Definitia Si Rolul Auditului Financiar

Termenul de audit, în general vine de la cuvântul latin „audire” a asculta și a informa pe alții. În țările anglo – saxone de azi, acest termen are semnificația unei revizii a informațiilor contabile și de altă natură, realizată de către un profesionist independent în vederea exprimării unei opinii asupra regularității și sincerității informațiilor auditate1)

Potrivit Dictionarului Explicativ al limbii romane, termenul de audit desemneaza o functie de control si o de revizuire contabila a situatiei unei companii. Totodata acest termen poate semnifica un process prin care personae independente, competente si acreditate evaueaza si colecteaza informatii de natura financiara cu scopul de a-si forma o opinie asupra gradului de corelare intre evenimentele observate sau realizate si anumite criteria prestabilite.

In esenta auditu financiar constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent și independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu fidelitatea reprezentarilor contabile si financiare, atestand astfel credibilitatea tranzactiilor economice.

Prin functia de audit financiar se verifica corectitudinea situatiilor financiare si se stabileste gradul in care acestea reflecta o imagine fidela a activitatii economice.

In timp auditul financiar a evoluat treptat, in prezent devenind principala modealitate de examinare a activitatii agentilor economici din intreaga lume.

La inceputul secolului 18, auditul era ordonat de regi, biserica si stat avand ca unic obiectiv sanctionarea fraudei si prevenirea acestor activitati cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al entitatii audítate.

La sfarsitu secolului 19 auditorii sunt alesi din randul profesionistilor contabili sau juristi, iar obiectivul acestora evolueaza spre atestarea realitatii situatiilor financiare, pastranduse acelasi scop de evitare a erorilor si fraudei.

In perioada 1940-1970 cand comerul international se dezvolta, domina schimburile de bunuri si servicii intre state, coordonatorii de audit isi largesc sfera de activitate in randul bancilor si al institutiilor financiare. In aceasta perioadaexecutarea auditului se facea de catre profesionistii de audit si contabilitate, iar obiectivele cunosc o forma evoluata de atestare corectitudinii, rigurozitatii si regularitatii situatiilor financiare.

In perioda imediat urmatoare, 1970-1990 , obiectivele auditului sunt oriéntate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.

Asadar, practica auditului are o vechime de peste un mileniu. În diferite perioade s-au folosit termeni diferiți, cu un conținut apropiat, cum sunt: inspecție, control, revizie, verificare, expertiză contabilă, supervizare etc.

Fiecare din acești termeni presupun:

• compararea situației reale cu situația ideala de prezentare;

• stabilirea și analiza abaterilor și riscurilor;

• propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie la atingerea obiectivelor entității

Acești termeni pot avea o sferă de cuprindere diferită și pot să se bazeze pe unele tehnici și procedee specifice de investigare 2) .

Rolul auditului financiar este acela de a verifica respectarea cadrului conceptual al contabilitatii, principii, norme si reguli de avaluare general acceptate, in vederea aplicarii procedurilor interne stabilite de managementul entitatii, dar si de a verifica si certifica reflectarea corecta in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intregul exercitiu financiar.

1.2.Obiectivele auditului financiar

Auditul financiar are are ca scop indeplinirea urmatoarelor obiective:

Sa emita asigurari privind reflectarea imaginii fidele a situatiilor patrimoniale si a rezultatelor financiare anuale. Aceste situatii trebuie sa ofere o imagine reala a pozitiei financiare, performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie si a celorlalte informatii referitoare la activitatea entitatii.

Sa prezinte opinii, insumate intr-un raport de audit, care sa reflecte in mod concret, complet si corect opinia auditorului asupra situatiilor financiare si a modului in care acestea reflecta sau nu realitatea in concordanta cu un cadru general de raportare financiara.

Sa mentina calitatea si coerenta sistemului contabil, astfel incat sa asigure certitudinea reflectarii in situatiile financiare in mod corect si comlpet a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului exercitiului.

Verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managemntul acesteia;

Evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;

Evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate;

Protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

Principii fundamentale ale auditorului profesionist

Integritatea

Presupune existent unei conduit directe si oneste, a unui nume care sa nu fie asociat cu rapoarte sau informatii ce include date semnificativ false sau de natura sa induca in eroare, sau intocmite neglijent, sau care nu contin date relevante, incercat astfel s ainduca in eroare.