DECIZIA ETICĂ: DIFIC ULTĂȚI ȘI PROVOCĂRI1 [612334]

DECIZIA ETICĂ: DIFIC ULTĂȚI ȘI PROVOCĂRI1
Liviu Gavrilescu
Universitatea de Nord Baia Mare
Academia Română – Filiala Iași
Abstract. The ethical decision is the process of exploring all aspects of choosing
between several possible actions , depending on the organization 's moral values, and
then to weigh those options and recommend a course of action.
Evaluative processes that use e thical decision methods aim at t he systematic
research made by specialists and at the well-reasoned decision of the moral
acceptability of a certain conduct , policy, decision, etc., fro m among many possible.
Judging new cases by appealing to universal principles faces th e objections of
ethical pluralism based on the diversity of values and virtues. It is noted the absence, so
far, of a satisfactory answer to this challenge.
This paper briefly examines diff erent (and often contradictory) approaches to
the modern ethics, relative to m oral values of and virtues, as the foundation for ethical
decision-making processes that c an be used by organizations and businesses.
Key words: ethics, management, ethical evaluation, ethical decision, value s, virtues.
1. MANAGEMENTUL – DOMENIU AL ABORDĂRILOR ETICE
Etica și morala sunt permanențe ale vieții spiritual-umane. Int eresul actual
este însă nuanțat și amplificat de progresul tehnologic fără pr ecedent al societății,
prin problemele intens dezbătute ale efectelor asupra drepturil or și libertăților
fundamentale ale ființei umane (de exemplu, tehnologiile medica le, transplanturile,
fertilizarea în vitro, clonarea sau menținerea artificială a fu ncțiilor vitale) sau
asupra mediului (poluarea, încălzirea globală).
Așa cum mediul economic absoarbe extrem de rapid noile tehnolog ii în
scopul evident al sporirii eficienței și profitului, tot așa pr eocupările etice se extind

1 Lucrare realizată în calitate de bursier post-doctoral la Acad emia Română – Filiala Iași, în
cadrul proiectului Societatea bazată pe cunoaștere – cercetări, dezbateri, perspec tive, proiect
cofinanțat de Uniunea European ă și Guvernul României din „Fondu l Social European” prin
„Programul Operațional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» 2007–2013”, ID 56815.

An. Inst. de Ist. „G. Barițiu” di n Cluj-Napoca, S eries Humanist ica, tom. IX, 2011, p. 317–322

318 Liviu Gavrilescu 2

(cu o viteză semnificativă, doar din ultimele decenii ale secol ului trecut) asupra
sferei afacerilor.
Etica profesională ar putea fi înțeleasă în două sensuri: ca re flecție etică
aplicată unui domeniu particular de activitate (profesiune) sau ca reguli stabilite de
un grup profesional pentru garantarea practicilor fiecărui memb ru al său, reunite
într-un cod, inclusiv codul deontologic al profesiunii. Lărgire a sensului noțiunii de
cod a dus la includerea în el și a unor norme stabilite de orga nizații exterioare
profesiunilor, cum sunt de exemplu guvernele. Apare astfel prob lema relației dintre
„public” și „privat”, dintre profesioniști și neprofesioniști.
Managementul etic reprezintă mana gementul tuturor elementelor c e țin de
viața morală a unei organizații, fie ea afacere sau nu, în măsu ra în care viața morală
a unei organizații este luată în serios. A nu se confunda manag ementul etic cu
„etica managementului” ( management ethics ), adică studiul problemelor etice
ridicate de diferitele forme de management – managementul finan ciar,
managementul personalului, managementul strategic, managementul calității etc.
„Etica managementului” e considerată deseori ca echivalentă cu „etica afacerilor”
(business ethics ). Managementul etic e mult mai general și trebuie de asemenea
distins de „etica organizațională” în sens larg, adică de anali za problemelor etice
din organizații, pentru a oferi clarificări normative și o orie ntare morală, utilizând
pentru aceasta diferite teorii etice.
Managementul etic, ca una dintre disciplinele managementului, s e ocupă de
elaborarea acelor instrumente de conducere care contribuie la d ezvoltarea etică a
unei organizații, precum și a acelor metode care pot fi utiliza te spre a determina în
ce direcție ar trebui să se dez volte organizațiile. Managementu l etic presupune
descrierea și analiza situației etice curente, determinarea sit uației dezirabile și
decizia asupra măsurilor care trebuie luate pentru a o atinge, în perfectă
concordanță cu celelalte forme d e management. Managementul etic e rezultatul
impregnării tot mai vizibile a organizațiilor cu responsabilita te, privită însă nu ca
un element de decor, ci ca o „condiție indispensabilă a existen ței lor”. Iar o
organizație demonstrează responsabilitate morală atunci când îș i subordonează
interesele proprii interesului societății.
După Donald Menzel, managementul etic nu constă în controlul și
penalizarea comportamentului per sonalului sau în reflecția asup ra eticii locului de
muncă, ci mai degrabă în ansamblul acțiunilor întreprinse de ma nageri pentru a
stimula o conștiință și sensibilitate etice care să pătrundă în toate aspectele
activității organizațiilor.
În esență, managementul etic reprezintă promovarea și menținere a unei
puternice culturi etice la locul de muncă.
2. DECIZIA ETICĂ – EVAL UAREA CONSECINȚELOR
La întrebarea dacă personalul unei organizații e pregătit să re cunoască și să
rezolve dileme etice sau să deci dă acceptabilitatea morală a un ei tehnologii

3 Decizia etică: dificultăți și provocări 319

controversate, răspunsul ar trebui să constea în indicarea acel or metode sau
instrumente de decizie etică care ordonează gândirea morală și ne fac să depășim
nivelul amator al intuiției etice comune sau al „părerii” bazat e pe cei șapte ani de
acasă. Spre deosebire de analizele de etică practică, procesele evaluative care
folosesc metode de decizie etică vizează cercetarea sistematică și decizia bine
argumentată a acceptabilității mo rale a unei anumite conduite, politici, decizii etc.
dintre mai multele posibile.
Decizia etică e procesul (și abilitatea) de a explora toate asp ectele legate de
alegerea între mai multe acți uni posibile, în funcție de valori le morale recunoscute
ale organizației, și apoi de a cântări aceste opțiuni și a reco manda un anume curs al
acțiunii.
Trăsăturile distinctive ale acestei metode de evaluare etică a unei organizații
sunt cel puțin patru:
• sunt metode mai proceduralizate, deci mai obiective; proceduril e sunt în
general astfel concepute încât să fie asimilabile relativ ușor și să nu
presupună cunoștințe etico-filosofice speciale;
• se aplică la tranșarea unor probleme etice care au o mare impor tanță
socială, economică și politică – prin impactul asupra populație i și prin
interesele financiare antrenate (acceptarea unor noi tehnologii , dezvoltarea
codurilor etice, adoptarea unor p olitici publice noi etc.);
• presupun un cadru de desfășurare complex, care trebuie organiza t de
specialiști și care implică participarea unui număr mare de per soane:
grupuri de evaluare bine structurate, metode de decizie diverse , tehnici de
consensualizare, standarde de r aportare a rezultatelor etc.
• presupun o competență științifică în măsura în care problemele evaluate nu
sunt culese din agenda publică, ci din activitatea profesională a diferitelor
organizații (ce consecințe are folosirea unor organisme modific ate genetic,
ce probabilități au aceste consecințe, care sunt părțile intere sate etc.).
Activitățile de judecare morală ce utilizează metode de decizie etică sunt
caracteristice organizațiilor politice și profesionale care au o responsabilitate
morală pentru deciziile lor, dau seama în fața publicului pentru cons ecințele
alegerilor făcute și consideră de aceea că au nevoie de metode ce conferă
hotărârilor lor un suport argumentativ de înalt nivel și, prin urmare, o mare
credibilitate. Consecințele unei acțiuni sau decizii se determi nă cât mai sistematic
și mai exact cu putință pe bază de cercetare științifică și de dezbatere critică a
specialiștilor.
Judecarea cazurilor noi prin apelarea la principii universale a fost acuzată de
„paternalism implicit”, adică de nerecunoașterea diversității v alorilor și
pluralismului etic ce ar defini democrațiile moderne. Prinși în tre nevoia de a fi cât
mai proceduralizați și mai științifici (utilizând deci inevitab il experți), respectiv
aceea de a asculta în mod democratic vocea poporului, a omului de rând, cei ce se
ocupă de această problematică au constatat inexistența până în prezent a unui

320 Liviu Gavrilescu 4

răspuns satisfăcător la această provocare. Pentru unii, soluția a p ă r u t s ă f i e
instituționalizarea eticii, înființarea unor „comitete de etică ”, lucru ce s-a întâmplat
în întreaga Europă. Dificultatea care a rămas, totuși, e că nu există niciun consens
cu privire la ce anume înseamnă – sub aspect metodologic – faptul că un comitet de
etică abordează competent o problemă morală.
3. CRIZA VALORILOR MORALE
Speranța în valorile umaniste este afectată de contraste spirit uale și umane,
cum sunt: cele între Vestul e uropean dezvoltat economic-industr ial și Estul rămas
mult în urmă în această privință; contrastele dintre modernele suprastructuri
informatizate produse de companiile transnaționale de echipamen te electronice, pe
de o parte, și infrastructurile revolute sau absente din realit atea socială a țărilor
importatoare, pe de altă parte; discrepanța dintre tendințele c omunitare și globaliste
ale Vestului și cele extremist-liberale și anarhiste ale Estulu i; contradicții între
teoriile filosofico-morale și realitățile vieții reale a oameni lor, pe care le
considerăm fundamentale pentru v iitorul pe termen mediu. De ace ea, ele nu trebuie
să conducă la blocaje sau alte devieri periculoase în sporirea și consolidarea
valorilor umaniste de bază.
Valorile și virtuțile morale, normele și principiile moralități i suferă mutații
importante astăzi și sub influe nța evoluțiilor economice și soc ial-culturale:
globalizarea și extinderea la scară mondială a modelelor de via ță de tip occidental,
a noilor tehnologii de comunicare globală, a intensificării pro ceselor de migrație a
populațiilor din zonele subdezvolta te ale lumii spre zonele cu mare potențial de
absorbție a forței de muncă și standarde ridicate de viață.
Valorile democrației moderne nu se sincronizează cu valorile so ciale bazate
pe economia de piață, iar noile v alori pe care le secretă socie tatea post-modernă
întâmpină rezistențe puternice din partea valorilor tradițional e de tip comunitar.
Diversitatea moralei este sintetizată în concepții și doctrine etice marcate atât
de discontinuitate și continuita te, cât și de bivalență și poli valență de semnificații.
Anumite tendințe teoretice unificatoare sunt reliefate în frecv ența unor termeni,
concepte și maxime tipice demersului axiologic al eticii din to ate timpurile, cum
sunt: bun, bine, rău, drept, adevărat și altele. Ele evocă, ade sea, reguli, norme și
principii, virtuți și vicii pentru care filosofii acestor timpu ri aduc temeiuri mai mult
sau mai puțin plauzibile pentru gândirea și simțirea omului de la începutul
mileniului trei. Una dintre condițiile importante ale valorilor morale este
manifestarea libertății umane, care este la rândul ei complex d eterminată (natural,
social-istoric, cultural).
Ca și Binele și Răul, Dreptatea-Echitatea sunt valori morale ca re continuă să
suscite vii dezbateri în filosofia morală contemporană. Controv ersele, discuțiile
între filosofi cu vederi diferite se manifestă pretutindeni în lume, iar aceasta este

5 Decizia etică: dificultăți și provocări 321

calea specifică a eticii de a înainta pe drumul spre noi clarif icări. Dacă este
continuată în practici politice și de administrare judicioasă a bunurilor și resurselor,
atunci etica devine, într-adevăr , pârghie de soluționare a prob lemelor.
Problema prevederii evoluțiilor valorilor morale face parte din activitatea
reflexivă a filosofiei, a filoso fiei morale îndeosebi. Această problemă este strâns
legată de întrebarea „cum ar trebui să trăiesc?”, deoarece „tre buie” implică și un
„poate să fie”, la un timp viitor. Or, nu se poate discuta viit orul moral al omului
fără a ține seama de variatele înfățișări ale moralei prezente și trecute din evoluția
socială. Popoarele și guvernele acționează și potrivit obiceiur ilor și tradițiilor, care,
de multe ori, se dovedesc mai puternice decât dezideratele noas tre.
În prezent, se confruntă mai multe concepții filosofice despre valorile morale
și fiecare dintre ele își găsește justificare în acest vechi ef ort de deslușire a
temeiurilor acestor valori. Mulți susțin că menținerea acestui pluralism al
concepțiilor despre valorile morale este o garanție că ele vor avea viitor. Totodată,
există și un pluralism propriu-zis al valorilor morale, care, d e asemenea, trebuie
încurajat.
4. VIRTUTEA – PUTEREA DE A FACE BINELE
Valorile morale sunt determinări axiologice ale existenței uman e. Virtuțile
morale sunt puteri, aptitudini, dispoziții umane pentru a face binele. De aici, o
anumită circularitate: binele se dobândește prin practicarea vi rtuților, iar virtuțile
nu se manifestă decât în relație cu binele, valoarea definitori e în morală. Rezultă
acum că această valoare implică virtuțile morale. De multe ori, virtuțile sunt și
valori, iar viciile non-valori.
MacIntyre, în lucrarea sa public ată în 1981, propunea următoare le definiții ale
virtuții:
• virtutea este calitatea care per mite unui individ să-și îndepli nească rolul său
social;
• virtutea este calitatea prin care individul se poate apropia de realizarea
scopului său specific uman, fie în formă naturală, fie în formă supranaturală;
• virtutea e o calitate utilă pentr u a obține succesul pământean și ceresc;
• virtutea este dispoziția sau sentimentul care asigură supunerea și acordul
față de regulile relevante (e tica normativistă contemporană).
5. CONCLUZIE
Problema virtuților în filosofia morală contemporană este compl icată, atât
datorită tradiției moștenite de la iluminiști, cât și întrucât se perpetuează nedreptăți
sociale, economice și morale care se originează, se pare, în în săși esența umană. Cu
toate acestea, teoreticienii au datoria de a cerceta în continu are această problemă,

322 Liviu Gavrilescu 6

iar oamenilor politici le revine sarcina de a acționa cât mai c onștient pentru
diminuarea conflictelor, a pierderilor culturale și umane care apar în diferitele stări
conflictuale.
Încercăm să găsim justa măsură între prea multe și prea puține subiecte etice,
relevante atât pentru înțelegerea, cât și pentru acțiunea moral ă eficientă, într-o lume
care se schimbă, entropic și antropic, atât de rapid și de impr evizibil nu numai
pentru individ, dar și pentru mari comunități umane.
În concluzie, se poate spune că filosofia de astăzi, mai mult p oate decât în trecut,
a dobândit un spor de luciditate asupra faptului că înțelegerea valorilor morale nu
exclude, ci presupune poziții te oretice opuse, care se dovedesc că sunt complementare
și în implicație reciprocă. La râ ndul ei, teoria nu exclude, ci presupune legătura cu
viața, cu practica și realitățile sociale diverse și extrem de dinamice.
6. BIBLIOGRAFIE
Andrei, P., Despre ideal. Despre fericire. Valorile estetice și teoria empa tiei, Iași, Edit. Ankarom,
1996.
Clifford, G., Fackler, C. M., ș.a., Etica mass-media: studii de caz , Iași, Edit. Polirom, 2001.
Comte-Sponville, A., 1998, Mic tratat al marilor virtuți , București, Edit . Univers, 1988.
Gavrilescu, L., Selecția și antis elecția managerilor , Cluj-Napoca, Edit . Risoprint, 2005.
Kaptein, S. P., Ethics Management. Auditing and Developpingthe Ethical Content of Organizations ,
Netherland, Dordrecht, Kluwe r Academic Pub lishers, 1998.
Menzel, D., Ethics Management for P ublic Administrators , London, Sharpe, 2007.
Trevino, L. K., Weaver, G., Managing Ethics in Business Organizations , California, Stanford,
Stanford University Press, 2003.
*** Etica aplicată , A. Miroiu (ed.), București, Edit. Alternative, 1995.
*** Axiologie și moralitate. Culegere de texte , București, Edit. Punct, 2000.