Definirea Conceptului de Cersetorie

Conform art. 326 din Codul penal, „cerșetoria este o infracțiune care constă în fapta unei persoane care deși are capacitate de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material”. În proiectul de Cod Penal se dorește și incriminarea unei forme calificate de cerșetorie constând în fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care având capacitatea de a munci se folosește de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului cerând ajutorul material.

Teorii în abordarea fenomenului de cerșetorie

Perspectiva interacționistă a cărui fondator este George Herbert Mead, este o abordare sociologică ce pune accentul pe comportamentul social al individului care intră în interacțiune cu cei din jurului lui. Această perspectivă se concentrează pe modul în care structurile sociale au impact asupra persoanelor și interacțiunii dintre ele, pe impactul reciproc dintre indivizi și pe modul în care oamenii percep și definesc elementele carele influențează viețile (Turner, 2001).

Astfel, percepția cerșetorilor despre ei ca fiind săraci le consolidează existența în sărăcie. La nivelul celor care cerșesc, interacțiunea se dezvoltă în două direcții: intragrupală, referindu-ne la interacțiunea dintre cerșetori, în interiorul grupului acestora; și interacțiunea cu persoanele din afara grupului.

Pentru cerșetori, principalul punct de referință îl constituie mediul plin de simboluri cu care aceștia intră în contact și care pot să le influențeze felul și modul în care ei aleg să-și construiască viața. De exemplu, dacă locuiesc într-un mediu caracterizat de șomaj, abuz de alcool și droguri, violență, pentru ei există puține modele pozitive la care să se raporteze. Astefel, mediul de acțiune și interacțiune al cerșetorilor este definit simbolic. Ei uitilizează simboluri descoperite în interacțiunile lor și utilizează aceste simboluri pentru a comunica.

În ceea ce privește interacțiunea cerșetorilor cu cei din afara grupului, cu trecătorii sau cu potențialii binefăcători, de cele mai multe ori aceștia intră în contact cu ei cu scopul de a le cere ajutorul și pentru a-și satisface anumite nevoi. Tot ceea ce percep trecătorii cu privire la cerșetori, face parte din gama simbolurilor transmise de aceștia, simboluri care capătă o anumită semnificație pentru trecător.

Perspectiva funcționalistă sugerează în primul rând existența funcțiilor sărăciei, fenomenului de cerșit într-o societate, fenomene care nu sunt văzute ca niște probleme, ci mai degrabă ca niște părți necesare într-o societate. Având în vedere fenomenul de cerșit, avem în vedere un anumit tip de cerșit care presupune efectuarea unor munci de jos care nu sunt în mod special necesare societății și care implică și acțiunea cerșitului. Aceste munci servesc mai degrabă la crearea confortului individului pentru care sunt efectuate, de exemplu spălatul de parbrize. Împreună cu această formă de cerșit pragul sărăciei servește ca factor de motivație pentru muncă indiferent daca unele munci sunt mai puțin valorizate.

Conform perspective funcționaliste societatea și schimbările secolului XX au un rol foarte important, întrucât natura sărăciei depinde de aceasta. Disfuncțiile instituționale ale societății sunt considerate drept cauză a sărăciei, iar în ceea ce privește schimbările aduse de secolul XX un segment din populație, care s-a dovedit a fi mai vulnerabil nu s-a putut adapta condițiilor postindustrialismului.

Societatea are nevoie de munci înalt valorizate dar și de munci mai puțin valorizate, mai puțin răsplătite. Existența acestora duce la funționarea întregului sistem social, muncile de jos trebuind și ele efectuate de cineva chiar dacă sunt munci în care indivizii câștigă mai puțin. Astfel, perspectiva funcționalistă conturează funcțiile sărăciei la nivel macrosocial accentuând în același timp importanța rolului în societate cât și funcțiile fenomenului de cerșit la nivel macrosocial.

Teoria etichetării sociale se poate întâlni la toate nivelurile într-o societate, acțiunea de etichetare a altora fiind întreeprinsă de indivizi, fie voluntar, fie involuntar, în funcție de o multitudine de factori, printre care și normele dintr-o societate care proiectează diferite comportamente într-un mediu dat. Conform legii lui W.I. Thomas după care o situație este reală prin consecințele definirii ei ca reală, teoria etichetării sociale poate avea efecte majore în viața individului.

Teoria rolului o aplicăm involuntar în viața de zi cu zi și care se potrivește foarte bine cu fenomeul de cerșit și punctează rolurile adoptate de indivizi în diferite situații. Rolul de cerșetor este foate important pentru actul cerșitului, exercitarea lui presupunând interacțiunea cerșetorului cu potențialii donatori.

Teoria seducției este una din teoriile care pot aduce explicații fenomenului de cerșit. Acestă teorie pune foarte mult accent pe sistemele de semne, iar semnele pot fi înșelătoare. Seducția este un fenomen care activează în toate domeniile și la toate nivelurile de viață socială, chiar și în cazul fenomenului de cerșit.

În cazul de față indivizii care ceșesc apelează în mod evident la seducerea trecătorilor folosindu-se de un anumit sistem de semne. Aceștia pot adopta diferite modalități de a convinge trecătorii să îi ajute. Pot seduce prin simpla prezență sau prin interacționarea cu aceștia.

De exemplu, prin etichetarea unui cerșetor ca fiind sărac, societatea contribuie la perpetuarea sărăciei, iar dacă cerșetorii sunt văzuți ca oane leneși, apatici, imorali și incompetenți, aceștia tind să creadă că aceste atibute sunt reale, adoptând comportamente și atitudinii specifice etichetei lor. Eticheta atribuită unei persoane poate să-i altereze acesteia sentimentul de identitate, individul ajungând să aibă o imagine negativă despre sine și să accepte situația de „sărac”. Se creează astfel, o cultură a sărăciei iar în interiorul căreia iau naștere comportamente deviante ca și elemente compensatorii cum ar fi cerșitul, alcoolismul, violența etc.

Portretul cerșetorului

Profilul tipic al cerșetorului este conturat de imaginea unei persoane care poartă haine și încălțăminte deteriorate și rupte, cu un aspect general aspect neîngrijit. Din punct de vedere al modalității de abordare a trecătorilor, cei mai mulți cerșetori adoptă o atitudine directă, ce permite interacțiunea acestora cu trecătorii prin tranmiterea unui mesaj pe cale orală. Mesajele transmise pot fi diverse, astfel sunt cerșetori care se limitează la cererea în sine, însă cei mai mulți adoptă o strategie de sensibilizare a trecătorilor și anume aceea de a-și justifica cererile folosind motive precum sărăcia, pretextul creșterii unui copil, bătrânețea, starea de sănătate sau care invocă motive religioase.

Clasificarea cerșetorilor

Încercând o clasificare a cerșetorilor, putem spune că sunt mai multe categorii de cerșetori în funcție de motivația actului de a cerși. Astfel întâlnim:

– persoane care practică cerșitul din plăcere – cei care deși au capacitatea de a munci preferă să cerșească deoarece aceasta este o modalitate mai ușoară de a face rost de bani

– persoane care practică cerșitul deoarece consideră că aceasta este singura modalitate de a supraviețui

– persoane care sunt obligate să cerșească de către alte persoane – de exemplu persoanele traficate sau copiii care sunt obligați de proprii părinți să cerșească

– persoane care în schimbul banilor primiți oferă alte servicii în schimb (spală parbrizul, oferă flori, diferite obiecte religioase etc.)