Definirea terorismului [608639]

Capitolul I – Terorismul
Definirea terorismului

“ Termenul de terorism este deseori folosit de autorită țile politice și culturale dominante ale
unei societă ți pentru a condamna forme de violen ță considerate în mod fundamental ilegitime ”1
Acest capitol î și propune să aducă în prim plan terorismul întrucât acesta este unul dintre
cele mai controversate și complexe subiecte ale modernită ții. Acest fenomen s -a dovedit a fi una
dintre cele mai mari amenin țări ale securită ții dat fiind faptul că de -a lungul timpului am fost
martorii unor serii de atacuri sângeroase comise succesiv asupra statelor și societă țiilor, fapt ce a
reprezentat un atac direct întreprins de aceste grupări împotriva democra ției și a valorilor
fundamentale. Atacurile teroriste reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului, iar
conform principiului ac țiunii și reac țiunii, aceste a au atras o serie de acțiuni din partea state lor
vizate de astfel de atacuri pe care le voi numi consecin țe, comunită țile occidentale angrenându -se
în lupta pentru combaterea terorismului în încercarea de a opri acest inamic al democra ției, care a
căpătat propor ții uria șe.
În toate formele sale, tero rismul rămâne una dintre cele mai mari amenin țări atât la adresa
securită ții na ționale a statelor cât și la adresa stabilită ții societă ților. Evolu ția fenomenului și
faptul că terorismul s -a deplasat de la actor cu relevan ță regională la un actor cu import anță
interna țională, ajungând astfel să devină un fenomen transna țional, nu face decât să justifice că
amenin țările produse de aceste grupări sunt iminente. Faptul că aciunile întreprinse de
organiza țiile teroriste au fost în centru aten ției, iar mai multe state s -au arătat a fi îngrijorate de
existen ța acestei amenin țări nu face altceva dec ât să ateste că terorismul a reu șit să fie în
primplan, iar în unele momente să domine agenda globală.
Întucât în lupta împotriva terorismului s -au angrenat un număr imp ortant de actori ai
arenei interna ționale este important de men ționat că în cadrul acestei confruntări este necesară o
bună cunoa ștere a amenin țărilor care decurg din existen ța organiza țiilor teroriste , a cauzelor care
au dus la apari ția acestora, și nu în ultimul rând, identificarea unor solulu ții este vitală . Cele trei

1 Randall,D. LAW, “Istoria terorismului. De la asirien i, la jihadi ști”, Editura Corint , Bucure ști , 2017,p. 31 .

elemente care pot reprezenta un instrument indispensabil în combaterea terorismului pot crea
avantaje statelor în ceea ce prive ște modul în care se raportează la acest pericol.
Atunci când discutăm despre terorism este foarte greu să găsim o defini ție unanim acceptată
întrucât acest fenomen este extrem de complex și complicat, iar definirea conceptului este strâns
legată de modul în care privim și ne rapor tăm la problemă . Această temă a stat în centrul unor
lungi dezbateri în care speciali știi din domeniu au încercat să ofere o formă și un cadru teoretic
complexită ții fenomenului , drept dovadă fiind numeroasele lucrări care au fost scrise în
încercarea de d efinire a acestuia . Astfel , definirea reprezintă un pas esen țial în cadrul acestei
lucrări pentru că în acest fel putem clasifică acest tip de violen ță în fuc ție de obiectivele și
mijloacele utilizate.
Interesant de urmărit este modul în care în această p erioadă amenin țările nu vin nuami
din partea unor state, ci din partea unor actori non -statali, a unor organiza ții care , deși nu au un
număr colosal de aderen ți reu șesc totu și, să joace un rol important și să influen țeze politicile
statelor, mai ales pe acelea de securitate na țională .
Termenul de terorist le -a fost atribuit membrilor grupărilor extremiste, iar Bruce
Hoffman eviden țiează faptul că “până la un punct, toate lumea este de acord cu faptul că
terorismul est e un termen peiorativ. Este un cuvânt cu o conota ție intrinsec negativă care în
general este aplicată inamicilor sau oponen ților, sau celor cu care cineva nu este de acord și ar
prefera să îi ignore ”.2 Important de re ținut este faptul că aderen ții acestor grupri se caracterizează
ca fiind “lupt ători liberi ”, termenul de terorist a fost folosit de cele mai multe ori de cei din
exterio r.
“Terorismul poate fi privit ca cel mai mare risc al unor ac țiuni violente întreprinse
împotriva societă ții civile”3, iar din acest punct de vedere putem în țelege conceptul ca fiind un
risc pentru că în momentul în care se recurge la violen ță apar amenin țări care se pot resim ți atât
la adresa statului, cât și la adresa indivizil or. Există state care involuntar ajung să fie gazde ale
bazelor organiza țiilor teroriste, iar acest lucru nu poate decât să confirme defini ția utilizată
anterior, pornind de la acest punct de vedere put em în țelege faptul că în aceste cazuri nefericite
popu lația statului respectiv este supusă unui risc continuu .

2 Bruce HOFFMAN, “Inside Terrorism ”, Columbia Universit y Press , Statele Unite ale Americii , 2006, p.31.

Una dintre cele mai des întâlnite defini ții oferite pentru explicarea terorismului este aceea
conform căreia acesta reprezintă “folosirea ilegală a for ței împotriva cetă țenilo r sau a bunurilor,
pentru a intimida sau a constrânge un guvern, popula ția civilă sau orice segment al societă ții
pentru îndeplinirea unor obiective politice sau sociale ” 4
O altă perspectivă asupra terorismului este dată de C. Drake care prezintă fenomenul ca
fiind echivalentul “folosirii recurente a violen ței motivată politic sau organizată clandestin, de un
grup care are ca scop afectarea unui sau mai multor targete psihologice pentru a îi face pe ace știa
să se comporte într-un mod în care terori știi își doresc să se comporte. ”5
Terorismul este prezentat de John Horgan ca un fenomen ce implică “folosirea sau
amenin țarea cu folosirea violen ței în încercarea de a produce un efect social sau politic. ”6 Cu
alte cuvinte, grupările teroriste nu dispun de mijloace operative și con știentinzând dezavantajele
pe care le au , singura variantă care î i poate plasa în avataj fa ță de cei pe care ei î i consider ă a fi
inamici, este aceea de a utiliza violen ța. De men ționat este faptul că violen ța s-a deplasat de la
ținte de atac specific e la ținte aleatorii. Scopul final al acestor grup uri extremist e este acela de a
recupera din decalajele existente și de a -și îndeplinii obiectivele , fie că vorbim despre cele
politice sau sociale.
Până la un anumit punct defini țiile prezentate anterior împărtă șesc un numitor comun,
terorismul reprezentând utilizarea violen ței sau a for ței pentru îndeplinirea unor obiective
specifice, cel predominant fiind cel politic. Aceste defini ții pot fi aplicate asupra terorismului în
general, dar și asupra celui ce particularizează continental african, mai exact Nigeria, aspect ce
va fiprezentat în capitolul doi al acestei cercetări.
Gruparea teroristă Boko Haram recurge la acest tip de utilizare ilegală a violen ței prin
faptul că atacă popula ția civilă și pentru că și-a însușit suprafe țe teritoriale care nu îi revin ,
reușind astfel să submineze autoritatea statului . Această utilizare a for ței are ca principal scop
realizarea obiectivelor grupării și anume, intimidarea guvernului pe care îl consider a fi corrupt și
pe care îl doresc a fi schimbat . Obiectivele grupării sunt atâ t soci ale și religioase, impunerea
isamului și a shariei în întregul stat, ilustrând astfel dorin ța acestora ca întreaga popula ție să

3 David DENNEY, “ Risk and Society ”, Sage Publications, Londra, 2005, p.136.
4 Idem , p.135.
5 Ibidem .

adopte modul de via ță și cutumele islamismului, cât și politice, schimbarea guvernului și
înlocuirea acestuia cu un califa t.
Luând în considerare defini țiile prezentate se eviden țiează un punct cheie în în țelegerea
terorismului component a distinctă care delimitează terorismul de alte forme de criminalitate care
implică utilizarea violen ței, prezentată din punct de vedere psi hologic, fiind dat ă de dimenisunea
politică a comportamentului membrilor organiza țiilor teroriste.
Islamismul radical
Crearea unei lumi puternic i slamizate la baza c ăreia să stea Coranul, a șa cum este descirs
în secolul al -VII-lea, reprezintă principalul obiectiv propus de islami smul fundamentalist, aceasta
fiind singura cale pentru guvernarea societă ții. Islamismul îi cuprinde atât pe aceia care cred că o
lume islamică poate lua na ștere prin convertirea infidelilor, cât și pe cei care se folosesc de for ță
pentru a îndepărta necredincio șii sau pe cei care se declară a fi împotriva islamismul ui
fundamentalist. Practica pe care o folosesc cei din urmă, utilizarea for ței, este una veche regăsită
în islamism și este folisită pentru a putea justifica ac țiunile comise în numele religie .7
Orice guvern arab care nu guvernează în func ție de perceptele shariei, vechea leg e
islamică exprimată atât în Coran, cât și în Hadith (spusele și faptele Profetului) este prezentat de
fundamentali ști ca fiind corup , scopul lor este reducerea influen țelor culturale, sociale, politice și
religioase occidentale din Orientul Mijlociu și introducerea legii islamic e sub interpretare de
secol VII în toată lumea arabă. Adep ții fundamentali ști se întorc la trecutul glorios al epocii
Profetului Mahomed și la imperiul islamic în care o singură persoană de ținea autoritatea politică
și pe cea spirituală.
Un aspect foarte important care trebuie men ționat este că islamismul nu este o doctrină
teologică, ci un concept care desemnează strict utilizare politică a islamului, în timp ce
fundamentalismul reprezin ță voința de întoarcere la textele fondatoare ale islamului.
Fundamentalismul se transformă în islamism sau islamism fundamentalist în momentul în care

6 John HORGAN, “The Psichology of terrorism ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2014, p.11.
7 Randall D. LAW, “ Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadi ști”, Editura Corint, Bucure ști,2017, p. 449.
.

este utilizat ca și ideologie pentru a atinge scopul de a impune societă ților modelul riguros al
shariei.8
Terorismul de stat
În cadrul lucrării The Psichology of terrorism se men ționează că nu toate “violen țele sunt
de natură poli tică, dar grupurile non -statale care folosesc violen ța își asumă riscul că vor fi
etichetate ca fiind teroriste.” 9 Cu toate acestea, autorul nu neagă existen ța unui alt tip de
terorism dincolo de cel ce caracterizează actorii non -statali, este vorba despre terorismul de stat.
În diferite momente ale istoriei universale întâlnim state care au recurs la această tactică
și nu este exclusă posibilitatea continuită ții acestei practice și în prezent de anumi ți actori ai
arenei interna ționale.
Terorismul de stat reprezintă o formă a terorismului practicată de guvern împotriva proprilor
cetățeni. Este o modalitate de utilizar e a violen ței într-o manieră calculată prin instalarea fricii și
utilizarea intimidării cu scopul clar de a realiza obiective și idealuri specifice. Terorismul de stat
poate fi utilizat și ca o modalitate de a răspunde actelor teroriste, ac țiuni și tactici folosite de stat
pentru a suprima diziden țele și opozi ții violente îndreptate împotriva modului de conducere.
Discutăm despre terorism de stat în momentul în care statul utilizează institu țiile pentru a
sponsoriza și furniza suport logistic pentru sectele combatante care s -au angajat într -un terorism
individual împotriva propriului lor stat.10
Astfel, există cazuri în care statul folose ște violen ța asupra propriilor cetă țeni, iar
din acest punct de vedere putem observa faptul că în func ție de context, poate apărea o nouă
formă de violen ță exercitată nu de actori non -statali, ci chiar de stat, punând astfel în practică
conceptul de terorism de stat, o modalitate de exercitare a violen ței de sus în jos.

8 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , “Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh”, Editura Polirom, Bucure ști,
2018, p. 242.
9 John HORGAN, “The Psichology of terrorism ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2014, p.12.

10 Ayodeji Bayo O GUNROTIFA, “Class Theory of Terrorism: A study of Boko Haram Insurgency in Nigeria”, februarie
2013, text accesat la adresa de internet
https://www.researchgate.net/publication/235332802_CLASS_THEORY_OF_TERRORISM_A_STUDY_OF_BOKO_HA
RAM_INSURGENCY_IN_NIGERIA , și consulta t la 04.05.2019, p.34.

Deosebirea dintre terorismul na țional și cel international este esen țială pentru că în timp
ce prim ul reprezintă o chestiune internă în fa ța căreia se află un singur stat, iar cel pu țin, în teorie
nu implică participarea altor state, cel din urmă se raportează la situa ții în care o grupare alege să
atace în altă țară, lucru ce produce o situa ție în care mai mult de un guvern se va implica în
procesul de solu ționare a acestei cauze.11
Distinc ția dintre terorismul na țional și cel interna țional prezentată mai sus ne poate
conduce către o în țelegere eronată a terorismului ținând cont de faptul că lumea în care trăim este
modernă, interconectată în care existen ța unui terorism na țional necesită implica ții interna ționale,
de cele mai multe ori, iar toate formele de terorism interna țional au implica ții naționale.
Cadrul de desfă șurare al atacurilor teroriste este cel al societă ții moderne, iar acest lucru
poate explica faptul că gradul ridicat de imoralitate al actelor comise este cel care contr ibuie la
etichetarea unui grup ca fiind terorist. Ac țiunile terori știlor se află în contradic ție cu valorile și
princip iile fundamentale pe care fiecare stat împreună cu indivizii și le asumă . Prin urmare,
terorismul este prezentat adesea ca fiind “un rău”12 tocmai pentru că recurge la tactici brutale și
la o violen ță nediscriminatorie care sunt lipsite de moralitate. Acest aspect este practic
incompatibil cu ceea azi numim modernitate și astfel, nu poate fi tolerat de o lume care ar trebui
să evolueze și să î și resolve problemele prin negociere și diploma ție, produse care î și au originea
încă din antichitate, nefiind astfel crea ții exclusive ale modernită ții.
Celulele teroriste, prin ac țiunile efectuate și prin promovarea unor obiective
socio -politice sau religioase, au manifestat o totală opozi ție fa ță de societate și de cadrul
constitutiv al statului, declarându -se astfel a fi anti -institu ționale. În cadrul procesului de
destabilizare sau răsturnare a ordinii existente, a unui regim care a fost ales și acceptat de
popula ție în termeni legali, singura solu ție viabilă rămasă acestora este aceea de a recurge la
violen ță, aceasta fiind cea care creează amenin țări. Constatăm astfel că există un risc la adresa
popula ției civile, în primul rând, și nu în ultimul rând, se creează o presiune la adresa celor care
se află la conducere, status quo -ul putând fi destabilizat.

11 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.11.
12 Idem , p.7.

În încercarea de a schimba cadrul legislativ și sistemul de conducere al unor state ,
membrii grupărilor teroriste au fost eticheta ți ca fiind “la și”13, aspect ce poate fi admis luând în
considerare faptul că membrii acestora aleg să comită atacuri imprevizibile și evită întotdeauna o
confruntare directă cu for țele statului întrucât conștientizează că dezavantajele pe care le -ar avea
într-o astfel de luptă ar prevala în fa ța avantajelor care ar fi aproape inexistente.
Reac ția oamenilor la atacurile teroriste influen țează amplo area acestui fenomen întrucât
se creează “ anxietă ții extreme, a sentimentului de a deveni o victimă a ceea ce pare a fi o
violen ță arbitrară ”. 14 Din acest punct de vedere, putem observa faptul că terorismul este
predominat de două caracteristici esen țiale. Este vorba în primul rând, despre modul în care sunt
percepute amenin țările și pericolul existen ței grupărilor t eroriste care este dispropor ționat fa ță de
amenin țarea reală a capacită ților acestora. În al doilea rând, există o percep ție adânc
implementată conform căreia terorismul dispune de o capacitate de a afecta un număr de victime
mult mai mare decât cel al cel or care suferă din ac țiunile imediate ale actelor violente.
Există trei tipuri de actori identificabili în cadrul violen țelor teroriste care par a
interac ționa unul cu celălalt: teroristul, ținta simbolică imediată, civilii, și ținta eventuală, sau
global ă. Important de re ținut este faptul că din perspectiva membrilor grupărilor teroriste, civilii,
ținta lor directă, nu reprezintă principalul lor adversar, ci sunt doar o victimă accidentală a
conflictului existent între terori știi și inamicul principal, re gimul sau sura de putere politică. Cu
toate acestea, rolul civililor este important pentru că ceea ce li se întâmplă acestora, sau ceea ce li
se poate întâmpla poten țialelor victime, poate influen ța factorii de decizie politică. 15
În esen ță sa terorismul implică scopuri și motive politice, fiind un fenomen violent sau
care amenin ță cu violen ța și este conceput pentru a genera frică în cadrul unui public țintă care
nu se rezumă doar la victimele imediate ale violen ței, ci î și propune să se exti ndă dincolo de
acestea. Se dore ște astfel atingerea unui impact care să aibă o rezonan ță mult mai mare.Acest tip
de violen ță este condusă de o organiza ție identificabilă, care implică actori non -statali în cele din

13 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.7.
14 John HORGAN, “The Psichology of terrorism ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2014, p.13.

15 Idem , p.18.

urmă, actele de violen ță fiind destinate să creeze puterea pe care organiza țiile teroriste nu o
dețin.16
De precizat este că actele de violen ță întreprinse de organiza țiile teroriste nu au avut ca
țintă doar popula ția civilă, ci au existat și cazuri în care extremi știi au atacat și membrii ai
armatei, poli țiști, politicieni, ambasadori și alte figure publice care reprezentau interes în cadrul
unor anumite conflicte, în a ceaste situa ții civilii fiind doar victime colaterale.
Dorin ța terori știlor de a atinge o biectivele politice pot e fi explicată prin realizarea unui
efort întreprins pentru efectuarea schimbării elitelor politice considerate a fi ilegitime sau
corupte, apect ce ilustrează terorismul ca fiind o continuare a politicii, dar prin mijloace care sunt
lipsite de principii morale.
Atacurile comise de grupările teroriste prin imprevizibilitatea lor conduc la efectele
resim țite atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Instaurarea incertitudinii și a fricii reprezintă
efectul produs pe termen scurt, în timp ce pe termen lung, efectul se resimte mai mult asupra
procesului politic și se concentrează mai mult asupra modului în care autorită țile ar trebui sa
gestioneze sau să prevină o astfel de amenin țare.
De re ținut în urma realizării acestei distinc ții dintre efectele produse de atacurile teroriste
este faptul că de cele mai multe ori ținta imediată a atcurilor, civilii, nu este de cele mai multe ori
obiectivul real al acestor indivizi, ținta pe care ei doresc să o influen țeze fiind reprezentată de cei
pe care ei î i consider ă a fi principalul oponent, guvernul și tipul de guvernare.
Imprevizibilitatea atacurilor , așa cum am men ționat, este una dintre trăsăturile
indispensabile alea acestui fenomen, iar metoda aleatorie în care atentatele sunt comise creează
sentimente pe de o parte de aversiune, iar pe de altă parte de solidaritate. Apare un sentiment de
solidaritatea pentru victi mele acestor masacre întrucât modul în care se desfă șoară atacul elimină
din start posibilitatea celor vizați de a se apăra, un dispozitiv explozibil p oaate fi deturnat în orice
moment, în orice loc, fie că vorbim despre o sta ție de metrou, o școală, o ban că sau alte spa ții
publice, astfel oamenii devin victime care se aflau la locul și în momentul nepotrivit. Vorbim
despre un sentiment de aversiune care a apărut în rândul comunită ților care s -au angrenat în lupta
pentru combaterea terorismului, pentru depi starea și oprirea acestui fenomen.

16 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.9.

Forma psihologică a terorismului și propaganda
Terorismul poate fi privit ca “o formă de război psihologic care inten ționează să
influen țeze guvernele și publicul larg ”17 natura psihologică diferen țiindu -l astfel de alte forme de
conflic. Vorbim despre o formă de război psihologic deoarece dincolo de atingerea obiectivelor
politic e, efectul imediat produs de atacurile grupărilor este instalarea terorii în subcon știentul
societă ților.
Crearea unei stări de incertitudine și teamă în rândul popula ției este vitală pentru
continuitatea unor astfel de grupări, iar aceste stări sunt inst ituite prin utilizarea violen ței, pentru
că doar în acest fel terori știi pot produce schimbările politice dorite. Pentru a men ține o stare de
teroare constantă este important ca audien ța acestor atacuri să fie tot mai mare, cu alte cuvinte
este vital ca me sajul propagat de aceste atacuri să ajungă la un număr cât mai mare de oameni
pentru a reu și să aibă impactul urmărit.
Putem să ne raportăm la terorism ca fiind o “limbă violentă de comunicare”18 întrucât
violen ța are întotdeauna ca efect imediat cooptarea aten ției societă ții prin faptul că indivizii
reprezintă o amenin țare la adresa vie ții. Teoriile comunicat ive ale terorismului se concentrează
pe efectele persuasive și dissuasive, pe violen țele acestor acte, menite să intimideze, pe audien ța
martorilor, dar și pe rolul pe care mass -media îl are în cadrul acestui proces.
“Terorismul reprezintă o metodă de ac țiune repetată, utilizată de actorii (semi) clandestini
individuali, de grup sau de stat, din motive indiosincratice, criminale sau politice, care spre
deosebire de asasinate, obiectivele directe ale violen ței nu sunt țintele principale. Țintele umane
imedia te ale violen ței sunt alese în mod aleatoriu – ținte de oportunitate – sau selectiv (obiective
reprezentative sau simbolice) ale unei popula ții țintă și servesc drept generatoare de mesaje. ”19
În aceste condi ții, violen ța exercitată de grupările teroriste este generatoare de apari ția
unor amenin țări care sunt propogatoare a mesajului pe care organiza țiile teroriste îl doresc
transmis . Men ținerea anxietă ții, fricii, confuziei și îngrijorării în rândul popula ției este vitală și

17 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.11.
18 Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terrorism Research ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2013,
p.265.

19 John HORGAN, “The Psichology of terrorism ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2014, p.27.

poate fi atinsă doar prin realizarea unor atacuri imprevizibile pentru că numai în acest fel
terori știi își pot îndeplini obiectivele.
Propaganda este vitală în acest context pentru că ac easta reprezintă componenta care
poate asigura continuitatea organiza țiilor teroriste. Forma în care mesajul ajunge la public în
urma săvâr șirii unor atacuri este foarte important ă pentru că de cele mai multe ori evenimentele
sunt transmise de către mass -media într -o manieră în care se dore ște să se creeze emo ție, iar
astfel organiza țiile teroriste sunt încununate cu succes pentru că au reu șit prin sprijinul involuntar
al presei să men țină vie în subcon știentul oamenilor ideea că terori știi reprezintă o ame nințare
reală. Din acest punct de vedere putem observa că între terorism și mass media putem observa o
relație de interdependen ță, pe de -o parte, cea din urmă câ știgă audien ță, iar pe de altă parte
terorismul dobânde ște continuitate.
Alex Schmid a accentuat no țiunea că violen ța și propaganda au multe în comun, “violen ța
vizează modificarea comportamentului prin coerci ție, în timp ce propaganda are accela și scop,
însă prin persuasiune.”20 Din acest punct de vedere, terorismul poate fi privit ca o combina ție
nefericită dintre violen ță și propagandă , folosirea violen ței putând fi astfel parte a propagandei.
Trebuie precizat că folosirea violen ței aleatorii asupra unui singur individ, sau asupra
unui grup își găse ște impactul și asupra celor care nu sunt implica ți direct pentru că se creează o
starea de intimidare și constrângere. Cu cât presa relatează despre “ succesul ” unui atac terorist,
cu atât indivizii con știentizează că această amenin țare este iminentă, iar probabilitatea ca ace știa
să fie o victim ă colaterală a atacurilor care pot avea loc în viitor cre ște.
Având în vedere faptul că fiecare act comis de o grupare teroristă are ca scop
transmiterea unui mesaj pentru a influen ța anumite audien țe, fie că vorbim despre guverne,
victime, poten țiale victime, jurnali ști putem observa faptul că este pu țin probabil ca aceste
organiza ții să producă un singur mesaj care să se aplice tuturoe tipologiil or dată fiind diversitatea
audien țelor.
Grupările teroriste caută prin atacurile comise publicitate pentru că numai în acest fel
oamenii pot con știentiza faptul că sunt vulnerabili, că exită amenin țări care pot afecta siguran ța

20 Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terroris m Research ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2013,
p.265.

statului și a persoanelor fapt ce atrage cu sine și necesitatea schimbarii la nivel de politică. Dacă
nu există informa ție și nimeni nu află despre atacurile teroriste, obiectivele grupării sunt departe
de a fi atinse, iar activitatea extremi știlor devine efectiv inutilă.
Globalizarea și internetul
Noua fa ță pe care a îmbrăcat -o fenomenul terorist este strâns legată de globalizare și
aduce cu sine o serie de riscuri având în vedre faptul că modernitatea le oferă terori știlor
elementele necesare pentru realiz area atacurilor aspect ce contribuie la accentuarea insecurită ții.
Evolu țiile tehnologice aduc cu sine o serie tot mai variată de modalită ți prin care terori știi
își pot exprima și experimenta violen ța. Cea mai mare amenin țare ar fi reprezentată de ob ținerea
sau fabricarea de către aceste organiza ții a armelor de distrugere în masa, arme care prin utilizare
pot afecta un spectru mult mai mare din popula ție. Având în vedere, însă faptul că membrii
acestor organiza ții au râmas consecven ți în utilizarea armamentelor tradi ționale, a atcurilor cu
dispositive explozibile improvizate această amenin țare pare departe de a se înfăptui, însă nu
trebuie exclusă având în vedere imprevizibilitatea extremi știlor.
Globalizarea și dezvoltarea accelerată a tehnologiei le oferă grupărilor teroriste re țele
pentru propagarea mesajelor, în timp ce inova ția tehnologică pe lângă faptul că prezintă o serie
de avantaje pentru întreaga popula ție, aduce cu sine o altă serie de dezavantaje care se pot
transforma u șor în riscuri cu un impact care poate fi catastrofal.
Sunt martotii unei perioade în care grupările teroriste doresc să devină actori importan ți
pe arena interna țională, ac țiunile întreprinse de aceste grupări și utilizarea sistematică a unei
violențe care are ca principală țintă popula ția civilă cu scopul de a produce anumite schimbări
politice și religioase transformă grupările într -un factor de risc la adresa securită ții statelor.
Produ sl modernită ții, internetul le -a oferit terori știlor mijlo acele prielnice prin care pot
atrage în structura organiza ției adep ți noi, simpatizan ți, care pot fi u șor coopta ți în procesul de
radicalizare și mai apoi trimi și către întreprinderea unor ac țiuni violente în vederea relizării
cauzei pe care ace știa o cons ideră a fi corectă.

Apari ția acestei platforme oferă posibilitatea ca o știre să se propage în doar câteva
minute dintr -o parte a lumii în cealaltă, oamenii putând fi astfel informa ți despre evenimente care
nu se desfă șoară în proximitatea lor. Pe lângă e fectele pozitive care rezultă din existen ța
internetului trebuie men ționat faptul că există și efecte negative care pot apărea, mai ales când în
centrul discu ției se află aceste organiza ții teroriste. Internetul reprezintă o modalitate prin care
membrii gr upărilor teroriste î și exprimă în mod liber mesajul, iar în momentul în care acest
mesaj pune presiune asupra unor institu ții guvernamentale, de exemplu în cazul unor
răscumpărări, efectul imediat al acestor ac țiuni este pierderea încrederii oamenilor în i nstitu țiile
statului.
Cauzele terorismului
Terorismul, a șa cum a fost prezentat, reprezintă o modalitate de ac țiune violentă fapt ce
întăre ște și mai mult ideea conform căreia această tactică reprezintă singura tehnică disponibilă
la care taberele teroriste recurg dat fiind faptul că resursele acestora sunt limitate. Astfel
terorismul apare ca o armă utilizată de “cei slabi”21, iar la ba za alegerii de a folosi această
violen ță ar fi gre șit să credem că există o singură cauză.
O întreagă dezbatere a pornit în literatură pe tema încadrării terori știlor într -o anumită
categori e, ace știa au fost adesea cataloga ți și prezenta ți ca fiind persoa ne care suferă de
dizabilită ți psihice. Acest aspect a stârnit o întreagă controversă dat fiind faptul că prin analizarea
tipologiilor de indivizi care sunt parte a acestui întreg al răului s-a dovedit contrariul . S-a
demonstrat că persoanele cu probleme p sihice nu au fost prezente în astfel de forma țiuni, de fapt
grupurile teroriste au evitat pe cât posibil includerea acestor indivizi, deoarece ace știa puteau fi
nesiguri și foarte periculo și pentru stabilitatea grupului.22
Complexitatea fenomenului terorist și faptul că acesta este regăsit în diferite state, sub
diferite forme, justifică faptul că nicio teorie nu poate fi suficient de explicativă pentru a prezenta
toate apari țiile sale. Terorismul se manifestă în moment ele în care există un grad ridicat de
nemul țumiri și poate fi utilizat atât individual cât și ca un întreg

21 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.16.

22 Idem , p.17.

Trebuie precizat că fiecare organiza ție teroristă are motive specifice și circumstan țe care
au condus la decizia de a se baza pe utilizarea violen ței în vedere îndeplinirii unor obiective
specifice . Cu toate acestea, există , însă o serie de factori generali conceptualiza ți și prezenta ți de
speciali știi din domeniul care pot fi utili în încercarea determinării cauzelor care au dus la
apari ția acestor fac țiuni.
O primă cauză care poate contribui la apari ția terorismului în cadrul statelor poate fi
regăsită în cazul în care există forme guvernamentale și sisteme economice exploatatoare , în
cadrul cărora discriminarea și exploatarea sunt parte componentă a unu i întreg proces . Cu alte
cuvinte terorismul apare în momentul în care există rela ții privative care s -ar transpune prin
favorizarea unui grup în detrimentul tuturor celorlalte , neglijând astfel majoritatea din cadrul
societă ții.
Un alt factor care ar putea reprezenta o cauză care favorizează izbucnirea terorismului
poate fi sărăcia, cu toate că acest element nu poate fi asociat în mod direct cu terorismul există
situa ții în care această ipoteză î și găse ște aplicabilitate. Există z one în care gradul de sărăcie este
foarte ridicat, dar cu toate acestea, oamenii nu aleg să exercite o violen ță pentru a recompensa
diferen țele economice . Cu toate acestea, sărăcia poate fi privită și ca o cauză pe care membrii
organiza țiilor teroriste o f olosesc pentru a coopta noi recru ți.
Existen ța unor diferen țe economice în cadrul societă ții poate stârni nemul țumiri în rândul
celor care consideră că acest indice reprezintă dovada unei discriminării nedrepe, iar în
consecin ță indivizii ajung să promovez e ideea conform căreia „sistemul politic trebuie schimbat
chiar și prin violen ță dacă toate celelalte mijloace nu reu șesc.”23
Prezen ța pe arena interna țională a statelor sau corpurilor de guvernare slabe pot constitui
un cadru ideal pentru apari ția fenomenului terorist pentru că ”statle slabe reprezintă o aplicare
ineficientă a legii, iar aceste circumstanstan țe fac posibilă operarea grupărilor teroriste sau
gheril elor. Un exemplu în acest caz este terorismul din Africa facilita t de prezen ța guvernelor
slabe și a statelor e șuate.”24 Putem întâlni în aceste condi ții două situa ții, cea î n care grupul este
organizat intern, având bazele în interiorul grani țelor na ționale, și vizând cu precădere atacul

23 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.18.
24 Idem , p.20.

asupra propriului guvern și cea în care grupările teroriste se folosesc de teritoriul unui stat slab
pentru a -și pune bazele și a-și pregăti următoarele ținte ale atacurilor.
Această clasificare nu exclude existen ța altor cauze care pot facilita apari ția terorismului
și cu atât mai pu țin nu elimină ideea conform căreia putem întâlni factori care țin de epoca
istorică formele pe care le -a îmbr ăcat terorismul de -a lungul timpului precum cele “anarhist e,
anticolonial e, violen țele asociat e stângii și cele religios e care a început din 1979”25. Cu atât mai
mult nu trebuie eliminat faptul că pot apărea în viitor alte cauze care pot sta la bază declansării
terorismului dat ă fiind rapiditate în care au loc evenimentele în lume și modul în care aceasta din
urmă evoluează și se schimbă constant.
Procesul de radicalizare și cele patru etape
Terorismul poate rezulta din identificarea factorilor sociali și psihologici, cercetările
asupra unor studii psigologice se axează pe trei elemente esen țiale : motiviul pentru care oamenii
se alătură organiza țiilor teroriste, de ce părăsesc astfel de organiza ții și care sunt efectele aderării
la organiza ții clandestine asupra individului.26
Pentru a în țelege terorismul prezentarea teoriei radicalizării este esen țială întrucât
radicalizarea reprezintă un proces de socializarea ideologică, a tinerilor de obicei, dar nu numai,
întemeia t în vederea înfăptuirii unor schimbări politice prin utilizarea unor tactici de luptă
violente îndreptate împotriva du șmanilor politici.27 Conform acestei defini ții putem observa că
radicalismul este una dintre trăsăturile ce portretizează terorismul , membrii grupărilor teroriste
devenind indivizi care nu prezintă urme de restric ții morale.
“Criza încrederii”28 este cea care marchează debutul prrocesului de radicalizare și
constă în faptul că poten țialii membrii ai procesului manifestă o respingere a componentelor
sistemului, de re ținut este că aceasta nu este contra înt regului sistem, ci mai degrabă împotriva

25 James M. LUTZ, Brenda J LUTZ, “Global Terrorism -Second edition ”, Routledge, Oxon, 2008, p.20.
26 Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terrorism Research ”, Taylo r & Francis Group , Marea Britanie, 2013,
p.233.
27 Idem , p.236.

Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terrorism Research ”, Taylor & Fra ncis Group , Marea Britanie, 2013,
p..237.

acelor indivizi care par să manipuleze procesul democratic în avantajul lor, dar în dezavantajul
celorlal ți.
În momentul în care activi știi con știentizează că problemele existente în cadrul societă ții
nu sunt doar expresia unui număr mic de politicieni corup ți, ci că aceste deficite pornesc din
existen ța unei majorită ți oprimate pentru asigurarea intereselor unei minorită ți apare conflictul de
legitimitate. Astfel , radicalii consider că singura solu ție durabilă este schimbarea sistemului în
întregime, pentru că aceștia îl consider a fi lipsit de legitimitate.
Fiind un proces extrem de dezbătut, radicalizarea cuprinde patru etape: pre -radicalizarea,
auto-identificarea, îndoctrinarea și jihadizarea , iar re alizarea unei prezentării scurte a acestora
este necesară pentru că astfel putem descoperii și înțelege o parte importantă a fenomenului
terorist.
Analizarea vie ții indivizilor în încercarea de a depista vulnerabilită țile la care ace știa au
fost expu și înainte de a se radicaliza constituie pre -radicaliza , fapt ce a adus în centrul aten ției un
aspect destul de important, indivizii care au devenit radicali și au aderat la forma țiuni teroriste au
dus o via ță normală înainte, statul social dobândit fiind unul r ezonabil având în vedere că
dețineau locuri de muncă decente.
Auto -identificarea reprezintă faza în care indivizii sub influen ța atât a factorilor interni,
cât și a factorilor externi, încep să exploreze islamismul, să renun țe la vechea lor identitate
construită din valori, credin țe, moduri de via ță, și să adopte islamismul ca ideologie proprie.
Cauzele care contribuie la abandonarea vech ii identită ții pot fi multiple și pot varia în func ție de
context și invidiv. Aceste cauze pot fi de natură economică, pi erderea locului de muncă, sau rata
mare a șomajului, socială atunci când vorbim despre înstrăinare, discriminare, rasism etc.29
Îndoctrinarea marchează etapa în cadrul căreia individul î și intensifică devotamentul în
credin ța adoptată, iar opinile radicale sunt consolidate și încurajate. Îndoctrinarea se bazează pe
faptul că există circumstan țe și condi ții în care este necesară o ac țiune, în acest sens, jihadul,
pentru continuarea și susținerea respectivei cauze.

29 Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terrorism Research ”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2013,
p.238.

Ultima etapă a radicalizării, jihadizarea, marchează momentul în care membrii
organiza țiilor î și aceptă datoria individuală de a participa la jihad, auto -intitulându -se muja hedini
sau războinici sfin ți. Membrii grupului vor începe în acest moment planificarea opera țională
pentru jihad prin săvâr șirea atacurilor teroriste, incluzând planificarea, pregătirea și execu ția,30
Formarea unei identită ți în cadrul unui astfel de grup influen țează intensificarea decizi ei
colective de a recurge la violen ță. Procesul de formare a unei identită ți aduce cu sine și distinc ția
clară dintre membrii grupului și ceilal ți, cei din urmă fiind privi ți ca fiind inferiori. Pentru ca
formarea identită ții să se transforme în conflict trebuie să fie aplicate două procese, în primul
rând, o formulare a apartenen ței la grup și în al doilea râ nd, și o articulare clară a diferen țelor
culturale dintre grupuri În fiecare caz, organiza ția este un instrument central pentru traiectoria
violen ței colective.31
Cele trei componente care determină apartenen ța în cadrul unui grup sunt de natură
cognitivă, individul recunoa ște că face parte din grup, de natură evaluativă, el conștientizează că
apartenen ța în cadrul grupului poate avea efecte pozitive sau negative, și nu în ultimul rând, cea
emoțională , apartenen ța provoacă iub ire sau ură atât pentru membrii grupului , cât și pentru cei
care sunt văzu ți ca fiind rivali.32
Grupările teroriste – actori transna țioanli
Înțelegerea condi țiilor prin care organiza țiile teroriste î și extind sfera de influen ță asupra
unor teritor ii ce se situează dincolo de barierele na ționale este fundamentală pentru că acest
aspect ne va ajuta să în țelegem modul în care organiza țiile teroriste na ționale se transformă în
actori cu relevan ță interna țională.
Celulele teroriste, migran ții, grupările de crimă organizată sunt în principal consecin țe ale
transna ționalismului fapt ce justifică și mai mult locul pe care această cercetare trebuie să o aibă
în procesul de în țelegere a terorismului ca amenin țare iminentă.

30 Alex S CHMID, “ The Routledge Handbook of Terrorism Resea rch”, Taylor & Francis Group , Marea Britanie, 2013,
p.238.
31 Idem , p.267.
32 Ibidem .

De-a lungul timpului s -a observat faptul că grupările teroriste î și extind domeniul
opera țional în afara frontierelor na ționale pentru a profita de oportunită țile strategice pe care
aceste spa ții le-ar putea oferi. În încercarea de a în țelege această “tran sformare transna țională”33
par să prevaleze două argumente principale. O primă perspectivă se acceptă, dar se îndepărtează
de cercetarea teoriei statelor e șuate fiind accentuată în această situa ție incapacitatea statelor de a
acționa ca un factor explicativ major. O altă pe rspectivă, opusă celei men ționate anterior, insită
asupra faptului că ac țiunile statelor, și mai precis, măsurile militare represive utilizate de state în
lupta împotriva terorismului, reprezintă factori care sporesc probabilitatea ca terorismul să se
răspândească din punct de vedere geografic.34
Decizia de a o rganiza atacuri teroriste transna ționale implică și anumite costuri care au
fost neglijate . În aceste condi ții, putem discuta despre trei dimensiuni ale costurilor este vorba î n
primul rând despre dimensiunea fizică, în al doilea rând despre cea socială, și nu în ultimul rând
despre cea strategică.
Ideea centrală dezvoltată în literatură cu privire la statele e șuate este aceea conform
căreia “statele slabe devin p ământ bogat și paradisuri sigure pentru criminalitate și terorismul
transna țional ”35. Cu alte cuvinte, pentru că în lume întâlnim state a căror guv ernare este
deficitară sau precară devine din ce în ce mai probabil ca aceste fac țiunile teroriste să aleagă să
își pună bazele în astfel de regiuni pentru că sunt mult mai u șor de controlat.
Există cercetări asupra a ceea ce sunt prezentate a fi “spații neguvernamentale ”36, și
anume asupra efectelor care urmează, t eritoriul african reprezintă în acest context un exemplu
relevant întrucât diferite zone ale continentului , prin lipsa capacită ții guvernelor de a gestiona
anumite amenin țări și situa ții, permite grupărilor teroriste să existe și să î și desfă șoare
activită țiile în cadrul frontierelor acestora.

33 Silvia D’AMATO, Terrorists going transnational: rethinking the role of states in the case of AQIM and Boko
Haram , Critical Studies on Terrorism, 10.07.2017, text accesat la adresa de internet:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17539153.2017.1347238 , și consultat la 06.05.201 9, p.1.
34 Ibidem .
35 Silvia D’AMATO, Terrorists going transnational: rethinking the role of states in the case of AQIM and Boko
Haram , Critical Studies on Terrorism, 10.07.2017, text accesat la adresa de int ernet:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17539153.2017.1347238 , și consultat la 06.05.2019, p. 3.
36 Ibidem .

Atunci când discutăm despre transna ționalitatea grupărilor teroriste trebuie să avem în
vedere că acest aspect poate fi o consecin ță directă rezulta tă din ac țiunile interne ale statului.
Altfe spus , terori știi se deplasează în spa țiile vecine ca urmare a ac țiunilor statului de a distruge
bazele de operare ale acestora în încercarea de a restabili o stare de siguran ță în zonă. Cu această
idee în minte am putea în țelege transna ționalitatea grupărilor ca o necesitate de a supravie țui.
Mobilitatea grupărilor teroriste atrage cu sine anumite costuri pe care o grupare teroristă
va trebui să le suporte în momentul în care alege să î și extindă sfera de influen ță, sau în
momentul în care se văd nevoite să o facă. Trebuie specificat că acestea nu îmbracă, și astfel nu
se rezumă, doar la sfera economică , decizia de a func ționa în alt stat nu este lipsită de cele trei
costuri amintite : fizice, sociale și startegice.
Costurile transna ționalită ții
Costurile fizice se referă la dificultă țiile și pericolele constituite de relocările sau
deplasările pe distan țe lungi.37 Exploatar ea de către terori ști a unor terenuri care limitează
manevrele for țelor guvernamentale reprezintă o modalitate prin care insurgen ții/terori știi, cu
armament u șor și mobil au compensat punctele slabe pe care le aveau în ceea ce prive ște
tehnologia, organiza rea și numărul membrilor. Insurgen ții au folosit adesea terenuri dificile
pentru a dobândi avantaje și pentru a -i face pe cei foarte bine pregăti ți din punct de vedere tehnic
să se confrunte cu provocările oferite de locul în care se purtau luptele precum, munți, jungle,
mlaștini etc.
Cu toate acestea, deplasarea, chiar și pentru celulele mici poate fi riscantă, tercerea
frontierelor nefiind simplă și fezabilă precum pare dacă discutăm despre distan țe mari , acestea
pot fi costisitoare și pentru for țele fizi ce umane. Pe scurt, principalele condi ții care trebuiesc
îneplinite pentru atacuri repetate în țările vecine sunt : “cunoa șterea teritoriului, a resurselor și a
capacită ților fizice”38

37Idem , p. 4.
38 Ibidem .

În ceea ce prive ște costurile sociale, terbuie precizat că membrii grupărilor teroriste sunt
dependen ți de necesitatea de a “me ține conectivitatea cu popula ția.”39 Cu alte cuvinte lupta care
există între stat și insurgen ți este atât pentru a ob ține mobilizarea popula ției, cât și pentru a o
controla, ceea ce David Kilcullen ar numi “teoria controlului competitiv.”40
Sprijinul civililor este esen țial pentru insrugen ții terori ști, pentru că acesta le oferă
terpri știlor posibilitatea de a se ascunde, de a se dplasa prin țară fără să stârnească susp iciuni, iar
atunci când aceste condi ții lipsesc, grupările teroriste tind să se destabilizate. Din acest punct de
vedere putem în țelege de ce costurile sociale sunt relevante, deoarece popula țiile străine pot fi
mai pu țin cooperante.
Costurile strategice vizează dar nu se limitează doar la reacția pe care grupările teroriste o
stârnesc în momentul în care hotărăsc să preia controlul asupra zonelor aflate în vecinătate.
În momentul în care un grup terorist alege să î și schimbe țintele g eografice, probabilitatea
ca acesta să se confrunte cu contra -reacția statelor atacate cre ște semnificativ. Statele Unite,
împreună cu puterile occidentale, au fost predisp use să sprijine din punct de vedere politic,
economic și militar, aceste țări vizate , pentru a împiedica răspândirea grupărilor teroriste.
Costurile strategice sunt indirect propor ționale cu costurile fizice și sociale. Cele din
urmă pot fi reduse odată ce grupurile î și sporesc controlul și acoperă zonele geografice și
dinamica social, as pect ce atestă că acești actori transna ționali devin din ce în ce mai puternici.
Cu toate acestea, devreme ce grupurile sunt mai puternice și mai periculoase există mai multe
șanse să se creeze acorduri și înțelegeri între actorii vecini în vederea păstrăr ii ordinii și
stabilit ății politice .
Exemple în acest sens ar fi amplificarea măsurilor de securitate întreprinse de Niger și
Camerun pentru a rezista atacurilor grupării Boko Haram41 și creearea unei unită ți de răspuns în
anul 2014 care cuprinde cinci țări din Africa de Vest: Benin, Camerun, Ciad, Nigeria și Niger și

39 Silvia D’AMATO, Terrorists going transnational: rethinking the role of states in the case of AQIM and Boko
Haram, Critical Studies on Terrorism, 10.07.2017, text accesat la adresa de internet:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17539153.2017.1347238 , și consultat la 24.0 5.2019, p. 5.
40 David Kilcullen, “ Out of the mountain s – The coming age of the urban guerrilla ”, Marea Britanie, 2013, p.116.
41 Silvia D’AMATO, Terrorists going transnational: rethinking the role of states in the case of AQIM and Boko
Haram , Critical Studies on Terrorism, 10.07.2017, text accesat la adresa de internet:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17539153.2017.1347238 , și consultat la 24.05.2019, p .12.

trei societ ăți occidentale. Statele din Africa sunt sprijinite de Fran șa, Statele Unite și Marea
Britanie, iar Memorandumul agreat implică o partajare comună de practici și informa ții privind
activită țile teroriste.42
Conceptul de risc
Concept ul de risc s -a dezvoltat în secolul XVI și XVII fiind inventat ini țial de primii
cercetători occidentali, riscul având pentru început o conota ție spațială. Termenul a evoluat și a
ajuns să aibă o conota ție tempora lă în momentul în care a început să fie folosit în comer ț sau
afaceri. Riscul a fost utilizat de -a lungul timpului pentru a eviden ția situa ții de incertitudine care
de-a lungul timpului, în diferite situa ții a ajuns să îmbrace multiple forme.43
Schimbările aduse de perioada modern ă au adus o transforma re asupra viziun ii despre
ceea ce astăzi numim risc , astfel acesta poate fi privit astăzi atât într-o manieră pozitivă, cât și
într-o mod negativ . Necesitatea abordării acestui subiect izvoră ște din faptul că terorismul
reprezin ță în totalitate, indiferente de formele pe care le imbracă, un risc atât la adresa statelor cât
și a siguran ței indivizilor.
În momentul în care în centrul discu ției apare n oțiunea de risc, risc la adresa securită ții
statului, este esen țial să avem în vedere faptul că extinderea riscul aduce cu sine pierderi și daune
care pot afecta stabilitatea stataului și implicit pe cea a societă ții civile.
Trebuie men ționat faptul că ex istă riscuri individuale, însă putem discuta despre un risc
major în momentul în care apare îngrijorarea conform căreia un număr mare din popula ția unui
stat este expusă la daune psihologice, fizice care pot fi cuantificate. Între riscul individual și cel
colectiv apare o distinc ție vizibilă, în timp ce prima categorie aduce atingere unei singure
persoan e, în mare parte acest tip de risc este strâns legat de percep ția individului asupra a ceea ce
acesta nume ște a fi un risc, riscul colectiv afectează un numă r mult mai mare din spectrul
societă ții civile , impactul putând fi unul devastator.
Din această distinc ție nu trebuie să în țelegem că riscul individual este mai pu țin
important decât cel colectiv, percep ția individuală asupra stării de siguran ță a unei so cietă ții se

42 Idem, p.13.
43 David DENNEY, “ Risk and Society ”, Sage Publications, Londra, 2005, p.8.

poate transforma într -o componentă care poate devine cu risc în cazul în care individul alege de
exemplu să devină membru al unei fac țiuni.
Există trei forme de risc care pot afecta atât securitatea statelor, cât și securitatea
indivizilor: distrugerea ecologic ă, apari ția crizelor bancare la nivel global, și nu în ultimul rând
amenin țarea unui terorism devenit global.44
Riscurile cauzate de fenomeneul terorist se intensifică în perioada modernă, inova țiile
tehnologice, internetul, mijloacele de comunicare , avansul în comunicare, tranzac țiile de capital
au contribuit la transformarea terorismului într -o amenin țare globală.
În încercarea de a în țelege riscul trebuie realizată o altă distinc ție fundamenta lă între ceea
ce este real și ceea ce este posibil. Cu alte cuvinte, conceptul de risc poate fi asociat cu o
incertitudine, care poate fi tradusă ca fiind mai degrabă o stare de spirit rezultată dintr -un ”proces
de predic ții alternative ale viitorului.”45 Această defini ție se aplică asupra stării cauzate de
imprevizibilitatea atacurilor teroriste și asupra modului în care indivizii percep terorismul ca
fiind un risc ca urmare a con știentizării gradului ridicat de prbabilitate al repetitivită ții acțiunii
într-un viitor apropiat.
Aplicând această defini ție asupra grupării teroriste Boko Harm din Nigeria, autorită țiile
nigeriene pot cataloga gruparea ca fiind un risc la adresa stabilită ții teritoriale a statului având în
vedre faptul că de -a lungul timpului jihadi știi au ocupat ora șe din nor -estul provincie și zone
bogate în resurse naturale. Prin realizarea totodată a “proces ului de predic ții alternative ale
viitorului” autorit ățile pot anticipa riscul și pot întreprinde ac țiuni prin care pot opri extinderea
teritorială a bazelor grupării Boko Haram .
Gruparea nu poate fi privită ca fiind un risc doar la adresa stabilită ții teritoriale, prin
numeroasele atacuri teroriste comise aleatoriu asupra popula ției civile, Boko Haram este un risc
la adresa tuturor cetă țenilor Nigeriei , iar prin faptul că gruparea a început să întreprindă ac țiuni și
în zone aflate în exteriorul statului, aceasta a devenit un produs al transna ționalită ții care poate fi
perceput ca un risc la adresa state lor aflate în vecinătate.

44 Idem , p.145.
45 Idem , p.12.

Adep ții școlii realiste definesc riscul ca fiind “un pericol obiectiv care există independent
de alte forme de ac țiune socială sau culturală ”.46 Cu alte cuvinte, din perspectiv a realist ă riscul
reiese din natura umană de vreme ce oamenii sunt predispu și să trăiască într -o societate anarhică,
conflictuală în cadrul căreia se poartă lupte pentru dobândirea puterii și influen ței, omul fiind în
această situa ție “lup pentru om ” așa cum îl descrie Thmas Hobbes.
Constructivi știi conceptualizează riscul “ în termenii unei realită ți obiective mediată prin
procesele sociale și culturale ”. Altfel spus, există riscuri în cadrul societă țiilor sub diferite forme
și în altfel de contexte , dar aceste riscuri pot fi prevenite și rezolvate prin intermediul realizării
unor în țelegeri ra ționale între actori care au în țeles că pentru prevenirea unor riscuri este essential
ca reac ția provocată de impuls să fie abandonată.
Post-structurali știi prezintă conc eptul de risc ca fiind “social și politic contingent cu
modul în care este privită lumea socială”. 47 Prin urmare riscul poate să devină sau nu o realitate
totul depinzând de factorii politici și sociali.
Pentru a putea spune faptul că există un risc trebuie să existe fie un factor extern, fie unul
intern care să reprezinte o amenin țare la adresa securită ții statului și implicit a popula ției.
Vorbim despre existen ța unui risc în momentul în care există pagu be, daune care pot fi măsurate.
Raportându -ne la situa ția Nigeriei putem spune faptul că acest stat se confruntă cu una
dintre cele mai mari crize din istori a sad at fiind că în interiorul frontierelor statului își au baza
una dintre cele mai periculoase o rganiza ții teroriste, Boko Haram, care amenin ță constant
stabilitatea din regiune devenind un risc la adresa statului și a societă ții nigeriene.
În vederea solu ționării acestei crize, autorită țile statului s -au angrenat în lupta împotriva
treori știlor pent ru că nenumăratele atacuri s -au dovedit a fi letale pagubele lăsate în urmă de
aceștia fiind catastrofale. Oameni nevinova ți și-au pierdut via ța, iar al țiii au fost răni ți toți aceștia
devenind victime colaterale ale unui atac îndreptat împotriva sistemulu i de conducere nigerian
care este văzut ca fiind corrupt și dorit a fi schimbat.
Boko Haram a avut un impact asupra popula ției din Nigeria, oamenii nu se simt în
siguran ță în propria țară, iar imprevizibilitatea atacurilor teroriste contribuie la intensif icarea

46 Idem , p.13.
47 Ibidem .

sentimentelor de incertitudine și frică. Starea de teamă este o componentă firească a vie ții de zi
cu zi a nigerienilor, în permanen ță este întâlnită teama că în orice moment oameni i liberi se pot
transforma în prizonieri sau î n victime ale agresiunii teroriste. Ac țiunile întreprinse de grupare au
sporit pe de altă parte și pierderea încrederii în institu țiile și forțele de ordine ale statului în ciuda
eforturilor acestora de a opri amploarea și succesul grupării din regiune.

Securitatea