Definitia Salariului Si Formele Salarizarii

Factorul muncă, este unul dintre factorii de producție, care reprezintă un element principal în producerea de bunuri și prestarea de servicii din cadrul entităților economice. Acest termen se traduce prin remunerarea forței de muncă, denumită global „salarii”.

Noțiunea de salariu este definit ca totalitatea veniturilor în bani sau în natură, obținut de o persoană fizică ce desfășoară activitate în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate de muncă, de maternitate și pentru concediu privind îngrijirea copilului până la 2 ani. Astfel, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Formele de salarizare sau sistemele de salarizare reprezintă ansamblul metodelor, tehnicilor, regulilor, principiilor, pe baza cărora se stabilește legătura dintre munca salariațiilor și a rezultatelor acestora, precum și a salariului ce li se cuvine. Aceste sisteme de salarizare sunt reflectate în contractele de muncă sau de salarii. În aceste contracte se prevăd drepturile și obligațiile ce revin angajaților și angajatorilor; standardele de muncă și calitatea muncii, salariul tarifar orar de bază; sporurile de salarii; modalitatea de plată.

Formele de salaizare sunt:

Salarizarea în regie

Salarizarea în acord

Salarizarea după timpul lucrat sau salarizarea în regie reprezintă personalul plătit după timpul lucrat fără a se ține seamă de cantitatea sau calitatea muncii depuse.

Salariul tarifar se stabilește pe oră, iar cel efectiv se obține înmulțind numărul orelor lucrate într-o lună cu salariul orar. O anumită cantitate și calitate a rezultatelor muncii sunt subînțelese pentru că ele au fost luate în calcul la încadrarea personalului pe posturi și trepte de salarizare. Este o formă de salarizare simplă de aplicat, potrivită situațiilor în care rezultatele muncii nu pot fi evaluate cu suficientă exactitate (activități creative, de conducere) sau nu depind de efortul lucrătorului. Are dezavantajul că nu stimulează și nu conduce la creșterea productivității muncii.

Salarizarea pe bucată sau salarizarea în acord reprezintă salariul efectiv care se calculează în funcție de rezultatele obținute, înmulțind salariul stabilit pentru unitatea de produs cu volumul producției. În cazul comerțului se poate aplica prin stabilirea unui procent din desfacerea realizată, salariul efectiv obținându-se înmulțind acest procent cu vânzarea efectuată într-o lună. Această formă are mai multe avantaje, primul fiind generarea sentimentului de echitate; conducerea la creșterea productivității muncii; eliminarea nevoii de control, ceea ce reduce cheltuielile administrative; aplicarea lui la munca efectuată la domiciliu.

Practica, însă, a evidențiat și o serie de dezavantaje, unul dintre ei fiind acela că lucrătorul poate ajunge la surmenaj, în dorința de a câștiga cât mai mult; pot să apară probleme de calitate; apar situații conflictuale cu conducerea privind evaluarea și recunoașterea volumului rezultatelor; solicită o activitate laborioasă de stabilire a salariului normat pe unitatea de produs pentru toate produsele sau operațiile și de adaptare continuă a normei; nu garantează un salariu minim.

Salarizarea în acord se împarte în:

Acord individual

Acord colectiv

Acordul individual reprezintă salariul care se calculează ca produs: fie între cantitatea de produse realizate și unitatea de produs; fie între cantitatea de produse, timpul normat și tariful pe unitatea de timp.

Acordul colectiv se aplică atunci când procesul tehnologic impune organizarea muncii în echipe. Calculul veniturilor se face astfel:

Calculul veniturilor individuale care presupune repartizarea venitului colectiv pe membrii colectivului proporțional cu salariul de bază și timpul lucrat.

Calculul venitului colectiv este cantitatea de produse ori tariful colectiv pe unitatea de produs.

Algoritmul de calcul al salariului net

Contribuții suportate de către angajator

În sfera acestor operații se includ contribuțiile întreprinderii la asigurările sociale, contribuția personalului la pensia suplimentară, contribuția întreprinderii și a personalului la fondul de șomaj.

Contribuția pentru asigurările sociale (CAS) generează datorii și creanțe pentru unitățile care utilizează forța de muncă pe baza contractului individual de muncă și a celui colectiv precum și persoanele fizice și juridice care au angajat forța de muncă cu convenție de prestări de servicii și care nu au carte de muncă. Contribuția pentru asigurări sociale se determină astfel:

CAS = salariul brut efectiv realizat × cota de impunere

Cota de impozitare este diferențiată astfel: 20, 8 % pentru condiții normale de muncă; 25,8 % pentru condiții deosebite de muncă; 30,8 % pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă.

Contribuția unității pentru asigurările sociale reprezintă 2/3 din contribuția pentru asigurările sociale calculată pe baza cotei de impozitare corespunzătoare încadrării în grupa de muncă.

Plata contribuției unității la asigurările sociale se realizează până la data de 15 a lunii următoare.

Asigurații sistemului public au dreptul, în afară de pensii la: indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă; prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă; indemnizație pentru maternitate; indemnizație pentu creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; ajutor de deces.

Contribuția la asigurările sociale de sănătate

Fondul de asigurări sociale de sănătate este constituit din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate și vărsate de angajatoi și din contribuția pentru asigurările sociale de sănătatedatorate și suportate de asigurați.

Contribuția angajatorului la Fondul inițial al asigurărilor sociale de sănătate reprezintă o cotă de 5,2 %, pe care angajatorul o calculează asupra venitului brut efectiv realizat de către angajații cu carte de muncă și asupra veniturilor impozabile ale colaboratorilor cu convenție civilă

Contribuția entității la fondul de șomaj – care se calculează în cotă de 0,5 % din fondul brut de salarii.

Contribuții de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale se datorează de către angajatori, în cote stabilite de 0,15% – 0,85% din fondul brut de salarii, în funcție de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală. Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale garantează un ansamblu de servicii și prestații în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:

    a) promovării sănătății și a securității în muncă și prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

    b) diminuării și compensării consecințelor accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale.

Contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale se calculează în cotă de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariați. Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.

Contribuții sociale suportate de către angajați

Contribuția personalului pentru asigurările sociale (CAS) reprezintă o cotă de 1/3 din contribuția pentru asigurările sociale calculată pe baza cotei de impozitare corespunzătoare încadrării unității în grupa de muncă. Ea este suportată de către personalul cu statut de salariat și achitată de către unitate, bugetului asigurărilor sociale.

Contribuția personalului pentru asigurările sociale nu se reține:

Persoanelor care prestează servicii sau execută lucrări pe bază de contracte civile și efectuează alte categorii de lucruri care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii;

De la salariații, pe perioadele nelucrate și consemnate ca atare în carnetul de muncă, pe perioade care, prin urmare, nu constituie vechime în muncă utilă la pensie.

Contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS)

Contribuția angajaților la Fondul inițial al asigurărilor sociale de sănătate reprezintă o cotă de 5,5 %, aplicată asupra venitului brut efectiv realizat de angajații cu carte de muncă și de către colaboratori, pe baza convenției civile, venitului general impozabil, veniturilor individuale ale pensionarilor, veniturilor impozabile ale liber profesioniștior, ajutorului de șomaj, ajutorului de integrare profesională, alocației de sprijin.

Contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani și în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani, precum și pentru persoanele care beneficiază de indemnizație pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani, cota este de 5,5%.

Contribuția la fondul de șomaj (CFS) calculată în cotă de 0,5 % din fondul brut de salarii realizat.

Sistemul de documente care asigură înregistrarea în contabilitate a decontărilor cu salariații

Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat în parte se pot grupa astfel:

Documente privind prezența la lucru și volumul de muncă prestată: fișă de pontaj, condică de prezență, foaie colectivă de pontaj, carnet de pontaj, situația prezenței și a absențelor etc.

Documente privind producția obținută: bon de lucru individual, bon de lucru colectiv, raport de producție și salarizare, pontajul lucrărilor manuale, pontajul mecanizatorului etc.

Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajați, stat de salarii pentru colaboratori, listă de avans chenzinal, listă de indemnizații pentru concediul de odihnă, listă pentru plăți parțile, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat, drepturi bănești-chenzina I, drepturi bănești-chenzina II-a, fișă de evidență a salariilor.

Fișa de pontaj – este un document folosit în unele sisteme de evidență a prezenței la program, în decursul unei luni, a angajaților pe care, cu ajutorul ceasului de pontaj, aceștia înscriu zilnic ora sosirii lor la și plecării de la unitate. Informațiile cuprinse în fișa de pontaj evidențiază orele efectuate zilnic și pe schimburi de lucru și alături u alte date stau la baza calcului retribuției. Fișa de pontaj se află, în luna când este utilizată pentru înregistrarea, pe un panou de pontaj.

Condica de prezență este documentul ce conține mențiuni asupra orei de venire la muncă și a orei plecării salariațiilor, nu are o reglementare legală, neexistând obligația expresă a întocmirii acestui document. Se poate stabili modalitatea în care urmează să se facă înregistrările în condica de prezență pe suport hârtie, verificarea acestora și alte aspecte, prin contractul colectiv de muncă sau regulamnetul intern.

Foaie colectivă de pontaj reprezintă operația prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului sau a plății.

Bonul de lucru este un document sub formă de dispoziție de lucru pentru un muncitor, care justifică prezența și pontajul muncii.

Statul de salarii pentru angajați reprezintă un act ce trebuie să se găsească în orice firmă cu salariați, caracteristicile documentului fiind reglementate în Normele specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile din anexa 2 la Ordinul nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, cu modificările și completările ulterioare.

Statul de salarii servește ca:

– document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuțiilor și al altor sume datorate;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Acesta se întocmește într-un exemplar sau în două exemplare, după caz, lunar, pe secții, ateliere, servicii etc., pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord etc., a evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale.

Listă de avans chenzinal este un formular tipizat, fără regim special și este un document justificativ pentru înregistrarea în contabilitate a drepturilor salariale de natura avansurilor chenzinale.
Servește ca:

document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților ca avansuri chenzinale;

document pentru reținerea prin statele de salarii a avansurilor chenzinale plătite;

document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se întocmește lunar, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului lucrat efectiv, a certificatelor medicale prezentate și se semnează pentru confirmarea exactității calculelor de către persoana care a calculat avansurile chenzinale și a întocmit lista.

Listă de indemnizații pentru concediul de odihnă este un formular tipizat fără regim special.
Servește ca:

document pentru stabilirea drepturilor privind indemnizațiile cuvenite salariaților pe timpul efectuării concediului de odihnă; 

document justificativ de înregistrare în contabilitate. 

Se întocmește în două exemplare, pe masura plecării personalului în concediu de odihnă, de compartimentul care are această atribuție, pe baza datelor din fișa de evidență a salariilor și se semnează pentru confirmarea realității datelor și exactității calculelor de persoana care a calculat indemnizațiile și a întocmit lista. 

Drepturile bănești-chenzina II-a este un formular tipizat fara regim special.
Servește ca: 

document pentru plata drepturilor banești cuvenite salariaților. 

Se întocmește în două exemplare, de compartimentul care are atribuția de calcul al drepturilor bănești ale salariaților, el însoțind orice plată a acestora și se semnează pentru exactitatea sumelor de persoana care a calculat drepturile bănești.

Datele de identificare a salariatului sunt prezentate în antetul formularului, prin informațiile furnizate de rubrica "Număr", acesta fiind format din două grupe de cifre, din care prima reprezintă numărul curent al lunii și anul pentru care se face plata, iar a doua grupa reprezintă marca salariatului și este urmată de numele și prenumele acestuia. 

Fișa de evidență a salariilor este un formular tipizat fără regim special.

Servește ca: 

document pentru evidența timpului lucrat efectiv și a salariilor în vederea calculării indemnizațiilor pentru concediul de odihnă; 

document de evidență a sumelor care se rețin eșalonat (rate, chirii, popriri etc.). 

Formularul se foloseste corelat cu statul de salarii.

Se întocmește într-un exemplar, lunar, de compartimentul care are atribuții de calcul și stabilire a drepturilor de salarii, pe baza statelor de salarii.

Coloanele de rețineri ale formularului se completează cu sumele a căror reținere urmează a se face eșalonat pe luni, pe baza contractelor sau altor documente legale.

În cazul în care într-o lună suma efectiv reținută nu corespunde cu aceea înscrisă în formular, suma efectiv reținută se înscrie în aceeași rubrică, alături sau sub suma trecută pe baza contractului sau altui document legal. 

Nu circulă, fiind document de înregistrare.