Decizii Privind Tranzactiile cu Optiuni pe Piata Futures

=== Decizii privind tranzactiile cu optiuni pe piata futures ===

LUAREA DECIZIILOR PRIVIND TRANZACTIILE CU OPTIUNI PE PIATA FUTURES

1. Definirea contractelor

Contractele cunoscute sub denumirea de optiuni reprezinta un tip de contracte cu executarea amanata. In acest caz cumparatorul sau detinatorul unei optiuni are dreptul de a cumpara sau vinde o anumita cantitate dintr-un activ specificat, la un pret stabilit in momentul incheierii contractului si la o data fixata in viitor. Pentru dobandirea acestui drept, cumparatorul plateste o prima vanzatorului. Daca cumparatorul se decide sa-si exercite dreptul de acumpara sau vinde activul, atunci vanzatorul optiunii are obligatia de a livra sau de a accepta livrarea activului respectiv la pretul de exercitare, indiferent de pretul curent al activului. De aceea, pierderea potentiala pentru un vanzator de optiune este nelimitata; in contrast cu acesta, daca cumparatorul se decide sa nu-si exercite dreptul, lasand optiunea sa expire, pierderea lui este limitata la prima platita.

2. Clasificarea optiunilor

Dupa dreptul acordat, optiunile sunt de doua tipuri: call si put. O optiune call acorda cumparatorului, deci celui care plateste prima, dreptul de a cumpara activulde baza. In optiune se specifica dreptul de exercitare, la care activul poate fi cumparat la scadenta optiunii, sau inaintea acesteia, la un pret de exercitare specificat. O optiune put acorda cumparatorului dreptul de a vinde activul de baza, la scadenta optiunii, sau inaintea acesteia, la un pret specificat.

3. Valoarea optiunilor

Valoarea unei optiuni are doua componente: valoarea intrinseca si valoarea-timp. O optiune cu valoare intrinseca se considera a fi “in bani”, iar o optiune fara valoare intrinseca poate fi “in afara banilor”. Valoarea intrinseca este determinata de relatia dintre pretul de exercitare si pretul curent al activului de baza, relatie ilustrata in continuare

4. Valoarea timp reflectata in luarea deciziilor

Valoarea-timp reflecta potentialul optiunii de a cistiga valoarea intrinseca pe parcursul duratei de viata si se calculeaza ca diferenta intre prima curenta a optiunii si valoarea sa intrinseca.Considerand celelalte variabile egale, cu cat perioada de timp ramasa pina la expirarea optiunii este mai indelungata cu atat si prima optiunii va fi mai mare, probabilitea ca pretul activului de baza sa atinga un nivel la care exercitarea optiunii este profitabila , fiind mai mare. Deoarece , valoarea timp tinde la zero pe masura apropierii datei de expirare, optiunile sunt considerate active consumabile.

Dreptul cumparatorului de a exercita optiunea expira la data expirarii contractului. Data de expirare a optiunii poate fii diferita de data exercitarii contractului., respectiv data la care dreptul cumparatorul este exercitat.

Un al doilea criteriu de identificare a unei optiuni, il reprezinta clasa acesteia. Optiunile de acelasii tip care au aceeasi data de expirare fac parte din aceeasi clasa.De exemplu, optiunile call asupra contractelor futures cu aur cu data de expirare in luna noiembrie 1994, fac parte din aceeasi clasa.

Seria optiunii reprezinta cel de-al treilea creiteriu de individualizae a unei optiuni : optiunile din aceeasi clasa, cu acelasi pret formeaza o serie de optiuni.

Spre deosebire de contractele futures, optiunile pot fi tranzactionate in carul burselor sau over-the-counter (OTC). Acestea din urma sunt standardizate, clauzele contractuale fiind negociate de catre partile contractului, respectiv de catre dealeri si clienti. De exemplu optiunile de tip asiatic sunt tranzactionate numai OTC.

5. Scenariile pietei ce stau la baza luarii deciziilor

Optiunile pot fi utilizate penteu crearea de portofolii ale caror trasaturi unice permit atingerea unor scopuri investitionale imposibill de realizat prin tranzactii futures. De exemplu , anumite operatiuni cu optiuni vor determina obtinerea de profit chiar in cazul in care pretul activului de baza ramane constant.

De asemenea, tranzactiile de hedging cu optiuni permit societatilor comerciale o mai mare flexibilitae in managementul riscului. Astfel, agentii economici pot utiliza contractele de optiuni ca protectie impotriva miscarilor nefavorabile ale pretului activului de baza, pastrand in acelasi timp, oportunitatea de obtinere a unui profit , datorat miscarii favorabile a pretului. Aceste avantaje sunt, insa, obtinute prin plata unui pret , reprezentat de primele optiunilor. In continuare sint reprezentate scenariile de baza ale tranzactiilor cu optiuni pe futures, tranzactii caracteristice burselor de marfuri.

Scenarii simple

Un speculator, ce prevede o crestere, a preturilor, va cum para optiuni call, iar un speculator, ce prevede o scadere a preturilor, va cumpara optiuni put. Daca aceste estimari prevad fluctuatii puternice ale pretului achizitionarea unotr optiuni “in-afara-banilor” devine foarte atractiva; acestea sunt mai ieftine si ofera posibilitatea unor profituri ridicate, fara riscuri aditionale.

In mod simetric, un speculator ce se bazeaza pe stabilitatea preturilor sau pe usoara lor scadere, va vinde optiuni call, iar un speculator ce mizeaza pe stabilitatea preturilor sau pe usoara lor crestere , va vinde optiuni put. Acestia din urma vor fi atrasi de optiunile “in-bani”, incercand sa materializeze valoarea timp a optiunilor. Scenariile speculative simple sunt foarte riscante, pierderile ce se inregistreaza fiind substantiale, daca estimarile se dovedesc a fi incorecte.

Scenariile cu optiuni acoperite

Un astfel de scenariu presupune vanzarea sau cumpararea unei optiuni impreuna cu adoptarea unei pozitii compensatorii in contractul futures de baza.

Vanzarea unei optiuni call pe futures impreuna cu o pozitie long in acest contract futures este cunoscuta sub denumirea de vanzare call acoperita

Vanzare cal acoperita= short call + long futures

Acest scenariu permite initiatorului incasarea primei optiunii call, in schimbul renuntarii partiale sau totale la profitul potential determinat de o crestere a pretului futures.Scenariul este atractiv in cazul unor estimari de stabilitate a pretului futures, deoarece in acest scenariu , o pozitie long futures nu este profitabila. Totusi, daca preturile scad, pierderile pot fi substantiale.

Vanzarea unei optiuni put pe futures impreuna cu o pozitie short in acest contract futures este cunoscuta sub denumirea de vanzare put acoperita.

Vanzarea put acoperita = short put + short futures

Similar cu vanzarea call acoperita, acest scenariu este atractiv in cazul unor estimari de stabilitate a pretului futures, deoarece, in acest scenariu o pozitie short futures nu este profitabila; insa, daca preturile futures cresc, se pot inregistra pierderi importante.

Scenariile optiuni sintetice

Optiunile sintetice sunt create prin cumpararea unei optiuni call sau put impreuna cu o pozitie short sau long in contractul futures de baza. In general, optiunile sintetice sunt utilizate fie ca o modalitate eficienta de modificare a diagramei de risc-venit, aferenta unei pozitii speculative deja existente, fie ca un mod fixare a unui profit potential.

Combinarea unei pozitii long put cu o pozitie long in contractul futures de baza, se numeste optiune sintetica long call.

Optiune sintetica = long put + long futures

Cu un profit risc-venit similar cu cel al unei pozitii long call simple, o astfel de strategie poate fi folosita de speculatorii ce detin pozitii futures long si care prin cumpararea de optiuni put se protejeaza impotriva unei scaderi accentuate a pretului. Ca efect, prin acest scenariu, speculatorul plaseaza un ordin de limitare a pierderii asupra pozitiei sale long futures. Limitarea pierderii poate fii, de asemenea , utilizata pentru fixarea uniui profit potential.

Pentru crearea unei optiuni sintetice long put , o pozitie long call simpla este combinata cu opozitie short in contractul futures de baza, in scopul, fie al fixarii unui profit potential, fie al limitarii pierderii potentiale, aferente unei pozitii short futures

Optiune put sintetca = long call + shortfutures

Profilul diagramei risc-profit este similar cu cel al unei pozitii simple long put; ea permite protejarea speculatorului impotriva unei cresteri semnificative a pretului, oferind in acelasi timp obtinerea unui profit determinat de scaderea pretului.

Alegerea uneia sau alteia dintre scenariile prezentate este determinata atat de estimarile speculatorului, cat si de costurile relative ale tranzactiilor.

Scenarii de spread cu optiuni

Operatiunile de spread cu optiuni reprezinta un mod de a specula modificarile relative ale preturilor. Aceste scenarii presupun vanzarea si cumpararea simultana de optiuni diferite, avand drept rezultat un spread al pretului, ce se mareste sau se micsoreaza, in functie de nivelul activului de baza.

Un spread cu optiuni in care cele doua picioare ale spreadului (respectiv optiunile de cumparate si vandute) au preturile de exercitare diferite, dar aceeasi data de expirare se numeste spread vertical. Un spread cu optiuni in care cele doua picioare au date de expirare diferite se numeste spread orizontal.

Aceste denumiri deriva din modul de publicare a cotatiilor optiunilor; optiunile ce difera doar prin nivelul pretului de exercitare sunt listate vertical, in timp ce optiunile cu data de expirare diferite, dar avand celelalte elemente identice, sunt listate orizontal. Un hibrid al acestor doua tipuri il reprezinta spread-ul diagonal, in care picioarele spreadului au atat preturi de exercitare diferite, cat si date de expirare diferite.

Datorita faptului ca un spread poate fi format printr-o pozitie long si una short asupra oricaror doua optiuni, avand acelasi activ de baza , in practica numarul si varietatea spread-urilor cu optiuni sunt aproape nelimitate.

La randul lor, spread-urile verticale pot fi grupate in spread-uri de de tipul I si de tipul II.

Spreadurile de tipul I sunt operatiuni ce se incheie cu profit atunci cand preturile activelor de baza inregistreaza o crestere pe parcursul perioadei ramase pana la expirarea optiunilor; astfel de spreaduri se realizeaza prin cumpararea optiunii cu pretul de exercitare mai mic si vanzarea vanzarea celui cu pretul de exrcitare mai inalt. Astfel, un spread vertical call de tipul I este creat prin cumpararea optiunii call cu pretul de exercitare relativ mai mic si si vanzarea optiunii call cu pretul de exercitare relativ mai mare. Venitul obtinut ca urmare a primei incasate din vanzarea optiunii cu pretul de exercitare mai mare , va reduce partial costul cumpararii celeilalte optiuni call; totusi, pentru initierea acestui spread, este necesara o investitie cash egala cu diferenta dintre primele celor doua optiuni.

Acest spread este deseori preferat fata de strategiile simple long call sau long futures , fiind mai ieftin decit prima dintre acestea si avand o pierdere maxima potentiala limitata, fata de cea din urma.

In mod similar, un spread vertical put de tipul I este creat prin cumpararea de optiuni put cu pretul de exercitare relativ mai mic si vanzarea optiuii put cu pretul de exercitare relativ mai mare, ambele optiuni avand aceeasi data de expirare. Ca si in cazul spreadului vertical call, profitul si pierderea potentiala sunt limitae. Diferenta consta in faptul ca spreadul call determina un credit net . Astfel, un spread put vertical poate deveni profitabil si in cazul in pretul futures ramane constant.

Spreadurile de tipul II determina obtinerea unui profit atunci cand preturile activelor de baza inregistreaza o scadere pe parcursul perioadei ramase pana la expirarea optiunilor; astfel de spreaduri se realizeaza prin vanzarea optiunii cu pretul de exercitare mai mic si cumpararea celei cu pretul de exercitare mai inalt , ambele picioare ale spreadului avand aceeasi data de expirare.

Astfel, un spread vertical call de tip II este creat prin cumpararea optiunii call cu pretul de exercitare relativ mai mare si vanzarea optiunii calll cu pretul de exercitare relativ mai mic. Daca pretul futures scade la un nivel mai redus decit pretul de exercitare cel mai mic, ambele optiuni vor expira “in afara banilor”.

Profitul maxim al acestei pozitii va fi egal cu prima neta incasata, respectiv, diferenta dintre prima optiunii call vandute si prima optiunii call cumparate. Pierderea maxima, in cazul cresterii pretului futures, va fi egal cu diferenta dintre cele doua preturi de exercitare minus creditul net, iar pragul de rentabilitate va fi egal cu pretul de exercitare cel mai inalt minus creditul net.

Operatiunile futures sintetice. Acestea reprezinta substituente ale pozitiilor simple long sau short futures. Pozitiile futures sintetice presupun costuri mai scazute ale tranzactiilor si un sistem de aplicare a marjelor mai avantajos pentru investitor, devenind astfel mai atractiv in raport cu pozitiile simple. Pozitiile futures sintetice se realizeaza prin combinarea a doua pozitii cu optiuni, astfel:

Long futures sintetic = long put +short put

si

Short futures sintetic = long put +short call

Operatiuni Stradle

Operatiuni stradle reprezinta strategii ce se bazeaza pe modificari accentuate ale ale preturilor activelor de bazasau, pe stabilitatea acestei estimari, investitorul poate adopta pozitii longstradle sau shortstradle.

O pozitie long stradle este creata prin cumpararea simultana unui numar egal de optiuni call si put, avand acelasi pret de exercitare si aceeasi data de expirare. Operatiunea se va incheia cu un profit pentru initiator, daca pretul futures se va modifica semnificativ: daca pretul scade, operatiunea put se va incheia cu profit, iar daca pretul creste , operatiunea call va aduce profit. In masura in care marimea acestui profit depaseste costul total al initierii pozitiei long stradle, investitorul va incasa un profit net. Profitul potential al acestei pozitii este nelimitat, iar pierderea maxima este limitata la prima totala platita. Aceasta pierdere va fi suportata in cazul in care, la expirare, pretul futures va fi egal cu pretul de exercitare al optiunilor.

Un investitor ce se bazeaza pe estimari care prevad stabilitatea preturilor, poate initia o pozitie short stradle.Aceasta pozitie este creata prin vanzarea simultana a unui numar egal de optiuni call si put , avand aceeasi data de expirare. Daca pretul futures la expirare va fi egal cu pretul de exercitare si de aceeasi data de expirare.Daca pretul futures de expirare va fi egal cu pretul de exercitare, ambele vor optiuni vor fi neexecutate, profitul initiatorului reprezentand prima totala incasata din vanzarea optiunilor. In cazul in care pretul futures va creste sau scadea semnificativ, pierderea potentiala este, insa, limitata.

Operatiuni strangle

O operatiune strangle este, in esenta, o operatiune stradle, in care call si put nu au acelasi pret de exercitare. Pozitia long stradle are ca scop obtinerea de profit , ca urmare a fluctuatiilor pretului futures, iar pozitia short urmareste fructificarea scaderii valorii-timp a optiunilor, in cazul in care pretul futures ramane constant.

6. Criterii de identificare ale optiunilor privind luarea deciziilor

Un prim criteriu il reprezinta componentele optiuni.

Dupa dreptul acordat optiunile stim ca sint de doua feluri: call si put..Optiunea call acorda cumparatorului dreptul de a cumpara activul de baza. In optiune se specifica pretul de exercitare la care activul poate fi cumparat la scadenta optiunii, sau inaintea acesteia, la un pret de exercitare specificat. O optiune put acorda cumparatorului dreptul de a vinde activul de baza la scadenta optiunii sau inaintea acestuia , la un pret specificat.

Un al doilea criteriu il reprezinta valoarea unei optiuni care are doua componente : valoarea intrinseca si valoarea timp. Valoarea intrinseca este determinata de relatia dintre pretul curent al activului de baza.

Valoarea timp reflecta potentialul optiunii de a castiga valoarea intrinseca pe parcursul duratei de viata si se calculeaza ca diferenta intre prima curenta a optiunii si valoarea sa intrinseca. Considerand celelalte variabile egale, cu cat perioada de timp ramasa pana la expirarea optiunii este mai indelungata, cu atat si prima optiunii va fi mai mare, probabilitatea ca pretul activului de baza sa atinga un nivel la care exercitarea optiunii este profitabila, fiind mai mare.

Un al treilea criteriu il reprezinta clasa acesteia. Optiunile de acelasi tip, deci put sau call, care au aceeasi data de expirare fac parte din aceeasi clasa.

Seria optiunii reprezinta cel de-al patrulea criteriu de individualizare a unei optiuni privind luarea deciziilor. Optiunile din aceeasi clasa, cu acelasi pret de exercitare formeaza o serie de optiuni.

7. Strategii decizionale pe piata tranzactiilor cu optiuni

Strategii de hedging

Comerciantii ce incheie tranzactii futures in scopul de hedging, urmaresc fixarea pretului la un anumit nivel, pentru o data viitoare In contrast cu acestia ,cei ce tranzactioneza optiuni in scop de hedging, urmaresc stabilirea unui prag in evolutia viitoare a pretului. Astfel, un hedger in tranzactiile futures, isi asuma o pozitie futures opusa pozitiei sale existente pe piata fizica (piata spot), in speranta compensarii oricarei pierderi aferente pietei fizice cu un profit al pozitiei futures. Un hedger in operatiunile cu optiuni, poate stabili un prag inferior in evolutia pretului ( adoptand o pozitiwe long put in optiuni put cal ), in acelasi timp avand si posibiltatea inregistrarii unui profit, ca urmare a modificarilor favorabile de pret.. Majoritatea scenariilor prezentate anterior nu pot fi folosite si in scop de hedging. Ca exemplu, pentru acoperirea riscului de crestere a pretului poate fi adoptata una dintre urmatoarele strategii: pozitie long futures, pozitie long call, pozitie long spread call, pozitie shortput.

Bibliografie :

Virginia Maracine – “Decizii manageriale “

Mihaela Gradu – “Tranzactii bursiere”