De LA Turism LA Agroturism. Particularitati Privind Desfasurarea Activittilor Intr O Pensiune Agroturistica

Diverse

De LA Turism LA Agroturism. Particularitati Privind Desfasurarea Activittilor Intr O Pensiune Agroturistica

Byadmin ianuarie 1, 2024

DE LA TURISM LA AGROTURISM. PARTICULARITĂȚI PRIVIND DESFĂȘURAREA ACTIVITȚILOR ÎNTR-O PENSIUNE AGROTURISTICĂ

Introducere

În România agroturismul a fost dezvoltat cu mult timp în urmă, atunci când a început promovarea așezărilor rurale cu valori etnografice, culturale și cadru natural pitoresc.

Din acel moment s-a conturat o definiție, ce a fost acceptată și în alte țări, ce se încadrează satele turistice ca fiind așezări rurale pitorești foarte bine constituite, ce sunt situate într-un mediu fără poluații, ce păstrează tradiția și cu un bogat trecut istoric, care, pe lângă funcțiile politico-administrative, sociale economice dar și culturale, au și funcția de primire și de cazare a turiștilor și petrecerea vacanțelor cu o durată nedefinită.

Având în vedere varietarea și valoarea peisagistică a cadrului natural, diversitatea și dispersia în teritoriu și cu precădere în spațiul patromoniului cultural-istoric, acestă formă de turism cuprinde aproximativ 60% din cuprinsul țării, conducând la deconcentrarea marilor aglomerări turistice și la evitarea degradării mediului înconjurător și a resurselor turistice. Din acest motiv, contribuie la introducerea în circuitul turistic intern și internațional a anumitor variate condiții naturale și la valorificarea tezaurului de cultură tradițională sau contemporană, a întregului potențial cultural-istoric din spațiul rural.

Această formă de turism, este foarte potrivită în cazul în care nu există sume foarte mari de bani pe care le impune o constructive a unei infrastructuri de cazare turistică și oferă șansa unor acumulări financiare ce vor fi, cu siguranță, absorbite de nevoie de a îmbunătăți oferta turistică.

CAPITOLUL I aspecte generale privind turismul, turismul rural și agroturismul

1.1.Aspecte generale cu privire la conceptul de turism rural

Turismul rural este format din toate activitățile turistice ce se desfășoară în mediul rural, aici făcând excepție turismul luminilor sau al orașelor, turismul albastru sau turismul de pe litoral, turismul de sănătate în stațiunile balneoclimaterice, și turismul alb cel ce se desfășoară în stațiunile montane.

Turismul rural se poate defini ca fiind valorificarea turistică a mediului rural prin: spațiile turistice rustice, resursele naturale, patrimoniul cultural, imobilele rurale, tradițiile sătești, produsele agricole.

O definiție mai vastă a acestui tip de turism este: turismul rural include o serie de activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural pentru a atrage turiști în zone lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor.

Turismul rural este activitatea turistică principală de cazare, pensiune, circulație turistică, prestare de servicii de bază și suplimentare, activități economice, dar și modul de petrecere a timpului liber, pentru turiștii care doresc să viziteze zonele rurale.

Acest tip de turism nu este unul nou. Dorința de expansiune și de petrecere a timpului liber și a vacanțelor în mediul rural constituie o preocupare foarte veche mai ales pentru împătimiții de natură. Ceea ce este nou în acest domeniu este modul în care a evoluat această formă de turism atât calitativ dar și cantitativ în ultimii ani, acesta tinzând să devină un fenomen de masă.

Turismul rural a reușit să se dezvolte, valorificând și promovând caracteristicile extraordinar de favorabile a celor trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actului turistic:

Spațiul rural – este suportul proceselor specifice din această activitate.

Populația rurală – este un element al perenității de ani de zile a obiceiurilor și tradițiilor populare ale satelor, factori al transformărilor mediului natural și a resurselor locale.

Produsele naturale – aceste elemente satisfac cerințele personale și pe cele ale ofertei turistice, ce sunt destinate persoanelor care vin în vizită ca turiști.

Se poate afirma faptul că turismul rural a produs câteva schimbări majore în viața satelor, aducând anumite elemente noi precum:

Valorificarea resurselor proprii specifice.

Transformări în ceea ce privește structura edilitară și a dotărilor prin construcția unor edificii specific, puncte de informare și altele.

Modificări ale structurilor culturilor agricole, pentru a se putea satisface cerințele turiștilor din punct de vedere gastronomic.

Evitarea procesului de depoluare rurală cu ajutorul unor noi locuri de muncă, în special în zonele turistice rurale în se poate practica turismul pe tot parcursul anului.

Dezvoltarea de industrii la nivel micro, ce vor valorifica produsele agricole și meșteșugurilor specifice zonei rurale.

Valorificarea resurselor de apă locale cu scopul de a energiza și în special în scopuri piscicole.

Abordarea unor soluții echilibrate cu privire la dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic, silvic și agroturistic.

Combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor poluante și conservarea pe această cale, a unor condiții de viață optime în zonele de turism rural.

Crearea unor noi surse de venit pentru familiile din zonele rurale, în special prin dobândirea unor facilități financiare privind investițiile noi.

Intrat în obișnuința vacanțelor multora dintre turiștii lumii, turismul rural nu mai este o noutate. Pentru o mare parte din locuitorii planetei, vacanțele în zonele rurale sunt preferate din ce în ce mai des, atât pentru turiști cât și pentru prestatori. Activitatea s-a dovedit a fi foarte rentabilă mai ales după schimbarea preferințelor și obișnuințelor turiștilor către turismul individual în detrimentul turismului de masă sau a celui de tip industrial.

Din punct de vedere statistic, în Europa, piața turismului ocupă aproximativ 370 milioane de persoane, din care 25% își petrec vacanțele în zonele rurale. Deși numărul turiștilor care practică acest tip este destul de mare, aceștia nu au surse de informare în acest scop, ceea ce arată posibilitatea petrecerii unei astfel de vacanțe foarte puțin cunoscută în Europa.

În ceea ce privește cazarea, în zonele rurale se poate întâlni orice tip de cazare, de la ferme la hoteluri rurale sau la camere de oaspeți, acestea fiind gestionate de către proprietarul pensiunii, persoane fizice, asociații sau comunități locale. Agroturismul, ca formă a turismului rural, folosește ca spații de cazare și de servire a mesei diverse ferme sau pensiuni turistice rurale atât în Uniunea Europeană, cât și în România.

În anul 1990 a fost creată EUROGITES-Federația Europeană pentru Cazare la Locuitori sau la fermieri în spațiul rural, la fermă. Această operație a adunat un număr de 22 de asociații naționale sau regionale din 14 țări europene. Principalul scop al acestei asociații este acela de a promova, de a defini un concept european, de a crea o anumită marcă, de a defini o anumită strategie comercială. Federația ajută la menținerea modului de viață în spațiul rural european, oferirea de noi alternative pentru turismul de masă, edificarea toleranței și a integrării între rural și urban în diverse țări europene.

Deși există o federație la nivel european, fiecare țară are o organizație la nivel național, comunitar, localitate, departament sau zonă ce se ocupă de dezvoltarea și de promovarea formelor de turism rural.

Prin existența sa milenară satul românesc a fost firul continuității poporului român pe teritoriul țării, ca o adaptare la mediul geografic, care formează creuzetul formării acestuia, al culturii și a civilizației sale.

Luând în considerare istoria bogată a poporului român, pe aceste meleaguri s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, ce au fost transmise până la creatorii populari.

Astfel, se poate înțelege de ce poporul român dispune de un vast tezaur folcloric ce se păstreze și în zilele noastre în toate satele românești, dar cu precădere în zonele de munte și de deal, locuri unde încă nu au pătruns tentaculele emancipării contemporane. Din acest motiv este necesar că sătul să rămână și pe viitor păstrătorul autenticității românești.

Potențialul turistic și agroturistic al satelor românești este estrem de bogat, cuprinzând componente naturale și social-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Pe lângă cadrul natural, spațiul rural deține și un mare potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Toată această zestre spirituală ce este reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare, se completează și cu foarte multe monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care măresc inestimabilul tezaur social-istoric al satului românesc.

În România turismul rural se practică empiric, de peste 60 de ani, dar după anul 1990 acest tip de turism a devenit din ce în ce mai cunoscut și mai practicat și a reușit să se reorganizeze pe piața internă și pe cea externă.

Pentru a se promova din ce în ce mai bine, la nivel național s-a înființat ANTREC- Asociația Națională pentru Turismul rural, Ecologic și Cultural, ce are 32 de filiale în toată țara.

Pentru o dezvoltare continuă și cât mai complexă a zonei montane s-a construit FRDM- Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

Totodată au apărut și alte asociații ce au ca scop promovarea și chiar și dezvoltarea turismului rural.

Deși există instituții care se ocupă de turismul rural, acesta nu are o organizare proprie la nivelul prestatorilor de servicii agroturistice sau conexe acestora sau al nivelul regional și național.

Dacă vom studia țări precum Germania, Austria, Elveția sau Franța vom remarca faptul că acestea au un turism rural foarte bine definit ca organizare și promovare pe plan local, regional sau național și chiar dețin anumite politici pentru amenajare și dezvoltare a mediului rural dar și pentru sprijinirea populației din zonele rurale. Totodată, în activitatea turistică locală sunt implicate comunitățile și autoritățile locale, alte asociații, firme și persoane fizice, care concură la o bună desfășurare a activităților de turism, toate având contribuție financiară la dezvoltarea și la promovarea acesteia.

Din punct de vedere economic și socio-cultural, turismul rural poate fi inclus în normele de protecție a mediului înconjurător natural și umanizat, ceea ce înseamnă că este un turism ce se bazează pe principii ecologice. Din acest motiv se poate considera faptul că turismul rural poate fi înscris și în sfera turismului durabil.

Mediul înconjurător natural și cel antropic reprezintă suportul dar și materia primă pentru dezvoltarea durabilă a oricărei economii. Există o legătură foarte strânsă între mediul înconjurător și turismul rural ce se manifestă în ambele direcții. Mediul natural și moștenirea cultural-istorică a satelor, prin componentele acestora precum: apa. Aerul, flora, faună, relieful, peisajul montan, monumentele istorice și tradițiile etnografice sunt resursele principale ale acestui tip de turism, iar pe de altă parte, activitatea turistică, în complexitatea ei, influențează mediul economic și cultural.

1.2.Conceptul de agroturism

Agroturismul poate fi definit ca o activitate economică ce valorifică excedentul de spațiu de cazare ce este localizat în cadrul unei gospodării țărănești, pregătite și amenajate special pentru găzduirea oaspeților, care se constituie dintr-un ansamblu de bucuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor ce vin, pentru o perioadă determinată, în mediul rural, pentru a se relaxa, a se odihni sau pentru agrement, pentru cure terapeutice, pentru tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, pentru a se iniția în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare sau pentru alte activități specifice.

Totodată agroturismul poate însemna deplasarea turiștilor într-o localitate din zona rurală, nepoluată, ce este așezată într-o zonă pitorească, ce durează cel puțin 24 de ore, dar implică și consumarea de produse alimentare și nealimentare specifice.

Acest tip de turism cuprinde două mari componente: activitatea turistică principală, efectivă, ce se concretizează în cazare, servicii de masă, agrement, alte servicii conexe, activități economice, agroturistice, toate acestea concretizează în producerea și preluarea primară a produselor agroalimentare în gospodărie și comercializarea lor către turiști sau prin alte rețele.

În Europa, în ultimii ani, turismul rural s-a dezvoltat foarte tare, în funcție de elementele de atracție pe care o țară le deține. Astfel, în Europa numărul locurilor de cazare din zona turismului rural, în special a agroturismului depășesc 600.000.

Zonele pentru agrotorism sunt, în foarte multe țări ale lumii, o creație destul de recentă, ce a apărut din nevoia de evadare în locații foarte liniștite, departe de aglomerația orașelor sau a spațiilor turistice deja existente. Aceste locuri pun în evidență specificul unor zone rurale, în special cadrul natural, obiceiurile, activitățile, tradițiile gastronomice, care sunt foarte diferite de la o zonă la alta. Sunt spații geografice extrem de generoase, mai mult sau mai puțin extinse, în care odihna se îmbină foarte bine cu recreația, plimbarea, activitățile practice sau lectura. Pot apărea în teritoriu în mod unitar precum culoarul Bran-Rucăr, Depresiunea Dornelor, Valea Poieni, Geoagiu Băi, Tismana, Murighiol, Botiza, Bala.

În țara noastră bazele instituționale ale agroturismului au fost puse în anul 1972, atunci când Ministrul Turismului a selectat un număr de 118 de așezări rurale reprezentative, ce au fost promovate în turism.

Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, primul Ordin ce s-a dat în acest sens, au fost declarate sate turistice 14 locații rurale din 10 județe ale țării: Bogdan Vodă, Fundata și Șirnea, Sibel, Vatra Moldoviței, Poiana Sărată, Recaș, Tismana, Vaideeni.

Organizarea teritorială a agroturismului se poate caracteriza din nouă puncte de vedere concretatea și dispersia:

Concentrarea serviciilor de masă, cazare și animație în sate sau în stațiuni;

Dispersia activităților, promenadă pietonală sau ecvestră, pescuit, turismul fluvial, în locații rurale.

Agroturismul are o sferă de cuprindere foarte mare, un caracter continuu și dispune de o structură de primire foarte eterogenă, ce este reprezentată nu doar prin gospodăriile localnicilor, ci și de campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu vile grupate în jurul unor spații turistice, distracții sportive.

Satele turistice sunt așezări rurale foarte primitoare și pitorești, bine structurate și consolidate din punct de vedere economic, edilitar și cultural, ce sunt situate în medii nepoluate conservând anumite module culturale precum obiceiuri, inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie și care, pe lângă funcțiile politic administrativ, cultural și social, îndeplinesc sezonier sau permanent funcția de primire a turiștilor.

Cele mai multe clasificări avansate de specialiști au în vedere funcționarea acestor sate, ceea ce reprezintă elementul esențial ce conturează actul turistic din punct de vedere motivațional. Se pot identifica următoarele tipuri de sate turistice:

sate peisagistice și climaterice: Fundata, Șirnea (în culoarul Rucăr-Bran), Tismana (Gorj), Brădet, Podul Dâmboviței (Argeș), Botiza (Maramureș), Dorna Cândreni (Suceava), Arieșeni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanța);

sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă: (Fundata – Brașov, Gărână – Caraș Severin) și nautice (Murighiol, Mila 23);

sate balneare: Zizin, Covasna, Bala(Mehedinți), Oglinzi și Bălțătești (în Subcarpații Moldovei), Coștiui (Maramureș), Călacea (Timiș), Săcelu (Gorj);

sate turistice pastorale: Orlat, Rășinari, Săliște, Gura Râului, Miercurea Sibiului, Cisnădioara (toate în Mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stănești, Pocruia, Tismana, (în depresiunile Olteniei), Borlova, Turnu Ruieni (Caraș Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de sub Piatră (în țara Hațegului);

sate cu monumente istorice, de artă și arhitectură : Sucevița, Putna, Dragomirna, Agapia, Văratec (în Moldova), Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (în Subcarpații Getici), Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian – cu renumitele biserici fortificate (în Transilvania);

satele turistice etnofolclorice: Curtișoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Rășinari (Sibiu), Vamă (Suceava), Săpânța (Maramureș), Pietroșița (Dâmbovița), Bujoreni (Vâlcea), Năruja (Vrancea);

sate turistice de creație artistică și artizanală: Oboga, Marginea (Suceava), Corund (Harghita), Humulești (Neamț), Săcel și Săpânța (Maramureș), Cărpuș (Cluj), Malu cu Flori (Dâmbovița);

sate turistice pomi-viticole: Recaș și Giarmata (Timiș), Voinești (Dâmbovița), Cotești, Jariștea, Străoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzău), Rădășeni (Suceava), Șiria (Arad), Agapia (Neamț), Murfatlar și Ostrov (Constanța), Bucium (Iași), Dăbuleni (Dolj).

După cum era și de așteptat, oferta turistică este una foarte variată și se adresează unor segmente de piață foarte variate. Acestea determină modalitățile mai mult sau mai puțin variate de petrecere a timpului liber în vacanțele rurale.

Golful este un sport din ce în ce mai mediatizat și mai apreciat. De exemplu, în Franța terenurile pentru practicarea acestui sport au crescut de la 140 la peste 200 ca mai apoi să ajungă la 425, numărul practicanților fiind de 190.000.

Echitația este un sport foarte atrăgător, calul producând o adevărată fascinație asupra oamenilor. Deși organizarea și distribuirea acestui produs ridică anumite probleme, acesta este din ce în ce mai solicitat.

Drumețiile sunt foarte solicitate de către toate categoriile de vârstă. Sunt foarte bune pentru sănătate, se pot practica atât individual cât și în grup, pe distanțe lungi sau pe distanțe mai reduse și nu este nevoie de echipamente speciale foarte costisitoare. Dezvoltarea acestui produs se poate realiza din ce în ce mai frecvent în țările în care turismul rural are o anumită tradiție formată și specializare prin intermediul operatorilor sau touroperatorilor.

Drumețiile pe bicicletă sunt foarte apreciate în țări precum Germania, Italia sau Franța, unde există deja foarte multe proiecte pentru dezvoltarea acestei activități. Turiștii pot opta pentru sejururi scurte în cadrul cărora pot închiria biciclete pentru anumite itinerarii propuse, marcate sau semnalizate. Această metodă de recreere și de petrecere a vacanțelor este practicată și în România, primii care au practicat-o fiind Asociația de Turism Montan Prahova în anul 1996, cu ajutorul acestei asociații se pot închiria echipamente velo la Cornu, Azuga, și Valea Teleajului.

Drumețiile fluviatile sunt foarte apreciate în special în Franța, acesta fiind o formă nouă de turism ce presupune o infrastructură foarte variată, dar mai ales foarte costisitoare. Această formă de turism este practicată și în România, doar în anumite zone pe Dunăre, în special în Delta Dunării.

Pescuitul este o formă de petrecere a timpului liber preferată de un anumit segment de turiști. Acesta se poate realiza în timpul vacanțelor sau la sfârșitul săptămânii, în apropierea domiciliului sau în alte locații. Pentru ca această activitate să devină turistică este necesară o colaborare foarte strânsă între asociațiile vânătorilor și a pescarilor sportivi cu asociațiile turistice din zona cu lucruri de apă sau din apropierea cursurilor de apă curgătoare.

1.3. Unități turistice specifice agroturismului

La momentul actual în România există aproximativ 13.000 de locații care conturează prin structura lor dimensiunea spațiului rural românesc. Aceste așezăminte umane rurale, din punct de vedere administrativ dar și economic, sunt numite comune, sate, cătune sau crânguri.

În cadrul acestor așezări rurale echipamentele de primire sunt clasificate ca fiind echipamente tradiționale și echipamente moderne. Ele pot asigura cazarea și servirea mesei turiștilor și funcționează în cadrul locuințelor cetățenilor sau în clădiri independente, special concepute. Toate spațiile ce oferă servicii de cazare sunt special amenajate.

Structurile de cazare din mediul rural se pot clasifica astfel:

Pensiuni turistice ce au o capacitate de cazare între 3-20 camere, gradul de confort fiind încadrat între 1 și 5 margarete.

Pensiuni agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 20 de camere și un grad de confort de la 1 la 5 margarete, acest tip de cazare funcționează în cadrul gospodăriilor țărănești și asigură alimentația turiștilor cu produse proaspete de cele mai multe ori din surse proprii.

Calitatea serviciilor oferite de pensiuni este direct proporțională de următorii factori principali:

Amenajarea spațiilor destinate oaspeților;

Pregătirea și servirea meselor;

Condițiile de vânzare a produselor obținute în gospodărie, relațiile cu oaspeții.

Spațiile destinate turiștilor sunt camere de dormit, grupurile sanitare, bucătăria și anexele gospodărești. Principiul ce trebuie urmat este cel al redescoperirii și conservării specificului local. Totuși pentru grupul sanitar dar și pentru bucătărie în mod special dacă acesta este folosită de turiști, ce își pot prepara mâncare, sunt preferat elemente de confort cât mai moderne precum apă caldă, aragaz, frigider și multe altele.

Pregătirea mesei de către localnici se face cu respectarea tradițiilor culinare ale locului. Oricare ar fi vesela, dacă aceasta este din lut sau din porțelan, servirea trebuie să fie făcută cu respectare regulilor de mânuire dar și de așezare pe masă ce sunt valabile în orice restaurant.

Pentru vânzarea produselor alimentare ce se prepară în gospodărie trebuie să se aibă în vedere ca animalele să fie sănătoase, iar tratamentele chimice să fie restrânse la minimum necesar.

Relațiile cu turiștii chiar de la primire și pe tot parcursul sejurului, întreținerea comunicării, implicarea oaspeților în activitățile din casă și în absența unor relații cordiale, calde, prietenești, chiar în condițiile unor amenajări corecte ale spațiilor, duce la satisfacerea oaspeților să fie minimă. Astfel, turismul rural, comunicarea cu gazdele și cu alți localnici este o componentă esențială pentru produsul turistic.

Pe lângă toate condițiile de bază ce sunt oferite în cadrul pensiunii care-i asigură oaspetelui serviciile principale, calitatea sejurului este influențată și de posibilitățile și programele de petrecere a timpului liber în zonă. Cazarea, masa, evenimentele speciale sunt altfel decât în turismul clasic.

Cele mai importante elemente pentru caracterizarea ofertei în turismul rural sunt:

Cazarea;

Alimentația;

Agrementul.

Spre deosebire de celelalte forme de turism, cazarea se desfășoară în gospodăriile țărănești. Aceasta oferă un confort asemănător cu cel al unui hotel de 2 stele și au diverse avantaje pe care un hotel echivalent, din alte zone, nu le are.

Specific pentru locurile de cazare oferite în carul turismului rural, este stilul în care sunt construite casele dar și modul în care sunt acestea decorate. În aceste locații se pot identifica: mobilier realizat în stilul tradițional, mobilier specific, așternuturi în stil tradițional, elemente de ornamentare precum perdele, draperii, etc. În unele cazuri chiar casele sunt desenate pe exterior cu motive tradițional-folclorice.

Prezentând aceste elemente, serviciul de cazare din mediul rural oferă o notă de atracție și specificitate.

În cadrul gospodăriilor țărănești, turistul poate alege servirea mesei sau nu. Deși masa este o motivație de bază la alegerea acestei forme de turism.

Serviciile alimentare se pot realiza:

Pensiune completă;

Demipensiune;

Mic dejun inclus în tariful de cazare;

Pensiune completă sau demipensiune acordată de familie unui grup mai mare de turiști ce sunt cazați în locații diferite;

Pregătirea mesei de către turiști cu produsele lor sau ale proprietarului pensiunii și cu utilajele acestuia.

Cea mai importantă caracteristică a serviciilor de alimentație în turismul rural este aceea că masa se bazează pe preparate naturale, proaspete, ce provin de cele mai multe ori din grădina proprie.

În activitatea turistică evenimentele au un rol esențial pentru că acestea vor crea după sejur amintirile frumoase, momentele, locurile, imaginile sau chiar personalitățile. Prin toate acestea se memorează și se activează în momentele plăcute și favorabile imaginea produsului turistic, a prestatorului de servicii dar mai ales a zonei geografice.

Specialiștii din domeniu consideră evenimentele ca fiind un marcator în cadrul amintirilor din sejur, acestea creând tradiții, înlăturând monotonia și apropiind prestatorul de produs turistic cu turistul.

Evenimente ce pot fi organizate în turismul rural sunt:

Participarea la ritmul vieții satului;

Participarea la viața spirituală a satului;

Participarea la sărbătorile de orice fel ale comunității.

Există și evenimente deosebite precum:

Marcarea zilelor de naștere a gazdelor sau a turiștilor;

Târguri, iarmaroace, festivaluri, procesiuni religioase;

Mari sărbători laice sau religioase;

Fenomene astronomice.

Pentru că se desfășoară în mediul rural, agrementul este diferit față de cel din turismul clasic. Peisajele deosebite sunt caracteristice acestei locații, constituind o modalitate de relaxare pentru turiști, putând admira natura și frumusețile ei.

Vizitarea monumentelor cultural-istorice precum și participarea la diverse spectacole folclorice sunt alte variante de agrement. Pe lângă jocurile și cântecele tradiționale ce se pot admira cu ocazia participării la spectacolele folclorice, este de remarcat și portul tradițional specific zonei, care este foarte frumos și merită admirat.

Alte elemente de divertisment și agrement suplimentare pot fi plimbările cu căruța, cu sania, partidele de pescuit sau partidele de vânătoare.

Toate aceste elemente compun nota de inedit care particularizează produsele turistice din spațiul rural de cele din mediul urban sau industria clasică.

1.4. Stadiul cunoașterii

În fiecare an, statisticile arată faptul că turismul în spațiul rural a captat din ce în ce mai mulți turiști. Există foarte multe rațiuni ce sunt invocate pentru a se putea explica acestă evoluție precum: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage din structurile turistice clasice sau căutarea unui raport calitate-preț foarte bun.

Se poate aprecia faptul că turismul rural cuprinde toate activitățile turistice ce se pot desfășura în mediul rural, pe lângă zonele litorale sau cele montane. În unul din rapoartele EuroGites se menționează faptul că din cei 88% dintre europei care practică turismul, 25% îl practică în zonele rurale.

Constatăm așadar că există un important flux turistic mondial care se direcționează tot mai precis către zonele rurale, în plus destinațiile mai puțin cunoscute sau neobișnuite – percepute ca destinații exotice – devin tot mai atractive pentru turiștii cu experiență din țările dezvoltate.

"Turismul verde" a sedus în special europenii, în mod deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Din ce în ce mai mulți turiști, an de an mai numeroși, descoperă vraja, romantismul, libertatea și facilitatea practicației turismului în spațiul rural.

În general acești turiști doresc condiții de cazare și viață tipic rurale, un grad de confort decent, preparate culinare tradiționale și specifice regiunii în care se află, așteptând o diversificare în timp a ofertei.

Fără a absolutiza, se poate remarca faptul că în mare parte europenii sunt adepții vacanțelor sedentare; aceasta se înțelege prin dorința de a găsi la destinația vacanțelor un răspuns al aspirațiilor. Astfel, pentru un turist sedentar, produsul turistic este constituit din ansamblul de elemente care-i permit să petreacă o "vacanță bună".

Spre exemplu:

dacă se afla la mare, produsul turistic va fi constituit din însăși marea, dar și din toate celelalte activități presupuse de aceasta: plajă, animație, comercianți, spații de cazare, restaurante, informații turistice, servicii diverse (poștă, bancă, farmacie, doctor etc.);

dacă se va afla la țară, turistul se așteaptă să găsească aici un ansamblu de prestații sau de posibilități comparabile cu acelea pe care le-a visat dar mai puțin pretențioase decât cele de pe litoral.

O parte dintre prestatorii de servicii turistice consideră – în mod eronat – că o deosebită importanță pentru turist sunt doar serviciile de bază (cazarea și masa). Eroarea constă în faptul că orice vacanță presupune: călătoria, serviciile de cazare și serviciile de alimentație publică; dar acestea există și la domiciliul turistului, vacanța trebuie însoțită, în afara condițiilor de existență, de servicii suplimentare și de ceea ce se numește "ofertă specială sau personalizată".

Capitolul II. Prezentarea potențialului turistic al Zonei Sucevița

Specialiștii din domeniu susțin faptul că satele turistice sunt așezări rurale ce sunt situate într-un cadru cât mai pitoresc și mai nepoluat având următoarele avantaje:

Tradiții etnografice nealterate și care au o arhitectură specifică unei zone etnografice. – Gospodării țărănești cu un anumit grad de confort ce se închiriază pentru turiști;

– Monumente cultural-istorice;

Muzee și atracții naturale și culturale, ce pot fi folosite pentru dezvoltarea agrementului;

Dotări de infrastructură generală;

Dotări comerciale, sanitare și de telecomunicații;

O bună accesibilitate la drumurile naționale și la căile ferate;

Rețele rutiere parțial modernizare.

Pe lângă funcțiile politico-administrative, sociale, economice și culturale, aceste dotări îndeplinesc sezonier sau pe tot parcursul anului și funcția de primire și de găzduire a turiștilor.

Un mod foarte bun de dezvoltare socio-economic, este acela de a valorifica și de a promova turismul, potențialul natural și cultural al spațiului rural.

Una dintre principalele tendințe pentru dezvoltarea industriei turismului este întoarcerea către natură, ce se manifestă deja în marea majoritate a țărilor în care civilizația post-industrială a creat nevoia de retragere și evadare din marile metropole.

Satul Sucevița este unul dintre aceste sate, acesta fiind încadrat în peisajul pitoresc al Obcinilor Mari ce păstrează multe din tendințele cu însemn istoric important.

Cea mai importantă formă de turism ce s-a dezvoltat în ultima perioadă în zonele rurale a fost cel ecumenic și de pelerinaj. Pe lângă sărbătorile religioase de peste an, la care participă un număr foarte mare de pelerini din zona Moldovița, se perindă aproximativ 10 mii de pelerini în fiecare an.

2.1. Potențialul natural

Fondul turistic natural este atât de variat încât se poate afirma, fără nicio exagerare că întreaga regiune a Obcinelor Bucovinei constituie un adevărat monument al naturii. Fiecare din elementele cadrului natural se integrează într-un peisaj cu reale valențe estetice, științifice și utile. Astfel, roci de cele mai diverse vârste scoase la vedere prin activitatea neobosită a apelor, conferă regiunii calitatea unui veritabil muzeu geologic natural, relieful cu înălțimi reduse, calm, odihnitor și totuși lipsit de monotonie constituie fundalul unui bogat înveliș vegetal.

Relief și geografie

Sucevița se situează la poalele Obcinei Mari, la limita din partea vestică a Depresiunii Rădăuți. Acesta este un sat de munte, răsfirat, ce este situate de-a lungul Drumului Național 17 A care leagă municipiile Rădăuți de Câmpulung Moldovenesc.

Obcinile Moldovei sunt situate în Nord-Estul Carpaților Orientali și sunt prin specificul geografic o subunitate diferită a acestora. Limita lor nordică o constituie Valea Sucevei, începând de la izvoare și până la ieșirea din munte, la Vicovu de Sus. Limita din partea de sud începe din Valea Bistriței, la Iacobeni și se continuă pe valea Mestecănișului (afluent al Bistriței), pasul Mestecăniș (1906 m), Valea Putnei (afluent al Moldovei) și de la Pojorâta până la Păltinoasa, iar acestea separă Obcina Feredeu și Obcina Mare de Rarău și Munții Stânișoarei. Cea mai clară limită este cea estică prin care Obcinele se pun în direct contact cu Podișul Sucevei pe linia localităților Vicovu de Sus-Marginea-Solca-Cacica-Păltinoasa. Limita vestică este dată de Valea Bistriței Aurii, între Iacobeni și Cârlibaba de unde se continuă pe Valea Cârlibabei și Pasul Cârlibaba, prin care se face legătura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei). Între acest cuprins un teritoriu de aproximativ 2200 km2 situat între 47°35’25” (Pasul Mestecăniș) și 47°53’30” (satul Ulma) latitudine nordică și între 25°07’40” (satul Cârlibaba) și 25°57’25” (satul Păltinoasa) longitudine estică.

Clima

Prin poziția lor, Obcinile Bucovinei se includ în aria climatului temperat – moderat continental, care suportă însă variate influențe ale climatului boreal din nord și în unele manifestări, ale climatului mai accentuat continental din est.

Zona se bucură de un climat specific regiunilor montane joase și mijlocii, lipsite de temperaturile prelungite scăzute, vânturile și umezeala vârfurilor înalte, ca și de căldurile exceisve ale regiunilor extracarpatice.

Anotimpurile sunt termic moderate, verile fiind plăcut răcoroase, iar iernile ușor suportabile. Se conturează două sectoare climatice: unul sud-estic de predominare a climatului temperat montan, mai răcoros și mai umed. Un rol climatic deosebit de favorabil îl au brizele de munte: cele de dimineață ridică cețurile de pe fundul văilor și le îndepărtează în atmosfera înaltă, iar cele de seară cu caracter descendent aduc pe văi aerosoli și ioni grei negativi cu importanță în tratarea afecțiunilor nevrotice, în calmarea sistemului nervos.

O situație climatică deosebită o oferă depresiunile (Humor, Moldovița, Câmpulung) care fiind bine adăpostite de culmile din jur, se caracterizează prin frecvente stări de calm atmosferic ce totalizează 33-45 % din timpul anului care, combinat cu lipsa totală de poluare, favorizează activitatea turistică.

Cu importanță deosebită asupra turismului sunt zăpada și aerul. Pătura apoasă de zăpadă (în medie peste 50 cm) care îmbracă pantele molcome ale Obcinelor, din noiembrie până în aprilie, poate fi intens valorificată pentru diverse sporturi de iarnă și la plimbări cu căruțele trase de cai. Aerul tare de munte, ozonat și tonifiant este eficient în oxigenarea și reconfortarea întregului organism, în calmarea și fortificarea sistemului nervos, în afecțiunile endocrine și respiratorii. Mici amenajări pentru practicarea aeroterapiei sunt la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Solca, dar orice punct din Obcinile Bucovinei poate fi folosit pentru aeroterapie.

Așadar Obcinile Bucovinei pot fi vizitate în orice anotimp, fiecare din ele oferind turistului venit la odihnă sau amator de drumeție, o gamă variată de stări ale vremii, care de care mai plăcute. Intervalul iunie-octombrie rămâne însă cel mai atrăgător prin calmul și seninul cerului.

Hidrografia

Bogăția și calitatea apelor din zonă au constituit dintotdeauna unul din punctele de atracție și permanentizare a omului, unul din motivele frecvent invocate în legendele regiunii.

Apele se includ în clasa celor bicarbonate, pe alocuri având un conținut ridicat de sulfați.

Bistrița Aurie – împreună cu afluentul ei Cârlibaba formează limita vestică a Obcinelor Bucovinei pe o lungime de 454 km (din care 22 km pârâul Cârlibaba).

Moldovița – cel mai important afluent al Moldovei drenează longitudinal depresiunea cu același nume și separă Obcina Feredeului de Obcina Mare.

Humor – cu o lungime de 26 km își colectează apele din Obcina Mare pe care o străbate longitudinal și se revarsă în Moldova la Gura Humorului.

Suceava – formează limita nordică a zonei.

Singurul lac din zonă este Iezerul, printre puținele lacuri cu baraj natural din țară. Este situat pe valea Sadovei, în amonte de satul cu același nume și are reale posibilități de amenjare în scopuri turistice.

Vegetația

Covorul vegetal are o semnificație definitorie pentru conturarea personalității peisajului zonei. Termenul de “Obcină” implică nu numai culmi muntoase lungi ci și masive împădurite, iar cel de “Bucovina” indică o regiune cu păduri de fag.

Pădurile ocupă aproximativ 75 % din suprafață, fiind una din cele mai întinse domenii forestiere ale țării. Pădurile sunt formate în special din molid ( 70 %), fag și brad, dar apar și alte specii de mesteacăn, plop, paltin, ulm. Molidișurile sunt apreciate ca fiind cele mai pure și cele mai masive din țară. Pajiștile, deși totalizează doar 22 % din suprafață, au avut un rol deosebit în economia regiunii.

Fauna

Fauna este specifică Carpaților de altitudine joasă și mijlocie; dintre mamiferele specifice zonei, aici se găsesc: lupul, vuplea, mistrețul, iepurele, veverița și în număr restrâns se întâlnește ursul brun, cerbul carpatin și râsul. Păsările de talie mică sunt în număr mare și bine adaptate la condițiile de mediu de aici, iar cele de talie mare, mult rărite prin vânat, au ca principali reprezentanți cocoșul de mesteacăn, ierunca.

Peștii sunt reprezentați de păstrăvi, lipani, mreana, molanul, porcușorul, păstrăvul curcubeu.

Fauna cinegetică este bogată și variată. Locul principal îl dețin mamiferele: cerbul, căprioara, mistrețul, ursul, lupul, râsul, vulpea și păsările.

Multe din exemplarele vânate aici au primit medalii la concursuri internaționale.

Solurile aparțin celor două clase de bază ale solurilor montane: cambrisoluri și spodosoluri. O importanță deosebită, mai ales prin flora relictă pe care o păstrează, o au solurile turboase sau mlăștinoase ale complexului de târnoave de la Lucina.

Pe acest fond general se detașează o serie de obiective de interes turistic și științific,

unele ocrotite prin lege, altele prin bunul simț al “turistului adevărat”.

2.2. Potențialul antropic al zonei Sucevița și particularitățile turismului

Vestigii, locuri și monumente istorice

Mânăstirea Sucevița este situată în centrul unui peisaj fermecător de munte cu pante line și împădurile, binecunoscute călătorului care își va petrece timpul liber și vancanțele în acestă zonă. În plus, turiștii pot pătrunde pe porțile grele de stejar, ferecate de fier, prin gangul boltit al turnului de la intrare unde va fi surprins de linia subțire și de volumele armonioase ale arhitecturii bisericii ce se înalță în mijlocul acestei cetăți. Mănăstirea este învăluită de frumusețea încântătoare pe care o au picturile ce acoperă întreaga fațadă, păstrându-i peste veacuri peospețimea culorilor.

Mânăstirea Sucevița, este una dintre cele mai conservatoare zone ale Moldovei, aceasta este în același timp tradițională și inovatoare.

Aceasta are un aspect de carte frumos colorată și ilustrată ce sugerează o multitudine de scene care acoperă în totalitate pereții bisiericii atât în interior dar și în exterior, care și de prospețimea paletei cromatice extrem de variată, acestă pictură formează una dintre cele mai frumoase și importante comori ale mânăstirii.

Acestă mânăstire deține un lucru foarte cunoscut, deși aceasta nu provine din Moldova, manuscrisul Sucevița 23, un Tetraevanghel ce este decorat cu sute de miniaturi, ce datează din vremea voievodului Țării Românești Alexandru II, repectiv perioada 1568-1577. Blocat în anul 1606 de către Ieremia Movilă, acest manuscris are un stil bizantin și a inspirat execuția unui Tetraevanghel comandat de către Ieremia Movilă pentru Mânăstirea Sucevița, dar a fost terminat după moartea acestuia, în anul 1607 și i s-a dat denumirea de Sucevița 24, care în zilele noastre poate fi văzut la Muzeul Național de Istorie a României din București.

Biserica parohială numită și Biserica Cimitirului Sucevița

Această biserică a fost reconstituită în anul 1772 din piatră, împreună cu clopotnița. Arhitectura reprezintă un tip arhaic pentru această vreme.

Monumentul Comemorativ

Chiar la intrarea în comună, dinspre Rădăuți, la aproximativ 50 m pe partea dreaptă lângă șosea, se poate observa de către turiștii interesați monumentul comemorativ, ce s-a construit în anul 1883 în urma vizitei arhiducelui Rudolf al Austriei.

În primă fază astfel de monumente, de o parte și de cealaltă a drumului, marcau intrarea în satul Voievodeasa dinspre Sucevița și în sens invers. În momentul de față a rămas doar unul și reprezintă o mare importanță istorică.

Casa Iraclie Porumbescu

Un alt obiectiv foarte important ce pote fi vizitat în comună este Casa Iraclie Porumbescu, scriitor bucovinean, din perioada 1823-1896, aceasta fiind casa tatălui celebrului compozitor Ciprian Porumbescu, casa românească cum puține mai sunt în zilele noastre.

Crucea de mormânt a Varvarei Golimbiovschi (Porumbescu)

Un element mai puțin cunoscut de către turiștii care vizitează zona Suceviței este Crucea de Mormânt a Varvarei Golimbiovschi, bunica compozitorului Coprian Porumbescu, care se poziționează în cimitirul satului.

Muzee ce pot fi vizitate în acestă zonă:

Muzeul Mănăstirii Sucevița

Obiectele de artă medievală precum broderii, miniaturi, sculptură din lemn și argintărie pot fi văzute și astăzi în cadrul muzeului mănăstirii reprezintând doar o parte din zestrea lăsată ctitoriei lor de către membrii familei Movilești.

Muzeul etnografic al Școlii cu clasele I-VIII Dimitrie Vatamaniuc Sucevița

Acest muzeu s-a înființat recent, de aproimativ 10 ani, cu ajutorul elevilor ce au fost coordonați de profesorul de istorie cât și de directorul școlii domnul Pintilie Jolobai. În cadrul muzeului atât elevii cât și profesorii au adus și au pus la loc de cinste diverste obiecte care arată modul de viață al strămoșilor noștri din cadrul acestei comunități.

Etnografie și folclor

Costumele populare care sunt formate din cămașă cu poale cusută si diferite teme florale, ițari, brâu sau chimir cu mărgele, buniță cu prim de miel sau dihor, pălărie sau căciulă la bărbat. Catrință, frânghie, pieptar din piele moale de blana de miel, broboade de lână sau batic de culoare albă sau roșie la femei.

Se poate constata existența unei etnografii și a unei realități folclorilce din comuna Suceviția ce se pot încadra în zona etnografică Rădăuți și poate fi reprezentată ca fiind un punct de atracție pentru turiștii din toată țara dar și din străinătate.

Toate sărbătorile satului se desfășoară odată cu anotimpurile, ritmicitatea lor fiind fixată din pruncie și până la bătrânețe, aceste sunt normele de viață ale sătenilor care iau caracterul de permanent.

Sărbătorile specifice sătenilor din comuna Sucevița sunt:

Hramul bisericii parohiale. Acesta se sărbătorește pe data de 7 ianuarie, de Sfântul ioan Botezătorul. Pe această dată se organizează balul gospodarilor une participă întreg satul.

Hramul Mânăstirii Sucevița. Acesta se sărbătorește pe data de 6 august și se face o slujbă cu sobor de preoți, la care participă atât credincioșii din comună Sucevița dar și credincioși din alte sate sau turiști ce vin special pentru această sărbătoare.

Hramul bisericii parohiale Voievodeasa. Acesta este sărbătorit pe data de 29 iunie.

Obiceiurile de iarnă. Acestea sunt Colinda de Crăciun și uratul, semănatul și sorcova de Anul Nou. Tot în această perioadă se crează grupuri de Irozi la Crăciun și Banda lui Jian de Anul Nou. În aceeași perioadă tinerii din sat umblă la fetele de măritat pentru a le cânta și pentru a juca până în zorii zilei.

Sărbătoarea Învierii sau a Paștelui. La această sărbătoare participă tot satul la obiceiurile de științe a blidelor cu pască și ouă roșii.

Meșteșugurile și artizanatul

Dintre toate meșteșugurile populare care se mai practică încă se pot menționa:

– încondeierea ouălelor – artă populară cu o deosebită valoare artistică prin conținutul tematic al motivelor, prin compozițiile decorative și colorit;

– cusutul cămășilor populare;

– țesutul la războiul de țesut (păretare, cergi, țoale, lăicere);

– sculptatul în lemn (rame, draperii);

– sculptatul în piatră;

– împletitul nuielelor;

– pictură pe sticlă și lemn (în cadrul atelierului mănăstiri) etc.

Structura căiilor de acces

Căile de acces spre și în interiorul Obcinelor Bucovinei sunt numeroase formând o rețea cu o densitate mai mare decât multe alte regiuni muntoase ale țării. În același timp ele sunt variate: căi ferate, căi rutiere și poteci (marcate și nemarcate), fapt ce permite combinarea lor pe trasee cât mai inedite.

Se poate utiliza și aeroportul de la Suceava, pentru turiștii care doresc să viziteze această zonă pe cale aeriană, urmând apoi să se integreze în rețeaua de căi ferate și rutiere. Cele mai importante căi de comunicație sunt cele transversale, axate pe Valea Moldovei și pe Valea Sucevei, care delimitează Obcinile la nord și la sud, apoi cele longitudinale de pe limita lor vestică (pe Bistrița Aurie și Cârlibaba) și estică (la contactul cu Podișul Sucevei). Din această centură periferică se desprind ulterior numeroase căi ce străbat regiunea în toate sensurile.

Calea ferată principală. Este cea de pe Valea Moldovei. Ea se desprinde la Suceava din magistrala feroviară București-Vicșani (500km), folosind axa transcarpatică de legătură între Moldova și Transilvania pe tronsonul Păltinoasa-Gura Humorului-Vama-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Bistrița-Cluj-Oradea. Din acest tronson se desprind spre nord-vest două căi feroviare secundare: una la Vama, pe valea Moldoviței până la Moldovița (20 km) și alte de la Pojorâta la Fundu Moldovei (7 km).

A doua cale ferată de acces în Obcine este cea de la Valea Sucevei. Ea se ramifică din magistrala București-Vicșani, la Dornești și de aici, prin Rădăuți-Vicov pătrunde în munte pe la Nisipitu. Din ea se desprinde o ramură pe Valea Putnei până la Putna (6 km).

Căile rutiere sunt mai numeroase și de diverse tipuri (europene, naționale, județene, comunale și forestiere).

Primul drum ca importanță automobilistică este DN 17: Suceava-Vatra Dornei-Dej, pe aceeași renumită cale transcarpatică, inclusă în categoria drumurilor europene, (E 57). El trece prin sudul Obcinelor Bucovinei pe o distanță de 65 km urmărind Valea Moldovei, apoi pe cea a Putnei, Pasul Mestecăniș ajungând în Valea Bistriței Aurii la Iacobeni. De aici spre nord-vest pleacă DN 18 care urmărește Valea Bistriței Aurii până la Cârlibaba (23 km) apoi trece în Maramureș (Borșa, Sighetu Marmației).

Al treilea drum național de importanță este DN 17 A care se desprinde din DN 17 în amonte de Câmpulung Moldovenesc, traversează Obcina Feredeului până la Valea Moldoviței și apoi spre Obcina Mare până la Sucevița-Marginea. Urmează apoi drumurile județene modernizate și parțial modernizate.

Din DN 17 se ramifică drumul modernizat 209 de la Păltinoasa spre nord Cacica-Solca-Marginea-Vicov (48 km). La Vicov întâlnește drumul modernizat 209 E Rădăuți-Putna ca o variantă locală pentru fluxul spre Mănăstirea Putna.

Din căile rutiere care dau “ocol” Obcinelor Bucovinei și deci permit un “circuit

automobilistic” pornesc spre interior numeroase alte căi ce străbat zona în toate sensurile.

Unele sunt modernizate, altele parțial modernizate, iar altele nemodernizate.

Obcinile Bucovinei se bucură de un puternic potențial turistic ce este capabil să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de turiști. Ele se includ în regiunea turistică a Carpaților Orientali și împreună cu Complexul muntos Rarău-Giumalău și țara Dornelor, în aria turistică “nordul Moldovei” sau “bucovineană”.

Bucătăria sucevițeană (bucovineană) și turismul gastronomic

Mâncărurile tradiționale ce se servesc la pensiunile din zona Sucevița sunt: borș cu ciuperci, mămăliguță cu sarmale, mămăliga cu tochitură, ciulama de ciuperci cu mămăliguță, mămăliguță cu lapte dulce sau acru, tocinei cu smântână, mămăliguță cu brânză și smântână, ochiuri în smântână, papanași cu brânză, miere de albine, clătite cu dulceață din fructe de pădure, chirosti cu brânză etc. Dintre băuturile tradiționale zonei amintim: afinata, zmeurata, vișinata, țuica de prune, țuica de sfeclă sau sfecleanca, cireșata, vin de coacăze sau zmeură etc. Toate acestea încadrate într-un peisaj de basm dau satului Sucevița un "aer" de localitate turistică.

Oferta ospitalității în localitatea Sucevița

Sucevița dispune în momentul de față de un număr de peste 600 locuri de cazare în peste 40 de unități clasificate de la 2 stele sau 2 margarete la 4 stele.

În comuna Sucevița sunt mai multe asociații de turism înființate recent sau mai demult. Prima asociație a fost înființată de către Cazac Trandafir și se numește Asociația Rețeaua Verde Bucovina – Moldova de tip OVR, care are punct de informare la cca. 500 m, aval de Mănăstirea Sucevița. Din acestă grupare fac parte următoarele asociații:

Cea mai nouă asociație este Asociația pentru Turism și Dezvoltare Economică Locală "Sucevița" din care fac parte aproape toate unitățile de cazare și agrement din comună.

Asociația pentru Turism și Dezvoltare Economică Locală "Sucevița"

Asociația pentru Turism și Dezvoltare Economică Locală "Sucevița" a luat ființă în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la Asociații și Fundații, cu Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice în calitate de fondatori în urma adunării desfășurate la data de 19.01.2006. Asociația pentru Turism și Dezvoltare Economică Locală "Sucevița" este persoana juridică de drept privat, independentă, nonguvernamentală și apolitică și are sediul în comună Sucevița nr. 306, județul Suceava.

Scopul asociației este promovarea și dezvoltarea unui turism de calitate, tradițional și modern în același timp precum și dezvoltarea economică socială și ameliorarea stării materiale a populației din zonă, prin mobilizarea forțelor și inițiativelor persoanelor fizice și juridice, prin încurajarea și favorizarea inițiativei membrilor comunității în direcția inițierii unor proiecte de dezvoltare, folosind resurse din zona noastră, atât în interes comunitar cât și individual, dezvoltarea unor proiecte culturale și umanitare.

Obiectivele Asociației sunt următoarele:

elaborarea unor strategii privind promovarea și dezvoltarea turismului în Sucevița;

atragerea de programe care să sporească accesibilitatea turismului în Sucevița;

editarea de materiale promoționale;

înființarea unui centru de informare turistică în comună Sucevița;

promovarea cooperării cu administrația locală și centrala;

atragerea de programe și finanțări în vederea creșterii calității turismului sucevitean;

elaborarea unei baze de date turistice cu toate spațiile de cazare, modalitățile de agrement și dezvoltarea meșteșugurilor în zonă;

editează, multiplica și difuzează materiale informative despre asociație (pliante, site);

îmbunatățirea calității resurselor umane, organizarea unor cursuri de instruire, calificare și perfecționare a personalului din turism;

organizarea de schimburi de experiență, mese rotunde, seminarii, conferințe etc.;

participarea la târgurile de turism interne și internaționale;

promovarea schimbului de date, informații, materiale publicitare, cooperarea cu asociații similare din țară și străinătate;

crearea unor parteneriate cu asociații din țară și străinătate care promovează aceleași scopuri;

promovarea cooperării și a unei comunicări eficiente cu instituțiile guvernamentale și nonguvernamentale;

realizarea unor activități economice pentru atingerea scopului, veniturile obținute de asociație din aceste activități să folosească obligatoriu pentru realizarea scopului asociației, dacă nu se reinvestesc în aceleași activități economice;

realizarea unui program unitar pentru punerea în valoare a tradițiilor obiceiurilor, datinilor precum și valorificarea produselor și obiectelor artizanale și meșteșugărești prin agroturism;

acordarea unor burse de studii în țară și străinătate.

Unele dintre aceste obiective au fost duse la îndeplinire. Dintre acestea amintim:

– realizarea unui pliant publicitar;

– un site www.sucevitaverde.ro;

– un ansamblu artistic de dansuri populare de adulți;

– un ansamblu de dansuri și cântece populare de copii numit "Cetina";

– s-a participat la mai multe târguri de turism;

– s-a organizat a doua ediție a balului "Balul Pensiunilor";

– s-a participat activ la Programul "Sucevița 400 sub sceptrul Movilestilor" (program ce s-a derulat în trei perioade: 1-2 mai 2006 "400 ani – Ieremia Movila", 29-30 iunie 2006 – "Ieremia Movilă și Sucevița" și 18-19 august(26-27 august)2006 – "Festivalul Fructelor de pădure");

Populația și așezările umane

Obcinile Bucovinei reprezintă una din cele mai populate regiuni montane ale țării, având o densitate de aproximativ 45 locuitori/km2 (cu variație între 50-150 locuitori/km2 pe văile principale și 10-30 locuitori/km2 în zona culmilor muntoase).

La aceasta au concurat poziția geografică și condițiile geografice favorabile:

– bogăția și varietatea resurselor solului și subsolului;

– armonia peisajului;

– comunicațiile facile cu regiunile învecinate.

Capitolul III Cercetare asupra pensiunii Forest Ecvestru

3.1. Metodologia cercetării

Scopul cercetării de față este acela de a Identifica părerea turiștilor pensiunii Forest Ecvestru, asupra acestei pensiuni, a condițiilor pe care acesta le oferă dar și părerea acestora asupra turismului din zonă.

Obiectivele cercetării:

Identificarea părerilor turiștilor cu privire la conceptul de agroturism.

Identificarea părerilor turiștilor cu privire la zona Sucevița.

Identificarea părerilor turiștilor cu privire la pensiunea aleasă pentru cazare.

Ipotezele de la care se pleacă în cercetarea prezenta sunt:

Zona Suceviței este o zonă cu un mare potențial turistic, care nu este încă suficient de exploatat.

Unitățile de cazare oferă servicii de calitate.

Turiștii sunt familiarizați cu ideea de agroturism.

Metoda de cercetare

Metoda aleasă pentru acest studiu este metoda chestionarului. Acesta a fost aplicat în Pensiunea Forest Ecvestru, ce este situate în satul Sucevinta. Acestea au fost aplicate pe o perioadă de 2 săptămâni 07.04.2015-21.04.2015, clienților pensiunii.

3.2. Date despre Complex turistic forest Ecvestru Park Sucevița

Pensiune

Pensiunea din cadrul complexului turistic este construită pe amplasamentul unei vechi fabrici de cherestea și este rezultatul reamenajării unei vechi clădiri de birouri a fabricii care datează de pe vreme Imperiului Austro-Ungar.

Acesta are 3 corpuri:

Co1 are 5 camere cu pat matrimonial și o suită cu două cameră fiecare având pat matrimonial;

Co4. Are 4 camere cu 2 paturi matrimoniale și 2 camere cu câte două paturi simple fiecare dintre cele cu paturi simple putând fi interconectată cu una cu paturi matrimonial;

C11. Are 11 camere cu paturi matrimoniale și 3 camere cu două paturi simple, două dintre acestea putând fi interconectate cu camera cu paturi matrimonial.

Capacitatea de cazare este de 44 de locuri. Fiecare cameră are în dotare baie proprie, minibar, televizoare prin cablu, uscător de păr. Se oferă loc de parcare propriu pentru fiecare client. Pentru copii exista un loc de joacă special amenajat. Cazarea la pensiune se face cu rezervare sau în funcție de locurile disponibile, check-in începând cu ora 14:00. Camerele se eliberează până la ora 12:00.

Pe timpul verii există o terasă exterioară, unde se poate servi masa. Plata pentru serviciile oferite de pensiunea noastră poate fi făcută cu cash sau card pe toată durata șederii sau o singură dată la final pentru toate serviciile oferite. Pe toată durata șederii clientul poate beneficia de serviciile oferite de restaurantul din incinta clădirii precum și de cele oferite de clubul sportiv.

Herghelie

“FOREST ECVESTRU PARK” reprezintă o bună modalitate de petrecere a timpului liber. Vizitarea parcului oferă posibilitatea descoperirii a cailor de sport Westfalen sau Holsteiner dar și pe cei Lipițan. Pentru copii, și nu numai, un punct de atracție îl vor constitui poneii. Se pot organiza plimbări cu trăsura pe diverse trasee. De asemenea se poate participa la ore de călărie care va ține cont de gradul de pricepere în călărie a fiecarui client. Pentru copii sunt disponibili ponei de diverse talii. Vizitarea acestui parc oferă clipe de relaxare și bucurie.

Cursuri de călărie începători

Acomodarea cu calul;

Acumularea de noțiuni privind comportamentul cailor;

Dobândirea de noțiuni referitoare la harnașament și harnașare;

Încălecarea calului și dobândirea echilibrului în șa.

Plimbări de agrement cu trăsura

Excursii pe diferite trasee;

Durata minimă este de o oră;

Închiriere trăsurii pentru ocazii speciale, durata minimă fiind de două ore.

Pensiune cai

Hrănire în funcție de starea calului;

Pansaj de două ori pe zi și antrenament de 50 de minute zilnic;

Curățenie grajd de două ori pe zi;

Asistenta veterinară.

Sala de conferințe

Complexul Turistic Forest Ecvestru Park deține și o sală de conferințe. Acesta este destinată întâlnirilor și îndeplinește toate cerințele clienților având o capacitate de 40-60 de locuri, videoproiector și aer condiționat.

Capitalul social depus la înființarea acestei societăți a fost de 200 de RON, apoi s-a mărit prin aport de mijloace fixe. Veniturile firmei provin din prestarea și vânzarea serviciilor. Cheluielile pensiunii sunt formate din cheltuieli curente (gaze, internet, curent electric, apa, salariile persoanlului, etc.).

Societatea comercială are o cifră de afaceri de 2.000.000 lei pe an și are un număr de 35 de angajați. Principalul domeniu de activitate al acesteia: alte mijloace de cazare. Domeniul secundar de activitate este acela de creștere și de comercializare a peștelui. Pensiunea este construită pe o suprafață de 10.000 mp.

Structura organizatorică a pensiunii este formate din:

Structura de producție – formată din persoanele de conducere și din compartimentul în care se produc bunurile și serviciile.

Structura funcțională – formată din persoanele de conducere și din compartimentul în care se desfășoară activitățile cu caracter funcțional pentru pregătire și pentru luarea deciziilor.

Pensiunea se ocupă atât cu operațiuni de primire a turiștilor dar și cu plecări în străinătate cu ajutorul agențiilor de turism. Dar se poate aprecia faptul că eficiența economică este mai mare în cazul activităților de incoming, deși numărul de turiști străini este relativ mic pentru zona Sucevița.

Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Analiza performanțelor pensiunii este pusă în evidența de ratele de rentabilitate. Cele mai importante rate utilizate sunt:

-rata rentabilității economice;

-rata rentabilității comerciale;

-rata rentabilității financiare;

Rata rentabilității economice masoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate întregii pensiuni și este independentă de politica de finanțare promovată de societate.

Formula de calcul este:

Re = x 100,

unde: Re = rata rentabilității economice

Pb = profitul brut

Cp = capitalul permanent

Evoluția rentabilității în intervalul de timp 2009-2011 la pensiunea Forest Ecvestru

Eficiența politicii comerciale și mai ales a politicii de prețuri a pensiunii este pusă în evidență de rata rentabilității comerciale.

Formula de calcul este: Rc = x 100,

unde: Rc = rata rentabilității comerciale

Re = rezultatul din exploatare

CA = cifra de afaceri

Evoluția rentabilități comercialei în intervalul de timp 2009-2011 la pensiunea Forest Ecvestru

Randamentul capitalurilor proprii este măsurat cu ajutorul ratei de rentabilitate financiară. Aceasta remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende.

Formula de calcul este: Rf = x 100,

unde: Rf = rata rentabilității financiare Pn = Profitul net

Cpr = Capitalul propriu

Evoluția rentabilității financiare în intervalul de timp 2009-2011 la pensiunea Forest Ecvestru

Astfel analizând aceste date putem observa că rata cea mai mică a fost în anul 2009, fiind în creștere în următorii doi ani, respectiv 2010 și 2011.Creșterea ratelor de rentabilitate se datorează eficienței activității de exploatare și comercializare, utilizării activelor pensiunii și politicii financiare a acesteia.

Ofertele de preț și de camere ale pensiunii Forest Ecvestru

Tarife herghelie

Facilitățile oferite de Forest Ecvestru sunt:

Clienți

Clienții pensiunii sunt consumatori din orice domeniu de activitate, aceștia provin din clase sociale cu venituri mari sau medii. Totodată există două categorii de clienți: persoane fizice și persoane juridice.

Concurența

Se poate aprecia faptul că pensiunea are de pierdut pe termen scurt, din cauza faptului că nu promovează programe ieftine, dar fără un conținut prea bogat. Pe termen lung efectul este unul pozitiv deoarece clienții vor aprecia raportul calitate-preț, aceștia se vor transforma în agenți de promovare.

Principalii competitori pe piața turistică la nivelul anului 2014 erau:

Pensiunea Poiana de Vis

Pensiunea Poiana Mărului

Pensiunea Montana

Pensiunea Bucheland

Pensiunea Casa Rareș

Pensiunea Diana

3.3. Interpretarea datelor

La prima întrebare: dacă este prima dată când vizitează zona Sucevița, peste 50% dintre respondenți au răspuns negativ, ceea ce înseamnă că aceștia au mai fost în acestă zonă.

Grafic 1. Prima vizită a turiștilor în zonă.

A doua întrebare a fost dacă turiștii practică în mod frecvent agroturismul. La acesta întrebare, 40% dintre respondent au spus că au mai fost în acestă zonă și în alte concedii, 20% dintre aceștia susțin că au mai fost și în alte zone rurale ale țării, iar 40% dintre aceștia nu au mai fost în vacanță într-o zonă turistică rurală.

Grafic 2. Cât de des practică agroturismul

A treia întrebare a fost una deschisă, ce înțelegeți prin Agroturism și Turismul rural. Din răspunsurile celor chestionați reiese faptul că aceștia nu cunosc diferențele dintre cele două tipuri de turism, nereușind să caracterizeze în mod diferit cele două tipuri. Aceștia consideră că atât turismul rural dar și agroturismul ca fiind acel turism care se practică în zonele rurale ale țării dar nu au adus niciun fel de asemănare sau deosebire între cele două forme distinct de turism.

În ceea ce privește serviciile oferite de unitatea de cazare, turiștii, în proporție de 90% considera că aceștia prestează oferta specifică pentru agroturism. Aceștiea menționează în ceea ce privește agroturismul, plimbările cu caii, plimbările prin natura ce sunt organizate de pensiune și diverse alte activități precum grătar în aer liber, diverse jocuri tot în aer liber.

Grafic 3. Părerea despre serviciile agroturistice.

Considerați că zona Sucevița este destul de bine dezvoltată și oferă suficiente servicii pentru a se desfășura activități de turism rural și agroturism? La acesta întrebare, turiștii în mare lor majoritate doresc îmbunătățiri.

Grafic 4. Dezvoltarea zonei Sucevița.

Următoarea întrebare a chestionarului a fost una deschisă. Respondenții au fost întrebați ce ar schimba la zona Sucevița. Cel mai des s-a întâlnit răspunsul cu privire la refacerea drumului, turiștii considerând că acesta trebuie îmbunătățit. Totodată turiștii ar dori câteva excursii tematice oferite de pensiunile la care se cazează, astfel netrebuind să caute siguri fiecare monument ce ar putea fi vizitat.

La întrebarea ce nu le-a plăcut în această zonă, unii au răspuns din nou calea de acces, turiștii consideră că nu este ridicată la standardele la care ar trebui să fie, totodată, turiștilor nu le-a plăcut toate felurile de mâncare pe care le-au servit pe parcursul sejurului, dar nici aglomerația din perioada respectivă.

La întrebarea dacă ar mai reveni în acesta zonă, în mare parte turiștii ar dori să mai viziteze acestă zonă.

Grafic 5. Gradul de satisfacție al turiștilor

Următoarea întrebare a chestionarului face referire la motivul pentru care turiștii aleg această zonă pentru a-și petrece timpul liber. O mare parte dintre respondenți au dorit să vină în această zonă pentru a vizita Mânăstirile din zonă, dar și pentru relaxare sau pentru a cunoaște tradițiile și gastronomia zonei.

Grafic 6. Motivul alegerii zonei.

La întrebarea adresată clienților cu privire la motivul alegerii ca vacanță zona Sucevița, putem vedea ca peste 55% au ales această zonă datorită mănăstirilor din zona Sucevița, urmat de relaxare cu doar 19 procente, cunoașterea tradițiilor specifice zonei 14 procente si cu doar 10% au ales datorită gastronomiei locale.

Respondenții au fost împărțiți într-un mod relativ egal, 60 de femei și 40 de bărbati.

Grafic 7. Dispunerea pe sexe

In ceea ce privește vârsta, marea majoritate a respondenților sunt cuprinși între 45-60 de ani, 50 de indivizi, 25 femei și 25 bărbați, alt 20 de indivizi cu vârste despre 60 de ani, iar restul de 30 cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani.

În ceea ce privește nivelul de educație, 80 dintre cei chestionați sunt absolvenți de studii superioare, iar restul absolvenți de studii liceale.

Conform analizei chestionarelor, femeile practică mai des agroturismul decât bărbații și cunosc mai corect definirea acestui tip de turism. Acestea au definit mai complet și mai corect acest tip de turism la întrebarea: Ce înțelegeți prin turism rural și prin agroturism, chiar dacă nici acestea nu oferă o delimitare concretă și corectă a turismului rural față de agroturism.

Totodată, femeile nu apreciază în mod deosebit mâncarea din zonă, precizând că este o mâncare nesănătoasă, deși foarte gustoasă. Bărbații nu au adus astfel de mențiuni în ceea ce privește gastronomia din zonă.

În ceea ce privește revenirea în zonă, atât femeile cât și bărbații sunt destul de echilibrați în răspunsuri.

Grafic 8. Preferințele turștilor în ceea ce privește revenirea în zona Sucevița.

Atât bărbații cât și femeile consideră ca principal problema a zonei este infrastructura neremarcându-se diferențe majore în acesta privință.

Totodată nu se pot identifica diferențe notabile în ceea ce privește răspunsurile date de respondent în funcție de nivelul de studii a acestora și nici în funcție de vârstă.

Răspunsurile acesta sunt asemănătoare și nu se pot identifica diferențe majore.

Concluziile cercetării

În urma cercetării prezente, se poate aprecia faptul că ipotezele au fost confirmate.

Prima ipoteză: Zona Bucovinei este una cu un mare potențial turistic, care nu este încă suficient de exploatat. Turiștii sunt mulțumiți de acesta zona turistică, dar ar dori câteva îmbunătățiri în ceea ce privește infrastructura din zonă, dar și-ar dori și anumite excursii tematice în zonă, organizate de pensiunile la care aceștia se cazează.

A doua ipoteză: Unitățile de cazare oferă servicii de calitate. Turiștii sunt mulțumiți de servicii de cazare ce sunt oferite de Pensiune, deși și-ar dori mai multe activități în natură pentru a putea vizita mai mult și pentru a învăța cât mai mult din tradițiile zonei.

În ceea ce privește ultima ipoteză cu privire la familiarizarea turiștilor cu ideea de agroturism, acesta nu pot defini corect acest tip de turism, dar pot explica destul de clar elementele esențiale ale acestuia.

Totodată scopul cercetării și anume: Identifică părerea turiștilor pensiunii Forest Ecvestru, asupra acestei pensiuni a condițiilor pe care acesta le oferă dar și părerea acestora asupra turismului din zonă, au fost atinși prin prezenta cercetare. Turiștii sunt mulțumiți de serviciile de cazare ce sunt oferite de Pensiunea Forest Ecvestru, ar aduce câteva îmbunătățiri dar nu la un nivel foarte ridicat, acestea sunt mulțumiți de condițiile de cazare pe care pensiunea le oferă, dar sunt mulțumiți și de zona Sucevița în ansamblu.

Concluzii

Zona Sucevița este inclusă în aria turistică din partea de nord a Moldovei, fiind considerată a fi cea de a treia pe țară în ceea ce privește fluxul de turiști, după zona litorală și cea montană, a două în ceea ce privește dezvoltarea. Se pote identifica o perfectă armoniazare în peisaj a obiectivelor naturale, arhitecturale, istorice, etnografice, folclorice sau muzeale.

Toate aceste obiective au suscitat de foarte mult timp interesul turiștilor români dar și al celor străini, sub formă de turism organizat, abia după a doua jumătate a secolului trecut. Baza materială precară însă și dezinteresul în popularizarea comorilor naturale, istorice, artistice și spirituale ale Bucovinei au făcut ca turismul să progreseze extrem de lent pe aceste meleaguri.

În acestă zonă se pot practica foarte multe forme de turism. Acestea pot fi: turismul itinerat cu valențe culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânătoare și pescuit, turismul pentru echitație, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese și pentru reuniuni, turismul de odihnă, recreere și agrement. Turismul cultural prezintă mari posibilități de atracție pentru turiștii străini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural național în cel european și mondial.

Zona Sucevița păstrează încă traduțiile populare românești. Chiar și aerul este unul mai curat în acestă zonă, fiind una dintre zonele cele mai împădurite ale țării.

Turismul poate fi sursă importantă pentru realizarea de venituri materiale, dar aceasta presupune investiții. Există un cerc în care se învârt la nesfârșit cei doi factori importanți:

realizarea calității în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;

investiții pe măsură pentru a avea cu cei atrage.

Dacă acești factori sunt realizați, atunci putem spune că turismul constituie o sursă de bani continuă. Bazându-ne pe acest principiu, toți factorii în drept investesc în „industria turismului” pentru a deveni una dintre cele mai prospere zone ale României.

Bibliografie

Antonoaie Niculaie, Foriș Tiberiu, Crețu Romeo ș.a. – „Management în turism. Ecoturismul- componentă a turismului modern”, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2002

Bran Florina, Marin Dinu, Șimon Tamara – „Turismul Rural, modelul european”, Ed. Economică, București, 1997

Bran Florina, Marin Dinu, Șimon Tamara – „Economia turismului și mediul înconjurător”, Ed. Economică, București, 1998

Brătucu Gabriel, Dima Doru – „Marketing în turism”, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2002

Brown R. Lester – „Eco – Economie, crearea unei economii pentru planeta noastră”, Ed. Tehnică, București, 2001

Brown R. Lester – „Starea lumii”, Ed. Tehnică, București, 2004

Glăvan Vasile – „Turismul în România”, Ed. Economică, București, 2000

Cocean Pompei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe – „Geografia Generală a turismului”, Ed. Meteor Press, București, 2003

Neacșu Nicolae – „Turismul și dezvoltarea durabilă”, Ed. Expert, București, 1999

Neguț Silviu – „Geografia turismului”, Ed. Meteor Press, București, 2003

*** – Revista Vacanțe și Călătorii, 2002-2007

*** – Revista Vacanțe la Țară, 2004-2007

*** – Revista Vacanțe în România, 2002-2007

*** – Revista Turism.ro , 2002-2007

*** – Ghidul Turistic al României, Ed. Publirom, 2007

*** – Ghidul Pensiunilor, ANTREC, 2005

*** – site I. N. C. D.T

*** – site www.cjbrasov.ro

*** – site www.rotur.ro

*** – site www.clubromania.ro

*** – site www.prefecturabrasov.ro

Anexa

Chestionar

Este prima dată când veniți în zona Sucevița?

Da

Nu

Practicați în mod repetat agroturismul?

Este prima dată când vizitez o zonă rurală în concediu.

Am mai fost și în alte concedii în zonele rurale ale țării

Nu am mai fost.

Ce intelegeti prin:

Agroturism________________________________________________________________________________________________________________________

Turism rural_______________________________________________________

Considerați că unitatea de cazare oferă servicii specifice agroturistice?

Da.

Nu

Daca Da, care sunt acestea?

_________________________________________________

Considerați că zona Sucevița este destul de bine dezvoltată și oferă suficiente servicii pentru a se desfășura activități de turism rural și agroturism?

Da, este o zona foarte bună pentru turism rural și agroturism.

Da, este o zonă foarte frumoasă dar se pot face mule îmbunătățiri

Nu, consider că în această zonă nu se poate practica turism rural și agroturism.

Ce ați schimba la acestă zonă pentru a o îmbunătăți?

………………………………………………………………………………………………………………………………

Explicați în câteva cuvinte ce va plăcut în mod special în acestă zonă și ce nu va plăcut.

………………………………………………………………………………………………………………………………

După experiența pe care ați avut-o în acestă zonă, doriți să mai reveniți?

Da, mi-a placut foarte mult, doresc să mai revin,

Nu sunt impresionat, dar dacă voi avea ocazia, voi reveni

Nu mi-a placut, nu mai revin.

Ați ales acestă zonă în mod special pentru :

Relaxare

A vizita Mănăstirile din zonă

Cunoștrea tradițiilor specifice zonei

Gastronomie

Altele ___________________________________________________________________________________________________________________________________

Genul dumneavostră:

Feminin

Masculin

Vârsta dumneavoastră?

………………………………..

Nivelul dumneavoastră de studii:

Studii primare

Studii gimnaziale

Studii liceale

Studii universitare

Studii post uiversitare