Deficiente Fizice Functionale

CUPRINS

CAPITOLUL I

Deficiențe fizice funcționale

Noțiuni generale – somatoscopia – pag 13

Deficiențele capului si gatului – pag 30

Cifoza – pag 34

Lordoza – pag 44

Scolioza- pag 49

Deficiențele fizice ale genunchilor – 59

Deficiențele fizice ale piciorului – pag 65

CAPITOLUL II

Progame de kinetoterapie pentru deficiențele fizice funcționale – pag 70

CAPITOLUL III

Programe de kinetoterapie pentru recuperarea membrelor – pag 153

CAPITOLUL IV

Deficiențe senzoriale – pag 227

Deficiențe de vedere – pag 237

Deficiențe de auz si vorbire – pag 256

Deficiențe mintale – pag 264

Autismul – pag 280

Bibliografie-291

INTRODUCERE

Este cunoscut faptul că întreaga manifestare a ființei umane are drept componentă permanentă și fundamental structurală mișcarea corporală, în toate formele ei, mai mult sau mai puțin evoluate, analitice sau sintetice, înnăscute sau dobândite.

Activitățile corporale – multiple, variate, diversificate – trebuie să dezvolte și să formeze, să prevină, să compenseze și să corecteze disfuncțiile, acolo unde condițiile de viață, muncă și activitate nu reușesc să păstreze echilibrul personalității umane.

Apare evidentă nevoia permanentă de mișcare, ca scop în sine și pentru sine, cu efecte asupra sănătății, dezvoltării armonioase a corpului, întreținerii și corectării, având nevoie de mijloace adecvate.

Mediul social este evident factorul cu cea mai mare influență asupra vieții individului și mai ales asupra dezvoltării personalității sale. În esență, acesta reprezintă o ambianță a relațiilor sociale, cu conținut foarte complex, elementele care o compun fiind totuși eterogene, dar unificate prin acțiunea transformatoare a omului. Homo faber este cel care a transformat natura cultivând-o (în agricultură, zootehnie, industrie, etc), ceea ce a condus la realizarea unui nivel superior de viață. Tot el s-a transformat pe sine, dezvoltându-și propria inteligență și afectivitate, dar, îndeosebi, perfecționând însuși procesul muncii, arta și știința învățării și educației, adică strategia formării tinerei generații prin transmiterea experienței utile a generațiilor anterioare. Profesia, munca, arta, cultura, sportul vor contribui, alături de celelalte produse ale culturii, la definirea calității vieții.

Școala este principalul factor al formării intelectuale, afective și fizice a elevilor, atât prin educația generală și profesională, cât și prin cea de tip sportiv, în lecțiile de educație fizică și mai ales în activitățile de mișcare.

Dacă mediul este un factor important în dezvoltarea personalității omului, problema principală constă în asigurarea caracterului educativ al situațiilor din mediul familial, școlar, profesional, sportiv și de grup informal prin:

bună organizare a activităților pe baza stabilirii exacte și concrete a obiectivelor și strategiilor;

fundamentare științifică riguroasă a acestor activități după normativele și specificul fiecăreia;

stabilirea și manipularea corectă a sistemului de cerințe sau situații solicitante, crescând complexitatea lor în vederea dezvoltării funcțiilor adaptative și a structurilor comportamentale adecvate;

asigurarea unor relații psihosociale corecte între membrii grupului și utilizarea lor în sens educogen;

asigurarea unui climat psihopedagogic corect în grupul sportiv, rolul principal fiind deținut de antrenor, care, prin ținută, orientare, trăsături caracteriale pozitive, măiestrie didactică, moralitate, dragoste de muncă și aspirații poate stimula activitatea elevilor săi;

utilizarea datelor științei în ceea ce privește activitățile organizate, indiferent de direcția sau domeniul de acționare – instruire, antrenament, educație, formare culturală sau moral-civică ceea ce este fundamentat și organizat științific, va fi sigur urmat de succes;

asigurarea unui nivel corespunzător de instruire (școlară, profesională și de cultură generală) ca o condiție a receptării de către elevi a „mesajului pedagogic”.

Omul se naște, trăiește și se dezvoltă într-un mediu ambiant care-l include și care-l solicită, obligându-l să se adapteze sau să modifice mediul în favoarea sa. Ca individ, în prima perioadă a dezvoltării ontogenetice, omul este mai mult pasiv, pentru ca apoi adaptarea lui să fie activă, variabilă, selectivă și chiar creatoare.

Influența mediului asupra individului uman are o tematică complexă, pornind de la factorii socio-culturali ai dezvoltării ontogenetice, influențele educaționale ale familiei, școlii, mijloacelor de informare în masă, influențele modelelor și sugestiilor, formării de comportamente școlare, profesionale, economice, politice, religioase, până la constituirea grupurilor de interese.

Este cunoscut faptul că întreaga manifestare a ființei umane are drept componentă permanentă și fundamental structurală mișcarea corporală, în toate formele ei, mai mult sau mai puțin evoluate, analitice sau sintetice, înnăscute sau dobândite.

Activitățile corporale – multiple, variate, diversificate – trebuie să dezvolte și să formeze, să prevină, să compenseze și să corecteze disfuncțiile, acolo unde condițiile de viață, muncă și activitate nu reușesc să păstreze echilibrul personalității umane.

Apare evidentă nevoia permanentă de mișcare, ca scop în sine și pentru sine, cu efecte asupra sănătății, dezvoltării armonioase a corpului, întreținerii și corectării, având nevoie de mijloace adecvate.

CAPITOLUL I

Noțiuni generale – somatoscopia

KINETOTERAPIA DEFICIENȚELOR FIZICE

NOIȚUNI GENERALE

KINETOLOGIA- este știința care se ocupa cu studiul mișcării organismelor vii si al structurilor care participă la aceste mișcări. Kinetologia medicală sau kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare si articulare care asigură omului activitățile motrice normale.

KINETOTERAPIA- este cea mai nouă componentă a medicinii fizice si reprezintă metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale corpului uman afectate de boală sau de traumatisme.

KINETOTERAPIA- consta in recuperarea somato-funcțională, motrica si psihica, precum si in educarea sau reeducarea funcțiilor secundare, de compensație, in cazul indivizilor cu afecțiuni irecuperabile.

KINETOTERAPIA- forma a medicinii fizice, care utilizează factori energetici naturali si tehnici in scopul recuperării somatice, funcționale și psihice.

KINETOTERAPIA- se definește ca terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse suferințe.

KINETOTERAPIA- este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciții fizice statice și dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia își găsește aria de utilizare în cele trei secțiuni de asistentă medicală, putându-se descrie:

kinetoterapia profilactică ce cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmărește: menținerea unui nivel funcțional satisfăcător, creșterea nivelului funcțional (profilaxie primară sau gimnastică de întreținere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică, pentru menținerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariție a complicațiilor în unele boli cronice (profilaxie primara, secundară, terțiara);

kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;

kinetoterapia de recuperare reprezintă secțiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală și urmărește prin intermediul unor programe de exerciții fizice: refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională (în cazul în care, de exemplu, un anumit mușchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor mușchi care îi preiau parțial funcțiile, în scopul realizării mișcării în limite acceptabile).

POSTURA CORPORALA

Reprezintă o funcție a corpului uman bazata pe acțiunea sinergica si coordonata a elementelor aparatului locomotor si a SNC si periferic, cu ajutorul cărora se mențin: stabilitatea corpului, echilibrul si raporturile constante intre segmentele corpului, precum si intre corp si mediul înconjurător. (T. Sbenghe)

PLANURILE ANATOMICE

FRONTAL- vertical si laterolateral- împarte corpul uman in 2 regiuni: anterioara si posterioara;

SAGITAL- vertical si anteroposterior- împarte corpul uman în 2 părți: dreapta și stânga;

TRANSVERSAL- orizontal si paralel cu solul- împarte corpul uman in 2 parți: inferioara si superioara

CENTRUL DE GREUTATE

În poziția ortostatica la intersecția planurilor medio-frontal, medio-sagital si transversal, care trece prin vertebra a 2-a sacrala se găsește centrul de greutate al corpului.

ELEMENTE DE BAZA ALE POSTURII CORPORALE

SISTEMUL PASIV- rol de susținere si mobilizare pasiva, reprezentat de: pârghii osoase si biologice, țesuturi periarticulare, fascii si aponevroze;

SISTEMUL ACTIV- reprezentat de sistemul neuromuscular care comanda si executa mișcarea.

TERMINOLOGIE

Conform OMS exista mai mulți termeni folosiți:

INFIRMITATE- pierderea sau anormalitatea unei structuri sau funcții psihologice, fiziologice sau anatomice, ce poate fi temporara sau definitiva.

INCAPACITATE- consecința unei infirmități si reprezintă restricția sau pierderea aptitudinii de executare a unei activități considerata normala pentru un individ.

HANDICAP- dificultatea de a realiza relații normale cu mediul de viata, determinata de o infirmitate.

INVALIDITATE- pierderea parțiala sau totala a capacității de muncă datorata unui accident sau a unei boli.

DEFICIENȚA FIZICĂ

A. Ionescu: “orice abatere de la normal in forma si funcțiunile fizice ale organismului, care tulbura creșterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, ii modifica aspectul exterior, ii reduce aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic si ii scade capacitatea de munca.

Stare patologică, morfologică sau funcțională care intervine în creșterea și dezvoltarea armonioasa a corpului modificând aspectul exterior al organismului, determinând alterarea personalității, pierderea totala sau parțiala, temporara sau definitiva a capacitații de munca, precum si dereglarea reacțiilor de adaptare la mediul înconjurător.

Atitudinile deficiente ale posturii corporale care nu sunt depistate si corectate la timp (in copilarie sau adolescenta) se consolideaza di devin puncte de plecare pentru degradari degenerative, care se fixeaza functional si chiar organic transformandu-se in deformatii (deficiente secundare) si pot deveni motorul sau parghia unor boli ale organelor interne sau a intregului organism.

CLASIFICAREA DEFICIENTELOR FIZICE

După Dr. Robanescu- deficiența poate fi:

Fizică

Senzorială

Psihică: intelectuală, caracterială

Educațională: socială, profesională.

După criterii funcționale:

deficit de tonus muscular

deficit de stabilitate si mobilitate articulara

deficit al reflexului de postura corect

deficit al forței statice si dinamice a diferitelor segmente

deficit in deprinderile motrice.

După criterii morfologice:

Modificări structurale ale sistemului osos

Modificări structurale ale sistemului muscular

Modificări structurale ale sistemului articular și ligamentar.

După criterii de arie corporala:

globale

segmentare.

Deficienta fizica se caracterizează prin:

Reducerea dimensiunilor corporale: hiposomie

Exagerarea creșterii dimensiunilor corporale: hiperosmie

Dezvoltarea neproporționala a unor segmente in raport cu corpul

Deviații ale axului normal al corpului sau segmentelor

Deformații ale segmentelor

Deformații morfologice sau funcționale

După criterii evolutive:

staționare: fixate, neevolutive

evolutive: avansează sau regresează; se pot corecta intr-o proporție mare.

După criterii de gravitate:

funcționale- de gradul I- atitudini deficitare ce corectează la examenul cinetic/proba funcțională-segmentele implicate se redresează ușor in poziții corective sau hipercorective

Structurale; de gradul II- (deficiente)prezintă modificări structurale care corectează parțial la proba funcțională

Structurale de gradul III- (deformații)modificări structurale musculare, articulare, osoase, nu se redresează

Structurale de gradul IV- (invalidități)modificări structurale exagerate ce pot produce riscuri vitale.

Deficientele functionale au urmatoarele caracteristici:

nu prezinta modificari structurale ale componentelor anatomice

sunt suple, reductibile, deci corecteaza sau hipercorecteaza la adoptarea unor pozitii sau la executarea unor miscari test numite probe functionale

de cele mai multe ori pot fi corectate exclusiv prin mijloace kinetice.

Deficientele structurale (patologice sau deformatii), au urmatoarele caracteristici:

prezinta modificari structurale ale componentelor anatomice

sunt fixe, ireductibile, nu corecteaza in anumite pozitii sau la executarea unor miscari test numite probe functionale

de cele mai multe ori, pot fi corectate prin tratament complex ortopedico-chirirgical si medical, kinetoterapia fiind adjuvanta acestora.

CAUZELE DEFICIENTELOR FIZICE

A. Ionescu a formulat următoarea clasificare:

1.) Cauze predispozante:

Predispoziții ereditare

Influente suferite de organism in viata intrauterina si la naștere

Tipul constituțional si tipul de activitate nervoasa superioară.

2.) Cauze favorizante:

Condiții de igiena si viata necorespunzătoare

Regim alimentar necorespunzător

Deficit in organizare a muncii si al repaosului

Lipsa de aer si lumina

Îmbrăcăminte strâmta, prost confecționata

Odihna pe un pat necorespunzător (prea moale sau prea dur)

Boli cronice, intervenții chirurgicale grave

Defecte senzoriale: văz, auz

Convalescenta lunga.

3.) Cauze determinante:

Deprinderi posturale greșite

Deprinderi profesionale deficitare

Malformații congenitale

Accidente obstetricale

Traumatisme

Boli endocrine si de nutriție

Avitaminoze

Boli osoase si articulare.

EVALUAREA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII FIZICE

Se realizează prin:

Examen somatoscopic

Probe funcționale

Examen somatometric

Anamneza

EXAMENUL SOMATOSCOPIC

Reprezintă o inspecție vizuala a corpului uman, urmărind aspectele generale sau de ansamblu ale întregului corp.

Examenul somatoscopic se realizează:

Global

Segmentar.

EXAMENUL SOMATOSCOPIC GLOBAL

Urmărește examinarea creșterii si dezvoltării corpului in întregime astfel:

Talia:

– normostaturali

– mediostaturali

– hiperstaturali (1.90- 2.10 m)

– hipostaturali (1.51- 1.31 m)

2. Greutatea:

– normoponderali

– medioponderali

– hiperponderali (obezi)

– hipoponderali (debili fizici)

3. Proporționalitatea intre segmente:

acromegalie ( boala endocrina ca urmare a excesului de hormon STH, manifestata prin dezvoltarea exagerata a capului si membrelor)

acromicrie (nanism hipofizar, boala endocrina ca urmare a dereglajului hormonal al hipofizei si STH, manifestata prin stopare in creștere a capului si membrelor)

Atitudinea corpului- aprecierea aspectului general al corpului si a stării psihice centrale a individului.

Comportamentul motric- aprecierea tuturor acțiunilor statice si dinamice ale individului:

Hiperkinetici (mobili)

Hipokinetici (atoni).

Tipul constituțional- aprecierea caracteristicilor morfologice si funcționale ale corpului transmise pe cale ereditara.

Particularitățile tegumentului- constatarea existentei eventualelor cicatrici, boli de piele, extremități cianotice, țesut adipos suplimentar, colorit, hipertricoza, etc.

EXAMENUL SOMATOSCOPIC SEGMENTAR

– Presupune examinarea corpului pe segmente:

* În plan frontal:

– din față

– din spate;

* În plan sagital: din profil.

Se urmărește aliniamentul reperelor anatomice osoase și cutanate la liniile verticale si orizontale.

Repere anatomice in plan frontal din fata la linia verticala:

vertex

glabela

varful nasului

jumatatea comisurii bucale

menton

furculita sternala

apendice xifoid

linia alba

ombilic

simfiza pubiana

jumatatea distantei dintre condilii femurali mediali

jumatatea distantei dintre maleolele tibiale interne.

Repere anatomice in plan frontal din fata la linia orizontala:

linia urechilor

linia biacromiala

linia bimamaelonara la barbati

linia bispinoasa (SIAS)

linia bitrohanteriana

linia bicondiliana

linia bimaleolara.

Repere anatomice in plan frontal din spate la linia verticala:

vertex

apofizele spinoase vertebrale

santul interfesier

jumatatea distantei dintre condilii femurali mediali

jumatatea distantei dintre maleolele tibiale interne.

Repere anatomice in plan frontal din spate la linia orizontala:

linia umerilor

linia bispinoasa (spinele scapulelor)

varfurile inferioare ale scapulelor

unghiurile taliei

linia bicreta (crestele iliace)

gropitele sacroiliace

pliurile subfesiere

linia bicondiliana

linia bimaleolara.

Repere anatomice din profil la linia verticala:

vertex

anterior de tragus

capul humeral

anterior de corpul vertebrelor toracale

posterior de corpul vertebrelor lombare

fosa acetabulara

posterior de patela

articulatia Chopart.

PROBE FUNCȚIONALE

Teste fizice simple, active sau pasive, realizate ca poziționări sau exerciții corective sau hipercorective, cu rolul de a pune in evidenta capacitatea de redresare a segmentelor sau de a stabili gradul de gravitate a deficientelor fizice existente.

Examenul cinetic va aprecia studiul adaptării coloanei vertebrale la diverse poziții precum si răspunsul acesteia la mișcări text denumite: “probe funcționale”.

EXAMENUL SOMATOMETRIC

Este o metoda de apreciere a creșterii si dezvoltării fizice, pe baza unor măsurători făcute asupra corpului, care sa permită obținerea unor valori exacte si obiective a dimensiunilor acestuia (longitudinale, transversale, sagitale, circulare, ale masei somatice, fiziometrice):

TALIA: înălțimea corpului exprimata in cm si măsurata cu taliometrul din poziție ortostatica;

GREUTATEA: exprimată în kg și gr, măsurată cu cântarul;

BUSTUL: înălțimea trunchiului exprimată în cm, măsurată cu taliometrul din poziția șezând;

ANVERGURA: lungimea membrelor superioare, exprimata in cm, din poziția stand cu brațele lateral in abducție 90;

PERMETRELE: circumferința pe diferite segmente, măsurata cu banda metrica si exprimat in cm:

Perimetrul toracic:

în repaos respirator

inspir maxim

în expir forțat

Perimetrul abdominal

Perimetrul antebrațului

Perimetrul brațului

Perimetrul gambei

Perimetrul coapsei

Perimetrul frunții, gatului

PLICILE DE TESUT ADIPOS: se măsoară cu caliperul și se exprimă în mm:

Plica brațului (triceps brahial)

Plica subscapulară

Plica de pe flanc

Plica abdominala lateral fata de ombilic

Plica din regiunea treimii superioare a coapsei.

CAPACIATEA VITALA: se măsoară cu spirometrul și se măsoară in ml.

DINAMOMETRIA: se măsoară cu dinamometrul si se exprima in kgf, reprezentând forța musculara (flexorii palmari)

ANAMNEZA

Metoda de examinare ce consta in obținerea de informații cu privire la condițiile de viata, antecedente, predispoziții, etc.

Cuprinde date despre:

Nume, prenume, sex, vârstă, naționalitate

Antecedente heredocolaterale (ereditare)

Antecedente personale (bolile copilăriei, menstra, etc)

Antecedente patologice (afecțiuni infecto-contagioase, traumatisme, etc)

Istoricul afectiunii, etc.

TRATAMENTUL GENERAL AL DEFICIENȚELOR FIZICE

Tratamentul este complex si depinde de: întindere, forma, gravitate, vârsta, sex, temperament, grad de antrenament, boli asociate, etc, si poate fi:

PROFILACTIC (primar, secundar, terțiar)

MEDICAMENTOS

KINETIC

ORTOPEDIC

CHIRURGICAL

KINETOTERAPIA

Reprezintă terapia prin mișcare, tratament de baza in deficientele fizice, se aplică exclusiv sau precede și consolidează tratamentul ortopedic/chirurgical.

Mijloace:

Specifice (posturări, exerciții fizice, ergoterapie, masaj)

Nespecifice (agenți fizici naturali: apa, nămol, clima; agenți artificiali: electroterapia; mijloace psihice, sporturi).

Exercițiul fizic: constă în repetarea sistematica a unor cicluri de mișcări cu scopul influențării dezvoltării fizice si a capacitații de mișcare a individului.

Exerciții statice: menținerea unor poziții simetrice sau asimetrice corective sau hipercorective urmărind obiectivele de lucru.

Exerciții dinamice:

Libere: de trunchi, membre superioare, membre inferioare.(exemplu metoda Klapp)

De respirație

Cu obiecte portative: baston, minge medicinala, gantere, corzi elastice, săculeți cu nisip, mingea phisyo ball)

La aparate fixe: spalier, băncuța, bara, paralele, scripeți, aparatura de fitness

Manipulari: presiuni și elongații

Exerciții aplicative: ex de mers, tarare, alergare, cățărare, echilibru

Ex cu partener

Exerciții preluate din ramuri sportive: înot, gimnastica, baschet, atletism, etc.

PRINCIPII GENERALE IN APLICAREA TRATAMENTULUI KINETIC

Cunoașterea diagnosticului si a stării de moment a subiectului

Precocitatea tratamentului

Progresivitatea (dozarea si gradarea efortului)

Individualizarea tratamentului

Principiile psihopedagogice

Asocierea cu alte mijloace terapeutice

Continuitatea tratamentului pana la recuperarea integrala.

DEFICIENȚELE CAPULUI ȘI GÂTULUI

Atitudinile deficiente ale capului pot exista si evolua de sine stătătoare, dar de regulă se asociază cu modificări ale poziției gatului și/sau coloanei vertebrale.

Capul si gatul pot prezenta deviații in cele trei planuri anatomice determinând entități clinice specifice:

Plan sagital: înclinări anterioare si posterioare

Plan frontal: înclinări laterale stânga, dreapta

Plan transversal: rotații dreapta, stânga

Plan frontal si transversal: torticolis.

Deficiențele gatului pot fi și de :

lungime: gât lung/scurt

grosime: gât subțire/gros.

DEFICIENȚELE CAPULUI ȘI GÂTULUI ÎN PLAN SAGITAL

Pot fi :

Înclinări anterioare- atitudine frecvent întâlnita la copii timizi sau miopi, adulți si vârstnici datorita unei deprinderi profesionale (croitor, ceasornicar, etc.); compensator apare cifoza dorsala.

Înclinări posterioare- sunt foarte rare și compensează incurbări vertebrale cu convexitatea orientata anterior.

Obiectivele tratamenului kinetic:

Exercitarea componentei neuropsihice: ștergerea reflexului greșit de postura si crearea unui reflex neuromuscular nou, corect si stabil.

Exercitarea componentei musculare: tonifierea in condiții de scurtare/alungire a musculaturii capului si gatului in vederea reechilibrării balanței tonusului agoniști-antagoniști.

– Corectarea atitudinilor deficente compensatorii: torace înfundat, cifoza dorsala, umeri addusi, omoplați alați.

DEFICIENȚELE CAPULUI ȘI GÂTULUI ÎN PLAN FRONTAL

Atitudini rare, dobândite prin obișnuința, frecvent apar compensator unei încurbări scoliotice ale coloanei vertebrale dorsale.

DEFICIENȚELE CAPULUI ȘI GÂTULUI ÎN PLAN TRANSVERSAL

Frecvente la copii, consecința a obișnuinței si/sau tulburărilor auditive sau vizuale, observându-se diferențe de relief si tonus intre mușchii laterali ai gatului.

DEFICIENȚELE CAPULUI ȘI GÂTULUI BIDIMENSIONALE

TORTICOLISUL:

Deficienta ce constă în înclinarea capului de partea SCM afectat și răsucire de partea opusă.

CAUZELE TORTICOLISULUI

Cauze congenitale:

În perioada vieții intrauterine datorita: poziției vicioase a capului in uter, presiunea exercitată de cordonul ombilical asupra gâtului, aplazie, sudare sau turtire asimetrică a vertebrelor, coaste supranumerare/inegale, fibroza/retracție a țesuturilor moi.

Cauze dobândite:

– obstericale- la naștere, prin tracțiune brutala sau aplicare de forceps.

– auditive- surditate unilaterala.

– oculare- deficit unilateral de vedere.

– paralitice- paralizie unilaterala a SCM.

– cicatriceale- arsuri, leziuni, plăgi, adenoflegmoane la nivelul gatului.

– osteoarticulare- traumatisme, inflamații in zona cervicala ( osteomielita, spondilita anchilopietică, luxații, fracturi cervicale, discopatii, hernii de disc).

SEMNE CLINICE:

inclinarea capului de partea muschiului scurtat

rasucirea barbiei de partea opusa

distanta tragus acromion de partea afectata mai mica, urechea se apropie de umar

orientarea vertexului in sus, posterior si lateral

instalarea unor asimetrii ale capului, fetei, gatului, omoplatilor si coloanei

relieful fetei inegal

omoplatul aferent alat

coloana vertebrala scoliotica.

OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI:

Exercitarea componentei neuropsihice: ștergerea reflexului greșit de postura si crearea unui reflex neuromuscular nou, corect si stabil.

Exerciatarea componentei musculare: tonifierea in conditii de alungire a SCM scurtat si contracturat (excentric in cursa externa) si tonifierea in conditii de scurtare a SCM de partea opusa (concentric in cursa interna).

Corectarea deficientelor compensatorii: centura scapulara, coloana vertebrală.

KINETOTERAPIA

Mijloacele utilizate consta in:

Exercitii statice- pozitii mentinute coretive si hipercorective care trebuie sa favorizeze in acelasi timp efecteuarea miscarilor corective ale capului si gatului. Exemplu: stand asezat, pe genunchi, decubit, atarnat.

Exercitii dinamice:

mobilizari ale capului si gatului prin rasuciri de partea afectata si indoiri laterale de partea sanatoasa, extensii, circumductii de partea sanatoasa si in plan posterior

Mobilizari ale trunchiului: inclinari laterale, rasuciri, extensii si circumuctii in plan posterior in acelasi ritm cu miscarile capului si gatului

Mobilizari ale centurii scapulare si membrelor superioare executate asimetric: membrul superior de partea bolnava va cobora umarul, membrul superior de partea sanatoasa va ridica umarul

Suspensii pentru alungirea muschilor cefei, la scara fixa, bara sau barna sau elongatii specifice in capastrul Glison, pe plan inclinat sau la verticala

Exercitii cu obiecte portative si utilitar- aplicative executate dupa aceeasi strctura corectiva a mobilizarilor membrelor superioare

Exercitii de redresare pasiva si activa sub forma autocontrolului pentru restabilirea aliniamentului coloanei vertebrale

DEFICIENȚELE COLOANEI VERTEBRALE

CIFOZA

DEFINIȚIE:

Cifoza este o deviație a coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii orientată în plan posterior (“kyfos”-lb. greacă = cocoșat, încovoiat).

CLASIFICARE:

1. După localizare:

Cifoze tipice – accentuarea curburii fiziologice dorsale a coloanei vertebrale

Cifoze atipice – în regiunile cu lordoza fiziologica, prin inversarea curburii in regiunea lombara sau cervicala, sau in zonele supra/subiacente-cifoza totala.

2. După gravitate:

a.) Cifoze funcționale – atitudini cifotice sau cifoze nestructurale. Corectează sau hipercorectează prin autoredresare, la efectuarea examenului cinetic- proba de control.

Forme ale cifozelor funcționale:

Cifoze habituale- de obișnuința sau deprindere cotidiana

Cifoze de creștere- disproporție intre creșterea in înălțime si dezvoltarea musculara

Cifoze profesionale- cizmari, ceasornicari, croitori, cicliști, etc.

Cifoze compensatorii- deficit de vedere (miopie), sau compensator lordotic.

b.) Cifoze patologice – structurale și prezintă deformații cu modificări morfologice, decelabile prin examen radiologic, nu corectează la proba cinetica, cu tratament complex (kinetic, ortopedic, chirurgical, medicamentos).

Forme ale cifozelor patologice:

Cifoze congenitale si ereditare- datorate unor malformații la nivelul corpilor/ articulațiilor vertebrale sau al coastelor

Cifoze traumatice- consecința unui traumatism la nivelul coloanei vertebrale

Cifoze infecțioase- tuberculoza vertebrala (Morbul lui Pott), osteomielita,

Cifoze reumatismale- inflamații si procese degenerative ale coloanei vertebrale (spondilita ankilopoietică)

Cifoze tumorale- tumoare vertebrala primitiva sau secundara

Cifoze endocrine- postmenopauza in osteoporoza sau hipertiroidie (sindromul Cushing)

Cifoze carențiale- datorate rahitismului, osteomalaciei, osteoporozei dureroase a digestivilor

Cifoze distrofice- cifoza senila/presenila, cifoza Scheuermann dureroasa prin distrofie de creștere-epifizita vertebrală, cifoza prin insuficiență musculo-ligamentară distrofica.

Cifoze neuropsihice- in nevroze cu debut violent dureros si instalarea de contracturi musculare

Cifoze paralitice- in poliomielita prin distrugerea neuronilor motori din măduva spinării si paralizia musculaturii.

3. După întindere:

Cifoze scurte – angulare 2-3 vertebre

Cifoze mijlocii – o regiune (dorsala, lombara)

Cifoze lungi – cuprinde întreaga coloana vertebrală.

4. După momentul apariției:

Cifoze primare – deficienta apare ca prima afecțiune

Cifoze secundare – compensator altei deficiente/ afecțiuni.

5. După unghiul lui Cobb:

Cifoze ușoare – unghiul Cobb sub 30*

Cifoze medii- unghiul Cobb intre 30- 60*

Cifoze grave- unghiul Cobb 60-90*.

EVALUAREA COLOANEI VERTEBRALE

Se realizează prin:

Examen somatoscopic

Probe funcționale

Examen somatometric

Anamneza

EXAMINAREA CIFOZEI

Examenul somatoscopic – aprecierea staturii, aliniamentul reperelor anatomice din profil la linia mediana.

Examenul cinetic – proba funcțională- ridicare pe vârfuri cu brațele sus din poziția stand, si extensia capului din decubit ventral.

Examinarea cu firul cu plumb – la verticala firului cu plumb, sau linia 00 a CAS, aplicat tangent la vârful curburii se măsoară sagetata cervicala și săgeata lombara (normal= 30 mm).

Mobilitatea coloanei vertebrale – Indicele medius – sol pentru flexia anterioara, si pentru îndoirea laterala (cm).

Capacitatea vitală – spirometru.

Măsurători antropometrice – înălțime, anvergura, diametre/ perimetre toracice- cu compasul/ banda metrica, in inspir, expir, normal.

Examenul RX- unghiul lui Cobb pe radiografie.

EXAMENUL SOMATOSCOPIC

Reprezintă o inspecție vizuala a corpului uman, urmărind aspectele generale sau de ansamblu ale întregului corp. Examenul somatoscopic se realizează din profil la linia mediană:

Global

Segmentar

EXAMENUL CINETIC

Proba funcțională verifică existența unei cifoze funcționale sau structurale:

Ridicare pe vârfuri cu brațele sus – coloana vertebrala se corecteaza sau hipercorecteaza

Decubit ventral- extensia capului- coloana vertebrală se corectează sau hipercorectează

FIRUL CU PLUMB

Se aplică de la C7 până în șanțul interfesier, tangent pe maximul curburii. Se măsoară cu rigla dispusa orizontal:

De la C7- la firul cu plumb- săgeata cervicala (n= 30 mm)

De la L5 la firul cu plumb (n= 30 mm).

MOBILITATEA COLOANEI VERTEBRALE

Subiectul în poziție stând cu călcâiele apropiate, genunchii in extensie, se execută aplecarea trunchiului anterior cu mâinile către sol. Se masoară Indicele medius – sol pentru flexia anterioara.

TALIA: înălțimea corpului exprimată în cm și măsurată cu taliometrul din poziție ortostatică;

GREUTATEA: exprimată în kg și g, măsurată cu cântarul;

BUSTUL: înălțimea trunchiului exprimată în cm, măsurată cu taliometrul din poziția șezând;

ANVERGURA: lungimea membrelor superioare, exprimata in cm, din poziția stand cu brațele lateral in abducție 90*;

PERIMETRELE: circumferința pe diferite segmente, măsurată cu banda metrică și exprimat în cm:

Perimetrul toracic:

în repaos respirator

în inspir maxim

în expir forțat

Perimetrul abdominal.

DIAMETRE: se măsoară cu compasul antropometric așezat orizontal cu gradația în sus, exprimat în cm:

Diametru toracic

antero-posterior

transvers.

CAPACITATEA VITALĂ: se măsoară cu spirometrul și se măsoară în ml.

DINAMOMETRIA: se măsoară cu dinamometrul și se exprima in kgf, reprezentând forța musculară (flexorii palmari)

EXAMENUL RADIOLOGIC

Se realizează pe radiografia de profil prin măsurarea unghiului lui Cobb, astfel: se execută desenarea unei linii tangente la primul corp vertebral modificat, și tangenta la ultimul corp vertebral modificat. Unghiul format între cele două linii tangente reprezintă unghiul lui Cobb.

TRATAMENTUL GENERAL AL CIFOZELOR

Tratamentul este complex și depinde de: întindere, forma, gravitate, vârsta, sex, temperament, grad de antrenament, boli asociate, etc., si poate fi:

PROFILACTIC (primar, secundar, terțiar)

MEDICAMENTOS

KINETIC

ORTOPEDIC

CHIRURGICAL

OBIECTIVELE RECUPERĂRII CIFOZEI

Exercitarea componentei neuropsihice: ștergerea reflexului greșit de postura si crearea unui reflex neuromuscular nou, corect si stabil.

Exercitarea componentei musculare:

Tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii spatelui (concentric in cursa interna).

Tonifierea în condiții de alungire a musculaturii regiunii anterioare a toracelui (excentric in cursa externa)

Corectarea deficientelor compensatorii: cap si gat înclinate anterior, umeri adduși, omoplați alați, torace înfundat.

Profilaxia formarii unei curburi lombare lordotice compensatorii.

Dezvoltarea elasticității toracelui si a coloanei vertebrale.

KINETOTERAPIA

Reprezintă terapia prin mișcare, tratament de baza in deficientele fizice, se aplica exclusiv sau precede și consolidează tratamentul ortopedic/chirurgical.

Mijloace:

Specifice (posturări, exerciții fizice, ergoterapie, masaj)

Nespecifice (agenți fizici naturali: apa, nămol, clima; agenți artificiali: electroterapia; mijloace psihice, sporturi).

Mijloace specifice:

Exerciții statice: menținerea unor poziții simetrice sau asimetrice corective sau hipercorective urmărind obiectivele de lucru.

Exerciții dinamice:

Libere: de trunchi, membre superioare, membre inferioare.(exemplu metoda Klapp)

De respirație

Cu obiecte portative: baston, minge medicinala, gantere, corzi elastice, săculeți cu nisip, mingea physio ball)

La aparate fixe: spalier, băncuța, bara, paralele, scripeți, aparatura de fitness

Redresări: presiuni si elongații

Exerciții aplicative: ex de mers, tarare, alergare, cățărare, echilibru

Ex cu partener

Exerciții preluate din ramuri sportive: înot, gimnastica, baschet, atletism, etc.

Mijloacele utilizate si abordarea acestora depinde de tipul si stadiul afectiunii, de gravitatea acesteia, daca este primara sau secundara, sau asociata cu alte tipuri de afectiuni. Deasemeni daca este o cifoza lunga intalnita in cazurile de relaxare musculara si ligamentara, in urma rahitismului, sau in cazul unei rigiditati avansate si a dezechilibrului de tonus intre agonisti si antagonisti cu contracturi musculare si redori ligamentare:

Exercitii statice- posturi corective si hipercorective care au ca scop redresarea curburii cifotice si realiniamentul vertebral simetric: decubit dorsal fara perna sau cu capul inafara suprafetei de sprijin, sau cu o perna de extensie sub torace, decubit ventral, patrupedie, atarnat, stand, pe genunchi

Exercitii dinamice libere sau cu obiecte portative, cel mai folosit fiind bastonul, lucrand cu membrele superioare in plan posterior, in vederea tonifierii musculaturii paravertebrale si a centurii scapulare posterioare, executand in acest sens extensii de trunchi, dar si miscari de asuplizare si mobilizare a coloanei vertebrale: rasuciri, indoiri laterale, extensii, elongatii

Exercitii de respiratie cu rol in asuplizarea toracelui in special a musculaturii respiratorii (diafragm, intercostali), cu rol in cresterea capacitatii ventilatorii si in corectarea eventualelor carente de rahitism ale sternului si coastelor

Exercitii generale de asuplizare a coloanei vertebrale, cutiei toracice si centurii scapulare, libere, cu obiecte portative sau la aparate, cum ar fi :cu baston, la spalier, la helcometru, etc

Manevre de elongatie a coloanei vertebrale in plan inclinat sau la orizontala pe masa de extensie sau manual

Manipulari toracice efectuate de kinetoterapeut in sens corectiv, coordonate cu exercitii respiratorii

Tehnici FNP pentru reeducarea musculara toracica, paravertebrala, abdominala

Exercitii pentru tonifierea musculaturii abdominale in conditii de alungire sau scurtare in functie de caz (cifoza totala sau cifolordoza), in vederea sustinerii posturii corporale simetrice si echilibrate agonist- antagonist

Tehnici si manevre speciale pentru reeducarea coloanei: Klapp, Williams

Exercitii cu feedback vizual in oglinda sau cu ajutorul unui simulator de tip program software de biofeedback

Exercitii specifice efectuate in programul otropedic cu corset.

DEFICIENȚELE COLOANEI VERTEBRALE

LORDOZA

DEFINIȚIE:

Lordoza este o deviație a coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea curburii orientata in plan anterior (“lorda” – lb. greacă = încurbat).

CLASIFICARE:

1.) După localizare:

Lordoze tipice- accentuarea curburii fiziologice lombare/cervicale a coloanei vertebrale

Lordoze atipice- in regiunile cu cifoza fiziologica, prin inversarea curburii in regiunea toracala, sau in zonele supra/subiacente.

2.) După gravitate:

a.) Lordoze funcționale- atitudini lordotice sau lordoze nestructurale. Corectează sau hipercorectează prin autoredresare, la efectuarea examenului cinetic- proba de control.

Forme ale lordozelor funcționale:

Lordoze habituale- de obișnuință sau deprindere cotidiana

Lordoze de crestere- disproporție intre creșterea în înălțime si dezvoltarea musculara

Lordoze profesionale- zidari, vopsitori, ospatari, balerine, etc.

Lordoze compensatorii- compensator cifotic.

b.) Lordoze patologice- structurale și prezintă deformații cu modificări morfologice, decelabile prin examen radiologic, nu corectează la proba cinetică, cu tratament complex (kinetic, ortopedic, chirurgical, medicamentos).

Forme ale lordozelor patologice:

Lordoze congenitale si ereditare- datorate unor malformații la nivelul corpilor/ articulațiilor vertebrale sau intervertebrale: lombalizare/sacralizare

Lordoze traumatice- consecința unui traumatism la nivelul coloanei vertebrale sau articulațiilor coxale

– Lordoze musculare- paralitice (pareze ale m. abdominale), miopatice (atrofie musculara progresiva)

– Lordoze reumatismale- inflamații și procese degenerative ale coloanei vertebrale (reumatism cronic deformant)

– Lordoze carențiale- secundare rahitismului

EXAMINAREA LORDOZEI

Examenul somatoscopic- aprecierea staturii, aliniamentul reperelor anatomice din profil la linia mediană.

Examenul cinetic- proba funcțională – șezând sau ghemuit.

Examinarea cu firul cu plumb- la verticala firului cu plumb, sau linia 00 a CAS, aplicat tangent la vârful curburii se măsoară sagetata lombara (normal= 30 mm).

Mobilitatea coloanei vertebrale- Indicele medius – sol pentru flexia anterioară.

Rombul lui Michaelis – rombul format prin unirea cu markerul a punctelor: gropițe sacroiliace, L5, șanț interfesier.

TRATAMENTUL GENERAL AL LORDOZELOR

Tratamentul este complex și depinde de: întindere, formă, gravitate, vârsta, sex, temperament, grad de antrenament, boli asociate, etc., si poate fi:

PROFILACTIC (primar, secundar, terțiar)

MEDICAMENTOS

KINETIC

ORTOPEDIC

CHIRURGICAL

OBIECTIVELE RECUPERARII LORDOZEI

Exercitarea componentei neuropsihice: ștergerea reflexului greșit de postură și crearea unui reflex neuromuscular nou, corect si stabil.

Exercitarea componentei musculare:

tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii abdominale (concentric in cursa interna).

tonifierea în condiții de alungire a musculaturii regiunii lombare (excentric in cursa externa)

Corectarea deficientelor compensatorii: coxa vara, bazin retroversat, genu recurvatum

Profilaxia formarii unei curburi dorsale cifotice compensatorii.

KINETOTERAPIA

Reprezintă terapia prin mișcare, tratament de baza in deficientele fizice, se aplică exclusiv sau precede si consolidează tratamentul ortopedic/chirurgical.

Mijloace:

Specifice (posturări, exerciții fizice, ergoterapie, masaj)

Nespecifice (agenți fizici naturali: apa, nămol, clima; agenți artificiali: electroterapia; mijloace psihice, sporturi).

Exerciții statice: menținerea unor poziții simetrice sau asimetrice corective sau hipercorective urmărind obiectivele de lucru.

Exerciții dinamice:

Libere: de trunchi, membre superioare, membre inferioare.(exemplu metoda Klapp)

De respirație

Cu obiecte portative: baston, minge medicinala, gantere, corzi elastice, săculeți cu nisip, mingea physio ball)

La aparate fixe: spalier, băncuța, bara, paralele, scripeți, aparatura de fitness

Redresări: presiuni si elongații

Exerciții aplicative: ex de mers, tarare, alergare, cățărare, echilibru

Ex cu partener

Exerciții preluate din ramuri sportive: înot, gimnastica, baschet, atletism, etc.

Mijloacele utilizate in abordarea terapeutica depind de tonusul muscular general, de atonia musculaturii abdominale si sau a cvadricepsului, de contractura paravertebralilor din regiunea lombara, de blocarea diafragmului pe faza inspiratorie in efortul abdominal, de afectiunile asociate sau complicatiile asociate din zonele cervicala, toracala, coxala sau poplitee, de complicatiile neurologice ce implica discurile vertebrale si radacinile nervoase de la acest nivel, de profesia subiectului, de atitudinea psihica:

Exercitii statice- posturi corective si hipercorective cum ar fi: decubit dorsal cu genunchii flectati, sezand, decubit lateral cu unul sau ambii genunchi flectati, patrupedie, decubit ventral cu un sul sub abdomen si bazin, atarnat si stand cu retroversie bazinala

Exercitii dinamice libere, cu obiecte portative sau la aparate cu specific pe musculatura: abdominala, paravertebrali spinali toracal concentric si lombar excentric, diafragmatic, psoas iliac, fesieri, rotatori extrni ai membrelor superioare si inferioare

Elongatii la spalier, masa de elongatie sau pat

Exercitii de torsiune in elongatie de tipul triplului balans Goyal din yoga

Exercitii de respiratie in vederea asuplizarii diafragmatice si a relaxarii contracturilor lombare si dezechilibrelor abdominale

Exercitii Kegel pentru asuplizarea planseului pelvin si abdominal si retroversia bazinala

Exercitii de asuplizare a coloanei vertebrale, bazinului, articulatiilor coxo-femurale si scapulare- efectuate pe faza expiratorie

Tehnici FNP cu predilectie pe musculatura abdominala, paravertebrala, psoas-iliac, drept anterior al cvadricepsului

Tehnici si manevre speciale pentru reeducarea coloanei vertebrale: Klapp, Williams, Mēziėres, Kegel

– Exercitii cu feedback vizual in oglinda sau cu ajutorul unui simulator de tip program software de biofeedback

– Exercitii specifice efectuate in programul otropedic cu corset sau centura abdominala.

DEFICIENȚELE COLOANEI VERTEBRALE

SCOLIOZA

DEFINIȚIE

Scolioza este o deficiență tridimensionala a coloanei vertebrale:

-plan frontal → deviatie laterala cu una sau mai multe curburi

-plan transversal → rotația apofizelor spinoase vertebrale spre convexitate

-plan sagital → gibozitatea costală

“Boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi, însoțita de rotații vertebrale cu tendința de compensare superioara si inferioara curburii primare si cu posibilitate redusa de redresare completa”.(T. Sbenghe)

“Incurbare laterala însoțita de rotația corpurilor vertebrale spre convexitate ce determina apariția ghebului costal cu modificarea poziției centurii scapulare sau bazinului.”(A. Ionescu)

CLASIFICARE

După gravitate scoliozele se clasifica in:

Funcționale (nestructurale):

– habituala

– profesionala

– statica

– nou născutului

Patologice (structurale):

Cu etiologie cunoscuta: Cu etiologie necunoscuta:

– congenitale – infantila

– rahitice – juvenila

– paralitice – adolescentina

– posttraumatice

– tuberculoase

– de etiologie rara (Scheuermann)

După localizarea curburii primare:

a) scolioza toracală;

b) scolioza taraco-lombară;

c) scolioza lombară;

d) scolioza cervico-toracală;

e) scolioza cu 2 curburi localizate toracal și lombar.

După gradul curburii:

a) scolioză ușoară – sub 30˚;

b) scolioză medie – 30- 50˚;

c) scolioză gravă – 50- 90˚;

d) scolioză foarte gravă – peste 90˚.

După suplețea curburii:

a) scolioză mobilă – gradul I;

b) scolioză parțial mobilă – gradul II;

c) scolioză fixată – gradul III.

În funcție de vârsta debutului curburii primare:

a) scolioză infantilă – primii 3 ani;

b) scolioză juvenilă – între 3 ani și primele semne de pubertate.

Se împarte în:

4-7 ani;

7-10 ani;

10-12 ani;

c) Scolioza adolescenților;

d) Scolioza adultului.

EVALUAREA SI EXAMINAREA SCOLIOZEI

SOMATOSCOPIA: aliniamentul corporal (umeri, scapule, bazin, torace, membrelor inferioare).

PROBA FUNCȚIONALĂ: ridicare pe vârfuri cu brațele sus/ decubit ventral- poziții care reduc scolioza funcționala; pozitia șezând/ghemuit- reduce scolioza statica.

MASURATOAREA CU FIRUL CU PB: C7- șanțul interfesier se măsoară săgeata toracală si săgeata lombara.

DESENAREA APOFIZELOR SPINOASE

INDICELE DE PROPORTIONALITATE (n=0.5 cm)

LUNGIMEA MEMBRELOR INFERIOARE: SIAS-maleola tibiala interna stg/dr.

GIBOZITATEA COSTALA: in plan orizontal înălțimea dintre cele 2 hemitorace.

PERIMETRE TORACICE SI HEMITORACICE- cu banda metrica – in inspir si expir de la coloana la stern pe linia mamara la barbati, supramamar la femei.

EXAMINAREA MOBILITATII COLOANEI VERTEBRALE: indicele index- sol pentru flexie și înclinare laterală.

RX- unghiul lui Cobb

RX- unghiul lui Risser Ferguson

OBIECTIVELE RECUPERĂRII SCOLIOZEI

Tonifierea musculaturii spatelui în condiții de scurtare de partea convexității și în condiții de alungire de partea concavității.

Echilibrarea centurilor scapulare și pelviene.

Corectarea deficiențelor secundare apărute.

Tonifierea musculaturii abdominale.

Dezvoltarea elasticității toracelui și a coloanei vertebrale.

Ștergerea reflexului greșit de postura si crearea unui reflex neuromuscular nou, corect si stabil.

PRINCIPII DE LUCRU

Se lucrează din poziții de descărcare a coloanei vertebrale de forța gravitaționala (exemplu: decubit, atârnat, patrupedie).

În cazul scoliozelor cu doua sau mai multe curburi, se fixează in poziție corectivă sau hipercorectivă una dintre curburi si se mobilizează dinamic corectiv cealaltă curbura.

KINETOTERAPIA

* Exerciții statice: menținerea unor poziții simetrice sau asimetrice corective sau hipercorectivă urmărind obiectivele de lucru.

Exerciții dinamice:

Libere: de trunchi, membre superioare, membre inferioare.(exemplu metoda Klapp)

De respirație

Cu obiecte portative: baston, minge medicinala, gantere, corzi elastice, săculeți cu nisip, mingea physio ball).

La aparate fixe: spalier, băncuța, bara, paralele, scripeți.

Redresări: pasive (presiuni si elongații); active (ex autocorective în fața oglinzii).

Exerciții aplicative: exerciții de mers, târâre, alergare, cățărare, echilibru.

Ex cu partener.

Exerciții preluate din ramuri sportive: înot, gimnastica, baschet, atletism, etc.

Abordarea terapeutica si mijloacele utilizate depind de:

Tipul scoliozei functionala sau structurala

Aparitia scoliozei: primara sau secundara

Asociata cu alte tipuri de deficiente: lordoza, cifoza, torticolis, deficiente ale genunchilor, bazinului sau piciorului

Varsta osoasa si varsta cronologica- pentru aprecierea potentialului evolutiv si a maturitatii osoase, precum si a prognosticului (maturitate osoasa- 17 ani la fete si 19 ani la baieti)

Numarul de curburi si gravitatea scoliozei

Diagnosticul cazuistic si starea generala a subiectului.

Astfel se pot aborda:

Exercitii statice- posturi corective si hipercorective de redresare; decubit dorsal pe pat tare, decubit lateral pe partea convexitatii scoliozei, patrupedie, atarnat, pe genunchi, sezand simetric sau asimetric, stand

Exercitii dinamice libere, cu obiecte portative sau la aparate fixe pentru tonifierea musculaturii spatelui in conditii de alungire de partea concavitatii si de scurtare de partea convexitatii, tonifierea musculaturii abdominale, asuplizarea diafragmatica, tonifiere generala posturala

Exercitii de respiratie abdominala, toracala si totala

Exercitii de mers si echilibru in postura simetrica cu sau fara placa de echilibru sau saculet pe cap

Exercitii cu specific pentru programul in corset

Manevre de elongatie si torsiune in elongatie manuale sau la aparat

Manevre de manipulare costala si vertebrala pentru derotare si corectarea gibozitatii costale (cu sau fara pelote si pernute corectoare)

Tehnici si manevre speciale pentru reeducarea coloanei vertebrale: Klapp, Williams, Mēziėres, Kegel, Vauter, Schroth, Roederer si Lendent, Niederhoffer (tehnici speciale de respiratie, contractie izometrica sau izotonica, extensie, translatie, cu sau fara rezistenta manuala, lucrate individual sub atenta indicatie si observatie a kinetoterapeutului)

Tehnici FNP cu specific pentru musculatura aferenta scoliozei

Exercitii de stretching pentru musculatura contractata

Exercitii de asuplizare a coloanei vertebrale, toracelui si centurilor scapulare si pelvine

– Exercitii cu feedback vizual in oglinda sau cu ajutorul unui simulator de tip program software de biofeedback

– Exercitii in apa

– Exercitii specifice efectuate in programul otropedic cu corset de diferite tipuri.

TRATAMENT ORTOPEDIC AL SCOLIOZELOR

În cazul scoliozelor structurale, pentru a corecta si a menține corecția deviației vertebrale, dar si pentru a neutraliza riscul agravării evoluției negative, se folosesc diferite tipuri de aparate ortopedice pasive sau active: corsete, talonete, ghete ortopedice.

Corsetele se adresează curburilor scoliotice cu unghiul Cobb de peste 20*

Obiective:

Corectarea deviației vertebrale și a deformației toracale;

Neutralizarea riscului de agravare din timpul crizei pubertare;

Menținerea corecției obținute până la stabilizarea bolii.

Corsetul se poartă 23h/zi din 24, cu pauză pentru igiena personală și kinetoterapie.

Obligatoriu se va efectua programul specific de kinetoterapie in corset.

Corsetul Boston

Se indică în scoliozele evolutive – unghiul Cobb între 25-35/40˚, a căror vertebră de vârf (a curburii superioare) e situată sub T7.

Caracteristici:

– Modul simetric, prefabricat;

– Obținerea presiunilor și a derotării vertebrei se face prin pelote de corecție;

– Fiecărei curburi îi corespunde un anumit tip de corset.

Corsetul Cheneau

Este o orteză asimetrică, realizată din material termoformabil după mulaj individual.

Indicații:

Pentru corecție: – în curburi avansate: unghiul Cobb între 35-45/50˚, apexul curburii sub T6;

În așteptarea tratamentului chirurgical:

– Curburi de 50-70˚

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

La ineficiența tratamentului ortopedic, în curburile grave de peste 45-50˚ se intervine chirurgical.

Se execută de la vârsta de 12 ani, după încetarea puseului pubertar.

E precedat întotdeauna de o pregătire kineto-ortopedică.

Constă în artrodeză vertebrală posterioară.

OBSERVAȚII FINALE

Tratamentul kinetic singur se aplică în curburi de până la 20˚.

Intervenția chirurgicală se adresează curburilor de peste 45-50˚.

Reușita tratamentului conservator se bazează pe diagnosticarea precoce.

Tratamentul e eficient dacă reușește să mențină gradele curburii respective până la terminarea creșterii osoase.

Eficacitatea tratamentului este maxima când implicarea subiectului este activa si conștientă iar frecventa de lucru este zilnica, atât in sala de kinetoterapie cat si la domiciliu.

DEFICIENȚELE GENUNCHILOR

Articulația genunchiului prezintă deviații în:

Plan sagital:

genu flexum

genu recurvatum

Plan frontal:

genu varum

genu valgum

Combinații: – genunchi in “K”/”D”

GENU FLEXUM

DEFINIȚIE:

– Reprezintă deficiența în care gamba realizează cu coapsa un unghi obtuz deschis posterior.

CAUZE (primare/secundare):

Gonartroza

Cifoza

Artrite

Traumatisme

Paralizii spastice

OBIECTIVELE RECUPERĂRII:

Tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii anterioare a coapsei și gambei, concentric în cursa internă

Tonifierea in conditii de alungire a musculaturii posterioare a coapsei si gambei, excentric in cursa externa.

MIJLOACE CORECTIVE:

Mers pe călcâie

Mers pe vârfuri

Mers in pas de defilare

Șezând la marginea mesei, extensia gambei pe coapsa cu rezistenta la glezna pentru tonifierea cvadricepsului

Decubit ventral, gambele în afara suprafeței de sprijin, cu greutăți la glezne pentru elongarea muschilor ischiogambieri

Stretching pentru musculatura ischio-gambieri

Purtare de incaltaminte adecvata cu talpa ortopedica de crep sau microporos sau perna de aer, cu suport plantar, realizate din fibre si textile moi care permit mobilizarea corecta in rularea piciorului pe sol

Purtare de sosete din bumbac cu elastic moale care sa nu impiedice circulatia

Practicare ciclism, inot, baschet, volei.

GENU RECURVATUM

DEFINITIE:

– Reprezintă deficienta în care gamba formează cu coapsa un unghi obtuz deschis anterior.

CAUZE:

Atonie musculara

Hiperlaxitate capsuloligamentară

Lordoza

Atitudine insuficienta

Sechele de poliomielita

Traumatisme

OBIECTIVELE RECUPERARII:

Tonifierea in conditii de scurtare a musculaturii posterioare a coapsei si gambei, concentric in cursa interna (biceps femural, ischiogambieri)

Tonifierea in conditii de alungire a musculaturii anterioare a coapsei si gambei, excentric in cursa externă (cvadriceps)

MIJLOACE CORECTIVE:

Mersul piticului

Mers in panta ascensional

Ciclism

Contracții izometrice sub ortezare

Decubit ventral, flexii ale gambei pe coapsa cu contragreutate la glezna.

GENU VARUM (O)

DEFINIȚIE:

Deficienta a genunchiului in care axa mediana a gambei realizează cu axa mediana a coapsei un unghi cu deschidere mediala.

CAUZE:

– Rahitism

– Acondroplazie

– Fracturi tibiale.

OBIECTIVELE RECUPERĂRII:

Tonifierea in condiții de scurtare a mușchilor latero-externi ai coapsei si gambei

Tonifierea in condiții de alungire a mușchilor interni ai coapsei si gambei

MIJLOACE CORECTIVE:

Stând depărtat cu vârfurile picioarelor abduse

Șezând cu genunchii apropiați si vârfurile picioarelor abduse

Mers pe partea externa a labei piciorului

Deubit dorsal, genunchii flectati, se executa rotație interna de coapsa cu rezistenta pe fata externă a gambelor

Purtare de incaltaminte adecvata cu talpa ortopedica de crep sau microporos sau perna de aer, cu suport plantar individualizat, realizate din fibre si textile moi care permit mobilizarea corecta in rularea piciorului pe sol

Purtare de sosete din bumbac cu elastic moale care sa nu impiedice circulatia

Practicare ciclism, inot.

GENU VALGUM (X)

DEFINIȚIE:

Deficienta genunchiului in care axa mediana a gambei realizează cu axa coapsei un unghi cu deschidere laterala.

CAUZELE:

luxație recidivanta a rotulei

anchiloza vicioasa a soldului fracturi ale tibiei

perioada de creștere.

OBIECTIVELE RECUPERĂRII:

– Tonifierea în condiții de alungire a mușchilor latero-externi ai coapsei si gambei

Tonifierea în condiții de scurtare a mușchilor interni ai coapsei si gambei

MIJLOACE CORECTIVE:

Mers pe vârfuri cu picioarele abduse

Șezând cu gambele încrucișate

Sezand turceste

Mers pe partea externa a labei piciorului

Genuflexiuni cu o minge medicinala intre genunchi

Purtare de incaltaminte adecvata cu talpa ortopedica de crep sau microporos sau perna de aer, cu suport plantar individualizat, realizate din fibre si textile moi care permit mobilizarea corecta in rularea piciorului pe sol si stabilitatea interna a piciorului

Purtare de sosete din bumbac cu elastic moale care sa nu impiedice circulatia

Practicare ciclism, inot.

DEFICIENTELE PICIORULUI

CLASIFICARE

1. Prin modificarea suprafeței de sprijin:

Picior plat

Picior equin

Picior talus

Picior scobit

2. Prin modificarea axului longitudinal al piciorului:

Picior abdus

Picior addus

Picior varus

Picior valgus

BOLTA PLANTARA

Suprafața de sprijin a piciorului e formată din 3 bolți plantare:

două bolți longitudinale internă și externă

o boltă transversală anterioară.

EXAMENUL PODOSCOPIC

Reprezintă amprenta plantară, contactul piciorului cu solul- “pedograma”. Talpa prezintă 3 puncte principale de sprijin:

Baza metatarsianului 1

Baza metatarsianului 5

Calcaneul.

Examinarea boltei plantare prin evaluare podoscopica se poate realiza simplu folosind metoda veche cu hartie de contrast sau prin podometrie elctronica computerizata, rezultand amprenta boltei plantare uni sau bipodala, in ortostatism si mers, aceasta coroborandu-se cu examenul somatoscopic si somatometric general in vederea unui diagnostic clinic coerent. Examenul podoscopic permite realizarea de talonete sau incaltaminte ortopedica personalizata nevoilor individuale ale subiectului analizat, si o metoda de diagnosticare completa si corecta a deficientelor fizice compensatorii primar sau secundar aparute deficitului plantar precum si gestionarea unei abordari terapeutice complete si corecte.

PICIORUL PLAT

DEFINIȚIE: Prăbușirea boltei plantare prin atonia aparatului musculoligamentar plantar.

CAUZE:

Congenitale

Rahitice

Posttraumatice

Obezitate

Profesionale

FORME:

Fiziologic

Patologic

Contractat

Fixat

De gradul 1/2/3.

OBIECTIVELE RECUPERARII:

Tonifierea în condiții de scurtare a mușchilor extensori ai piciorului

Combaterea redorii articulare

Asigurarea circulației in zona

Formarea reflexului corect de așezare a piciorului pe sol in mers si ortostatism.

TRATAMENT COMPLEX:

Purtare de talonete corective personalizate, șosete și încălțăminte adecvată

Masaj plantar si al membrelor inferioare

Exerciții de: mers desculț, alergare pe vârfuri, sărituri, rularea bastonului sub tălpi, tragerea unui prosop cu degetele, ciclism.

CAPITOLUL II

Progame de kinetoterapie pentru deficiențele fizice funcționale

Dincolo de latura tehnico-metodica a exercitiilor si metodelor kinetice iata cateva idei si principii de lucru care pot fi mai degraba patrunse si intelese prin traire si nu prin citire:

Cunoaste-te pe tine insuti.

Cand lucrezi corpul prin participare constienta, voluntara si activa subiectul si obiectul sunt identice.

Fii cu mintea in ceea ce lucrezi, constiinta inseamna cunoastere, iar cunoasterea are puterea de a transforma. Un corp nou este necesar pentru o noua constiinta si invers.

Determinare. Transformare. Personificare. Cei 3 piloni de baza ai abordarii cunoasterii de sine prin lucru cu propriul templu- corpul tau. Altfel tot ceea ce practici nu va fi decat lucru mecanic si timp irosit.

Sa acordam instrumentul pe care rasuna fiinta. (Durckheim).

Un om bine strucutrat, structureaza si transforma in jurul lui alti zece.

Incepe de unde te afli ca sa ajungi acolo unde esti cu adevarat.

Lasa-te lucrat, modelat ca un lut.

Lucreaza CALITATE nu cantitate.

Fi cu mintea in muschiul sau articulatia caruia i te adresezi in exercitiu.

Lucreaza mereu in semizambet- este doar o simpla forma de recunostinta pentru viata din corpul tau si cea mi simpla forma de terapie care se afla chiar “sub nasul tau”.

Un exercitiu este: 30% postura corecta, 20% lucru mecanic si efort, 50% constientizare, autoascultare, observare, cunoastere.

Lucreaza ca sa te cunosti. Lucreaza ca sa devii si mai mult tu insuti in verticala cunoasterii de sine.

Coloana vertebrala este axul central al corpului uman si sediul informatiilor de la creier la corp. De simetria si echilibrul acesteia depinde tot sistemul si sanatatea corpului in intregime.

Tristetea este in postura cifotica de flexie, ingamfarea in postura lordotica de extensie. Echilibrul este in verticala. Lucreaza-ti corpul in armonie si simetrie pentru a pastra verticala carnala si spirituala.

Cunoaste-ti si metrizeza-ti diafragmul- cheia si secretul sanatatii organelor interne, a sistemului imunitar, a digestiei si functiei respiratorii, partenerul de balanta al abdomenului, si echilibrul verticalei si simetriei coloanei vertebrale. 30-40% din sange este stocat in plexul solar.

Cel mai bun profesor de respiratie din lume este propria ta respiratie.

Plamanii sunt foalele constiintei.

Respiratia este relatia cu exteriorul si cheia relaxarii, calea in reglarea ritmului cardiac si solutia detoxifierii corpului.

Respiratia este oglinda abdomenului si a coloanei vertebrale.

In orice faci sincronizeaza respiratia cu lucrul, are rol esential in efectul si reusita exercitiului.

Abdomenul este sediul calitatilor moral-volitive.

Abdomenul este pompa rezervoarelor de sange din ficat si splina, si pompa limfatica, stabilizator cheie al posturii corpului in verticala si deci oglinda diafragmului si a coloanei vertebrale.

Destinderea fasciilor corpului isi are legitatile ei proprii, diferite de cele musculare si articulare. Acorda timp acestui tip de practica, deoarece relaxarea de acest tip deschide toate portile: ale respiratiei, ale circulatiei, ale imunitatii, ale constiintei. Un lucru bine facut este o relaxare.

Invata sa fii mare in lucrurile mici, si mic in lucrurile mari pentru a putea pune mana pe cineva in suferinta.

Lucreaza si experimeteaza tu inainte un exercitiu pentru a putea sti cum sa il redai celui in nevoie. Cunoasterea naturii reale aduce dupa sine cunoastere umana universala.

Daca in ceea ce dai nu pui putin din tine insuti, nu dai nimic.

Devino discipol al propriei discipline.

Fa un medicament din propria ta minte si corp.

Artistii cauta caracterul unic al lucrurilor; filozofii cauta principiile care guverneaza lucrurile; misticii cauta o entitate guvernatoare magica de forta in care sa se increada. Fi propria ta gradina in lucru, cultiv-o zilnic si lustruieste vasul interior in care aduci apa proaspata, cu fiecare exercitiu lucrat si descoperit in carne ca o noua samanta.

Intreaba-te mereu in meseria ta: « Are celalalt nevoie de mine? In ce masura pot eu sa il ajut? »

Lucreaza dulce, lent, bland cu atentie, tandrete si iubire ca si cum corpul ar fi cel mai pretios templu al vietii.

Descopera tezaurul interior prin lucru si experienta. Calatoria conteaza mai mult decat destinatia.

Savureaza drumul spre tine insuti, calatoria ce se petrece in interior lucrand corpul.

Inteligenta inimii este mai puternica decat inteligenta mintii. Asculta- ti corpul in orice moment de suferinta sau bucurie.

A asculta mesajul interior inseamna relaxarea junglei cortexului pentru a te putea interioriza.

Percepe diferenta intre: sa asculti si sa auzi, sa privesti si sa vezi, sa simti si sa percepi, sa gusti dar sa si savurezi, sa intelegi dar sa si faci.

Curajul si vointa sunt vitale in motivatia de a lucra.

Mintea invata si uita, carnea simte si nu uita.

Nu exista exercitii pentru exercitii!

CIFOZA TORACALA SUPERIOARA

Pozitia decubit ventral:

I. Cu un sui sub abdomen se executa extensia capului si a trunchiului cu bratele lateral

2. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin se e uta extensia trunchiului cu bratele lateral pina Ia orizontala.

3. Cu un sui sub abdomen se executa extensia trunchiului cu m'iinile Ia ceafa si coatele lateral.

5. Idem dar fara baston mentinind aceeasi pozitie a bratelor ca Ia exercitiul nr. 4.

6. Cu un sui sub abdomen bratele sus se executa extensia bratelor, capului si trunchiului.

7. Cu un sui sub abdomen bratele sus se executa extensia bratelor, capului si trunchiului cu rasucirea trunchiulu' s re stinga si spre dreapta.

8. Cu miinile prinse Ia prima sipca a spalierului se executa tragere in miini spre spalier cu coatele in lateral si capul in extensie.

g

s

9. Pe o bancuta de gimnastica membrele inferioare atima de o parte side alta a bancii cu

gambele pe sol, bratele lateral in abductie de 90*, cu doua gantere mici sustinute in miini, se executa extensia bratelor cu coatele extinse sau flectate.

t

t

10. Cu un sui sub abdomen cu sau fara greutati in mum se executa circumductii ale

bratelor in ambele sensuri !a nivelul solului (stil inot fluture).

II. Cu un sui sub abdomen bratele lateral se executa extensia bratelor contra rezistentei

12. Bratele sus, miinile prinse Ia prima sipca a spalierului, genunchii flectati se executa tragere in brate spre spalier cu coatele lateral.

e

13. Bratele sus, genunchii flectati se executa tirire inainte cu ajutorul bratelor si umerilor.

14. Bratele sus fixate Ia prima sipca a spalierului se executa cu membrele inferioare bicicleta, forfecari sagitale si transversale, circumductii.

l_..

15. Pe bancuta de gimnastica, bratele lateral in abductie 90* si extensie pina Ia nivelul solului cu doua gantere mici in miini, genunchii flectati, se executa adductia bratelor pina Ia orizontala (tonifiere in conditii de alungire a musculaturii pectorale si expansiune toracica).

16. Pe bancuta de gimnastica, genunchii flectati, bratele sus, miinile apuca banca se executa tirire inainte si inapoi pe bancuta.

Pozitia patru labe:

17. Cu trunchiul sub orizontala, bratele inainte pe sol se executa alunecare inainte pe sol.

18. Mers cu o minge medicinala sau o carte mare pe spate in zona toracala superioara.

_ ..

i

19. Cu bratele sus, miinile fixate Ia spalier se executa presasrea toracalui spre sol, cu

extensia capului, trunchiului si a bratelor.

0

Pozitia pe genunchi:

20. Pe calciie sezind, cu un baston pe omoplati se executa ducerea bastonului sus cu

21. Pe calciie sezind, cu un baston fixat pe omoplati se executa rasucirea trunchiului spre stinga si spre dreapta.

22. Pe calciie sezind cu bastonul fixat pe omopliati, se executa tirire inainte si inapoi.

23. Cu un extensor la spate se executa intinderea acestuia.

24. Calare, miinile la ceafa, coatele lateral se executa extensia bratelor contra rezistentei opusa de kinetoterapeut la nivelul coatelor (extensie concentrica in interiorul segmentului de contractie).

Pozitia atirnat:

26. Cu spatele la spalier se executa flexia genunchilor.

I

27. Cu spatele la spalier se executa abductia-adductia membrelor inferioare.

28. Cu spatele pe un plan oblic, mentinerea pozitiei.

0

29. Cu fata Ia spalier se executa tractiune in b ate.

-:

Pozitia stind:

30. Cu fata Ia spalier Ia un pas distanta, bratele sus miinile apuca sipca, se executa flexia genunchilor cu presarea toracelui spre spalier.

31. Idem dar cu picioarele pe prima sipca a spalierului.

32. Cu spatele lipit de zid, bratele sus se executa flexia genunchilor cu coborire pe zid apoi extensia genunchilor cu ridicare pe virfuri si urcare pe zid (fara a dezlipi spatele de zid).

CIFOZA LOMBARA

Pozitia decubit ventral:

I. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare.

2. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare cu genunchii flectati.

3. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare cu forfecari sagitale st transversale.

4. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare cu abductii-adductii.

5. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare cu circumductii in ambele sensuri simultan sau altemativ.

6. Bratele lateral se executa extensia membrelor inferioare cu ducerea lor in lateral stinga-dreapta.

7. Bratele lateral, membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin se executa extensia membrelor inferioare.

Pozitia decubit dorsal:

8. Genunchii flectati talpile pe sol, se executa ridicarea bazinului de pe sol cu balansarea lui stinga-dreapta.

9. Genunchii flectati talpile pe sol cu o minge medicinala sub zona lombara se executa rulare inainte inapoi, stinga dreapta pe minge.

I 0. Cu membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin, se executa ridicarea lor pina Ia

orizontala (tonifiere musculatura abdominala in conditii de alungire- concentric inafara segmentului de contractie).

II. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin miinile Ia ceafa se executa flexia trunchiului

pina Ia orizontala (acelasi principiu de lucru ca Ia exercitiul nr. I 0).

12. Pe o bancuta de gimnastica, membrele inferioare de o parte si de alta a bancii cu talpile pe sol, se executa inspir cu extensia coloanei vertebrale lombare, expir cu revenire si apropierea coloanei !om bare de bancuta.

Pozitia patru !abe:

13. Extensia altemativa a membrelor inferioare.

14. Coatele flectate antebratele pe sol e executa extensia coapsei cu genunchiul flectat.

Pozitia pe genunchi:

15. Extensia cu rasucirea trunchiului spre stinga si apucarea gleznei drepte cu mina stinga si invers.

Pozitia atimat:

16. Cu fata se executa extensia simultana sau altemativa a membrelor inferioare.

17. Cu fata se executa extensia cu abductia-adductia membrelor inferioare.

18. Cu fata se executa balansarea stinga dreapta a membrelor inferioare.

– – 1

19. La inele cu virfurile picioarelo pe sol se executa ducerea in cere a bazinului spre stinga si spre dreapta.

Pozitia stind:

20. Cumpana pe piciorul sting apoi drept.

CIFOZA TOTALA

Pozitia decubit dorsal:

I. Pe o saltea de extensie cu bratele sus.

2. Podul.

3. Pe un plan dur se executa inspir cu extensia trunchiului, expir cu revenire.

./ t

4. Cu o minge medicinala sub torace se executa rulare inainte inapoi pe minge.

Pozitia decubit ventral:

5. Intr-un hamac.

6. Bratele sus se executa extensia simultana sau altemativa a membrelor superioare si inferioare cu sau fara rezistenta.

\f

7. Miinile Ia spate se executa tirire inainte cu ajutorul umerilor st a membrelor inferioare.

8. Transversal pe o banca de gimnastica se executa extensia membrelor inferioare st superioare.

9. Cu picioarele fixate Ia a doua sipca a spalierului, bratele sus cu un baston sau o minge medicinala in miini se executa extensia membrelor superioare.

0

0

0

I 0. Cu capul spre spalier, bratele sus se executa extensia trunchiului cu urcarea miinilor cit mai sus pe spalier.

11. Membrele superioare si inferioare in abductie se executa extensia lor simultan sau alternativ cu sau farafgreui e.

12. Membrele superioare si inferioare simultana (,ingerasul in zapada' ').

13. Miinile fixate Ia spalier Ia sipca a treia se executa tract une in brate cu coatele lateral si apropierea torace1ui de spalier.

14. Cosuletul.

15. Roaba.

Pozitia patru !abe:

16. Extensia membru inferior drept si membru superior sting si invers.

17. Pisica. t

18. Bratele sus miinile prinse Ia splaier se executa extensia altemativa a membrelor inferioare.

19. Mers cu o carte mare pe spate.

Pozitia pe genunchi:

20. De glezne apucat se executa extensia trunchiului cu inspir revenire cu expir.

Pozitia sind:

2!. Cu un baston in miini se executa fandare in membrelor superioare.

cu extensia capului, trunchiului si

22. Cu spatele !a spalier miinile apuca sipca !a nivelul bazinului se executa fandare inainte.

23. Bratele sus cu un partener de miini apucat se executa extensia pe spatele partenerului.

24. Bratele sus spatele lipit de pe ese executa ridicare pe virfuri cu pastrarea contactului cu peretele. T

Pozitia atirnat:

25. Cu spatele la spalier picioarele fixate se executa extensia trunchiului.

26. Cu fata la spalier se executa tractiune in brate cu coatele lateral si extensia cu abductia membrelor inferioare.

LORDOZA LOMBARA

Pozitia decubit dorsal:

I. Genunchii flectati talpile pe sol, bratele lateral se executa flexia trunchiului pina la verticala.

2. Idem cu rasucirea trunchiului spre stinga si spre dreapta.

3. Genunchii flectati talpile pe sol se executa apropierea genunchilor spre sol prin rasucire stinga dreapta.

4. Bratele lateral se executa bicic eta inainte si inapoi, forfecari sagitale si transversale, circumductii simultane sau alternative, abductii si adductii ale membrelor inferioare.

5. Bratele oblic sus, se executa flexia membrului inferior drept spre mma stinga Sl

invers.

6. Bratele oblic sus, se executa flexia membrelor inferioare spre mma dreapta cu revenire apoi spre mina stinga.

0

0

0

0

0

0

0

7. Bratele sus miinile fixate Ia prima sipca a spalierului, membrele inferioare in flexie

90* din coxo femurala cu genunchii extinsi se executa prin rasucirea bazinului apropierea picioarelor de sol spre stinga apoi spre dreapta.

8. Bratele sus miinile fixate Ia prima sipca a spalierului se executa rasucirea bazinului cu flexia membrelor inferioare pe sol pina picioarele ating sipca spre stinga apoi spre dreapta. 0

•

I 0. Miinile Ia ceafa coatele lateral se executa flexia trunchiului si a genunchilor pe torace.

11. Genunchii flectati pe torace sustinuti cu miinile se executa rulare pe spate inainte si inapoi.

12. Bratele lateral se executa flexia membrelor inferioare astfel incit picioarele atilng solul deasupra capului.

13. Membrele inferioare flectate Ia verticala se executa luminarea cu genunchii extinsi, cu un genunchi flectat sau cu ambii genunchi flectati.

Pozitia decubit ventral:

14. Pe o banca de gimnastica calare cu un sui sub abdomen, gambele pe sol, trunchiul inafara suprafetei de sprijin, bratele lateral se executa extensia trunchiului pina Ia orizontala (tonifierea musculaturii !ombare in conditii de alungire).

Pozitia patru !abe:

15. Pe calciie sezind, bratele sus miinile pe sol se executa lasarea sezutului pe sol stinga dreapta.

16. Flexia alternativa a genunchilor spre torace.

17. Sprijin pe antebrate se executa tirire inainte, inapoi, lateral.

18. Mersul elefantului (miinile prind gleznele)

19. Mersul ursului.

Pozitia pe genunchi:

20. Picioarele fixate Ia prima sipca a spalierului, miinile Ia ceafa se executa flexia trunchiului.

21. Cavaler se executa Jasarea sezutului pe calcii cu flexia trunchiului si imbratisarea genunchiului sting apoi drept.

Pozitia sezind:

22. Cu sprijin inapoi pe palme, genunchii flectati, se executa extensia genunchilor lateral sus cu rularea bazinului pe sol stinga dreapta (coatele extinse, trunchiul vertical).

23. Miinile Ia ceafa se executa tirire inainte, inapoi, lateral cu genunchii extinsi prin impingere de Ia nivelul bazinului.

24. Calare pe o bancuta se executa extensia genunchilor cu ridicarea picioarelor pe banca si flexia genunchilor.

25. Cu spatele Ia spalier, bratele sus miinile fixate Ia sipca se executa flexia alternativa sau simultana a genunchilor pe torace.

26. Bratele sus cu un baston in miini se executa circumductii ale trunchiului spre stinga si spre dreapta.

Pozitia stind:

27. Fandari laterale stinga dreapta.

28. Departat, bratele sus se executa flexia trunchiului spre piciorul drept apoi sting.

29. Departat, bratele sus se executa dreapta si .spre stinga. )I'

/

(

I I I

circumductii ale

\

I

I

I

If

trunchiului m plan anterior spre

30. Cu fata Ia scara fixa Ia un pas distanta, trunchiul flectat Ia 90*, bratele sus miinile

· fixate Ia sipca se executa presarea ltrunchiului spre sol.

31. Cu fata Ia spalier cu un picior fixat Ia sipca Ia nivelul coapsei se executa flexia trunchiului pe coapsa.

32. Cu fata Ia spalier, miinile fixate Ia sipca la nivelul umerilor se executa flexia genunchilor (genoflexiuni).

33. Spate in spate cu un partener de rate apucat se executa genoflexiuni.

34. Miinile Ia ceafa coatele lateral se executa mers pe calciie.

Pozitia atimat:

35. Cu spatele Ia spalier se executa flexia genunchilor pe torace apoi extensia lor pe orizontala.

37. Cu spatele Ia spalier se executa balansarea stinga dreapta a membrelor inferioare.

CIFOLORDOZA

Pozitia decubit dorsal:

I. Genunchii flectati talpile pe sol, bratele lateral, cu o minge medicinala sub coloana vertebrala toracala se executa rulare pe minge.

2. Genunchii flectati talpile pe sol, bratele lateral se executa flexia trunchiului Ia verticala cu ridicarea tal pi lor de pe sol.

3. Bratele lateral, cu un sui sub torace se executa bicicleta, forfecari, circumductii.

4. Genunchii flectati pe torace, bratele sus se executa tirire inainte si inapoi cu ajutorul umerilor si a bratelor.

5. Pe o bancuta de gimnastica cu genunchii flectati pe torace se executa tirire inainte si inapoi.

6. Pe o bancuta de gimnastica genunchii flectati pe torace, bratele lateral cu doua gantere in miini se executa circumductii in ambele sensuri in plan posterior.

7. Bratele sus fixate la prima sipca a spalierului, membrele inferioare flectate la verticala se executa rasucirea bazinului cu apropierea picioarelor de sol cu genunchii extinsi.

•

8. Picioarele fixate Ia prima sipca a spalierului, bratele lateral se executa flexia trunchiului la verticala.

Pozitia decubit ventral:

9. Cu un sui sub abdomen, bratele lateral cu doua gantere in miini se executa extensia

bratelor. t

t

I 0. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin cu un sui sub abdomen, bratele lateral se executa extensia trunchiului pina la orizontala.

11. Cu membrele inferioare sub orizontala inafara suprafetei de sprlJln, cu un sui sub abdomen, bratele sus se executa tractiunea unor cordoane elastice fixate Ia spalier sau scripeti cu contragreutati.

–

12. Membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin, cu un sui sub abdomen, bratele

lmo'"l '"dooe """"'ie mii"i""""'

Pozitia patru labe:

13. Cu fata Ia scara fixa miinile fixate Ia sipca Ia nivelul capului se executa tragcrea sezutului pe calciie si presarea toracelui spre spalier.

14. Sprijin pe antebrate se executa tirire inainte, inapoi, lateral.

15. Flexia genunchiului sting pe torace simultan mvers.

16. Deplasarea unei mingii medicinale cu fruntea.

Pozitia pe genunchi:

u ridicarea oblic sus a minii drepte si

17. Pe calciie sezind, miinile fixate Ia spalier departate Ia nive1ul umerilor se executa tractiune in brate cu coatele lateral si rezistenta opusa de kinetoterapeut Ia nivelul bazinului.

– –

18. Trunchiul usor flectat, cu un baston fixat pe omoplati se executa rasucirea trunchiului stinga dreapta.

Poziția șezînd

19. Calare cu un baston fixat sub coate se executa rasucirea trunchiului stinga dreapta.

20. Turceste, miinile Ia ceafa coate]e lateral se executa extensia coatelor contra rezistentei opusa de kinetoterapeut Ia nivelul coatelor.

21. Cu spatele Ia spalier bratele sus cu un sui sub coloana vertebrala toracala se executa presarea toracelui anterior cu inspir si tlexia genunchilor pe torace.

22. Cu un baston sub coate se executa tirire inainte si inapoi.

Pozitia atirnat:

23. Cu spatele Ia spalier cu un sui sub curbura cifotica se executa tlexia genunchilor pe torace cu extensia lor pe orizontala (cu sau fara o minge medicinala intre glezne).

24. Cu spatele le spalier si un sul sub curbura cifotica se executa flexia genunchilor cu

rasucirea lor stinga dreapta-(-cu–sa:u::fa-r:a:rezistenta).

25. Cu spatele le spalier si un sul sub curbura cifotica, membrele inferioare flectate la orizontala cu genunchii extinsi se executa forfecari, abductii adductii, circumductii ale membrelor inferioare.

"

26. La inele prin flexia si extens·a genunchilor se executa impingere intr-un perete.

Pozitia stind:

27. Cu spatele Ia o bara si miinile prins Ia spate pe bara se executa genoflexiuni.

28. Departat cu trunchiul usor flectat cu un cordon in miini la spate se executa trecerea cordonului peste cap si inapoi.

29. Cu un baston fixat la spate se executa mers ghemuit sau mers pe calciie.

SCOLIOZA TORACALA IN ,C" DREAPTA

Pozitia decubit dorsal:

l. Bratele lateral se executa bicicleta, forfecari sagitale si transversale.

2. Genunchiul drept flectat, bratul sting lateral in abductie 90*, cu o pernuta sub gibozitate se executa exercitiisde respiratie.

3. Se executa flexia bratului sting lateral sus si flexia genunchiului drept cu abductie din coxo femurala astfel incit genunchiul sa a ·nga solui.

$

4. Pe bancuta cu genunchiul drept flectat, bratele sus se executa tirire inainte si inapoi pe bancuta.

Pozitia decubit ventral:

6. Bratul sting lateral se executa extensia bratului cu sau fara rezistenta.

7. Mina stinga Ia ceafa, genunchiul drept flectat lateral se executa tirire inainte sau in cere spre dreapta.

8. n se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

9. Bratele sus, miinile impreunate se executa rasucirea trunchiului spre dreapta.

10. Bratele sus cu un baston in miini si un sui sub abdomen se executa extensia bratelor si a coloanei toracale.

11. Coatele flectate bratele si antebratele Ia nivelul trunchiului se executa extensia capului si a trunchiului.

12. Coatele flectate palmele pe sol orientate cu degetele in jos se executa tirire inainte prin impingere in palme.

13. Pe bancuta se executa tirire inainte cu apucarea simultana a bancii.

14. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin bratele sus sau lateral se executa extensia trunchiului.

Pozitia decubit lateral dreapta:

15. Bratul sting sus, genunchiul drept flectat se executa exercitii de respiratie.

16. Cu o pema sau sui sub hemitoracele drept se executa respiratii ample.

17. Pe o saltea de extensie.

Pozitia decubit lateral stinga:

executa indoirea trunchiului spre dreapta cu ridicarea bratelor si a ior drept.

19. Picioarele fixate Ia spalier, bratele sus se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

Pozitia sezind:

20. Departat cu un baston in miini, trunchiul usor aplecat anterior se executa ridicarea bastonului sus cu presarea pieptului spre sol si inspir, revenire cu expir.

21. Calare pe bancuta bratele sus se executa flexia trunchiului cu atingerea bancutei cu pieptul si presarea miinilor pe banca.

22. Calare cu o pemita sub fesa dreapta, bratele sus cu un baston in miini se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

Pozitia patru Iabe:

23. Se executa ridicarea simultana a membrului superior sting si inferior drept.

–

24. Se executa ridicar a membrului superior sting cu indoirea trunchiului spre dreapta.

t

25. Mers in cere spre dreapta.

26. Flexia coatelor cu apropierea pieptului de sol si extensia membrului inferior drept.

Pozitia pe genunchi:

27. Cavaler cu piciorul drept in fata, miinile fixate Ia spalier deasupra capului cu mina stinga mai sus se executa flexia trunchiului cu presarea pieptului spre spalier.

28. Pe calciie sezind cu un cordon elastic prins Ia spalier se executa tragerea in spate si in lateral a cordonului.

29. Pe calciie sezind, miinile fixate Ia spalier departate Ia nivelul capului cu coatele lateral se executa tractiune in brate cu ridicare pe genunchi contra rezistentei opuse de

kinetoterapeut Ia nivelul bazinului.

:

– ) !

.. ,- '

\

30. Pe calciie sezind cu un baston Ia spate mina stinga sus se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

Pozitia atimat:

31. Cu spatele Ia spalier mina stinga mai sus se executa ridicarea membrelor inferioare sau numai a membrului inferior drept.

32. Cu fata Ia spalier mina stinga mai sus se executa balansarea membrelor inferioare spre dreapta.

33. Lateral stinga se executa abductia membrului inferior drept.

Pozitia stind:

34. Mers cu o carte pe cap.

SCOLIOZA LOMBARA IN ,C" DREAPTA

Pozitia decubit dorsal:

I. Bratele sus miinile fixate Ia prima sipca a spalierului se executa ridicarea membrului inferior drept cu abductia adductia lui spre sol stinga dreapta si atingerea solului cu piciorul.

D

2. Bratele lateral se executa flexia membrului inferior drept cu sau fara ingreuiere.

Pozitia decubit lateral stinga:

3. Abductia membrului inferior drept cu sau fara ingreuiere.

4. Ridicare spre dreapta a membrelor inferioare.

0

5. Genunchii flectati se executa ridicarea bazinului spre dreapta.

Pozitia decubit lateral dreapta:

6. Genunchiul drept flectat si un sul sub regiunea lombara se executa exercitii de respiratie.

Pozitia decubit ventral:

7. Bratele lateral se executa extensia membrului inferior drept.

9. Membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin bratele lateral se executa extensia membrului inferior drept.

-.-' <.,;<'

. '/

..··""

I 0. Idem cu ambele membre inferioare.

II. Bralele lateral se executa extensia in lateral spre dreapta a membrelor inferiore.

12. Flexia laterala a genunchiului drept contra rezistentei opuse de kinetoterapeut pe genunchi.

13. Bratele lateral se executa ducerea picioarelor lateral spre dreapta.

D

Pozitia patru I abe:

14. Extensia membrului inferior drept.

15. Abductia membrului inferior drept cu genunchiul flectat.

'"-f" ] j

16. Ridicarea cu rasucirea bazinului spre dreapta.

17. Sprijin pe antebrate se executa extensia membrului inferior drept cu rezistenta.

'\)

18. Idem dar cu genunchiul flectat.

19. Sezutul pe calciie, bratele sus palmele pe sol se executa o intindere a coloanei prin presarea sezutului pe calciie si a minilor cit mai sus pe sol.

Pozitia pe genunchi:

fata si un baston fixat sub coate se executa indoirea

21. Picioarele fixate Ia spalier se executa extensia trunchiului cu un baston in miini.

0

0

0

0 p "0

22. Membrul inferior drept in abductie miinile Ia ceafa se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

·

D

Pozita sezind:

23. Miinile Ia ceafa se executa ridicarea bazinului spre dreapta.

D

24. Idem cu ridicarea si a membrelor inferioare.

25. Calare cu piciorul drept mai sus pe un suport, bratele sus cu un baston in miini se executa indoirea trunchiului spre rlreant·

26. Calare bratele lateral se executa translarea trunchiului spre stinga (vezi desen).

Pozitia atirnat:

27. Cu spatele Ia spalier se executa flexia genunchiului drept pe torace.

28. Cu spatele Ia spalier se exec -abd_l!9:.ia membrului inferior drept.

–

29. Cu fata Ia spalier se execU-ta bafailsarea membrelor inferioare lateral dreapta.

30. Lateral stinga se executa abductia membrului inferior drept.

•

0

SCOLIOZA IN ,S" DORSALA DREAPTA LOMBARA STINGA

Pozitia decubit dorsal:

I. Bratul sting sus se executa mai ales cu membrul inferior sting bicicleta inainte si inapoi, forfecari circumductii in ambele sensuri.

2. Bratul sting sus mina fixata !a spalier, membrele inferioare !a verticala se executa rasucirea bazinului spre stin a cu atingerea solului cu picioarele.

Pozitia decubit lateral dreapta:

3. Cu un saculet sub zona toracala, bratul sting sus se executa abductia membrului inferior sting.

4. Idem dar cu genunchiul flectat.

s t

5. Aceeasi pozitie de lucru se executa bicicleta cu membrul inferior sting.

Pozitia decubit lateral stinga:

6. Bratul sting sus cu un saculet sub zona lombara si genunchiul sting flectat se executa exercitii de respiratie.

Pozitia decubit ventral:

7. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin genunchiul sting flectat lateral, mina dreapta

Ia ceafa mina stinga sus se executa extensia trunchiului pina Ia orizontala.

s <::––

0

()

0

8. Bratul sting sus se executa ridicarea mebrului inferior si superior sting cu sau fara ingreuiere.

t

9. Bratul sting sus se executa extensia lateral oblic spre stinga a membrelor inferioare.

10. Membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin bratul sting sus se executa extensia membrului inferior sting.

/////'/.;!1I

11. Aceeasi pozitie de lucru se executa extensia ambelor membre inferioare.

12. Pe bancuta se executa tirire inainte cu bratul sting.

13. Tirire inainte pe sol cu bratul si membrul inferior sting.

14. Bratul drept sus cu cotul flectat lateral pe sol, genunchiul sting flectat lateral pe sol se executa adductia bratului si flexia laterala a coapsei contra rezistentei opusa de kinetoterapeut Ia nivelul cotului respectiv genunchiului (vezi desen).

tD

15. Genunchiul sting sting flectat cu antebratul pe sol se opusa de kinetoterapeut Ia nivelul

16. Bratul sting sus mina fixata Ia spalier e executa tractiune spre spalier.

\:::;

17. Genunchiul sting flectat lateral bratul sting sus se executa rasucirea trunchiului spre dreapta cu inspir revenire cu expir.

18. Aceeasi pozitie de lucru se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

9. Ace1asi exercitiu ca mm sus dar cu presiune prin miini1e kinetoterapeutu1ui pe gibozitate.

Pozitia patru !abe:

20. Pe calciiul sting sezind membrul inferior drept extins in spate se executa indoirea trunchiului spre dreapta.

D

21. Ridicare membru superior sting si membru inferior drept.

s

t

22. Mina stinga si picioru1 drept se distanteaza cit mai departe pe covor.

––

23. Ridicarea cu rasucirea so1du1ui sting.

J

24. Abductia membrului inferior sting.

Pozitia pe genunchi:

25. Cavaler cu piciorul sting in fata cu un baston la spate mina stinga mai sus se executa indoirea trunchiului spre drea a

I

1)

26. Membrul inferior sting lateral m trunchiului spre dreapta.

bratul sting sus se executa indoirea

27. Pe calciie sezind, miinile fixate la spalier departate la nivelul umerilor se executa tractiune in brate cu coatele lateral si rezistenta opusa de kinetoterapeut la nivelul bazinului.

Pozitia sezind:

28. Cu saculet sub fesa stinga exercitii de tractiune Ia scripeti cu contragreutati (vezi desen).

29. Cu saculet sub fesa, bratul drept sus se executa adductia bratului cu scripeti cu contragreutati.

f

30. Mina stinga Ia ceafa se executa tirire inainte si inapoi.

Pozitia atîrnat:

31. Cu spatele mina stinga mai stinga.

balallsaarea membrelor inferioare spre

32. Lateral stinga flexia genunchiului sting.

•.

•

33. Lateral dreapta mina stinga mai sus se executa ridicarea membrelor inferioare spre stinga. .6

35. Coatele flectate bratele si antebratele spnJmite pe doua bare paralele se executa ridicarea corpului in sus prin impirgere (adductia bratelor) in brate,(vezi desen).

t .

EXERCITII IN CORSET PENTRU SCOLIOZA

Pozitia decubit dorsal:

I. Miinile Ia ceafa coatele pe sol se executa bicicleta, forfecari, circumductii cu respiratie.

2. Bratele sus cu doua gantere mici in miini se executa circumductii ale bratelor m ambele sensuri simultan sau altemativ cu respiratie ritmica.

Pozitia decubit ventral:

3. Bratele sus se executa ridicarea membrelor superioare si a membrelor inferioare cu usoara abductie si inspir, revenire cu expir.

4. Coatele flectate antebratele linga trunchi se executa extensia bratelor capului s1 trunchiului cu inspir, revenire cu expir.

5. Bratele sus cu un baston in miini se executa ridicarea bastonului de pe sol cu inspir, revenire cu expir.

stinga dreapta.

7. Bratele sus se executa tirire inainte.

8. Cu trunchiul inafara suprafetei de sprijin se executa extensia trunchiului pina Ia orizontala.

–

9. Cu membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin se executa extensia lor pina Ia orizontala.

Pozitia decubit lateral:

l 0. Stinga sau dreapta se executa abductia membrului inferior de deasupra cu sau fara ingreuiere.

11. Se executa abductia membrului superior de deasupra cu sau fara ingreuiere.

–

Pozitia patru !abe:

12. Inspir cu stringerea puternica a abdomenului si mentinere citeva secunde, expir cu bombarea abdomenului (tonifiere muschi transvers abdominal).

13. Tirire.

14. Se executa flexia coatelor cu apropierea toracelui de sol s1 extensia unui membru inferior.

Pozitia pe genunchi:

15. Pe calciie sezind miinile fixate Ia spalier cit mai sus se executa presarea sezutului pe ca1ciie si a toracelui spre spa1ier. •

•.

Pozitia sezind:

16. Coatele flectate antebratele Ia nivelul bratelor se executa extensia bratelor cu inspir, revenire cu expir.

/

17. Cu capastru de e1ongatie fixat Ia nivelul mandibu1ei si bazinul fixat se realizeaza o intindere in axul vertical al ·.

18. Tractiuni Ia spate Ia helcometru.

19. Cu un baston sau cu gantere se executa extensii, abductii, circumductii cu respiratie.

4––

Pozitia atimat:

20. Cu spatele Ia spalier se executa exercitii de respiratie.

• •

•

•

''.

' '

Pozitia stind:

21. Mers pe virfuri cu bratele lateral, sus, in extensie cu respiratii ample.

22. Cu fata Ia spalier Ia un pas de spalier miinile fixate cit mai sus Ia sipca se executa presarea toracelui spre sol.

0

0

CAP SI GIT INCLINAT ANTERIOR

Pozitia decubit dorsal:

I. Cu capul inafara suprafetei de sprijin pastrarea pozitiei citeva secunde.

2. Cu capul inafara suprafetei de sprijin se executa flexia capului pina Ia orizontala.

Pozitia decubit ventral:

4. Cu fruntea pe un saculet mentinerea pozitiei.

5. Coatele flectate miinile impreunate pe sol sub barbie se executa atingerea miinilor cu fruntea apoi cu barbia.

6. Impingerea unei mingii medicinale cu barbia.

7. Cu un baston fixat pe omoplati se executa extensia capului cu privirea spre tavan.

8. Miinile prinse Ia spate se executa tirire inainte.

Pozitia patru !abe:

9. lmpingerea unei mingii medicinale cu capul.

10. Cu trunchiul sub orizontala bratele sus se executa tirire inainte.

11. Pisica.

7. Apucarea cu gura a diferite obiecte atirnate deasupra capului (halvita).

18. Bratele sus cu o minge medicinala in miini se executa extensia capului, trunchiului si bratelor cu inspir.

Pozitia atirnat:

19. Elongatie Cotrel.

20. Cu fata Ia spalier se executa extensia capului.

21. Cu spatele Ia spalier si o pernuta sub torace se executa extensia capului.

'

Pozitia stind:

22. In fata oglinzii mers cu o carte pe cap.

CAP SI GIT INCLINAT LATERAL STING A

Pozitia decubit dorsal:

2. Bratul drept sus se executa tirire spre dreapta.

D

Pozitia decubit ventral:

3. Bratele sus cu un baston in miini se executa extensia trunchiului cu rasucire spre stinga.

Pozitia decubit lateral:

4. Dreapta cu capul inafara suprafetei de sprijin mentinerea pozitiei citeva secunde.

5. Stinga cu caput pe o perna mare mentinerea pozitiei.

·

6. Stinga se executa indoirea laterala a capului spre dreapta.

;::-'0

Pozitia patru labe:

7. Tirire spre dreapta.

Pozitia sezind:

8. Indoirea capului spre dreapta contra rezistentei opusa de kinetoterapeut la nivelul temporalului drept (indoire laterala dreapta concentrica in interiorul segmentului de

contractie).

I

9. Caput indoit lateral dreapta se executa indoirea laterala stinga contra rezistentei opusa de kinetoterapeut la nivelul temporalului sting (indoire laterala stinga excentrica

inafara segmentului de co tracties).

t1>•

'!)

I 0. Bratele sus cu un baston sau minge medicinala se executa indoirea laterala a trunchiului spre dreapta.

11. Bratul drept in abductie se executa tractiune Ia scripete cu contragreutati.

t

Pozitia atirnat:

12. Cu fata Ia spalier mina dreapta mai sus se executa lipirea urechii drepte de bratu1 drept. V

13. Lateral dreapta urechea lipita de brat.

Pozitia stind:

14. Mers cu o minge pe umaru1 sting mentinuta cu mina dreapta.

15. Cu un baston asimetric Ia spate cu mina dreapta sus se executa indoirea laterala a trunchiului spre dreapta.

D

CAP SI GIT INCLINAT POSTERIOR

Pozitia decubit dorsal:

I. Cu capul pe o perna mare mentinerea pozitiei.

2. Flexii ale capului.

Pozitia decubit ventral:

3. Cu capul inafara suprafetei de sprijin mentinerea pozitiei citeva secunde.

4. Cu o perna mare sub piept mentinerea pozitiei.

Pozitia patru !abe:

5. impingerea unei mingii medicinale cu vertexul.

Pozitia sezind:

6. Flexia capului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut Ia nivelul fruntii (flexie concentrica in interiorul segmentului de contractie).

! '

7. Capul flectat se executa extensia capului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut !a nivelul occipitalului (extensia concentrica inafara segmentului de contractie).

'. / /

· \/ ' /–-..:I 'h I

8. Tractiuni ia=m!a.la helcometru.

Pozitia atirnat:

9. Cu spatele Ia spalier.

Pozitia stind:

I 0. In fata oglinzii cu o carte pe cap.

TORTICOLIS DREAPTA

Pozitia decubit dorsal:

I. Cu capul inafara suprafetei de sprijin se executa indoirea laterala a capului spre stinga si rasucirea spre dreapta.

..-.5

Pozitia decubit ventral:

3. Cu un baston asimetric Ia spate mina stinga sus extensia cu indoirea capului spre dreapta.

4. Elongatie Cotrel.

5. Trunchiul inafara suprafetei de sprijin mina stinga Ia ceafa dreapta Ia spate se executa extensia cu lui spre dreapta.

,…. \ ,n

6. Mina stinga sus urechea stinga pe sol se executa rasucirea capului spre dreapta.

Pozitia decubit lateral:

7. Dreapta se executa indoirea caJ?ului spre stinga.

, 1)

-fJ ' I

.

8. Dreapta cu capul pe o pema mare.

9. Stinga cu capul inafara suprafetei de sprijin.

Pozitia patru !abe:

I 0. Tirire in cere spre stinga.

(

11. Ridicarea bratului sting cu extensia si rasucirea capului spre dreapta.

J>

Pozitia pe genunchi:

13. Bratul sting sus cu spatele Ia spalier se executa extensia bratul ui cu atingarea spalierului sau apucarea unui obiect de pe spalier.

Pozitia sezind:

14. lndoirea laterala stinga a capului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut Ia nivelul ttemporalului sting (indoire laterala stinga concentric in interiorul segmentului de

contractie). S 0 \

\"( ·

15. Rasucirea capului spre dreapta contra rezistentei opusa de kinetoterapeut Ia nivelul barbiei (rasucire dreapta concentric in interiorul segmentului de contractie).

16. Cu o minge medicinala pe cap sustinuta cu mina stinga se executa indoirea capului spre stinga.

17. Cu un extensor asimetric Ia spate mina stinga sus se executa intinderea extensorului cu indoirea trunchiului si capului spr tinga si rasucire spre dreapta.

f)

18. Elongatii Cotrel.

Pozitia atirnat:

19. Cu fata Ia spalier mina stinga mai sus se executa extensia cu rasucirea capului spre dreapta. .5

20. Lateral stinga se executa rasucirea capului spre dreapta.

•

Pozitia stind:

21. Mers cu o carte pe cap.

22. Cumpana pe membrul inferior drept cu bratul sting sus dreptulla spate.

TORACEINFUNDAT

Pozitia decubit dorsal:

I. Cu o minge medicinala pe abdomen sustinuta cu miinile se executa respiratii ample.

2. Respiratii ample cu rezistenta Ia nivelul coastelor inferior.

3. Miinile Ia ceafa se executa forfecari sagitale si transversale.

4.

5. Bratele sus fixate Ia spalier se executa inspir cu tractiune in brate spre spalier si expir cu revemre.

Pozitia decubit ventral:

4. Coatele flectate miinile Ia nivelul stemului palmele pe sol se executa tirire inainte doar prin impingere in miini.

5. Miinile prinse Ia spate se executa tirire inainte cu ajutorul umerilor.

6. Cosuletul cu inspir, revenire cu expir.

7. Bratele lateral se executa extensia trunchiului cu inspir, revenire cu expir.

Pozitia patru !abe:

8. Miinile in dreptul sternului cu palmele impreunate transversal pe sol se executa flexia coatelor in lateral, apropierea sternului de miini cu inspir si revenire cu expir.

9. Bratele pe sol pieptul pe sol se executa tirire inainte.

Pozitia pe genunchi:

I 0. Se executa extensia trunchiului cu extensia bratelor si apucarea gleznelor cu miinile cu inspir, revenire cu expir.

II. Cu spatele Ia spalier bratele sus se executa extensia trunchiului cu inspir si apucarea sipcii spalierului, revenire cu expir.

Pozitia sezind:

12. Cu spatele fixat Ia perete se executa abductia bratelor cu inspir, revenire cu expir.

13. Coatele flectate cu un extensor sustinut m miini Ia spate se executa intinderea extensorului cu inspir, revenire cu expir.

14. Cu un baston fixat pe omoplati se executa rasuciri ale trunchiului stinga dreapta cu respiratie.

Pozitita atimat:

15. Cu spate1e Ia spalier si miinile departate se executa inspir cu extensia trunchiului, revenire cu expir.

Pozitia stind:

16. Cu doua gantere in miin" se executa circumductii inapoi ale brate1or.

\

r

'

17. Cu spatele Ia perete si doaua gantere in miini se executa abductia bratelor cu inspir fara a pierde contactul spatelui cu peretele, revenire cu expir.

TONIFIEREA MUSCULATURII ABDOMENULUI

Pozitia decubit dorsal:

1. Se executa bicicleta in ambele sensuri, forfecari sagitale si transversale, abductii adductii, circumductii simultan sau alternativ.

I

0

2. Membrele inferioare flexie din coxo femurala 90* genunchii extinsi se executa prin ridicarea bazinului de pe sol ridicarea pe verticala a membrelor inferioare.

3. Miinile Ia ceafa se executa flexia trunchiului pe torace.

4. Miinile Ia ceafa se executa flexia trunchiului pe torace cu rasucire stinga dreapta.

5. Miinile Ia ceafa se executa flexia capului pe torace.

6. Miinile Ia ceafa se executa flexia membrelor inferioare pe torace si a toracelui pe membrele inferioare cu rasucire stinga dreapta.

7. Echerul.

8. Cu o greutate de 3-5 kilograme pe abdomen se executa inspir cu bombarea abdomenului si ridicarea greutatii SI expir cu relaxarea abdomenului si coborirea greutatii.

–-_.,.,-:/

9. Trunchiul inafara suprafetei de sprijin miinile Ia ceafa picioarele fixate se executa flexia trunchiului.

Pozitia decubit lateral:

I 0. Stinga ridicare laterala a membrelor inferioare simultan (vezi desen).

11. Stinga bratele sus se executa ridicarea simultana a membrelor superioare si inferioare de pe sol.

12. Dreapta idem ca Ia exercitiile nr. I 0 si II.

Pozitia patru !abe:

13. lnspir cu stringerea puternica a abdomenului si mentinere citeva secunde, expir cu bombarea si relaxarea abdomenului (m. transvers abdominal).

Pozitia atirnat:

14. Cu spatele Ia spalier se executa flexia genunchilor pe torace cu sau fara rasucirea lor stinga dreapta.

15. Cu spatele Ia spalier se executa flexia membrelor inferioare Ia orizontala si mentinerea lor sau forfecari, abductii adductii din aceasta pozitie.

TONIFIEREA MUSCULATURII MEMBRELOR SUPERIOARE

I. Flexie palmara contra rezistentei Ia nivelul palmei (flexori palmari).

2. Presarea in palma a unui colac de cauciuc sau flexor palmar (flexori palmari).

3. Cu un elastic peste degete sau un capastru se executa abductia adductia degetelor

(lombricali si interososi).

4. Cu un elastic fixat Ia masa sau arc se executa extensia palmei contra rezistentei elasticului sau arcului (extensori ai miinii). ,_

5. Cotul flectat se executa extensia palmei contra rezistentei opusa pe fata dorsala a miinii (epicondilieni).

6. Cotul in extensie se executa flexia palmei contra rezistentei opusa Ia nivelul palmei

(epitrohleeni).

7. Cu o gantera in mina se executa flexia antebratului pe brat cu sau fara rasucirea ganterei (biceps brahial).

8. Decubit dorsal bratele sus coatele flectate inafara suprafetei de sprijin cu gantere in miini se executa extensia coatelor (triceps brahial).

9. executa extensia coatelor cu

I 0. Cu doua gantere in miini se executa abductia membrelor superioare (deltoid).

11. Bratele in abductie 90* coatele flectate cu doua gantere in miini se executa ridicarea bratelor sus cu coatele extinse (deltoid).

t

12. Bratele 1 abductie 90* coatele flectate se executa adductia bratelor cu rezistenta Ia nivelul coatelor (pectorali).

13. Coatele flectate lateral miinile palma in palma se executa presiune Ia nivelul palmelor

(pectorali).

14. Cu fata Ia un colt de pereta bratele in abductie 90* si extensie pe coltul peretelui p mele pe zid se executa presiunea palmelor pe zid cu impingere (pectorali in conditii de alungire).

(

"-

15. Cu doua gantere in miini se executa circumductii in ambele sensuri.

16. Cu spatele Ia spalier miinile apuca sipca Ia nivelul soldului cu palma inafara se executa flexia bratelor (smulge sipca)(coracobragial).

17. Flotari Ia sol sau Ia perete.

18. Decubit ventral bratele in abductie 90* coatele in flexie 90* palme1e spre sol se executa extensia coate1or cu rezistenta Ia nivelul pumnului (subscapular).

19. Decubit ventral bratele in abductie 90* coatele in flexie 90* palmele spre sol se executa adductia bratelor cu rezistenta Ia nivelul coatelor (subscapular).

20. Sezind bratele in flexie 90* coatele extinse se executa abductia orizontala a bratelor contra rezistentei Ia nivelul pumnului (supra si sub spinos).

GENUNCHI IN VALG

I. Mers pe virfuri cu degetele orientate inauntru.

2. Mers pe calciie.

':ll

3. Mers pe partea externa a plantei.

4.Mers pe stighia subțire a băncuței de gimnastică.

5. Mers lateral cu incrucisatrea alternativa a picioarelor.

6. Mers pe o linie desenata pe sol.

7. Stind cu spatele Ia spalier se executa abductia coapsei stingi cu flexia genunchiului si atingerea spalierului cu genunchiul si ridicare pe virful piciorului drept.Idem dreapta.

8. Sezind cu o minge medicinala intre genunchi se executa tirire inainte si inapoi.

9. Sezind turceste se executa extensia genunchilor in lateral (vezi desen).

I 0. Tirire din sezind turceste.

11. Sezind turceste talpa in talpa se executa adductia coapselor cu rezistenta Ia nivelul genunchilor.

12. Decubit dorsal membrele inferioare Ia verticala se executa abductia adductia lor.

13. Decubit lateral dreapta\stinga se executa ridicarea simultana a membrelor inferioare de pe sol.

14. Decubit lateral dreapta\stinga se executa abductia membrului inferior sting respectiv drept cu sctipeti cu contragreutati. '

16. Sezind cu o minge intre talpi se executa extensia genunchilor cu aruncarea mingii inainte.

GENUNCHI IN VALG

I. Mers pe virfuri cu degetele orientate inafara.

2. Mers pe calciie.

3. Mers pe partea interna a labei piciorului.

4. Stind departat se executa rasucirea trunchiului stinga dreapta.

{h

5. Mers departat pe partea interna a labei piciorului.

6. Fandari laterale stinga dreapta.

>

7. Pe genunchi fandari laterale.

–

8. Ridicare din pozitia pe genunchi pe calciie sezind prin lateral stinga\dreapta in pozitia echer.

9. Decubit dorsal cu un elastic Ia nivelul genunchilor se executa flexia genunchilor Ia piept.

I 0. Decubit dorsal membrele inferioare Ia verticala cu un elastic Ia nivelul genunchilor se executa coborirea in lateral stinga\dreapta a picioarelor pe sol cu genunchii extinsi.

II. Decubit lateral stinga\dreapta se executa adductia membrului inferior drept respectiv sting contra unui scripete cu contragreutati.

12. Sezind cu un elastic Ia genunchi se executa tirire inainte si inapoi.

GENUNCHI IN FLEXIE

I. Mers pe virfuri.

2. Mers pe calciie.

3. Sezind se executa flexia trunchiului cu genunchii extinsi.

4. Echerul.

5. Forfecari din echer.

6. Sezind cu genunchii flectati cu greutati Ia glezne se executa extensia genunchilor.

7. Saritura dreapta cu gemmchii extinsi.

8. Decubit dorsal cu picioarele fixate Ia spalier se executa flexia trunchiului cu presarea genunchilor cu miinile.

9. Tonifiere m. cvadriceps Ia aparate (vezi desene).

I 0. Atimat cu spatele Ia spalier cu o minge medicinala intre glezne se executa ridicarea membrelor inferioare Ia orizontala cu genunchii extinsi.

II. Stind se executa flexia trunchiului cu atingerea solului cu miinile si genunchii extinsi.

12. Stind cu palmele inainte pe sol se executa joe de glezne cu presarea calciiului pe sol si extensia genunchiului (vezi desen).

GENUNCHI IN HIPEREXTENSIE

I. Mersul piticului.

2. Sarituri in ghemuit.

3. Fandari inainte inapoi.

4. Sarit coarda.

5. Tirire pe palme, talpi si fese.

–

6. Pe genunchi se executa lasarea stinga dreapta a bazinului pe sol.

8. Decubit dorsal se executa flexia cu presarea alternativa a genunchilor pe torace.

9. Decubit ventral se executa flexia garnbei pe coapsa cu rezistenta.

l 0. Sezind pe un sac de plastic se executa prin impingere in picioare miscarea din caiac vezi desen).

'

Descult se executa:

PICIORPLAT

I. Mers pe virfuri.

3. Mers pe partea extema a plantei.

4. Rularea unui baston sub talpi.

5. Rularea talpilor pe diferite aparate cu role, zimti.

6. Presarea talpii pe sipca spalierului sau tablia patului.

7. Sezind se executa apucarea prosopului cu degetele de la picioare.

8. Sezind se executa apucarea de diferite obiecte mici (margele) cu degetele.

9. Sezind cu o minge medicinala intre talpi se executa aruncarea mingii.

I 0. Sezind se executa desenarea imaginara pe perete cu picioarele sau urrnarirea unui desen.

11. Joc de glezne.

12. Sezind talpa in talpa se executa flexii extensii ale genunchilor.

13. Decubit ventral genunchiul flectat se executa flexii plantare concentrice in interiorul segmentului de contractie.

14. Decubit dorsal cu picioarele pe sipca sus se executa abductia adductia membrelor inferioare cu deplasasrea talpii pe sipca.

15. Stind pe prima sipca a spalierului se executa ridicare pe virfuri.

t g

16. Decubit dorsal genunchii flectati virfurile picioarelor pe perete se executa extensia genunchilor cu impingere in picioare si dep area corpului de perete.

I 7. Echerul.

18. Mers pe birna.

I 9. Exercitii de catarare.

20. Sarit caoarda cu aterizare pe virfuri.

"'•

'_,

21. Jucat sotron.

22. Mers desult pe nisip, pietris, iarba.

TONIFIEREA MUSCULATURII MEMBRELOR INFERIOARE

l. Decubit dorsal genunchii flectati talpile pe sol se executa ridicarea bazinului de pe sol

(fesier mare).

2. Decubit ventral genunchii flectati se executa extensia coapsei cu rezistenta (fesier mare).

3. Decubit ventral cu membrele inferioare inafara suprafetei de sprijin se executa extensia membrelor inferioare Ia orizontala (ischiogambieri).

4. Decubit lateral soldul in extensie 30* virful piciorului orientat spre sol se executa abductia membrului inferior (fesier mijlociu).

5. Decubit lateral se executa abductia membrului inferior (tensor fascia latta).

f

6. Sezind genunchii flectati cu greutati Ia glezne se executa extensia genunchilor

(cvadriceps-vasti).

7. Sezind soldul in usoara abductie se executa flexia din coxo femurala cu mentinerea pozitiei (cvadriceps-drept anterior).

8. Decubit ventral cu greutati Ia glezne se executa flexia gambei pe coapsa (biceps fernural).

9. Stind se executa ridicari pe virfuri (triceps sural).

I 0. Sezind se executa flexia dorsala a piciorului cu rezistenta pe fata dorsala a piciorului

(tibial anterior).

II. Stind pe o planseta balansoare se executa balansare inainte inapoi si lateral stinga dreapta (peronieri laterali).

CAPITOLUL III

Programe de kinetoterapie pentru recuperarea membrelor

MEMBRUL SUPERIOR

ARTICULATIA UMARULUI

EXERCITIT DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA UMARULID:

a.) Mobilizarea articulara pasiva:

• Subiectul in decubit dorsal, k:inetoterapeutul homolateral, cu o mina face priza deasupra cotului, cu cealata mina stabilizeaza articulatia umarului, executind ridicarea bratului deasupra capului (flexia umarului- valoare normala 180*).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat homolateral, kinetoterapeutul homolateral, cu o mina face priza deasupra cotului, cu cealalta mina stabilizeaza umarul, executind extensia pasiva a bratului (etensia umarului- valoare normala 45*).

• Subiectul in decubit dorsal,kinetoterapeutul homolateral cu o mina face priza deasupra cotului, cu cealalta mina stabilizeaza articulatia umarului, executind pasiv abductia bratului (abductia umarului valoare normala 180*).

• Subiectul in decubit dorsal cu umarul in flexie 90*,kinetoterapeutul homolateral cu o mina face priza deasupra cotului, cu cealalta mina stabilizeaza articulatia umarului, executind pasiv adductia orizontala a bratului (adductia orizontala a umarului- valoare normala 135-140*).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat homolateral, umarulabdus 90*, cotul flectat 90*,antebratul in pozitie intermediara la marginea mesei, kinetoterapeutul homolateral cu o mina face priza in partea distala a bratului si tixeaza cotul, cu cealalta mina prinde partea posterioara a antebratului in treimea distala, efectuind pasiv rotatia intema (rotatia intema a umarului- valoare normala 80-90*).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat homolateral, untarul abdus 90*, cotul flectat 90*,antebratul in pozitie intermediara Ia marginea mesei, kinetoterapeutul homolateral cu o mina face priza in partea distala a bratului si fixeaza cotul, cu cealalta mina prinde partea posterioara a antebratului in treimea distala, efectuind pasiv rotatia extema (rotatia ex:tema a umarului- valoare normala 80-90*).

• Subiectul in sezind, kinetoterapeutul in spatele subiectului, cu o mina stabilizeaza articulatio umarului

"""""""""".'……_. ,.,.– ·""""""'"' ='"'_,

b.) Mobilizari articulare auto-pasive, active side coordonare ale articulatiei umarului:

• Exercitii Codmarm: subiectul in stind cu trunchiul flectat Ia 90*, o mina pe sold sau sprijinita pe spatarul unui scaun,bratul opus atima liber relaxat sub actiunea tbrtei de gravitatie, prin miscari antero-posterioare si laterale ale trunchiului se imprima bratului miscari de pendulare de flexie- extensie respectiv abductie-adductie.Exercitiul se poate executa liber sau cu o mica gantera in mina.

I

• Subiectul in sezind cu membrul superior pe o placa talcata executa misari de abductie-adductie ale

umarului.

• Subiectul in decubit lateral drept, cu membrul superior sting pe o placa talcata executa miscari de

flexie-extensie ale umarului.

• "Sub"iectu·l in-se·zin·d c-u u-maru.l i•n..iflexie"90*-,bra'tul"si a'ntebratul sustinute cu mansete scripete (vezi

• Subiectul in decubit lateral dreapta, cu bratul si antebratul sting sustinute cu mansete scripete, executa

flexia- extensia umarului.

• Subiectul in sezind sub un scripete, executa altemativ flexia umerilor prin tragere de manetele

scripetelui.

• Subiectul in sezind sub un scripete, executa altemativ abductia-adductia umerilor prin tragere de

manetele scripetelui.

• Subiectul in sezind cu un scripete fixat posterior, executa flexia-extensia umerilor prin tragere de manetele scripetelui.

• Subiectul in sezind sau decubit dorsal, miinile impreunate, executa ridicarea bratelor deasupra capului prin actiunea unui singur brat.

0 Subiectul in decubit dorsal, cu un baston in miini de capete apucat, se executa ridicarea bastonului deasupra capului.

• Subiectul in stind cu un baston Ia spate de capete apucat, se executa extensia bratelor cu ridicarea bastonului

• Subiectul in stind cu un baston de capete apucat, coatele extinse, se executa deplasarea stinga-d.reapta a bastonului in plan frontal realizindu-se astfel abductia-adductia alternativa a bratelor.

.

.

.

• Subiectul in stind, bratele in flexie 90*, coatele in extensie, bastonul de capete apucat, se executa rasucirea bastonului in plan frontal realizind astfel o usoara rotatie interna si externa a umerilor.

• Subiectul in stind, bratele in flexie 90*, coatele in extensie, bastonul de capete apucat, se executa deplasarea stinga-dreapta a bastonului in plan transversal, realizindu-se astfel abductii-adductii

"""""'

• Subiectul in sezind cu bastonulla spate de capete apucat cu mina stinga sus deeasupra capului si mina dreapta jos la nivelul bazinului. Se incearca apropierea miinilor pe baston.Apoi se inverseaza pozitia

• Subiectul in stind cu fata la roata de perete, se executa rotirea acesteia stinga-dreapta.

• Subiectul in stind latera! Ia roata de perete,se executa rotirea acesteia stinga-dreapta.

• Subiectul stind cu fata la spalier, bratele in flexie 90*, coatele extinse, miinile prinse Ia spalier la

nivelul umerilor, se executa :flexia genunchilor cu cresterea amplitudinii de flexie a umerilor.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia spalier, bratul drept in abductie 90*, cotul extins, mina apuca sipca Ia

nivelul umarului, se executa flexia genunchilor cu cresterea amplitudinii de abductie a umarului drept.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia spalier, bratul drept in abductie 90*, cotul flectat 90*, antebratul sprijinit pe sipca spalierului, se executa flexia trunchiului realizindu-se astfel o rotatie extema a

umarului drept.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia spalier, bratul drept in abductie 90*, cotul extins, mina apuca sipca Ia nivelul umarului, se executa rotarea trunchiului pe brat si inapoi.

..

•

"g

I •

'

• Atirnat cu fata la spalier- creste amplitudinea de flexie a articulatiei umarului.

• Atirnat lateral Ia spalier- cnste amplitudinea de ab ctie a articulatiei umarului.

. '

• Subiectul stind cu spatele la spalier, miinile apuca ;ipca la nivelul bazinului, se executa fandare inainte

sau genoflexiuni, realizindu-se astfel extensia articulatiei umarului.

• Subiectul stind cu fata Ia scarita de perete, cu degetele de Ia mina urea treptat scarita cit mai sus

· "'""' =,,.,,._..-.

• Subiectul stind lateralla scarita de perete, cu degetele de lamina urea treptat scarita cit mai sus dezvoltind amplitudinea de abductie. . . .

• Subiectul in decubit dorsal, bratul in abductie 90*, antebratul in pozitie neutra La marginea mesei, se lasa antebratul sub forta gravitatiei inainte si inapoi, realizindu·se rotatie interna- rotatie externa a articulatiei umarului.

• Subiectul pe genunchi, miinile sprijinite anterior pe sol pe un rulou mic, se executa lasarea sezutului pe calciie cu deplasarea anterioara a ruloului, realizindu-se cresterea amplitudinii de flexie a articulatiei umarului.

• Subiectul pe genunchi, bratele lateral in abductie 90*, miinile pe sol, se executa lasarea sezutului pe calciie cu presarea palmelor pe sol, realizindu-se cresterea amplitudinii de abductie a articulatiei umarului.

• Subiectul sezind, coatele in flexie 90* fixate la trunchi, se executa ducerea antebratelor in lateral apoi apropierea palmelor pentru aplauze, realizindu-se astfel rotatia intemarotatia ex:terna a articulatiei umarului.

• Subiectul sezind, miinile impreunate la spate, se executa ridicarea lor in sus pe coloana vertebrala realizindu-se astfel o usoara extensie cu rotatie interna a articulatiei urnarului.

• Subiectul stind in bazin cu apa calda,bratele in abductie 90*, se executa rniscari de membre superioare

Ia nivelul apei (abductii-adductii orizontale).

.• ..Z·c–.–-?-}-'0 r'

-::"-…

_ ..,.._.. "- –

• Subiectul in decubit dorsal in bazin cu apa caldse executa miscari de membre superioare la nivelul

apei (abductii-adductii).

• Executarea Iibera a diagonalelor Kabat.

•

EXERCITII DE TONIFIERE MUSCULARA PENTRU ARTICULATIA UMARULUI:

• Subiectul sezind, executa flexia articulatiei umarului, kinetoterapeutul cu o mina stabilizeaza umarul

cu cealalta mina opune rezistenta in 1/3 inferioara a bratului (deltoid-fascicul anterior, coracobrahial).

• Subiectul sezind, cotul usor flectat, executa abductia articulatiei umarului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in 1/3 inferioara a bratului (deltoid-fibre mijlocii, supraspinos).

• Subiectul in decubit ventral, capul rota!homolateral, bratul in abductie 90*, cotul flectat 90*, antebratul atirna la marginea mesei, se realizeaza abductia orizontala contra rezistentei opuse de kinetoterapeut in partea postero-distala a bratului; contrapriza se realizeaza pe omoplat sau torace.(deltoid-fibre posterioare).

• Subiectul in decubit ventral, executa extensia umarului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in

partea postero-distala a bratului (dorsal mare, deltoid posterior, rotund mare).

• Subiectul in sezind, spatele drept, coatele flectate 90*, executa ridicarea umerilor in sus spre ureche contra rezistentei opusa de kinetoterapeut la nivelul umerilor (trapez-fibre superioare, ridicator al scapulei). '

• Subiectul in decubit ventral, capul rota!homolateral, bratul abdus 90*, cotul flectat 90*, se realizeaza abductia orizontala a bratului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in zona postero-proximala a bratului (trapez-fibre mijlocii, romboid mare).

• Subiectul in decubit ventral, capul rota!heterolateral, bratul in abductie 145*, usor rota!intern si asezat pe masa, se executa ridicarea bratului de pe rnasa contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in 1/3 distala a bratului; contrapriza pe omoplat. (trapez-fibre inferioare).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat heterolateral, umarul rotat intern si addus inapoia trunchiului, mina pe regiunea fesiera, se executa ridicarea (extensia) bratului cu adductia si rotatia in jos a omoplatului contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in regiunea postero-distala a bratului si pe marginea vertebrala a omoplatului (romboid mare si mic).

• Subiectul in decubit dorsal, bratul abdus 90*, cotul flectat 90*, se execnta adductia orizontala a bratului contra rezistentei opuse de kinetoterapeut in zona medio-distala a bratului si toracelui homolateral (pectoral mare).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat homolateral, bratul abdus 90*, cotul flectat 90*, antebratul in pozitie intermediara la marginea mesei, se executa ridicarea antebratului prin inainte spre nivelul mesei contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in zona distala a bratului si treimea postero-distala a antebratului (infraspinos, rotund rille).

• Subiectul in decubit ventral, capul rotat homolateral, bratul abdus 90*, cotul tlectat 90*, antebratul in pozitie intermediara la marginea mesei, se executa ridicarea prin inapoi a antebratului spre nivelul mesei contra rezistentei opusa de kinetoterapeut in zona distala a bratului si treimea medio-distala a antebratului (subscapular, pectoral mare, dorsal mare, rotund mare).

• Subiectul sezind, cu o gantera in mina executa abductia bratului (deltoid).

• Subiectul sezind, cu o fasa elastica fixata la solla spalier, executa abductia bratului si intinderea fesei

elastice (deltoid). \ :

•

• Subiectul sezind, Ia un scripete cu contragreutate executa abductia bratului (deltoid).

• Subiectul in decubit ventral, cu o gantera in mina executa extensia bratului (dorsal mare, deeltoid posterior,rotund mare).

• Idem Ia un scripete cu contragreutate sau fasa elastica.

• Tractiuni la helcometru fata si spate.

• Exercitii cu fasa elastica pe diverse directii miscare.

• Circumductii Ia roata de perete cu contragreutate.

• Executarea de flotari la sol si Ia perete.

• Subiectul in sezind, palmele impreunate la piept, se executa presarea palmelor una pe cealalta

(contractie izometrica pectoral).

• Subiectul sezind, miinile Ia ceafa coatele inapoi, se executa presarea miinilor pe ceafa (contractie izometrica deltoid, pectoral mare).

• Subiectul stind, bratele in flexie 90*, coatele in extensie, palmele unite, executa presarea palmelor una

pe cealalta ( contractie izometrica coracobrahial).

• Subiectul stind lateral Ia spalier, bratul abdus 90*, cotul extins, mina pe spalier Ia nivelul umarului,executa presarea miinii pe sipca in jos ( izometrie deltoid).

('}

• Subiectul stind cu spatele Ia spalier, bratele in ex:tensie, coatele ex.tinse, miinile pe sipca Ia nivelul bazinului, executa presarea palmelor in jos pe sipca (izometrie coracobrahial, deltoid, pectoral mare, cap scurt biceps brahial).

• Diagonala Kabat cu rezistenta opusa de kinetoterapeut.

• Subiectul in stind, cu mingea medicinala in miini, executa rotarea in ambele sensuri a mingii.

.!lj

•

• Subiectul in decubit dorsal pe o bancuta de gimnastica, executa tractiuni alternative si simultane

inainte si inapoi.

• Subiectul in decubit ventral pe o bancuta de gimnastica, executa tractiuni alternative si simultane

inainte si inapoi.

• Subiectul in decubit dorsal, bratele deasupra capului, coatele flectate inafara suprafetei de sprijin, cu gantere in miinse executa extensia coatelor (triceps brabial).

• Subiectulla bare paralele, coatele flectate, se executa extensia coatelor cu ridicarea corpului in sus

(triceps brahial).

t

• Exercitii de membre superioare in bazin contra rezistentei apei pe toate directiile de miscare, cu sau

fara palmare.

• Exercitii de terapie ocupationala: lucru cu rindea,folosirea ruloului de zugravit, aplicare tapet, sters geamuri, lucru la razboi de tesut, lustruit parchet, desenat la planseta, calcat rufe, intins rufe, vopsit,

etc.

EXERCITll DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA UMARULUI:

• Subiectul stind, bratele in extensie, coatele extinse, miinile impreunate la spate, executa ridicarea bratelor in extensie ampla cit mai sus cu coatele extinse.

f

• Subiectul sezind, un brat sus deasupra capului cu cotul in flexie si mina pe omoplatul opus, cu mina opusa se preseaza pe cot injos si in exterior (vezi desen).

• Subiectul sezind, un brat sus unul jos, se incearca prinderea miinilor la spate.

• Subiectul in decubit ventral, bratele deasupra capului, coatele extinse, miinile pe un rulou mai mare, se preseaza trunchiul spre sol cu deplasarea miinilor in sus pe rulou.

• Aceeasi pozitie ca mai sus insa cu bratele lateral pe doua rulouri.

• Subiectul sezind, miinile la ceafa, executa tragerea coatelor inapoi cit mai mult.

• Subiectul stind Ia un colt de perete, bratele in abductie 90*, palmele pe perete, executa presarea

trunchiului si apropierea lui de colt.

• Subiectul atirnat cu fata sau cu spatele la spalier sau atirnat la inele.

• Subiectul stind, bratele deasupra capului, coatele extinse, miinile incrucisate palma in palma, executa

indoirea laterala stinga- dreapta a trunch

• Subiectul sezind, bratul drept addus Ia orizontala pe torace, cotul flectat, antebratul sprijinit pe umarul

sting, mina stinga pe cotul drept, se executa presiune pe cot spre posterior.

• Subiectul stind, bratul drept Ia spate in usoara adductie, cotul extins, mina stinga face priza in 1/3 distala a antebratului drept si trage spre stinga, executind simultan flexia capului spre stinga.

• Decubit dorsal, bratul abdus 90*,cotul flectat 90*, antebratul in pozitie neutra atirna liberIa marginea mesei, cu o gantera in mina, se lasa antebratul inainte si inapoi spre sol sub actiunea fortei de gravitatie si a ganterei.

• Subiectul in patrupedie, miinile cu degetele orientate spre inapoi, executa lasarea sezutului pe calciie

fara a desprinde palmele de so '!'"'

• Subiectul stind, miinile impreunate la spate, se executa extensia bratelor cu rotarea spre interior.

• Subiectul stind cu spatele !a tocul unei usi, bratele Ia spate in extensie, coatele extinse, miinile lateral

pe toe, executa fandare inainte fara a desprinde miinile de toe.

• Subiectul stind, trunchiul flectat 90*, bratele flexie 90*, miinile sprijinite Ia o bara Ia nivelul umerilor,

se executa presarea trunchiului spre sol.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia un perete, bratul drept abdus 90* extins si fixat Ia perete, se executa rotarea capului si trunchiului spre stinga.

• Subiectul stind, cu un prosop Ia spate de capete apucat, se executa trecerea lui peste cap din fata in spate si invers cu coatele extinse.Treptat se incearca apropierea nUinilor pe prosop.

ARTICULATIA COTULUI

EXERCITIT DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA COTULUI:

• Subiectul in sezind, kinetoterapeutul face priza in 1/3 superioara a antebratului, contrapriza in 1/3 inferioara a bratului, executind pasiv (lent, fara bruscari, tractiuni sau intinderi) flexia si extensia cotului (valoare normala ISO*).

• Subiectul sezind, cotul fixat Ia trunchi in flexie 90*, kinetoterapeutul cu o mina prinde mina

pacientului cu cealalta rnina face contrapriza pe cot, executind pronatia supinatia pasiva a antebratului.

• Subiectul sezind, bratul in flexie sau abductie 90*, pe o placa talcata, executa flexia-extensia cotului.

• Subiectul sezind la o masa, cu o patina cu role in mina, executa plimbarea in diverse directii a patinei pe masa.

• Subiectul cu bratul si antebratul Ia orizontala sus endate Ia un scripete, executa flexia extensia pe orizontala a cotultui.

• Subiectul in decubit ventral, bratul abdus 90*, cotulla marginea mesei, se lasa antebratulliber contra fortei de gravitatie, executindu-se astfel flexia cotului.

• Subiectul in decubit dorsal, bratul abdus 90*, cotulla marginea mesei, se lasa antebratulliber contra

fortei de gravitatie, executindu-se astfel extensia cotului

• Subiectul sezind Ia masa, cu cotul flectat pe o pernuta sau saculet cu nisip, lasa antebratulliber in

extensie sub actiunea fortei de gravitatie.

• Subiectul sezind, cotul flectat 90* fixat Ia trnnchi) cu o linie in mina, kinetoterapeutul prinde capetele liniei rotind incet linia stinga dreapta, crescind astfel amplitudinea de pronatie si supinatie a antebratului subiectului.

• Subiectul sezind, cotul flectat 90* fixat Ia trunchi, o linie cu contragreutate Ia un capat sustinuta in mina de capatul opus, executa rotarea stinga dreapta a liniei sub actiunea greutatii si a fortei de gravitatie, realizind astfel pronatia supinatia antebratului ( cu cit linia este mai lunga cu atit bratul de pirghie creste si exercitiul devine mai dificil).

• Subiectul sezind Ia un scripete situat deasupra capului, executa altemativ flexii ale bratelor si coatelor.

• Subiectul sezind la un sripete situat anterior, executa altemativ tragere de capetele scripetelui (vezi

desen).

• Subiectul stind cu fata Ia scarita de perete, executa urcarea si coborirea degetelor pe scatita.

• Subiectul stind, cu un baston de capete apucat, bratele in flexie 90*, coatele extinse, executa flexia

coatelor cu aplicarea bastonului pe stern si revenire.

• Subiectul stind, cu un baston de capete apucat, executa flexia coatelor, abductia bratelor si ridicarea

bastonului Ia piept, apoi revenire.

• Subiectul stind, cu un baston de capete apucat, bratele in flexie 90*, coatele extinse, executa rotirea

stinga dreapta in plan frontal a bastonului.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia spalier, bratul drept in abductie 90*, cotul extins, mina prinde sipca Ia

nivelul umarului, executa rotirea pe brat spre spalier.

• Subiectul stind lateral dreapta Ia spalier, cotul drept flectat, mina dreapta prinde sipca Ia nivelul

umarului, executa fandare laterala stinga cu departare de spalier si extensia cotului.

til

• Subiectul stind cu fata Ia roata de perete, executa rotarea stinga dreapta a rotii.

• Subiectul stind in bazin cu apa calda, bratele in abductie 90*, executa flexii extensii ale coatelor Ia

nlvelul apei.

EXERCITIT DE TONIFIERE MUSCULARA PENTRU ARTICULATIA COTULUI:

• Subiectul sezind, cotul fixat Ia trunchi, antebratul in una dintre cele 3 pozitii:

supinat pentru bicepsul brahial pronat pentru brahial intermediar pentru brahioradial,

kinetoterapeutul cu o mina face priza pe partea postero-laterala a cotului, cu cealalta mina pe zona distala a bratului (anterior pentru biceps, posterior pentru brahial, lateral pentru brahioradial.),opunind rezistenta.

• Subiectul in decubit dorsal, bratul in tlexie 90*, cotul tlectat maxim, kinetoterapeutul cu o mina tltce

priza in partea postero-dtstala a bratului, cu cealfiJ.ta mina opune rezistenta in jos pe partea medio-

• Subiectul sezind, bratul tixat Ia trunchi, cotul tlectat 90*, antebratul in pozitie neutra, kinetoterapeutul cu o mina face priza pe partea postero-laterala a cotului presindu-1 spre trunchi, cu cealalta mina cu policele pe partea dorsala si distala a radiusului iar celelalte degete pe suprafata ventrtala si distala a ulnei executind rezistenta rotativa inspre pronatie (supinator, biceps brahial).

• Subiectul sezind, bratul tixat Ia trunchi, cotul flectat 90*, antebratul in pozitie neutra, kinetoterapeutul cu o mina face priza pe partea postero-laterala a cotului presindu-1 spre tnmchi, cu cealalta mina cu policele pe partea dorsala si distala a radiusului iar celelalte degete pe suprafata ventrtala si distala a ulnei executind rezistenta rotativa inspre supinatie (rotund pronator si patrat pronator).

• Exercitii de flexie-extensie ale cotului Ia scripete cu contragreutate.

• Exercitii de flexie-extensie ale cotului cu gantere.

• Exercitii de flexie-extensie ale cotului cu fese elastice sau arcuri.

• Exercitii de flexie-extensie ale cotului cu mingea medicinala_

• Flotari Ia spalier, Ia perete sau Ia sol.

• Subiectul intre doua bare paralele, executa prin impingere in miini si extensia coatelor, ridicarea in sus.

• Subiectul sezind, miinile pe pat laterallinga sold, prin impingere in miini si extensia coatelor se executa ridicarea sezutului de pe pat.

• Subiectullateralla spalier, executa flotari late,r.ale in mina.

•

• Subiectul sezind, cotul flectat 90* fixat la trunchi, cu o gantera in mina, executa pronatie supinatie a

antebratului.

• Ecercitii la cremonul de fereastra.

• Subiectul in bazin cu apa calda, executa miscari ale articulatiei cotului, contra rezistentei apei cu sau

fara palmare.

• Subiectul sezind, bratul in flexie 90*, cotul extins, kinetoterapeutul opune rezistenta la nivelul palmei,fixind cotul cu mina cealalta, subiectul executa flexie palmara contra rezistentei opuse de kinetoterapeut (epicondilieni).

• Subiectul sezind, bratul in flexie 90*, cotul extins, kinetoterapeutul opune rezistenta pe fata dorsala a miinii, fixind cotul cu mina cealalta, subiectul executa flexie dorsala a nilinii contra rezistentei opuse de kinetoterapeut(epitrohleeni).

EXERCITll DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA COTULUI:

• Subiectul sezind, bratul in abductie 90*, cotul extins, palma orientata spre inafara cu degetele in jos,

executa cu mina opusa presiune posterioara pe zona degetelor palmar.

• Subiectul in patrupedie, miinile cu degetele orientate spre posterior, executa lasarea sezutului pe calciie

fara dezlipirea palmelor de sol.

• Subiectul in sezind, palmele pe pat linga sold cu degetele orientate spre posterior, executa extensia trunchiului fara dezlipirea palmelor de pat.

• Subiectul sezind, un brat sus deasupra capului cu cotul in flexie si mina pe omoplatul opus, cu mina opusa se preseaza pe cot in jos si in exterior (vezi desen).

• Exercitii de decontracturare a membrului superior preluate din metoda Le Meteyer.

• Subiectul stind, miinile prise la spate, coatele extinse, executa trecerea miinilor peste cap dinainte inapoi si invers, pe cit posibil fara flexia coatelor.Exercitiul se poate executa si cu un prosop apucat de capete.

• Subiectul stind, bratele in flexie 90*, coaie e extinse, miinile cu degetele impreunate si palmele spre

inafara, executa extensia degetelor cu presarea palmelor spre inafara si ridicarea bratelor sus.

t t

• Subiectul stind, cotul extins, mina in :flexie dorsala maxima, degetele extinse, executa rotarea miinii prin inapoi ajungind astfel cu degetele orientate s re interior.

'

ARTICULATIA MIINII

EXERCITll DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA MllNll:

• Metode adjuvante: masaj cu ulei cald, bai saline ale miinii, hidroterapie whirl-pool, aplicatii de parafina, ultrascurte.

• Subietul sezind, cotul flectat, kinetoterapeutul face priza cu o mina Ia nivelul articulatiilor metacarpiene,cu cealalta mina Ia nivelul articulatiilor falangiene, executa pasiv flexii-extensii, circumductii ale falangelor degetelor.

• Subietul sezind, cotul flectat, kinetoterapeutul face priza cu o mina in 1/3 distala a antebratului si cu cealalta mina pe articulatiile carpiene, executa asiv flexia-extensia atriculatiei pumnului, inclinare cubitala si radiala si circumductii.

• Subiectul sezind, cotul flectat, kinetoterapeutul executa mobilizari inter-metacarpiene.

• Aceleasi exercitii de mai sus executate tiber in apa calda.

• Subiectul sezind la masa, palma pe masa, executa diverse miscari ale articulatiilor degetelor si pumnului: abductii-adductii simultane si alternative ale degetelor, extensii simultane si alternative ale degetelor, inclinare cubitala si radiala a miinii.

• Subiectul cu palmele unite executa simultan diverse miscari ale degetelor si pumnului.

• Exersarea tipurilor de prize:

palmara (priza cu toata mina)

digito-palmara (priza dedgete-palma)

digito-digitala (pensa intre police si fiecare din celelalte 4 degete)

latero-laterala (priza de tigare)

termino-terminala( priza de ac), folosind diverse obiecte: boabe,bile, foi, creioane, ac, carti, chei,

titirez, etc.

• Desenarea palmei pe hirtie si aplicarea ei apoi pe acelasi contur, de mai multe ori.

• Urmarirea liniei conturului unui desen cu degetul .

• Formarea unui numar de telefon Ia o rola de telefon sau la taste.

• Deplasarea bilelor pe o numaratoare.

• Deplasarea unei monede pe fata dorsala a degetelor.

• Invirtirea a doua bile chinezesti in palma.

• Insirarea si scoaterea unor margele pe un fir cu ata.

• Tinerea unei foi in pensa latero·laterala contra tragerii ei inafara.

• Exercitii cu capastru de degete.

• Exercitii Ia diverse obiecte cu minere (cana, oala, etc.)

• Exercitii de refacere a stereognoziei miinii: senzatie termica (cald-rece·diferente de temperatura), senzatie dureroasa (atingere-intepatura- diferente de stimul tactil), senzatie tactila (forma,volum, greutate, textura, duritate), executate cu sau fara control vizual din partea subiectului.

• Rularea palmelor pe un suport cu ratite zimtate.

• Pumnul strins, se executa circumductii ale articulatiei pumnului in ambele sensuri.

• Peloterapie: micari ale miinii intr-un recipient cu namol terapeutic.

• Exercitii de modelare a plastilinei sau jocul cu papusa modelino.

• Lucm Ia placa canadiana.

• Exercitii de terapie ocupationala pentru articulatia miinii: desen, scris, tarforaj, dactilografiat, lucru la diverse taste, impachetat, tricotat, brodat, cusut, olarit, gradinarit, lucru cu suveica, biliard, dart, tenis de masa, tintar, table, sah, carti, zaruri, etc.

EXERCITIT DE TONIFIERE PENTRU ARTICULATIA MIINII:

• Exercitii de flexie-extensie, abductie-adductie, rotatie ale articulatiilor miinii: cu rezistenta opusa de kinetoterapeut, autorezistenta, cordon elastic, arcuri, gantere mici, scripeti cu contragreutati, colac de

cauciuc pentru flexorii palmari, dinamometru, minge de mina, flexor palmar cu arc.Vezi reprezentare desene.

• Stoarcerea unui prosop in ambele sensuri.

• Flotari cu sustinere manuala Int.ivelul degetelor.

EXERCITII DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA MIINII:

•

• Flexia pumnului cu presiune pe fata dorsala a degetelor.

,_'

• Palma in palma, presarea palmelor alternativ una pe cealalta.

–!1);.

• Miinile incrucisate, extensia coatelor si rasucirea palmelor spre inafara.

• Degetele in abductie, buricele degetelor in contact, se executa presarea lor simultana cu apropierea metacarpienelor.

• Mina pe masa, degetele in abductie, se executa ridicarea palmei de pe masa cu extensia degetelor (vezi desen).

f

• Mina pe masa, se executa extensia maxima a degetelor fara a desprinde palma de pe masa.

MEMBRUL INFERIOR

ARTICULATIA SOLDULUI

EXERCITII DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA SOLDULUI:

• Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul homolateral cu o mina fixeaza bazinul (cu policele anterior pe spina iliaca si celelalte degete posterior pe osul iliac), cu cealalta mina face priza in 1/3 inferioara a coapsei, executind pasiv flexia coapsei (valoare normala 120*).

• Subiectul in decubit ventral genunchiul drept flectat, kinetoterapeutullateral dreapta cu antebratul fixeaza bazinul, cu cealalta mina face priza in 1/3 inferioara a coapsei drepte, executind extensia pasiva a coapsei (valoare normala 20*).

• Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul homolateral cu o mina fixeaza bazinul (cu policele anterior pe spina iliaca si celelalte degete posterior pe osul iliac), cu cealalta mina face priza in 1/3 inferioara a coapsei, executind pasiv abductia coapsei (valoare normala 45*).

'\

• Subiectul in decubit dorsal soldul in usoara flexie, kinetoterapeutul homolateral cu o mina fixeaza bazinul (cu policele anterior pe spina iliaca si celelalte degete posterior pe osul iliac), cu cealalta mina face priza in 1/3 inferioara a coapsei, executind pasiv adductia coapsei (valoare normala 30*).

• Subiectul in decubit dorsal soldul flectat 90*, genunchiul flectat 90*, kinetoterapeutul homolateral cu antebratul fixeaza bazinul, cu cealalta mina face priza in 1/3 inferoara a coapsei, executind pasiv rotatia interna (valoare normala 30*) respectiv rotatia externa (valoare normala 60*).

• Subiectul in decubit ventral cu genunchiul in flexie 90*, kinetoterapeutul homolateral cu o mina fixeaza bazinul cu cealalta mina face priza in 1/3 inferioara a gambei, executind pasiv rotatia intema externa a garnbei prin lasarea gambei lateral stinga-dreapta.

• Subiectul in decubit dorsal cu membrul inferior pe placa talcata, executa miscari de abductie-adductie

ale soldului.

• Subiectul in decubit lateral dreapta, cu membrul inferior sting pe o placa talcata, executa miscari de flexie-extensie ale soldului.

•

de abductie-adductie ale soldului.

cu membrul inferior suspendat Ia scripete, executa miscari

• Subiectul in decubit lateral dreapta in cusca Rocher, cu membrul inferior sting suspendat la scripete,

executa miscari de flexie-extensie ale soldului_

• Subiectul in decubit dorsal, executa ridicarea altemativa a genunchilor la piept.

• Subiectul in decubit dorsal cu genunchiul flectat si talpa pe pat, executa lasarea genunchiului prin

exterior spre pat si revenire.

• Subiectul in decubit dorsal calciiul drept pe gamba stinga, executa deplasarea sus-jos a calciiului pe gamba.

• Subiectul stind lateral dreapta la spalier mina dreapta face sprijin la sipca, executa balansarea antero posteriara a membrului inferior drept (kinetoterapeutul in spatele subiectului cu ambclc miini ii stabilizeaza bazinul).

• Subiectul stind cu fata Ia spalier miinile Ia sipca Ia nivelul toracelui, executa balansarea laterala a membrului inferior ( kinetoterapeutul in spatele subiectului cu ambele miini ii stabilizeaza bazinul).

•

'P

"

lp

.

io

• Subiectul stind cu fata la spalier miinile la sipca la nivelul toracelui, executa genoflexiuni.

• Subiectul stind cu fata Ia spalier miinile la sipca la nivelul toracelui, executa urcarea din sipca in sipca a piciorului.

• Subiectul stind cu fata Ia spalier miinile Ia sipca Ia nivelul toracelui piciorul drept fixat Ia sipca, genunchiul extins, executa prin flexia coatelor si a genunchiului drept, apropierea de spalier si cresterea amplitudinii de flexie a articulatiei soldului.

• Subiectul in pluta pe spate in bazin cu apa calda, executa miscari de membre inferioare Ia nivelul apei.

• Subiectul stind intre bare paralele, executa diverse tipuri de mers: inainte, inapoi, lateral, peste

obstacole, pe pasi desenati pe sol, urcat-coborit scara, pe panta ascendenta-descendenta.

• Subiectul pe bicicleta ergonornica, pedaleaza liber, fara incarcare (prin reglarea distantei dintre sa si pedale se modifica si amplitudinea de flexie-extensie a articulatiei soldului).

• Subiectul stind pe planseta balansoare de echilibru, executa balans antero-posterior si lateral (cu sau

fara sprijin lateral).

• Exercitii libere la stepper sau covor rulant.

• Subiectul stind pe piciorul sting, piciorul drept pe Wl cintar, cu sau fara sprijin lateral, executa presarea

treptata a piciorului pe cintar (se urmareste procentual in functie de grutatea totala a subiectului).

• Exercitii din metoda Frenkel: aplicarea piciorului pe pasi desenati pe sol sau pe perete, Ia diverite

niveluri sau pe diverse directii, din sezind, stind sau decubit.

• Exercitii de terapie ocupationala: olarit, lucru la masina de cusut cu pedala sau alte aparate actionate cu

pedala, ciclism, inot.

• Exercitii preluate din metoda Kabat, fara contrarezistenta.

• Exercitii cu cirje, cadru, sau baston.

EXERCim DE TONIFIERE MUSCULARA PENTRU ARTICULATIA SOLDULUI:

• Subiectul in decubit dorsal, executa contractia izometrica a muschiului cvadriceps prin flexia dorsala a piciorului, mentinind pozitia 6-12 secunde (genunchiul extins).

• Subiectul sezind Ia marginea mesei Kenny, genunchii flectati si zona poplitee fixata corect Ia marginea

mesei, executa extensia genunchiului (m. cvadriceps):

liber

cu un saculet cu nisip prins la glezna

la aparat cu contragreutate

la scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata Ia sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza Ia nivelul 1/3 antero-inferioara gamba, contrapriza pe genunchi)

in bazin incaltat cu !abe de inot. ()

)

• Subiectul sezind intreg, cu spatele sprijinit Ia spalier sau perete, executa o usoara flexie si abductie a soldului cu genunchiul extins, mentinind pozitia 6-12 secunde (m. cvadriceps).

• Subiectul in decubit dorsal, genunchii flectati talpile pe pat, executa ridicarea bazinului si mentinerea pozitiei 6-12 secunde (m. fesier mare).

• Subiectul in decubit ventral, genunchiul flectat, executa extensia soldului (m. fesier mare):

liber

cu un saculet cu nisip prins la glezna

Ia aparat cu contragreutate

la scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata la sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza la nivelul 1/3 posetro-inferioara a coapsei, contrapriza cu antebratul pe bazin)

• Subiectul in decubit lateral dreapta, genunchiul drept flectat, soldul drept in usoara flexie,soldul sting in extensie, bazinul fixat, executa abductia soldului sting (m. fesier mijlociu):

liber

cu un saculet cu nisip prins la glezna

Ia aparat cu contragreutate

la scripete cu contragreutate cu o fasa elastica fixata la sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza la nivelul 1/3 latero-inferioara a coapsei, contrapriza pe

bazin).

• Subiectul in decubit lateral dreapta, soldul si genunchiul drept usor flectate, bazinul fixat in special posterior, eventualla un perete, genunchiul sting extins, executa abductia soldului sting (m. tensor al fasciei latta):

liber

Ia scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata la sol

cu un saculet cu nisip prius la glezna

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza Ia nivelul 1/3 latero-inferioara a coapsei, contrapriza pe

bazin).

• Subiectul in decubit dorsal, genunchii flectati talpile pe pat, executa abductia coapselor contra unei rezistente opuse de: kinetoterapeut (miinile lateral pe genunchi), o fasa elastica, un aparat (rn. tensor al fasciei latta).

• Subiectul in decubit ventral, genunchii extinsi, executa extensia slodului (m ischiogarnbieri):

liber

cu un saculet cu nisip prins la glezna

Ia aparat cu contragreutate

la scripete cu contragreutate

cu o fusa elastica fixata la sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza in 1/3 inferioara a garnbei, contrapriza pe bazin).

• Subiectul sezind la marginea mesei, genunchii flectati, executa flexia coapsei (m. psoasiliac):

liber

cu un saculet cu nisip la glezna

Ia scripete cu contragreutate cu o fasa elastica fixata Ia sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza pe 1/3 antero-inferioara coapsa, contrapriza pe bazin).

• Subiectul sezind !a marginea mesegenunchii flectati executa rotatia externa a soldului(m. pelvitrohanterieni):

liber

cu un saculet cu nisip prins Ia g!ezna

cu o fasa elastica prinsa lateral

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza lateral pe genunchi, contrapriza in 1/3 medio-inferioara a gambei).

• Subiectul sezind Ia marginea mesei, genunchii flectati executa rotatia interna a soldului(m.fesier mic):

liber

cu un saculet cu nisip prins Ia glezna cu o fasa elastica prinsa medial

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza medial pe genunchi, contrapriza in 1/3 latero-inferioara a

garnbei).

• Subiectul in decubit dorsal, soldul in abductie, executa adductia soldului (m. adductori ai soldului):

liber

cu saculet cu nisip prins Ia glezna cu scripete cu contragreutate

cu fasa elastica fixata lateral

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza in 1/3 medio-inferioara coapsa, contrapriza pe bazin).

• Subiectul stind pe rola de toni:fiere a rotatorilor, cu sprijin manual, executa miscari de rotare stinga

dreapta.

• Subiectul pe bicicleta ergometrica executa pedalaj cu incarcare.

• Subiectul executa mers sau alergare pe covorul rulant, cu ingreuiere sau plan inclinat.

• Exercitii la stepper cu ingreuiere.

• Exercitii Ia scaunul Kettler•

p.

• Subiectul sezind intreg pe un sac de plastic dublu, picioarele fixate sub prima sipca a spalierului,

executa prin flexia soldului si genunchilor si rulare pe sac, apropierea si departarea de spalier.

• Exercitii cu rezistenta preluate din metoda Kabat pentru membrul superior.

• Exercitii de catarare la spalier.

• Exercitii de tirire din decubit ventral, miinile la spate, impingere doar in membrele inferioare.

• Subiectul in decubit dorsal pe un sac dublu de plastic, genunchii flectati, picioarele fixate Ia spalier,

executa prin impingere in picioare si rulare pe sac, apropierea si departarea de spalier.

EXERCITTI DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA SOLDULUI

• Subiectul in decubit ventral, genunchiul drept flectat, mina dreapta prinde glezna dreapta executind

presiune spre fesa, subiectul executind usoara extensie a soldului drept (m. cvadriceps)_

• Subiectul in pozitie cavaler cu piciorul sting anterior, executa tlexia genunchiului drept cu presarea lui

cu mina spre fesa, simultan cu extensia soldului drept (m. cvadriceps).

• Subiectul in decubit dorsal, capul rotat spre dreapta, bratul drept in abductie 90* cu palma pe sol, genunchiul si soldul drept flectate, executa rasucirea stinga cu atingerea solului cu genunchiul drept si presarea lui pe sol cu mina stinga (m. tensor fascia latta si fesier).

• Subiectul executa fandare inainte cu presarea bazinului spre sol (m. psoasiliac).

• Subiectul executa fandare Jaterala cu presarea bazinului spre sol (m. adductor)

• Subiectul sezind departat cu genunchii extinsi, executa aplecarea trunchiului anterior (m. adductori).

• Subiectul in decubit dorsal, genunchii flectati talpile unite, executa abductia coapselor cu presarea genunchilor spre sol (m.adductori).

• Subiectul sezind turceste, executa presarea genunchilor spre sol (m. adductori).

• Subiectul sezind intreg, genunchii extinsi, executa flexia trunchiului cu presarea miinilor pe genunchi

(m. ischiogarnbieri).

• Subiectul stind departat cu genunchii extinsi si trunchiul flectat, executa apropierea treptata a picioarelor (m. ischiogambieri).

• Subiectul stind, trunchiul flectat, executa prinderea gleznelor cu miinile (genunchii extinsi), sau aplicarea palmelor pe sol anterior (m. ischiogambieri).

• Subiectul in decubit dorsal, bratele in abductie 90*, palmele pe sol, genunchiul si soldul drept flectate, gamba stinga lateral peste genunchiul drept, executa presarea cu rotare spre sol stinga (m. tensor fascia latta, fesier).

ARTICULATIA GENUNCHIULUI

EXERCITII DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA GENUNCHIULUI:

• Subiectul in decubit ventral, kinetoterapeutul homolateral cu o mina face priza in 1/3 inferioara a gambei, cu cealalta mina contrapriza in 1/3 postero-superioara a coapsei, executind pasiv flexia genunchiului.

• Subiectul in sezind cu gambele la marginea mesei, kinetoterapeutul cu o mina face priza in 1/3 inferioara a gambei, cu cealalta mina anterior pe genunchi, executind pasiv extensia genunchiului.

0

• Subiectul cu membrul inferior la aparatul Kinetec, executa flexia extensia pasiva a genunchiului.

• Subiectul in decubit lateral dreapta, membrul inferior sting pe placuta talcata, executa flexia extensia genunchiului sting.

• Subiectul in decubit lateral dreapta, membrul inferior sting suspendat cu gbetuta la scripete, executa flexia extensia genunchiului sting.

• Subiectul in bazin, executa flexia extensia genunchiului la nivelul apei.

• Subiectul cu fata la spalier, miinile la sipca la nivelul bazinului, executa genoflexiuni.

• Subiectul cu fata Ia spalier, piciorul sting fixat Ia sipca Ia nivelul bazinului cu genunchiul extins,

miinile Ia spalier, executa flexia genunchiului, flexia coatelor si apropiere de spalier.

d

• Subiectul pe bicicleta ergonomica, pedaleaza liber ( prin micsorarea distantei dintre sa si pedale se creste amplitudinea de flexie a genunchiului).

• Subiectul intre doua bare paralele, excecuta diferite tipuri de mers: peste obstacole, pe pasi desenati pe sol, pe o linie, pe calciie, pe virfuri, cu genunchii Ia piept, cu calciiele Ia sezuta, in pas de defilare.

0

I

• Subiectul pe placa de echilibru, executa balans lateral si sagital.

• Exercitii cu o minge usoara (sut, pase, joe pe picior, sut lateral, rulare sub talpa).

0

• Exercitii de gestica: asezare ridicare pe scaun, incaltat descaltat, ureal coborit scara.

• Exercitii de terapie ocupationala: -aOiferite masini cu pedala, ciclism, inot.

EXERCITII DE TONIFIERE MUSCULARA PENTRU ARTICULATIA GENUNCHIULUI:

• Subiectul in decubit dorsal, executa contractia izometrica a muschiului cvadriceps prin flexia dorsala a

piciorului, mentinind pozitia 6-12 secunde (genunchiul extins).

• Subiectul sezind Ia marginea mesei Kenny, genunchii flectati si zona poplitee fixata coree! Ia marginea

mesei, executa extensia genunchlului (m. cvadriceps):

liber

cu gamba sanatoasa peste cea a genunchiului afectat cu un saculet cu nisip prins la glezna

Ia aparat cu contragreutate

Ia scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata la sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza la nivelul 1/3 antero-inferioara gamba, contrapriza pe

genunchi)

in bazin incaltat cu labe de inot.

• Subiectul sezind intreg, cu spatele sprijinit la spalier sau perete, executa o usoara flexie si abductie a

soldului cu genunchiul extins, mentinind pozitia 6-12 secunde (m. cvadriceps).

• Subiectul in decubit lateral dreapta, soldul si genunchiul drept usor flectate, bazinul fixat in special posterior, eventual Ia un perete, genunchiul sting extins, executa abductia soldului sting (m. tensor al fasciei latta):

liber

la scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata Ia sol

cu un saculet cu nisip prins Ia glezna

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza Ia nivelul 1/3 latero-inferioara a coapsei, contrapriza pe bazin).

• Subiectul in decubit dorsal, genunchii flectati talpile pe pat, executa abductia coapselor contra unei rezistente opuse de: kinetoterapeut (miinile lateral pe genunchi), o fasa elastica, un aparat (m. tensor al fasciei latta).

• Subiectul in decubit ventra4 genunchii extinsi, executa extensia slodului (m. ischiogambieri):

liber

cu un saculet cu nisip prins la glezna

Ia aparat cu contragreutate

la scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata Ia sol

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza in 1/3 inferioara a gambei, contrapriza pe bazin).

• Subiectul in sezind Ia aparat, executa flexia gambe" contra unei rezistente (m. biceps femural).

• Subiectul in decubit ventral, executa flexia genunchiului (m. biceps femural):

tiber

la scripete cu contragreutate

cu o fasa elastica fixata caudal

cu un saculet cu nisip prins la glezna

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut (priza Ia nivelul 1/3 postero-inferioara a gambei, contrapriza pe bazin).

– j

• Subiectul in sezind Ia marginea meseexecuta flexia plantara a piciorului (m. triceps sural):

contra rezistentei opuse de kinetoterapeut Ia nivel plantar

cu o fasa elastica fixata superior cu un scripete cu contragreutate in apa cu laba de inot.

• Subiectul in sezind la marginea mesei executa flexia, abductia si rotatia externa a soldului:

liber

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut in 1/3 antero-inferioara a coapsei si l/3 medio-inferioara gamba

cu saculet cu nisip la glezna si genunchi

• Subiectul in sezind la marginea mesei, executa flexia dorsala a piciorului (m. tibial anterior):

contra rezistentei opuse de kinetoterapeut Ia nivelul dorsal al piciorului

cu o fasa elastica fixata caudal cu un scripete cu contragreutate in apa cu laba de inot,

#/··,,'-

//i

/!

1

• Subiectul sezind la marginea mesei, executa ridicarea pe virfuri (m. triceps sural):

cu rezistenta opusa de kinetoterapeut in 1/3 antero-superioara a coapsei

cu o fasa elastica fixata la sol la presa.

t

• Subiectul in bazin executa diverse tipuri de mers, picioare crawl cu labe de inot.

• Exercitii la bicicleta ergometrica cu incarcare.

• Exercitii la banda rulanta pe panta sau cu incarcare.

• Exercitii la stepper.

• Exercitii pe planseta balansoare.

EXERCITII DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA GENUNCHIULUI:

• Subiectul in decubit ventral, genunchiul drept flectat, mina dreapta prinde glezna dreapta executind presiune spre fesa, subiectul executind usoara e ensie a soldului drept (m. cvadriceps).

• Subiectul in pozitie cavaler cu piciorul sting anterior, executa flexia genunchiului drept cu presarea lui

cu mina spre fesa, simultan cu extensia soldului drept (m. cvadriceps).

0

• Subiectul sezind intreg, genunchii extinsi, executa flexia trnnchiului cu presarea miinilor pe genunchi

(m. ischiogambieri).

• Subiectul stind departat cu genunchii ex:tinsi si trunchiul flectat, executa apropierea treptata a

picioarelor (m. ischiogambieri).

• Subiectul stind, trunchiul flectat, executa prinderea gleznelor cu miinile (genunchii extinsi), sau

aplicarea palmelor pe sol anterior (m. ischiogambieri).

• Subiectul in sezind intreg, genunchii extinsi miinile pe talpi, executa flexia dorsala a picioarelor (m. triceps sural).

• Subiectul stind sagital cu piciorul sting anterior,piciorul drept posterior este oriental cu degetele anterior, executa fandare inainte fara a despride calciiul drept se sol (m. triceps sural).

• Subiectul stind cuun picior cu fata plantara a metatarsienelor pe o treapta, executa presarea calciiului

spre sol (m. triceps sural).

• Subiectul pe genunchi pe calciie sezind cu degetele picioarelor orientate posterior, executa presarea

sezutului pe talpi (m. tibial anterior).

• Subiectul executa fandare laterala (m. adductori ai coapsei).

• Subiectul in decubit ventral executa extensia, adductia si rotatia interna a coapsei (m. croitor).

ARTICULATIA PICIORULUI

EXERCITTI DE MOBILIZARE ARTICULARA SI COORDONARE PENTRU ARTICULATIA PICIORULUI:

• Subiectul sezind la marginea mesei, kinetoterapeutul executa pasiv flexia-extensia, abductia-adductia, inversia-eversia articulatiilor piciorului.

• Exercitii libere ale piciorului in apa calda.

• Rularea plantei pe difeite role sau roti zirntate, sau pe un baston.

• Subiectul sezind executa joe de glezne.

o Aplicarea piciorului Ia diverse niveluri pe diferite forme desenate pe sol sau pe perete (metoda

Frenkel).

• Subiectul sezind cu picioarele pe planseta balansoare executa miscari in toate sensurile.

_,.

…,"·

o Subiectul sezind Ia un aparat cu pedale, pe a eaza liber

• Subiectul sezind descult aplica talpa pe suprafete diferite ca: temperatura,forma, textura. EXERCITTI DE TONIFIERE MUSCULARA PENTRU ARTICULATIA PICIORULUI:

o Mers pe virfuri.

• Mers pe calciie.

• Mers pe partea interna a plantei.

• Mers pe partea externa a plantei.

o Subiectul stind executa joe de glezne.

• Subiectul sezind Ia marginea mesei executa flexia plantara concentrica a piciorului.

• Subiectul sezind descult, executa tragerea unui prosop sau cearceaf cu degetele de la picioare.

0

• Subiectul sezind cu o minge medicinala intre talpi, executa aruncarea mingii in sus sau anterior.

• Subiectul sezind descult, executa prinderea de diferite obiecte rnici (bile) cu degetele picioarelor.

• Catarare la spalier.

.. ..

• Subiectul stind cu fata la spalier pe prima sipca a spalieruluexecuta ridicari pe virfuri.

0

p

j)

Q

&

• Subiectul sezind la marginea mesei, executa flexia dorsala concentrica a piciorului.

• Subiectul sezind la marginea mesei, executa inversia concentrica a piciorului (m.tibial posterior).

I I

j

• Subiectul sezind Ia marginea mesei, executa eversia concentrica a piciorului (m. peronier).

'

;¥j

• Sarit coarda cu aterizare pe virfuri.

• Mers pe nisip sau namol.

• Alergare pe nisip.

• Exercitii ale piciorului in diverse planuri cu fasa elastica.

• Exercitii la scripete cu contragreutate cu gbetuta in picior.

• Exercitii in apa cu !abe de inot.

EXERCITII DE STRETCHING PENTRU ARTICULATIA PICIORULUI:

• Subiectul in sezind intreg, genunchii extinsi miinile pe talpi, executa flexia dorsala a picioarelor (m.

triceps sural).

• Subiectul stind sagital cu piciorul sting anterior,piciorul drept posterior este oriental cu degetele anterior, executa fandare inainte fara a despride calciiul drept se sol (m. triceps sural).

• Subiectul stind cu un picior cu fata plantara a metatarsienelor pe o treapta, executa presarea calciiului

spre sol (m. triceps sural).

• Subiectul pe genunchi pe calciie sezind cu degetele picioarelor orientate posterior, executa presarea

sezutului pe talpi (m. tibial anterior).

• Subiectul in decubit ventral, genunchiul drept flectat, mina stinga prinde piciorul drept cu policele pe fata plantara a metetarsienelor si celelalte degete pe fata dorsala a metatarsienelor executind presarea spre fesa stinga.

• Subiectul pe genunchi pe virfuri sezind, executa presarea sezutului pe calciie.

• Subiectul sezind, executa presarea_degetelor pe sol in flexie dorsala si plantara.

l'

REGULI DE IGIENA ORTOPEDICA A MEMBRULUI INFERIOR:

• Scadere in greutate pentru supraponderali.

• Purtare de pantofi corespunzatori cu talpa de crep, microporos sau pema de aer, fara tocuri inalte.

• Evitarea mersului pe scari, teren accidentat sau pe distante lungi.

• Folosirea bastonului pe distante lungi sau in cazuri dureroase.

• Evitarea pastrarii prelungite a unei pozitii a soldului sau genunchiului (spre exemplu pozitii de flexie- ghemuit).

• Relaxarea de minim 2 ori pe zi in pat in pozitie de decubit cu membrele inferioare extinse.

• Mers pe bicicleta.

• Practicarea inotului sau gimnastica in apa.

• Practicarca zilnica a programului de kinetoterapie indicat de specialist_

• Evitarea ortostatismului prelungit.

• Purtarea de sustinatori plantari in caz de necesitate.

• Corectarea diferentei de lungime a membrelor inferioare prin pantofi ortopedici (cind aceasta depaseste

2 centimetri).

CAPITOLUL IV

Deficiențe senzoriale

Ca stare de invaliditate, de inexistenta congenitala a unei aptitudini sau pierdere a ei ca urmare a evolutiei cronice a unor boli, deficienta il diferentiaza pe individ de semenii lui, conferindu-i un statut psihologic, biologic, medical si social aparte.
Persoanei cu deficienta ii sunt afectate atat integritatea – structurarea completa din punct de vedere somato-psihic, cat si functionalitatea – capacitatea de a fi integru psiho-biologic, cele doua aspecte aflandu-se in stransa interdependenta.
Deficientele, fie ele senzoriale (privesc activitatea analizatorilor – in special vizual si auditiv), psihice (vizeaza dezvoltarea si maturizarea S.N.C, cu consecinte asupra dezvoltarii facultatilor intelectuale si instrumentale), sau neurologice (defecte de dezvoltare a S.N.C, cu consecinte asupra functionalitatii, in special in sfera motorie), determina dificultati de adaptare, capacitate redusa de comunicare (sau pierderea acestei capacitati) si, in consecinta, modificari in sfera comportamentala.
Ele au un caracter congenital sau apar foarte timpuriu, in primele luni de viata.
Deficientele care apar pe parcursul vietii reprezinta sechele ale unor afectiuni sau accidente terapeutice. Daca se instaleaza pe parcursul vietii la persoane care au fost integre structural si functional, formeaza categoria starilor de invaliditate (afazii, paraplegii, amputatii etc).
Abordarea izolata a deficientelor de dezvoltare, neluarea in calcul a componentelor compensatorii fara de care recuperarea si integrarea, fie si numai partiale, nu ar fi posibile, ofera un tablou incomplet al diferitelor tipuri de handicap si ne aseaza in imposibilitatea de a interveni eficient in ameliorarea starii de dezechilibru psihic si social pe care il presupun acestea.
Complexitatea problematicii deriva din evolutia bio-psiho-sociala individualizata a persoanelor cu handicap, chiar daca acestea se inscriu in coordonatele unui tip sau altul de "deviere" de la normal. Fragilitatea psihica si emotionala, mediul socio-cultural in care se dezvolta copilul cu probleme speciale, sunt factori care influenteaza in mod decisiv procesul de recuperare-reabilitare-integrare.
In procesul de recuperare, strategiile, metodele aplicate si rezultatele scontate se grefeaza individualizat pe categoriile mari de deficiente: deficienta mintala, deficiente senzoriale, deficiente fizice, tulburari de limbaj, tulburari de comunicare si relationare.
Diversitatea cauzelor care produc tulburari organice si functionale- factori endogeni(genetici) si factori exogenic(prenatali, perinatali, postnatali: intoxicatii cu substante, iradiatii, traume, boli ale copilariei, viroze etc.) – determina varietatea deficientelor si a gradului lor.

Clasificarea Internațională a Handicapurilor (C. I. H. ) a apărut în 1980, după o muncă de mai mulți ani în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). La apariția ei, Clasificarea Internațională a Handicapurilor a constituit o revoluție culturală în abordarea conceptuală a handicapului. Ulterior, pe baza Clasificării Internaționale a Handicapurilor s-a început construirea unor „instrumente” de comunicare națională și internațională privind nomenclatura deficiențelor, incapacităților și dezavantajelor. Un exemplu îl constituie „ghidul-barem pentru evaluarea deficiențelor și incapacităților persoanelor handicapate” adoptat în 1993 în Franța.

Ca urmare a acestor limite, din 1995 Clasificarea Internațională a Handicapurilor a fost supusă unui proces complex de revizuire, proces care se află încă în derulare și are în vedere recomandările și rezoluțiile Consiliului Europei privind o politică coerentă în domeniul readaptării persoanelor cu handicap.

Denumirea a fost schimbată în „Clasificarea Internațională a Funcționalității și Dizabilităților-2” (ICIDH-2 International Classification of Functioning and Disability) .

Handicapul este definit de Organizația Mondială a Sănătății drept „un dezavantaj al unei persoane, rezultând dintr-o deficiență sau incapacitate, care limitează sau împiedică îndeplinirea unui rol normal; aceasta depinde de vârstă , sex, factori sociali și culturali”.

Deficiența: reprezintă „ pierderea sau perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihice; aceasta desemnează o stare patologică funcțională, care afectează capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare și integrare în mediul natural și social.” (Terminologie de l’education speciale, UNESCO, 1983)

Infirmitatea: corespunde unor alterări structurale sau funcționale, în plan anatomic, fiziologic sau psihologic, care permite însă desfășurarea activității (de exemplu, scăderea forței musculare, posttraumatic, redoarea articulară, scăderea vederii, pierderea de auz, defectul de vorbire, lipsa de coordonare a mișcărilor unui/unor segmente, etc).

Incapacitatea: „ pierderea, diminuarea totală sau parțială a posibilităților fizice, mentale, senzoriale etc., consecință a unei deficiențe care împiedică efectuarea normală a unor activități”. (Terminologie de l’education speciale, UNESCO, 1983)

Handicapul: „ rezumă consecințele deficienței și ale incapacității, determinând manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienței și cu exigențele mediului. (Terminologie de l’education speciale, UNESCO, 1983).

Educația persoanelor cu nevoi speciale își propune să asigure: atingerea unui nivel de dezvoltare cât mai ridicat, dobândirea dorinței de a învăța, utilizând mijloace adecvate, acceptarea deficitului și dobândirea capacităților necesare adaptării și integrării sociale.

Odată cu adoptarea Constituției României, care stipulează necesitatea unei politici educaționale naționale de instruire și de integrare socială a persoanelor cu deficiențe, a fost normalizată baza legală a învățământului special în România. De asemenea Legea nr. 53/1992 aduce elemente noi privind accesul liber și egal în orice instituție de învățământ a persoanelor cu cerințe educaționale speciale, precum și posibilitatea pregătirii la domiciliu pentru persoanele nedeplasabile, în vârstă de până la 30 de ani.

Legea Învățământului nr. 84/ 1995 luând în considerare prevederile documentelor internaționale, precum și dezvoltarile legislativ-administrative din domeniul învățământului special, a creat premisele formulării „Regulamentului de organizare și funcționare a învățământului special”. În cadrul procesului de reformă educațională au fost elaborate noi planuri de învătământ special prin Ordinul nr. 4323/13.08.1998, care sunt adaptate cerințelor speciale ale copiilor cu deficiențe.

Câmpul de acțiune în zona persoanelor cu nevoi speciale se situează între studierea stării de normalitate și a stării patologice, parcurgând un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea și orientarea școlară și profesională, integrarea socială și monitorizarea evoluției ulterioare a persoanei aflată în dificultate.

Educația fizică, sportul, kinetoterapia, jocurile, creează situații de instruire care solicită o persoană cu deficiență de vedere să acționeze motric în grup, să respecte libertatea de mișcare a celuilalt, să se descopere în noi ipostaze, să cunoască mediul înconjurător și să se adapteze la schimbările lui, să își dezvolte capacitatea de utilizare a forțelor de cunoaștere senzorială și logico-verbală, a instrumentelor intelectuale, până la autonomia personală și însușirea unei meserii adecvate.

Astfel în activitatea echipei multidisciplinare, specialiștii se vor concentra asupra abilităților subiectului, pe care le vor dezvolta și le vor pune în valoare, un rol major avându-l contribuția feed-back-ului corectiv al profesorului și părintelui ca substitut pentru monitorizarea propriilor mișcări.

Acceptarea de către societate a subiectului va antrena după sine și acceptarea propriei condiții.

Odată depășite condițiile limitante, subiectul se angajează într-o experiență educațională complexă, ce creează un mediu psihosocial favorabil dezvoltării integrale a personalității.

„Activitățile de educație fizică și sport adaptat pun în valoare calitățile, deprinderile, atitudinile, valorile și comportamentele care abilitează subiecții deficienți să participe în calitate de membri ai societății în care trăiesc.” (Anshel, 1991).

Sherill, (1993) scoate în evidență dezvoltarea imaginii de sine, relațiile interpersonale pozitive, motivația intrinsecă și responsabilitatea personală.

Activitatea fizică adaptată ajută subiecții cu nevoi speciale să-și cunoască propria persoană, să-și dezvolte respectul de sine și să se angajeze în relații de grup. Instruirea individualizată, care încorporează și opțiunile subiectului este premisa atingerii unui potențial înalt în planul motricității umane. Această teorie bazată pe afirmarea valorii personale a devenit cunoscută în anii ̀50 și a fost ilustrată în lucrările lui A. Maslow, C. Rogers și discipolii lor. Prin acest tip de filozofie subiecților le sunt oferite oportunități de a învăța, de a trăi și chiar de a lucra, aspecte congruente cu cerințele sociale, în general.

Sherill (citat de S. Rich, 1995) evidențiază caracteristicile „persoanei reabilitate, recuperate” care includ propria imagine corporală și conștiința de sine; în viziunea autorilor amintiți, acestea sunt punctele forte ale intervenției educatorilor, prin intermediul experienței mișcării. Astfel subiectul va fi motivat intrinsec pentru a deveni mai bun, mai adaptat, mai „întreg” ca personalitate distinctă.

Skinner și Bandura, citați de Cooper Heron și Heward (1997), susțin necesitatea structurării diferite a situațiilor și condițiilor de învățare, astfel încât sarcina să se realizeze în mod diferit, de fiecare dată.

De Dunn, Morehouse și Fredericks (1986) propun un model de instruire caracterizat prin secvențializarea sarcinilor motrice, ca faze în modelarea unui anumit tip de comportament.

Astfel educația persoanelor aflate în dificultate își propune să asigure: atingerea unui nivel de dezvoltare cât mai ridicat, dobândirea dorinței de a învăța, utilizând mijloace adecvate, acceptarea deficitului și dobândirea capacităților necesare adaptării și integrării sociale.

Odată cu adoptarea Constituției României, care stipulează necesitatea unei politici educaționale naționale de instruire și de integrare socială a persoanelor cu deficiențe, a fost normalizată bază legală a învățământului special în România. De asemenea Legea nr. 53/1992 aduce elemente noi privind accesul liber și egal în orice instituție de învățământ a persoanelor cu cerințe educaționale speciale, precum și posibilitatea pregătirii la domiciliu pentru persoanele nedeplasabile, în vârstă de până la 30 de ani.

Legea Învățământului nr. 84/1995 luând în considerare prevederile documentelor internaționale, precum și dezvoltările legislativ-administrative din domeniul învățământului special, a creat premisele formulării „Regulamentului de organizare și funcționare a învățământului special”. În cadrul procesului de reformă educațională au fost elaborate noi planuri de învățământ special prin Ordinul nr. 4323/13.08.1998, care sunt adaptate cerințelor speciale ale copiilor cu deficiențe.

În aceste condiții, apare tot mai evident faptul că specialiștii implicați în activitățile adaptate simt nevoia instituirii unui cadru organizatoric în care să se regăsească atât aspectele de instruire specifică, cât și aspectele manageriale menite să asigure succesul demersului în ansamblu.

O primă măsură o reprezintă identificarea subiecților care vor fi incluși în acest tip de programe. Apoi realizarea unor screening-uri periodice pentru fiecare segment de populație preșcolară și școlară, prin care să fie identificați în timp util subiecții care au nevoie de asemenea programe, precum și elaborarea programelor de integrare și instruire pe grupe sau clase speciale cu un plasament în trepte. Tot în acest context se încadrează și atragerea de resurse financiare menite să asigure inițierea și dezvoltarea pe termen lung a acestor programe.

Resursele umane sunt însă cele mai importante în realizarea unui învățământ special de calitate, reunind specialiști cu diverse competențe: coordonatorul programului adaptat, profesorul de educație fizică, kinetoterapeutul, antrenorul, psihologul, medicul, asistentul medical, personalul de întreținere, etc.

În Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului special sunt prevăzute școli pentru următoarele tipuri de deficiențe: deficiențe mintale, deficiențe fizice, deficiențe senzoriale, deficiențe de limbaj, școli pentru copii cu tulburări socio-afective și de comportament, școli pentru deficiențe asociate.

La inițiativa unor fundații au fost organizate centre de zi, destinate școlarizării copiilor cu deficiență mintală severă și profundă. Aceste inițiative, sprijinite de Ministerul Educației Și Cercetării și de Secretariatul de Stat pentru Handicapați, contribuie la asigurarea unui mediu educațional adecvat, prin satisfacerea nevoilor suplimentare ale acestor copii.

Câmpul de acțiune în zona persoanelor cu nevoi speciale se situează între studierea stării de normalitate și a stării patologice, parcurgând un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea și orientarea școlară și profesională, integrarea socială și monitorizarea evoluției ulterioare a persoanei aflată în dificultate.

Odată depășite condițiile limitante, subiectul se angajează într-o experiență educațională complexă, ce creează un mediu psihosocial favorabil dezvoltării integrale a personalității.

La ora actuală, una dintre principalele preocupări este aceea de a studia aplicarea teoriei compensației în procesul de învățământ.

Analizând specificul dezvoltării copiilor cu deficiențe M. I. Zemțova (1965, citată de Gh. Radu, 1999) definește compensația drept „proces de dezvoltare, în condițiile căruia se formează noi sisteme dinamice de legături condiționate; au loc diferite substituiri; se produc corectări și refaceri ale unor funcții distruse sau nedezvoltate; se formează modalități de acțiune și însușire a experienței sociale; se dezvoltă capacități fizice și mintale și personalitatea copilului în ansamblul său.”

Campul de actiune in zona persoanelor cu nevoi speciale se situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgand un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea si orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a persoanei aflata in dificultate.

L.D. Housner (2000) evidentiaza urmatoarea tipologie de persoane cu dificultate:

– Autismul- tulburare de dezvoltare aparuta inaintea varstei de 3 ani, manifestata prin dificultati de comunicare verbala si nonverbala

– Hipoacuzia- diminuarea functiei auditive pemanenta sau tranzitorie care afecteaza performanta educationala a copilului

– Deficiente vizuale, cecitate- diminuarea sau lipsa functiei vizuale care poate crea probleme de comunicare si educationale severe

– Retard mintal- afectarea semnificativa a functiei intelectuale de cele mai multe ori asociata deficitului de adaptare comportamentala si manifestata in timpul perioadei de dezvoltare a copilului

– Deficiente de invatare- disfunctie a unuia sau mai multe procese psihice de baza, caracterizate prin capacitate redusa de a asculta, vorbi, scrie, citi, gandi sau realiza operatiuni matematice

– Deficiente de vorbire sau limbaj- disfunctie de comunicare, articulare defectuoasa, deficit de vorbire cu afectare a performantei educationale

– Deficiente emotionale- conditie interna a individului evidentiata pe termen lung sub multiple aspecte, de invatare, comportamentale, de interactiune

– Deficiente ortopedice- limitari severe la nivel motric cauzate de factori congenitali, anomalii, boli, amputari, etc

– Infirmitati traumatice cerebrale- leziuni cerebrale dobandite sau inascute

– Deficiente multiple- disfunctii concomitente ale mai multor aparate si sisteme.

In cadrul educatiei adaptative, persoanele cu deficiente vor intalni dificultati de ordin:

general

profesional

psihologic si social.

Echipele indicate in programul d einterventie pot functiona in maniere diferite in ceea ce priveste procesele de identificare a problemelor, plasamentul, continutul de instruire si procesul de evaluare. Astfel se genereaza trei tipuri de echipe multidisciplinara, interdisciplinara si transdisciplinara care descriu trei tipuri de relatii functionale intre membrii acestora: familie, medic, psiholog, profesor de educatie fizica adaptata, kinetoterapeut, logoped, ergoterapeut, instructor paleativ sau preot.

Astfel programele se pot diferentia in:

– programe de educatie fizica si sport adaptat

– programe de kinetoterapie

– programe de terapie ocupationala

– programe de psihoterapie

– programe de logopedie

– programe de reintegrare sociala.

Rolul kinetoterapeutului este acela de a evalua si analiza functiile neuro-mio-artro kinetice precum si tulburarile senzoriale specifice, de a crea premisele de reanvatare a programelor adecvate subiectului, de a individualiza programe kinetice, in colaborare si concordanta cu programele echipei multidisciplinare.

Programele de kinetoterpaie vor cuprinde: mobilizari articulare, posturari, mobilizari active libere, cu obiecte portative sau la aparate fixe, manipulari sau elongatii, exercitii cu partener, utilitar- aplicative, din ramuri sportive, individualizate subiectului in cauza, conform diagnosticului si obiectivelor propuse.

Exercițiul fizic prin joc poate fi considerat forma cea mai ușoară și mai adecvată de a capta și motiva copilul, în empatie cu latura lui ludică.

Jocul contribuie la rezolvarea mai multor sarcini, de exemplu dezvoltarea unei calitați fizice sau a unei deprinderi de mișcare, contribuie în același timp la educarea unei calitați morale și de voință.

Profesorul trebuie să știe să se orienteze just în alegerea jocului, oprindu-se numai asupra acelora care pot exercita o influentă pozitivă din punct de vedere fizic, moral și igienic, evitându-le pe cele cu efecte nedorite legate de: superstiții, miscări nenaturale, cu caracter neigienic, cu risc crescut de accidente, jocuri în care se poate manifesta cruzime sau sentimente antisociale.

Se va urmari organizarea de jocuri în care copiii să capete deprinderi de activitate, să deprindă și să adopte o postură corporală corectă, să îsi dezvolte simțul echilibrului, coordonarea, mobilitatea, forța, viteza de reacție și a răspunsului reflexiv, compensare a deficiențelor, combatere a obezității, antrenare a funcției cardio-respiratorii, dezvoltare a percepției tactil-kinestezice si a memoriei, să-și poată manifesta și dezvolta inițiativa creatoare, să educe sentimentul colectiv, spiritul de camaraderie, fair-play-ul, organizarea, respectarea regulilor, spiritul empatic și autoâncrederea, sentimentul utilității, apartenenței și al includerii.

“Doi și cu doi fac patru

Patru și cu patru opt

Opt și cu opt fac șaisprezece…

Dar iată pe cer

Pasărea-liră

Copilul o vede

Copilul o aude

Copilul o roagă:

Pasare scapă-mă

Pasare dragă

Joacă-te cu mine!”

Jacques Prevert- Ora de dictare.

Deficiențe de vedere

O persoană privată de unul sau mai multe simțuri nu este, așa cum mulți cred, pierdută într-un deșert inexplorabil, fără puncte de reper și fără ghid.

Nevăzătorul poartă în el, în tenebrele ce-l înconjoară, toate facultățile necesare ințelegerii lumii vizibile, chiar dacă porțile ei îi sunt închise. El descoperă că lumea în care trăiește este asimilabilă lumii luminate de soare, pentru că sursele de asemănare între cele două, sunt inepuizabile. Aceste asemănări, aceste corespondente, nevăzătorul le gasește la înalțimea tuturor exigențelor ce i le prezintă viața.

Lipsa vederii poate determina un puternic dezechilibru în activitatea psihica, structurarea automatismelor și integrarea socială a persoanei. Receptorul vizual este în același timp factor de informare și interfata a relațiilor sociale. Disfuncțiile acestuia împiedică cunoașterea imaginii fizice a propriei persoane, și nu face posibilă utilizarea imitației, ca formă a învațarii sociale. Copilul nevăzător, lipsit de experiență nu va explora și nu va exploata mediul înconjurător prin motricitatea grosieră și fină. În planul posibilităților de informare nevăzătorul nu poate realiza inventarul vizual al tuturor elementelor necesare activității cotidiene. Între procesele psihice, memoria cunoaște o dezvoltare deosebită, datorită solicitării ei intense. Nevăzătorii folosesc memoria cu scop compensator, susținând cunoașterea mediului înconjurător și adaptarea la schimbările lui. Reprezentările, ca urmare a dificultăților perceptive, se caracterizează prin saturație în informație de tip tactil-kinestezic. Astfel mâna devine “ochiul drept” al nevăzătorului, iar urechea “ochiul stâng”, dezvoltând simțul tactil la maximum de finețe al stereognoziei, și simțul auditiv ca un diapazon perfect.

Spațiul nevăzătorilor este același cu cel al văzătorilor? Nevăzătorii nu se pot folosi de cuvinte ca: mărime, formă, poziție, distanță, aceste cuvinte nu au pentru ei același sens ca și pentru văzători; cuvântul distanță, spre exemplu, va însemna pentru un nevăzător senzația tactilă și musculară pe care o experimentează în întinderea brațului către un obiect, sau numărul de pași realizați către un obiect, sau timpul necesar pentru a atinge obiectul, sau faibila impresie pe care o produce auzului zgomotul unui cuvânt îndepărtat.

Acuitatea vizuală se măsoară prin distanța cea mai fiabilă care separă două imagini retiniene, percepute distinct; în același mod în care acuitatea tactilă se masoară la distanța minimă a brațelor estesiometrului la care cele două puncte sunt simțite distinct. Percepția celei de-a treia dimensiuni, forma, este posibilă prin mișcările musculare ale ochiului care joacă un rol analog mișcărilor musculare ale degetelor și membrelor. Geometria spațiului caracterizată de cele 3 dimensiuni: lungime, lățime și adâncime, există atât în universul văzătorilor cât și în cel al nevăzătorilor, particularitățile fiind date doar de calea lor de percepție. Dacă pentru văzător ochiul joacă rolul principal, pentru nevăzător tactilul este principalul. Expresia: ”Ceea ce vedem de departe nu putem atinge decât de aproape” exprimă cel mai bine diferența dintre cele două reprezentări. Noțiunea de spațiu pentru un nevăzător are un caracter sintetic al reprezentărilor. Copilul născut orb, va învata sa-și coordoneze și adapteze mișcările mușchilor așa cum învată un copil văzător sa-și miște ochii. Simțurile tactile și auditive se vor dezvolta mai mult decât în cazul unei persoane devenite nevăzătoare la vârsta adultă, caz în care persoana întâmpină mari dificultăți în readaptarea simțurilor(dacă spațiul vizual există, spațiul tactil se dezvoltă puțin).

Vederea dă spațiului totul elaborat, în timp ce tactilul furnizează elemente proprii în a-l elabora, ceea ce dezvoltă nevăzătorului inteligența, creativitatea, imaginația.

Senzațiile auditive evocă natural reprezentarea poziției ocupate de un obiect în spațiu: înainte, înapoi, în lateral, mai departe sau mai aproapeîin lungime,îin înălțime sau în adâncime; sunetul este perceput de ureche, în modalitați particulare, care, treptat prin experiență devin reprezentări ale diferitelor poziții ale spațiului. Deasemeni tonalitatea, vibrațiile și inflexiunile vocii persoanelor înconjurătoare, dau informații nevăzătorului despre subiect, atitudine, stare de spirit.

Ajutat de către mâna, brațe, întregul corp, de miros și gust, supervizat de către ureche și dirijat de către inteligență în principal, nevăzătorul face lumină în lumea interioară si exterioară.

“Toate obiectele palpabile sunt mobile sau rigide, solide sau lichide, mari sau mici, calde sau reci, și aceste calități se modifică în diverse moduri: răceala unui cub de gheața nu este aceeași cu frigul vântului de ploaie, finețea unui trandafir nu este aceeasi cu o piersică sau cu obrajii unui copil, duritatea pietrei fată de cea a apei este ca vocea masculină pe de-o parte față de vocea feminină pe de alta. Această combinație de calități reprezintă lumea mea vizuală. Este adevarat că nu pot atinge albastrul cerului, albul unui vârf înzăpezit de munte, sau roșul soarelui la asfințit, dar am un al șaselea simț combinat din auz, simț, miros, gust, inteligentă si multă iubire care mă determină să vă întreb ce reprezintă pentru voi o linie curbă?”Hellen Keler.

Persoanele cu deficienta de vedere prezinta particulatiati atat pe planul dezvoltarii fizice cat si pe cel al motricitatii globale:

atitudini posturale deficitare

cap și gât înclinate anterior sau lateral

umeri adduși sau căzuți

cifoze, scolioze, lordoze, spate rotund

torace înfundat

genuu flexum

picior plat sau în inversie (pronat)

deficit respirator

deficit circulator.

nivel redus al capacităților coordinative

mișcări aritmice

deficit de dexteritate manuală

tulburări de echilibru

mers rigid, ezitant, lent

amplitudini reduse de mobilitate

elasticitate musculară redusă

nivel redus de dezvoltare a forței

lipsă de siguranță și precizie în mișcare

deficit de orientare în spațiu

ritm scăzut de dezvoltare a schemei corporale.

Copiii orbi, în urma consecinței directe a orbirii se caracterizează prin sărăcia mișcărilor, poziții vicioase, mișcări dezordonate, stări ce influențează și dezvoltarea psihică și intelectuală a copilului.

Astfel deficiența vizuală induce modificări pe mai multe planuri și anume:

– planul neurofiziologic

– planul dezvoltării fizice

– planul proceselor cognitive primare și secundare

– planul socio-afectiv

– planul motricității.

Pe planul dezvoltării fizice, lipsa vederii nu cauzează în mod direct tulburări, dar tendința către sedentarism care însoțete de multe ori deficiența este responsabilă de acestea. Astfel motricitatea redusă duce la:

atitudini posturale deficitare

cap și gât înclinate anterior sau lateral

umeri adduși sau căzuți

cifoze, scolioze, lordoze, spate rotund

torace înfundat

genuu flexum

picior plat sau în inversie (pronat)

deficit respirator

deficit circulator.

Pe planul motricității globale se inregistrează:

nivel redus al capacităților coordinative

mișcări aritmice

deficit de dexteritate manuală

tulburari de echilibru

mers rigid, ezitant, lent

amplitudini reduse de mobilitate

elasticitate musculara redusă

nivel redus de dezvoltare a forței

lipsă de siguranță și precizie în mișcare

deficit de orientare în spațiu

ritm scăzut de dezvoltare a schemei corporale.

Lipsa vederii poate determina un puternic dezechilibru în activitatea psihică, structurarea automatismelor și integrarea socială a persoanei. Receptorul vizual este în acelasi timp factor de informare și interfață a relațiilor sociale.

Disfuncțiile acestuia împiedică cunoașterea imaginii fizice a propriei persoane, și nu face posibilă utilizarea imitației, ca forma a învățării sociale. Copilul nevăzător, lipsit de experiență nu va explora și nu va exploata mediul înconjurător prin motricitatea grosieră și fină. În planul posibilităților de informare nevăzătorul nu poate realiza inventarul vizual al tuturor elementelor necesare activității cotidiene.

Între procesele psihice, gandirea abstracta si memoria cunosc o dezvoltare deosebită, datorită solicitării lor intense. Nevăzătorii folosesc memoria cu scop compensator, susținând cunoașterea mediului înconjurător și adaptarea la schimbările lui. Reprezentările, ca urmare a dificultăților perceptive, se caracterizează prin saturație în informație de tip tactil-kinestezic.

Copiii orbi scolarizați prezintă o labilitate statică și motorie individuală. Uneori la aceși copii se constată și tulburări în relațiile interpersonale. Testările psihologice au evidențiat la unii copii tulburări de tip paranoic, trăsături depresive, complexe de inferioritate sau chiar de superioritate. Aceste simptome sunt în strânsă corleție cu strofia globului ocular (fenomen de amputație). Dacă dezvoltarea intelectuală a copilului este normală, aceste simptome sunt ascunse sau pot fi controlate.

OBIECTIVELE SPECIFICE PENTRU DEZVOLTAREA PSIHO MOTRICA A PERSOANLEOR CU

DEFICIENTE DE VEDERE

Obiective generale:

detectarea și evaluarea inițială a funcției și comportamentului vizual pe baza diagnosticului oftalmologic și a investigațiilor funcționale

urmărirea evoluției pentru stabilirea programului specific de compensare și recuperare

consilierea și orientarea specifică a părinților, profesorilor, educatorilor

elaborarea și adaptarea materialului didactic

realizarea investigațiilor diagnostice specifice

integrarea în dinamica activității și colectivului

intervenții medicale, compensator-recuperatorii și educaționale de stimulare a vederii și dezvoltării optime a copilului cu deficit de vedere.

Obiective specifice:

ameliorarea atitudinii posturale

dezvoltarea simțului tactil-kinestezic, în vederea favorizării proceselor compensatorii

prevenirea sau corectarea deficiențelor fizice specifice

dezvotlarea și corectarea deficitului respirator

îmbunatațirea circulației periferice

formarea și consolidarea autonomiei de deplasare în mediul înconjurător

dezvoltarea calităților motrice și psihomotrice necesare însușirii și exercitării eficiente a unei meserii

dezvoltarea încrederii în forțe proprii

obținerea independenței subiectului

anihilarea inhibiției motrice.

PRINCIPII DE LUCRU

cunoșterea nivelului de dezvoltare motrică și a experienței motrice a subiectului

activitățile contraindicate (sărituri, mișcări bruște, schimbari rapide de direcție, posturi antideclive, activități cu partener cu contact dur, sarituri în apă sau scufundări)

adaptarea spațiului de lucru și a metodelor de predare, echipamentelor și materialelor

utilizarea tuturor sistemelor de suport.

METODE SI MIJLOACE DE ABORDARE IN KINETOTERAPIA PERSOANELOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE

Dezvoltarea psiho motrică a elevilor ambliopi, prin programe de exerciții fizice specifice, jocuri de mișcare și kinetoterapie adaptate, structurate în funcție de necesitățile subiecților aflați în studiu și aplicate după o metodologie specifică, poate fi în măsură să optimizeze potențialul bio psiho motric al copiilor cu deficiente de vedere. Copilul cu deficit motric va fi confruntat cu restricții în ceea ce privește posibilitățile de a interacționa cu mediul înconjurător. Severitatea acestei restricționări este în funcție de gravitatea deficienței vizuale. Ceea ce prezintă interes pentru specialiștii implicați în asistarea acestor copii.

Rolul kinetoterapeutului este acela de a evalua si analiza functiile neuro-mio-artro kinetice precum si tulburarile senzoriale specifice, de a crea premisele de reanvatare a programelor adecvate subiectului, de a individualiza programe kinetice, in colaborare si concordanta cu programele echipei multidisciplinare.

Programele de kinetoterpaie vor cuprinde: mobilizari articulare, posturari, mobilizari active libere, cu obiecte portative sau la aparate fixe, manipulari sau elongatii, exercitii cu partener, utilitar- aplicative, din ramuri sportive, individualizate subiectului in cauza, conform diagnosticului si obiectivelor propuse.

METODE DIDACTICE

folosirea luminii difuze pentru cazurile de glaucom și albinism și a luminii puternice în celelalte cazuri

ușile încăperilor să fie închise pentru a nu crea confuzii la nivelul percepției

spațiul de lucru eliberat de obstacole

zonele periculoase (stalpi, arcade, calorifere, etc) izolate cu materiale protectoare în cazul unui eventual contact cu acestea

marcarea spațiilor de desfășurare a activităților prin suprafețe cu textură și consistență diferită (iarbă, zgură, sintetic, parchet)

delimitarea spațiului de lucru prin culori vii pentru orientarea ambliopilor

la prima sedință, ajutarea copiilor să cunoască spațiul, materialele, echipamentele, dimensiunile, textura acestora, utilizând simțurile valide

pentru copiii purtatori de ochelari sau alte sisteme de refracție, folosirea sistemelor de protecție, mai ales în cazul mânuirii de obiecte (mingii, bastoane, corzi, etc)

mingiile de lucru variate ca consistență, dimensiune, greutate, culoare, pentru a oferi o gamă variată de informații vizuale și tactil-kinestezice

folosirea sistemelor de emitere a sunetelor de contact, cum ar fi mingiile sunatoare, sau a sistemelor electronice activate de contact sau mișcare

folosirea unui fluier sau indicator verbal, prin care să se marcheze începutul sau sfârșitul unei acțiuni motrice, dar și orientarea spațială

utilizarea muzicii pentru relaxare, motivare și atitudine pozitivă

comunicare verbală permanentă pentru creearea climatului de încredere, siguranță, încurajare, prezență, afecțiune

utilizarea de exerciții analitice, jocuri, întreceri, care furnizează satisfacție imediată copiilor și facilitează contactele sociale cu efect important funcțional

ghidarea manuală a mișcării copilului spre pozițiile corecte, necesare formării unei anumite deprinderi

utilizarea unui model (alt coleg sau o papușă cu articulații mobile) astfel încât copilul să distingă cum se relaționează segmentele corpului într-o mișcare

ghidarea deplasărilor sau a activităților motrice ale copilului nevăzător de către un coleg ambliop, cu resturi de vedere

utilizarea reperelor auditive în cazul diminuării celor vizuale

utilizarea de către profesor a unui limbaj clar cu repere stiute.

CATEGORII DE EXERCITII

·

*Exerciții fizice prin care se va realiza consolidarea diferitelor tipuri de senzații: de greutate (analizarea și clasificarea sau ierarhizarea unor greutăți), de presiune (analizarea și ierarhizarea unor obiecte în funcție de presiunea aplicată pe corp sau zgomotul efectuat de ricoșarea lor de sol sau perete), de înălțime (sarituri de la înălțimi variate cu ierarhizare de la mare la mic), termice (folosirea unui eșantion de obiecte diferite ca temperatură și textură și ierarhizarea lor);
· *Variante de deplasare urmărind dezvoltarea orientării spațiale, a echilibrului, deprinderea căderilor și utilizarea sistemului pârghiilor de forță în direcții diferite (în raport de un reper stabil, deplasare, intoarcere, ocolire, mers în pantă, schimbare de direcție spre sau dinspre o sursă sonoră, folosirea unor suprafețe înguste de contact- băncuțe sau bârne cu înălțime mică, sarituri pe o plasă elastică) .

Exercițiul fizic prin joc poate fi considerat forma cea mai ușoară și mai adecvată de a capta și motiva copilul, în empatie cu latura lui ludică, folosind:

Exerciții fizice de corectare a deficiențelor fizice

Exerciții tactil-kinestezice

Jocuri senzori-motorii

Exercitii de stereognozie

Capacitatea de prehensiune si coordonare bimanuală

Capacitatea de coordonare polisenzorială

Aprecierea tactil-kinestezică a raporturilor spațiale fine

Jocuri de mișcare cu un conținut tehnico-tactic din jocurile sportive, cu valențe corective pentru elevii ambliopi.

Jocul nu constituie, cum greșit s-ar putea crede, doar o distracție, ci o ocupație de timp liber, care deține un important rol în formarea omului.

Jocul este o manifestare socială, care s-a format istoric, și a cărui bază de apariție și dezvoltare în timp o constituie munca. Unii autori afirmă că jocul a apărut chiar înaintea muncii. Conținutul și caracterul jocurilor sunt determinate întotdeauna însă de condițiile sociale și de mediul în care se dezvoltă. Însuși caracterul în continuă schimbare al jocurilor se datorește faptului că izvorul activității de joc a copiilor se află în condițiile vieții înconjurătoare.

De ce se joacă copilul? O întrebare pe care și-au pus-o mulți pedagogi, și din al cărui răspuns au rezultat diferite teorii.

Copiii își iau conținutul jocurilor lor din munca și viața celor care îi înconjoară, dar acest conținut nu se reduce la imitarea unor operațiuni tehnice de producție, ci oglindind realitatea obiectivă ce-l înconjoară pe copil, a relațiilor de muncă, a fenomenelor naturii.

Ar fi o greseală să afirmăm că jocurile de mișcare pot ajuta la formarea personalității copilului fără o influență corectă și pricepută din partea adulților, afirmație confirmată și de învațarea natural-științifică a lui I.P.Pavlov: “modul de comportare a omului este condiționat nu numai de însusirile naturale ale sistemului nervos, ci și de acele influențe la care este supus în permanență organismul în timpul existenței sale individuale, adică de acelea care depind de educația și instruirea permanentă, în sensul cel mai larg al acestor cuvinte.”

Primul si cel mai important factor în dezvoltarea educativă a copilului, îl reprezintă mediul familial. Se știe deja că la vârsta de 3 ani copilul și-a însușit mai mult de 50% din influența mediului în care trăiește. Referindu-ne în lucrarea de față la copilul ambliop sau nevăzător, putem întelege astfel marea abatere de la o dezvoltare normală, prin privarea copilului de stimulul vizual, cu consecințe manifestate pe plan biologic, motric și psihic, cu atât mai severe cu cât vârsta la care copilul este sau devine nevăzător, este mai mică.

Este deja cunoscut și demonstrat rolul educației fizice în dezvoltarea calităților fizice, a formării și perfecționării deprinderilor motrice, în formarea spiritului organizatoric, în educarea calităților morale și de voință.

Exercițiul fizic prin joc poate fi considerat forma cea mai ușoară și mai adecvată de a capta și motiva copilul, în empatie cu latura lui ludică.

Jocul contribuie la rezolvarea mai multor sarcini, de exemplu dezvoltarea unei calitați fizice sau a unei deprinderi de mișcare, contribuie în același timp la educarea unei calitați morale și de voință.

Profesorul trebuie să știe să se orienteze just în alegerea jocului, oprindu-se numai asupra acelora care pot exercita o influentă pozitivă din punct de vedere fizic, moral și igienic, evitându-le pe cele cu efecte nedorite legate de: superstiții, miscări nenaturale, cu caracter neigienic, cu risc crescut de accidente, jocuri în care se poate manifesta cruzime sau sentimente antisociale.

Se va urmari organizarea de jocuri în care copiii să capete deprinderi de activitate, să deprindă o postură corporală corectă, să îsi dezvolte simțul echilibrului, coordonarea, mobilitatea, forța, viteza de reacție și a răspunsului reflexiv, compensare a deficiențelor, combatere a obezității, antrenare a funcției cardio-respiratorii, dezvoltare a percepției tactil-kinestezice si a memoriei, să-și poată manifesta și dezvolta inițiativa creatoare, să educe sentimentul colectiv, spiritul de camaraderie, fair-play-ul, organizarea, respectarea regulilor, spiritul empatic și autoâncrederea, sentimentul utilității, apartenenței și al includerii.

Odată sarcina pedagogică stabilită, este necesar să se mai tină cont de alti factori cum ar fi: colectivul de joc, efectivul de joc, vârsta, starea de sănătate, locul de desfășurare, formarea echipelor de joc, arbitrajul, explicarea și demonstrarea jocului, disciplina și regulile jocului, dozarea, stabilirea rezultatelor, recompensarea sau premierea.

Conținutul activităților motrice adaptate trebuie să vizeze optimizarea potențialului bio-motric al individului, precum și a componentelor cognitive, afective și social-relaționale pentru obținerea calității vieții, cu specificitate axată pe motricitate plasându-se într-o perspectivă nouă care implică ieșirea din tipare, căutarea spontaneității, adaptarea suplă, emoția, comunicarea.

Piticul și uriașul:

Valențe corective și educative: educarea unei atitudini corporale corecte, corectarea cifozei, tonifiere musculară, educarea percepției și a simțului tactil-kinestezic.

Materiale: sfori sau corzi, 2 coșulețe, mingii mici

Descriere: jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale numeric, și așezati pe două rânduri la o linie de start, fiecare cu câte o minge în mână; la semnalul sonor al profesorului primul jucător din fiecare rând cu o mână pe sfoara de jos, pornește în mersul piticului până la coșuleț, unde lasă mingea și se întoarce cu mâna pe sfoara de sus în mers pe vârfuri; ajuns la rândul lui, atinge pe umăr următorul coechipier.

Indicații metodice: caștigă echipa care așează toate mingiile în coș și se aliniază la linia de start; jucătorii nu au voie să pornească până nu sunt atinși de coechipierul anterior; sunt penalizați cei care nu execută corect mersul piticului sau mersul pe vârfuri.

Variante: se poate realiza și prin alte variante de mers, sau fără coșuleț și mingii, doar cu ocolirea unui scaun.

Unde-i numărul:

Valențe corective și educative: antrenarea atenției, percepției a orientării spațiale a percepției auditive, a atitudinii corporale, a echilibrului.

Materiale: sală sau teren de joc

Descriere: jucătorii formează un cerc ținându-se de mâini, fiecare jucător având stabilit un număr de la 1 la câți jucători sunt; în mijlocul cercului un jucător nevăzător; la comandă cercul se rotește în sensul acelor de ceasornic și fiecare jucător își rostește cu glas tare în ordine numărul (ex. 1,2,3,4,5…etc); jucătorul din centru spune la un moment dat stop și numărul care crede ca se află în fața lui; dacă a ghicit, cel cu numărul respectiv trece în locul celui din centru; dacă nu a ghicit numărul colegului oprit în fața lui, jocul continuă cu rotarea cercului în sens invers.

Indicații metodice: jucătorii se opresc fără să iși modifice pozițiile odată comanda stop dată; câștigă cel care ghicește mai multe numere.

Variante: se poate număra din doi în doi sau din trei în trei; jucătorii se pot opri în diferite poziții: stând pe un picior, ghemuit, pe vârfuri, cu mâinile pe cap.

Ora 12:

Valențe corective și educative: antrenarea atenției, percepției, orientării, atitudinii corporale.

Materiale: sală, sfoară sau coardă.

Descriere: jucătorii desculți sau în sosete, formează un cerc cu o mână pe umărul celui din față și cealaltă mână pe cap; în centrul cercului un jucător nevăzător ține capătul corzii; capătul opus al corzii se află pe cerc la ora 12; la comandă cercul se va roti în sensul acelor de ceasornic; jucătorul din centru va spune la un moment dat stop și va trage de coardă; jucătorul prins cu coarda sub picior va fi eliminat; dacă pe coardă nu este nici un jucător, cercul porneste în sens invers acelor de ceasornic.

Indicații metodice: câștigă ultimii 3 jucători care rămân în cerc; jucătorii trebuie să se oprească în poziție fixă la comanda stop, și să nu își împingă colegul din față când atinge coarda.

Variante: jucătorii nu se elimină, ci se înlocuiește cel din centru cu cel prins pe coardă; sau jucătorii se opresc cu mâinile pe cap.

Turcul caută mingea:

Valențe corective și educative: tonifiere musculară, orientare, perceptie, stereognozie.

Materiale: sală cu mocheta sau saltea, migii, bureți.

Descriere: jucătorii nevăzători sau legați la ochi în cazul în care sunt ambliopi, șezând turceste în cerc; în interiorul cercului sunt împrăștiate mingii și bureți; la comanda profesorului, jucatorii pornesc în șezând turcește în căutarea și colectarea obiectelor; la comanda stop jucătorii se opresc.

Indicații metodice: caștigă cel care a adunat mai multe mingii și bureți; jucătorii nu se bruschează între ei și dacă pun amândoi mâna pe același obiect cel care este mai departe de obiect, cedează în favoarea celui care e mai aproape de obiect.

Variante: se pot folosi diferite obiecte ca formă, volum și mărime, sau se pot aduna numai anumite obiecte (ex. numai mingii cu striatii, nu și cele netede)

Mingea sunătoare călătoare:

Valențe corective și educative: corectarea poziției corporale, tonifiere musculară, mobilitate.

Materiale: 4 mingii sunătoare.

Descriere: jucătorii pe două rânduri egale numeric, stând depărtat, la distanță de un braț de coechipieri; primii și ultimii jucători din fiecare rând au câte o minge sunătoare în mână; la comanda profesorului, mingea de la primul jucător este dată prin extensie pe deasupra peste cap coechipierului din spate, iar mingea de la ultimul jucător este dată printre picioare coechipierului din față;mingiile merg pâna la comanda stop a profesorului.

Indicații metodice: caștigă echipa care are migiile cât mai aproape de capetele rândului; jocul se repată de 3-4 ori.

Variante: se poate combina cu întoarcere 180* a jucătorilor în rând la comandă sonoră, sau pasarea mingii prin lateral dreapta, stânga.

Cartea călătoare:

Valențe corective și educative: corectarea cifozei, a capului și gâtului înclinat anterior, piciorului plat, tonifiere musculară, orientare.

Materiale: corzi, cărti, scaune, sală.

Descriere: jucătorii pe două rânduri egale numeric, fiecare rând are o carte si un profesor îndrumător văzător; la semnal sonor, primii jucători din fiecare rând, pornesc îndrumați de profesor, în mers pe vârfuri cu cartea pe cap și brațele lateral până la scaun; ajunși în spatele scaunului, trec în poziția 4 labe cu cartea pe spate pornind astfel înapoi spre rând; ajuns la rând jucătorul predă cartea coechipierului care pornește pe același traseu.

Indicații metodice: câștigă echipa care execută corect și cel mai repede.

Variante: se poate folosi un carton sau o tabliță de plastic, mersul piticului sau mers pe partea externa a labei piciorului.

Roaba și muncitorul:

Valențe corective și educative: tonifiere musculară, corectarea cifozei, dezvoltarea forței membrelor superioare, educarea spiritului de echipă.

Materiale: sală mochetată sau saltele, scaune.

Descriere: jucătorii în perechi câte doi, pe două rânduri egale numeric, cu profesor îndrumător, la semnal sonor pornesc unul roabă celălalt cărător până la scaun, unde schimbă rolurile; ajunși înapoi la rând pornește perechea următoare, până toate perechile au executat.

Indicații metodice: câștigă echipa care termină prima si execută cel mai corect; cărătorii nu au voie să dea drumul roabei pe traseu, roaba nu are voie să atingă solul cu toracele sau genunchii.

Variante: perechile pot face un traseu complet si schimbă la 2 ture, sau se pot întoarce în mersul piticului.

Deficiențe de auz si vorbire

Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, exista de peste 85 de ani, are un numar considerabil de membrii, peste 16 filiale, si este o organizatie non-profit, apolitica , cu caracter social umanitar de utilitate publica, care apara si promoveaza interesele sociale, cultural – educative si profesionale a persoanelor cu deficienta de auz pentru integrarea lor în societate si egalizarea sanselor. A.N.S.R. se constituie pe baza liberei adeziuni a persoanelor cu deficiente auditive (surzi, surdo – muti si hipoacuzici ), cu pierdere auditiva peste 50 decibeli, la urechea cea mai buna , fara deosebire de nationalitate, religie sau sex, care au împlinit vârsta de 14 ani si accepta statutul ANSR, dorind sa contribuie activ la realizarea scopurilor si obiectivelor sale . ( Statutul ANSR – www.ansr.org.ro ).

Prima grupa a persoanelor cu handicap auditiv din Romania fost infiintata pe 9 noiembrie 1919 – ASOCIATIA AMICALA A SURDO-MUTILOR din ROMÂNIA sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntara a unui grup de surzi.

Conform statisticilor oferite de catre Autoritatea Nationala a Surzilor din Romania numarul persoanelor cu deficienta de auz inregistrate la data de 30 septembrie 2008 este de 21, 600 de persoane. Insa numarul lor se considera a fi mult mai mare.

Nu există statistici privind numărul utilizatorilor limbajelor semnelor din Uniunea Europeană, însă sondajul Eurobarometru efectuat în 2001 arăta că 0,2% dintre respondenți cunoșteau un limbaj al semnelor. Dacă extrapolăm acest rezultat la nivel UE, ar însemna că există circa 900 000 de cetățeni care comunică prin limbajul semnelor. Este posibil însă ca aceste cifre să nu reflecte exact realitatea, datorită dimensiunilor mici ale eșantionului chestionat.

Conform altor estimări, o persoană dintr-o mie folosește ca primă limbă un limbaj național al semnelor – aceasta ar însemna în jur de 500 000 de cetățeni europeni. Limbajul semnelor poate fi utilizat atât de persoanele surde (pentru care acest limbaj ar putea fi limba maternă), cât și de persoanele cu deficiențe de auz, de prietenii și rudele acestora și de alte persoane (pentru care acest limbaj constituie a doua sau a treia limbă).

Persoanele cu handicap auditiv pot fi impartite in 3 categorii:

– surdo-muti ( persoane cu handicap auditiv care nu pot vorbi ; in general aceste persoane sunt cele care si-au pierdut auz din frageda pruncie sau s-au nascut cu acest handicap, iar demutizarea nu s-a efectuat sau nu a putut fi efectuata);

– surzi ( persoane care fie s-au nascut asa, dar cu ajutorul logopedului, a familei si a mediului in care au trait si – au dezvoltat simtul vorbirii; persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu si care fie vorbeau inainte de a si pierde auzul , fie au reusit cu un logoped sa vorbeasca – mentionez ca vorbirea este diferita ( prin corectitudine, tonalitate si pronuntie) de la caz la caz);

– hipoacuzici ( persoane cu handicap auditiv care si-au pierdut o parte din auz, dar nu in totalitate; in unele cazuri doar una din urechi fiind afectata; aceasta categorie in principiu poarta aparate auditive, insa nu este o regula).

Deși limbajul semnelor este utilizat în prezent aproape exclusiv de persoanele surde, originea sa este la fel de veche ca cea a limbilor orale sau chiar mai veche în istoria apariției umanității, și a fost și încă mai este folosit de către comunitățile auzitoare.

În fapt, cele mai multe grupuri de amerindienii din regiunile din America de Nord, au folosit limbajul mimico-gestual pentru a se înțelege , vorbind limbaje diferite, cu fonologii foarte diferite. Limbajul a fost folosit chiar și după cuceririle europene.

Un alt caz, de asemenea, american, a fost pe insula Manhattan-ului, singură familie, în care un număr mare dintre membrii au fost surzi ca urmare a moștenirii unei gene dominante, și care comunică cu limbajul semnelor . Un caz similar a avut loc pe insula Martha's Vineyard la sud de statul Massachusetts, în cazul acesta, datorită numărului de angajați un surzi ca foloseau limbajul semnelor a fost, în general, la fel de folosit ca limbajul vocal, până la începutul secolului XX.

În ciuda acestui fapt, nu există referiri la aceste limbaje, înainte de secolul al șaptesprezece-lea. În anul 1620 Juan Pablo Bonet a publicat cartea Reducción de las letras y arte para enseñar a hablar a los mudos, astfel a fost primul tratat modern de fonetică și logopedie, în care și-a propus o metodă de educație orală pentru persoanele surde, utilizând un alfabet gestual pre-stabilit, răspândind în întreaga Europă și apoi în întreaga lume, manualul limbajului mimico-gestual, util pentru o mai bună comunicare cu surdo-muții.

Comunicarea

Persoanele cu handicap auditiv comunica prim limbajul semnelor – limbajul mimico – gestual ( LMG ) utilizandu-se labiolectura ( citirea pe buze ).

Nu există în momentul de față nici o statistică oficială cu privire la numărul de persoane care folosesc sau cunosc limbajul semnelor dar conform unor statistice ne-oficiale publicate de Asociația Națională a Surzilor din România în România există peste 30.000 de persoane surde, surde-mute și hipo-acuzice care știu și folosesc limbajul semnelor.

Limbajul mimico gestual

Limbajul mimico-gestual (sau limbajul semnelor) este un limbaj de exprimare și de gesturi naturale de configurare-spațiu și percepția vizuală prin care persoana surdo-mută poate stabili un canal de comunicare cu mediu social, indiferent dacă sunt persoane surde care știu limbajul sau cineva care cunoaște limbajul semnelor. În timp ce canal de comunicare pentru vorbire este vocal-auditiv, limbajul semnelor se transmite pe un canal gestual-vizual.Interpretii care folosesc limbajul semnelor lucreaza în reuniuni la care participa participanti hipoacuzici si realizeaza interpretarea din limba vorbita în limbajul semnelor si invers. Interpretul sta pe scaun sau în picioare într-un loc cât mai vizibil participantilor cu probleme de auz.

Desi numeroase gesturi si expresii se pot recunoaste universal dincolo de frontierele nationale sau culturale, nu exista un limbaj al semnelor unic si universal care sa fie înteles de toata lumea. De fapt, în lume exista peste 100 si dialecte ale semnelor.

Etiologie:

Cauze prenatale- ereditare, de nutritie, boli infectioase ale mamei, hipoxie in travaliu, traumatisme mecanice.

Cauze postnatale- boli infectioase (meningita, difteria, pneumonia), traumatisme craniene, imbatranirea.

Clasificare:

In functie de gradul decibelilor perceputi deficeintii de auz se pot clasifica astfel:

15-25db- hipoacuzie usoara

25-40db- hipoacuzie mijlocie

40-65db- hipoacuzie moderata

65-95db- hipoacuzie severa

Peste 95db- surditate sau cofoza

In functie de tipul de tulburare:

Tulburari de conductibilitate (ton ridicat)

Tulburari sensorineurale (urechea interna)

Tulburari centrale (lob central)

Particularitati ale cresterii si dezvoltarii:

Pattern defectuos de vorbire (ton, timbru si volum)

Inclinarea capului intr-o parte

Lipsa de atentie, atitudini visatoare, dificultati in a urmari indicatiile profesorului

Dificultati in detectarea persoanei care vorbeste si a continutului discursului

Instabilitate emotionala, esec scolar, dificultati in integrarea in grup

Complex de inferioritate sociala.

Tulburari pe planul dezvoltarii fizice:

Atitudini deficiente (cap si gat asimetrice, cifoza, torace infundat, scolioza, picior plat)

Cutia toracica (dezechilibru intre inspir si expir=> inidici scazuti ai capacitatii respiratorii, efortul de lunga durata deficitar)

Tulburari de echilibru (analizatorul vestibular urechea interna)- orientari spatiale deficitare, schema corporala imatura, tulburari de coordonare segmentara, echilibru precar.

Tulburari pe planul dezvoltarii psihice:

Reprezentarea este preponderent vizual-motrica

Operatiile logice ale gandirii (analiza si sinteza) se realizeaza avand un suport intuitiv, concret

Nedemutizatii- gandirea opereaza cu simboluri iconice

Demutizatii- simboluri verbale saturate de vizualitate

Obiective generale ale abordarii kinetoterapeutice pentru deficientii de auz si vorbire:

Structurarea perceptiilor

Construirea relatiilor interpersonale

Experimentarea si elaborarea propriilor puncte de referinta pentru orientarea spatio-temporala

Gestionarea si cresterea capacitatii de a actiona autonom.

Obiective specifice ale abordarii kinetoterapeutice pentru deficientii de auz si vorbire:

Dezvoltarea musculaturii cutiei toracice si a elasticitatii acesteia

Educarea actului respirator si cresterea capacitatii vitale

Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii pe baza valorificarii simturilor valide

Dezvoltarea trasaturilor pozitive de caracter

Formarea si consolidarea increderii in posibilitatile individuale, dorintei de integrare sociala si de participare la actiunile colective.

Particularitati ale activitatilor motorii si de comunicare la deficientii de auz si vorbire:

Ameliorarea capacitatii de a utiliza diverse repere spatiale, de a explora si largi spatiul de actiune

Stimularea interesului pentru descoperirea pentru descoperirea si combinarea unor forme spatiale mai putin obisnuite

Cresterea implicarii in actiuni motrice care presupun echilibru variat, asumarea riscului

Ameliorarea posibilitatilor de actiune motrica prin dezvoltarea supletei si structurarii gestului motric

Crearea conditiilor de reusita in situatii de instruire percepute initial complexe si modificarea perceptiei asupra acestora.

Stimularea dorintei copilului de a comunica

Dezvoltarea capacitatii de exprimare verbala si corporala

Incurajarea comunicarii intentiilor si punerea acestora in practica

Insusirea unor rutine de baza in comunicare (limbaj de specialitate).

Recomandari privind continutul instruirii:

la varstele prescolara si scolara mica se vor organiza frecvent acivitati ritmice si de expresie coprporala, utilizand in acest sens instrumente de percutie (tamburine, tobe), a caror vibratie pot fi percepute de catre hipoacuzici si chiar de catre surzi

pentru utilizarea muzicii in cadrul activitatilor ritmice se recomanda plasarea boxelor cu difuzoarele spre podea, pentru ca vibratiile sa fie mai usor percepute

deoarece deicienta de auz poate fi insotita de tulburari grave ale echilibrului, sunt contraindicate exercitiile de catarare, rostogolire, precum si jocuri care presupun pozitii neobisnuite

exercitile fonetice pentru dezvltarea limbajului se pot executa in oglinda permitand feedback-ul vizual al musculaturii de expresie faciala

se pot utiliza imagini sau demonstratii active pentru exemplificare si model de lucru

exercitiile de respiratie utilizate au o gama larga de la cele libere pana la jocuri de umflat baloane, suflet in lumanare, suflat baloane de sapun, sau utilizand aparate precum Pulmo-vol sau Pulmo-Gain

exercitiile de respiratie vor urmari deschiderea si asuplizarea cutiei toracice in vederea cresterii capacitatii ventilatorii dezvoltarii musculaturii fonatoare si toracice, si vor fi executate libere sau impreuna cu exercitiile de trunchi si membre superioare

se pot utiliza obiecte portative: baston, mingii, corzi elastice pentru exercitii de extensie, rasuciri, indoiri laterale ale trunchiului si aparate fixe (spalier, bancuta de gimnastica, planse de echilibru, lada) pentru dezvoltarea musculaturii posturale a muschilor intercostali, pectorali, diafragm si abdominali, si a functiei de echilibru

se va incuraja lucrul cu partener, asigurand asistenta suplimetara in cazul exercitiilor care necesita ajutor

exercitii de respiratie toracica si abdominala cu o mana pe torace si una pe abdomen, se va ghida corect sarcina de lucru in fazele respiratorii prin supraveghere si ajutor manual

practicarea de exercitii in mediul acvatic (cu gura sub apa bolborosire, suflarea unei mingii d eping-pong de pe suprafata apei, exercitii de respiratie toracala si abdominala cu control manual sub apa)

coordonarea fluxului de aer pe gura sau pe nas liber sau cu aparate

utilizarea sistemelor software de biofeedback

utilizarea de exercitii care stimuleaza functia cardio-respiratorie (alergare, pedalaj la bicicleta, inot, sarit coarda, jocuri cu mingea)

stimularea creativitatii, a expresivitatii, a imaginatiei, a spiritului de echipa, a fairplayului, a indemanarii, a cordonarii, a rezistentei, prin jocuri de grup.

Deficiențe mintale

In peisajul patologiei infantile si nu numai, se contureaza urmatoarele tablouri simptomatologice:
1) Deficienta mintala
Reducerea capacitatii psihice, care determina o serie de dereglari la nivelul reactiilor si mecanismelor de adaptare la conditiile mediului inconjurator, cunoaste diferite grade de manifestare, raportate la coeficientul de inteligenta: intelect liminar(I.Q=70-79); deficienta mintala usoara(I.Q=50-69); deficienta mintala severa-imbecilitate(I.Q=20-49); deficienta mintala profunda-idiotie(I.Q=0-19).
Practica terapeutica evidentiaza indivizi care manifesta simptomatologia a ceea ce se numeste handicap asociat, in cadrul caruia intalnim asocieri ale categoriilor de deficiente prezentate anterior. Iata cateva exemple:

PARALIZIA CEREBRALA, considerata indeobste consecinta unei leziuni cerebrale, poate fi, in cazul unor tulburari minore ale functiei cerebrale, consecinta unor tulburari afective.
Paralizia cerebrala afecteaza dezvoltarea motorie, producand, in acelasi timp, distorsiuni ale infatisarii. In ciuda sensului "literal" al cuvantului, paralizia nu constituie o absenta a miscarii sau o insuficienta musculara, ci, mai curand, distorsionarea miscarii datorata unei supra-activitati musculare si incapacitatea de control asupra contractiilor musculare.
Diversele forme de paralizie cerebrala antreneaza in mod diferit componentele corporale, generand tot atatea forme de incapacitate:
# Tetraplegia – paralizia atat a bratelor cat si a membrelor inferioare, unul din acestea putand fi mai sever afectat
# Paraplegia – paralizia ambelor brate sau paralizia ambelor membre inferioare (nu intotdeauna in aceeasi masura)
# Hemiplegia – paralizia unei singure laturi a corpului – stanga sau dreapta, putand fi paralizate atat bratul cat si membrul inferior de aceeasi parte.
Caracteristice acestor categorii de deficienta sunt: spasticitatea (intepenirea unui membru sau unei articulatii si contractia musculara), atetoza (miscari involuntare, miscari rasucite sau spiralate, miscari exagerate care nu-si ating scopul), ataxia sau "trecerea de tinta" a miscarii (urmare a insuficientei compensari din partea muschilor antagonici), forma rigida a paraliziei (caracterizata de miscari de foarte mica amplitudine).
Fiind implicate deopotriva perceperea si integrarea spatiala, constituind pe langa incapacitate motorie si o deficienta senzoriala: hipersensibilitate vizuala, auditiva, emotionala, lipsa experientei sinelui, a identitatii corporale, paralizia cerebrala se acompaniaza de o mare fragilitate psihica si emotionala, de sentimentul acut de insecuritate si dorinta de protectie aproape exacerbata, necesitand o foarte atenta ingrijire si selectie a metodelor terapeutice aplicate. Cu atat mai mult cu cat exista copii cu paralizie cerebrala, chiar in forma severa de invaliditate, care au inteligenta, sensibilitate, integritate spiritual-sufleteasca deosebite si al caror potential trebuie valorificat corespunzator.

SINDROMUL LANGDON-DOWN, cunoscut si sub numele de trisomia 21 sau mongolism, este o anomalie cromozomiala care poate imbraca fie forma trisomiei (existenta unui cromozom suplimentar, atasat perechii 21), fie forma translocatiei (anomalii de structura cromozomiala).
Copiii cu Langdon-Down prezinta o serie de caracteristici aparente [microcefalie, anomalii faciale (nas turtit, macroglosie, ochi mici si alungiti, proeminenta faciala), urechi cu malformatii de structura sau pozitionare, abdomen destins, cu perete extrem de subtire, membre scurte in raport cu trunchiul si malformatii ale degetelor], precum si predispozitii sau afectiuni organice [cardiace, gastro-intestinale, risc crescut la infectii, tulburari vizuale, auditive].
Din punct de vedere psihic, copilul cu Langdon-Down se caracterizeaza printr-o slaba dezvoltare intelectuala, mergand de la debilitate mintala pana la idiotie, cea mai mare frecventa avand-o cei cu imbecilitate.
Dincolo de aceste aspecte care il particularizeaza, copilul Down este extrem de putin inzestrat nativ sa se autoprotejeze, permanent expus neajunsurilor existentei, date fiind absenta sentimentului de teama (incapacitatea de a percepe "raul"), pregnanta sentimentului de rusine care il poate inhiba, stangacia si, mai ales, imensa si inocenta disponibilitate afectiva, manifestata in raport cu toti cei din jurul sau.
Si totusi, aceasta disponibilitate afectiva este, in numeroase cazuri, forta cu ajutorul careia copilul Langdon-Down se apropie de copilul autist, scotandu-l din izolarea caracteristica si facandu-l sa se simta dorit, in cadrul unei experiente sociale unice.

AUTISMUL INFANTIL, avand cauze neelucidate inca, dar grefandu-se cu siguranta pe o carenta afectiva deosebit de grava, se caracterizeaza prin: absenta comunicarii, absenta limbajului sau bizarerii lingvistice, utilizarea neadecvata a pronumelui personal, anxietate generata de obsesii sau capricii (paralelism in asezarea obiectelor, mentinerea relatiilor spatiale intre obiecte, a ordinii acestora), evitarea contactului vizual cu ceilalti, miscarile care, desi par coordonate, indemanatice, chiar gratioase, sunt de fapt bizare si neobisnuite, insotite ades de gesturi parazite, refuzul de a face anumite lucruri din lipsa suficientei motivatii.
Copilul autist nu pare sa se integreze intr-o structura sociala si nici sa aiba constiinta existentei sale ca persoana.
De la varsta la care se instaleaza (2-3 ani), autismul determina o serie de modificari regresive, cei afectati pierzand pe parcurs achizitii si deprinderi dobandite printr-o dezvoltare normala pana la aceasta varsta (inclusiv limbajul).
Oricat de descurajatoare ar fi imaginea evolutiei copilului cu autism, orice program terapeutic trebuie sa tina cont si de o serie de inclinatii pe care le manifesta pentru anumite domenii de activitate, de curiozitatea sa mereu vie, interesul pentru mecanisme si indemanarea iesita din comun in manipularea lor dar, mai ales, de ceea ce ne surprinde cel mai mult: devotamentul cu care acest copil izolat si necomunicativ se apropie de copilul cu paralizie cerebrala, fragil si neajutorat, pentru a-l ingriji si ajuta.
Intr-un mediu pozitiv motivat si armonios structurat, intalnirea dintre copii cu diferite handicapuri este benefica, compensatorie si curativa.
Patologia infantila a dezvoltarii ridica numeroase probleme de abordare, scopul final al tuturor eforturilor depuse fiind acela de sterge barierele dintre Ei si lume, invatand "din mers" cum este posibil acest lucru, ei – ajutandu-ne sa le cunoastem universul atat de complex, noi – ajutandu-i sa invinga, toti laolalta construind o lume mai buna.

Retardul mental este considerat un simptom complex, caracterizat printr-un deficit al dezvoltarii functiilor psihicului, insotit uneori de tulburari ale dezvoltarii somatice si de leziuni ale sistemului nervos central, datorat unor suferinte cerebrale survenite in perioada pre-, intra-, sau post-natala a individului.

Retardul mental nu defineste o boala, un sindrom sau o tulburare specifica, prezenta la un individ a retardului mental indica o tara genetica sau sociala sau o conditie patologica specifica.

Retardul mintal reprezinta o afectiune exprimata prin capacitatea intelectuala sub valorile medii si disfunctii in doua sau mai multe dintre urmatoarele arii de adaptare: comunicare, autoingrijire, autoservire, deprinderi sociale, de securitate a propriei persoane, dobandire a autonomiei, deprinderi profesionale si de timp liber.

Elementul definitoriu este IQ sub 70, sau sub intervalul 65-70. Coeficientul de inteligenta IQ, reprezinta raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica, inmultit cu 100 si este determinat prin teste psihologice “de inteligenta”, care, in general, evalueaza cateva functii psihice, cum ar fi de exemplu, memoria auditiva, memoria vizuala, orientarea in spatiu, limbajul expresiv si receptiv, atentia.

IQ indica o medie a acestor functii fara sa poata oferi relatii privind posibilitatile psihice specifice.

IQ nu este o metoda predictiva perfecta, nu reflecta functiile cerebrale optime sau potentialele individuale specifice.

In acest sens s-au perfectionat alte scale de evaluare a abilitatii indivizilor de a se adapta conditiilor mediului si celor sociale. In ciuda acestor limite, evaluarea IQ ramane criteriul principal de diagnostic al retardului mental.

Clasificarea adoptata de Asociatia Americana de Deficienta Mentala, este cea universal acceptata si folosita pentru a defini nivelurile de retard mintal :

Retard usor- IQ : 50-70

Retard sever- IQ : 25-39

Retard moderat- IQ : 40-49

Retard profund- IQ : sub 25.

Copiii cu retard usor si moderat sunt considerati a fi ‘’de nivel educabil ‘’ si pot lua parte la programele de dezvoltare fizica. Cei cu retard sever si profund in general nu pot fi implicati in aceste programme, beneficiind in schimb de un program custodial individualizat de tratament.

Categorii de deficienta mintala (Gh. Radu 1999):

– deficienta mintala usoara (CI=50-64)

– deficienta mintala moderata (CI= 65-74)

– deficienta mintala severa (CI= 30-49)

– deficienta mintala profunda (CI=< 29)

In scala de apreciere se utilizeaza doua teste:

Scala de inteligenta Standford- Binet

Scala de inteligenta pentru copii revizuita Wechsler (Wisc-R)

Etiologia contine un complex de factori:

Factori intrinseci: genetici nespecifici si specifici (aberatiile cromozomiale, sindromul Down, etc)

Factori extrinseci: prenatali (infectiosi, parazitari, umorali, toxici), perinatali (traumatisme, hemoragii, apoxia), postnatali (traumatisme cerebrale, meningoencefalite, intoxicatii, etc)

Factorii psihosociali: mediu familial nefavorabil, carente afective si educative, conditii socio- economice defavorabile.

Factori determinanti

Biomedicali (procese biologice sau de nutritie)

Sociali (interactiuni familiale si sociale cu responsabilitate a adultilor)

Comportamentali (medii nefaste sau periculoase)

Educationali (suportul educational pt dezvoltarea intelectuala).

Particularitatile dezvoltarii la deficientul mintal

Dificultati in efectuarea si coordonare miscarilor fundamentale (coordonare oculo- motorie, auditiv-verbala, etc)

Nivel scazut al calitatilor motrice (F, V, I, R)

Tulburari de manipulare a obiectelor simple si a aparaturii

Imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin gesturi adecvate

Biomecanica miscarii si echilibrul- afectate (uneori obezitate)

Perturbari motorii prin tonus muscular alterat.

Tulburari de comportament

Violenta in raport cu adultii

Sentimentul frustrarii

Traditia familiala

Fuga instinctiva de activitatea intelectuala

Dificultati de adaptare la regimul scolar

Exemplul altor copii

Problemele motrice frecvente intalnite la copiii cu dizabilitati mintale:

dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale

lipsa de scop si precizie in efectuarea miscarilor (miscari stereotipe, sincinezii)

calitati motrice slab dezvoltate (forta, viteza, indemanare, rezistenta)

calitatea a miscarii de nivel scazut

dificultati in coordonarea activitatii motorii prin coordonare oculo-motorie si auditiv-verbala

orientare spatiala redusa

dificultate in coordonare si manipularea obiectelor

dificultate in insusirea si valorificarea de miscari noi

deficit in biomecanica miscarii

deficit de echilibru

tulburari de greutate corporala (frcvent obezitate), ce determina dezechilibru motor general

perturbari ale tonusului muscular, hiper/hipoton, contracturi/retracturi musculare, spasme musculare

respiratie deficitara, tahi/bradipnee, dispnee

dificultatea de a transmite si corela emotii si sentimente prin gesturi motrice adecvate.

Haloul tulburarilor neurologice si somatice asociate retardului mental, este variat si divers pentru fiecare individ afectat in parte, necesitand nu numai o diagnosticare minutioasa corecta, dar si o abordare bine planificata de catre o echipa multidisciplinara de specialisti, in care sunt inclusi si apartinatorii.

Educatia fizica adaptata, kinetoterapia, programele de activitate terapeutica, pot ajuta major haloul incompetentelor fizice care contribuie negativ la dezvoltarea copilului cu retard mintal.

Exista un cerc artificial de dizabilitati, care se extinde, cerc format in jurul dizabilitatii mintale irecuperabile. Acesta este demonstrat de rezultatele performante evidentiate la efectuarea a numeroase teste de capacitate fizica, pentru copiii care urmeaza un program dirijat de activitati fizice.

Programele de activitate fizica dirijata nu sunt un panaceu in tratarea dizabilitatii mintale, dar efectul de halou al dizabilitatii poate fi redus semnificativ printr-un progres de dezvoltare fizica la un nivel similar cu copiii normali, chiar daca posibilitatea de a performa la acelasi nivel nu va fi efectiva.

Activitatile benefice pentru copiii cu retard mintal, cum ar fi : jocuri, sarituri, soccer, fotbal, baschet, inot, popice, bowling, altetism, dezvoltate pana la probe olimpice de concurs (Special Olympics), au demonstrat succesul practicarii sportului la acesti copii, dezvoltarea capacitatilor lor fizice aproape de normal si implinirea lor prin activitate fizica, programele dezvoltandu-se de la an la an si continand progresii si perfectionari de activitati corespunzatoare cerintzelor individuale ale retardului mintal.

Educatorii fizici pot interveni pozitiv in educarea acestor cpiii, aducandu-i cat mai aproape de posibilitatile lor cronologice, printr-un program de activitati individualizat, bine programat, gradat in complexitate si cerinte ale controlului si abilitatilor motorii.

Astfel jocurile cele mai simple si abilitatile, odata dobandite si insusite, se transforma in continuu in altele cat mai atractive, care sa ofere spirit pozitiv, competitional si satisfactia implinirii.

Dizabilitatea mintala, prin eroarea in dezvoltarea intelectuala, la un anumit punct interfereaza cu capacitatea de a invata. De aceea in educarea copiilor cu retard mintal prin programme de activitati de educatie fizica, necesita un minim nivel intelectual si trebuie adaptate la acest I.Q.

Obiective specifice ale activitatilor adaptate pentru deficienti mintali

Educarea atitudinii corporale globale si segmentare corecte

Uniformizarea tonusului muscular pentru a preveni sincineziile, ticurile, miscarile parazite

Educarea coordonarii habituale

Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii

Formarea corecta a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar aplicative

Achizitia unor competente specifice dar si generale posibile de aplicat in situatii de viata cotidiana: igiena corporala, stimulare cognitiva, afectiva si sociala.

Indicatii metodice

Accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate, locomotie si manipulare

Fitness intr-o maniera sistematica si progresiva

Demonstratia preponderenta si mai putin explicatie

Transmisia indicatiilor exercitiului lenta clara

Accentul in executie doar pe 2-3 elemente maxim

Reguli simple

Structuri ritmice

Repetare succesiva pana la reusita

Nu izolati subiectii in exersare

Incurajati raspunsurile pozitive, stabilind standarde de comportament, apreciind aspectele positive.

Efectele practicarii exercitiilor fizice

Planul interactiunii sociale: beneficii in actiunea cu semenii

Planul imaginii de sine: cresterea increderii in fortele proprii

Planul conditie fizice: ameliorarea factorilor biologici

Obiective personalizate

Obiectivul prioritar pentru fiecare subiect

Deficienta fizica primara

Segmentele corporale principale ce vor fi antrenate

Teste utilizate pentru a evalua nivelul de performanta al elevului

Specificatii/sugestii pentru predarea programelor de activitati adaptate pentru copiii cu dizabilitai mintale:

activitatile globale motorii trebuie centrate pe fundamente de stabilitate, locomotie si deprinderi de manipulare

lucru pentru un nivel crescut de fitness intr-o maniera progresiva si consistenta

instructiunile trebuie sa construiasca abilitati continue intr-o maniera orientata catre succesiune

mai multa exemplificare si mai putine explicatii

includerea rutinei si a structurarii in fiecare sedinta de antrenament

pastrarea unor reguli simple

procurarea de diverse modele de activitati ritmice

incurajarea activitatilor ritmice pentru a promova si dezvolta controlul motor

centrare pe elementul de distractie in activitatea fizica

asigurarea asistentei manuale in anumite activitati motorii in cazuri speciale

reducerea abilitatilor la componentele cele mai simple

denumirea miscarii, a abilitatii sau a activitatii in vederea invatarii dezvoltarii unui vocabular « de miscare »

perioade de antrenament scurte, cu modificarea si varierea activitatii pentru a preveni si reduce sentimentul de frustrare determinat de lipsa de concentrare

permiterea copilului in repeterea succesiva a reusitei pentru a intari sentimentul de satisfactie si implinire

crearea unei atmosfere de concurs si succes

recompensarea abilitatilor indeplinite cu incurajari si premieri verbale

evitarea activitatilor in care exista posibilitatea eliminarii subiectilor

stabilirea de standarde pentru un comportament adecvat, prin premierea aspectelor pozitive, si mai putin prin evidentierea celor negative

lucrul in echipa cu kinetoterapeut pentru a asigura activitati adecvate deicitului fizic individual

evitarea exercitiilor de echilibru si coordonare motorie fina in cazul copiilor cu tulburari ataxice

extra ajutor prin folosirea combinatiilor cu exercitii de relaxare si intindere

promovarea unei atitudini generale « da, eu pot ».

Programul individualizat de educatie al copilului cu deficit mintal presupune identificare adecvata, evaluare si tratament programat.

Identificarea reprezinta procedura prin care copilul cu nevoi speciale este localizat, identificat.

Evaluarea este procesul prin care copilul este examinat si ii este determinat statusul prezent. Evaluarea motorie include screeningul initial efectuat in detaliu de catre o echipa formata din medic, profesor de educatie fizica speciala, kinetoterapeut, antrenor de activitati fizice adaptate. Odata copilul identificat si evaluat, avand stabilit si determinat nivelul de abilitati motrice, se poate porni le realizarea unui program adecvat de antrenament.

Tratamentul implica intreaga echipa de lucru, a carei activitati dezvolta un program individualizat, bazat pe nevoile de baza ale copilului, ce trebuie implementat intr-o maniera cat mai putin restrictiva.

In abordarea multidisciplinara a echipei, profesorul trebuie sa se implice cel mai mult, deoarece el este acela responsabil de implementarea si evaluarea motorie a copilului cu dizabilitate mintala. Aspectul final al procesului de echipa este acela al evaluarii finale si se refera la procedurile folosite pentru a determina nivelul la care obiectivele stabilite au fost indeplinite.

Nevoile speciale ale copiilor cu dizabilitati mintale, sunt la modul esential cam aceleasi cu ale unui copil normal. Acesti copii cu conditie limitata trebuie acceptati pentru ceea ce sunt, si tratati cu respect ca parte a grupului, clasei si societatii ca un intreg. Ei au nevoie de o experienta motorie motivanta individualizata in limitele abilitatilor lor. Au nevoie de oportunitati mari de a rezolva ei insisi propriile probleme, si de a dezvolta un spirit liber, de independenta, in defavoarea dependentei sociale.

Copiii cu dizabilitati mintale au nevoie sa experimenteze o mare varietate de activitati motorii desemnate sa doboare limitarile artificiale care sunt de cele mai multe ori construite in jurul dizabilitatii lor.

Ca toti copii, au nevoie de ample oportunitati de a practica ativitati motorii diverse, incurajari sincere, instructiuni adecvate, daca se doreste de la acestia imbunatatirea si dezvoltarea competentelor motorii si anivelului de fitnes. Copiii au nevoie in special de « ajustare » sociala a conditiilor lor de limitare, pentru a realiza o imagine corporala realista.

« Ajustarea » sociala este o problema majora intalnita de copiii cu limitari conditionate (Krementz 1992). Aceasta problema este de cele mai multe ori rezultatul factorilor externi ai societatii. Atitudinile de-a lungul timpului privitoare la indivizii exceptionali au avut un mare impact negativ in atitudinea societatii moderne. In trecut persoanele cu dizabilitati fizice, mintale, emotionale, au fost tratate negativ ca ciudatenii ale societatii, temuti ca semne ale raului, blestemati, cu un tratament medical si social necorespunzator, fiind batuti sau chiar ucisi. In anii evolutiei umane, atitudinea s-a schimbat catre cunoastere si intelegere, mutand atentia de la dizabilitatea persoanei catre abilitatea acesteia.

Aceasta evolutie a avut un mare impact asupra educatiei, reflectandu-se in legi si legislatii, dezvoltand spiritul de acceptare si integrare sociala.

Programele de activiate fizica in care au fost inclusi copiii cu dizabilitati si conditii limitatorii, aduc un impact profund pozitiv in adaptarea sociala pentru copii in general. Programul de educatie fizica se dezvolta bazat pe individualizare si personalizare centrat pe nevoile si abilitatile copilului. In acest mod, influenteaza acceptarea acestor copii de catre societate, dar si auto-acceptarea de catre insasi copilul cu dizabilitate mintala.

Populatia normala, trebuie sa inteleaga faptul ca persoanele cu dizabilitati nu cauta concesii sau simpatie, ci doar vor sa fie tratati la fel ca ceilalti in acord cu limitarile lor individuale. Includerea duce la acceptare. Includerea promoveaza intelegerea, incurajarea atitudinilor favorabile, conducand la o acceptare publica si deasemeni la o auto-acceptare a propriei conditii.

Imbunatatirea imaginii corporale

Toti posedam o anumita imagine asupra corpului nostru si asupra posibilitatilor si capacitatilor de miscare si performanta. Aceasta calitate sau imagine corporala este un concept invatat, care rezulta din observatia miscarilor corpului in ansamblu si pe segmente, precum si relatia dintre acestea cu mediul extern.

O imagine corporala bine dezvoltata este importanta in relatia cu noi insine si prin aceasta raportarea la lumea exterioara. Esuarea formarii unei imagini corporale rezonabila si satisfacatoare, inca din perioada copilariei, duce la distorsionarea imaginii de sine, si prin aceasta la limitare in dezvoltarea emotionala si sociala. Patternul pe care se dezvolta imaginea de sine depinde in mare masura de experienta motrica. Atat caliatatea cat si cantitatea activitatilor motorii sunt importante, experienta motorie ducand la o mai buna orientare spatiala si informatie senzoriala si kinestezica, procurand informatii de sine care nu pot fi realizate in nici un alt mod. Cu cat mai multa informatie se primeste, cu atat caliatatea informatiei este mai buna si imaginea de sine se imbunatateste.

Experienta motrica si activitatile motorii grosiere, inerente intr-un program bine intemeiat de educatie fizica, contribuie intr-o mare masura la dezvoltarea unei imagini corporale stabile, care in schim influenteaza pozitiv imaginea si stima de sine.

Copiii cu dizabilitati care nu sunt inclusi in programe de activitati motorii, esueaza in formarea unei imagini corporale compete si corecte, si dezvolta o imagine deviata, distorsionata despre sine.

Acesta imagine imperfecta, la randul ei, altereaza perceptia de sine si despre lumea inconjuratoare. Perceptiile distorsionate tind sa determine nesiguranta, insecurizare si frecvent duc la dificultati sociale si psihologice.

Capacitatea de a rezolva o problema motrica intr-o maniera acceptata, contribuie la cresterea increderii si a securizarii copilului. Cand copilului I se da sansa de a-si dezvolta abilitatile motrice si de a indeplini o sarcina motrica, imbunatatindu-si imaginea corporala, respectul de sine si increderea in fortele proprii cresc. Astfel, personalitatea le este dezvoltata si scade si se ajusteaza incidenta problemelor sociale si psihologice.

Tocmai de aceea cu atat mai mult copiilor cu dizabilitati trebuie sa li se ofere sansa de a fi implicati in cat mai multe activitati ce presupun indeplinirea unor sarcini motorii si a unei activitati fizice viguroase. Ajustarile trebuie facute, incepand cu mediul inconjurator al acestor copii, chiar de catre ei insisi, educatorul fiind el insusi o parte a mediului extern, deasemeni parintii, si intreaga echipa de reabilitare implicata, care vor avea o contributie edificatoare.

Scopul programelor speciale de educatie motrica, este acela de a ajuta fiecare individ in parte sa isi atinga limitele potentialului fizic, social si emotional, functionand intr-un program bine structurat, construit in jurul nevoilor speciale, a intereselor, abilitatilor si a posibilitatilor copilului cu dizabilitate mintala.

Educatorii trebuie sa tina cont de faptul ca obiectivele propuse in programul de reabilitare a copilului cu dizabiliate mintala, pot fi foarte diferite de obiectivele personale realizabile ale copilului. De aceea activitatile trebuie programate si alese in concordanta cu satisfacerea abilitatilor, intereselor si sentimentelor copilului.

Succesul in educarea copiilor cu dizabilitati mintale, depinde in mare masura de atitudinea pozitiva de acceptare a profesorului a fiecarui copil in parte, ca o entitate in sine, si de o dorinta autentica de a-i integra intr-un program normal de educatie fizica. Abilitatea de a individualiza si personaliza instructiunile educative, de a intampina nevoile si interesele unice ale copilului, este deasemenea esential pentru un succes pe termen lung.

Este responsabilitatea educatorului de a stabili un climat catre invatare, un climat in care copilul sa se simta liber sa invete, sa experimenteze si sa exploreze. Cheia succesului sta in stabilirea libertatii intre limite. Limite care trebuie sa serveasca mai degraba ca ghidaj, decat ca restrictii, si as produca un mediu protejat, securizat, care sa permita profesorului si copilului sa interactioneze, sa incurajeze copilul cu dizabilitate mintala, sa il motiveze sa isi atinga limitele maxime personale.

Autismul

Autismul, alături de sindromul Asperger, sindromul Rett, deficiența de dezvoltare pervazivă și tulburarea desintegrativă a copilăriei, face parte din categoria de dezabilități pervazive de dezvoltare (TPD – Pervasive Developmental Disorders) sau din cea a tulburărilor spectrului autist (Autism Spectrum Disorder – ASD).

TPD este o categorie de afecțiuni descrisă de Asociația Americană de Psihiatrie pentru grupul caracterizat prin întârzieri în ariile de dezvoltare cognitive, sociale, motorii, senzoriale, verbale și comportamentale.

Enunțul de „tulburări de spectru autist”, exprimă globalitatea afecțiunii, dar nu și a tuturor ariilor de dezvoltare. Termenul este contestat de unii autori, deoarece pare să fie orientat mai mult spre aspectele autiste, după cum reiese din conținut decât celelalte patologii similare.

Simptomele grupului de tulburări pervazive (termenul pervaziv descrie caracterul general al afectării) de dezvoltare includ probleme de comunicare privind folosirea și înțelegerea limbajului, de relaționare cu persoanele și obiectele din jur, de implicare în evenimentele sociale, de manipulare a jucăriilor, de schimbare a rutinelor ori a mediului familiar, de comportament (stereotipice și repetitive), conform notațiilor realizate de Institutul Național al Deficiențelor Neurologice și a Accidentelor Vasculare din USA (2001).

Autismul este cea mai răspândită disabilitate din cadrul grupului de tulburări pervazive de dezvoltare (TPD).

Definiții:

Cuvântul autism provine din grecescul „autos” care înseamnă însuși sau Eul propriu.

Autismul este o disabilitate de dezvoltare care ține toată viața și care se manifestă prin incapacitatea indivizilor de a întelege ceea ce văd, aud sau altfel spun ce simt. Toate aceste impedimente gerenerează dificultăți de interacțiune socială, comunicare și comportament. (www.otac.org)

O altă definiție dată de site-ul www.medterm.com evidențiază faptul că autismul este o tulburare spectrală neuropsihiatrică caracterizată prin deficit de interacțiune socială, comunicare și prin manefestări comportamentale neobișnuite și repetitive.

În Enciclopedia Medicală, autismul este descris ca disabilitate severă a funcționalității creierului, marcată prin probleme de contact social, inteligență și limbaj, împreună cu comportamente ritualistice sau compulsive și răspunsuri bizare la mediu.

Scurt istoric:

Pentru prima dată termenul de autism a fost folosit de Bleuler în 1912, iar sindromul a fost definit mai întâi de Kanner în 1943. Tot acest autor a descris în 1956 legătura dintre elementele biologice, psihologice și sociale, iar Bettelheim în 1962 acordă atenție deosebită explorării senzoriale și face conexiunea cu procesul de învățare și educație al autismului.

Perioada dintre 1950-1960 se caracterizează prin conform căreia lipsa afecțiunii părinților reprezintă cauza apariției autismului, aspect elucidat și eliminat după 1980. Triada deficiențelor este invocată în 1978, pe baza căreia se formulează și criteriile de diagnostic sub forma DSM III, IV, IV revizuită.

După anii 1990, sunt luate în considerare ca și motive etiologice a autismului tulburările fiziologice și neurobiologice, iar începând cu anul 2000 au loc cele mai intense și relevante cercetări raportate la cauzele declansării și intervenției interdisciplinară. De asemenea, se constituie numeroase instituții de profil care au drept scop identificarea și abordarea precoce a autismului în vederea creșterii calității vieții și integrării sociale a autismului.

Caracteristici ale autismului:

Autismul este o disabilitate de dezvoltare pe viață care apare în mod tipic în perioada primei copilării. Persoanele cu această tulburare prezintă diverse grade comportamentale care interferează cu procesul de învățare în următoarele arii:

comunicarea, problemele ce vizează mai multe aspecte de limbajul care deși prezent este deficitar, nefuncțional, lipsit de conținut și de structură. Aceste dificultăți sunt întâmpinate în sfera receptivă și expresivă.

participarea socială, dificultățile privesc relaționarea cu oamenii, cu obiectele și cu evenimentele. Adesea manifestă incapacitatea de a stabili și menține relații reciproce cu semenii, de a folosi obiectele conform cu abilitățile vârstei.

repertoriu de activități, interese și de dezvoltare imaginativă. Copii pot prezenta un nivel crescut de interes la scimbările de mediu, rutine și ocupații persistente, privind atașamentul față de obiecte. Manifestă interese restrictive, mișcări stereotipe și angajament redus în activități imaginative.

nivelul de dezvoltare, pot prezenta întârzieri, regresii ale abilităților fizice, sociale și de învâțare, nefiind în concordanță cu paternul de dezvoltare.

procesare sezorială, pot manifeste reacții repetitive, neadecvate și fără sens la stimuli auditivi, vizuali, olfactivi, tactili și/sau kinestezici, nivelul variind.

cognitive, se pot constata anormalități privind procesul de gândire generalizată și abstractă, dificultăți de conștientizare și analiză care afectează abilitatea de procesare a informațiilor simbolice.

S-a costatat, astfel, că aproximativ 75% din indivizii afectați manifestă și retard mintal.

Cauzele de apariție a autismului:

Organizația „Învinge autismul acum” (Defeat Autism Now!) a descris autismul ca fiind consecința mai multor factori:

o predispoziție genetică a unui sistem imunitar scăzut;

un atac viral, viruși proveniți din vaccinuri sau mediu extern (copilul poate fi afectat din etapa intrauterină dacă mama are o boală virală);

un virus intern ce se poate instala la nivel celular;

anticorpii nu reacționează corespunzător la „intruși” în vederea creșterii imunității;

imunitate scăzută produsă de o suprasolicitare care generează o disfuncție la acel nivel;

anticorpii ce rămân imaturi, devin în timp agresorii propriului sistem;

viruși instalați la nivel celular ce rămân activi și caută permanent să se transforme suprasolicitând continuu sistemul de apărare a corpului;

suprasolicitare care determină o diminuare importantă sau chiar dispariția lanțului biochimic responsabil de detoxifierea corpului.

Se presupune că autismul poate avea o legătură cu simptomele intestinale: deformarea florei intestinale, creșterea paraziților, absența enzimelor necesare digestiei, aciditate, reflux gastric, inflamație intestinală, alergie și intoleranță alimentară.

Etiologia autismului:

Există o serie de teorii ce prezintă cauzele determinante în apariția autismului, incluzând între acestea și legătura dintre ereditate, genetică și probleme medicale.

Teorii neuropsihologice:

Cele mai recente cercetări atestă faptul că autismul apare ca urmare a lezării sau involuției structurilor sistemului nervos central (figura nr.1).

Acestea influențează dezvoltarea memoriei, limbajului, comportamentului, atenției, emoției, fenomenelor psihice cognitive care perturbate determină dificultăți de comunicare, imaginație și interacțiune socială. Feedback-ul la stimuli externi nu este bun datorită dificultăților de percepție, prelucrare și sintetizare a informației. Pe lângă faptul că se concentrează asupra caracteristicilor autismului, studiile neuropsihologice au și o altă țintă aceea de a descoperi deficitele cognitive fundamentale ce se află în spatele anomaliilor comportamentale observate în cazul acestei disabilități.

O serie de teorii evidențiază existența disfuncțiilor cognitive fundamentale, ce se răsfrâng asupra proceselor executive, de prelucrare coerentă centrală asupra elaborării opiniilor și teoriilor.

Teoria procesului executiv consideră că o arie largă de funcții cognitive superioare sunt deficitare, cum ar fi capacitatea de inhibare a unor răspunsuri nepotrivite, planificarea, îndeplinirea, schimbarea și monitorizarea sarcinilor. Deficitul capacității de a trece de la o sarcină la alta este considerat paralel cu comportamentul ritualistic-repetitiv observat în autism și constituie caracteristica definitorie a acestei boli.

O a doua teorie neuropsihologică despre autism vizează coerența centrală deficitară. Această constatare se bazează pe faptul că persoanele cu autism nu pot deosebi anumite aspecte, anumiți stimuli într-un context nou, spre deosebire de o persoană normală. Acest deficit poate duce la limitarea procesării unor enevimente sau a unor stimuli importanți.

Incapacitatea de a-și crea o părere despre sine, despre starea internă a celorlalți, reprezintă a treia concepție neuropsihologică denumită și „teoria minții”. Este observabilă atunci când unui individ autist i se cere să prevadă comportamentul unei alte persoane după ce s-a luat în considerare posibilitatea ca informația dată poate fi falsă sau că individul ar putea avea o opinie greșită. Copilul autist nu este capabil sa înțeleagă limbajul nonverbal sau să analizeze situațiile abstracte.

Teoria biologică:

Studiile întreprinse de-a lungul timpului au demostrat că autismul are o bază biologică, dar nu au determinat, încă, mecanismele patogenice. La fel ca orice altă disabilitate de dezvoltare comportamentală, poate fi considerat ca rezultat al diferitelor etiologii biologice. Cea mai reprezentativă dovadă o constituie faptul că 10% din indivizii cu autism prezintă totodată și o stare medicală fragilă despre care se crede că a fost determinată de simptomele autiste, ceilalți 90% la care nu apare nici o altă boală, se consideră că factorul genetic are o mare importanță.

În multe familii există un anumit „tipar” de apariție a autismului sau a altor disabilități asociate, considerându-se a fi generate de o modificare genetică. Până în prezent nu a fost descoperită nici o genă cauzatoare de autism, dar cercetătorii caută în continuare segmente anormale ale codului genetic care ar putea fi moștenite de către acești copii. De asemenea se presupune că unii se masc cu o anumită predispoziție la autism, dar nu s-a descoperit, încă, nici măcar un aspect „trigger” responsabil.

Prin studierea familiilor s-a demostrat că riscul apariției la al doilea copil este de 100 de ori mai mare decât la restul popolației. Și studiul gemenilor a evidențiat că șansele de apariție la gemenii monozigoți sunt de 60%, pe când la gemenii bizigoți sunt de doar 3-5%.

Din studiile geneticienilor s-a desprins ideea că e o boală genetică determinată de interacțiunea mai multor gene. Unii cercetători investighează un grup de gene variabile care în anumite condiții pot interfera cu modificările sistemului nervos central. Deși unele zone ale genomului uman sunt socotite ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, încă nu s-a identificat nici una care să joace un rol în apariția autismului.

Alte studii vizează aspectele legate de problemele apărute în timpul sarcinii sau nașterii, la fel ca și factorii de mediu: infecțiile virale, echilibru metabolic deficitar și expunerea la mediu chimic. Unele substanțe nocive ingerate pe perioada sarcinii pot constitui un factor de risc. Considerarea vaccinurilor ca și cauză este încă în discuție. În 2001, Institutul de Medicină din USA a resprins legătura dintre vaccinul contra pojarului, oreonului, rubeolei și tulburările din spectrul autistic, însă, comitetul de cercetători nu exclud definitiv o astfel de idee.

Un procent mic dintre persoanele autiste au o condiție medicală slabă, majoritatea nu au nici o anormalitate fizică evidentă, Totuși unele cercetări au evidențiat că aproximativ 25% dintre indivizi au suferit diverse leziuni sau au macrocefalie. Aceasta nu cauzează simptomele autismului, dar e considerată ca făcând parte din mecanismul cerebral ce poate influența apariția autismului.

În urma câtorva studii neuropatologice s-a observat o dezvoltare deficitară a mai multor structuri cerebrale. În sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate celule dens împachetate, iar în cerebel o descreștere a numărului de celule Purkinje. S-a constatat și o creștere substanțială a creierului, dar numai în anumite regiuni (de exemplu: lobii temporali, parietali și nucleii bazali). În constrast, corpul callos scade în partea de mijloc și în cea posterioară. Creșterea diametrului cranian sugerează existența unei anormalități în dezvoltarea creierului (se produc pre multe celule nervoase, nu se elimină destul țesut nervos prin procesul normal de eliminare în perioada de dezvoltare sau există o creștere necorespunzătoare a țesutului non-neural). Toate aceste aspecte susțin teoriile neuropsihologice care sugerează că diformitățile sunt prezente la nivelul mai multor structuri cerebrale.

Alte studii au arătat că există o tulburare a echilibrului biochimic al creierului. Cea mai importantă descoperire din ultimii 25 de ani a fost serotonina prezentă la o treime din indivizii autiști. Faptul că aceștia prezintă îmbunătățiri comportamentale în urma administrării unor medicamente care inhibă serotonina, demonstrează rolul acesteia în patogeneza autismului.

Diagnostic:
O persoană ce prezintă simptomele autismului trebuie examinată de o echipă interdiciplinară, formată din specialiști din ramuri terapeutice deferite, care include: medicul psihiatru, psihologul, logopedul, consultantul în probleme de educație, etc.

Stabilirea diagnosticului este precedată de un examen fizic al evoluției dezvoltării, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor fiind necesare și alte analize: cea a sângelui, scanare TC, RMN a creierului, electroencefalograma, etc.

Tratament:

Tratamentul autismului se bazează în primul rând pe educație. Aceasta trebuie adaptată fiecărei persoane în parte, în funcție de simptome și nevoi.

Tratamentul poate include:

terapie comportamentală pentru a ajuta bolnavul să se adapteze condițiilor sale de viață;

“programe de integrare” care ajută bolnavul să se adapteze lumii înconjurătoare atât cât e posibil;

– asigurarea unui mediu organizat de viață;

– terapie audio-vizuală, care să ajute în comunicare;

– controlarea regimului alimentar;

– medicamente;

– terapia cu muzica;

– terapie fizică;

– terapia limbajului.

Principii generale in abordarea cadrului de lucru

Principiul prevenirii deficientelor, incapacitatilor, handicapurilor prin masuri sanogenetice si educationale

Principiul interventiei educationale precoce

Principiul educatie globale individualizate

Principiul drepturilor si sanselor egale

Principiul asiguarii serviciilor de sprijin

Principiul cooperarii si parteneriatului in educatia speciala.

Metode folosite:

Terapia ABA:

Terapia ABA (Applied Behavior Analysis – Terapia comportamentală aplicată) este recunoscută pe plan mondial ca tratament sigur pentru copiii autisți.

Analiza comportamentală aplicată (ABA) reprezintă folosirea tehnicilor și principiilor necesare, în vederea abordării problemelor importante din punct de vedere social care determină schimbări majore în comportament. Este un model de terapie creat de dr. Ivar Lovaas în anii ’70.

ABA este un sistem de învățare, un program care își propune să modifice comportamentul copilului în mod sistematic și intensiv. Sistemul are obiective clar formulate, împărțite în sarcini mici, astfel încât evoluția copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcționând pe baza acestor întăritori, fie materiali, fie sociali.

Terapia PECS:

PECS (Picture Exchange Communication System) este o metodă care facilitează și/sau mijlocește comunicarea copilului cu autism. Are la bază comunicarea prin intermediul obiectelor, fotografiilor sau pictogramelor (în funcție de nivelul de dezvoltare a copilului). Copilul trebuie să aibă un set de obiecte, fotografii/pictograme care simbolizează obiectul sau acțiunea dorită. Când dorește ceva, el va arăta obiectul/ pictograma/ fotografia adultului (părinte sau terapeut).

Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie să aibă capacitatea de a iniția o situație de comunicare și să aibă capacitatea de reprezentare a obiectului, în sensul de a-l recunoaște în fotografie sau pictograma.

Această metodă dezvoltă comunicarea și crește șansele apariției limbajului expresiv.

Abordarea kinetoterapeutica include 3 planuri:

planul interactiunii sociale- interactiunea cu semenii (exercitii cu partener, exercitii de joc, exercitii de interactiune cu mediul, exercitii de autocunoastere in cadrul sarcinii de lucru)

planul imaginii de sine- cresterea increderii in fortele proprii (exercitii de fonatie si respiratie, exercitii cu obiecte portative sau la aparate fixe, cu contol in oglinda, exercitii de indemanare si lucru manual, exercitii de indeplinire de sarcini simple, exercitii de constructie si creatie, exercitii de deplasare, tarare, catarare, transport de obiecte)

planul conditiei fizice- ameliorarea factorilor biologici (exercitii de respiratie, de tonifiere musculara, de mobilitate, de echilibru, de coordonare, exercitii pentru functia cardio-respiratorie- de mers, alergare, pedalaj, inot).

BIBLIOGRAFIE

Alexandru I. – Management- Ed. Didactică și Pedagogică București 1975

Baciu C. – Programe de gimnastica medicala- Ed. Stadion Bucuresti 1974

Belinovici V. – Procesul învățării în educația fizică- Ed. Tineretului cultură fizică și sport 1958

Bucur C., Ochiană G. – Copilul cu problem de adaptare – autistul – să-l iubim și să-l înțelegem, Revista Română de Kinetoterapie, Oradea, 2001

Buzescu A., Scurtu L. – Cursuri practice de anatomie- ANEFS 1996

Cordun M. – Elemente de kinetologie medicală- Ed. Inedit București 1999

Cordun M. – Kinetologie medicală- Ed. Axa București 1999

Cordun M. – Postura corporală normală și patologică- Ed. ANEFS București 1999

Crețu A. – Afecțiuni reumatice care beneficiază de kinetoterapie- Ed. Romtel București 1996

Croitoru D. – Voleiul in scoala- Ed. Semne Bucuresti 2002

Epuran M. – Elemente de psihosociologia activităților corporale- sporturi, jocuri- București Renaissance 2005

Epuran M., Cordun M., Mârza D., Moțet D., Stănescu M., Ochiană G. – Asistență, consiliere și intervenții psihomedicale în sport și kinetoterapie- Ed. Fundației Humanitas București 2006

Franceschetti A., Rickly N.- Sur les causes de la cécité chez l’enfant- J. Ophtal 1951

Geambasu A.- Kinetotrapia deficientelor fizice functionale- Ed. Didactica si Pedagogica R. A.- Bucuresti 2008

Geambasu A.- Teza de Doctorat „Dezvoltarea psiho-motrică a elevilor ambliopi prin mijloace specifice jocurilor sportive asociate kinetoterapiei”, UNEFS Bucuresti 2010

Ghițescu G. – Baschetul mijloc asociat al kinetoterapiei- Ed. Semne- București 2002

Ghițescu G., Moanță A. – Baschet fundamente teoretice și metodice ANEFS București 2004

Gunter K. Von Noorden-, Eugene M. Helveston- Strabismus A decision- Making approach- Mosby 1994

Hellen Keller – Mon univers Le monde d’une soured-moute-aveugle- Paris 1914

Ispas C. – Noțiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuți- Ed. Art Design 1998

Ispas C. Geambasu A. – Kinetoterapia deficientelor fizice functionale – Ed. ANEFS 2001

Keeney A. N.- Chronology of ophtalmic development- Sprinfield 1951

Mujicicov. N. Baranga D. Mujicicov C – Jocuri pentru copii si tineret-

Ed. Uniunii de Cultura Fizica si Sport Bucuresti 1966

Negulescu C. I. – Handbal, tehnica jocului- ANEFS București 2000

Negulescu C. I. – Sistemul de comunicare interumană (sinteze documentar- bibliografice)- ANEFS, București 2007

Niculescu M. – Metodologia cercetării științifice în educația fizică- ANEFS București 2002

Pierre Villey – Les mondes des aveugles- Essay de psychologie- Paris 1914

Predescu Teodora- Minibaschet- Bucuresti 1980

Rață M., Stimularea senzorio-motorie – sursă de optimizare a comunicării verbale și nonverbal la copiii autiști, Lucrare de Doctorat, București, 2008

Rață M., Rață G., Elemente de strategie în dezvoltarea terapiei ocupaționale pentru copiii autiști prin includerea în grădinițe cu regim normal, Conferința Stiințifică Națională 17, București, 2008

Rosenbaum Santiago- Clinical strabismus management- Principles and surgical techniques- W.B. Saunders Company 1999

Rozorea A.- Deficiența de vedere – o perspectivã psihosocialã și psihoterapeuticã- Editura Pro Humanitate București 1998

Sbenghe T. – Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei- Ed. Medicală București 1999

Stănescu Monica – Educatie fizica pentru prescolari si scolari mici- Ed. Semne Bucuresti 2002

Stănică I. Și colab. – Psihopedagogie specială- deficiențe senzoriale- Ed. Pro Humanitate 1997

Serbănoiu S. – Lecția de educație fizică- Ed. AFIR- București 2002

Stefan M.- Psihopedagogia copiilor cu handicap de vedere- Ed. Pro Humanitate București 1999

Teodorescu Silvia Bota Aura Stanescu Monica – Educatie fizica si sport adaptat pentru persoane cu deficiente senzoriale, mintale si defavorizate social- Ed. SemnE Bucuresti 2004.

Tudor V. – Capacitățile condiționale și coordinative- componente ale capacității motrice- Ed. RAI Coresi, BucureSti 1999

Vasile Marcu – Psihoterapie și psihosomatică- Ed. Polirom Iași 1996.

Vasile Preda – Intervenția precoce în educarea copiilor deficienți vizual- Editura Presa Universitarã Clujeanã Cluj-Napoca,1999.

Voda Claudiu Predescu Nicolae – Jocuri si probleme distractive- Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1977

Wybar K.- Disorders of vision in children. Diseases of the eye- 1966

Zolog N.- Selecțiunea și orientarea profesională în raport cu funcțiile vizuale- Timișoara 1969

www.autism.ro;

www.autismromania.ro;

www.medterm.com;

www.otac.org.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbajul_semnelor

http://ansr.org.ro/

http://www.scribd.com/collections/2743679/Alfabetul-surdo-mut

http://dexonline.ro/definitie/surdomut