociologului Peter Blau furnizează un puternic imbold pentru analizarea legăturilor relaționale ale unităților sociale cu lucrarea sa despre teoria interschimbului social. Începând cu anii 1970, un număr crescând de oameni de știință au lucrat pentru a combina diferitele căi și tradiții. Un grup a constat în sociologul Harrison White și studenții săi de la Departamentul de Relații Sociale al Universității Harvard. La vremea respectivă în cadrul acestui department mai erau activi în mod independent Charles Tilly, care s-a concentrat asupra rețelelor în sociologia politică, comunitară și a mișcărilor sociale, și Stanley Milgram, care a elaborat teza “6 grade de separare”. Mark Granovetter și Barry Wellman sunt printre foștii studenți ai lui White care au elaborat și luptat pentru analiza rețelelor sociale.
Niveluri de analiză – În general rețelele sociale se auto-organizează, apar pe neașteptate și sunt complexe, în așa fel încât un model coerent global apare din interacțiunea locală a elementelor care alcătuiesc sistemul. Aceste modele devin mai evidente pe măsură ce dimensiunea rețelei se mărește. Totuși, de exemplu, o analiză globală a tuturor relațiilor interpersonale din lume nu este fezabilă și probabil va conține atât de multe informații încât să fie neinformativă. Limitări practice în ce privește capacitatea de calcul, etică și recrutarea și remunerarea participanților îngrădesc aria de acoperire a analizei unei rețele sociale. Nuanțele unui sistem local se pot pierde într-o analiză vastă a rețelei, prin urmare calitatea informațiilor poate fi mai importantă decât mărimea lor pentru înțelegerea proprietățiilor rețelei. Astfel, rețelele sociale sunt analizate la scara/mărimea relevantă întrebării teoretice a cercetătorului. Deși nivelurile de analiză nu sunt neapărat incompatibile/fără elemente comune, există trei niveluri generale la care se pot încadra rețelele: nivel micro, nivel mediu și nivel macro.
Nivel micro: La nivel micro, studiul rețelei sociale începe în mod individual, de tip “snowballing” pe măsură ce relațiile sociale sunt urmărite, sau poate începe cu un mic grup de persoane într-un anumit context social.
Nivel binar: o diadă este o relație socială între două persoane. Studiul de rețea despre diade se poate concentra asupra structurii relației (ex: multiplicitate, putere), egalității sociale și tendințelor către reciprocitate/mutualitate.
Nivel triad: Adăugați o persoană unei diade și aveți o triadă. Studiul la acest nivel se poate concentra asupra unor factori precum echilibru și tranzitivitate, dar și egalitate socială și tendințe către reciprocitate/mutualitate.
Nivel actor/participant: Cea mai mică unitate de analiză într-o rețea socială o reprezintă o persoană în cadrul ei social, ex: un “actor” sau “eu”. Analiza unei rețele de tip “egonetwork” se concentrează asupra caracteristicilor rețelei precum dimensiune, puterea relațiilor, densitate, poziția centrală, prestigiu și roluri ca izolări, legături și poduri. Astfel de analize sunt folosite în mod obișnuit în domeniile psihologiei sau psihologiei sociale, analizei înrudirii etnografice sau altor studii genealogice a relațiilor dintre persoane.
Nivel submulțime : Nivelurile submulțime ale cercetării problemelor rețelei încep la nivel micro, dar se pot intersecta cu nivelurile medii ale analizei. Cercetarea la nivel submulțime se poate concentra pe distanță și accesibilitate, bisericuțe, subgrupuri coezive sau alte acțiuni de grup sau comportament.
Nivel mediu: În general teoriile nivelului mediu încep cu o dimensiune a populației ce se încadrează între nivelurile micro și macro. Totuși, nivelul mediu se poate referi la analize ce sunt concepute în mod specific pentru a dezvălui conexiunile dintre nivelurile micro și macro. Rețelele de nivel mediu au o densitate mică și pot expune procese cauzale diferite de rețelele interpersonale de nivel micro.
Organizații: Organizațiile formale sunt grupuri sociale care distribuie sarcini pentru un scop colectiv. Studiul de rețea despre organizații se poate concentra pe legături fie intra-organizaționale, fie inter-organizaționale în ceea ce privește relațiile formale sau informale. Rețelele intra-organizaționale conțin adesea niveluri multiple de analiză, în special în organizații mari cu sucursale multiple, francize sau departamente semi-autonome. În aceste cazuri, cercetarea este adesea desfășurată la un nivel organizațional și de grup de lucru, concentrându-se pe interacțiunea dintre cele două structuri.’’
Rețele distribuite aleatoriu : Modele grafice exponențial aleatorii ale rețelelor sociale au devenit metode moderne de analiză a rețelei sociale în anii 1980. Acest cadru are capacitatea să reprezinte efecte social-structurale observate în mod obișnuit în multe rețele sociale umane, inclusiv efecte structurale bazate pe etape generale observate în mod obișnuit în multe rețele sociale umane, precum reciprocitate și tranzitivitate și la nivel nod, homofilie și activitate bazată pe atribute și efecte de popularitate, derivate din ipoteze explicite despre dependențele printre legăturile rețelei. Parametrii sunt acordați în funcție de răspândirea micilor configurații subgrafice din rețea și pot fi interpretate ca descriind combinațiile proceselor sociale locale din care o anumită rețea ia naștere. Aceste modele de probabilitate pentru rețele pe un grup anume de actori permit generalizarea dincolo de ipoteza restrictivă binară de independență a micro-rețelelor, permițând modelelor să fie construite din fundațiile teoretice structurale ale comportamentului social.
Rețele fără mărime/scară: O rețea fără mărime sau scară este o rețea al cărei grad de distribuire urmează o lege a puterii, cel puțin asimptotic. În teoria rețelei, o rețea ideală fără mărime/scară este o rețea aleatorie cu un grad de distribuire care rezolvă mărimea distribuției grupurilor sociale. Caracteristici specifice ale acestui tip de rețea variază în funcție de teoriile și instrumentele analitice folosite pentru crearea lor, totuși în general au unele caracteristici comune. O particularitate notabilă într-o astfel de rețea este relativă obișnuință a vârfurilor cu un grad ce depășește în mare măsură media. Nodurile cu cel mai mare grad sunt numite adesea “huburi” și pot avea meniri specifice în rețelele lor, deși aceasta depinde mult de contextul social. O altă caracteristică generală a rețelelor fără mărime/scară este distribuirea coeficientului de grup, care scade pe măsură ce gradul nodului crește. Aceasta distribuire permite de asemenea și o lege a puterii. Modelul Barabási al evoluției rețelei prezentat mai sus este un exemplu de rețea fără mărime/scară.
Nivel macro: În loc să urmărească interacțiunile interpersonale, analizele la nivel macro urmăresc rezultatele interacțiunilor, cum ar fi cele economice sau alte interacțiuni de transfer al resurselor peste o populație întinsă.
Rețele la scară mare: Rețeaua la scară mare reprezintă un termen oarecum sinonim cu “nivelul macro” după cum este folosit în principal în științe sociale și comportamentale, în economie. La început, termenul a fost folosit în mod extensiv în informatică.
Rețele complexe: Majoritatea rețelelor sociale mai mari prezintă caracteristici de complexitate socială, care presupun particularități substanțiale netriviale de topologia rețelei, cu modele de conexiuni complexe între elemente ce nu sunt nici complet regulare nici complet aleatorii (vezi știința complexității, sistemul dinamic și teoria haosului), la fel ca și rețelele biologice și tehnologice. Astfel de particularități complexe ale rețelei includ un revers important în distribuirea gradului, un coeficient de grup mare, asociere/clasificare printre vârfuri, structura ierarhică sau comunitară. În cazul rețelelor conduse de agenții, aceste caracteristici includ și reciprocitatea, profilul semnificației triadei (TSP, vezi tema rețelei) precum și altele. În schimb, multe dintre modelele matematice ale rețelelor ce au fost studiate în trecut, cum ar fi structuri/configurații de linii și grafice aleatorii, nu prezintă aceste trăsături.’’ Guy Kawasaki & Peg Fitzpatrick, iulie 2014
Conceptul de media a apărut odată cu apariția presei scrise, primele ziare au apărut încă din secolul al XVI –lea în Veneția.
Odată cu dezvoltarea telecomunicațiilor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, media sociala capăta o nouă formă, mai întâi cea analogica mai reprezentată prin radio și televiziune și mai apoi cea digitala care este reprezentată de comunicațiile pe Internet și prin tehologiile nobile. Tehologia a avansat într-un ritm rapid, iar Internetul a ajuns cel mai propice mediu de de comunicare la nivel global.
Media digitală se diferențiează față de media clasică prin mai multe caracteristici de comunicare. Aceasta diferă prin mediul de transmitere, metodele de comunicare și modalitățile de căutare a informație.
În secolul 21, era comunicațiilor și a tranzacțiilor online, în care media socială și rețelele de socializare au cunoscut o crestere fulminantă, pe buzele tuturor, de la copiii de mici până la generația trecută de vârsta a treia, se afla cuvinte cheie precum: Facebook, Twitter, Myspace, Hi5, Linkedin, forumuri și bloguri.
Rețelele sociale au apărut în urma dorinței publicului de ceva nou și antrenant.
Acestea ofereau un mediu virtual dinamic, în care utilizatorii sunt angrenați într-un trafic continuu, generat de informații și interactiviate. Ideea de a putea comunica cu ușurință, cu ajutorul unei platforme simplu de utilizat, a devenit din ce în ce mai populară, având drept rezultat o explozie a mediei sociale.
Termenul de medie socială este utilizat de către specialiști pentru a descrie aspectul social care îl au platformele online. Aceasta sintagmă este compusă din două cuvinte care definesc acest termen media se referă la canalele de comunicare prin care sunt transmise ideile sau informațiile, în timp ce social reprezintă modul în care interacționează indivizii în cadrul unui grup sau a unei comunități.
Termenul a fost folosit prima dată de Chirs Shipley, co-fondator al Guidewire Group, o companie care se ocupa cu studierea și efectuarea de rapoarte asupra inovațiilor și tendințelor tehnologice și care activează în San Francisco. Chris Shipley a dorit să descrie modul în care se realizează comunicarea, participarea și colaborarea prin intermediul acestor platforme.
Media socială mai este descrisă ca fiind aceea prin care se realizează interacțiunea socială și care utilizează tehnici de afișare ușor accesat. Din punctul de vedere al organizațiilor de busiess, media socială poate fi privită ca fiind generată de consumatori ( CGM – consumer generated media ).
Media socială este compusă din instrumente web- bloguri, forumurile sau wiki-urile, sunt accesibile prin care oamenii sonverseaza, participa, crează, recomanda valorifica informațiile și reacționează online la tot ce se întâmplă în jurul lor.
Putem spune că termenul media socială este un termen generic care definește o serie de canale de comunicare online, de interacțiune socială și de sisteme de propagare a informațiilor care includ forumuri, rețele sociale, bloguri, grupuri și platforme de content-video-audio sharing și comunicare. Media socială se referă la genuri media online noi, caracterizate prin:
Participarea: social media încurajează contribuțiile propii și reacții de la toți cei implicați în angrenajul său.
Împărtășirea de opinii și cunoștințe persoanelor interesate, cât și deschiderea de feedback.
Conversația: spre deosebire de media convențională care realizează o comunicare într-un mod unidirecțional, informațiile sunt transmise către public fără așteptarea unui feedback din partea lui.
Comunitatea: media sociala le oferă posibilitatea de a crea comunității bazate pe interese și idei comune, comunități care facilitează comunitatea între membrii săi.
O rețea sociala se poate defini ca o aplicație care ajută, tinde sau capăta conștiența cu ajutorul interacțiunii umane, intre grupuri care împărtășesc aceleași interese, care vin din același mediu cultural, geografic sau in funcție de criteriu, se pot alătura și constitui o comunitate de interese.
Cele mai multe dintre serviciile oferite de rețele socale sunt bazate pe tehnologii web prin intermediul cărora utilizatorii pot interacționa. Astfel mijloace precum e-mailul sau mesageria, au deschis calea dezvoltării unor noi tipuri de servicii care au dus la aparitia conceptului web 2.0 și în final cel de medie socială. Serviciile oferite comunităților sunt centrate pe individ. Boyd și Ellison Journal of Computer-Mediated 2007
Confidențialitatea și securitatea datelor și a informațiilor sunt două noțiuni care se întrepătrund. Asigurarea securității este procesul prin care se asigura confidențialitatea. Orice individ sau organizație de business deține informații care sunt private, care nu trebuie sa ajungă în spațiul public deoarece, odată ce devin publice, le pot leza interesele. Informațiile sunt considerate confidențiale. Accesul la informații trebuie să fie restricționat, pentru aceasta trebuie să fie stabilite niște reguli stricte care să asigure securitatea lor.
Odată cu apariția internetului și posibilitatea de interconectare a calculatoarelor, acesul la informații aflate pe acestea, care până atunci erau de sine stătătoare, au devenit mul mai facil. Astfel au apărut problema asigurării securității datelor aflate pe computerele personale sau în rețelele organizațiilor.
Securitatea reprezintă faptul că informațiile sau datele nu pot fi accesate decât de către cei care au acest drept, iar asigurarea securității constituie un set de reguli prin care se îndeplinește acest deziderat.
Studiul în care au examinat problemele de securitate în cadrul rețelelor sociale au folosit date accesibile în profilurile existente pe rețelele sociale pentru a elabora un sistem phishing. Sistemul se bazează pe principiul că există o cerere de informații primită de la o persoană din lista FIRENDS, obiectivul fiind acela de a se obține mai multe informații decât utilizatorul este dispus să dea undei persoane necunoscute.
Principalele forme ale forme ale mediei sociale utilizate în activitatea organizației de business.
Media socială are mai multe tipuri de platforme prin care se manifestă. Multe din acestea nu pot fi folosite foarte eficient în activitatea unei organizații de business sau sunt folosite doar pentru un anumit tip de acțiune. Tipurile de platforme de media care sunt utilizate pentru fiecare tip de activitate din cadrul unei organizații de business sunt prezentate în continuare împreună cu modalitățile prin care acestea sunt folosite.
1.1.2 Facebook și rețelele sociale
Rețelele sociale mai sunt definite ca site-uri bazate pe platforme web, care permit utilizatorului:
Construirea unui public sau unui semi-public în cadrul unui sistem delimitat de niște reguli;
Realizarea unei liste de alți utilizatori cu care intră în contact;
Vizualizarea și parcugerea listei de contacte a acestora permit creearea de legături noi în cadrul sistemului. Natura și tipologia acestor legături pot varia de la site la site.
Prin intermediul rețelelor sociale oamenii își creează comunități prin intermediul cărora să poată să discute despre subiecte comune, să își împărtășească opinii despre locurile pe care le vizualizează, despre produsele achiziționate sau despre spectacolele și filmele vizionate. Există retele sociale constituite în jurul uor idei sau interese comune sau ale unor comunități profesionale.
În cadrul comunităților se transmit cantități imense de informații care pot fi extrem de valoroase în mediul de afaceri. Din această cauză organizațiile de business nu puteau să rateze o astfel de oportunitate.
Organizațiile de business își dezvoltă afacerile astfel:
să profite de informațiile existente în cadrul acestor rețele
să își creeze comunități de consumatori fideli cărora să le prezinte noile produse sau servicii lansate
să îi facă să discute despre produse și servicii existente
să le afle părerea despre oferte
să încerce să își selecteze clienții
să aducă noi clienți
În același timp prin intermediul comunităților formate, pentru a-și îmbunătăți organizațiile de business pot fi:
să descopere nevoile clienților
să găsească defectele produselor
să determine nemulțumirile avute de clienți
să afle ce pregătește concurența
’’În literatura de specialitate există două tipuri de concepte care descriu aceste platforme și anume ’’social network site’’ și ’’ social networking site’’. Deși sunt folosite pentru a descrie același fenomen, acești termeni sunt diferiți prin aplicabilitatea și scop. Deși pe aceste site-uri este posibilă crearea de relații interpersonale, nu acesta este scopul principal al acestor site-uri.
Site-urile de relete sociale au implementat o mare varietate de caracteristici tehnice, funcționalitatea comună, consta în profilele vizibile, care afișează o listă de prieteni care sunt de asemenea utilizatori ai sistemului. Profilele sunt pagini unice în care utilizatorii se pot prezenta așa cum sunt. Odată cu înrolarea într-o rețea socială, userul este obligat să completeze câmpurile de formulare care conțin o serie de întrebări personale. Profilul este generat folosind răspunsurile la întrebări, care includ de obicei descriptori, cum ar fi vârsta, locația, domeniile de interes și o secție ’’despre mine’’. .( Boyd, D. and Ellison, N. (2007) Social network sites: definition, history, and scholarship, Journal of Computer-Mediated Communication,
Majoritatea site-urilor încurajează utilizatorii să încarce fotografii la profil. Alte site-uri permit utilizatorilor, pentru a face profilurile mai concludente, să adauge conținut ultimedia, sau să modifice aspectul profilului și să îl personalizeze. Astfel Facebook permite utilizatorilor să adauge module care să le îmbunătățească profilul.
Vizibilitatea unui profil variază în funcție de politica site-ului și în funcție de discreția utilizatorului. În mod implicit, profilele de pe Friends și Tribe.net sunt indexate de către motoarele de căutare, ceea ce le face vizibile pentru oricine, indiferent dacă au sau nu legături de acel cont.
După înrolarea la o rețea socială, utilizatorilor li se cere să identifice alte persoane care sunt deja în sistem, cu care au o relație în lumea reală. Eticheta pentru astfel de relații diferă de la site le site. Cele mai uzuale sunt Friends, Contacte și Fants. Cele mai multe site-uri necesita o confirmare bidirecțională pentru a valida o prietenie, dar mai sunt unele care nu solicită validarea. Acest tip de legături bidirecționala sunt de obicei etichetate ca Fans sau Fllowers, dar mai multe site-uri le numesc chiar Friends. Termenul de Friends poate fi înșelător, deoarece conexiunea nu înseamnă neapărat prietenie, în sensul adevărat al cuvântului, cum de altfel și motivele pentru care oamenii au legături între ei sunt variate.
Existența posibilității de afișare publică a conexiunilor este o componentă esențială a relațiilor sociale. Lista de prieteni conține link-uri către profilul fiecărui prieten, care permite altor utilizatori să le vizualizează printr-un singur click de pe butonul aferent acestor liste de prieteni. Pe majoritatea site-urilor, lista de prieteni este vizibilă pentru orice persoană căreia îi este permisă vizualizarea unui profil, dar exista excepții. Utilizatorii MySpace și-au spart propriile profilurile cu scopul de a ascunde butonul de acces la lista Friends, iar Linkdin permite utilizatorilor să renunțe la afișarea rețelei de prieteni.
Majoritatea rețelelor sociale oferă utilizatorilor un mecanism prin care acestea pot lansa mesaje tuturor care sunt în lista de prieteni. Aceasta implică de obicei posibilitatea de a face comentarii, acest tip de mesaj este etichetat diferit de către diverse site-uri. Tipurile acestea de mesaje sunt populare pe majoritatea rețelelor sociale, dar nu sunt universale valabile.
Nu toate rețelele sociale au fost de la început concepute ca rețele sociale. Rețeaua chineză QQ a pornit ca un serviciu de mesagerie instant, Lunar Storm a porrnit ca fiind un site al unei comunități online, rețeaua sud-coreeana Cyorld a fost un forum de discuții, iar Skyrock a fost un site francez care oferă servicii de blogging.
Pe lângă ideea de a crea profilul, listele de pieteni, comentariile și serviciile de mesagerie, care sunt comune majorităților rețelelor sociale, unde fiecare rețea are mai multe alte facilitați specifice. Unele oferă foto sharing și video sharing, altele au înregistrat un serviciu de blogging sau de mesagerie instant. Rețelele permit accesul doar din rețele de telefonie mobilă și pot fi folosite și din mediu web dar și din rețele mobile. Cele mai multe rețele sunt construite pentru anumite zone geografice sau pentru un anumit grup lingvistic, dar nu este obligatoriu să rămână să. De exemplu, Orkut a fost lansat în Statele Unite cu interfața doar în limba engkeza, dar grupul folosit de utilizatori este format de vorbitorii de limbă portugheză din Brazilia. Siteu-rile sunt proiectate de la început cu un specific etnic, orientare religioasă, politica și sexuală, sau după alte categorii de identitate.
Deși sunt adesea concepute cu scopul de a fi accesibile pe scara cât mai largă, multe dintre acestea atrag la început grupuri omogene de utilizatori. Astfel descoperim rețele sociale în care utilizatorii care le folosesc sunt grupați după naționalitate, nivel educațional, vârsta cât și alți factori care de obicei segmentează societatea (de exemplu rețeaua Hargittal), chiar în cazul în care cei care le-au lansat nu au avut această intenție. În același timp exista rețele sociale generaliste care acceptă pe oricine ca membru.
Rețelele sociale pot fi folosite cu succes în promovarea oricărei afaceri, fiind dezvoltată atât de mult în ultimul timp încât permit atât indivizilor cât și organizațiilor de business, care interacționează între ele. Oricine poate comunica cu oricine, atât timp cât este acceptat în acea comunitate și în același timp oricine se poate alătura uneia sau a mai multor comunități și astfel aceastea pot interacționa între ele. Astfel ele se întrepătrund și se dezvolta creând permisia construirii unor comunități puternice și bine articulate. .( Boyd, D. and Ellison, N. (2007) Social network sites: definition, history, and scholarship, Journal of Computer-Mediated Communication, ) ( Boyd. D. Friends, Friendster and MySpace Top 8 : weiting community into being on social network sites, Frist Monday)
Astfel, pentru organizațiile de business a devenit o necesitate să fie prezente pe marile rețele sociale și să se deschidă public, deci există în mediul online. Totuși și existența pe mai multe rețele de socializare duce la efectul pozitiv a unor campanii. În același timp dacă o organizație nu exista pe o rețea socială, iar acolo un grup de consumatori pornește o organizație de denigrare împotriva ei, atunci timpul de reacție scăzută care poate duce la un dezastru de imagine pentru aceasta. Organizațiile trebuie să se concetreze pe acele rețele sociale care le aduc cea mai mare expunere, rămânând cât mai activ, dar în același timp să își păstreze prezenta pe cât mai multe alte rețele care le-ar putea aduce un plus de expunere. ( Boyd. D. Friends, Friendster and MySpace Top 8 : weiting community into being on social network sites, Frist Monday)
Cea mai mare rețea socială, Facebook, a pornit ca o rețea socială a comunității acadamice de la Harvad, dar s-a extins rapid și a devenit o rețea globală. Expunerea pe Facebook a devenit mai importantă decât prezenta cât mai sus în lista de rezultate a cautatarilor pe Google.
Față de celelalte rețele importante, Facebook a fost conceput în anul 2004 pentru a sprijini rețelele distincte din cadrul unor colegii anericane. Pentru că utilizatorii să se alătureze rețelei sociale, au nevoie de o adresă de email.
Când Facebook a început să permită accesul și altor studenți de la colegiu, acești utilizatori au trebuit de asemenea să își creeze o adresă de email asociate cu aceste instituții.
Începând din Septembrie 2005, facebook s-a extins prin includerea elevilor de liceu cât și profesioniștii din interiorul rețelelor corporatiste și în cele din urmă, la toată lumea.
O caracteristică care diferă Facebook de alte rețele sociale, este absența posibilității mai active, dar în același timp să își păstreze prezenta pe cât mai multe alte rețele care le-ar putea aduce un plus de expunere.
Facebook a fost deschis pe 26 septembrie 2006, tuturos persoanelor cu vârsta de peste 13 ani, care aveau adresa de email validă unde au început să introducă și noi funcționalități.
În iulie 2007, Facebook permite utilizatorilor să își afișeze fișiere pe Wall, anterior puteau posta doar text.
Datorită acestei rețele sociale, organizațiile de business își pot crea pagini proprii și își prezintă mai bine activitatea ajungand astfel mai ușor la clienți. Prin intermediul acestor profile, organizațiile se aproprie de clienți și le dau impresia că nu discuta cu un director mare a unei companii, ci cu un prieten care răspunde nevoilor imediat.
Utilizarea unui profil pe Facebook permite organizațiilor să deschidă în fata potențialilor clienți, să-și prezinte atât produsele cât și oamenii din spatele acestor produse, cei care le-au creat, le-au dezvoltat și care le-au adus pe piață.
Organizațiile realizează că a trecut timpul în care își construiau un site prin intermediul căruia își prezentau produselesau serviciile iar clientul își vizualiza informațiile, sintetice, apoi și să hotărească dacă achiziționează sau nu un produs. Ca să fie mai aproape de clienți, organizațiile trebuie să fie prezente pe rețelele sociale.
Facebook a devenit mai important decât Google, doar generează un trafic mai mare pentru organizațiile de business. Informațiile circulă mai mult pe Facebook despre o organizație decât s-a generat prin accesul direct la site-ul organizației. Această organizație este bine să își construiască un profil pe Facebook, deoarece este posibil ca un client fidel sau unul rău voitor să o facă în locul său și astfel informația prezenta pe această rețea socială să nu reprezinte poziția oficială a respectivei organizații, ceea ce poate aduce la deteriorarea imaginii acesteia.’’( Alexandru Bradut Ulmanu – Reolutia Facebook in spatiul social, http://ro.wikipedia.org/wiki/Facebook, )
În lucrarea ’’ Facebook’’ Justin Levy , sfătuiește organizațiile ca atunci când își crează o pagină de Facebook, să se asigure că toți angajații care au care au cont să folosească un nume standard pentru numele organizației la care sunt angajați și astfel în viitor toți angajații să fie parte al aceleiași grup. Această metodă permite ca ideile și mesajele transmise să fie unitare și în același timo să aibă control mai bun asupra a ceea ce se transmite în numele organizației.
În mai 2007 Facebook a lansat o platformă care interacționează cu celelalte pagini web. În același sens s-au lansat și numeroase aplicații prin care utilizatorii pot trimite diferite mesaje celorlalți utilizatori. La câteva luni după lansarea lui Facebook a fost inițiată și o aplicație contra mesajelor de tip spam. Varianta „facebook iPhone” a fost lansată în august 2007, iar un an mai târziu, în iulie 2008, existau în total aproximativ 15 milioane de utilizatori. În iulie 2009 se pare că numărul utilizatorilor a atins circa 250 milioane de persoane.
Caracteristici – Utilizatorii înregistrați au posibilitatea să-și găsească prietenii, dar și pe orice alți utilizatori din toată lumea, nu numai din țara în care se află. Utilizatorii își pot crea și modifica propriul profil ori de câte ori doresc. Profilele publice pot fi blocate de către alți utilizatori, dar nu și profilele personale. Conform datelor furnizate de către compania comScore, facebook primește majoritatea vizitatorilor săi de la Google, Microsoft și într-o măsură mai mică prin Yahoo!. Una dintre cele mai importante și populare caracteristici ale acestei rețele de tip social o reprezintă posibilitatea postării de fotografii. Deasemenea utilizatorii se pot recrea cu diferite jocuri online precum șahul și altele.
Controverse – Încă de la crearea sa facebook a făcut obiectul unei controverse privind respectarea vieții private a utilizatorilor. Aplicația utilizează informațiile personale ale utilizatorilor cu scopul de a introduce anunțuri publicitare adaptate profilului fiecărui utilizator în parte și chiar de a vinde aceste informații unor întreprinderi private, așa cum și este menționat în carta facebook cu privire la viața privată. Această cartă indică pe de altă parte că facebook poate recolta informații despre membrii săi și din surse exterioare rețelei, cum ar fi ziarele, bloguri sau orice alte surse din cuprinsul Internetului.
Informațiile despre utilizatori sunt colectate de către facebook pentru ameliorarea continuă a bazei sale de date și pentru a permite clienților săi (plătitori) să adreseze mesajele lor publicitare cu mai mult succes, cunoscând comportamentul de consum al utilizatorilor. Grație reclamelor de la facebook site-urile terților pot folosi informațiile adunate de facebook pentru a trimite publicitate țintită în funcție de profilul utilizatorului: aceste mesaje pot face uz, de exemplu, de date despre sexul, nivelul studiilor, opiniile politice, religia, locurile de muncă sau posturile ocupate de utilizator.
Consecințele divulgării vieții private – Încă de la crearea sa facebook a făcut obiectul unor controverse privind respectul vieții private a utilizatorilor. Cele mai mari nemulțumiri sunt legate de ușurința cu care datele personale ale membrilor rețelei pot ajunge pe mâna oricui. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la Internet, pe baza unei parole, stabilite odată cu completarea formularului de înscriere, ce conține mai multe întrebări personale. Din acest motiv, în 2010, peste 30.000 de persoane au renunțat într-o singură zi la contul lor de pe rețeaua de socializare, fiind nemulțumite de problemele de securitate și de confidențialitate. „Ca să fi avut impact, decizia de renunțare ar fi trebuit luată de zeci de milioane de consumatori”, au afirmat însă inițiatorii mișcării de protest.’’ http://ro.wikipedia.org/wiki/Facebook, ) Alexandru Bradut Ulmanu – Revolutia Facebook in spatiul social editura Humanitas.
Influența facebook asupra relațiilor sociale – Modul în care oamenii se întâlnesc a fost influențat de amploarea pe care a luat-o fenomenul Facebook. Mulțumită acestei rețele de socializare putem invita sau putem fi invitați la diferite evenimente, începând de la zile de naștere sau întâlniri de lucru și până la nunți și alte evenimente sociale de amploare sau întâlniri de afaceri. Avantajul constă în faptul că se pot trimite invitații la un număr mare de persoane, incluzând persoane care nu ar fi putut fi invitate în alt mod. Acum putem participa la evenimente despre care altfel nu am fi știut.
Relațiile romantice au fost, de asemenea, afectate de această rețea de socializare. Modul de a anunța relația ta sau lipsa ei este doar începutul. Un studiu realizat de un grup de psihologi de la Universitatea din Guelph, Canada, a demonstrat o puternică legătură între utilizarea Facebook și gelozia sau suspiciunea în creștere în rândul cuplurilor.
Gelozia în cadrul cuplului, care apare datorită tuturor informațiile obținute prin această metodă, a dus la terminarea multor relații între tineri în ultimii ani. Există mai mulți factori diferiți care fac să apară aceste sentimente negative. Fotografiile, acceptarea de noi prieteni, comentarii din partea utilizatorilor, declarații ale persoanelor despre starea lor emoțională sunt, printre altele, elemente ce pot determina ca o relație să fie afectată. Facebook permite accesul partenerului la informații la care altfel acesta nu ar avea acces. http://ro.wikipedia.org/wiki/Facebook, ) Alexandru Bradut Ulmanu – Reolutia Facebook in spatiul social editura Humanitas,
Cu toate acestea, în ultimii ani, aceste protocoale au fost modificate și într-o anumită măsură omogenizate, prin participarea tot mai activă a tehnologiei în aspectele sentimentale ale vieții tuturor. Principala caracteristică a unei relații amoroase în stilul Facebook este că deciziile luate cu privire la începerea sau terminarea unei relații sunt comunicate tuturor celor interesați (sau neinteresați), prin intermediul rețelei sociale.
Facebook în România – Evoluția numărului de conturi de utilizatori români de Facebook în ultimii patru ani arată astfel: ianuarie 2011 – 2.405.920 de conturi, ianuarie 2012 – 4.406.580 de conturi, ianuarie 2013 – 5.593.480 de conturi, ianuarie 2014 – 7.000.000 de conturi, ianuarie 2015 – 7.600.000 de conturi, martie 2015 – 8.000.000 de conturi, noiembrie 2015 – 8.200.000 de conturi.( wikipwdia.com)
În concluzie, organizațiile trebuie să își adune cât mai mulți potențiali clienți, dar acest lucru nu este ușor de realizat, mai ales la început.
1.2.2. Twitter și microblogurile.
.
Lumea afacerilor este una dinamica, în care tot timpul au loc schimbări, dacă nu ești în locul și momentul potrivit poți să pierzi oportunitățile și afacerea poate avea de suferit.
Twitter oferă posibilitatea ca informația să fie primită în timp real, prin trimiterea de mesaje scurte ce pot fi trimise și primite de pe telefonul mobil sau de pe alte dispozitive mobile.
Odată trimis mesajul, el nu este recepționat doar de o singură persoană, ci de tot grupul.
Twitter este cea mai mare platformă de microblogging, prin intermediul acesteia se pot posta mesaje scurte, imagini, videoclipuri sau likuri către păgâni web.
Datorită organizării, Twitter poate fi privită ca o rețea socială dearece în jurul unui utilizator sunt construite grupuri care urmăresc postările acestora. Din punct de vedere al afacerilor, aproprierii de consumator, rețelele sociale pot fi folosite cu mult succes iar mesajele transmise pot fi mai formale.
Metoda de comunicare are ca dezavantaj modul prin care platformele de microblogging sunt structurate, în sensul în care un mesaj este recepționat deoarece cei care sunt în grupul celor care urmăresc microblogul resectiv, spre deosebire de mesajle trimise prin intermediul rețelelor sociale unde un mesaj postat este primit de cei din grup dar și de alte persoane, șansa ca mesajul să ajungă în afara grupului este una mică.
Mesajul să fie retrimis, trebuie să fie mai atractiv, să poarte o informație relevanta și bine structurata. Structura mesajelor permite ca în interiorul acestora să existe ’’ Butonul’’ de retrimitere, dar procentul celor care retrimit mesajul este unul mic.’’ ( Things You Should Know About Twitter, http://www.educause.edu/ir/library/pdf/ELI7027.pdf, iulie 2007) (Gabriela Grosseck: Note despre microblogging – http://grosseck.blogspot.com)
’’Un mesaj trasmis este unul eficient, își atinge scopul, dacă acesta este retransmis de către cei care l-au primit. Dan Zarella a realizat un studiu în care 70% dintre mesajele retrimise conțin linkuri, iar cele mai populare subiecte al mesajelor retransmise sunt mesaje cu conținut de instruire, știrile, nume de produse, discuții și conținut de divertisment.
Twitter Power detaliază un plan de 30 de zile prin care organizațiile își pot forma un grup consitent de persoane care urmăresc mesajele transmise de către acestea și va ajuta la transmiterea mesajelor către alții.
Pentru prezenta pe o astfel de platforma, este nevoie de perseverență de un plan bine stabilit, iar acolo unde nu există destulă experiență se apelează la specialiști. Înainte de a iniția acțiunea este necesară o pregătire temeica de creare a unei imagini convingătoare, de mesaje bine structurate și de o cercetare a potențialilor consumatori interesați de activitatea organizației.
Lansarea ‚’’ Vânătorii de clienti’’ poate fi făcută doar în cazul în care organizația este pregătită. Mesajele sunt trimise către cei considerați potențiali clienți și cărora trebuie să li se răspundă întotdeauna. Următorul pas este acela în care sunt căutați aceia care vor construi un nucleu dur, cei care transmit cu ușurință mai departe mesajele și care în același timp apar mesaje negative la adresa organizației vor fi primii care vor reacționa.
După formarea uni grup stabil, se pot experimenta noi facilități: se vor posta linkuri, se vor iniția acțiuni care să atragă persoane noi în grupuri și să acceseze alte instrumente de medie socială, linkuri existente ce pot promova produse și serviciile organizației.
În momentul în care a reușit stabilirea unei mese stabile de followeri este necesar să apeleze la metode mai evoluate de promovare și combinarea tipurilor de mesaje și de formarea unui pattern pentru mesajele viitoare, ca apoi să se lanseze cu alte platforme și instrumente online.
După înregistrare, membrii grupului trebuie să afle de existența acestora și să fie atrași către ele, iar timpul necesar să aducă ceva nou și să incite interesul.
De la început a fost nevoie de oferirea unor avantaje pentru a atrage, iar în final trebuie testați dacă pot fi convinși să acceseze linkurile postate. Pentru această situație este nevoie de multă muncă și atenție la ceea ce vor posta, dar nu trebuie uitat că mesajele să nu fie formale dar nici oficiale și trebuie păstrat un echilibru, dar în același timp totul trbuie privit ca o discuție amicală, deși totul este foarte serios.’’
1 Alan A. Lew, Twitter Tweets for Higher Education, 19/8/2007,
http://web20teach.blogspot.com/2007/08/twitter-tweets-for-higher-education.html. 2. Linda L Briggs, Micro Blogging with Twitter, Campus Technology, 3/5/2008, http://www.campustechnology.com/article.aspx?aid=59315.
1.2.3 Blogurile
’’Pentru a promova și informa mai eficient evenimentul nostru și anume lansarea cărții E-Marketing pentru fiecare” s-a constituit un blog al cărui administrator va fi managerul evenimentului. Urmărind articolele postate pe acest blog persoanele interesate de a participa la eveniment vor fi la curent cu ultimele informații cu referire la participanți, oră, locație, diverse studii efectuate pe marginea evenimentului și orice alte informații cu privire la eveniment în sine. Cititorii au posibilitatea de a-și exprima opinia vis-a-vis posturile existente sau pot face sugestii cu privire la lansarea de cărții “ E-Marketing pentru fiecare ” prin intermediul comment-urilor.
Prin intermediul blogului putem ajunge mai ușor la piața țintă și putem atrage particinați prin limbajul familiar folosit pentru acest instrument de comunicare.
2. Structura Blogului
• Titlul blogului: Lansare de carte “ E-Marketing pentru fiecare ”
• Postări: conține postările ordonate cronologic.
• Despre eveniment: informații cu privire la eveniment în sine.
• Membrii echipei: enumerarea membrilor echipei, numărul grupei, specializarea și numele evenimentului.
• Butonul căutare: se pot căuta informații pe acest blog.
• Despre mine: informații cu privire la persoana care postează pe blog sau despre blog și rolul lui.
• Urmăresc aceste bloguri: zonă destinată enumerării blogurilor pe care le urmărim, acestea intrând în centrul nostru de interes (blogroll).
• Persoane interesate: apar persoanele care urmăresc blogul nostru.
• Arhivă: se prezintă arhiva completă a posturilor, ordonate chronologic în funcție de lună în care au fost postate.
• Parteneri: descrierea partenerilor evenimentului.
• Abonați-vă la: zonă ce oferă posibilitatea abonării la posturi sau comenturi
Un blog este un jurnal updatat frecvent și publicat pe internet pentru consumul publicului general, construit pe o platformă de CMS (Content Management System). El se diferențiază de alte pagini prin faptul că datele sunt afișate în ordinea inversă a introducerii lor.
Blogurile oferă informații, comentarii, opinii despre un subiect predilect (de exemplu: politic, publicitate, știri locale, informații personale), iar conținutul poate fi în format text, audio, video. Întregul spațiu al blogurilor și al bloggerilor a devenit cunoscut drept “blogosferă”.
Blogul modern a evoluat din jurnalele online, care erau la început doar componente updatate ale unor siteuri obișnuite. Odată cu evoluția programelor care facilitează introducerea și afișarea articolelor într-o ordine invers cronologică, procesul a devenit accesibil unui public mai larg.
Termenul weblog a fost inventat de Jorn Barger pe 17 decembrie 1997, iar forma prescurtată a apărut după ce Peter Merholz, în aprilie 1999, a spart cuvântul într-o propoziție (“we blog”) în sidebar-ul blogului său, Peterme.com. În timp, numărul blogurilor a crescut, la fiecare 5 luni ajungând să se dubleze.(Figura 1). În noiembrie 2006, Tehnocrați – un motor de căutare pentru bloguri – ajunsese să înregistreze aproximativ 60 de milioane de bloguri
.
În studiul “Behind The Scenes În Blogosphere.Advice From Established Bloggers”, realizat de Centrul de Cercetare de Marketing al Universității Dartmouth Massauchusetts au fost incluși 74 dintre cei mai citiți și apreciați bloggeri americani, majoritatea având un blog independent de 2-3 ani. 68% dintre ei aveau contact direct sau indirect cu mari corporații.
Potrivit răspunsurilor, majoritatea persoanelor intervievate au afirmat că blogul și-a atins scopul primar pentru care a fost construit.
Însă blogul rămâne o soluție de promovare opțională. Pentru firmele care nu doresc să se folosească de bloguri pentru activitățile de PR, identificarea primilor 10 bloggeri din domeniul lor de activitate și menținerea unei bune relații cu aceștia este o eventuală alternativă.
La aceeași concluzie a ajuns și compania Netflix atunci când un fan, Mike Kaltschnee, a creat un blog numit Hacking Netflix, care conținea știri despre serviciile de închiriere online de filme ale Netflix. Kaltschnee a cerut acces la comunicatele de presă și la briefing-uri, însă Netflix nu i-a acordat atenție până când acesta a început să scrie despre frustrările personale pe blog, moment în care a devenit cunoscut în toată blogosfera.
Blogurile sunt cele mai folosite de către specialiști freelanceri, care transmit informații utile și educative sau care vor să formeze opinii.
Pentru organizații, utilizarea blogurilor pentru promovarea activității necesita o atenție specială. Pentru a întreține un blog se cere mult timp, ceea ce poate duce la pierderea resurselor importante. Pentru organizațiile multinaționale este necesară existența unui blog care să reprezinte poziția oficială și să prezinte produsele și serviciile oferite.
Blogurile profesionale sau cele ale organizațiilor sunt construite în jurul unor subiecte comune și foarte rar prezintă subiecte care nu au legătură cu tema principală a blogului.’’
(www.backbonemedia.
www.scoutblogging.com www.businessweek.com, www.economist.
www.globalprblogweek.com , www.markmedia .ro , www.wikimedia.ro ., www.technorati.com
Odată cu integrarea caracteristicilor complete oferite de instrumentele de medie socială, serviciile oferite de bloguri au devenit foarte populare. În Statele Unite, instrumentele de blogging cum ar fi Vox, Xanga și LiveJournal, au atras un public larg. În Franța domnește Skyrock și Windows Live Space și domina numeroase piețe din întreaga lume, inclusiv în Italia, Spania și Mexic. Rețelele QQ, Live Space și Qrkut, sunt la fel de mari, chiar mai mari decât MySpace, ele au o acoperiire mică în SUA și în rândul vorbitorilor de limba engleză, ceea ce face dificilă urmărirea dezvoltării de către mass-media.
Prin intermediul blogurilor, organizațiile își pot prezenta în detaliu produsele și serviciile care pot comunica și primi feedback-uri de la consumatori și pot obține informații utile care duc la îmbunătățirea și dezvoltarea serviciilor proprii în care educa cu succes consumatorii.
Urmărind blogurile organizațiilor concurente, se poate afla tendința pieței, se poate vedea ce urmăresc competitorii, ce planuri au, ce probleme întâmpină cu produsele lansate și se poate astfel evita greșelile acestora.
Motorul oricărei economii este alimentat de către firmele mici și mijlocii, care sunt cele mai inovative și care duc la transformări un societate și în mediul economic în care se desfășoară activitatea. Blogurile pot constitui o platformă prin care acetea încearcă să aducă ceva nou și să-și prezinte ideeile de promovare a produselor și serviciilor. Astfel de firme prin intermediul blogurilor își pot testa ideile și își pot prezenta serviciile astfel încât pot obține un feedback rapid din partea consumatorilor. În acest fel se poate hotărî rapid dacă se continua dezvoltarea produselor și a serviciilor prezentate sau dacă acestea nu prind la public și trebuie să renunțe la ele sau să fie modificate.
Blogurile sunt folosite cu sucess și la educarea consumatorilor, astfel prin intermediul acestora se pot prezenta produse și serviciile organizațiilor, dar în același timp pot fi folosite de către asociațiile non-profit pentru a prezenta companiilor lansate de catrea acestea. Prin intermediul blogurilor se pot aduce companii de educare pentru protecția consumatorilor.
Blogurile nu trebuie să le privim ca surse directe de venit, calea prin care se pot obține bani din activitatea de blogging sunt realmente postate în interiorul acestora, dar un astfel de venit se obține numai după ce blogul este unul foarte cunoscut, care generează o cantitate mare de trafic și are un public bine stabilit de identificat și segment.
Prin intermediu blogurilor, specialiștii din diferite companii se pot face cunoscuti, își pot etala cunoștințele, și astfel pot convinge că pot veni cu soluții la problemele unor terți care au timpul sau cunoștințele necesare pentru rezolvarea acestora și astfel blogurile pot genera profit celor ce le dețin.
Pentru a deveni cunoscute, ceea ce este prezentat pe blog să fie despre domeniul despre care dezbate blogul și nu despre activitatea celui care întreține blogul. Astfel opiniile prezentate vor fi luate în seamă de ctre cititori și în final va obține profit.
Apariția primelor blog-uri este semnalată în anul 1993, când a și fost introdus termenul, însa acestea nu încep să fie utilizate la scară largă până în 1998, odatăcu apariția primei comunități de blog-uri. Blogosfera definește totalitatea blog-urilor publice ca fiind o comunitate, pornind de la premisa că toate aceste blog-uri sunt interconectate întrun fel sau altul, cel mai des prin intermediul unui blogroll sau al link-urilor din conținut.
În concluzie, Blogul ca metodă de promovare/interacționare face parte din noua generație de aplicații de software. Deși în ceea ce privește blogurile personale piața se lărgește repede, la nivel corporatist încă nu putem vorbi de o acoperire uniformă a pieței.
Componentele unui blog:
Post – Termenul folosit în limba engleză pentru fiecare însemnare ce aparține unui blog este “post”.
Comentarii – Persoanele care citesc posturile pot lăsa comentarii. Acestea pot duce la o dezbatere sau la un schimb de idei. Comentariile se găsesc fie după titlul postului, fie după corpul conținutului și pot fi citite printr-un simplul click.
Link-uri – Aproape toate posturile includ hyperlink-uri spre informația inițială, sursa inspirațională sau materialul propus spre analiză/dezbatere, alte bloguri etc.
Permalink – Pentru că posturile sunt afișate în ordinea inversă postării, un permalink permite cititorului să acceseze direct postul dorit. Este un link permanent care îți permite să citezi un post pe o pagină care va rămâne constantă.
Trackback – Linkurile care pot fi copiate într-un nou post sau în alt blog și care se referă la postul original se numesc trackbackuri. Acestea construiesc structura linkurilor și cresc posibilitatea ca postul original să fie găsit, deoarece motoarele de căutare listează paginile web în funcție de numărul de pagini care oferă link-uri spre ele.
Categorii – Un blogger poate încadra un post într-o categorie, permițându-i vizitatorului să citească doar posturile care aparțin aceluiași domeniu.
Arhiva – Posturile vechi pot fi citite oricând, ele găsindu-se în arhiva blogului.
RSS Feed – RSS (Really Simple Syndication) este o unealtă care permite utilizatorilor să fie anuntați de fiecare dată când apare ceva nou pe blog, fără să îi oblige să viziteze URL-ul blogului.
Blogroll – O listă cu alte bloguri pe care bloggerul le citește, afisate pe pagina propriului său blog, se numește blogroll.
Tag- Tag-urile ajută la definirea cuvintelor cheie primare de pe o pagină web. Ele pot face parte din domenii mai largi decât cele ale categoriilor.
Capitolul 2-RETELE DE SOCIALIZARE ON-LINE-CONCEPT ȘI EVOLUȚIE
Apariția și dezvoltarea tehnologiilor de comunocatii acondus la o peternica dezvoltare a mediului de afaceri. În ultimii decenii, aceasta dezvoltare a avut un impact deosebit asupra modului de a face afaceri și de a aborda consumatorii. Noile dezvoltări tehnologice au condus la apariția unor mijloace moderne, directe și personalizate de a aborda clienții. Unul ditre aceste mijloace îl constituie rețelele sociale online.
2.1 CONCEPTUL DE REȚEA DE SOCIALIZARE ONLINE
Lumea digitală a devenit în ultimele decenii un nou mediu prin care organizațiile își prezintă și își promoveaza produsele, serviciile și organizația la nivel global. Internetul oferă posibilitatea consumatorilor de a primi informații mai repede, la orice oră și aproape din orice colț al lumii. Unul dintre instrumentele care se folosește cat mai mult în ultimii ani, îl reprezintă rețelele de socializare online.
Înainte de a trece la aspectele privind dezvoltarea conceptului de rețea de socializare online, trebuie să intelegem ce înseamnă o rețea de socializare. Trebuie să diferențiem două tipuri de rețele sociale. Rețelele sociale care tratează relațiile interumane în afara mediului virtual, iar pe altă parte sunt acele rețele sociale care ridică problemele relațiilor interumane sau chiar organizaționale care se desfasoara cu susținerea mediului informațional online. Potrivit Oxford Oline Dictionary ( Oxford Dictionaries 01.05.2012) rețelele sociale sunt totalitatea interacțiunilor sociale și a relațiilor personale. O rețea socială este constituită din totalitatea persoanelor (familie, colegi și prieteni) cu care individul are o relație specială, precum prietenie și relație comercială.( Wasseeman and foust, 1994, hu and wang 2009).
Relațiile sociale tradiționale sunt studiate de peste jumătate de secol, iar în prezent aceste studii direcționându-se pe relații interpersonale în grupurile mici, datorită imposibilității de a obține cantități mari de date. Potrivit autorilor rețelele sociale reprezintă, ’’sisteme sociale dinamice care favorizează dezvoltarea relațiilor între indivizi pein intermediul unui conținut creat și partajat de către acestia’’.
( Acatrinei și Nistor 2012).
Relațiile sociale sunt definite ca fiind,’’un număr de persoane, organizații sau alte entități sociale, conectați printr-un set de rețele sociale precum prietenie, colegi sau schimburi de informații”.
( Garton et. Al.1997: Cachica,2007). Potrivit lui Marshall (1999), rețelele sociale sunt diferite ca indivizi conectati unii de alții prin una sau mai multe legaturi sociale, astfel aceștia construiesc conexiuni sociale.
Dacă privim rețelele sociale ca grupuri de indivizi reuniți pe baza unor criterii specifice, precum dimensiunea unei comunități la nivel rural sau urban, acestea sunt mult mai prezente în cadrul locului de muncă, a instituțiilor de învățământ universitar sau preuniversitar.
În funcție de nivelul de dezvoltare și mărimea rețelelor sociale, accesul la noile tehnologii de comunicare și dezvoltare puternică a Internetului a condus la implicarea a sute de indivizi dispuși să cunoască persoane și să facă schimb de informații cu privire la nevoile și dorințele utilizatorilor.
Pornind de la această idee și de la noile evoluții tehnnologiei informaționale de comunicații, un nou val se dezvoltă, cel al mijloacelor de comunicare pe dialog social utlizand mediu online. Rețelele de socializare online au câștigat în ultimii ani o popularitate fără precedent, iar la ora actuală sunt sute de milioane de indivizi sau organizații sunt utilizatorii unor astfel de sisteme.
Rețelele de socializare sunt considerate la ora actuală ca fiind site-urile cu cea mai mare popularitate de pe internet, având ca principal scop distribuirea într-un mod unic, a unor informații generale sau particulare legate de produse sau servicii.(Kim et.al 2004)
Unii actori definesc rețelele de socializare online ca mijloace bazate pe o platformă care au ca scop dezvoltarea unor comunități online unde indivizii din întreaga lume pot să se conecteze unii cu ceilalți pentru o varietate de motive.(Balaș 2006). Alte definiții similare, prezintă rețelele de socializare online ca indivizi care se reunesc pentru un motiv anume și care se ghidează după anumite politici cu ajutorul unui software.( Preece and Maloney krichmar 2005).
‘’Rețelele de socializare online sunt servicii bazate pe Internet care permit indivizilor să își creeze un profil public sau semipublic în cadrul unui sistem prestabilit, să creeze o listă de alți utilizatori cu care acestea are legătură și să vizualizeze și să traverseze lista de conexiuni împreună cu toate persoanele din sistem. Boyd și Ellison 2007 Journal of Computer-Mediated
Rețelele de socializare facilitează interacțiunea dintre membrii acesteia prin oferirea unei platforme dinamice care permite organizarea de discuții, oferirea de conținut multimedia, organizarea de evenimente. Jeff Cain definește rețelele de socializare ca fiind platforme unde indivizii se pot exprima confortabil, îți pot dezvolta mediul social și pot comunica cu alte persoane. Rețelele sociale permit indivizilor să publice mesajele personale, să prezinte fotografii să comunice unii cu alții și să relaționeze cu indivizi care au interese similare .Dr. Jeffrey Cain – Associate Professor.
Rețelele de socializare online satisfac nevoia indivizilor de a fi conectați într-un mediu online și are ca scop facilitatea accesului la informații, dezvoltarea cunoștințelor, a opiniilor, a experiențelor, oferind astfel posibilitatea de a încheia tranzacții comerciale.
Zarella (2010), spune că rețelele de socializare sunt site-uri prin care indivizii se conectează cu prieteni fie persoane pe care le cunosc din afara mediului virtual, fie cei pe care îi cunosc doar din mediul virtual. (Zarella 2010 Journal of Computer-Mediated Communication Volume 13
Definiția recentă a rețelelor de socializare online subliniează că aceste sunt site-uri web care permit crearea de relații între persoane, cu ajutorul colectării de informații interesante și prin punerea acesora la dispoziția tuturor celor interesați. De asemenea, cu ajutorul rețelelor de socializare, utilizatorii pot să creeze grupuri care permit interacțiunea cu alți utilizatori cu interese comune.
Rețelele de socializare online nu sunt doar platforme informaționale prin care indivizii și organizațiile pot să creeze legături cu alți indivizi sau organizați, ele sunt mai mult de atât, sunt instrumente pe care specialiștii le pot folosi în activitatea de a crea o relație de durată cu consumatorii. După cum observăm, rețelele sociale sunt definite din punct de vedere sociologic ca fiind relații dezvoltate de către indivizi prin intermediul comunicării și a legăturilor personale, profesionale sau prin schimbul de informații.
Pe acest tip de relație s-a dezvoltat ideea de rețele de socializare online. Privind din punct de vedere general, rețelele de socializare online sunt comunități virtuale prin care utilizatorii pot să își creeze un profil să să își dezvolte o rețea de indivizi cu interese și activități similare. ( Kavasana 2010)
Din analiza definițiilor privind rețelele de socializare online, putem observa o serie de caracteristici comune tuturor acestor concept.
Existența unei conexiuni la Internet
Dezvoltarea sau utilizarea unei platforme online prestabilite
Posibilitatea de a comunica rapid cu persoane cunoscute și nu numai sau cu care au interese comune
Posibilitatea de a posta informații privind utilizatorul (poze filme și mesaje personale)
Capacitatea de a crea grupuri specializate prin care indivizii și organizațiile interacționează în domenii exacte, distincte care sunt de interes pentru persoanele interesate și implicate.
Pentru a reuși să înțelegem conceptul de rețea de socializare online și importanța acestora pentru consumatori și pentru organizații, trebuie să cunoaștem evoluția și dezvoltarea acestora în mediul online, un mediu care a cunoscut o dezvoltare fără precedent.
2.2. EVOLUȚIA REȚELELOR SOCIALE ONLINE
‘’Considerăm că este nevoie să prezentăm câteva aspecte privin evoluția și dezvoltarea Internetului, deoarece fără acestea rețelele de socializare online nu pot exista. Internetul reprezintă o rețea de comunicare cu ajutorul calculatoarelor care folosește sisteme de transmitere a datelor prin diverse tehnici și protocoale către milioanele de utilizatori din întreaga lume. Potrivit Oxford English Dictionary, internetul reprezintă o rețea de calculatoare conectate la nivel global, care oferă o varietate de informații și mijloace de comunicae și care se bazează pe o serie de protocoale de cmunicare standardizate.’’ (Oxford English Dictionary 2010)
Acest sistem de comunicare modern nu a avut de la început aceasi forma. Precedesorul acestuia a fost Advanced Reserch Projects Administration Network, rețeaua administrativă pentru proiecte de cercetare avansată din cadrul Administation Network, rețeaua administrativă pentru proiecte de cercetare avansată di cadrul Ministerului Apărării din Statele Unite ale Americii. Acest sistem a fost înființă în anul 1968 când specialiștii DARPA au creat această rețea cu scopul de a verifica siguranța conexiunii pentru a face o legătură între Ministrul Apărării și principalii contractori militari ai SUA.
Acest sistem s-a dezvoltat repede, că mai apoi să se împartă în două direcții distince fiind una militară, pe baza căreia s-a pus la punct sistemul de comunicații al Guvernului SUA și una civilă, ambele fiind conectate printr-un sistem de protocoale de tranmisie acceptate la nivel internațional.
Utilizarea Internetului în cadrul organizațiilor civile a început ca o rețea de patru computere intre Universități din Utha, Santa Barbara și Los Angeles și Institutul de Cercetare din Stanford. În urma acestui experiment de succes, cercetătorii din alte instituții americane de stat au devenit interesanți, deoarece folosirea computerelor în acea perioadă era extrem de costisitoare și au descoperit avantajele folosirii în comun a unei rețele.
‘’Pornind de la modern, în anul 1978, puține organizații precum putea menționa, Posta Marii Britanii și Western Union Internațional au colaborat pentru a crea un sistem de comunicații între organizații care să pemita transmiterea informațiilor și datelor în cel mai scurt timp posibil. Rețeaua civilă internațională s-a extins rapid, acoperind Europa, Canada, Hong Kong, Statele Unite și Australia, până la sfârșitul anului 1981, oferind o primă infrastructură de comunicare prin rețea la nivel internațional’’.( Events în the British Telecomm History, 2010)
În anul 1990 a fost făcut cel mai mare pas când Tim Branes Lee a scris primul web browser, iar în anul 1991 prin apariția Word Wide Web –ului, populației îi este permis accesul la Internet.
Un pas înainte în generalizarea utilizării Internetului de către populație l-a constituit introducerea gratuită, iar în cadrul sistemului de operare Microsoft Windows 95 și a pachetului Plus, reprezintă practic prima versiune a browserului Internet Exporer de la Microsoft. În anul 1999, Internet Explorer reprezintă cel mai raspandis browser de Internet, având în vedere faptul că face parte din toate sistemele de operare Microsoft Windows, fiind cel mai utilizat sistem de operare.
La ora actuală Internetul reprezintă una dintre cele mai importante și mai vizibile instrumente ale tehnlogiei informaționale și de comunicații. Aproape toate organizațiile sunt prezente pe Internet. Azi exista un număr foarte mic de organizații care nu își fac cunoscută adresa web, iar internetul constituie în contextul sau noi economii globale, un instrument de afaceri care este vital oricărui manager pentru a putea avea succes în activitatea de zi cu zi.( Fisher 2001). În noua eră digitală, Internetul a devenit o coloană vertebrală a comerțului și vine în itampinarea nevoilor clienților, atât a organizații cât și indivizi, cu informații, viteza și cu promisiuni de îmbunătățire a comunicării și colaborării între departamente, funcții, clienți, consumatori și procese.’’ ( Damsgaard and Scheepers 1999).
Internetul a cunoscut o dezvoltare puternică oferind în timp diverse facilitați cum ar fi, posta electonica, rețele de socializare online, site-uri specializate, baze de date, motoare de căutare, forumuri și alte mijloace prin care se fac transferuri de fonduri sau sisteme de tranfer de date.
Un nou mediu pe care îl oferă era informațională care a schimbat modul de viață al consumatorului, așa cum noile inovații tehnologice și dezvoltarea noilor canale care au mărit sfera scenei afacerilor. Pornind de la aceasta permisie, organizațiile moderne sunt încurajate să gândească și să fie inventive, creative și în același timp încurajează consumatorii să fie antreprenori.
Era informațională oferă organizațiilor noi instrumente pentru a adapta activitatea de la dezvoltarea Internetului. Astfel a luat naștere un nou cadru care permite organizațiilor să acționeze pe piața digitală atât din perspectiva internă cât și din perspectiva externă, bazându-se pe zece caracteristici
Clientul trebuie să fie elementul central pe care orice organizație trebuie să își bazeze strategia, astfel încât aceasta să satisfacă la cel mai înalt nivel dorințele și nevoile clienților. O firmă care se respectă trebuie să ofere produsele sau serviiile sub o formă personalizata tuturor tipurilor de clienți. Dell este un exemplu bun care pe prima pagină a site-ului sau oferă posibilități de personalizare care aduc valoarea cerută indivizilor sau organizațiilor mici și mijlocii în sectorul public sau a marilor organizații.
Cultura corporativă – orice organizație își dorește să aibă un succes pe piață și trebuie să aibă o cultură antreprenorială cu o atitudine pozitivă față de adoptarea noilor tehnologii informaționale, iar punctul de plecare este adoptarea unei culturi continue a inovațiilor, cultura care are ca punct central clientul.
Comoditate – Internetul și noile tehnologii informaționale de comunicare au condus la o mai mare libertate, flexibilitate și comoditate mai ales în ceea cel îl privește pe client. Un exemplu în acest sens îl constituie apariția site-urilor de comerț electronic la mijlocul anilor 1990, firmele care au oferit posibilitatea de a comanda produsele online a fost lanțul Pizza Hut, și au oferit consumatorilor posibilitatea de a comanda și cumpăra produse și servicii de care au nevoie la orice colț al lumii.
Competitie- Internetul oferă o mare transparența, mai ales în ceea ce privește nivelul prețurilor, promotiille și relațiile publice de dezvoltare a produselor noi. Există site-uri de comparare a prețurilor și a performantelor diferite de produse sau servicii, astfel oferind consumatorilor mai multe posibilități de informare și surse de unde să aleagă produse și serviciile de care au nevoie.
Comunicații – tehnologiile informaționale și de comunicații și utilizarea puternca a Internetului oferă organizațiilor posibilitatea să transmită consumatorilor informații despre produsele și serviciile lor rapid, ieftin și sub o formă personalizata.
Consistenta – este necesară în funcționarea tuturor timpurilor de comunicații de către organizație, astfel nu exista abateri de la intențiile pe care le au creatorii acestor mărci, mai ales în cazul în care aceste organizații își desfasioara activitatea preponderent în lumea virtuală.
Conținutul creativ – site-urile organizațiilor trebuie să fie clare și să ofere cât mai multe informații fără a fi prea complicate. Acesta trebuie să fie ușor de utilizat și trebuie să fie actualizate cât mai des posibil dar în același timp trebuie să ofere organizațiilor informații despre clienții care le vizualizează pe pagină web.
Personalizare – Internetul oferă posibilitatea de personalizare o informațiilor primite atât de către organizații cât și de către client. Multe dintre paginile de Internet oferă clienților posibilitatea de a-și crea un cont pe pagina firmei și de a acesa informațiile în voie. Aceste facilitați pod conduce la o mai bună oferire a produselor și a serviciilor.
Coordonarea – orice activitate trebuie dirijată, astfel este nevoie că organizațiile să pună la punct sisteme și infrastructuri informaționale cu ajutorul cărora orice solicitare a unui client sau consumator să poată fi urmărită de la momentul lansării comenzii pana la livrarea produselor precum și obținerea feedback-ului privind gradul de satisfacție.
Controlul – organizațiile moderne nu pot să–si desfăsoare activitatea în condiții de eficiența maximă fără existența unui sistem de control. Tehnologiile noi și informaționale permit dezvoltarea de sisteme informaționale care oferă informații despre eficienta activității și prezentarea de statistici financiare.’’ Jenny Preece1, and Diane Maloney-Krichmar2, Journal of Computer-Mediated Communication Volume 10 July 2005
Internetul a oferit o serie de de instrumente noi care ajută specialiștii din domeniu, să vină mult mai repede în întâmpinarea nevoilor clienților și are un impact deosebit de important asupra modului în care comunica cumpărătorii și vânzătorii. În ultimii 20 de ani, au apărut noi mijloace de comunicare digitală care permit specialiștilor în domeniu să aibă o mai mare creativitate, precizie și posibilități de măsurare pentru a conduce consumatorii prin etapele procesului de decizie.
Accesul la Internet constituie o provocare pentru organizații în condițiile în care acestea doresc să creeze relații de durată cu clienții. Dezvoltarea blogurilor, poștei electronice televiziunea interactivă, micro blogurile, rețelele de socializare online, motoarele de căutare care au devenit instrumente de care nici o organizație nu se poate lipsi în relația cu clienții.
Ideea de rețea de socializare s-a dezvoltat destul de rapid. Precursoarele rețelelor de socializare pot fi urmărite încă din anii 80 la sistemul buletin board. Aceste sisteme permit utilizatorilor să acceseze cu ajutorul unei parole informații și software și să trimită mesaje private care puteau fi postate pe interfețe publice sau private.
Cauza pentru nedezvoltarea acestui sistem a fost costul extrem de mare al transmiterilor de date, principala formă de transmitere a datelor era sub forma telefonică DSL, pe distanțe mari sau în alte țări, de aceea acest sistem era mai mult implementat la nivel local.
Autorii susțin că primele rețele de socializare online au apărut în anul 1994, dar prima rețea de socializare a fost lansată în anul 1997. SixDegrees.com a permis utilizatorilor să creeze un profil și să își listeze prietenii și cunoștințele începând cu anul 1998, lista aceasta putea fi accesată de către alte persoane. Site-ul SixDegrees.com a fost promovat ca un instrument care să ajute indivizii să se conecteze și să trimită mesaje către alte persoane. În anul 2000 acest serviciu a fost închis datorită incapabilitatii de a se susține din punct de vedere financiar, chiar dacă avea milioane de utilizatori.
În anul 2002 a apărut ideea modernă de rețea de socializare online, odată cu lansarea rețelei Friendster de către Jonathan Adams. Rețeaua a fost creată pornind de la modelul Match.com. Friendster este un mic pioner în dezvoltarea rețelelor de socializare online, focalizându-se pe sprijinirea utilizatorilor pentru menținerea contactului cu prietenii și descoperirea de noi persoane și lucruri care sunt importante pentru ei.
Rețelele de socializare online și-au făcut apariția în mediul virtual, în ultimii ani, iar cele mai importante merita menționate.
MySpace – a devenit rapid cu ajutorul unei imagini mult mai dinamice și mai accesibile, un lider în rândul rețelelor de socializare și are ca punct central muzica. În anul 2005, MySpace avea mai multe vizualizări decât Google.com
Linkedln – este un site care promovează rețelele de socializare online și care se axează pe dezvoltarea relațiilor la nivel profesional, este un site care permite cauraeade informații depre locurile de muncă, parteneri de afaceri, experți pe diverse domeni. Obiectivul Linkedln este dat de un extras din misiunea organizației, prezentate pe site (misiunea noastră este să conectăm profesioniștii la nivel mondial, să îi facem mult mai productivi și de succes).
Considerăm că în economia conectata global, poți avea mai mult succes ca și profesionist sau competivitate ca și companie dacă ai acces la informații și resurse pe care te poți baza.’’ Boyd și Ellison 2007 Journal of Computer-Mediated Communication Volume 13
Facebook – a apărut în anul 2003, iar în anul 2004 a devenit cea mai mare rețea de socializare la ora actula. Creatorul acesstei rețele a accesat fără permisiune reteaua internă de calculatoare a universității Harvad unde a sustras o serie de informații ale colegiilor săi, iar mai târziu au fost încărcate pe Internet. Prima formă de retaea se socializare online a avut un succes enorm, potrivit Time Magazine, în primele 4 ore de la o postare pe internet a avut peste 20 de mii de vizualizări. Câteva luni mai târziu în februarie 2004, a fost creată rețeaua de socializare online Facebook cu scopul de a servi studentilor de la Harvad. La începutul anului 2005 acesta a fost accesibilă liceelor, dau în anul 2006 rețeaua a devenit accesibilă corporațiilor și mai târziu întregii populații mondiale. Conform Facebook.com, în iulie 2010, existau peste 500 milioane de utilizatori la nivel global. La data de 31 martie 2015 la nivel modial exista peste 1.44 miliarde de utilizatori lunari activi din care peste 1.25 miliarde de utilizatori lunari prin dispozitive mobile’’. (Facebook.com 2015). Alexandru Bradut Ulmanu – Revoluția Facebook în spațiul social editura Humanitas.
În ultimii 6 -7 ani, evoluția erei informaționale și utilizarea tot mai puternică a Internetului a condus la dezvoltarea puternică a rețelelor de socializare online.
La nivel mondial Facebook și Twitter sunt cel mai des utilizate, dar exista alte rețele în America de Nord unde se folosete destul de des MySpace și Linkedln. Alte rețele de socializare online se mai întâlnesc după cum urmează:
Țările de Jos – Bebo, Hi5, Hyves
Germania – StudiVz
Ungaria- IWIW
Spania – Tuenti
America de Sud, India și America Centrală – Orkut și Hi5
Asia și insulele din Pacific – Friendster, Mixi, Multiplay, Orkut, Qzone
2.3 TIPOLOGIA REȚELELOR DE SOCIALIZARE ONLINE
La ora actuală există sute de rețele de socializare online cu diferite niveluri de acces și diverse variante sau caracteristici. În funcție de evoluția acestui fenomen, tipologia rețelelor de socializare s-a dezvoltat și au apărut diverse domenii în care au fost dezvoltate astfel de rețele.
Philip Kotler a clasificat platformele sociale media online în două mari categorii:
Sistemele sociale media destinate exprimării, categorie în care sunt incluse blogurile și rețelele de socializare, site-urile de partajare.( MySpace și Facebook, Twitter)
Mijloacele de dialog bazate pe colaborare, un bun exemplu în acest sens fiind site-ul Wikipedia.
În functie de nivelul de dezvoltare și domeniile de utilizare a platformelor online social media, acestea se împart în:
Proiecte de colaborare – sunt acele platforme care permit oricărui utilizator să intervină asupra oricărei pagini web și să o schimbe. Philip Kotler a menționat că cel mai bun exemplu și platforma de colaborare este cea mai dezvoltată din lume la ora actuală este Wikioedia.
Bloguri – reprezintă elemente care au nevoie de jurnalele online ale anilor 90. Acestea au pornit de la termenul web log și au evoluat la varianta consacrată din ziua de azi numită blog.
Comunități dedicate producției de conținut. Acestea reprezintă totalitatea acelor site-uri în care utilizatorii pot să distribuie informații de forma video, poze și prezentări PowerPoint.
Rețelele de socializare oline – sunt servicii bazate pe Internet care permit indivizilor să își creeze un profil public sau semipublic în cadrul unui sistem prestabilit și să creeze o listă de alți utilizatori cu care aceștia au legătură, să vizualizeze și să traverseze lista de conexiuni împreună cu toate ppersoanele din sistem.
Dacă în ultimii ani s –au dezvoltat multe tipuri de rețele sociale online precum, MySpace, Likedln, Facebook, exista 5 tipuri principale de modele de rețele de socializare online.
Platforme generale – rețele de socializare online prin care utilizatorul poate întâlni sau poate socializa cu prietenii, acestea având posibilitatea de a distribui conținut, programe și activități comune.
Platforme specializate – o rețea rețea destinată profesioniștilor și experților, creatori și dezvoltatori de diverse produse și servicii.
Platforme bazată pe interese – o rețea constituită în jurul unor interese comune precum, muzica ploitica ,sănătate și sport
Platforma bazată pe afinități – o rețea de indivizi care identifică cu categorie demografică sau geografică specificata.
Platforme sponsorizate – comunități online create de o entitate comercială, guvernamentală sau non profit având o serie de scopuri diferite.
După cum se observă din informațiile menționate anterior, observăm o direcționare clară a acestor tipuri de platfome social media pe mai multe caracteristici: tipul de conținut, tipul de implicare și domeniul de activitate în care acționează platforma.
CAPITOLUL 3. STUDIUL PRIVIND IMPORTANȚA FACEBOOK-ULUI ÎN MEDIA SOCIALĂ ȘI ÎN BUSINESS
Organizarea cercetării
În toate activitățile de business accentul este pus pe identificarea și satisfacerea nevoilor clientului. Pentru a determina nevoile clienților și pentru a pune în aplicare strategiile de business, manageri au nevoie de informații, despre clienți, concurenți și alte forțe de pe piață. Mediul schimbător și variabilitatea factorilor au dus la creșterea nevoii pentru mai multe informații cât mai precise și într-un timp cât mai util.
Deoarece nevoile consumatorilor au devenit din ce în ce mai diversificate și mai sofisticate, manageri au nevoie de o mai bună informare cu privire la modul în care aceștia vor răspunde la produsele și ofertele companie.
Rolul unei cercetări de este de a evalua informațiile necesare și de a oferii soluții relevante, exacte, fiabile și mai ales actuale. Mediului competitiv și costurile în continuă creștere accentuează nevoia realizării unei cercetări de marketing în vederea luării unei decizii . O decizie eficientă nu trebuie să se bazeze pe sentimente sau intuiție, ci pe analiza rezultatelor unei cercetări.
Utilitate cercetărilor este judecată în raport cu gradul în care poate fi folosită pentru a ghida comportamentul și procesul luării decizilor, gradul în care informațiile conduc la reducerea incertitudinii și gradul în care produce schimbări în domeniul comportamental, afectiv și cognitiv.
Chestionarul este un instrument de cercetare constând dintr-o serie de întrebări și a altor solicitări în scopul de a aduna informații de la persoane.