Decan, Conferențiar universitar [620054]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Cluj – Napoca

LUCRARE DE LICENȚĂ
„PARADISURILE FISCALE ”

Prof. Coordonator:
DR. ANCA MIHAELA GEOROCEANU
Decan, Conferențiar universitar
Absolvent: [anonimizat]

– Promoția 2019 –

Page 2 of 46
Subsemnata conf. univ. dr. GEOROCEANU ANCA MIHAELA , examinând lucrarea de
licență intitulată “ PARADISURILE FISCALE ”, elaborată de către student: [anonimizat] , pentru susținerea acesteia în cadrul licenței , supun atenției prezentul

REFERAT

Prin care formulez urm ătoarele aprecieri generale și observații punctuale.

Lucrarea abordează problematica paradisurilor fiscale în contextul actual , și evidențiază
impactul acestora asupra economiei mondiale. Absolvent: [anonimizat], nu doar cel fiscal.
Totodată absolvent: [anonimizat], cu o analiză
amanunțită și a fraudelor offshore, fiind prezentate principalele aspecte teoretice cu privire la
evaziunea fiscală, la paradisurile fiscale și la activitățiile offshore al e societăților comercia le.
Scopul paradisurilor fiscale îl constituie atragerea de investitori străini care beneficiind
de facilitățile acordate de aceste state vor investi resurse financiare imense în anumite afaceri
care vor aduce beneficii substanțiale la nivelul țării asigur âdu-le astfel dezvoltarea.
Demersul autorului este cu atât mai dificil, cu cât permanenta primenire a expresiilor
fiscalității – între instrument al deciziei politice și pârghie a politicii fiscale – se lovește astăzi de
efectele crizei economice și finan ciare.
În concluzie , apreciez că lucrarea “ Paradisurile Fiscale ” este o lucrare științifică de
valoare, cu analize temeinice și contributive din perspectiva perfecționării sistemului normativ
actual și al omogenizării jurisprudenței în materie fiscală.
Constatând că lucrarea îndeplinește toate condițiile de fond și de formă, ale unei lucrări de
licență, a fost elaborată și redactată încât ea corespunde pe deplin scopului căruia îi este destinată,
propun atât admiterea ei pentru a fi susținută în ses iunea de licență iunie -iulie 2019, cât și
acordarea calificativului maxim.
Cluj – Napoca,
31mai 2019 conf. univ. dr. Anca Georoceanu

Page 3 of 46
CUPRINS

CAPITOLUL I – INTRODUCERE ÎN FISCALITATE Pag. 4
1.1. PUR ȘI SIMPLU FISCALITATE Pag. 4
1.2. CE ESTE DE FAPT DREPTUL Pag. 5
1.3. PARADISUL FISCAL Pag. 1 3
1.4. PARADISUL FISCAL PRIN PRISMA GLOBALIZĂRII Pag. 1 6
1.5. EVITAREA TAXELOR Pag. 1 7
CAPITOLUL II – OFSHORE -UL SAU „CUM SĂ NU PLĂTEȘTI TAXE” Pag. 2 1
2.1. IMPACTUL OFFSHORE -URILOR ASUPRA ECONOMIILOR ȚĂRILOR GAZDĂ Pag. 2 1
2.2. ROLUL GAFI ÎMPOTRIVA SPĂLĂRII BANILOR ȘI A TERORISMULUI
FINANCIAR Pag. 2 5
2.3. UȘURINȚA FINANȚĂRII TERORII Pag. 2 7
CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ
INSULELE CAYMAN – CEA MAI BUNA OPȚIUNE CA ȘI OFFSHORE? Pag. 30
3.1. OFFSHORE BANKING Pag. 30
3.2. CONFIDENȚIALITATEA ȘI PROTECȚIA CONTURILOR Pag. 3 3
3.3. PROPUNERI Pag. 40
CAPITOLUL IV – CONCLUZII Pag. 4 1
BIBLIOGRAF IE Pag. 4 4
WEBGRAFIE Pag. 4 5
DICȚIONAR DE TERMENI Pag. 4 6

Page 4 of 46
PARADISURILE FISCALE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN FISCALITATE
1.1. PUR ȘI SIMPLU FISCALITATE
„Pe lumea asta nimic nu e sigur. Excepție fac moartea și taxele”. Nimic nu putea defini mai
bine fiscalitatea decât Benjamin Franklin, cel căruia îi este atribuit citatul, printr -o scrisoare din
1789 în care își exprima bucuria referitor la apariția primei Constituții a Statelor U nite ale Americii.
Revenind in zilele noastre pe repede înainte, fiscalitatea, cunoscută și sub denumirea de
„Politică fiscală”, reprezintă mijlocul prin care un guvern își ajustează nivelurile de cheltuieli și
cotele de impozitare pentru a monitoriza și i nfluența economia unei națiuni. Este strict legată de
politica monetară prin care o bancă centrală influențează oferta de bani a unui stat. Aceste două
politici sunt utilizate în diverse combinații pentru a orienta obiectivele economice ale unei țări.
Astfel se analizează modul în care funcționează politica fiscală, modul în care trebuie
monitorizată și modul în care punerea în aplicare a acesteia poate afecta diferite persoane
apartenente unei economii.
Înainte de Marea Criză, care a durat din 29 octombrie 1929 până la începutul intrării Statelor
Unite în cel de -al Doilea Război Mondial , în 1939 , abordarea guvernului american față de
economie a fost laissez -faire1. După cel de -al doilea război mondial, sa stabilit că guvernul a trebuit
să joace un rol provo cativ în economie pentru a reglementa șomajul, ciclurile de afaceri, inflația și
costul banilor. Folosind o combinație de politici monetare și fiscale (în funcție de orientările
politice și de filosofia celor aflați la putere la un anumit moment, o politic ă poate domina peste
alta), guvernele pot controla fenomenele economice.
Din punct de vedere economic, orice politică fiscală se bazează pe teoriile economistului
britanic John Maynard Keynes. De asemenea, cunoscute sub numele de economie keynesiană,
acest e teorii afirmă faptul că, în principiu, guvernele pot influența nivelurile productivității
macroeconomice prin creșterea sau scăderea nivelurilor de impozitare, precum și a cheltuielilor
publice. Această influență, la rândul său, reduce inflația (în gener al considerată a fi sănătoasă atunci
când este între 2 -3%), crește ocuparea forței de muncă și menține o valoare sănătoasă a banilor.2

1 Conform site -ului biroului american de statistică, secțiunea „date privind mărfurile”, accesat în ianuarie 2019
2 www.investopedia.com , accesat în ianuarie 2019

Page 5 of 46
Astfel, unul dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă factorii de decizie politică
este reprezentat de gradul de implicare al guvernului în economie. Într -adevăr, au existat diferite
grade de intervenție a guvernului de -a lungul anilor. Dar, în cea mai mare parte, se acceptă că un
grad de implicare a unui guvern este necesar pentru a susține o economie vibrantă, d e care depinde
bunăstarea economică a populației.
1.2. CE ESTE DE FAPT DREPTUL
Ca membru al unei colectivități, omul a simțit nevoia de a crea, la început în formă
embrionară și apoi din ce în ce mai evoluată, reguli, norme care să îi cârmuiască existența , astfel
încât interacțiunea cu ceilalți oameni să îl prejudicieze cât mai puțin (să îi provoace cât mai puține
neajunsuri). Astfel, acțiunile sale au încetat a mai fi cu desăvârșire libere, ci au început să fie
restricționate de diferite reguli, menite să facă posibilă coexistența în cadrul unei colectivități.3
Ulterior, ajungând în punctul în care colectivitatea deja precizată mai sus s -a organizat ca
și stat, normele deja stipulate au înfiripat un sistem sub formă de construcție normativă , denumită
gener ic drept.
• Conform primei accepțiuni a termenului , noțiunea de drept
presupune cumulul tuturor regulilor de conduită impuse de stat în vederea
reglementării relațiilor inter-umane. Această definiție prespune o convenție
obiectiv ă, deoarece se definește prin raportare la maxima sa (regulile de conduită
general valabile și acceptate ). Ansamblul dispozițiilor juridice în vigoare la un
anumit moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul pozitiv
românesc cuprinde toate reglementările adoptate de statul român și aplicabile astăzi.
Prin urmare, aici nu sunt incluse reglementările ieșite deja din vigoare sau încă
neadoptate.
• Conform celei de -a doua semnificații, noțiunea de drept conferă
potențialitate unei persoane de a avea o anumită conduită și de a solicita același
lucru și celorlalți. Aici putem exemplifica prin expresii precum : „am dreptul la
cuvânt” sau „ am dobândit dreptul de proprietate”. În acest moment regăsim
noțiunea de drept subiectiv, deoarece termenul se definește prin rap ortare la
persoana care exercită prerogativa respectivă.

3 Conf. univ. dr. Raluca Dimitriu, drept civil, București, editura „Lumina Lex”, 2012, pag. 54 – 56

Page 6 of 46
• În cele din urmă , conceptul profilează știința socială care studiază
statul și regulile adoptate de el, instituțiile politice și juridice, principiile generale
de conducere și reglementare a societăț ii. Este sensul în care folosim această noțiune
când ne referim la disciplina de studiu „ drept civil”.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „ drept” provine din limba latină, însă nu din
cuvântul cu care romanii desemnau „dreptul ” (jus), ci din latinescul „directum ”, luat în sensul s ău
figurat, și anume: fără ocolișuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptății.4
Geneza și evoluția dreptului civil român a reprezenta t un proces istoric de lungă durată,
puternic influențat de factori precum drep tul roman, cutumiar, aplicarea hrisoavelor domnești și a
legiuirilor de sorginte binzantină, activitatea organelor legiuitoare etc.
Conform convențiilor general valabile și acceptate, atât în antichitate, cât și în perioada
medievală, dreptul civil („jus c ivile”) era constituit dintr -un sistem de norme dedícate și aplicabile
inițial cetățenilor Romei – quiriților – distingându -se de „jus gentium” (dreptul ginților) care se
aplica tuturor popoarelor din componența statului roman, dar și de „jus civitas” care constituia
dreptul civil al cetăților independente care și -au păstrat autonomia deși erau integrate în Imperiul
Roman.
„Jus civile ” a devenit la sfârșitul Imperiului Roman, legea comună a cetățenilor imperiului,
a supravie țuit decăderii imperiului roman, fiind perpetuat sub forma compilațiilor lui Justinian
(corpus juris civile) pe tot parcursul evului mediu.
În teritoriile românești medievale, o lungă perioadă de timp, raporturile private au fost
reglementate de obiceiul pământului, de pravilele bizantine , de pravilele românești de inspirație
bizantină și de dreptul domnesc (consacrat prin hrisoave domnești)5
Încercând să evidențieze cât de utilă a fost legislația romană la data elaborării normelor
legislative, Portalis spunea: „Niciodată nu veți șt ii noul Cod civil, dacă veți învăța doar acest cod.
Filosofii și jurisconsulții Romei sunt încă dascălii omenirii”.
Iar Bigot Préameneu adaugă: „Nu vom merge niciodată dincolo de marile principii, pe care
jurisconsulții cei vechi ni le -au transmis și care sunt nă scute deodată cu neamul omenesc”. În
sfârșit, îndemul lui Maleville nu lasă loc de îndoială asupra utilității dreptului roman: „Tineri,

4 Luiza Cristina Vasilescu, Drept Civil – partea generală, suport de curs, anul I , Iași, Univ. „Al. I. Cuza”
5 M. Toma, Introducere în dreptul civil. persoan a fizică. persoana juridică, Editura Argument, București, 2003

Page 7 of 46
învățați permanent legile romane! Fără de acestea nu veți fi niciodată decât practicieni, totdeauna
în primejdie de a lu a greșelile cele mai mari drept adevărurile cele mai statornice”.
Din memorabilele cuvinte, răzbate rolul esențial al dreptului roman pentru înțelegerea și
aprofundarea fenomenelor juridice cu înrâurire adâncă în timp și spațiu; până astăzi dreptul roman
a rămas principalul Dicționar Juridic al Europei și al altor zone de pe mapamond. Valoarea pe care
tezaurul juridic roman a dat -o omenirii, a fost remarcată sugestiv de un romanist de prestigiu de la
noi care a ținut să precizeze că deși „a pierit Împărăția statului roman a rămas Împărăția dreptului
roman”.6
Deci putem deduce foarte ușor faptul că dreptul , cum ar fi pozitivismul legal, a apărut într –
o varietate de forme și în multe înfățișări, u na dintre cele mai elaborate afirmați i ale teoriei dreptului
putând fi regăsită la Aquinas , părintele Thomismului care a distins patru tipuri de lege: eternă,
divină, naturală și făcută de om. Astfel potrivit lui , legea veșnică a reflectat proiectul mare al lui
Dumn ezeu pentru întregul shebang.7
Legea divină era acel set de principii descoperite de Scriptură, iar legea naturală era veșnică
așa cum se aplică la conduita umană. Legea făcută de om a fo st construită de ființele umane și se
potrivesc cerințelor dreptului natural cu nevoile și contextele societăți i diferite și schimbătoare.
Ca și predecesorul său Aristotel, Aqu inas disting e două tipuri de raționament: teoretice și
practice. Ființele umane au fost capabile de ambele tipuri de raționament. Motivul teoretic a fost
capacitatea de a înțelege anumite adevăruri, cum ar fi adevărurile matematicii. Motiv ul real a fost
capacitatea de a înțelege acele principii care conduc comportamentul uman care ne spun cum ar
trebui să trăim, ce lucruri ar trebui să prețuim, ce bun uri ar trebui să căutăm și cum ar trebui să ne
ordonăm viețile.8
Însă ordinea actuală a dreptului internațional, mai exact egalitatea suveranității dintre
națiuni, a fost formată prin încheierea „Păcii Vestfalei” în 1648. Înainte de 1648, pe baza scopului
războiului sau a legitimității acestuia, s -a căutat tot timpul o justificare.
Această teorie a întreruperilor de putere poate fi găsită și în scrierile lui Cicero ,precum și
în scrierile Sfântului Augustin. Potrivit teoriei armistițiului, națiunea care a pr ovocat războiul

6 C. Nacu, Dreptul Civil Român, vol. I, Editura i.v. Socec, București, 1901, p. 26.
7 Enciclopedia de filosofie a universității Stanford, Teoria Corespondenței Adevărului, publicată în 2002 și revizuită
în mai 2015
8 Kretzmann, Norman and Eleonore Stump. „Aquinas, Thomas” in the Routledge Encyclopedia of Philosophy. vol. 1.
Edward Craig, ed. (London: routledge, 1998), pp. 326 -350

Page 8 of 46
nejustificat nu putea să se bucure de dreptul de a obține sau de a cuceri trofee care erau legitime la
vremea respectivă .9
Dar poate omul să cunoască orice adevăr?
Dacă stăm să analiză și să aruncăm o privire de -a lungul istoriei, observăm faptul că
rădăcinile dreptului internațional sunt lungi și vechi. Arheologii au descoperit tratate între doi
conducători mesopotamieni datând din anul 3100 î. Hr.
Papirusurile egiptene au lăsat, de asemenea, înregistrări ale tratatelor în vigoare cu
popoar ele învecinate, iar chinezii au creat ceea ce ar putea fi numit drept internațional încă din
2500 î.H. Cu toate acestea, din toate popoarele antice, dezvoltarea legii internaționale moderne se
datorează cel mai mult romanilor, care de la circa 31 î. Hr. și până în secolul al V -lea, au unit
aproape toată lumea occidentală civilizată sub egida Imperiului .
Pentru a reuși să controleze terenurile cucerite de armatele sale puternice, Roma a dezvoltat
o puternică administrație centrală. Organizația, puterea milit ară, guvernul și legea au ținut imperiul
într-o pace relativă și astfel întreaga epo că a fost numită Pax Romana10.
Însă începând cu Evu Mediu timpuriu, odată cu declinul Romei și a imperiului său, Pax
Romana s -a încheiat ș i ceea ce a fost Europa Romană s-a prăbușit într -o perioadă de instabilitate
și politică. Amenințate de dușmanii din nord și est, statele au căutat să se protejeze prin formarea
de alianțe la nivel local. Aceste condiții politice instabile au dat naștere la variantele timpurii ale
feudalismului, regii și nobilii exercitând control asupra zonelor relativ mici. Populația locală a jurat
loialitatea față de un nobil sau rege în schimbul protecției și securității.
Și din toate instituțiile, Biserica Romano -Catolică a oferit cele mai bune șa nse de a
îndeplinii rolul deținut odată de Roma. Putea oferi o voce morală, chiar dacă nu a fost capabilă, în
nici un fel, să ofere forța militară și politică necesară impunerii unei ordini

În plus, bazându -se pe idei grecești și romane, filosofii medieva li au susținut că există un
corp de principii juridice și un simț al dreptului aplicat tuturor popoarelor de pretutindeni. Ei au
numit aceasta „legea naturală ”.11

9 Randall Lesaffer, „Too much history: from war as sanction to the sanctioning of war”, in Marc Weller (ed.), The
Oxford handbook of the use of force in international law (Oxford: Oxford university press, 2015), p. 37 -38
10 Randall Lesaffer, „Too much history: from war as sanction to the sanctioning of war”, in Marc Welle r (ed.), The
Oxford handbook of the use of force in international law (Oxford: Oxford university press, 2015), p. 70 -71
11 Anton -Hermann Chroust, Revizuirea filosofică, vol. 53, nr. 2 (mar., 1944), pp. 195 -202

Page 9 of 46
Regulile puteau fi descoperite prin procesele rațiunii pure. De fapt, legea naturală exista „ în
aer”, așteptând doar îmbrățișarea oamenilor care gândesc corect, indiferent de poziția lor în viață.
Mai mult , deoarece legea bisericii a fost aplicată tuturor creștinilor, ea a avut și o forță
internațională. Sfințenia tratatelor, dreptul de a face răzb oi și arbitrajul litigiilor au fost sub
autoritatea papei.
În această epocă, teologii creștini precum Sfântul Augustin de Hippo și mai târziu Sf.
Thomas Aquinas au dezvoltat idei despre ceea ce a făcut un război drept sau nedrept. Augustine a
susținut că n umai conducătorii legitimi pot face război și că trebuie să se lupte pentru motivele
corecte, în principal dorința de a aduce pace. Aquinas s -a bazat pe ideile lui Augustin.
El a susținut că războiul nu poate fi decât dacă s-au îndeplinit trei condiții:
– Trebuie condus de o autoritate legală cu puterea de a duce război;
– Trebuie să aibă o cauză justă;
– Trebuie să fie destinat să re alizeze bine sau să evite răul.
Aceste concepte au avut o mare influență asupra gânditorilor de mai târziu.12
Mai târziu, războiul de 30 de ani a inaugurat o nouă eră. Ceea ce a început ca o luptă
religioasă între societățile medievale, s -a încheiat odată cu nașterea statelor moderne. Biserica
romano -catolică și Sfântul Imperiu Roman au devenit mai puțin importante în afacerile politi ce.
Pentru a face față noilor realități, s -a dezvoltat doctrina suveranității. Aceasta a susținut că
autoritatea cea mai înaltă a putut să se odihnească în mâinile șefilor statelor teoretic egale. Fiecare
monarh, în domeniul său, a ținut mantaua care odată a acoperit papi și împărați romani.13
Deși noțiunea de suveranitate a abordat noua realitate politică în Europa, ea a determinat și
apariția câtorva întrebări spinoase:
a) Dacă nu exista o autoritate superioară decât cea a statelor individuale, ce autoritate ar
putea să le reglementeze pe plan intern sau internațional?
b) Dacă între ei s -ar ridica certuri, cine le -ar rezolva?
c) Omenirea ar trebui să se confrunte cu un ciclu de război fără sfârșit, fără a determina
cine a fost bine sau nu?
d) Desigur, fiecare monarh a fost răspunzător față de propriul său zeu, prin dreptul divin
al regilor, dar ce se întâmplă dacă același D umnezeu a dat diferite mesaje?14

12 Sfântul Augustin, Enciclopedia cruciaților, arhivată în 2012
13 crf-usa.org • constitutional rights foundation, 601 s.kingsley dr., los angeles, ca 90005, accesat în ianuarie 2019
14 crf-usa.org • constitutional rights foundation, 601 s.kingsley dr., los angeles, ca 90005, accesat în ianuarie 2019

Page 10 of 46
Iar prima idee a unui răspuns, cel puțin filozofic, a venit din lucrarea lui Hugo Grotius și a
altor gânditori, care, la fel ca și Augustin și Aquinas, a susținut că războaiele erau doar de dragul
de a f i sau pur și simplu nejustificate .
Dar spre deosebire de predecesorii săi creștini, el și -a axat teoriile pe ideile Iluminismului.
El a identificat f actori precum motivația statelor și cauza implicată pentru a judeca dacă un război
este just sau nedrept. Mai mult, el a argumentat principiul că acțiunile statelor nu erau mai presus
de lege. În schimb, la fel cum indivizii erau legați de o lege naturală, așa erau și statele. Din această
„lege a națiunilor” dezvoltată timpuriu, au evoluat unele dintre ideile noastre moderne despre
dreptul internațional.
De aici ajungem la esențialismul sistemului politic European dintre 1818 și 1914, care a
fost bazat pe c onceptul de echilibru al puterii.
După războaiele napoleoniene, europenii au creat Concertul Europei. Folosind alianțe,
statele s -au aliniat astfel încât nici un grup de națiuni nu era în mod clar mai puternic militar decât
orice alt grup de națiuni. Prin echilibrarea puterii între grupuri, stabilitatea a fost atinsă și războaiele
extravagante au fost evitate pentru o perioadă de aproximativ o sută de ani.
Din cauza stabilității politice pe continent, Europa a reușit să dicteze politica și restului
lumii. P olitica internațională, și mai exact, legile, s -au supus europenilor într -un mod care nu a fost
posibil niciodată. Națiunile din afara Europei s -au aflat adesea într -un dezavantaj politic și juridic
atunci când au avut de -a face cu puterile europene.15
În același timp, creșterea naționalismului a favorizat apariția conceptului de consimțământ.
Națiunile europene au susținut convingerea că nici un stat, cel puțin nici un stat puternic, nu a fost
responsabil față de nici o autoritate superioară decât ea însăși . Aplicabilitatea dreptului
internațional s -a limitat la situațiile în care un stat a fost de acord să își limiteze opțiunile prin tratat,
acord sau acord internațional.
În cele din urmă, Concertul Europei, relativ stabil pentru atâta timp, a eșuat în mome ntul în
care puterile europene s -au găsit târâte în primul război mondial prin alianțele lor încâlcite și
dezorientate.
Pentru siguranța colectivă, secolul al XX -lea a avut do uă încercări de a aduce ordinea
mondială prin utilizarea organizațiilor interna ționale, a Ligii Națiu nilor și a Națiunilor Unite. În

15 Slomanson, William (2011). perspective fundamentale privind dreptul internațional. Boston, Statele Unite ale
Americii: wadsworth. pp. 4 -5.

Page 11 of 46
ambele cazuri, aderarea a fost extinsă la națiuni din întreaga lume. Ambele au fost concepute pentru
a reprezenta un forum pentru soluționarea conflictului intern ațional, o sursă pentru dreptul
internațional și pentru a oferi o funcție de menținere a păcii prin int ermediul securității colective.
În cadrul securității colective, națiunile renunță la folosirea forței în dispute inte rnaționale
și se angajează să vină în ajutorul națiunilor care sunt atacate de agreso ri. În ambele cazuri, au
apărut probleme în definirea agresiunii și în atragerea națiunilor membre pentru a fi de acord să
acționeze. Statul de drept nu a putut să scape de realitatea politicii.
De altfel, este binecunoscut faptul că p ână la căderea Uniunii Sovietice și a Pactului de la
Varșovia din statele vasale din Europa de Est, securitatea colectivă funcționa sub realitățile unei
lumi bipolare. Statele Unite și aliații săi au contracarat blocul sovietic. Amenințarea de distrugere
reciprocă asigurată de armele nucleare ale fiecărui bloc a promovat stabilitatea politică gravă pe
tot parcursul Războiului Rece. Ambele superputeri au avut puteri de veto asupra utilizării
competențelor colective de securitate ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Statele Unite
ar putea interveni numai când ambele superputeri s -au înțeles. (Într -o excepție notabilă, Consiliul
de Securitate a votat să trimită forțe pentru a contracara agresiunea nordică în conflictul coreean,
după ce reprezentanții sovietici au ieșit în semn de protest).
Odată cu sfârșitul Războiului Rece, a rămas o singură superputere. Însă au apărut și întrebări
despre rolul alianțelor și aranjamentelor colective de securitate , construite pentru a răspunde
nevoilor unei lumi bipolare.
Pe de altă parte, creșterea terorismului mondial a augmentat ideea de drept, în sensul în care
grupurile teroriste nu sunt state în sine și operează peste granițele naționale. Ca atare, multe dintre
ipotezele de securitate colectivă și legi între națiuni nu se aplică.
Un exemplu concret îl reprezintă Statele Unite, care d e la distrugerea teribilă rezultată din
evenimentele din 11 septembrie , sub administrația Bush, se luptă cu o realitate mondială diferită.
Acest aspect a afecta t activitatea tutur or instituțiil or și doctrinel or existente ale dreptului
internațional , întrucâ t prin accepțiune general valabilă, termenul de drept exprimă o gamă extinsă
de acorduri și practici care includ nu numai tratate formale, dar și dreptul internațional obișnuit și
chiar normele internaționale pe care se întemeiază.
Tratatele, totuși, formează apexul ordinii juridice internaționale, fiind forma cea mai
concretă și deliberată.16 Este astfel foarte important de reținut faptul că avem posibilitatea să trăim

16 Malcolm N. Shaw, „drept internațional ”, 2003, pag. 810

Page 12 of 46
într-o epo că în care dreptul internațional este ferm stabilit , dar ca și etapă evolutivă, aceasta se
desfășoară extrem de lentă, nefavorabilă ordinii juridice necesare pe plan internațional .
Nu există o autoritate centrală capabilă să aplice în mod cert o lege globa lă la nivel
internațional, încă ne confruntăm cu un stat hobbesian , actorii statului rămân ând în mare măsură
nerestricționați. Mulți susțin că nu există drept internațional în mod real , cu siguranță nu în sensul
omologului său intern, prin faptul că nu dispune de o autoritate centrală de constrângere.17 De
accea, Dreptul internațional se prezintă ca un puzzle într -o oarecare măsură.
Un cărturar a remarcat că „aproape toate națiunile observă aproape toate principiile
dreptului internațional, aproape tot ti mpul.”18 Cu toate acestea, în afară de colapsul total al
tratatului, amenințarea cu represalii este de fapt destul de limitată , întrucât e xecutarea colectivă
prin sancțiuni și procese judiciare obligatorii și soluționarea diferendelor rămân relativ rare.
Trebuie să menționăm aici în mod clar Curtea Europeană de Justiție (CEJ), deoarece CEJ
seamănă în multe privințe, cu o entitate externă coercitivă. Cu toate acestea, această aparență este
înșelătoare , întrucât CEJ nu este o autoritate externă de executare. Instanța poate iniția proceduri
împotriva unui stat membru pentru neîndeplinirea obligațiilor sale.19
Dar, până în 1992, puterile de executare s -au limitat doar la emiterea unei declarații, costul
neconformității fiind doar reputațional20. De pildă, până la Tratatul de la Maastricht CEJ a fost
chiar capabil ă să impună sancțiuni financiare împotriva membrilor recalcitranți , însă nu a avut
niciodată capacitatea de a exercita efectiv respectarea prin forță.
Însă în contextul general al globalizării economiei, u n obstacol semnificativ pentru
guvernele implicate în creșterea veniturilor fiscale este reprezentat de tendința de transferabilitate
a rezultatelor provenite din activitatea productivă a contribuabililor, în zone cu impozitare redusă,
cunoscute sub numele de „Paradisuri fiscare” care tind să înlocuiască marile centre financiare
internațional sau doar să reprezinte un refugiu financiar.
Deși legăturile cu termeni cum ar fi „imoral” și „ilegal” sunt eviden te, existența
paradisurilor fiscale internaționale în ultimele decenii a determinat o creșter e progresiv ă a activității
economice, „rulând” mai mult de două treimi din banii internaționali la scară largă.

17 G.J.H. van Hoof, Rethinking, manual de instruire în dreptu l internațional de mediu, 2006
18 Louis Henkin, Comportamentul națiunilor, 1979, pag. 47
19 Alina Kaczorowska, Dreptul Uniunii Europene, 2009, pag. 395
20 Susan Wolf & Neil Stanley, Wolf And Stanley on environmental law, 2011, pag. 87

Page 13 of 46
În timp ce statele americane au venit cu tehnica de a licita pentru corporații prin liberalizarea
legilor de încorporare, credite inițierii acestor tehnici de exonerare al taxelor trebuie dat instanțelor
britanice , care au permi s companiilor să se încorporeze în Marea Britanie fără plata impozitelor .
Multe teorii trasează originea practicii ca fiind o serie de hotărâri în instanțele judecătorești
britanice. Cea mai importantă dintre acestea a fost cazul din 1929 al Deltei Egiptului Land and
Investment Co. Ltd. V. Todd. , în care s -a demonstrat că, deși societa tea era înregistrată la Londra,
nu avea activități în Regatul Unit și, prin urmare, nu era supusă impozitării britanice. Acest caz a
creat, susține Picciotto21, „o lacună care, într -un sens, a transformat Marea Britanie într -un paradis
fiscal ”.
Din acel moment, c ompaniile au putut să aibă sediul social în Marea Britanie, dar să evite
plata impozitului britanic , care este destul de exacerbat și în zilele noastre . Hotărârea instanțelor
britanice s -a dovedit a fi semnificativă , deoarece a stabilit regula ca fiind validă nu numai pentru
Regatul Unit, ci și pentru întreg Imperiul Britanic, un punct exploatat mai târziu de jurisdicții
precum Bermuda și Bahamas și desăvârșit în anii 1970 de Insulele Cayman.
1.3. PARADISUL FISCAL
Ca și formă de sistematizare , paradisurile fiscale au existat dintotdeauna sub aspectul
multor forme de organizare sau dimensiuni, de la mici insule tropicale din Zona Caraibelor și până
la anticele principate ale aristocrației europene. Acestea variază de la locurile greu de găsit pe o
hartă la marile state industrializate.
De asemenea, pot fi regăsite în orașe sau zone desemnate într -o țară, cum ar fi statul
american Delaware sau orașul Londra.
În ultimele decenii, paradisurile fiscale au apărut ca destinații extrem de populare pentru
băncile mari, corporațiile multinaționale, milionarii și armatele lor de avocați și contabili.22
Paradisurile fiscale sunt centrele unei economii subterane care se concentrează din ce în ce mai
mult pe capitalul internațional nereglementat.
Printre alte ac cepțiuni, Agenția de Venituri din Canada definește și interpretează
paradisurile fiscale drept state în care:
– taxele sunt inexistente sau foarte scăzute;
– există legi foarte stricte privind secretul bancar;

21 Sol Picciotto, Interna tional Business Taxation , Londra, Editura Weidenfeld And Nicolson, 1992, pag. 147
22 Desse , M., & Hartog, t. (2003) http://www.mgm.fr/ , accesat în ianuarie 2019

Page 14 of 46
– administrarea sistemului fiscal este lipsită de tr ansparență;
– nu există o colaborare reală în schimbul de informații cu alte țări.
Cu toate acestea, paradisurile fiscale vin în ajutorul utilizatorilor lor prin:
– eludarea reglementărilor financiare și a autorităților de reglementare;
– spălarea banilor obținu ți ilegal prin traficul de droguri și criminalitatea organizată;
– debarasarea de legile împotriva criminalității și a sancțiunilor penale.
Dezvoltarea paradisurilor fiscale moderne este în mod normal asociată cu o creștere a
impozitării în anii 1960. Acest lucru este oarecum înșelător din două motive.
În primul rând, după cum se poate ușor observa , paradisurile fiscale se dezvoltă mult mai
devreme decât anii 1960. În al doilea rând, anii 1960 au fost deosebit de importanți nu atât din
cauza creșterii impozit ării în țările industriale avansate, care au avut loc într -adevăr, dar probabil
mai mult din cauza unei decizii a Băncii Angliei în 1957 și a apariției pieței financiare Euromarket
sau offshore la sfârșitul anilor 1950. În septembrie 1957, banca pare să fi acceptat anumite
tranzacții efectuate de băncile din Regatul Unit în numele unor creditori și debitor i care nu au fost
fizic localizați în Marea Britanie și deci nu au fost considerate oficial ca desfășurate în Regatul
Unit în scopuri de reglementare, acestea fiind înregistrat e doar ca având loc în Londra.
Euromarket este o piață financiară interbancară sau „en-gros” care, datorită acestei
înțelegeri implicite între Banca Angliei și băncile comerciale, nu este reglementată de către Bancă.
Dar, deoarece tra nzacțiile au loc în Londra, nici o altă autoritate nu reglementează piața și, prin
urmare, a devenit efectiv nereglementată sau „off-shore ”. Dezvoltarea Euromarketului din orașul
Londra sa dovedit a fi forța principală din spatele unei economii offshore in tegrate, centrate pe
Londra și incluzând rămășițele Imperiului Britanic.
Continuând să se dezvolte, la sfârșitul secolului al XX -lea, finanțele globale au depășit
statele naționale. Manifestarea „capitalului” în valurile globalizării a reprezentat rețeaua
transnațională de finanțare care a încurajat mișcările transfrontaliere de capital. În timp ce creșterea
interdependenței pieței financiare interne a provocat „suveranitatea” economică a guvernelor
naționale, s -a căutat, de asemenea, valorificarea finanțel or. În același timp, globalizarea finanțelor
a însoțit rolul sporit al organizațiilor internaționale precum Banca pentru Reglementări
Internaționale și creșterea participanților pe piață în stabilirea normelor și standardelor privind
operațiunile de activi tăți financiare – guvernanța finanțelor globale. Și acest sistem a erodat
„liberalismul încorporat” al sistemului Bretton Woods, un compromis pentru a păstra avantajele

Page 15 of 46
sistemului de piață liberă și a acorda autonomie guvernelor naționale pentru politicile interne ale
statului bunăstării.23
Euromarket de altfel, se localizează la intersecția acestor trăsături multiple ale finanțării
globale în timpul sistemului monetar „ Bretton Woods ”24, care presupunea impunerea unui punct
de reper pentru gestionarea monetară și a cursului de schimb a dolarului în comparație cu celelalte
monede aflate în circulație la nivel mondial, stabilit în 1944.
Sistemul a fost elaborat și agreat în urma Conferinței monetare și financiare a Organizației
Națiunilor Unite, desfășura tă în Bretton Woods, New Hampshire, în perioada 1 iulie – 22 iulie
1944. Conform acordului, valutele au fost fixate la prețul aurului, iar dolarul american a fost
considerat o monedă de rezervă legată de prețul aurului.
Piața off -shore pentru dolari americ ani cu scadențe diferite, este strâns legată de diverși
factori publici și privați, de guvernele naționale și de organizațiile internaționale. Acesta a fost un
produs secundar al Regulamentului SUA Q25, controlul guvernamental al fluxurilor de capital și
rivalitatea dintre Războiul Rece și Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietic ă, din care
bancherii inovatori au exploatat noi oportunități de afacer i.
De asemenea, denumirea defă imătoare de „Eurodollar ” indică deja caracteristicile sale
transnaționale. Din această piață, orașul Londra a înviat ca centru f inanciar internațional în anii ̓60.
Bancherii internaționali, chiar provenind din țările comuniste, au introdus produse financiare în
diferite scadențe ale eurodolarilor care au dus la transformarea spațială și temporală în lumea
financiară. Piața finanțării offshore și integrarea țărilor mai puțin dezvoltate în rețeaua
transnațională de finanțare pe care EuroMarket a venit să o creeze au fost consolidate de piața
dolarului asiatic în 1969 și de reciclarea petrodolarilor de către bancherii internaționali după criza
petrolului din 1973.
Preocupările continue legate de efectul său destabilizator asupra politicii monetare interne
și speculațiilor și eforturil e corespunzătoare ale autorităților monetare de a le împiedica, noua piață
a condus și a simbolizat globalizarea finanțelor, fără a mai menționa destabilizarea sistemului
Bretton Woods.
Bursa existentă pe Euromarket a acordat atenție orașului Londra, guver nului britanic și
organizațiilor internaționale. Se concentrează, de asemenea, asupra concurenței dintre băncile

23 Extras din abstractul emis in urma congresului de la boston, din 2018, pe tema globalizării
24 Michael Dooley, International Financial Stability, 2005, pag. 28
25 Mitchell, Douglas W., Politici macroeconomice – teza de doctorat, Universitatea Princeton, 1978: pag. 3 -4.

Page 16 of 46
britanice și europene împotriva așa -numitei „invazii americane” , mai degrabă decât a colaborării
dintre bancherii internaționali în procesul de fortificare a pieței mondiale. Având în vedere
trăsăturile transnaționale ale Euromarket, această sesiune își propune să promoveze un dialog care
examinează istoria timpurie a acestuia în cadrul sistemului Bretton Woods din 1957 până în 1973
dintr -o persp ectivă globală. Chiar și astăzi se discuta despre modul în care piața emergentă a
interacționat cu diverși participanți pe piață din interiorul și de dincolo de statele -națiune, precum
și cu centrul și periferia economiei mondiale. În acest sens, această s esiune încearcă să explice
chestiuni mai ample privind originea globalizării finanțelor la sfârșitul secolului al XX -lea –
realizarea și refacerea suveranității economice, apariția comunității financiare transnaționale și
rolul țărilor non -occidentale în fo rtificarea valului de globalizare financiară.
1.4. PARADISUL FISCAL PRIN PRISMA GLOBALIZĂRII
Deși capitalismul este în mod inerent criticat de criză, nu arată nici un semn de epuizare.26
Continuă să dezvolte noi modalități de a se revigora și de a genera profituri economice pentru
capital. Globalizarea este considerată cea mai avansată fază a capitalismului, centrele financiare
offshore (OFC), cunoscute și sub denumirea de paradisuri fisc ale, făcând parte integrantă din
globalizare.
Acestea facilitează mobilitatea crescândă a finanțării prin furnizarea de impozite:
– fără taxe/ scăzute;
– fără reglementări/ reglementări scăzute, cu secret și anonimat pentru a permite
capitalului de stat să se deplaseze în lume.
Politicile lor joacă un rol -cheie în evaziunea fiscală, spălarea banilor, scăparea capitalului,
degradarea reglementării, instabilitatea și subdezvoltarea economică și au consecințe grave pentru
oamenii de pretutindeni. Intermediari prof esioniști, cum ar fi contabili și avocați, joacă un rol -cheie
în dezvoltarea și extinderea OFC -urilor. În pofida furnicilor democrației liberale, unele OFC -uri
sunt capturate de industria financiară și avansează interesele capitalului financiar.
Multe dint re aceastea sunt cultivate și protejate de hegemonii occidentali lideri cu capital
și piețe financiare dezvoltate. Această lucrare îi încurajează pe cercetători să studieze operațiunile,
funcțiile și politicile după care activează, atrăgând atenția asupra importanței și imp actului lor
asupra societăților, întrucât nimănui nu îi place să plătească taxe, deși impozitele sunt și reprezintă
o lege în sine.

26 The Times, 28 septembrie 2001, pag. 31

Page 17 of 46
Cu toate acestea, termenii „evitarea taxelor” și „evaziune fiscală” sunt adesea folosiți în
mod interschimbabil, însă sunt concepte foarte diferite. Practic, evitarea taxelor este legală, în timp
ce evaziunea fiscală nu este.
1.5. EVITAREA TAXELOR
Exonerarea de impozite permite capitalului să -și majoreze sau să -și mențină rata returului
investițiilor . Armatele de contabili și avocați, plătiți cu 400 și 500 de lire sterline/ oră, elaborează
scheme de evaziune și evitare a taxelor, pentru a permite corporațiilor importante să evite taxele
din Regatul Unit prin intermediul companiilor contracanditate și a trusturilor offshore. Acestea
ajută la înființarea și impunerea bancnotelor, a companiilor -mamă și a trusturilor în paradisurile
fiscale .
În unele astfel de paradisuri, băncile care nu sunt decât „dulapuri cu calculatoare”27 pot fi
constituite pentru un capital de doar 500 de lire sterline, dar pot transfera bani pe tot globul într -un
mod foarte facil.
Companiile pot fi formate fără probleme și conturile bancare pot fi deschise cu e -mailuri și
cecuri minime. Locuitorii locali pot fi găsiți în mod obișnuit în companiile din domeniul
cooperativelor sau în operațiunile de tip „brassplate”28, iar companiile pot să -și stabilească
„reședința” sau să îndeplinească o altă calificare și să renunțe la impozite din țara lor de origine
sau din țările în care tranzacționează substanțial.
Locații precum Insulele Cayman sunt atractive pentru că au un centru bancar și financiar
dezvoltat și nu au impozite de niciun fel.29
Întrucât e xistă cerințe pentru companii de a publica informații financiare , există și „scăpări”
din Georgetown, capitala Insulelor Cayman, cel mai mare centru bancar de altfel, car e se mândrește
cu aproape 600 de bănci și companii „de încredere ”, dintre care 47 dintre cele mai mari 50 de bănci
din lume, deși numai 50 de persoane au o prezență fizică acolo. Doar 31 de bănci sunt autorizate
să tranzacționeze rezidenții din Insulele Cayman.
În total, i nsula are aproximativ 45.000 de companii înregistrate, ale căror singure afaceri
sunt în afara țării .

27 Financial Times, 1998, pag. 7
28 The Gu ardian, 1998, pag. 4, conform căruia cei 575 de rezidenți ai unei mici insule din oceanul atlantic nu le este
permis să aibă mijloc de transport motorizat, însă pot fi „directori” a peste 2000 de companii.
29 Principala sursă de venit provine tocmai din fac ilitarea conturilor bancare în cadrul unei bănci interne aflate pe
insula, The time, iulie, 2000, pag 14

Page 18 of 46
În afară de Cayman, Monaco cu o suprafață de aproximativ 2 𝑘𝑚2, este casa multor
milionari. Neproducând niciun venit propriu, avere, câștiguri de capital sau scheme de moștenire
fabricate în Monaco, micuțul regat „costă” Marea Britanie aproximativ 1 mili ard de lire sterline
anual prin veniturile fiscale pierdute30.
Belize, o altă insuliță, este cel mai bine cunoscută drept casa domnului Michael Ashcroft,
un membru al Casei Lorzilor din Marea Britanie. Ea încurajează companiile și cetățenii americani
să înț eleagă acest lucru „. . . judecățile instanțelor din S.U.A. nu sunt recunoscute în Belize …
consecințele căsătoriei sau divorțului nu sunt recunoscute în Belize. … creanțele creditorilor aflați
într-o insolvabilitate nu sunt recunoscute în Belize. … nu există taxe de niciun fel indiferent de
calificări în trusturile offshore sau în companiile internaționale de afaceri formate în Belize. … nu
există nici o raportare anuală cerută de orice fel … oricum nu există o cerință minimă de capitalizare
pentru Belize Trust sau International Business Company …. puteți fi complet anonim în timp ce
păstrați controlul complet asupra dvs. off -shore Trust sau pentru Companiile Internaționale de
Afaceri ”.31
Pentru a putea stabili rezidența și a permite companiilor și indivizilor bogați să evite
impozitarea și reglementarea în țările -gazdă, în Belize pot fi create doar 1.500 de companii
internațion ale. Guvernul a acordat o concesie fiscală de 30 de ani către Carlisle Holdings, compania
operată de Lordul Ashcroft. Co mpania are un comerț mic în B elize. Acesta oferă servicii de
curățenie și de securitate organizațiilor corporative și munic ipale, inclusiv unor studiouri de la
Hollywood.
Deci off -shorurile facilitează transferurile de avere de la cetățeni la capital și în tre elitele
bogate. Drept exemplu stă cazul News Corporation, corporația lui Rupert Murdoch, care are are un
număr de aproximativ 800 de filiale, multe dintre ele fiind înregistrate în paradisuri fiscale offshore,
cum ar fi Insulele Cayman, Bermuda, Antile le Olandeze și Insulele Virgine Britanice, întrucât
aceste locuri nu pun întrebări, nu promit secreții și nu au cerințe pentru publicarea fișelor
informatice financiare auditate. Astfel, în doar 4 ani, venituri pre -fiscale generate au fost de 5,4
miliarde de dolari, dar impozitul plătit a fost de doar 325 milioane dolari, adică o rată efectivă de
impozitare de doar 6%.32

30 The Observer, 2002
31 http://eclientservices.com/, accesat în ianuarie 2019
32 The Economist, 2013, pag. 83 -84

Page 19 of 46
Un motiv major pentru aceasta este stabilirea „rezidenței” în paradisurile de tip offshore cu
taxe artificial scăzute. În Marea Britanie, imperiul Murdoch include ziare precum The Sun, Sunday
Times, News of the World și The Times, dar și postul de televiziune BSkyB.
Traficul prin cele 101 filiale ale holdingului UC Newscorp Investments pentru o perioadă
de 11 ani până în 1998 arată că afacerea a avut un profit de aproximativ 1,4 miliarde de lire sterline,
dar nu a plătit o taxă britanică de impozit pe profit. În cazul taxei britanice de 30%, Newscorp
Investments ar fi trebuit să plătească impozi t de peste 350 milioane lire sterline, suficient de mare
pentru a elimina taxele de școlarizare pentru studenții universitari33, finanțează șapte noi spitale,
sau construcția a 50 de școli secundare sau 300 de școli primare.
Dar folosind paradisurile fiscal e, Newscorp Investments nu a plătit practic niciun impozit
pe profit în Marea Britanie și nicio măsură nu a fost luată împotriva, tocmai de teama de a nu apărea
în media prin canalele deținute de Newscorp, care în principiu nu a făcut nimic ilegal.
Un alt exemplu notoriu este Richard Desmond, care deține un vast imperiu de publicitate
și sex. Afacerile sale includ Daily Express, Sunday Express și OK!, revista Asian Babesand
Channel X, etc. Cele două companii britanice holding Northern & ShellGroup și Portla nd
Investment Limited sunt deținute de trusturile din Guernsey, un paradis fiscal din insulele Channel.
În perioada 1992 -1999, cifra lor totală de afaceri a fost de 301 milioane lire sterline, cu un profit
brut de 91 milioane lire și un profit net de 5,6 m ilioane lire sterline. Conturile auditate arată că
societățile au plătit un impozit total de 200 000 de lire sterline, deci o rată efectivă de numai 3,6%,
o zecime din rata de impozitare a companiilor din Regatul Unit, care este de 30%.
Chiar și Barclays C apital, banca de investiții a Barclays Bank, și -a plătit primele angajaților
prin intermediul unei structurii offshore destul de complexă. Schema, considerată a fi dezvoltată
de PricewaterhouseCoopers, plătește 14 bonusuri anuale angajaților prin Abacus Co rporate Trustee
Limited, o companie din Jersey. Angajații din schemă par să primească bonusuri în schimbul
unităților, la preț de câte 1 liră fiecare, dar rambursabile la 100 de lire sterline pe o perioadă de zece
ani. Schema nu salvează impozitul pe salar iați, ci salvează angajatorii cu aproximativ 12% din
impozitele pe salarii.
La nivelul SUA, aproape un sfert din primele 500 de companii nu plăteau niciun impozit în
1998, conform New York Times, publicat pe 17 ianuarie 2002. Din cele 250 de companii de to p,
135 au plătit impozit la mai puțin de jumătate din rata dobânzii (McIntyre și Coo Nguyen, 2000).

33 The Guardian, iulie 2011, pag. 1

Page 20 of 46
De altfel, unele companii americane folosesc paradisuri pentru a adopta politici agresive de stabilire
a prețurilor de transfer.
Una din principalele tactic i constă în importurile exagerate și în exporturile subfacturate,
care au dus la pierderi de aproximativ 53 miliarde de dolari anual. Cele mai multe scheme de
evitare/ evaziune fiscală implică utilizarea companiilor offshore, a trusturilor, a tranzacțiilor
artificiale și a ingineriilor financiare inteligente. Acest tip de activități dau capitalismului un nou
dinamism și generează beneficii suplimentare, dar lasă de asemenea, cicatrici sociale majore. Ele
nu permit guvernelor selectate să eradicheze sărăcia, degradarea mediului înconjurător, educația
financiară, sănătatea, pensiile și infrastructura socială necesară.
Pe de altă parte, se estimează că Germania pierde anual 15 miliarde de dolari din veniturile
fiscale pentru economiile personale nedeclarate, prin tranzacții ce au loc prin intermediul conturilor
bancare inoffshore, iar pierderile Statelor Unite se estimea ză la aproximativ 70 de miliarde de
dolari din veniturile fiscale34 realizate în fiecare an din cauza, activelor ascunse în larg, suficient
de mari pentru a finanța asistența medicală gratuită pentru toți cetățenii americani.
Un raport al Deloitte & Touche, ținând cont de schemele de evitare a taxelor pe care le
administrează companiile și indivizii bogați, estimează că Europa ar pierde peste 100 de miliarde
de lire sterline pe an de venituri din impozite, mai mult de jumătate provenind de la companiile
Britanice.

34 Statistică expusă de senatorul carl levin comitetului executiv de invesitgații finaciare în iulie 2014

Page 21 of 46
CAPITOLUL II
OFSHORE -UL SAU „CUM SĂ NU PLĂTEȘTI TAXE”
2.1. IMPACTUL OFFSHORE -URILOR ASUPRA ECONOMIILOR ȚĂRILOR GAZDĂ
Nașterea și evoluția sistemelor fiscale moderne, înrădăcinate în valurile de reacții împotriva
impozitelor, au izbucnit la nivel global. În Europa, creșterea taxelor a fost determinată de creșterea
costurilor celor două războaie mondiale, ceea ce a evidenț iat conflicte între clasele sociale. Chiar
și în cei mai slăbiți democrați s -au născut tensiuni în jurul legitimității acuzațiilor. Intrigile politice
care înconjoară legitimitatea, modul în care au fost conduse revoltele și noile compromisuri care
au fost atinse, au asigurat esența istoriei.
În prezent, creșterea cheltuielilor este determinată de creșterea costurilor de menținere a
serviciilor publice, a pensiilor și a creșterii numărului de persoane care depind de stat. În mediul
economic actual, nivelurile ridicate de impozitare sunt mai gre u de întreținut deoarece, în timp ce
economia se dezvoltă , indivizii și companiile câștigă o mai mare libertate de a profita de
oportunitățile economice din străinătate. Nivelurile ridicate de impozitare provoacă pierderi
economice mari în cadrul mobilităț ii capitalului, iar concurența fiscală internațională devine din ce
în ce mai acerbă pe măsură ce mobilitatea forței de muncă și a capitalului sporește .
Astfel, p aradisurile fiscale au ajuns să reprezinte o problemă continuă, care afectează în
mod nefavora bil veniturile bugetare ale țărilor cu o impozitare mai ridicată, ducând astfel la o
creștere economică bazată pe evitarea impozitelor, migrația legală și ilegală la capital, provocând
instabilitate financiară și eludarea c ontrolului financiar, ceea ce implicit cauzează crize financiare
majore .
Pe de altă parte, globalizarea economiei mondiale, caracterizată prin încălcarea regulilor
impuse de sistemele fiscale internaționale și perfecționarea strategiilor financiare a creat un climat
favorabil dezvoltării unor paradisuri fiscale puternice care, datorită legislației și impozitării
regimului liberal foarte permisiv, avantajează agentul economic mai ales prin locațiile în care se
află.
Recesiunea rețelei fiscale a estimat că pierderile rezultate ca urmare a si stemului global de
impozitare prin paradisurile fiscale sunt de până la 255 de miliarde de dolari pe an, dar aceste cifre
nu sunt acceptate în unanimitate, întrucât OCDE a estimat capitalul plasat în 2007 prin intermediul
companiilor offshore în paradisuri le fiscale ca avândo valoare cuprinsă între 5.000 și 7.000 miliarde
de dolari.

Page 22 of 46
Deci i mpactul cel mai semnificativ în ceea ce privește evitarea impozitării este rezultat d in
facilitățile acordat e paradisurilor țărilor emergente care nu dispun de instrumentele necesare pentru
a forța schimbul și acordarea de informații către autoritățile mondiale competente.35
De asemenea, u n studiu recent publicat de Fondul Monetar Internațional (FMI) a reafirmat
că investițiile străine directe sunt afectate de nivelul impozitării, astfel încât măsura adoptată și de
către statul român va avea un efect pozitiv pe termen mediu și lung, deoarece pe plan intern legile
au potențialul de a influența comportamentul corpor ațiilor și antreprenorilor individuali, ducând la
localizarea cea mai directă a afacerilor lor și internaționalizarea a ctivităților economice.
Dacă fluxurile de capital internaționale devin din ce în ce mai sensibile la diferențele dintre
nivelurile de imp ozitare, țările care persistă în intenția de a suprasolicita profiturile câștigate de
investitorii străini vor avea venituri din impozite mai mici decât cele care nu au făcut -o.36
Invizibile, paradisurile (denumite „offshore” ) joacă un rol important în finanțele
internaționale în contextul crizei economice actuale , care chiar dacă aceasta nu este recunoscută de
oficiliatăți, ea există și ne afectează pe toți, într -o mai mare sau mai mică masură.
Cunoscute pentru spălarea banil or murdari, aceste zone au, de asemenea, o legătură strânsă
cu criza financiară actuală, cu regimurile fiscale precum și cu lipsa lor de posibilitate a băncilor și
a fondurilor de investiții de a investi în orice fel de activ, inclusiv în așa-numitele „active toxice”,
care nu sunt altceva decât împrumuturi cu grad ridicat de risc, care de fapt sunt singura bază și cea
mai vizibilă din aceste active.37
Aceste site -uri offshore, de asemenea, lipsesc economia reală de capital și permit
multinaționalelor să se s ustragă plății taxelor nejustificat de ridicate în unele țări bine cunoscute
sau în situația schemelor de optimizare a structurii pentru impozitul pe profit.
Pe de altă parte, Insulele Cayman ocupă locul cinci în finanțarea mondială, deținând 80%
din fondurile de investiții din întreaga lume, care administrează active de peste 1,000 miliarde de
dolari și, î n contextul crizei actuale, guvernele nu mai pot închide ochii în fața capitalului d e
scurgere organizat de zonele „cooperante” unde secretul bancar și impunitatea reprezintă legea
fiscală care guvernează zona respectivă . Dar nu trebuie uitat faptul că guvernele care atacă în mod
vehement aceste paradisuri fiscale sunt aceleași guverne care au acționat în trecut fără griji și au
tratat cu foarte mare lejeritate și au închis ochii în privința multor aspecte ale reglementării

35 Suss Williams, „Impactul Paradisurilor Fiscale Asupra Economiei Mondiale”, 2012, pag. 398
36 James Hines, „Utilizarea taxelor fiscale în regim de scutire de impozite” , 2011, pag. 264
37 Daniela Radu, „Științe sociale și comportamentale”, 2012, pag. 412

Page 23 of 46
sectorului financiar, au permis închiderea fondurilor de investiții și au rămas impasibile în faț a
practicilor bancare ilicite.
Daniel Lebegue, președ intele Transparency, membru al „platformei împotriva pa radisurilor
fiscale și juridice” , consideră că paradisurile fiscale sunt pe ordinea de zi a politicii din întreaga
lume, deoarece criza sistemică subliniază ri scul la care se supun finanțele și economia globală .
Chiar și Statele Uni te găzduiesc un paradis fiscal, și anume Delaware. 4.000 de bănci își au
sediul în aceste zone, aici se regăsește și 2/3 din fondul de „ hedging ” mondial (fonduri de risc) și
2,5 milioane de societăți, corpo rații financiare, trusturi etc., 50% din fluxurile financiare trecând
prin firmele din respective le zone. Cu toate acestea, în afară de activitățile de spălare a banilor
provenite de la persoane suspectate de infracțiuni financiare, care de altfel, reprezintă o mică parte
din fondurile care tranzitează ac este țări, paradisurile fiscale găzduiesc și activități legate de
sistemul financiar „clasic”: „ În prezent, opacitatea este atât de natural ă încât nu există o listă neagră
a paradisurilor fiscale, chiar și cea a GAFI (corpul interguvernamental de luptă împ otriva
paradisului fiscal ) dispărând cu desăvârșire” .38
Realizăm faptul că nevoile economiei nu sunt satisfăcute și miliarde de dolari ajung în
fonduri care ar trebui să finanțeze extincția transferurilor de bani ilegale . Dar f ără mijloace de
acțiune și de control, statele lumii sunt private de venituri fiscale necesare pentru întreprinderile
civile și serviciile pu blice corespunzătoare. Această „evaziune” crește în fiecare an cu o valoare
estimată între 100 și 150 de miliarde d e dolari numai în Statele Unite.
Însă această conjunctură afectează și țările în curs de dezvoltare, având consecințe notorii:
contracte de peste 500 de miliarde de dolari din domeniul petrolului, gazului etc. , derulate anual de
entități din aces te țări39, manageriate nedisimulat către utilizarea offshore -urilor , unele companii
multinaționale fiind responsabile de scurgerea acestui capitalul imens, dar fără a putea fi trase la
răspundere în fața legii datorită pârghiilor pe care le dețin și care le permit să dețină controlul
absolut.
Una dintre practicile actuale ale acestor companii constă în manipularea prețului de transfer :
achiziționează produse de la o sucursală multinațională situată într -un cen tru offshore, fără profit,
care la rândul său revinde în lu me fără a plăti taxe și impozite. Acest proces care permite transferul
profiturilor într -o zonă î n care nu sunt impozitate sau taxele sunt reduse, conform OCDE, reprezintă

38 Daniela Radu, „Științe sociale și comportamentale”, 2012, pag. 312
39 www.sciencedirectassets.com, accesat în februarie 2019

Page 24 of 46
50% din comerțul internațional. Pe de altă parte, fără scutiri fiscale pen tru aceste scheme,
companiile transferă astfel de costuri datorită creșterii directe a cumpărătorilor și ut ilizatorilor
finali.
Platforma împotriva paradisurilor fiscale într -un anumit aspect rareori este menționată în
contextul crizei financiare actuale: unele dint re miliardele de euro și dolari acordate guvernelor
occidentale pentru a salva băncile merg, de fapt, la aceste paradisuri fiscale. Problema este cu totul
alta: Europa în sine este bântuită în interior. În Londra, deși nu este inclus pe listă, este o zonă
offshore, la fel ca în Cipru, Gibralt ar, Monaco și Liechtenstein. M izele sunt ridicate de asemnea :
finanțarea conturilor reprezintă 10% din PIB -ul Regatului Unit.
Aceasta explică de ce acest oraș refuză (ca și în cazul Statelor Unite ale Americii)
reglemen tări privind t ransparența fondului de hedging. În consecință, măsurile care trebuie luate în
legătură cu aceste site -uri cu fonduri spe culative sunt extrem de urgente.
În general, paradisurile fiscale au un sistem dublu de control monetar care face distincție
între rezidenți și nerezidenți și între valute străine și valute locale. Rezidenții sunt de obicei
subiectul controalelor monetare spre deosebire de ceilalți . În plus, paradisurile fiscale au monede
ușor convertibile în dolari, euro sau lir e sterline.
Dacă întreprinderile mari beneficiază de impunerea unor centre offshore, persoanele
beneficiază de avantaje prin intermediul băncilor offshore, aflate de obicei în jurisdicții cu
impozitare redusă în țara de reședință a depozitarului. Avantajel e acestor salvatori sunt: menținerea
secretului bancar, reducerea sau absența impozitelor, accesul facil la depozite și protecția împotriva
instabilității politice și financiare.
Dar trebuie menționat și luat în considerare poate cel mai important factor și anume acela
al fraudei fiscale, care are consecințe grave asupra bugetelor statelor membre și asupra siste mului
de resurse proprii al UE. Încălcarea principiului impozită rii echitabile și transparente
distorsionează concurența și, astfel, afectează în mod semnificat iv funcționarea pieței interne.
Companiile cinstite care se confr untă cu dezavantaje competitive din cauza fraudei fiscale și a
pierd erilor de venituri fiscale sunt în cele din ur mă, acoperite de contribuabilul european prin alte
forme de imp ozitare.
Faptul că în prezent nu se aplică un sistem uniform de colectare a datelor în toate statele
membre, diferențele majore dintre standardele naționale de raportare fac imposibilă evaluarea
amplorii acestui fenomen. În aceste condiții, estimările priv ind pierderile din bugetul comunitar,

Page 25 of 46
datorate impozitelor și taxelor percepute pentru taxele de utilizare, oscilează în jurul sumei de 25 0
miliarde EUR (2,25% din PNB).
2.2. ROLUL GAFI ÎMPOTRIVA SPĂLĂRII BANILOR ȘI A TERORISMULUI
FINANCIAR
Grupul de acțiune financiară bazată pe fapte (FATF/ GAFI) este un organism
interguvernamental înființat în 1989 de către miniștrii de justiție din America de Sud, în perioada
înfloritoare a tra ficului de narcotice de la sfârșitul anilor ̓80, începutul anilor ̓90. Ob iectivele GAFI
au fost de a stabili standarde și de a promova implementarea eficientă a măsurilor legale, de
reglementare și operaționale pentru combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor
amenințări legate de integritatea sistemului financiar internațional.
Prin urmare, GAFI este un „organism de elaborare a politicilor” care lucrează pentru a
genera voința politică necesară de a impune reforme legislative necesare acolo unde este cazul și
de reglementări naționale în domeniul justiție i, mai ales.
În timp, organizația a elaborat o serie de recomandări care sunt recunoscute drept standardul
internațional pentru combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului și proliferarea armelor
de distrugere în masă.
Ele constituie baza unui r ăspuns coordonat la aceste amenințări la adresa integrității
sistemului financiar și la asigurarea unor condiții de concurență echitabile. Începând cu anul 1990,
Recomandările GAFI au fost revizuite în 1996, 2001, 2003 și cel mai recent în 2012, pentru a s e
asigura că acestea rămân actualizate și relevante și că sunt destinate aplicării universale.
GAFI monitorizează progresul membrilor săi în punerea în aplicare a măsurilor necesare,
analizează tehnicile și contramăsurile de spălare a banilor și de finanța re a terorismului și
promovează adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor adecvate la nivel global. În colaborare cu
alți actori internaționali, GAFI depune eforturi pentru a identifica vulnerabilitățile la nivel național,
în scopul protejării sistemulu i financiar internațional împotriva utilizării abuzive a acestuia.
Conform raportului publicat în 2018 referitor la anul precedent (2017) GAFI și -a continuat
concentrarea asupra acțiunii globale de luptă împotriva finanțării terorismului, cu sprijinul
comu nității internaționale, inclusiv al G20. În urma summitului din iulie 2017 de la Hamburg,
liderii G20 au emis o declarație detaliată privind combaterea finanțării terorismului, care a
evidențiat o serie de priorități ale GAFI pentru acest an al Președinției , deținut de Argentina.40

40 www.fatf -gafi.org, accesat în mar 2019

Page 26 of 46
O conferință ministerială, găzduită de președintele francez Emmanuel Macron, a făcut
cunoscute problemele în cauză. Declarația finală a recunoscut rolul conducător al GAFI și a
demonstrat angajamentu l la nivel înalt al țărilor participante de a colabora pentru a distruge și a
preveni fluxurile financiare legate de terorism.

Sursa: cnbc.com – încrederea populației în GAFI
Combaterea finanțării terorismului a reprezentat principala prioritate pentru G AFI în timpul
Președinției argentinian. Terorismul continuă să afecteze securitatea, dar și democrațiile, libertatea,
libertățile și dorința de a trăi cu toleranță , înțelegere reciprocă și pace.
Distrugerea fluxurilor de finanțare ale unei orga nizații teroriste îi privează de fondurile
necesare pentru a -și susține organizarea și activitățile. În același timp, amprenta financiară a
transferurilor, retragerilor și a altor tranzacții furnizează informații valoroase care pot contribui la
investigați ile în curs și pot preveni viitoarele atacuri.
Prevenirea și distrugerea finanțării terorismului ar trebui, prin urmare, să constituie o parte
esențială a strategiei de înfrângere a terorismului, fie de la grupuri teror iste, fie de la persoane
fizice, deoa rece pe măsură ce țările pun în aplicare măsurile de protecție, i nfractorii și teroriștii își
adaptează și -și dezvoltă metodele de a ridica, utiliza și muta averea sau bunurile ilicite.
Ei trebuie să caute noi lacune și deficiențe în sistemul financiar pe ntru a -l exploata cât mai
bine. În calitate de autoritate, rolul principal al GAFI este de a înțelege riscurile și amenințările în

Page 27 of 46
curs de desfășurare privind spălarea banilor și finanțarea terorismului. Aceste cunoștințe sunt
esențiale pentru a permite or ganizației să elaboreze măsuri ferme pentru a proteja sistemul financiar
internațional împotriva abuzurilor și pentru a se asigura că acestea rămân relevante și actualizate.
Recomandările GAFI stabilesc un cadru cuprinzător și consistent de măsuri pe care țările
trebuie să le implementeze pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și
finanțarea proliferării armelor de distrugere în masă.
Țările au diverse cadre juridice, administrative și operaționale și diferite sisteme financiare,
astfel încât nu pot lua toate măsurile identice pent ru a combate aceste amenințări.
Recomandările GAFI , prin urmare, au stabilit un standard internațional pe care țările ar
trebui să -l implementeze prin măsuri adaptate circumstanțelor lor speci fice.41
2.3. UȘURINȚA FINANȚĂRII TERORII
Cel mai mare scandal al crimelor financiare din zilele noastre a fost scos la iveala de
Panama Papers42. Ceea ce a fost descoperit este mult mai periculos decât pur și simplu lăcomia și
corupția.
Pentru cei care nu cunosc cazul, „Panama Papers” reprezintă peste 11 milioane de
documente scoase din Mossack Fonseca, una dintre cele mai mari firme de avocatură din lume
specializate în conturi offshore . Potrivit acestor documente, peste 200.000 de compa nii
internaționale au fost formate pentru peste 14.000 de clienți. Printre aceștia au fost peste 140 de
politicieni și familiile lor și peste o duzină de lideri politici și cel ebrități, printre care și L. Messi.
Legătura comună între acești indivizi este c ă aceștia foloseau companii și conturi din
offshore -uri pentru a -și proteja averile de la guvernele lor de origine.
Mass -media, politicienii și publicul încearcă să înțeleagă ce înseamnă de fapt „Panama
Papers”, întrucât există îngrijorări serioase cu priv ire la corectitudinea, la regimurile fiscale
internaționale și la societățile utilizate. Un accent deosebit al anchetei îl reprezintă utilizarea pe
scară largă și abuzul companiilor anonime sau companii „shell”.

41 www.fatf -gafi.org, accesat în mar 2019
42 Articol publicat initial în ziarul „The Guardian”, 2016

Page 28 of 46

Sursa anonima – stenograma între reporter si denunțător anonim
Companiile Shell sunt companii „goale” , ceea ce înseamnă că acestea nu au active
semnificative și pot fi identificate numai printr -un nume și o adres ă de corespondență. Companiile
„shell” pot fi înființate pentru a ascunde activele de ochii curioși lor. Deși au o serie de utilizări
legitime – cum ar fi fuziunile, deținerea de active în timpul tranzacțiilor complexe și protejarea
secretelor comerciale – societățile anonime sunt adesea folosite pentru evaziune fiscală, fraudă,
spălare de b ani și chiar pentru finanțarea terorismului.43
Ceea ce surprinde însă este lipsa din documentele respective a cetățenilor americani. Iar
unul dintre motive este faptul că SUA are o povară fiscală mai mică decât Europa p entru persoane
fizice. Dar cel mai imp ortant motiv este acela că un american nu are nevoie să formeze o companie
de tipe „shell” în Panama pentru că poate obține beneficiile necesare chiar în Statele Unite.
Și din păcate, este ceva de care organizațiile teroriste profită din plin , deoarce Panama are
foarte puține reglementări privind formarea companiilor „shell” . La fel ca și Statele Unite . De aceea
aproape două milioane de corporații și societăți cu răspundere limitată se formează în fiecare an în
Statele Unite, iar majoritatea jurisdicții lor nu au nevoie de nicio documentație de identitate.
De fapt, Fusion – una dintre companiile media care a avut acces la docum entele Fonseca –
a demonstrat video că unul dintre colaboratorii săi a reușit să formeze o companie de acest fel, cu
sediul în Del aware pentru pisica sa . Iar acest l ucru a durat doar câteva minute și a costat 249 USD
(prin card de credit) și de asemenea, nu a necesitat nici o documentație de identificare.

43 www.bbc.com, accesat în mar 2019

Page 29 of 46
În mod similar, există reguli laxe în Montana, Nevada și Wyoming. Aceste state c oncurează
pentru clienți, așa că a existat o cursă asiduă în statele care doresc să solicite chiar mai puțin decât
ceilalți pen tru a forma o corporație de tip „shell”.
Cu ușurința de încorporare, unii pot alege să formeze companii pentru animalele lor de
companie. Alții ar putea decide să creeze companii pentru a ascunde activele în scopul evaziunii
fiscale sau al spălării banilor. Cu toate acestea, chiar mai alarmant este faptul că teroriștii pot ușor
să-și ascundă adevăratele identități de la organele de drept prin intermediul companiilor fără
răspundere sau cu răspundere limitată. Un potențial terorist nu poate lua un zbor către statele vecine
fără pașaport sau permis de conducere, dar poate forma o companie fără informații în câteva
minute.
Într-o situație de mare anvergură a acestui fapt, de mulți ani, comerciantul de arme al Rusiei,
Viktor Bout, a folosit corporații panameze și americane pentru a aproviziona în mod anonim
grupări teroriste din întreaga lume cu arme majore, cum ar fi tancuri le și rachetele de umăr.

Dacă Panama Papers servesc vreunui scop, ar trebui să fie acela că există lucruri mai rele
care se pot întâmpla cu ajutorul companiilor „shell” decât să ascunzi bani.

Page 30 of 46
CAPITOLUL III
– Studiu de caz –
Insulele Cayman – cea mai buna opțiune ca și offshore ?
3.1. OFFSHORE BANKING
Oamenii vor oferi multe sfaturi diferite atunci când vine vorba de cele mai bune conturi
bancare offshore. Acest lucru nu se datorează faptului că unele dintre ele sunt neapărat g reșite –
există doar o mulțime de opțiuni acolo. Țara bancară perfectă pentru o persoană sau o companie ar
putea să nu fie cea mai potrivită pentru alta.
Definiția largă a unei bănci offshore este aceea a unei bănci situate într -o jurisdicție sau țară
care este diferită de jurisdicția sau țara în care locuiește deponentul sau investitorul. Unul dintre
numeroasele avantaje ale conturilor bancare de tip offshore este că acestea sunt de obicei situate în
paradisuri fiscale. În plus, aceștia dispun de legi car e oferă titularului de cont bancar beneficii
substanțiale de protecție și confidențialitate. De asemenea, aceste jurisdicții permit de multe ori o
relaxare a restricțiilor cu privire la tipurile de conturi bancare offshore.
Bineînțeles că există reglementă ri care protejează limita de risc pentru deponenți sau
investitori și cum banca deține și manipulează fondurile. În ansamblu, însă, autoritățile de
reglementare doresc să dea deponenților o gamă largă de opțiuni bancare și de investiții, aceasta
înseamnând o reducere a reglementării.
Cele mai populare jurisdicții offshore oferă deseori o scădere substanțială a datoriei fiscale.
În timp ce, în unele țări, cum ar fi SUA, se impozitează, în general, veniturile mondiale. Pentru
scopul lucrării de față, focusul va fi doar pe aceia care dovedesc că oferă beneficii cuantificabile ,
așa cum se subliniază mai sus. Aceste bănci offshore pot fi amplasate în state insulare actuale, cum
ar fi Insulele Cayman sau Insulele Canalului. Alternativ, ele pot fi în țări fără ieșire la mare, cum
ar fi Elveția, care a fost și continuă să fie un pa radis fiscal de peste o sută de ani – mai mult decât
oricare din națiunile insulare. Au existat multe probleme legate de confidențialitatea băncilor
elvețiene. Se va observa totuși că singurele bănci elvețiene care au avut probleme sunt băncile cu
sucursal e situate în afara Elveției. Cei cu locații pur elvețiene continuă să mențină intimitatea la un
nivel aproae indestructibil.
După cum sugerează paragrafele inițiale, există o serie de concepții greșite și mituri asociate
conturilor bancare offshore în aces te centre financiare. Oare sunt băncile offshore paradisul
spălătorilor de bani și al criminalilor?

Page 31 of 46
În acest sens, Insulele Cayman au o reputație internațională puternică, oferind o gamă
completă de servicii financiare unui număr mare de clienți. Insulele sunt, de asemenea, un paradis
fiscal. Acesta este un termen definit la nivel internațional ca fiind o țară care oferă persoanelor
fizice și întreprinderilor străine o rată minimă de impozit. Mai mult decât atât, o altă cerință foarte
important ă este îndepl inită: reprezentarea unui mediu stabil din punct de vedere politic și economic.
Neavând taxe directe, insulele Cayman sunt o sursă înfloritoare de servicii bancare offshore,
conform chiar website -ului care îi reprezintă: Cayman.com. Aici nu există impozite pe câștigurile
de capital, pe corporații, pe rețineri, pe proprietate, pe salarii sau pe venituri. În plus, nu există un
control al schimburilor valutare care să permită transferuri gratuite de fonduri în și din insule în
orice monedă. De asemenea nu exis tă cerințe privind activele de rezervă.
Multe astfel de paradisuri se regăsesc pe toata suprafața globului, dar Caymans au făcut
multe pentru a -și câștiga statutul de a se regăsi printre cele mai mari destinații bancare offshore.
De altfel, legea bancară din Insulele Cayman include și anumite clauze de confidențialitate pentru
clienții lor respectate cu strictețe de ambele părți, deoarece Insulele au dezvoltat un cadru de
reglementare puternic pentru serviciile financiar -bancare oferite. Pe lângă acest asp ect,
competitivitatea pe piețele monetare euro este foarte vizibilă.
Cu toate că beneficiile fiscale oferite sunt semnificative, multe țări, precum SUA și Marea
Britanie, încă își impozitează cetățenii și rezidenții asupra veniturilor globale.
În ceea ce p rivește siguranța băncilor, este de reținut faptul că există standarde
internaționale care trebuie îndeplinite înainte ca o bancă să accepte deponenții din străinătate. De
exemplu, înainte ca o bancă din Belize, Nevis, Insulele Cook, Elveția sau Insulele C ayman să poată
transmite transferuri bancare în dolari americani, în general, trebuie să obțină acordul unei bănci
corespondente americane. Înainte de a putea ajunge la o relație bancară corespondentă, trebuie să
se demonstreze instituției americane că rat ele sale de soliditate financiară respectă standarde
internaționale stricte. În plus, trebuie să treacă continuu aceste teste pentru a menține relația.
Adițional, există reguli guvernamentale riguroase în cadrul fiecărei jurisdicții care necesită
rezerve d e capital substanțiale pentru siguranța deponenților. Pentru siguranța faptului că rămân în
conformitate și se menține reputația acestor centre financiare populare, băncile sunt auditate în mod
regulat. Există restricții privind numărul, suma și securitate a necesare pentru împrumuturile și
investițiile propuse, dar și cerințe trimestriale de raportare. Mai mult, funcționarii trebuie să

Page 32 of 46
efectueze verificări intense de fond înainte de a obține o funcție de conducere la instituție de acest
tip.
De aceea, bănci le funcționează după un cadru internațional de reglementare, unde sunt
impuse standarde pe care toate băncile din întreaga lume trebuie să le respecte în vederea
transmiterii de fonduri în străinătate. Aceasta include Basel III44, un set detaliat de standar de,
elaborat de Comitetul de supraveghere bancară de la Basel. Scopul său este de a consolida și de a
unifica reglementarea, supravegherea și gestionarea riscurilor din industria bancară din întreaga
lume, iar intenția acestor măsuri se caracterizeaze astf el:
a) îmbunătățirea capacității industriei bancare de a absorbi loviturile rezultate din stresul
financiar și economic, indiferent de sursă;
b) îmbunătățirea/ gestionarea riscurilor, a operațiunilor și supravegherea acestor procese;
c) consolidarea transparenței ș i dezvăluirilor băncilor.
Așadar avem standarde internaționale în vigoare pentru Raportul de acoperire a lichidității
și instrumente de monitorizare a riscurilor pe care băncile trebuie să le aibă atât la dispoziția lor,
cât și la cea a clienților/ deponen ților sau a autorităților. Acest lucru se realizează prin asigurarea
faptului că o instituție bancară are o cantitate suficientă de active lichide de calitate ridicată
(HQLA), care poate fi transformată în numerar cu ușurință și imediat pe piețele private, pentru a –
și satisface cerințele de lichiditate pentru o perioadă de 30 de zile calendaristice de lichiditate. Și
prin existența unei cerințe legate de rata netă de finanțare care impune băncilor să păstreze un profil
de finanțare sigur, atât pe termen scu rt, cât și pe termen lung.
Acest lucru se face prin asigurarea faptului că băncile dispun de un stoc adecvat de active
lichide de valoare înaltă (HQLA), care pot fi transformate cu ușurință și imediat pe piețele private
în numerar pentru a -și satisface nev oile de lichiditate pentru un scenariu de stres de lichiditate de
30 de zile calendaristice. LCR va îmbunătăți capacitatea sectorului bancar de a absorbi șocurile
generate de stresul financiar și economic, indiferent de sursă, reducând astfel riscul de spa rgere de
la sectorul financiar la economia reală.45
În prima fază de „lichiditate” a crizei financiare care a început în 2007, multe bănci – în
pofida unor niveluri adecvate de capital – au întâmpinat dificultăți, deoarece nu și -au gestionat
lichiditatea în mod prudent. Criza a demonstrat relevanța lichidității pentru buna funcționare a

44 www.forbes.com, accesat în feb. 2019
45 Raport publicat de comitetul de la basel care se ocupă de monitorizarea riscurilor din offshore -uri, 2013, pag. 20

Page 33 of 46
piețelor financiare și a sectorului bancar. Înainte de criză, piețele activelor au fost în plină
expansiune și finanțarea era disponibilă la un cost redus. Inversarea rapidă a condițiilor pieței a
ilustrat cât de repede se poate evapora lichiditatea și că această lipsă de lichiditate poate dura o
perioadă extinsă de timp. Sistemul bancar a suferit un accent puternic, care a necesitat acțiuni ale
băncilor centrale pentru a spri jini atât funcționarea piețelor monetare, cât și, în unele cazuri, a
instituțiilor individuale.
3.2. CONFIDENȚIALITATEA ȘI PROTECȚIA CONTURILOR
Cele mai multe jurisdicții ale contului bancar offshore au reguli stricte de confidențialitate
și reglementări î n vigoare care ajută la asigurarea faptului că identitatea și tranzacțiile investitorilor
și deponenților sunt sigure și ferite de ochii curioșilor. În timp ce această confidențialitate este
aproape legendară, nu este posibil să se garanteze viața privată și anonimatul absolut, întrucât toate
instituțiile financiare din întreaga lume au o obligație legală implicită de a raporta și de a se
conforma investigațiilor privind presup use activități criminale grave.
Aceasta, desigur, include terorismul (un fenomen mai recent), spălarea banilor sau
rezultatele comerțului ilicit cu droguri.
Cu toate acestea, în marea majoritate a cazurilor în care nu există acuzații criminale
convingătoare, informațiile deponenților sunt păstrate sub egida anonimatului. Aceste jurisdi cții
ale contului bancar offshore au rolul de a furniza cele mai multe informații în ceea ce privește
confidențialitatea și de a proteja în mod judicios informațiile deponenților. Nivelul ridicat de
confidențialitate este deosebit de important, deoarece se referă la protejarea activelor de litigiile
interne și de materie civilă, cum ar fi divorțul sau bunurile contestate.
Nu este în interesul băncii să divulge informații confidențiale ale deponenților, iar în mod
tradițional, acestea au fost făcute doar cu discreție maximă și cu anumite încercări riguroase care
au fost îndeplinite de entitatea guvernamentală solicitantă. Orice apariție a unor scurgeri sau pauze
în confidențialitate ar servi la distrugerea încrederii altor potențiali titulari de conturi și ar pierde o
mare parte din activitatea bancară.
Scopul oricui dorește să deschidă unul sau mai multe conturi bancare offshore ar trebui să
fie acela de a găsi echilibrul adecvat între protecția activelor, anonimatul, securitatea și
accesibilitatea datelor.
Jurnalele populare pentru conturi bancare offshore pot fi găsite în diferite părți ale lumii.
Cu toate acestea, este foarte important să se formeze o companie offshore care să dețină contul

Page 34 of 46
bancar respectiv. Jurisdicțiile care oferă cea mai mare intimitate pentru proprietarii unei companii
offshore nu sunt în mod necesar în aceeași jurisdicție ca și furnizorul de cont bancar. De exemplu
compania poate rezida pe insula Nevis și banca poate fi din Elveția. Legea societăților comerciale
din Nevis oferă intimita te maximă asupra proprietății. Alături de Cayman, Elveția oferă cea mai
puternică combinație de siguranță bancară și confidențialitate financiară. Este esențial să se
stabilească combinația potrivită pentru nevoile specifice fiecărui client în parte.
De ac eea, Robert Kiyosaki, un antreprenor de renume mondial, educator financiar și autor
de bestseller din NY Times, a spus: „Dacă vrei să mergi undeva, cel mai bine este să găsești pe
cineva care a fost deja acolo”. Deschiderea unui cont offshore oferă o opțiu ne alternativă și legală
pentru a protecția banilor – iar Offshore Company a fost „acolo” încă din 1906.46
OffshoreCompany.com este autoritatea mondială în domeniul serviciilor offshore , a
planurilor de confidențialitate financiară și a planurilor de protecție a activelor pentru o audiență la
nivel mondial. Orice potențial client este îndemnat să solicite asistența unui antrenor de servicii
offshore de încredere utilizând contactele de p e pagina web a companiei respective.
Privind în ansamblu. aproximativ 26,2 milioane de americani au banii în conturi offshore.
Politicienii americani, investitorii bogați și celebritățile deopotrivă profită de oportunitățile bancare
offshore. Acest număr e xclude 7,6 milioane de cetățeni americani care trăiesc și se află în
străinătate, potrivit Departamentului de Stat al SUA. De asemenea, nu sunt incluse în acest total,
numărul militarilor americani care trăiesc în întreaga lume.
Dar indiferent de cetățenie sau reședință, din orice motiv se poate beneficia în mod legal de
un cont offshore în Insulele Cayman, motivele putând fi multiple:
– protecție asigurată împotriva activelor din procese;
– diversitatea activelor;
– bănci mai puternice și mai sigure;
– vulnerabilitate scăzută.
Toate aceste motive reprezintă fundamentele unui portofoliu financiar.
Primul punct, protecția, poate fi exemplificată prin multitudinea și diversitatea proceselor
din lume, întrucât milioane de oameni sunt expuși riscului procesel or de fiecare dată cand intră în
mașină să conducă sau de fiecare data cand cineva trece prin proprietatea altcuiva, cu sau fără
permisiune.

46 www.offshorecompany.com, accesat în feb 2019

Page 35 of 46

De reținut faptul că legile au fost scrise de ființe umane cu anumite ocupații, de cele mai
multe ori politice, n u de o forță dreaptă și celestă. Majoritatea dintre aceștia sunt avocați. Deci,
trebuie presupus legile nu sunt scrise pentru „corectitudine”. Majoritatea sunt scrise în primul rând
de către membrii profesiei de avocat și în beneficiul acestora. Iar asigur ările nu reprezintă niciun
fel de bază la care se poate apela la nevoie.
Excepțiile scrise în politicile de astăzi sunt echivalente cu imprimarea fină a unei momeli
și a unei înșelări de comutare.
Deci, indiferent de profesie, singura certitudine planifica tă este incertitudinea atunci când
vine vorba de cine pe cine va da în judecată. Deschiderea unui cont offshore, care se desfășoară
într-un trust sau o companie de protecție a activelor, poate oferi o modalitate de a păstra banii fără
a fi afectat de acest peisaj juridic turbulent.
Cel de -al doilea punct, legat de diversitatea activelor, se referă mai degrabă la situația în
care, în cazul unui proces există posibilitatea „înghețării” imediate a conturilor bancare, fapt ce
duce la imposibilitatea plăților im inente.
Continuând, descoperim că pe de altă parte odată ce băncile încep să devină insolvabile din
cauza datoriilor ridicole și ră mase fără sprijin guvernamental , banii din investiții vor fi pierduți.
Băncile vor folosi economiile clienților pentru a -și plăti datoriile. La fel ca ceea ce s -a
întâmplat recent în Grecia, băncile se vor închide și nu se vor putea lua bani de la bancomat,
deoarece nu vor mai rămâne lichidități.
De aceea, mulți actori financiari majori și economiști avertizează că dolarul se p răbușește
datorită valorii datoriei astronomice a Statelor Unite, a scăderii prețului petrolului și a ratei inflației
de 0,84%, care este extrem de scăzută. Potrivit lui Thomas Metcalf, economist, agent de brokeraj
și scriitor care contribuie la site -ul financiar online, Zacks: „Rata țintă a rezervei federale pentru
inflație este de 2%. Atunci când inflația a scăzut sub ținta sa și nu a arătat semne de ridicare,
Rezerva Federală și mulți economiști și -au exprimat îngrijorarea serioasă. Odată cu scăderea rat ei
inflației, nu puteți să vă întrebați ce se întâmplă dacă scade sub zero. Aceasta este preocuparea
economiștilor.”47

47 www.forbes.com, accesat în martie 2019

Page 36 of 46
Banii trebuie „ținuți” mai degrabă într -un paradis sigur, în speță într -o bancă din Insulele
Cayman, nu într -o bancă locală și nicidecum d ați pe mâna unui broker de acțiuni, adesea
colaborator al băncilor.
Astfel, în unele jurisdicții, confidențialitatea bancară offshore este luată atât de în serios,
încât furnizarea de informații părților neautorizate reprezintă o crimă pentru angajații băn cii. Un
cont bancar internațional poate fi un mare instrument de confidențialitate și pentru maximizarea
confidențialității financiare, contul bancar este deschis în numele unei companii offshore.
Conturile bancare internaționale deținute de companiile off shore și/ sau trusturi
multinaționale oferă cea mai mare valoare în ceea ce privește confidențialitatea financiară
personală și protecția activelor. Tranzacțiile financiar – bancare realizate prin offshore reprezintă,
de asemenea, o modalitate foarte bună de a participa la oportunități de investiții internaționale.
Dar offshore -ing-ul vine cu un stigmat, încât foarte mulți antreprenori și profesioniști în
afaceri se agită doar la mențiu nea că banii lor pot fi păstrați în condiții de siguranță într -un cont
bancar offshore. Imaginile cu bărci rapide și scumpe, droguri și costume albe vin instantaneu în
minte, percepție, desigur, nemodificată de proliferarea filmelor de la Hollywood, a emisiunilor de
televiziune și a portretului negativ din presă.
Adevărul este că centrele financiare offshore (OFC) sau băncile, cunoscute și sub
denumirea de paradisuri fiscale, există în special în scopul asigurării protecției activelor, creșterii
activelor și reducerii impozitelor – în funcție de jurisdicția fiecăreia. Astfel de instituții sunt
cunoscute pentru a răspunde doleanțelor persoanelor fizice și corporațiilor străine, mari și mici, din
întreaga lume.
Porturile de cont bancar offshore și centrele financiare pot prezenta soluții din lumea reală
pentru multe dintre problem ele cu care se confruntă persoanele care caută protecția activelor din
procesele în curs sau ca o modalitate de a atenua ramificațiile unui guvern local instabil. Pentru a
fi sigur, un cont bancar offshore combinat cu un trust de protecție a activelor poat e, de asemenea,
să asigure protecția activelor împotriva pericolelor obișnuite, cum ar fi divorțul, condițiile de piață
necorespunzătoare sau litigiile care sunt adesea prezente în lumea occidentală.
La drept vorbind, d acă privim lucrurile și din perspecti va cealaltă, băncile din întreaga lume
au un obiectiv principal atunci când deschid conturile pentru străini: să le păstreze cele „bune” și
să le îndepărteze pe cele „rele”.

Page 37 of 46
O bancă își poate pierde licența de funcționare dacă ar părea că acționează în sen s invers,
atunc i este suspectată că întreprinde o activitate dubioasă. De asemenea, își poate pierde capacitatea
de a sustrage fonduri în dolari SUA sau în euro, fiind eliminată în mod esențial din afaceri. Deci
când se deschide un cont, banca trebuie să asigure confidențialitatea datelor din documente le de
identitate, dar trebuie să cunoască proveniența fondurilor, ca fiind din surse legale. Cu costul
obținerii și menținerii unei licențe bancare, băncile nu vor lăsa pe nimeni să preia comenzi rapide
atunci când este vorba de obținerea procedurii de due diligence necesare pentru a obține un cont
deschis.
Ar fi o denaturare a afirmației că niciun fel de fonduri ilicite nu își găsesc drumul în
conturile bancare offshore, deoarece în realitate, acele jurisdicții pe care cel mai prost bănuiți ar fi
cel mai p uțin suspect că ar fi vinovate de această activitate sau de alte activități bancare ilegale s –
au dovedit a fi principalele centre de finanțare a spălării banilor și a întreprinderilor infracționale
din lume. Iar Statele Unite sunt șeful lor, cu o jumătate estimată a tuturor banilor spălați în lume
spălate în cele 50 de state. Această jumătate se traduce într -o estimare conservatoare de 300 de
miliarde de dolari SUA.
Desigur, Statele Unite nu este singura jurisdicție cu un ni vel ridicat de impozitare, sau
„mare”. Alte țări precum Marea Britanie și Germania împărtășesc această distincție dubioasă.
Poporul american este impo zitat pe venitul global . Deci, mișcarea fondurilor offshore în
instrumentele legale adecvate poate oferi beneficii de protecție a activelor . Cu toate aces tea, nu este
de obicei eficient pentru reducerea impozitelor. Având în vedere că transparența fiscală este noua
realitate, evaziunea fiscală folosind structurile offshore nu este nici recomandabilă, nici realistă , cu
atât mai puțin eficientă .
Deci, deși jurisdicțiile bancare offshore fiscale sunt percepute a fi localizările ideale pentru
finanțarea lumii interlope penale , realitatea este că jurisdicțiile cu taxe înalte găzduiesc marea
majoritate a acestor fonduri, iar z onele cu un nivel scăzut de impozitare repr ezintă un procent mult
mai mic.
Aceste tipuri de fapte, desigur, sunt foarte rar raportate vreodată de știrile de televiziune și
de presa scrisă sau de jurisdicțiile care sunt sincer derutate de aceste figuri uluitoare.
Astfel, maj oritatea oamenilor stabilesc conturi bancare offshore pentru protecția activelor
din procese și pentru confidențialitatea financiară. Nu cumperi un burghiu pentru că vrei unul.

Page 38 of 46
Cumpără unul pentru că vrei o gaură.48 Așadar, nu trebuie doar să ne î ntrebăm c are este costul
creării și menținerii unui cont offshore ci și c are este costul, protecția activelor și confidențialitatea
financiară.
Deci, pentru protecția activelor și confidențialitatea financiară, prima regulă nu este
deschi derea contului în nume propr iu ci în numele unei corporații offshore, a unei companii cu
răspundere limitată sau de încredere. Înregistrărea de lungă durată a conturilor create în nume
propriu reprezintă principalul motiv pentru care conturile bancare offshore sunt, în general,
deschise sub n umele de companii sau trusturi.
Acest lucru sporește intimitatea, deoarece transferurile banca re în și din afară , precum și
alte tranzacții bancare offshore sunt efectuate sub numele de companie, nu individuale. Taxa de
instalare pentru deschiderea unui cont bancar offshore se situează între 350 și 1250 USD, în funcție
de bancă și jurisdicție. O companie offshore rulează de obicei între 1.585 și 2.495 dolari. Deci,
totalul este, de obicei, între 1.935 și 3.745 dolari pentru ambele.
După aceea, chiar și banii scripturali pot fi „ținuți” într -un astfel de cont, întrucât Bitcoin –
ul și alte cripto -monede sunt subiecte fierbinți, aflate trending astăzi. Cu toate acestea, atât de multe
informații plutesc în jurul acestui concept în cât poate face ca utilizarea Bitcoin -ului să pară
confuză . În realitate, Bitcoin -ul este foarte simplu de utilizat.
În același timp, este posibil să se dorească asigurarea unui nivel de confidențialitate și
anonimatul acelei valute digitale. Pentru a reali za acest lucru, mulți oameni caută o cripto -monedă
sau un cont bancar off -shore specializat în Bitcoin. Cu alte cuvinte, se dorește un loc pentru stocarea
monedei electronice în afara unei aplicații pe telefoanele mobile sau un loc pentru a o converti în
numerar și pentru a o „parca” în lumea largă.
În primul rând Bitcoin este o monedă virtuală creată în 2009. Este o formă de monedă
digitală descentralizată care permite utilizatorilor să efectueze plăți instantanee către oricine din
orice parte a lumii. Bit coin funcționează fără o reglementare centralizată. În schimb:
– utilizează tehnologia peer -to-peer
– gestionarea tranzacțiilor și emiterea de bani sunt realizate de rețeaua Bitcoin în mod
colectiv.

48 www.offshorecompany.com, accesat în mar 2019

Page 39 of 46
– Satoshi Nakamoto inițial a dezvoltat Bitcoin. Acest nume este considerat a fi un alias
care este folosit pentru a descrie persoana sau persoanele responsabile pentru
dezvoltarea Bitcoin.
Moneda poate fi folosită pentru a cumpăra și a vinde produse și servicii în același mod ca
și moned ele convențională. Utilizatorii pot cumpăra pizza, carduri cadou Amazon și alte elemente
obișnuite, la fel ca și cardurile de credit și de numerar. Când ne gândim la modul în care Bitcoin
funcționează, este ușor să comparăm Bitcoin cu un card de debit. Atunci când un deținător de cont
bancar utilizează sistemul bancar onl ine, accesează moneda digitală.
Acești deținători de cont bancar pot utiliza sistemul online pentru a trimite și a primi
transferuri bancare. Aceste transferuri bancare reprezintă o valoare mo netară care poate fi retrasă
în monedă de hârtie. Același lucru este posibil și cu Bitcoin. Bitcoin poate fi schimbat pentru dolari
americani, euro sau orice altă formă de monedă. De asemenea, poate fi comercializat dir ect pentru
bunuri sau servicii.
Spre deosebire de bănci, cu toate acestea, tranzacțiile efectuate utilizând Bitcoin se fac fără
intermediar. În plus, nu există taxe de tranzacție asociate cu Bitcoin. Bitcoin nu are, de asemenea,
cerințe de dezvăluire. Din ce în ce mai mulți comercianți încep să accepte Bitcoin și alte forme de
cripto -monede , fiindcă Bitcoin nu este singura monedă digitală online. Există, de asemenea,
Ethereum, Litecoin și altele. Bitcoin este cel mai bine cunoscut și utilizat la scară largă.
Dar Bitcoin nu va reduce necesitate a vehiculelor juridice offshore pentru protecția
activelor. De fapt, contrariul este perfect în vigoare. Utilizarea entităților de afaceri offshore poate
crește, de fapt, confidențialitatea și protecția oferită de Bitcoin.
Este posibil să crească confidenț ialitatea oferită prin utilizarea Bitcoin prin înregistrarea
contului digital asociat cu Bitcoin unei companii offshore. Acest lucru creează un strat suplimentar
de separare între Bitcoin și proprietarul acestuia. Ca rezultat, această tehnică este foarte v aloro asă
pentru protecția activelor, companiile offshore oferind cea mai bună protecție , deoarece țări precum
Nevis, Belize și Insulele Cook nu fac obiectul unor hotărâri interne. În consecință, dacă se ia o
hotărâre împotriva unei persoane din SUA, creditorii acelei persoane vor avea o perioadă dificilă
de a dispune confiscarea Bitcoin deținută într -un cont înregistrat într -o companie offshore.
3.3. PROPUNERI
Insulele Cayman au o istorie curioasă. Aici există o mare industrie bancară cu sute de bănci
care desfășoară afaceri de tip offshore. E xista numeroase sucursale ale băncilor stră ine. Serviciile

Page 40 of 46
financiare sunt un angajator major, iar industria generează miliarde de dolari. Acesta cuprinde o
mare parte din economia totală.
„Loc mic, banii mari” a fost titlul adecvat al uneia dintre primele analize privind poziția
Insulelor Cayman în sistemul finan ciar internațional (Roberts 1995). Douăzeci și cinci de ani mai
târziu, arhipelagul sudic al Cubei este, desigur, încă mic din punct de vedere geografic. Valoarea
capitalului străin rezervat în centrul financiar offshore din Cayman (OFC), cu toate acestea, a
devenit mai mare în această perioadă .
Din punct de vedere geografic, Insulele Cayman sunt situate în vestul Caraibelor, la sud de
Florida și Cuba și la vest de Jamaica. Acest teritoriu britanic de peste mări este alcătuit din trei
insule: Grand Cayman, Cayman Brac și Little Cayman și au o populație combinată de aproximativ
60.000 de locuitori.
Limba oficială a Insulelor Cayman este engleza cu sistemul juridic bazat pe sistemul
britanic. Datorită legăturilor sale puternice cu Marea Britanie, Insu lele Cayman sunt considerate
foarte stabile din punct de vedere politic, protejate și sigure. Insulele Cayman au una dintre cele
mai înalte standarde de trai din Caraibe, cu un PNB pe cap de locuitor de aproximativ 49.000 dolari
SUA. Infrastructura de pe C aymans este excelentă, cu facilități bune de comunicare și un sistem
de transport bine stabilit.
De asemenea sunt un important centru financiar și au al cincilea cel mai mare sector bancar
din lume, cu o concentrație ridicată de furnizori de servicii de ce a mai bună calitate. Insulele
Cayman se mândrește cu 279 de bănci și cu instituții financiare globale importante, cu practicile
contabile (cele 4 toate au o prezență în Cayman) și conducând firme de avocatură offshore.
Reglementarea industriei serviciilor financiare este asigurată de Autoritatea Monetară a
Insulelor Cayman (CIMA), care are un regim mai strict decât multe alte jurisdicții offshore. Deși
au fost percepute ca „paradis fiscal”, Insulele au făcut o serie de pași în ultimii ani pentru a deveni
mai legitimi și au obținut un respect mai mare datorită îmbunătățirii conformității.
Forța motrică din spatele acestei legi mai mari a fost punerea în aplicare a „Tratatului de
asistență juridică reciprocă” din 1986. Scopul acestui tratat este de a ajuta age nțiile de aplicare a
legii din alte țări atunci când consideră că o Societate a Insulelor Cayman a fost implicată în orice
activitate suspectă de criminalitate financiară.

Page 41 of 46
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Principiul legislației corporative din Insulele Cayman este dat de Legea societăților
comerciale (revizuită în 2007), care se bazează pe Legea societăților engleze ( inițiată în 1948) ,
astfel Insulele oferă o jurisdicție fiscală eficientă și respectabilă p entru înf iințarea unei companii
offshore . Tipul de companie utilizat în mod obișnuit în scopuri comerciale și de investiții
internaționale este cel al unei societăți scutite de impozite . O societate scutită din Insulele Cayman
are toate competențele unei persoane fizice și poate fi formată cu sau fără răspundere.
Procedura de formare a Companiei Offshore din Insulele Cayman este rapidă și eficientă,
procesul general fiind necesare următo arele documente după cum urmează, pentru o persoană
fizică:
1. Formularul de cerere completat cu detalii despre numele preferat și directorii beneficiari
și acționarii (naționalitatea, țara de reș edință, adresa, profesia etc.
2. Este necesară copierea scanată și notariată a pașapoartelor administratorilor beneficiari
și a acționarilor ;
3. O fotocopie a unui alt document oficial (cum ar fi permisul de conducere, cartea de
identitate etc.) legalizată la notariat pentru a confirma copia ca fiind adevărată;
4. O dovadă ori ginală de reședință indicând numele și adresa persoanei. Aceasta poate fi
sub forma unei facturi de utilitate sau a unei declarații bancare și nu trebuie să fie mai
veche de 3 luni
5. Două scrisori de introducere originale. Aceasta poate fi de la o bancă, avo cat, contabil
sau profesie similară.
Iar pentru o companie sunt necesare următoarele documente:
1. Copie certificată a certificatului de înregistrare ;
2. Copie certificată a Memorandumului și a Actului Constitutiv al Companiei ;
3. Copie certificată a Acționarilor î nregistrați, cu detalii despre acțiunile deținute de
fiecare dintre acestea ;
4. Copie certificată a Registrului Directorilor ;
5. Copie certificată a Registrului de Birouri
Memorandumul și actul constitutiv vor fi trimise la grefierul companiilor, împreună cu o
declarație jurământ că societatea va desfășura activități în afara insulei. Memorandumul de asociere

Page 42 of 46
va include; numele societății, adresa sediului social al societății, funcția și obiectivele societății,
capitalul social al societăți i și o explicație a răs punderii. După ce se acceptă Memorandumul de
asociere , Registratorul companiilor va furniza companiei un certificat de înmatriculare .
Insulele Cayman reprezintă una dintre cele mai bune alegeri pentru crearea de fonduri
offshore. Aproximativ 85% dintre acestea regăsindu -se aici, și depășesc jurisdicțiile concurente ale
BVI, Bermudei și Jersey. Insulele Cayman au de trei ori mai multe fonduri ca cea de -a doua cea
mai populară jurisdicție: BVI.
Insulele Cayman sunt atractive pentru promotorii fondurilor d e hedging din mai multe
motive, dintre care unele sunt enumerate mai jos:
– Insulele Cayman este o jurisdicție stabilă, cu un sistem juridic bazat pe dreptul comun.
– Viteza de tranzacționare – Fondurile pot fi stabilite și înregistrate rapid în Insulele
Cayman.
– Insulele Cayman nu impune condiții materiale privind condițiile de ofertă de valori
mobiliare prin fonduri deschise investitorilor care nu sunt cu amănuntul.
– Nici o cerință de a avea direct ori sau ofițeri, administratori sau custozi pe bază de
Caym an.
– Nu există limite pentru clasele de active pe care un fond le poate achiziționa sau levierul
pe care îl poate utiliza.
– Furnizorii de servicii de înaltă calificare, avocați, contabili etc. sunt situați în Insulele
Cayman.
În general, nu există nici o tax ă Cayman aplicabilă înființării și funcționării fondurilor – nu
există câștiguri corporative, venituri sau impozite reținute la sursă dacă există vreun fel.
De altfel, Cayman este membru cu drepturi depline al IOSCO și a fost apreciat de FMI
pentru respect area cu strictețe a normelor privind spălarea banilor. Începând cu luna august 2009,
Cayman se află pe lista albă a OCDE a țărilor care respectă standardul global de cooperare fis cală
și de schimb de informații .
În iunie 2016, Insulele Cayman au adoptat Le gea societăților cu răspundere limitată, 2016
(legea LLC), care oferă încă un alt tip de vehicule din Insulele Cayman: societatea cu răspundere
limitată (LLC). O societate cu răspundere limitată este o entitate hibridă care combină esențial
caracteristicil e unei societăți scutite cu cele ale unui LP exceptat. Ca o personalitate, dar nu are
capital social. LLC este similară în multe privințe cu o companie din Delaware LLC, dar cu

Page 43 of 46
modificări suplimentare, bazate pe prevederile corespunzătoare din Legea societ ăților comerciale
și Legea privind parteneriatele cu excepția limitată pentru o mai mare coerență cu aceste legi.
Managerii de fonduri care doresc să lanseze noi fonduri ar trebui să ia în considerare
aspectele juridice, operaționale și fiscale la diferite le forme atunci când decid ce opțiune este
potrivită pentru ei. Nu mai există o abordare unică pentru structurare.
Insulele Cayman sunt recunoscute pe plan internațional ca un centru financiar global
principal și continuă să atragă pe malurile lor corporaț ii, investitori și indivizi cu valoare netă.
Printre numeroasele calități atractive se numără faptul că jurisdicția oferă o combinație
unică de stabilitate politică, o infrastructură de comunicații foarte dezvoltată, un regim legislativ
eficient din punct de vedere fiscal și o varietate de talente de profesioniști de nivel mondial.
Cayman are una dintre cele mai înalte standarde de trai din lume și este binecuvântată cu plaje
frumoase, o comunitate locală înfloritoare, o gamă largă de restaurante, o selecți e variată de școli
de calitate, niveluri excelente de asistență medicală și acces ușor în Statele Unite și multe alte
destinații mondiale.
Azi beneficiază și de programe de stimulare dinamice, ceea ce „umple paharul” dorinței de
locui și a face afaceri în acest paradis, nu numai fiscal.
În lumea din ce în ce mai competitivă de astăzi, mai multe țări și economii înregistrează un
salt imens în direcția facilitării întreprinderilor străine de a înființa un business în țara lor. Acest
lucru a schimbat arena afa cerilor și acum companiile sunt mereu în căutare de țări care oferă politici
flexibile, inclusiv cerințe de capital mai mici de pornire și scutiri fiscale, printre altele. I nsulele
Cayman nu au lăsat nicio opțiune necercetată pentru a deveni țara de aleger e pentru companiile din
întreaga lume pentru a începe o afacere în Insulele Cayman.
Dacă intenționați să vă înființați afacerea pe insula Cayman, veți obține avantaj ul
suplimentar al unei forțe de muncă foarte educată. Comunicarea nu este o problemă, deoar ece limba
engleză este limba oficială aici. Veți găsi, de asemenea, oameni de naționalități diferite dacă vă
place o forță de muncă diversă în compania dvs.
Este greu de înțeles opțiunea de a înființa o afacere într-o țară cu totul nouă, însă dacă
intenționați să vă stabiliți în Insulele Cayman, veți găsi acest aspect aici mult mai ușor decât alte
țări. Și, cu un guvern susținător și oameni calzi și fericiți, înființarea companiei tale în Insulele
Cayman nu va f i o alegere greșită.

Page 44 of 46
BIBLIOGRAFIE
1) Alina Kaczorowska, Dreptul Uniunii Europene, 2009
2) Anton -Hermann Chroust, Revizuirea Filosofică, vol. 53, nr. 2, mar., 1944
3) C. Nacu, Dreptul Civil Român, Vol. I, Editura I.V. SOCEC, 1901
4) Conf . Univ . Dr. Raluca Dimitriu , Drept Civil , București , Editura „Lumina Lex ”, 2012
5) Daniela Radu, „Științe Sociale Și Comportamentale ”, 2012
6) Enciclopedia de Filosofie A Universității Stanford, Teoria Corespondenței Adevărului,
Publicată În 2002 Și Revizuită În Mai 2015
7) Extras din abstract ul emis in urma Congresului de la Boston, din 2018, pe tema globalizării
8) Financial Times , 1998
9) G.J.H. Van Hoof, Rethinking, manual de instruire în dreptul internațional de mediu , 2006
10) James Hines, „Utilizarea taxelor fiscale în regim de scutire de impozite ”, 2011
11) Kretzmann, Norman and Eleonore Stump. „Aquinas, Thomas ” In The routledge
encyclopedia of philosophy. Vol . 1. Edward Craig , Ed. (London : Routledge , 1998)
12) Louis Henkin, Comportamentul Națiunilor , 1979
13) Luiza Cristina Vasilescu, Drept Civil – Partea generală, suport de curs, anul I , Iași, Univ.
„Al. I. Cuza”
14) M. Toma, Introducere în dreptul civil. Persoana fizică. Persoana juridică, Editura
Argument, București, 2003
15) Malcolm N. Shaw , „Drept Internațional ”, 2003
16) Michael Dooley, International Financial St ability , 2005
17) Mitchell, Douglas W., Politici Macroeconomice – Teza De Doctorat , Universitatea
Princeton, 1978
18) Randall Lesaffer, „Too much history: from war as sanction to the sanctioning of war”, in
marc weller (ed.), the Oxford handbook of the use of forc e in international law (Oxford:
Oxford University Press, 2015)
19) Raport publicat de comitetul de la Basel care se ocupă de monitorizarea riscurilor din
offshore -uri, 2013
20) Sfântul Augustin , Enciclopedia Cruciaților , arhivată în 2012
21) Slomanson, William , „Perspective fundamentale privind dreptul internațional ”. Boston ,
USA, 2011
22) Sol Picciotto , International Bu siness Taxation, Londra, Ed. Weidenfeld and Nicolson, 1992

Page 45 of 46
23) Statistică expusă de senatorul Carl Levin Comitetului Executiv de Invesitgații Finaciare î n
iulie 2014
24) Susan Wolf & Neil Stanley , Wolf and Stanley on environmental law , 2011
25) Suss Williams , „Impactul paradisurilor fiscale asupra economiei mondiale ”, 2012
26) THE ECONOMIST, 2013
27) THE GUARDIAN, Ed. mai 1998, Ed. iulie 2011
28) THE OBSERVER, 2002
29) THE TIMES, 28 SEPTEMBRIE 2001

WEBGRAFIE
1) www.bbc.com
2) www.census.gov
3) www.crf -usa.org
4) www.eclientservices.com
5) www.fatf -gafi.org
6) www.forbes.com
7) www.investopedia.com
8) www.mgm.fr
9) www.offshorecompany.com
10) www.sciencedirectassets.com

Page 46 of 46
Dicționar de terme ni
➢ laissez -faire – sistem economic în care tranzacțiile între părți private nu sunt supuse
intervenției guvernamentale, cum ar fi reglementarea, privil egiile, tarifele și subvențiile;
➢ jurisconsult – Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în
problemele dificile de drept. Termenul vine din Roma antică unde reprezenta persoana care
acorda părți lor asistență în fața justiției;
➢ Eurodollar – depozitele la termen denominate în dolari americani la bănci din afara Statelor
Unite și, prin urmare, nu se află su b jurisdicția Rezervei Federale;
➢ Panama Papers – documente care detaliaza activitatea din offshore -uri a peste 200.000 de
companii ;
➢ off-shore – relocarea unui proces de afaceri dintr -o țară în alta .