Declinul demografic al României [629076]

Declinul demografic al României
ș
i perspectivele acestui fenomen asupra pie
ț
ei

muncii
ș
i asupra politicilor privitoare la resursele umane

STUDENTĂ:CÎRDEI LAURA GABRIELA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE
Ș
I PSIHOLOGIE,

RESURSE UMANE

ANUL III, GRUPA I

INTRODUCERE

România se confrunt
ă
în prezent cu o scadere demografic
ă
a popula
ț
iei drastic
ă
,
 
sc
ă
derea aceasta demografic
ă
afectând întreaga tar
ă

ș
i economia acesteia. Între 1992
 
ș
i 2002 popula
ț
ia României a sc
ă
zut cu 1,1 milioane de locuitori. Iar acest declin
 
demografic s-a instalat dup
ă
caderea conduceri comuniste din anul 1989, moment în
 
care locuitori României nu mai erau obliga
ț
i så locuieasc
ă
în România, majoritatea
 
alegând sa paraseascå tara de origine.
 
Speciali
ș
tii in analize ale evolu
ț
iei fenomenului demografic din tar
ă

ș
i din str
ă
in
ă
tate
 
au eviden
ț
iat
ș
i principalele cauze care au determinat aceste pierderi în structura
 
fenomenului
ș
i anume: fertilitatea, mortalitatea si migratia, care s-au produs dupa
 
anul 1990.

FERTILITATEA

Prima cauz
ă
a acestui fenomen este fenomenul de fertilitate si lipsa acestui fenomen
 
in prezent. Fertilitatea, este foarte redus
ă
, a intrat într-o faz
ă
de iremediabil derapaj
 
,ceea ce contribuie la o sc
ă
dere vizibil
ă
a num
ă
rului de locuitori, de la 21,8 milioane în
 
2002 la 20 milioane în anul 2010. Cel mai dureros lucru este c
ă
acestui declin nu i se
 
opune nicio perspectiv
ă
. Contextul socio economic de criz
ă
, este în mod real o cauz
ă
 
principal
ă
, dar lipsa de strategii politice în acest scop este cu atât mai grav
ă
. Mai mult
 
,de la cel mai înalt nivel al statului se declar
ă
, cui nu-i place in România s
ă
plece" Dar
 
sc
ă
derea fertilit
ăț
ii este influen
ț
at
ă
si de alte cauze cum ar fi:

Cauza principal
ă
este legat
ă
de emanciparea femeii
ș
i partciparea ei la activitatea
 
economic
ă
.
 
O a doua cauz
ă
este cre
ș
terea duratei
ș
i a nivelului de educa
ț
ie.
 
A treia cauz
ă
este reprezentat
ă
de sl
ă
bir
​
e
​
a influen
ț
ei normelor culturale
ș
i a celor
 
religioase.

A patra cauz
ă
este reprezentata de mobilitatea sociala in cre
ș
tere.
 
O ulitim
ă
cauz
ă

ș
i una din cele mai importante este apari
ț
ia mijloacelor contraceptive
 
moderne.
 
Dincolo de aceste aspecte, determinante sunt deciziile luate în mod repetat în ceea
 
ce prive
ș
te anularea sau reducerea m
ă
surilor de sus
ț
inere
ș
i protec
ț
ie a familiei care
 
descurajeaz
ă
cuplurile tinere în cea ce prive
ș
te na
ș
terea
ș
i cre
ș
terea a mai multor

copii. Num
ă
rul copiilor pe familie a sc
ă
zut .În Romania s-a ajuns la, 3copii, fata de 1,5,
 
cat este la nivel european. O femeie de etnie rom
ă
d
ă
na
ș
tere la 3 copii, în timp ce o
 
femeie românca sau maghiara la 1,2 . Pentru ca popula
ț
ia sa nu îmb
ă
trâeasca trebuie
 
ca într-o familie s
ă
se nasc
ă
în medie 2,1 copii pentru a atinge nivelul optim de
 
înlocuire a genera
ț
iilor. S-au schimbat
ș
i modelele privind na
ș
terea copilului. Copii
 
mai pu
ț
ini, unul de preferin
ț
å,
ș
i adu
ș
i pe lume la o vârsta mai ridicata, tinde s
ă
devin
ă
 
regula care guverneaz
ă
comportamentul reproductiv al tân
ă
rului cuplu, care adopt
ă
 
rapid sistemul de valori
ș
i atitudinial al
ț
arilor dezvoltate , cu influen
ț
ă
demografic
ă
 
negativ
ă
.

A
ș
adar singura solu
ț
ie pe care o mai are România este de cre
ș
tere a fertilit
ăț
ii pentru
 
diminuarea ritmului de deteriorare a situa
ț
iei demografice
ș
i, eventual, pentru
 
stoparea declinului demografic în care se afl
ă
de aproape 15 ani. Este de stiut însa c
ă
 
acest lucru este foarte dificili deoarece asfel de evolu
ț
ii dorite la nivelul num
ă
rului
ș
i al
 
structurii pe vârste ale popula
ț
iei nu vor putea fi instalate decât dup
ă
mul
ț
i ani de
 
men
ț
inere a fertilit
ăț
ii la o valoare capabil
ă
s
ă
asigure simpla înlocuire în timp a
 
genera
ț
iilor. Nivelul fertilita
ț
ii are o valoare de 2,1 copii la o femeie. Acest nivel dup
ă
 
studiile speciali
ș
tilor va fi atins în anul 2020 iar a doua ipotez
ă
spune c
ă
în anul 2050,
 
atinge 1,5 copii la o femeie în anul 2005
ș
i 1,85 în anul 2025, pentru a atinge nivelul
 
de înlocuire în anul 2050. În cea de-a doua ipotez
ă
de cre
ș
tere, acest nivel de înlocuire
 
ar urma s
ă
fie atins în anul 2020
ș
i p
ă
strat apoi în continuare. Valoarea pentru anul
 
2010 ar urma s
ă
fie de 1,9 copii la o femeie, în cre
ș
tere consistent
ă
fa
ță
de nivelul
 
actual al fenomenului. Aceste ipoteze sunt de dorit pentru a nu mai avea un declin al
 
popula
ț
ieii atât de ridicat.
 
 
 
MORTALITATEA
 
 
Mortalitatea general
ă
, ca fenomen demografic, se refer
ă
la frecven
ț
a deceselor
 
într-o anumit
ă
popula
ț
ie
ș
i pentru un interval delimitat de timp. Spre deosebire de
 
natalitate, mortalitatea constituie componenta negativ
ă
a mi
ș
c
ă
rii naturale a
 
popula
ț
iei. Ea influen
ț
eaz
ă
cre
ș
terea/sc
ă
derea numeric
ă
a popula
ț
iei
ș
i structura
 
acesteia pe grupe de vârst
ă
. Transform
ă
rile suferite de România dup
ă
ce de-al doilea
 
r
ă
zboi mondial, au determinat ca din punct demografic
ț
ara noastr
ă
s
ă
se afle într-o
 
faz
ă
intermediar
ă
a tranzi
ț
iei demografice, cu un decalaj de câteva decenii fa
ță
de
 
ță
rile din Europa Occidental
ă
. Schimb
ă
rile sociale
ș
i economice au influen
ț
at puternic
 
popula
ț
ia
ș
i structura popula
ț
iei precum
ș
i evolu
ț
ia natalit
ăț
ii
ș
i a mortalit
ăț
ii.
 
 
Mortalitatea a avut în România, în utimele
ș
ase decenii, mi
ș
c
ă
ri care prin
 
amplitudinea lor îi confer
ă
o anume specificitate în raport cu celelalte
ță
ri europene.
 
Începând cu 1936, când ratele de mortalitate au fost de 19,3
‰
, s-a înregistrat o
 
tendin
ță
de diminuare a mortalit
ăț
ii pân
ă
în 1940 (18,9
‰
). Dup
ă
cel de-al doilea
 
r
ă
zboi mondial s-a trecut la îmbun
ă
t
ăț
irea asisten
ț
ei sanitare pe scar
ă
larg
ă
. Accesul
 
popula
ț
iei la serviciile sanitare au determinat, în perioada 1947-1954, o sc
ă
dere
 
brusc
ă
a mortalit
ăț
ii generale de la 22,0
‰
la 11,5
‰
. Între anii 1955-1959 rata de
 
mortalitate a oscilat în jurul valorii de 10,0 decese la 1000 locuitori. Dup
ă
anul 1960,
 
mortalitatea a continuat trendul descendent, variind între 8,1
‰

ș
i 9,2
‰
. În anii ’70
 
rata medie a fost de 9,5 decese la 1000 de locuitori, crescând u
ș
or în anii ’80 la 10,5
‰
.
 
Începând cu 1990 ratele de mortalitate au revenit la valorile înregistrate în anii
 
1953-1954 (11,6-11,5 decese la 1000 de locuitori), au crescut apoi treptat, având

numeroase fluctua
ț
ii
ș
i cunoscând dou
ă
vârfuri în perioadele 1996-1997
ș
i
 
2002-2003. De
ș
i în perioada 2010-2012 ratele de mortalitate au cunoscut o
 
stabilitate în jurul valorii de 12 decese la 1000 locuitori, România se situeaz
ă
printre
 
ță
rile europene cu o mortalitate ridicat
ă
.
 

Mortalitatea,este un factor ce influen
ț
eaz
ă
direct sporul demografic.In România
 
acest indicator este ridicat. El este corelat cu speran
ț
a de viata ,care este in
 
descre
ș
tere; de 68 de ani la b
ă
rba
ț
i si de 74 la femei,printre cele mai sc
ă
zute din
 
Europa. In ce prive
ș
te mortalitatea infantila, ne situam pe locul 2 . Toate aceste
 
fenomene nedorite si grave se datoreaz
ă
condi
ț
iilor de viata din ce in ce mai grele,a
 
unei asistente medicale precare si a unui sistem de s
ă
n
ă
tate deficitar, care prin modul
 
in care este gândit si aplicat nu poate sa duca decât la decimarea popula
ț
iei si nu la
 
dezvoltarea ei.
 
 
 
MIGRATIA EXTERNA
 
 
Migratia externa, este un factor important de influen
ț
are demografica , dar care la
 
ora actuala nu poate fi evaluat,intrucat datele statistice nu sunt concludente.
 
Fenomenul nu este urm
ă
rit si nici gestionat cu responsabilitate.Odata cu liberalizarea
 
for
ț
ei de munca pe pia
ț
a europeana, dar si inafara Europei ,datorita condi
ț
iilor din ce
 
in ce mai agravante privind lipsa locurile de munca,somajul crescut,salariile mici,
 
incertitudinea sociala ,conditii de viata din ce in ce mai grele, tot mai mul
ț
i romani,in
 
special tineri, mul
ț
i dintre ei cu familii, au plecat sa munceasc
ă
inafara României, ceea
 
ce a d
ă
unat familiei in general , a vie
ț
ii de cuplu , dar mai ales in ce prive
ș
te situa
ț
ia
 
copiilor. Num
ă
rul popula
ț
iei a sc
ă
zut prin insasi plecarea lor. Acest fenomen se
 
desf
ăș
oar
ă
în continuare
ș
i nimeni nu are imaginea dimensiunii în viitor, atât timp cât
 
posibilit
ăț
ile din România sunt tot mai mici.
 
 
 
Perspectivele acestui fenomen asupra pie
ț
ei muncii
ș
i asupra politicilor privitoare la
 
resursele umane:
 
 
Datorita migra
ț
iei externe, dar
ș
i a factorilor lega
ț
i de mortalitate si natalitate
 
scazut
ă
, piata munci este într-un declin deoarece for
ț
a de munc
ă
de care avem nevoie
 
ca tar
ă
, migreaza pentru a
ș
cauta un loc de munc
ă
în alte
ț
ă
ri Europene, dar si
 
non-Europene. Datorit
ă
acestui lucru România are o problem
ă
foarte mare deoarece în
 
mod sigur toate posturile vacante nu pot fi ocupate, cei rama
ș
i în
ț
ar
ă
. Acest declin
 
afecteaz
ă
economia acestei
ț
ă
ri. Populatia României fiind într-un declin demografic.
 
Într-un context economic si social atât de precar , în care ne afl
ă
m , apreciem c
ă

ș
i în
 
anii viitori , în absen
ț
a unei perspective de redresare, cel pu
ț
in pe termen mediu, criza
 
demografic
ă
se va accentua, iar România va deveni o
ț
ar
ă
mic
ă

ș
i sub aspect
 
demografic. Este nevoie de politici demografice bine concepute si implementate ,
 
fundamentate pe m
ă
suri economice ,care sa sprijine familia
ș
i copilul. O astfel de
 
politic
ă

ș
i-ar g
ă
si resursele numai într-o cre
ș
tere economica ridicat
ă
. Numai în aceste
 
condi
ț
ii putem s
ă
ne gândim la ameliorarea situa
ț
iei actuale privind popula
ț
ia
ș
i la
 
stoparea declinului demografic in viitor. Dar acest lucru presupune o nou
ă
guvernare,
 
cu un nou mod de gândire capabil
ă
s
ă
propun
ă

ș
i s
ă
infaptuiasc
ă
o nou
ă
reform
ă

ș
i în
 
cea ce prive
ș
te situa
ț
ia demografic
ă
a
ț
ă
rii.

Concluzia proprie este c
ă
acest declin demografic nu se va opri pan
ă
în momentul în
 
care popula
ț
a acestei
ț
ă
ri va resim
ț
i o sigurant
ă
în a se întoarce in
ț
ara natal
ă

ș
i s
ă
 
descopere schimbarile economice, dar
ș
i schimbarile de natur
ă
social
ă
.