Decizia Si Procesul Decizional In Management

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Management Financiar Contabil Bucuresti

MANAGEMENT GENERAL MODERN

DECIZIA SI PROCESUL DECIZIONAL IN MANAGEMENT

BUCURESTI

2007

C U P R I N S

1. Preambul …………………………………………………………….………. 2

2. Definirea si caracteristicile fundamentale ale deciziei …………….………. 3

3. Factorii primari ai deciziei manageriale …………………..……….………. 5

4. Definirea si structura sistemului decizional al firmei ……………………… 6

5 Abordari moderne ale procesului decizional strategic ……………….…… 8

Concluzii ……………………………………………………………………… 10

Bibliografie ………………………………………………………………….. 10

1. PREAMBUL

Evolutia societatilor de la comunitatile primitive pana la civilizatia moderna, s-a caracterizat printr-o dezvoltare permanenta a relatiilor dintre oameni, dintre care un loc tot mai important le-au avut relatiile de subordonare, accentuandu-se, uneori pana la exces de putere, autoritatea conducatorului.

Dintr-o activitate de factura militara, conducerea devine treptat o functie sociala, rolul ei principal fiind acela de a organiza activitatile de producere a bunurilor, inclusiv schimbul lor.

Pentru management, prezinta interes cu prioritate decizia manageriala care poate fi definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane.

Principalele elemente care deosebesc decizia manageriala de cotidiana decizie personala sunt:

Decizia manageriala implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezulta o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala.

Decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. In conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv.

Intotdeauna decizia manageriala determina efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educationale, etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinte la nivelul societatii comerciale sau regiei autonome in ansamblul sau.

Aceste deosebiri, din pacate subapreciate, cu efecte negative asupra activitatilor si rezultatelor firmei, argumenteaza responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implica decizia manageriala in raport cu decizia personala.

In practica societatilor comerciale si a regiilor autonome, decizia manageriala imbraca doua forme:

act decizional (predomina cantitativ in cadrul firmei);

proces decizional (specific deciziilor mai complexe).

Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor.

Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

Data fiind varietatea situatiilor decizionale si procesele decizionale implicate sunt deosebit de eterogene sub aspectul parametrilor constructivi si functionali.

2. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE FUNDAMENTALE ALE DECIZIEI

Decizia constituie punctul central al activitatii de management intrucat ea se regaseste in toate functiile acesteia (previziune, organzare, antrenare, coordonare, control-evaluare), si mai mult, integrarea firmei in cadrul mediului depinde de calitatea deciziei. In acelasi timp, calitatea procesului decizional influenteaza reducerea costurilor, eficienta folosirii fondurilor, cresterea profitului etc.

Decizia, componenta primara a sistemului decizional, constituie un element esential al managementului, fiind instrumentul sau specific de exprimare. In fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizatii se manifesta prin deciziile elaborate si aplicate.

Decizia reprezinta un proces dinamic si rational de alegere a unei cai de actiune dintr-un numar de variante posibile in vederea realizarii unor obiective. Ca urmare, decizia reprezinta un proces deliberat de gandire prin cae se alege varianta optima din mai multe variante posibile si prin a carui aplicare este influentata activitatea a cel putin unei alte persoane decat cea a decidentului.

Managerii iau decizii care privesc grupuri de persoane sau chiar organizatia in ansamblul sau si antreneaza resurse insemnate. Efectul acestor decizii poate fi resimtit in prezent sau pe termen mai lung si uneori se rasfrange chiar si asupra carierei celui care le adopta.

Decizia manageriala trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte de rationalitate:

– sa fie fundamentata stiintific, adica sa fie luata in conformitate cu realitatile din cadrul firmei si sa se bazeze pe folosirea unui instrumentar stiintific adecvat, care sa inlature practicismul, improvizatia, rutina, voluntarismul;

– sa fie imputernicita, adica sa fie adoptata de persoana care are sarcini in acest sens, care are cunostintele, calitatile si aptitunile necesare fundamentarii respectivei decizii;

– sa fie clara, concisa si necontradictorie, adica sa permita o intelegere corecta a deciziei, fara posibilitatea de interpretare;

– sa fie oportuna, adica sa se incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare, fiind de preferat o decizie buna luata la timpul potrivit decat o decizie foarte buna luata cu intarziere;

– sa fie eficienta, urmarind obtinerea efectului dorit cu un minim de efort; astfel deciziile trebuie apreciate prin prisma efectelor implementarii lor

– sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte si, mai ales, implementarii deciziei.

Cerintele de rationalitate nu se respecta intotdeauna in totalitate, ceea ce afecteaza calitatea deciziei, dar cu cat se vor respecta mai multe, cu atat va fi mai bine.

Decizia reprezinta, in final, un act cu caracter obligatoriu, normativ, prin care organismele si persoanele investite cu autoritatea si responsabilitatea decizionala stabilesc directia unei actiuni si modul ei de realizare, cu asigurarea resurselor necesare.

Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Din examinarea acestei definitii rezulta ca decizia implica in mod obligatoriu mai multe elemente:

unul sau mai multe obiective;

identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;

alegerea sau selectarea.

3. FACTORII PRIMARI AI DECIZIEI MANAGERIALE

Investigatiile intreprinse au aratat ca cele mai importante elemente constitutive ale situatiei decizionale sunt:

factorul de luare a deciziei sau decidentul;

mediul ambiant decizional.

Factorul de luare a deciziei sau decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia in situatia respectiva.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene firmei, care alcatuiesc situatia decizionala, caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei manageriale.

In procesul decizional, factorii primari ai deciziei intra in interdependente, care se reflecta in caracteristicile situatiilor decizionale pe care le genereaza.

In principal pot exista trei situatii:

certitudine;

incertitudine;

risc.

Certitudinea este caracterizata prin probabilitatea maxima de a realiza obiectvul urmarit utilizand modalitatea preconizata. Elementele implicate in situatia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evolutia le poate fi anticipata cu precizie.

Incertitudinea apare atunci cand probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar asupra manierei in care trebuie procedat exista dubii serioase. Asemenea situatii implica un numar mare de variabile, cu putine exceptii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evolutiei lor.

Riscul apare atunci cand obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabila a realizarii dar existand o mare nesiguranta in ceea ce priveste modalitatile cele mai adecvate de urmat. O parte apreciabila dintre varibile sunt incontrolabile si chiar evolutia unora dinte variabilele controlabile este dificil de anticipat.

Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate generand o multitudine de situatii decizionale, ce imbraca forme specifice in cadrul fiecarei societati comerciale si regii autonome.

4. DEFINIREA SI STRUCTURA SISTEMULUI DECIZIONAL AL FIRMEI

Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manageriale alcatuiesc sistemul decizional.

Tipologia deciziilor

Imporatnta diferitelor grupari de decizii rezulta din faptul ca elaborarea si fundamentarea lor, alegerea variantei optime se fac folosind metode, tehnici, instrumente specifice fiecarei categorii in parte.

In functie de diferite criterii exista mai multe tipuri de decizii:

Dupa orizontul de timp pentru care se adopta si implicatiile aplicarii lor asupra obiectului condus exista:

decizii strategice – care vizeaza orizonturi mari de timp (mai mari de un an) si care se refera la probleme majore ale activitatii firmei;

decizii tactice – care sunt adoptate pentru o perioada mai scurta de timp (aproximativ un an) si care se refera la domenii importante ale firmei;

decizii curente – care sunt adoptate cu frecventa mare, intr-un interval redus de timp si care afecteaza un sector restrans al activitatii firmei.

Dupa numarul de persoane care fundamenteaza decizia exista:

decizii unipersonale – elaborate si fundamentate de o singura persoana (de obicei aceste decizii se refera la problemele curente ale firmei);

decizii de grup – la elaborarea carora participa mai multe persoane (decident de grup), sau decizii luate in colectiv.

Dupa periodicitatea elaborarii se disting:

decizii unice – care se elaboreaza o singura data in cadrul firmei sau la intervale foarte mari de timp;

decizii repetitive – care se elaboreaza de mai multe ori intr-o firma;

decizii periodice – care se elaboreaza la intervale de timp determinate;

decizii aleatorii – care se repeta in mod neregulat.

Dupa numarul criteriilor decizionale folosite se disting:

decizii unicriteriale – care se fundamenteaza pe baza unui singur criteriu;

decizii multicriteriale – care se fundamenteaza pe baza a doua sau mai multe criterii (in cadrul firmelor mari se constata ca o pondere insemnata o detin deciziile multicriteriale, de grup, in conditii de risc, aleatorii).

Dupa gradul de fundamentare deciziile pot fi:

decizii logice – luate pe baza unor rationamente;

decizii intuitive – luate pe baza instinctului sau a unui presentiment.

5. ABORDARI MODERNE ALE PROCESULUI DECIZIONAL STRATEGIC

Abordarile procesului decizional pot fi grupate in functie de caracterul si utlitatea lor in doua categorii principale:

descriptive;

normative.

Teoriile descriptive prezinta procesul de luare a deciziilor asa cum este el realizat, in realitate, de managementul firmei, apeland la anumite notiuni si concepte manageriale in vederea surprinderii si redarii mecanismului de derulare.

Conceptia profesorilor americani Cyert si March este una din cele mai reprezenative pentru abordarea descriptiva. Teoria lor se bazeaza pe opt concepte de baza:

scopuri;

nivelurile aspiratiilor umane;

perspective;

alegeri;

cvasirezolvarea conflictului dintre scopuri;

evitarea incertitudinii;

cercetarea problemistica;

experienta organizationala.

Principalul merit al acestei teorii descriptive este ca abordeaza procesul decizional in ansamblul sau, evidentiind o serie de elemente care-i determina caracteristicile. Un accent desebit se acorda rolului oamenilor, abordat intr-o maniera destul de complexa.

Abordarile normative prezinta metodele si modul in care managerul firmei ar trebui sa procedeze pentru a fundamenta, adopta si aplica decizii eficace si eficiente.

In cadrul abordarilor normative putem delimita trei forme principale:

Prezentarea abordarilor decizionale care s-au concretizat in rezultate economice deosebite. Acestea se realizeaza sub forma studiilor de caz, care reprezinta de fapt modele pentru managerii confruntati cu situatii decizionale identice sau asemanatoare.

Conceperea si folosirea de metode si tehnici decizionale utilizabile fie pentru rationalizarea proceselor decizionale in ansamblul lor, fie pentru faze ale acestora. Au fost concepute numeroase metode deosebit de eficace, apeland pe scara larga la matematica si informatica (arborele decizional, ELECTRE (metoda de clasament si alegere in prezenta unor puncte de vedere multiple – Elimination et choix traduisent la realite – ), tabelul decizional, C. HURWICZ, etc.).

Elaborarea de conceptii complexe, unitare privind tratarea si structurarea proceselor decizionale strategice, in cadrul carora se integreaza metode, tehnici si studii de caz decizionale. Igor Ansoff, mentorul grupului “Business Policy”, intr-o singura lucrare consacrata strategiei corporatiei, a formulat o cuprinzatoare si analitica abordare a deciziilor strategice. Meritul acestei abordari este acela ca a fost prima conceptie coerenta normativa, care a influentat intens viitoarele dezvoltari ale teoriei si practicii decizionale. O alta conceptie apartine lui Michael Porter, care, prin doua lucrari de referinta, contureaza o noua abordare decizionala ce vizeaza obtinerea de catre firma a avantajului competitiv care se poate referi la pret, calitate, specificul produsului, etc. Aceasta abordare se caracterizeaza prin tratarea proceselor decizionale strategice prin prisma interfatei dintre firma (microeconomic), ramura (macroeconomic) si piata internationala (mondeconomic).

Principalul merit al teoriilor normative consta in abordarea ansamblului problemelor cu caracter decizional intr-o viziune sistemica, subordonata scopului declarat si efectiv de a asigura rationalizarea acestuia.

CONCLUZII

1). O evaluare de ansamblu ne permite sa concluzionam ca ambele abordari (in special cea normativa), in ciuda limitelor, au adus elemente stiintifice deosebit de importante pentru explicarea si perfectionarea procesului decizional. Practica companiilor este cel mai bun argument in aceasta directie. Din ce in ce mai des deciziile sunt elaborate folosind proceduri stiintifice, utilizarea computerelor a devenit frecventa, eficienta procesului decizional cunoscand o evolutie ascendenta.

2). Atat in limbajul comun, cat si in literatura de specialitate, decizia se mai numeste hotarare sau optiune, desemnand modalitatile de depasire a unui conflict cognitiv sau afectiv ce survine ori de cate ori in desfasurarea unei activitati apar evenimente care impiedica anticiparea cu certitudine a evolutiei sitiuatiei, respectiv atunci cand asupra situatiei in care este angrenat individul, acesta nu poate face decat supozitii.

3). In management, menirea actului decizional consta in directionarea constienta a activitatii economice si sociale a firmei. Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

BIBLIOGRAFIE

1. Ionel Dumbrava – Management general, Ed. Fundatiei Romania de Maine

Bucuresti, 2001

2. Maria Gaf-Deac – Mnagement general modern, Ed. Fundatiei Romania de Maine

Bucuresti, 2002

***

3. Charles Coates – Managerul total, Ed. Teora, Bucuresti, 2000

***

www.biblioteca.ase.ro

www.wikipedia.com

www.mindtools.com