Decontarile cu Furnizorii la S.c. Cuprom S.a

INTRODUCERE

Încă de la primele lucrări apărute în domeniul contabilității, în urmă cu cinci secole, și până în zilele noastre, bazele teoretice ale contabilității au fost abordate ca o istorie a curentelor de gândire și a conceptelor contabilității. De la primele lucrări publicate în domeniul contabilității de către Luca Paciolo și până in zilele noastre, istoria contabilității poale fi privită ca o istorie a curentelor de gândire contabilă, ca o istoric a teoriilor și conceptelor contabilității.

În prezent, contabilitatea este o știință, care cuprinde concepte și teorii multiple, după care practica contabilă se ghidează, la fel și învățământul contabil și activitatea organismelor naționale și internaționale de normalizare și armonizare a contabilității.

În prezenta lucrare, se dorește a se evidenția câteva din aspectele legate de decontările privind terții, în special cele privind decontările cu furnizorii.

Mai întâi se va prezenta societatea la care se va pune accentul pe prezentarea contabilității legate de furnizorii cu care societatea comercială este în relații de aprovizionare, societatea fiind în situația clientului. Urmează a se prezenta indicatorii economici care ne indică situația societății la un anumit moment, precum și evoluția ei din ultimele trei exerciții financiare încheiate.

Se vor evidenția, pe parcursul lucrării, procesul aprovizionării la această societate evidențiind tipurile de contracte folosite, precum și natura juridică a relațiilor privind decontarea cu terții. Se dorește a se pune accent pe contabilitatea decontărilor cu terții, în special pe cea a decontărilor cu furnizorii societății. Apoi se va urmării aspectele legate de recepția bunurilor și constatările de diferențe la recepție, precum și procedura utilizată în cadrul societății analizate, cu documentele aferente acestora.

Instrumentele de plată folosite în relațiile cu furnizorii este un alt aspect al prezentei lucrări. în special sistemul de conturi utilizat în decontările cu furnizorii, precum și tipul, întocmirea și circuitul documentelor necesare evidențierii acestor operații în contabilitatea societății analizate.

În finalul prezentei lucrări, se are în vedere evidențierea operațiilor contabile specifice decontărilor cu furnizorii, precum și cazuri particulare ale acestora.

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII

1.1. Modul de organizare a contabilității

Contabilitatea unei societăți comerciale, se poate ține atât în partidă simplă cât și în partidă dublă, conform Legii 82/1991, numită și legea contabilității. Această lege precizează la articolul 1 alineatul 1 că, societățile comerciale sau companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Dacă facem o scurtă referire și la articolul 5 alineatul 1, 2 și 3, putem spune că persoanele prevăzute Ia articolul 1 al prezentei legi, au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale. Categoriile de persoane care pot ține contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. Se observă deci, că fundamentul pe care este creată o societate și care își conduce contabilitatea se bazează pe o legislație ce impune anumite aspecte în ținerea contabilității societăți.

Partidă dublă, reprezintă un întreg format din două componente, și anume, dubla înregistrare și dubla reprezentare.

Dacă dubla înregistrare se realizează cu ajutorul contului, atunci dubla reprezentare se realizează cu ajutorul bilanțului și a contului de profit și pierdere.

Dubla reprezentare este un principiu de bază al contabilității care constă în prezentarea sub dublu aspect al patrimoniului, din două puncte de vedere și anume, primul este din punct de vedere material, iar al doilea din punct de vedere abstract, al provenienței.

Societatea comercială Cuprom SA, ține contabilitatea în partidă dublă, întocmind situații financiare anuale nesimplificate conform legi 82/1991. Acestea se depun anual la Ministerul Finanțelor până Ia data limită impusă de minister.

Principiul continuității activității poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului financiar dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți.

Pentru a putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terților are ca obiective:

Cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor agentului economic ce derivă din relațiile comerciale cu alte unități, precum și din relațiile financiare cu bugetul statului, asigurările sociale etc;

Urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienți și debitori, precum și achitarea la termen a datoriilor (ață de furnizori, creditori, personalul unității, bugetul statului etc;

Cunoașterea creanțelor și datoriilor față de asociați sau acționari și urmărirea decontării în termen a acestora;

Cunoașterea creanțelor și datoriilor față de unitățile din cadrul grupului și care derivă din operațiunile făcute cu aceștia;

Soluționarea corectă și în termen legal a decontărilor din operații în curs de clasificare;

Soluționarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanțelor și datoriilor, precum și a creșterilor de valoare a acestora.

Organizarea contabilității relațiilor cu terții este condiționată de mai mulți factori, cum ar fi:

Natura relațiilor de decontare;

Formele de decontare;

Instrumentele de decontare;

Sistemul de creditare;

Regimul reducerilor și momentul acordării lor.

Recunoașterea datoriilor în situațiile financiare se realizează prin referință la două criterii ce trebuiesc îndeplinite cumulativ: probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru creanțe) respectiv înregistrarea unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru datorii) și evaluarea să poată fi realizată credibil (Mateș D, 2013).

Datoriile reprezintă surse atrase și angajamente financiare constituind obligații actuale ale întreprinderii rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.

Din definiția datoriilor, precum și din condițiile generale de recunoaștere se poate concluziona că o datorie este recunoscută atunci când(Pereș Ion, 2011):

provine din evenimentele trecute, adică obligația întreprinderii provine din tranzacții și evenimente care au avut loc;

b) generează ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice, concretizate în general în:

plăți în numerar, prin conturi bancare sau cedări de active;

înlocuirea obligației respective cu una sau mai multe obligații;

executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii;

reducerea sau anularea datoriilor de către creditor;

transformarea datoriilor în elemente de capital propriu (capital social și eventual prime legate de capital);

c) valoarea sa să fie stabilită credibil, adică să îi poată atașa în orice moment o valoare stabilită pe o baza rezonabilă.

Din punctul de vedere al informării utilizatorilor este foarte importantă separarea datoriilor în:

Datorii ce trebuie plătite într-o perioada mai mică de un an (datorii pe termen scurt);

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (datorii pe termen lung).

O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt atunci când:

se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice;

este exigibilă în termen de 12 luni de Ia data recunoașterii ei. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

La sfârșitul exercițiului financiar întreprinderile trebuie să mențină în situațiile financiare clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni dacă (Ineovan F, Dumitrescu D, 2009):

termenul inițial a fost pe o perioadă mai mare de 12 luni;

există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților care este încheiat până la data respectivă.

Trebuie tăcută o distincție între obligația actuală și angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligațiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel (Mates D., 2009)

O obligație apare, în mod normal, numai în momentul unor livrări sau când firmele au acorduri (contracte) irevocabile de achiziție. Tocmai de aceea datoriile reprezintă o obligație actuală și nu viitoare.

Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe căi:

plata în numerar și/sau viramente;

transferul unor active; prestarea de servicii;

înlocuirea unor datorii cu o altă obligație;

conversia obligațiilor în elemente de capital propriu, etc.

Lichidarea obligațiunilor presupune deci, renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice.

O datorie este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil ca o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. în practică obligațiile rezultate din contracte în care nu s-au respectat încă obligațiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite încă) nu sunt în general recunoscute ca datorii în situațiile financiare. Totuși astfel de obligații pot corespunde definiției datoriilor și, în cazul în care criteriile de recunoaștere sunt îndeplinite în anumite circumstanțe, acestea pot fi recunoscute. In astfel de circumstanțe recunoașterea datoriilor implică și recunoașterea activelor sau a cheltuielilor aferente.

1.2. Modul de decontare al furnizorilor

Dezvoltarea economică și apariția băncilor a condus la extinderea masei monetare și la introducerea unui nou sistem de plăți cunoscut sub denumirea de plăti fără numerar care a reprezentat un salt calitativ foarte mare în finalizarea financiară a tranzacțiilor dintre participanți. În sistemul bancar, plățile fără numerar interbancare sau intrabancare se mai numesc și decontări fara numerar, datorita faptului că implică încărcarea și descărcarea de gestiune a unităților bancare prin care se realizează transferul de fonduri. Acest sistem se bazează pe diverse procedee și instrumente de plată, unele generate de debitor iar altele de creditor.

Procedeele de decontări reprezintă un ansamblu de tehnici specifice, determinate de particularitățile unor tranzacții, menite să asigure realizarea transferului de fonduri și stingerea obligațiilor în condițiile stabilite de parteneri. în literatura de specialitate, procedeele de decontări se mai întâlnesc și sub denumirea de forme de decontare însă cu același conținut. în sistemul bancar se folosesc următoarele procedee de decontări: viramentul, cecul, acreditivul, incassoul, procesul cambial și compensarea interbancara. în timp ce viramentul, cecul și compensarea interbancara sunt specifice decontărilor interne, acreditivul, incassoul și procesul cambial se practică mai mult în plățile externe. Fiecare procedeu folosește unul sau mai multe instrumente de plată, astfel: viramentul – ordinul de plată; acreditivul – ordinul de plată; incassoul – dispoziția de încasare; cecul – cecul pentru numerar, cecul virament, cecul barat, cecul circular, cecul de călătorie, giro-cecul; procesul cambial – cambia și biletul la ordin; compensarea interbancară – ordinul de plată, cecul barat, cecul virament, cambia și biletul la ordin. Procedeul de decontare, inclusiv instrumentul de plată, constituie una din prevederile obligatorii din contractele economice dintre parteneri prin care se asigură transferul de fonduri.

Astfel în funcție de momentul decontării cumpărările de bunuri și servicii se pot clasifica:

cumpărări cu decontarea imediată în numerar;

cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial).

1.3. Instrumente de plată folosite în relațiile cu furnizorii

Bunurile realizate de producător sunt destinate satisfacerii trebuințelor celor care au nevoie de ele. Prin schimb, aceste bunuri trec, prin intermediul banilor, din proprietatea producătorilor în proprietatea consumatorilor.

Diversitatea bunurilor care fac obiectul circulației cum ar fi bunuri mobile, imobile, corporale si necorporale, determină o varietate a formelor juridice prin care se realizează circulația. O formă juridică modernă a circulației bunurilor o constituie circulația înscrisurilor (titlurilor) care încorporează anumite valori patrimoniale. Aceste valori circulă prin transmiterea titlurilor care le reprezintă, cum ar fi acțiunile și obligațiunile emise de societățile pe acțiuni, cambia, cecul, conosamentul s.a.

În lumina celor arătate, titlul comercial de valoare poate fi definit ca un înscris denumit și titlu în temeiul căruia posesorul său legitim este înrudit să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris.

Titlul comercial de valoare are următoarele caracteristici:

înscrisul are caracter constitutiv; dreptul este încorporat în titlu și, în consecință, dreptul poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului.

înscrisul are un caracter formal; el trebuie să îmbrace forma determinată de lege și să cuprindă elementele care îi sunt proprii. Numai prin respectarea strictă a condițiilor de formă cerute de lege, înscrisul este valabil și produce efecte.

înscrisul are un caracter literal, în sensul că întinderea și natura dreptului, ca și obligația corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de mențiunile cuprinse în înscris. In consecință, elementele înscrisului nu pot fi nici completate și nici interpretate cu ajutorul altor înscrisuri ori a unor împrejurări de fapt. Excluderea oricăror dovezi extrinseci este o consecință a caracterului formal al înscrisului.

înscrisul conferă un drept autonom. Caracterul autonom al dreptului trebuie înțeles într-un dublu sens.

În primul rând, dreptul și obligația corelativă născute din titlu sunt independente față de actul juridic din care decurg; de exemplu un contract de vânzare-cumpărare, un fapt juridic etc. Deci. posesorul legitim al titlului își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului, iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.

În al doilea rând, în cazul transmiterii titlului, dobânditonil va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmițătorului. Deci, dobânditorul are un drept autonom, adică un drept care este independent față de dreptul transmițătorului. Ca o consecință a acestui fapt, dobânditonil titlului nu i se pot opune excepțiile care puteau fi opuse transmițătorului.

După conținutul lor, titlurile de valoare se clasifică în trei categorii: efecte de comerț, valorile mobiliare și titlurile reprezentative ale mărfurilor.

Efectele de comerț sunt înscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. Intră în această categorie: cambia, biletul la ordin și cecul.

Cambia este un înscris prin care o persoană dă dispoziție altei persoane să plătească o sumă de bani, !a scadență, unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.20

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la scadență altei persoane sau la ordinul acesteia.

Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci la care are un disponibil să plătească o sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.

Întrucât efectele de comerț sunt înscrisuri care exprimă în monedă valoarea pe care o încorporează, ele îndeplinesc funcția de numerar, de instrument de plată. De aceea, efectele de comerț sunt denumite figurativ și „moneda comercianților".

Efectele de comerț sunt șî titluri de credit; ele dau dreptul titularului de a încasa suma arătată în înscris, iar până la scadență debitorul beneficiază de credit.

Datorită posibilităților transmiterii lor, prin mijlocele dreptului comercial, efectele de comerț sunt calificate ca titluri negociabile. De remarcat că cecul este un mijloc de plată și mai puțin un instrument de credit. Cu toate acestea, datorită faptului că îi sunt aplicabile unele reguli proprii titlurilor de credit, cecul este enumerat și el în categoria titlurilor de credit.

Cambia este un înscris care conține un ordin scris și necondiționat dat de către o persoană (trăgător) unei alte persoane (tras) pentru a plăti o anumită sumă de bani, la vedere sau la o anumită scadență și într-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar). In circuitul comercial cambia îndeplinește funcții de mijloc de plată, de mijloc de garantare și de mijloc de creditare.

Raportul juridic născut de emiterea cambiei presupune acceptarea acesteia, trasul având ordin din partea trăgătorului să efectueze plata dar devine obligat cambial numai în momentul în care acceptă cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial, solidar cu trăgătorul, giranții, avaliștii.

Acceptarea se face prin mențiunea pe cambie „acceptat", dar este suficientă și numai semnătura trasului (trasul își ia sarcina „să plătească", iar ceilalți obligați cambial își asumă obligația de a face „să se plătească", în mod efectiv ei plătind numai în cazul în care debitorul principal, trasul, nu își onorează plata).

Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate în activitatea comercială. Datorită folosirii ei pe scară largă și în raporturile comerciale internaționale, cambia a făcut obiectul unei reglementări juridice unitare. în anul 1930 s-a încheiat la Geneva convenția referitoare la legea uniformă a cambiei și biletului la ordin. Cu toate că România nu a aderat la această convenție, cele mai multe prevederi ale legii uniforme au fost preluate în legislația românească. întra-adevăr. Legea nr- 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei și biletului la ordin a folosit ca model legea italiană asupra cambiei și biletului la ordin din 14 noiembrie 1933. care se întemeia pe legea uniformă a cambiei și biletului la ordin.

Ca mijloc de plata, cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trăgătorul o are la beneficiar (trăgătorul are de încasat o anumită sumă de bani de la tras și, totodată, are de achitat o datorie față de o terță persoană – beneficiarul), înlocuind circulația banilor în numerar. Astfel, în loc ca trasul să plătească trăgătorului și acesta să plătească/achite datoria sa către beneficiar, trăgătorul dă ordin trasului să plătească direct beneficiarului.

Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură in procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creai de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor. într-un bilet la ordin plătibil la vedere sau la un anume timp de la vedere, se poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. In orice alt bilet la ordin această stipulațiune se socotește nescrisă. Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în biletul la ordin; în lipsa acestei arătări, stipulațiunea se socotește nescrisă. Dobânda curge de la data emisiunii biletului la ordin dacă o altă dată nu este arătată.

Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei. De aceea reglementarea sa se află în aceeași lege care reglementează cambia, și anume Legea 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.

Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit. Ia ordin, formal și complet, care încorporează o obligație abstraelă, autonomă si necondiționată, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației.

Regulile după care se coordonează plata biletului la ordin sunt cele stabilite în art. 41 – 46 din lege pentru plata cambiei.

Trebuie văzut că, deoarece în cazul biletului Ia ordin, plata se face de către emitent, iar nu de o altă persoană (trasul) ca în cazul cambiei, legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Deci, la data scadentă, biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Potrivit legii, emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca și acceptantul unei cambii. Deci emitentul este obligat, la scadență, sa plătească suma prevăzută în titlu.

Excepție face dacă, biletul la ordin are scadența Ia un anume timp de la vedere, posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului biletul la ordin pentru viza într-un termen de un an de Ia data emiterii titlului. Formalitatea vizei are drept scop numai stabilirea datei exigibilității obligației.

Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de emitentul acesteia unei bănci receptoare de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinul de plată este instrumentul efectiv care circulă între emitent și beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi parteneri. Ordinul de plată presupune ca emitentul să aibă disponibilități în cont la banca sa în sumă cel puțin egală cu transferul și comisionul aferent sau dacă nu are cont să depună la bancă suma necesară. Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite, respectiv cele pe suport hârtie au un format standard tipărit (formular), în timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate.

Ordinul de plată circulă de la banca emitentă la banca colectoare în mod direct (via compensare) sau prin intermediul altor bănci corespondente, dar nu mai mult de două bănci diferite. Cel mai important moment în cadrul unei bănci este acceptarea (autorizarea), prin care toate băncile din lanțul de circulație se încarcă de gestiune, inclusiv banca colectoare, pe baza disponibilului aflat în cont și care dă o dispoziție de plată, necondiționată, băncii la care are deschis contul.

Trasul este întotdeauna o bancă la care trăgătorul are deschis contul și care efectuează plata pe baza cecului primit, numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în cont, către o terță parte sau chiar către trăgător dacă acesta solicită să i se elibereze numerar. Banca pune la dispoziția trăgătorului carnete de cecuri care conțin file necompletate, denumite și blanchete, pe care acesta le folosește în limita disponibilului din cont. Beneficiarul este partea care primește suma transmisă de trăgător iar în situația în care trăgătorul a dispus să i se elibereze numerar, acesta apare și în postura de beneficiar. Cele trei părți efectuează operațiuni legale de cec în nume propriu, respectiv fiecare poartă răspunderea pentru participarea la acest circuit: trăgătorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta să fie lichid (depozit) și cert (utilizabil imediat).

Necesitatea ca transferurile de fonduri între cei care produc bunuri și prestează servicii și cei care le consumă să se efectueze cât mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plată. Astfel a apărut cecul, care a înlocuit în bună parte decontarea prin numerar și a devenit unul din instrumentele de plată larg acceptat, atât pe piețele locale, cât și în decontările internaționale.

Cecul, ca instrument de plată, creează posibilitatea unei persoane, care are la o bancă anumite fonduri, de a efectua plăti prin intermediul acestei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită plăți în numerar. Beneficiarul poate să încaseze suma precizată în titlu, de la banca cu care plătitorul este în relație, sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Ca o definiție a cecului, putem spune că, acesta este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar.

Din definiție rezultă că cecul implică la fel ca și cambia, trei persoane și anume, trăgătorul, trasul și beneficiarul.

Trebuie să precizăm faptul că în calitate de tras poate fi desemnată numai o singură societate bancară.

Cecul trebuie să conțină mențiunile prevăzute de articolul 1 și articolul 3 din lege și anume:

Denumirea de cec, trebuie inserată în textul înscrisului pentru a atrage atenția asupra semnificației juridice a înscrisului. Legea cere ca denumirea să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului.

înscrisul trebuie să cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menționată în titlu.

Ordinul trebuie să fie necondiționat și să privească o sumă de bani determinată. Suma de bani trebuie menționată în cifre cu indicarea monedei în care se face plata.

înscrisul trebuie să arate pe cel care, în calitate de tras, va trebui să plătească suma de bani menționată în titlu.

înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. în absența unei atare mențiuni, locul plății va fi locul menționat lângă denumirea trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menționează mai multe locuri, atunci cecul este plătibil Ia primul Ioc arătat.

înscrisul trebuie să cuprindă ziua, luna și anul emiterii precum și locul unde a fost emis cecul. Dacă înscrisul nu menționează locul emiterii, legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

f) Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către trăgător. Ea trebuie să cuprindă numele și prenumele sau firma trăgătorului. Legea consideră că e valabilă și semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin inițiale.

Orice mențiune de certificare, de vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu și semnată de tras are numai efectul confirmării existenței disponibilului pentru plata cecului. O atare mențiune implică pe trăgător să retragă disponibilul înainte de expirarea termenului de prezentare a cecului la plată.

Cecul poate avea mai multe valențe, potrivit legii 59/1934 care stabilește anumite reguli cu caracter particular. Datorită acestor particularități, cecul poate lua mai multe forme și anume: cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil, cecul de călătorie și cecul circular.

Cecul barat, este un înscris care cuprinde pe fața sa două linii paralele executate de trăgător ori de posesorul cecului (art. 38 din lege). Această barare poate fi generală sau specială.

Bararea este generală când între cele două linii nu se indică nimic ori se face mențiunea societate bancară sau o expresie echivalentă. Acest cec cu bararea generală nu poate fi plătit decât unei societăți bancare sau unui client al trasului (art. 39 din lege).

Bararea este specială dacă între cele două linii se înscrie denumirea unei societăți bancare. Un atare cec cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societății bancare înscrise în cec sau, dacă aceasta este cu trasul, unui client al acestei societăți bancare. Legea permite însă societății bancare indicate să recurgă pentru încasare la o altă societate bancară (art. 39 din lege).

Trebuie menționat faptul că bararea generală poate fi transformată în barare specială, nu și invers. Ștergerea liniilor înscrise pe cec se consideră ca și cum nu ar fi fost făcute.

Cecul plătibil în cont este un înscris în care sunt inserate transversal pe fața cecului cuvintele „plătibil în cont", „numai prin virament" sau altă expresie echivalentă. Printr-o asemenea mențiune, trăgătorul sau posesorul cambiei interzice plata în numerar a cecului. în consecință, trasul va efectua o operațiune de scripte (credit în cont, virament ori compensație), care echivalează cu plata (art. 40 din lege).

Ștergerea acestei mențiuni se consideră ca și cum nu ar fi fost făcută.

Cecul netransmisibil este un cec cu clauză „netransmisibil" și nu poate fi plătit decât primitorului său, la cererea acestuia, să fie creditat din contul său curent. Deci, primitorul nu poate gira cecul decât unei societăți bancare pentru încasare, fără ca aceasta să-1 poată gira mai departe.

Clauza netransmisibilității trebuie pusă chiar de societatea bancară. Ia cererea clientului.

Cecul de călătorie, are ca și caracteristică faptul că trăgătorul subordonează plata cecului existenței pe titlu în momentul prezentării a unei a doua semnături la fel cu a primitorului (art. 42 din lege).

Cecul de călătorie este alcătuit din două părți: talonul și cecul propriu-zis. înscrisul cuprinde ordinul băncii dat agentului sau ori corespondentului său într-o anumită localitate de a plăti suma de bani (cifra rotundă) clientului (călătorului), a cărui semnătură a fost depusă pe talon la eliberarea formularului de către bancă.

Beneficiarul cecului prezintă cecul pentru încasare agentului sau corespondentului băncii. Cu această ocazie, beneficiarul va depune o a doua semnătură, de această dată pe cecul propriu-zis. Plătitorul verifică identitatea beneficiarului prin compararea celor două semnături, după care plătește suma de bani menționată în titlu.

Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de o societate bancară sau de alta instituție de credit, anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent (art. 79 din lege).

Societatea bancară sau instituția de credit, autorizate să emită cecuri circulare trebuie să depună la Banca Națională a României o cauțiune în condițiile prevăzute de ari. 79 din lege.

Acreditivul bancar este un procedeu de decontare prin care plățile se efectuează pe măsura livrării mărfurilor/prestării serviciilor dintr-o sumă transferată de plătitor la o unitate bancară, de regulă a furnizorului. Deschiderea acreditivului se face de către banca plătitorului, pe baza unei cereri a acestuia în care se menționează: suma acreditivului, denumirea furnizorului, sediul acestuia și unitatea bancară la care are deschis contul; felul și cantitatea mărfurilor/serviciilor prevăzute în contract; documentele pe care furnizorul trebuie să le prezinte la banca sa pentru decontare; perioada de valabilitate a acreditivului; eventual alte condiții prevăzute în contract. Acreditivul se deschide din disponibilitățile aflate în contul plătitorului sau din credite bancare iar suma se virează la bancă furnizorului împreună cu un exemplar din ordinul de plată și o copie după cererea de deschidere a acreditivului (un set similar de documente se trimite și furnizorului). După livrarea produselor, furnizorul prezintă băncii sale documentele de livrare prevăzute în acreditiv pe baza cărora se va efectua decontarea. Banca furnizorului are obligația de a verifica dacă documentele corespund cu condițiile din cererea de deschidere a acreditivului și transferă suma în contul furnizorului.

La sosirea bunurilor, cumpărătorul se prezintă la societatea de transport cu documentele de expediere primite de la bancă și intră în posesia mărfurilor. Acreditivul poate fi revocabil sau irevocabil așa cum se stabilește prin contract. în situația în care acreditivul a expirat, banca furnizorului restituie suma băncii cumpărătorului, dacă în prealabil cele două părți nu au convenit pentru prelungirea valabilității. Acreditivul se folosește când furnizorul nu are suficientă încredere în cumpărător și dorește ca fondurile să fie asigurate înainte de livrarea mărfii. Această formă de decontare se folosește de regula în relațiile de comerț exterior, dar a început să fie utilizată și în țara noastră, în special în cazul unităților cu o capacitate de plată discutabilă.

1.4. Sistemul de conturi utilizat în decontările cu furnizorii

Contabilitatea sintetică a datoriilor și creanțelor, precum și a operațiilor asimilate acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terți", care cuprinde următoarele grupe:

„Furnizori și conuri asimilate"

„Clienți și conturi asimilate"

„Personal conturi asimilate"

„Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate"

„Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate"

„Grup și asociați"

„Debitori și creditori diverși"

„Conturi de regularizare asimilate"

„Decontări în cadrul unității"

„Provizioane pentru deprecierea creanțelor"

Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.

Datoriile (obligațiile) întreprinderilor față de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă. în situația în care furnizorii acordă reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a datoriei este la nivelul netului comercial, plus cota de TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei este valoarea ci nominală de rambursare.

In contabilitate se înregistrează doar datoriile certe față de furnizori. Datoria devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de proprietate și înregistrarea datoriei care devine exigibilă la termenul de plată prevăzut în factură.

Datoriile comerciale exigibile se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor:

401 Furnizori

404 Furnizori de imobilizări

– dacă au la baza efecte de comerț se înregistrează prin conturile:

403 Efecte de plătit

405 Efecte de plata pentru imobilizări

– pentru înregistrarea datoriilor potențiale se utilizează contul:

• 408 Furnizori facturi nesosite

– iar creanțele față de furnizori, pentru avansurile acordate acestora, cu ajutorul contului:

• 409 Furnizori – debitori

– 4091 Furnizori debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor o 4092 Furnizori debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări Contul 40/ Furnizori reflectă, pe de-o parte, datoriile față de furnizori provenite din achiziționări de active circulante materiale și de lucrări și servicii pentru activitatea de exploatare, iar pe de altă parte modalitatea de stingere a acestor obligații.

După conținut economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor.

1.5. Documentele utilizate pentru evidența decontărilor cu furnizorii și circuitul acestora

În derularea relațiilor comerciale cu furnizorii și clienții se disting două categorii de operații și anume:

1) operații de fixare a obligațiilor si drepturilor de creanță

Trebuie să existe documente justificative care să îndeplinească condițiile acceptate de persoanele participante astfel încât una să-și asume obligații, iar cealaltă să accepte drepturi de creanță.

Potrivit prevederilor legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune sau cu regim special utilizate în activitatea financiar-contabilă, orice acțiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.

Intr-un asemenea document (act justificativ) se găsesc cele două laturi ale operațiilor juridice: obligații și drepturi de creanță. Pentru o unitate patrimonială actul justificativ al operațiilor nu poate fi pentru acea operație economică decât o obligație sau drept de creanță. Dacă pentru unitatea patrimonială actul are valoare de angajament (obligație), dreptul de creanță se fixează în contabilitatea celeilalte părți.

Documentele provenite din relațiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective. In cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenții civile, încheiate în acest scop, și documentul prin care se face dovada plății.

Principalele documente în cazul obligațiilor față de furnizori care stau la baza determinării obligațiilor sau creanțelor sunt:

factura de aprovizionare sau prestări de servicii;

nota de intrare-recepție pentru angajamentele față de titulari, în cazul drepturilor de creanță:

factura pentru livrarea mărfurilor și executarea de servicii;

aviz de însoțire pentru bunurile ieșite din patrimoniu și nefacturate.

2) operații de stingere a (decontarea) obligațiilor asumate si a drepturilor de creanță

Stingerea datoriilor (respectiv a obligațiilor) se face prin plată, utilizând documentele: fila cec, ordin de plată, chitanță, sau prin efecte comerciale: trată, bilet la ordin etc.

Stingerea drepturilor de creanță se face prin operații de încasări pentru care pot fi folosite forme, instrumente de trezorerie existente și convertibile cu partenerii participanți la derularea operațiunilor (filă de cec, ordin de plată, chitanță, trată, bilete de odihnă, etc).

Prezentarea documentelor justificative care sunt utilizate în relațiile comerciale la societatea comercială Cuprom S.A.

FACTURA (cod 14-4-10/A)

Formular cu regim special.

Conform reglementărilor și normelor în vigoare, și a Codului Fiscal privind facturarea, persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) și (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisa. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii minatoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

Este un formular tipărit pe ambele părți, în blocuri de 150 de file, formate din 50 de seturi a câte 3 file cu texte și culori diferite; albastru exemplarul 1, roșu exemplarul 2, verde exemplarul 3.

1. Servește ca:

document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate;

document de însoțire pe timpul transportului;

document de încărcare în gestiunea primitorului;

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

2. Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare.

Ia livrarea produselor și mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor de compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de către compartimentul emitent. Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțire a mărfi, în vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în factură, în cazul în care la întocmirea facturii, din cauza numărului de produse și mărfuri livrate, spațiul din factură nu este suficient, se utilizează partea verso a documentului, "continuarea facturii".

3.Circulă:

La furnizor:

• La compartimentul în care se efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se acordă numai pe exemplarul 3;

• La persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unității (toate exemplarele);

• La compartimentul de desfacere în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților (exemplarul 2 al facturii la care se anexează dispoziția de livrare);

• La compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea borderoului și în vederea depunerii acestora la bancă și înregistrarea în contabilitate (exemplarul 3).

La cumpărător;

La compartimentul aprovizionare pentru confirmarea operației, având atașat exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit produsul sau marfa, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul în care marfa nu a fost însoțită de factură pe timpul transportului (exemplarul 1);

• La compartimentul care efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1, împreună cu avizul, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, după caz);

• La compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plății, precum și înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1, împreună cu avizul, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, după caz).

4. Se arhivează:

La furnizor:

La compartimentul de desfacere (exemplarul 2);

La compartimentul fînanciar-contabil (exemplarul 3).

La cumpărător:

• La compartimentul fînanciar-contabil (exemplarul 1).

AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII (COD 14-3-6A)

Formular cu regim special, în format A5, tipărit pe ambele părți în blocuri de 100 file formate din 50 seturi.

1. Servește ca:

• document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor, sau altor valori

destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare;

document justificativ de scădere din gestiunea furnizorului;

document de însoțire pe timpul transportului;

document pentru întocmirea facturii;

document de primire în gestiunea cumpărătorului.

2. Se întocmește în doua exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective cu totul excepționale. Se emite pe măsura livrării de compartimentul desfacere care însemnează de întocmire. Pe avizul de însoțire emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se face

mențiunea „pentru prelucrare la terți".

3. Circulă:

La furnizor:

la persoanele din conducere autorizate să dispună livrarea (toate exemplarele);

Ia delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru a însoți produsele, mărfurile sau alte valori materiale pe timpul transportului (exemplarul I);

la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii (exemplarul 2).

Este obligatorie înscrierea în factură a numărului avizului de însoțire a mărfi, în vederea efectuării înregistrărilor în contabilitate și identificării cu ușurință a livrărilor neefectuale sau a eventualelor reclamații;

• la compartimentul fînanciar-contabil, atașat la factura (exemplarul 2).

La cumpărător:

la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite după efectuarea recepției de către comisia de recepție și consemnare a rezultatelor (exemplarul 1);

la compartimentul de aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia și certificarea efectuării plătii către furnizor (exemplarul 1);

Ia compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor de plată precum și pentru înregistrarea la contabilitatea sintetică și analitică, atașat la factură (exemplarul I).

Se arhivează:

La furnizor.

Ia compartimentul financiar contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii (exemplarul 2); La cumpărător:

la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 1 al facturii (exemplarul I).

NOTA DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE (Cod 14-3-1A și 14-3-1/aA)

Format A4, x4 tipărit pe ambele părți, în blocuri de câte 150 de file.

1. a) Servește ca:

document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

document justificativ pentru încărcare în gestiune;

act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate Ia recepție;

document justificativ de înregistrare în contabilitate.

b) Se folosește ca document distinct de recepție în cazul;

bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;

mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros (cod I4-3-l/aA).

In alte cazuri decât cele menționate mai sus, recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc.).

Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. In situația în care la recepție se constată diferențe. Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. In cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii. Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferente la recepție.

3. Circulă:

la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele);

la compartimentul flnanciar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii);

la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

JURNAL PRIVIND DECONTĂRILE CU FURNIZORII (Cod 14-6-6)

1. Servește:

că jurnal auxiliar pentru înregistrarea operațiunilor privind decontările cu furnizorii pentru materiale, mărfuri, lucrări executate, servicii prestate etc, la unitățile care aplică forma de înregistrare „pe jurnale";

la ținerea contabilității analitice a furnizorilor;

la completarea Registrului Cartea mare.

2. Se întocmește în cadrul compartimentului financiar-contabil, fie pentru toți furnizorii, fie separat, pe feluri de furnizori, pe furnizori principali, pe gestiuni etc.

Se completează pe baza documentelor justificative (facturi, note de recepție și constatare de diferențe etc.) sau pe bază de centralizatoare, pentru operațiunile înregistrate îti creditul contului de furnizori și pe baza documentelor justificative anexate la extrasul de cont primit de la bancă sau registrul de casă pentru operațiunile înregistrate în debitul acestui cont.

In cazul înregistrării pe bază de centralizatoare, evidența analitică a furnizorilor se ține separat de jurnal, utilizându-se „Situația încasării-achitării facturilor" (cod 14-6-7) sau alte formulare (Fișa de cont pentru operațiuni diverse, cod 14-6-22). Facturile rămase neachitate (nelichidate) până la sfârșitul lunii se înregistrează în „Situația încasării-achitării facturilor" (cod 14-6-7). La sfârșitul lunii, se determină rulajul creditor total, precum și totalurile fiecăruia din conturile corespondente debitoare care se trec în Cartea marc.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

SITUAȚIA ÎNCASĂRII-ACHITĂRII FACTURILOR (Cod 14-6-7)

1. Servește:

că jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare „pe jurnale";

ca situație a soldurilor contului 411 "Clienți" sau contului 401 "Furnizori".

2. Se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiunilor, în cadrul compartimentului

financiar-contabil, fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau de furnizori. în cazul în care situația se întocmește pentru achitarea facturilor separat pe feluri de urnizori, se au în vedere furnizorii principali potrivit categoriilor stabilite pentru înregistrarea în Jurnalul privind decontările cu furnizorii (cod 14-6-6).

Formularul se completează astfel:

a) în cazul încasării facturilor:

periodic, pe baza documentelor justificative privind produsele sau mărfurile livrate, lucrările executate, serviciile prestate etc. respectiv încasarea de la clienți;

la începutul lunii, prin transcrierea pozițiilor (facturilor) rămase neîncasate din situația încasării facturilor întocmită pentru luna precedentă.

b) în cazul achitării facturilor:

– periodic, pe baza documentelor justificative de recepție a materialelor și produselor aprovizionate, respectiv de achitare a furnizorilor, în cazul în care contabilitatea analitică a furnizorilor nu se ține cu ajutorul Jurnalului privind decontările cu furnizorii" (cod 14-6-6);

– la începutul lunii, prin transcrierea pozițiilor (facturilor) rămase neachitate din situația achitării facturilor sau din „Jurnalul privind decontările cu furnizorii" cod (14-6-6).

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI (COD 14-6-17/b)

Format X4 tipărit pe ambele părți, în carnete a 50 și 100 de file.

1. Servește ca:

Jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;

Document de stabilire lunară a taxei pe valoare adăugată deductibilă;

Document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.

2. Se întocmește într-un singur exemplar, având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA-ului deductibil.

Se întocmește un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri (mărfuri) care se vând ca atare.

Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau de prestării de servicii.

Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare Ia taxa pe valoare adăugată.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

CAPITOLUL 2 STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTĂRILE CU FURNIZORII LA S.C. CUPROM S.A.

2.1 Prezentarea societății CUPROM SA

În România, Cuprom SA este principalul producător de sârmă laminată, sârmă trefilată și conductoare din cupru emailate și la majoritatea sorto-tipo-dimensiunilor, unicul producător intern.

Produsele firmei sunt destinate în general industriei electrotehnice, principalii utilizatori fiind: producătorii de cabluri de energie și telecomunicații, motoare electrice, transformatoare, echipamente, diverse aplicații în electronică.

Cuprom SA s-a constituit prin H.G. nr. 1296/1990 ca societate pe acțiuni prin preluarea integrală a patrimoniului întreprinderii de Conductori Electrici Emailați (înființată în 1972) și a fost înregistrată la ORC Sălaj la data de 22.04.1991. CUPROM SA are sediul în Zalău, Bd. Mihai Viteazul nr.l 11, telefon 0260/ 607200, fax 0260/ 607203, e-mail: [anonimizat]

Capitalul social al societății este în valoare de 93.843.085 mii lei împărțit în 93.843.085 acțiuni cu valoarea nominală de 1000 lei.

Patrimoniul firmei Cuprom S.A. este format din 3 mari ateliere/unități de producție, câte un atelier pentru fiecare produs al firmei. Aceste ateliere sunt dotate cu mașini și tehnologii relativ noi, necesare producerii sârmei laminate, sârmei trefilate și sârmei de bobinaj.

CUPROM S.A. Zalău are certificat Sistemul de Management al Calității de către DQS Germania în conformitate cu standardul ISO 9001:2000, ISO/TS 16949:2002. Cuprom a implementat de asemenea Sistemul de Management de Mediu în conformitate cu standardul EN ISO 14001:2004 (certificat de TUV Thuringen Germania). Cuprom SĂ Zalău a obținut Certificatul UL pentru conductoarele emailate de tip Cu – EB – 200 și Cu – ET – 220.

Compania Cuprom deține la Baia Mare facilități de producție pentru topirea și rafinarea cuprului, fiind recunoscută ca unic producător de catozi cupru electrolitic (99.99% Cu)din România.

Scurt istoric al CUPROM S.A. Zalău :

anul 1973 – sunt puse în funcțiune primele mașini de trefilat, completate cu noi mașini în anii 1975-1976 și 1982;

anul 1974 – sunt puse în funcțiune primele instalații de emailat, acțiune continuată prin noi

achiziții de utilaje în 1983-1986;

anul 1980 este pusă în funcțiune instalația de topire – turnare – laminare în flux continuu a

cuprului, după licența CONTIROD;

1986- 1987 sunt puse în funcțiune instalațiile de trefilare și emailare a sârmelor de cupru

ultra subțiri ( 0,02 – 0,04 mm) ;

în anii 1991,1994 și 1996 au fost puse în funcțiune instalații de trefilare – emailare (INLINE)

Din import care reprezintă cea mai avansată tehnologie de fabricație a conductorilor emailați.

Ultimele investiții au fost realizate în anul 2000 – noul proprietar investește aproximativ 2 milioane USD, în modernizarea Departamentului Laminor (Topire – Turnare – Laminare), centralei termice, laboratoarelor și a Departamentului Informatic. O parte din mașinile vechi, uzate moral și nenecesare au fost demontate.

De asemenea, în martie 2002 – se cumpără două mașini de emailat second-hand HES 4 și HEX4.

Pe lângă cele enumerate mai sus, Cuprom SA mai are și alte utilități cum ar fi: centrală termică nouă, atelier mentenanță, stație tratare fluide uzate, depozite, rețele de apă și gaz metan, stație de transformare energie electrica, căi de acces.

Atelierul Laminor (Topire – Turnare – Laminare), unde, pornind de la catozii de cupru, este produsă sârma turnată și laminată continuu, cu următoarele diametre: 8.00, 9.50, 12.00, 13.00, 14.00, 18.00 mm, conform ASTM B 49/92, SF Ele 03/2001, aplicând procesul CONTIROD. Sârma poate fi vândută direct, sau procesată în continuare în sârmă trefilată, în secția Trefilare, din cadrul societății. Atelierul Laminor are o suprafață de 2271,44 m2, și capacitatea anuală de producție de 47.500 tone/an, pentru un program de lucru redus (5 zile/săptămână), sau 70.000 tone, pentru un program de lucru continuu.

Atelierul Trefilare, unde, pornind de la sârmă laminată 0 8 mm, se produce sârmă trefilată cu starea de ecruisare tare sau moale, în gama dimensională 0 0,020 – 3,50 mm, atât pentru vânzări directe, cât și pentru procesare ulterioară în cadrul Atelierului Emailare. Secția are un total de 25 de mașini, de diferite tipuri, o suprafață totală de 4823,90 m2 și capacitatea de producție anuală de 12.800 tone sârmă trefilată tare sau recoaptă, conform STAS 4130/77, DIN 40500, din care:

12 800 tone pot fi produse pe cele 5 mașini treapta I;

9000 tone pot fi produse pe mașinile treapta a Il-a (0,40 – 1,20 mm);1100 tone pot fi produse pe mașinile treapta a 111-a (0,15 – 0,40 mm);

275 tone pot fi produse pe mașinile treapta a IV-a (0,05 – 0,15 mm);

circa 3,5 tone pot fi produse pe mașinile treapta a V-a(0,02 – 0,05 mm);

circa 1800 tone pot fi recoapte la stația de recoacere (0,40 – 3,57 mm);

Atelierul Emailare, unde sârma trefilată este acoperită cu unul sau două straturi de lac, obținându-se conductoarele de bobinaj, cu diferite proprietăți mecanice și termice. Conductoarele de bobinaj sunt vândute producătorilor de motoare electrice, transformatoare, bobine speciale, etc. Secția Emailare are un total de 20 de mașini, din care 9 mașini de trefilare/emailare In Line, ecologice.

Suprafața totală a secției este de 2945,00 m2, și producția anuală de 5,000 tone conductoare de bobinaj, în gama dimensională 0 0,032 – 2,80 mm, din care: > circa 2 500 tone pe instalațiile convenționale (0,45 – 2,80 mm) > circa 2 500 tone pe instalațiile In Line (0,18 – 1,32 mm)

Procesul de laminare

SÂRMĂ DE CUPRU LAMINATĂ este fabricată folosind principiul topire – turnare laminare în flux continuu după procedură CONTIROD. Catozii de cupru de o puritate ridicată, a căror compoziție chimică este controlată spectrometric, sunt șarjați continuu în cuptorul de topire.

Cuprul lichid curge într-un cuptor de menținere basculant, cu atmosfera controlată și, apoi, turnat cu mașina Hazelett . Bară de formă dreptunghiulară rezultată este apoi trecută printr- un laminor cu 10 caje de laminare. Dezoxidarea și răcirea sârmei laminate se face cu o soluție decapantă pe bază de alcool.

Protejarea suprafeței sârmei de cupru laminate împotriva oxidărilor se face prin aplicarea unui strat de ceară hidrosolubilă. Bobinarea sârmei de cupru laminate se face în colaci.

Procesul de trefilare

SECȚIA DE TREFILARE este echipată cu cele mai moderne mașini de trefilat cu alunecare controlată și recoacere în flux. Mai mult de jumătate din sârmă de cupru laminata este procesată în sârmă rotundă de cupru trefilata, atât moale cât și tare, cu diametrul între 0,20 și 4,50 mm (dimensiuni mai mari se pot produce la cerere). Am făcut toți pașii necesari pentru asigurarea caracteristicilor enumerate ale sârmelor de cupru trefilate:

• folosirea unei sârme de cupru laminate de înaltă calitate, diferențiata în funcție de destinația finală a sârmei de cupru;

• folosirea de filiere de trefilare perfect profilate și a unor sisteme eficiente de lubrifiere pentru a garanta precizia diametrului și a suprafeței netede;

• folosirea de recoaceri în flux intermediare pentru a îmbunătăți trefilabilitatea și caracteristicile mecanice ale sârmei.

Pentru a veni în sprijinul clienților noștri din industria de cabluri, am instalat un bobinator compact, astfel încât să putem livra sârma noastră în colaci compacți de până la 2000 kg, pe paleți de lemn, reducând astfel costurile de transport.

Procesul de toronare

SECȚIA DE TREFILARE este echipată cu cele mai moderne mașini de trefilat multifir cu 16 căi de trefilare. Conductoarele de cupru multifilare cu diametrul între 0,20 ÷ 0,50 mm sunt răsucite, rezultând conductoare de cupru multifilare răsucite ( toroane ) cu secțiuni cuprinse între 0,35 ÷ 10 mm².

Utilajele folosite sunt mașini moderne de răsucit multifir cu posibilitatea răsucirii a unui număr de 96 fire de cupru simultan, în funcție de cerințe clientului. Bobinarea se face pe tamburi metalici cu diametrul de 630mm.

Procesul de emailare

CONDUCTOARELE EMAILATE reprezintă unul din produsele noastre finite. Producem întreaga gamă de conductoare rotunde de cupru emailate, în gama dimensională de la 0,15 până la 4,00 mm acoperite cu tipurile de rășini PU, PA, PĂI, PEI, având clasa termică de la 155 la 220 °C. Știind cât este de importanta calitatea conductoarelor rotunde de cupru emailate pentru utilizatori, facem toate eforturile pentru a garanta cel mai înalt nivel calitativ pentru produsele noastre:

• utilizarea de materii prime de înaltă calitate: sârmă de cupru selecționata cu caracteristici mecanice și electrice optime, cele mai bune lacuri electroizolante;

• o tehnologie modernă IN-LINE de trefilare și emailare cu instalații computerizate său înalt automatizate puse în funcțiune în ultimii ani;

• folosirea de metode tehnologice moderne în procesele anterioare pentru a mări performanțele produselor finite;

• aplicatoare de lac cu duze, pentru a asigura cu acuratețe grosimea și concentricitatea peliculei de lac;

• utilizarea de mosoare de mare capacitate, pentru clienții noștri care utilizează mașini de bobinat de mare viteză.

Principalele produse sunt:

Ambalare:

Sârma este livrata în colaci de aproximativ 4000 kg. Fiecare colac este asigurat cu cel putin 6 benzi de otel pe un palet de lemn sau container metalic, asigurând o manevrare si încarcare usoara în camion. Fiecare colac este acoperit cu folie de polietilena.

Dimensiunile paletului: 1780 x 1780 x 180 mm

Dimensiunile colacului: diametrul interior : 1000 mm; diametrul exterior : 1800 mm; înaltimea : ~ 800 mm.

Transport și depozitare

Trebuie luate măsuri pentru protejarea produsului împotriva umezelii și atmosferei corozive în timpul transportului și depozitării. Mijloacele de transport trebuie să fie acoperite cu un material impermeabil. Produsul trebuie depozitat în spații acoperite și uscate. Suprapunerea colacilor este interzisă. În timpul manipulării trebuie luate măsuri de precauție pentru a nu deteriora suprafata sârmei și a paletului.

Declarație de mediu

Resursele naturale sunt limitate și în aceste condiții CUPROM contribuie la protecția acestora și a mediului înconjurător. În acest sens îmbunătățim continuu procesele noastre de producție, menținem și îmbunătățim permanent standardele impuse de cele mai noi reglementări în domeniu. În întreaga activitate legată de mediul înconjurător urmărim nu doar folosirea rațională a resurselor, ci și corelarea activității de producție cu implementarea celor mai moderne tehnologii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea și valorificarea optimă a substanțelor reziduale utilizabile. Un element cheie în afacerea noastră este înțelegerea, reducerea și prevenirea poluării, ceea ce ne asigură o afacere de succes pe termen lung.

2.2 Situația contractelor la S.C. Cuprom S.A.

Contracte pe piața internă

Piața internă a Cuprom SA Zalău este formată din firme aparținând industriei

electrotehnice – producători de cabluri și conductoare electrice precum și producători și reparatori de motoare și transformatoare electrice.

Segmentarea pieței se poate face după produsele oferite în aceste piețe, și anume:

Piața produsului „sârmă de cupru laminată și turnată continuu" este formată din producători de cabluri și conductoare electrice și anume : ICME ECAB SA București, Pirelli SA Slatina, Isovolta SA București, IPROEB SA Bistrița, Electroplast SA Bistrița și alții.

Piața produsului „sârmă de cupru trefilată" este formată din producători de cabluri și conductoare electrice și anume: IPROEB SA Bistrița, Electroplast SA Bistrița, Top Electro Tg. Mureș, RCB Elctro 97 Bistrița, Cabtec SRL Bistrița, Romplast SA Buzău și alții.

Piața produsului „conductoare de cupru emailate" este formată din producători și reparatori de motoare și transformatoare electrice și anume : Ana IMEP Pitești, Electroprecizia Săcele, Electromotor Timișoara, IAME Sf. Gheorghe, TMD Filiași, Electroaparataj București, Luxten București și alții. Cu toate aceste firme Cuprom SA Zalău are semnate contracte pe anul 2013, pe lângă livrările pe bază de contracte existând și livrări pe bază de comandă fermă la alți clienți din piața românească și piața externă.

Contracte pe piața externă

În plus de aceștia mai sunt livrări pe bază de comenzi ferme către Oii Pump Cehia de 40 tone/lună.

Cererile totale de pe piața Turciei în specia!, se ridică Ia aproximativ 1000 tone de sârmă laminata,

Semnalele de pe piețele externe sunt pozitive în sensul că cererea pentru produsele Cupromului este în creștere, calitatea și prețul fiind competitive la nivel internațional.

În cadrul Cuprom SA s-a proiectat, elaborat, implementat și certificat un Sistem al Calității în conformitate cu standardul SR EN ISO 9002:1995 „Model pentru asigurarea calității în producție, montaj și service".

Firma TUV SUDDEUTSCHLAND a acordat certificatul ISO 9002, fapt ce creează o imagine favorabilă pe piață, dând clienților încredere în calitatea produselor realizate de Cuprom SA. Aplicarea tehnologiilor moderne în cadrul societății Cuprom SA, precum și implementarea unui sistem al calității se reflectă în scăderea cheltuielilor de fabricație, în protecția mediului înconjurător și cel mai important în ridicarea nivelului calitativ al produselor care satisfac cei mai exigenți clienți.

Prețurile practicate pe piața cuprului sunt formate din două componente: prețul catozilor de cupru la bursa de la Londra (LME) la care se adaugă prețul de procesare pe fiecare tip de produs. În ceea ce privește prețul catozilor, faptul că fabrica Cuprom SA Zalău este integrată cu cealaltă fabrică producătoare de catozi de cupru (Phoenix Baia Mare) îl constituie un mare avantaj față de o firmă care este obligată să cumpere ca materie primă sârmă laminată sau sârmă trefilată. în ceea ce privește prețurile de procesare practicate de Cuprom SA, acestea sunt !a nivelul prețurilor europene, Cuprom SA fiind competitiv atât pe piața internă cât și la export datorită investițiilor făcute în modernizarea capacităților de producție și preocupărilor continue pentru reducerea costurilor de fabricație.

2.3. Poziția pe piață și concurența S.C. CUPROM S.A.

Piața societății Cuprom SA Zalău este formată din firme ce aparțin industriei electrotehnice -producători de cabluri și conductoare electrice precum și producători și reparatori de motoare și transformatoare electrice. Segmentarea pieței interne și externe se poate face după produsele ce sunt oferite în aceste piețe și anume:

A. Piața produsului „sârmă de cupru laminată și turnată continuu" este formată din producători de cabluri de telefonie și energie, și anume: ICME ECAB S.A. București. Slatina, IPROEB S.A. Bistrița, ELECTROPLAST S.A. Bistrița, pentru piața internă. Ungaria, Fluxus Ungaria, Brodomercur Cehia pentru piața externă;

B. Piața produsului „sârmă de cupru trefilată" este formată din producători

de cabluri si conductoare electrice și anume: IPROEB Bistrița, CABTEC

S.R.L. Bistrita, ROMPLAST S.A.

Buzău, pentru piața internă și Derivai Ungaria pentru piața externă;

C. Piața produsului „conductoare de cupru emailate" este formată din producători de motoare și transformatoare electrice și anume: ANA IMEP Pitești, ELECTROPRECIZIA Săcele, ELECTROMOTOR Timișoara, LUXTEN București pentru piața internă și Emerson Slovacia, Elektro Ungaria, Vilgepker Ungaria pentru piața externă.

Cota de piață pe piața României, a firmei Cuprom SA este după cum urmează:

Tabel 1. Cota de piață a societății Cuprom SA pe piața României pentru anul 2015

Cererea de produse din cupru pe piața internă a crescut semnificativ, cupru, ca materie primă înscriindu-se în rândul materiilor prime rare cu fluctuații de preț comparative cu cele ale petrolului.

Acesta este motivul pentru care, la societatea Cuprom SA nu există studii privind piețele externe, nu se cunoaște cota de piață a firmei în fiecare țară și nu există preocupare pentru acest aspect. Paradoxal, față de ceea ce am afirmat înainte, vânzările la export ale firmei au crescut de la an la an în mod spectaculos ca pondere în total vânzări.

Concurenții importanți ai societății CUPROM SA pe piața României, și nu numai, se clasifică după mărimea, structura, poziția lor de pe piață, după cum urmează în tabelul de mai jos:

Tabel 2. Principalii concurenți ai societății Cuprom SA

După cum se observă, deși la prima vedere s-ar putea crede că firma Cuprom SA deține monopolul pe piața internă și avantaje comparativ importante de pătrundere pe piețele externe, concurența exercitată de firme multinaționale puternice, este agresivă și prezentă pe piața internă și internațională.

2.4. Strategia de dezvoltare a S.C. CUPROM SA

Managementul Cuprom SA și-a propus în vederea creșterii poziției pe piața internă și internațională următoarele:

Să pătrundă pe piețele internaționale, oferind produse competitive calitativ și comercial, satisfăcătoare pentru clienții cei mai exigenți;

Să-și mențină și să-și extindă piața internă;

Să se încadreze în standardele internaționale privind protecția mediului;

Pentru realizarea obiectivelor propuse este în curs de aplicare un program de modernizare și retehnologizare a procesului de producție, prin achiziționarea de noi instalații și aducerea celor existente la parametrii superiori;

Programul de modernizare și retehnologizare este completat cu un program de perfecționare a personalului, un program de măsuri organizatorice și alte măsuri de valorificare integrală a noilor dotări.

Materiile prime importante pentru realizarea celor trei produse principale (sârmă laminată 8 mm, sârmă trefilată și conductorii de bobinaj), sunt lacurile de acoperire și catozii de cupru.

Surse de materii prime existente la nivel național și mondial sunt:

lacuri : firmele Altana Group Italia, Nexans Franța, Du Pont Germania, Isovolta București;

catozi de cupru : KGHM Polonia, Umicore Pirdop Bulgaria, Montek Africa de Sud, Codelco Cile, IMI Refines Anglia, Almalik Turcia, Phoenix România;

După cum se observă, industria cuprului este extrem de specializată, sursele de materii prime fiind destul de puține la număr.

Furnizorii Cuprom SA sunt:

lacuri: Syntel Italia, Rembrantin Germania (Altana Group), Nexans Franța;

catozi de cupru : Phoenix Baia Marc România, Umicore Pirdop Bulgaria;

In ceea ce privește furnizorii de lacuri, se constată o puternică globalizare a acestei industrii, firmele mici din Europa, ca de exemplu Syntel Italia și Rembrantin Germania au fost achiziționate de Altana Group, reducându-se astfel numărul de furnizori.

O evoluție foarte interesantă o are materia primă: catozii de cupru și situația la nivel internațional a acestui produs. Pe plan mondial prețul catozilor de cupru se stabilește/cotează la Bursa de Metale de la Londra (LME).

Aceste cotații sunt folosite de toți furnizorii atât de catozi de cupru, cât și de vânzătorii produselor obținute din catozii de cupru, ca bază de stabilire a prețului de vânzare (ex. prețul sârmei laminate este format din LME catozi cupru + preț de procesare).

Interesantă este evoluția atât a stocurilor de catozi de cupru în depozitele Bursei de la Londra cât și influența acestui fapt asupra prețului lor de vânzare, în sensul ca în ultimii trei ani stocurile au scăzut dramatic, cererea a crescut semnificativ datorită boom-ului industrial al Chinei și altor state asiatice, făcând ca prețurile de vânzare să crească atingând valori istorice.

2.5. Analiza indicatorilor economico – financiari

Necesitatea și utilitatea analizei financiare ca instrument de supraveghere a activității și performanțelor întreprinderii se concretizează prin impactul complex și permanent asupra deciziilor privind opțiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii și eficiența utilizării lor în vederea asigurării marjei concurențiale și a viabilității.

Există opinii diferite cu privire la definiția analizei financiare. Astfel, analiza financiară este definită ca fiind „activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere șt de dezvoltare într-un mediu concurențial". Analiza financiară este „un instrument deosebit de prețios de care dispun factorii de decizie pentru a cerceta și evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil". „Analiza financiară conduce la un diagnostic al întreprinderii".

Rezultatele analizei financiare se adresează administratorilor, acționarilor actuali sau potențiali, analiștilor financiari, participanților la viața întreprinderii, persoanelor juridice finanțatoare (bănci, organisme financiare, societăți-mamă, alte întreprinderi), statului, precum și altor întreprinderi susceptibile de a participa la o absorbție sau de a face o ofertă publică de cumpărare.

Acești utilizatori sunt hotărâtori în luarea diverselor decizii, cum ar fi:

> decizii de gestiune a unei întreprinderi;

> decizii de cumpărare sau vânzare de titluri;

> decizii de acordare sau refuz al unui credit;

> decizii de achiziționare totală sau parțială a întreprinderii.

Pentru administratori, importanța diagnosticului dat prin analiza financiară este fundamentală, deoarece aduce clarificări necesare luării deciziilor, nu numai în politica financiară ci și în politica generală a întreprinderii. Acționarii, persoane fizice sau juridice, sunt direct interesați de calculul valorii întreprinderii pentru că ei furnizează capitalul de risc.

Analiza financiară are un rol deosebit în determinarea valorii economice, a forțelor și slăbiciunilor întreprinderii, cu scopul de a evita expunerea sa la dificultățile ce decurg din relațiile cu alte întreprinderi mai puțin viabile.

Instrumentele analizei financiare reprezintă o metodă sau o tehnică care servește la:

> măsurarea eficacității pe plan financiar a acțiunilor trecute;

> aprecierea performanțelor financiare;

> luarea deciziilor și evaluarea consecințelor deciziilor asupra viitorului întreprinderii;

> evaluarea situației financiare.

Pentru ca analiza situației financiare a întreprinderii să poată fii realizată, se pot utiliza numeroase instrumente, ce vor contribui la descoperirea simptomelor financiare care indică existența unor probleme.

In aceste circumstanțe, se vor utiliza ca instrumente de analiză, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, și notele contabile care conțin indicatori utilizați în interpretarea rezultatelor financiare anuale.

Bilanțul constituie un calcul de sinteză care prezintă situația patrimonială a întreprinderii la un moment dat. Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanțul stabilit la sfârșitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ și cele de pasiv ale întreprinderii. La un moment dat bilanțul contabil indică starea resurselor și mijloacelor unei întreprinderi, exprimând echilibrul său financiar. Bilanțul este considerat documentul esențial în analiza financiară care permite efectuarea studiilor privind evoluția patrimoniului întreprinderii și a situației financiare.

In urma repartizării rezultatului exercițiului se modifică structura pasivului bilanțului contabil deoarece o parte din acesta se regăsește în alte posturi, astfel postul de rezerve se modifică cu sumele alocate pentru constituirea lor, iar postul alte datorii se modifică cu totalul dividendelor datorate acționarilor.

Dacă bilanțul contabil descrie situația patrimonială a unei întreprinderi la un moment dat, indicând și mărimea rezultatului, este necesară prezența unui alt instrument care să explice modul de constituire a rezultatului și să permită desprinderea unor concluzii legate de performanțele activității întreprinderii. Acest instrument este contul de profit și pierdere sau contul de rezultate. El grupează fluxurile reale și financiare și pune în evidența operațiunile realizate de întreprindere în cursul exercițiului.

Contul de profit și pierdere, prin conținutul său, oferă informații asupra activității industriale, comerciale sau financiare a întreprinderii și despre modul cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.

Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile. Contul de profit și pierdere este divizat în trei mari grupe, care delimitează activitățile generatoare: > cheltuieli și venituri de exploatare; > cheltuieli și venituri financiare; > cheltuieli și venituri excepționale.

In continuare vom face o analiză a indicatorilor care au o legătură atât directă, cât și indirectă cu furnizorii acestei întreprinderi. Aceștia se prezintă sistematic în tabelul următor:

Tabel 3. Tabelul privind indicatorii referitorii la decontarea cu terți Furnizori.

Luând fiecare indicator în parte, aceștia pot fi interpretați de către fiecare societate, persoană juridică, sau persoană fizică în vederea analizării performanțelor întreprinderii. Lichiditatea imediată este definită ca și capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile, ținând cont de disponibilitățile existente. Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între 0,2 și 0,3.

O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanție că întreprinderea poate să-și plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate. Un nivel redus al acestei rate poate asigura menținerea echilibrului financiar dacă întreprinderea deține stocuri, creanțe sau titluri de plasament ușor mobilizate, în concordanță cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.

Analiza ratei lichidității imediate trebuie efectuată cu rezerve deoarece:

> disponibilitățile se modifică semnificativ, în perioade scurte de timp, ca urmare a raportului dintre încasări și plăți;

> încasările substanțiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru financiar, ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă;

> nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăților întâmpinate în recuperarea creanțelor, dar și ca o politică de gestiune strictă a disponibilităților.

Acest indicator se calculează după mai multe formule, în opinia mea, cea mai indicată ar fi cea utilizată de către programul Ministerului Finanțelor și anume:

Active curente – Stocuri

Lichiditate imediată =

Datorii Curente

Gradul de îndatorare se poate defini ca și ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în totalul capitalurilor proprii și indică capacitatea societății de a-și acoperi datoriile pe termen lung din resurse proprii, adică a capitalurilor proprii.

Acest indicator măsoară volumul finanțării externe în raport cu cel al finanțării asigurate de proprietari. Cu cât valoarea sa este mai mare, cu atât afacerea depinde mai mult de creditorii săi, și cu atât mai marc riscul asociat, deoarece toate datoriile din bilanț dau drepturi asupra companiei unor terți. In general, companiile trebuie să țină cont de gradul de nesiguranță al încasărilor viitoare înainte de a contracta credite sau alte datorii. De regulă o valoare acceptabilă pentru cea mai mare parte a activităților este ca gradul de îndatorare să fie mai mare decât 0,5.

Gradul de îndatorare se va calcula după formula:

Capital împrumutat

Grad de îndatorare =

Capitaluri proprii

Indicatorul vitezei de rotație a creditelor-furnizor poate fi descris ca numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi, care, în mod ideal, ar trebui sa conțină doar creditorii comerciali. Acest indicator se analizează în concordanță cu indicatorul vitezei de rotație a debitelor-clienți, dar din lipsa materialelor necesare calculării lui, vom analiza numai primul indicator.

Acesta se va calcula după metoda:

Sold mediu furnizori

Viteza de rotație a creditelor-furnizor =

Valoarea achizițiilor de bunuri (fără servicii)

Viteza de rotație a stocurilor reprezintă de câte ori a fost rulat stocul de-a lungul unui exercițiu financiar, mai este numit și rulajul stocurilor. Acest indicator nu are un interval în care ar trebui să se încadreze, el se estimează că, cu cât e mai mare cu atât e mai performant.

Acesta se va calcula în felul următor:

Costul vânzărilor

Rulajul stocurilor = ………………………..

Stocul mediu

Făcând referire la tabelul prezentat mai sus, avem o situație a patrimoniului întreprinderii în ceea ce privește partea decontării cu furnizorii, prin care putem să oferim o analiză a acestora.

Indicatorii utilizați în tabelul de mai sus au fost calculați pentru ultimele trei exerciții financiare ale întreprinderii, respectiv 2011, 2012 și 2013.

După cum se poate observa, din tabelul prezentat mai sus, lichiditatea imediată pentru exercițiul financiar pe anul 2011 are valoarea de 0,72, pentru exercițiul financiar pe 2012 se prezintă la valoarea de 0,78, iar pentru exercițiul financiar de pe 2013 are valoarea de 0,69.

Putem afirma că, pentru anul 2011, indicatorul depășește valoarea intervalului de 0,2 – 0,3 ceea ce reprezintă o lichiditate ridicată a activului, și ne arată ca firma reușește să își plătească datoriile curente în proporție de 72% din active. în exercițiul financiar din anul 2011 societatea reușește să-și plătească datoriile în proporție de 78% din activele întreprinderii. Pentru exercițiul financiar 2013, întreprinderea are o lichiditate imediată de 0,69 pentru că au fost făcute investiții pe termen lung, și deci în concluzie, au crescut datoriile nete.

Indicatorul gradului de îndatorare, prezintă pentru exercițiul financiar 2011 valoarea de 0,32. pentru exercițiul financiar 2011 valoarea de 0,35, iar pentru exercițiul financiar 2012 valoarea de 0,37. Pe toată perioada studiată, acesta se află la un nivel sub nivelul normal de 0,5. De aici putem spune că, deși avem o ușoară creștere a valorii indicatorului, societatea prezintă o pondere a capitalului împrumutat în capitaluri proprii de 32% pentru anul 2011, 35% pentru anul 2012, și de 37% pentru anul 2013. Se observă o creștere a capitalului împrumutat pe perioada studiată cu o valoare de 5%.

Viteza de rotație a creditelor-furnizor prezintă o valoare de 21 zile pentru exercițiul financiar 2011, de 27 zile pentru exercițiul financiar 2012, iar de 32 zile pentru exercițiul financiar 2013, ceea ce înseamnă că, întreprinderea își achită datoriile față de furnizori în medie la 21 de zile în exercițiul financiar 2011, 27 zile în exercițiul financiar 2012, și 32 zile pentru cel din 2013. Putem spune că societatea și-a majorat perioada de plată a furnizorilor pentru perioada 2011 – 2012 cu 6 zile, iar pentru perioada 2012 – 2013 aceasta s-a majorat la 32 de zile.

Viteza de rotație a stocurilor societății Cuprom SA Zalău, pentru exercițiul financiar pe anul 2011 este de 13 zile, pentru cel din 2012 și cel din 2013, aceasta este de 11 zile.

Putem să specificăm că, societatea își rotește stocurile în anul 2011 odată la 13 zile, iar în anul 2012 și 2013 aceasta viteza de rotație crește, pentru că societatea reușește sa își rotească stocurile odată la 11 zile. Se observă o creștere a costurilor vânzărilor ce se reflectă în scăderea și menținerea numărului de zile de stocare la valoarea de 11 zile, pentru ultimele două exerciții financiare.

3.6. Decontările cu furnizorii la S.C. CUPROM S.A.

Pentru a asigura integritatea stocurilor, unitățile mari trebuie să își organizeze o contabilitate analitică a stocurilor.

Unitățile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică a stocurilor, la fel ca și în cazul societăți noastre, pot să organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din următoarele metode:

metoda cantitativ-valorică;

metoda operativ-contabilă sau pe solduri;

metoda global valorică.

În cazul societății noastre, inventarierea se face prin metoda inventarului permanent. Prin utilizarea acestei metode se pot urmări în permanență stocurile scriptice după fiecare operație de intrare sau ieșire. Deci, folosirea acestei metode presupune:

> utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor;

> folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor, daca este cazul;

> conducerea unei contabilități a stocurilor prin adoptarea unei dintre metodele de contabilitate analitică enumerate mai sus.

a) Cuprom SA achiziționează de la furnizori interni, materii prime pentru producția de sârmă, conform facturii numărul 3671083 din data de 02.04.2014, în valoare de 6000 RON, plus TVA 24%. Plata contravalorii facturii se face cu biletul la ordin emis la data de 09.04.2014, a cărui scadență este la data de 16.04.2014.

Achiziție de materii prime

La data de 09.04.2014 înregistrarea emitem biletului la ordin iar apoi plata la scadență a efectului comercial

2) Cuprom SA, achiziționează materii auxiliare (catalizatori), de la furnizori interni, conform facturii 6523234, din data de 05.04.2014, în valoare de 3200 RON. Plata contravalorii se face prin caseria societății.

3) În data de 10.04.2014 se achiziționează materiale consumabile conform facturii 6273678, în valoarea de 300 USD, de la un furnizor extern în afara Uniunii Europene, la un curs valutar anunțat de BNR de 3,4531 RON/USD. Plata se face în 14.04.2014 la un curs anunțat de BNR de 3,3451 RON/USD. prin dispoziție de plată externă.

:

4) Cuprom SA achiziționează două utilaje de emailare pentru sârmă cu diametrul de 0,12 mm, conform facturii numărul 6593148 din data de 16.04.2014, în valoare de 394500 RON, TVA 24%. Ulterior această factură se plătește cu bilet la ordin emis în data de 17.04.2014.

5) Se achiziționează în data de 18.04.2014 prin import de la un furnizor exterm materii auxiliare (lacuri pentru emailare), conform facturii DNX 2302372 F, în valoare de 4000 €, de la un furnizor din cadrul Uniunii Europene.

Factura este înregistrată la un curs BNR de 4,4 RON/E Plata se va face prin casă, în data de 21.04.2014 la un curs anunțat de BNR, de 4,5 RON/€.

6) Cuprom SA cumpără materiale auxiliare pentru producția de sârmă laminată cu diametrul de 12.00 mm, la data de 24.04.2014 de la un furnizor extern, ce emite o factură proformă cu numărul 13484H 1, în valoare de 600 €, plus TVA 24%. Plata se efectuează conform ordinului de plată din data de 07.05.2014 la cursul BNR de 4,4 lei/€

În data de 08.05.2014 se primește factura cu numărul 605871, care este în conformitate cu datele din factura proformă.

a) La data de 05.04.2014 se achiziționează materiale auxiliare conform facturii proforme:

7) La data de 19.03.2014 se primește factura numărul BYDK 1554975 PJ de la un furnizor de materii prime, cu materiile prime comandate pentru producția de sârma trefilatei de tip Cu-ET-200, din clasa termică H (200) în conformitate cu standardul CEI 317/26-90 cu dimensiunea de § 0,08 mm, în valoare de 2800 plus TVA 24 %. în data de 20,04.2014 se dau în consum materii prime (catozi de cupru) în valoare de 1500.

Contravaloarea facturii se efectuează cu decontul de cec 1347 în data de 05.05.2014.

a) în 19.03.2014 se înregistrează factura aferentă materiilor prime aprovizionate:

8) Furnizorul de servicii, GO TRANS emite la data de 26.04.2014 factura numărul 5522136, reprezentând contravaloarea transportului de bunuri în favoarea Cuprom SA, în sumă de 3000, plus TVA 24%. Plata se efectuează la data de 29.04.2014, conform ordinului de plată numărul 232.

:

10) Se achiziționează un teren în afara localității, în vederea construirii unui depozit, conform facturii numărul 4234923 din data de 25.04.2014, în valoare de 33990 RON- Aceasta se plătește ulterior prin bancă.

11) Societatea Electricon facturează societății Cuprom SA lucrări de reparații ale utilajelor, conform facturii numărul 6632921 din data de 16.04.2014 în valoare de 4550 RON. TVA 24%. Plata se face prin remiterea de către beneficiar a unei file CEC, la data de 20.04.2014.

a) Primirea facturii pentru reparații:

12) Societatea Cuprom SA, cumpără un autoturism, conform facturii numărul 6908789 din data de 30.04.2014, în vederea transportului de produse finite în țară și străinătate, ce este facturat la o valoare de 24000 RON. Societatea emite o trată în favoarea furnizorului care se decontează la data de 03.05-2014, prin casă.

13) Conform ordinului de compensare numărul 7318701 se realizează compensarea pentru suma de 15000 aferentă facturii numărul 2198884 din data de 20.04.2014 diferența de 5000 se achită din contul curent.

14) Societatea Cuprom SA primește conform avizului de însoțire a mărfii numărul 42465 din data de 21.04.2014 piese de schimb pentru utilaje din secția de emailare-trefilare, la un preț de 8900 RON. în data de 25.04.2014 se primește și factura ce urmează a fi decontată prin bancă.

a) înregistrarea achiziției pieselor de schimb pentru utilaj conform avizului de însoțire a mărfii:

15) Cuprom SA, conform contractului numărul 5422 din data de 12.04.2014. acordă furnizorului un avans cu ordin de plată în sumă de 400 RON, iar în termen de trei zile furnizorul emite și trimite factura aferentă avansului primit. Ulterior, furnizorul livrează societății Cuprom SA mărfuri, respectiv materiale pentru ambalat în valoare de 2000 RON, TVA este 24%. Decontarea facturii se face prin bancă, ținându-se seama de avansul acordat anterior.

a) Acordarea avansului furnizorului:

b) Achiziționarea materialelor pentru ambalat:

c) Achitarea datoriei, mai puțin avansul acordat anterior

Regularizarea avansului acordat anterior:

16) Cuprom SA primește de la furnizori combustibil la prețul de vânzare de 200 RON, plus TVA 24%, conform facturii numărul 5823023 din data de 20.04.2014. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de 5% și o remiză de 10%. Ulterior, furnizorul acordă societății un scont de 2% pentru achitarea prin bancă a facturii înainte de scadența înscrisă în contract.

Înainte de face înregistrările contabile, se calculează reducerile și totalul facturii după aceste reduceri, și anume:

Rabatul: 200 x 5% = 10 Ron

Valoarea produselor după deducerea rabatului: 190 Ron

Remiza: 190 x 10% = 19 Ron

Valoarea produselor după deducerea remizei: 171 Ron

Tva calculată la ultimul net: 171 x % = 41,04 Ron

Totalul facturii: 171 + 40,04 = 212,04 Ron

Reducere financiară brută (scont): 212,04 x 2% = 4,24 Ron.

Achiziționarea combustibilului, conform facturii de înregistrare la ultimul net:

b) Achitarea facturii, mai puțin scontul obținut:

17) Cuprom SA, cumpără conform facturii numărul 6198479 din data de 16.04.2014, materiale consumabile (materiale pentru ambalat) în valoare de 4760 RON, inclusiv TVA 24%, ce vor fi livrate ulterior societății. Factura se plătește prin bancă, prin acreditiv, la data scadentă.

a) Deschiderea acreditivului, conform facturii:

b) Achiziționarea de materii consumabile

c) Plata furnizorului din acreditivul constituit

Notă: în cazul în care Valoare acreditiv > Valoare factură, arunci disponibilul care rămâne neutilizat, se trece înapoi în disponibilul de la bancă după următoarea formulă contabilă:

CONCLUZII SI PROPUNERI

Societatea comercială pe acțiuni Cuprom, a luat naștere în anul 1991, când a preluat integral patrimoniul întreprinderii de Conductori Electrici Emailați și a fost înregistrată Ia Oficiul pentru Registrul Comerțului la data de 22.04.1991.

După parcurgerea unor perioade dificile din punct de vedere al conținutului acționarilor care participau la constituirea capitalului social al întreprinderii, Cuprom SA ajunge în prezent la următoarea formulă și anume, 90,4% acțiuni deținute de Cuprom SA București, și restul de 9,6% deținute de alți acționari.

Având în vedere cele prezentate în lucrarea de față, putem să facem câteva precizări în legătură cu unele aspecte privind societatea analizată.

In primul rând, un aspect important îl reprezintă viteza de rotație a creditelor-furnizor care are o tendință de creștere în perioada analizată de la o valoare de 21 de zile pentru exercițiul financiar pentru anul 2011, la o valoare de 32 de zile pentru exercițiul financiar pentru anul 2013. Această creștere se datorează valorii achizițiilor de bunuri, care în perioada 2011 – 2013 a fost în continuă scădere, ceea ce a determinat o ușoară creștere a valorii indicatorului.

În al doilea rând, în ceea ce privește aprovizionarea societății, aceasta folosește anumite procedee specifice. Ideea pe care doresc să o scot în evidență este aceea că, acest proces constă în completarea mai multor fișe de lucru și analizarea cât mai detaliată a potențialilor furnizori ai societății noastre Cuprom SA, și acest proces durează destul de mult, și necesită timp și resurse. Un avantaj al acestei proceduri este acela că, societatea își ține evidența furnizorilor, pe fiecare furnizor, având o situație a relațiilor societății cu acesta în orice moment. în ceea ce privește procedura de lucru privind soluționarea diferențelor constatate la aprovizionare, aceasta este o procedură de lucru standard în cadrul societății Cuprom SA, foarte eficientă din punctul meu de vedere.

În al treilea rând, faptul ca societatea noastră folosește pe o scară largă decontările fără numerar, adică societatea își achită datoriile prin viramente bancare, atât în lei cât și în valută. Nu spunem, și nu facem excepție de faptul că societatea, dacă consideră că e mai bine să plătești în numerar decât prin virament bancar, nu o va face.

În altă ordine de idei, un dezavantaj al societății îl constituie lipsa personalului din cadrul departamentului financiar-contabil, ceea ce semnifică o cantitate mare de muncă la un număr relativ mic de persoane, ceea ce îngreunează actualizarea și ținerea la zi a contabilității societății.

În urma celor constatate, concluzionând, societatea Cuprom SA ar trebui să:

înceapă să își achiziționeze utilaje în vederea modernizării, echipării și utilării întreprinderii, și în acest sens, viteza de rotație a creditelor-furnizor ar avea o valoare mai mică, mai apropiată de ceea normală. în altă ordine de idei, societatea și-ar putea micșora stocul mediu de furnizori în vederea obținerii acelorași rezultate, dar printr-o altă metodă.

Reducă numărul procedurilor de lucru prin care societatea își alege furnizorii, prin elaborarea unor proceduri mai simplificate, dar nu mai puțin eficiente decât cele de până acum.

Să-și întărească relațiile pe care Ie are cu furnizorii externi, prin pătrunderea pe piața externă, a acestora, cu produse obținute din materii prime, și materiale, provenite din țara de origine. O altă soluție ar fi întărirea relațiilor cu furnizorii interni, autohtoni, pentru a obține la un cost cât mai scăzut materiile prime necesare producției de sârmă, și deci creșterea veniturilor întreprinderii.

Utilizeze în continuare într-o pondere cât mai mare metoda de plată cu instrumente bancare deoarece- aceasta este foarte eficientă și reduce timpul și riscul de fraudare. Nu se solicită renunțarea la plățile prin numerar, doar reducerea lor la un nivel cât mai scăzut.

Să își dezvolte cât mai mult departamentul financiar-contabil, prin angajarea de personal tânăr, în urma deschiderii unor posturi vacante, și organizarea de concursuri pentru aceste posturi. Dezvoltarea sistemului informațional din cadrul firmei pentru o mai bună comunicare între nivelurile ierarhice ale societății Cuprom SA, atât pe plan orizontal la același nivel, cât și vertical, de la un nivel la altul.

În finalul acestei lucrări, putem spune, că societatea funcționează la parametrii impuși de piața pe care aceasta își desfășoară activitatea. Pe viitor, aceasta este nevoită să-și normalizeze valorile anumitor indicatori, pentru a evita stările și situațiile economice și financiare neplăcute.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Ineovan F, Dumitrescu D, Contabilitate financiară aprofundată, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Mateș D., Bazele conceptuale și aplicative ale contabilității, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2013

Mates D., Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiior între standarde, directive și reglementări fiscale, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Pereș Ion, Bazele Contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2011

Pereș Ion, Bazele Contabilității – Concepte și aplicații practice, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Legislație

Ordin 3512/2008 privind documentele financiar-contabile 

Legea nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale-republicată – Monitorul Oficial nr. 246 / 14 aprilie 2009

Legea contabilității nr. 82 / 1991- republicată – Monitorul Oficial nr. 454 / 18 iunie 2008

Resurse online

www.mfinante.ro

www.cuprom.com

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Ineovan F, Dumitrescu D, Contabilitate financiară aprofundată, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Mateș D., Bazele conceptuale și aplicative ale contabilității, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2013

Mates D., Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiior între standarde, directive și reglementări fiscale, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Pereș Ion, Bazele Contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2011

Pereș Ion, Bazele Contabilității – Concepte și aplicații practice, Editura Mirton, Timișoara, 2009

Legislație

Ordin 3512/2008 privind documentele financiar-contabile 

Legea nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale-republicată – Monitorul Oficial nr. 246 / 14 aprilie 2009

Legea contabilității nr. 82 / 1991- republicată – Monitorul Oficial nr. 454 / 18 iunie 2008

Resurse online

www.mfinante.ro

www.cuprom.com