Definirea Legala a Autonomiei Locale

Principiul autonomiei locale sau principiul liberei administrări,trebuie să fie recunoscut în legislația internă și pe cât posibil,în constituție.

Principiul autonomiei locale este prevăzut în primul rând ,în Art.120,alin.1 din Constituția României,revizuită în 2003 precizând că „Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării,autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice”.

Conceptul de autonomie locală a fost definit prin intermediul Cartei Europene pentru autonomia locală ,semnată la Strasbourg,în 1985 și redactată la inițiativa Conferinței permanente a autorităților locale și regionale din Europa.Carta definește autonomia locală ca fiind „dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona,în cadrul legii,în nume propriu și în interesul populației locale,o parte importantă a treburilor publice,în interesul colectivităților pe care le reprezintă”.Acest drept este exercitat de consilii sau adunări,compuse din membrii aleși prin vot liber,secret,egal,direct și universal ,care pot dispune de organe executive și deliberative care răspund în fața lor.Principiul autonomiei locale trebuie să fie consacrat în texte legislative.El trebuie să fie inclus în textul fundamental regizând organizarea statului,adică în Constituție.Constituția se rezumă doar la proclamarea principiului ,lăsând în seama legii organice Art. 73,Alin.3,Lit.O reglementarea formelor concrete de realizare a principiului autonomiei locale „organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală”.

În contextul european,conceptul de autonomie locală a fost definit pentru prima dată de Carta Europeană a autonomiei locale .Argumentele care au stat la baza acestei convenții se regăsesc în Preambulul Cartei unde statele membre își exprimă convingerea că autoritățile administrației publice locale reprezintă unul din principalele fundamente ale oricărui regim democratic ,dreptul cetățenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice,Acest drept trebuie exercitat la nivel local.

Principiul autonomiei locale face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

Principiul autonomiei locale este preluat și de Legea Nr.215/2001,Legea Administrației Publice Locale.Conceptul este detaliat în textele Art.1 al legii Nr.215/2001 „prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale,precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale”.

Art.3 din Legea Nr.215/2001 evidențiază că „prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona,în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă,treburile publice,în condițiile legii”.

Din examinarea conținutul Art.1 și Art.3 al Legii Nr.215/2001 rezultă pe de o parte ,la ce se referă autonomia locală(organizarea și funcționarea administrației publice locale),iar pe de altă parte ,se stabilește înțelesul conceptului de autonomie locală(dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de arezolva și de a gestiona).