/ DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept Puterea și legea în mediul internațional contemporan Teză de… [604259]

Licență

/ DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept Puterea și legea în mediul internațional contemporan Teză de… [604259]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1

2

PUTEREA ȘI LEGEA ÎN
MEDIUL INTERNAȚ IONAL
(CONTEMPORAN )
/ DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept
Puterea și legea în mediul internațional contemporan
Teză de licență
Tălma ciu Alexandra Diana
Prof. Dr. Cătălin Turliuc
2019

3

CUPRINS

I. Problematica studiului
II. Precizări, delimitări, concepte
III. Sisteme de state Forme de guvernare
IV. Studio juridico -istoric România
V. Studiu de caz SUA
VI. Bibliografie

4

I. PROBLEMATICA STUD IULUI
I.1. Considerații cu privire la conceptul de putere
Originea cuvântului din punct de vedere semantic : „provine din limba latină, unde potere avea
semnificația de a putea, a fi capabil , din care au derivat substantivele potentia – capacitatea unei
persoa ne sau unui luc ru de a -l afecta pe altul – și potestas – <putere, stăpânire>, cu o conotație
dominant socială, politică, care făcea referire la aptitudinile deosebite ale celor care c omunicau și
acționau împreună ”1. Astfel “a putea” este verbul conștiinței de putere, adică a fi capabil, a avea
superio ritate, valoare, dupa cum putinț a din potentia inseamna putere, forță dar mai ales
eficacitate , puter e politic ă, supremaț ie
Din definiția oferită de DEX2 se pot contura atributele puterii, atribute precum forț ă fizică și
morală, autoritate, dominație. De asemenea se stabilesc câteva moduri de utilizare ale acesteia :
putere de circulație (a unei monede), p utere de cumpărare (a banilor) , creșterea puterii
economice.
Thomas Hobbes vorbea despre putere în lucrarea Leviathan , prin care a dominat gândirea
politica a secolului al XVII -lea. Acesta vede puterea în tot și toate, acceptând ideea
inseparabilității unei trăsături a puterii de o alta. Puterea are mai multe unghiuri din care poate fi
privită, iar fiecare inte rpretare oferă o altă perspectivă. Această idee este preluată și de
politologul Joseph S. Nye Jr, care afirmă că „puterea reprezintă un concept cu multiple fațete”.
Ce este puterea? Puterea este cea care stabilește țelurile acțiunilor oamenilor, modul și mijloacele
prin care se pot realiza și cea care contribu ie la determinarea fiecărui membru al societății prin
organizarea acțiunilor și impune rea ordin ii social e.
Puterea este dorită de toți, deținută aparent de cațiva și exercitata de și mai puțini. În să de -a
lungul timpului aceasta a fost cea care a mutat granițe, a inovat, a determinat(la evolutie)dar , în
același timp, a masacrat, a dezumanizat, a distrus.
Deși definițiile sunt multe , lucrarea de față se va axa pe trăsătura politică a conceptului d e putere,
aducând î n discuție transformarea, clasificarea, și utilizarea acestei noțiuni în planul relațiilor
internaționale.

1 Colonel ju st. mil. (r) drd. Florin CHIȚU ‘‘The rapports between the political power and the military power‘‘,
ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE DREPT UMANITAR – FILIALA PRAHOVA, ultima editare anul 2013, consultat la 10 mai 2019 ,
URL: < http://www.arduph.ro/domenii/conducerea -ostilitatilor/raporturile -dintre -puterea -politica -si-puterea –
militara/ >
2 https://dexonline.ro/definitie/putere

5
Sunt numeroși factori care contribuie la desfășurarea politicii, însă puterea s-a dovedit a fi
principalu l factor determinant în deciziile care se iau atât pe planul intern, cât și pe planul extern
al politicii.
Cea mai cunoscută și, totodată, cea mai conci să definiție dată conceptului de putere, este
definiția care îi aparține politologului american Robert Dahl :
„Puterea est e o relație asimetrică între doi subiecți, unde puterea este capacitatea lui A
(deținatorul puterii) de a -l determina pe B (subiectul puterii) să facă ceea ce B nu ar face
dacă nu ar fi existat intervenția lui A.”
Conform acestei defin iții, statul este un agent moral înzestrat cu drepturi si obliga ții și care
conferă sau limitează drepturile și obligațiile cetățenilor săi.
Deasemenea se poate spune că puterea poate fi exercitată și simultan de către doi sau mai mulți
agenți, limitându -și astfel reciproc șansele de a domina. Însă nici un agent nu v -a putea fi egal cu
un altul din cauza a diferiți factori și de aceea controlul este întotdeauna exercitat în mod
asimetric. Această idee o utilizează și analistul Cristian P ârvulescu, care afirma că: „Viziunea
cea mai des invocată referitoare la putere desemnează o re lație asimetrică de control ”. Acest
control supravegheat și stăpânit de către agenții rivali nu trebuie neapărat sa fie exercitat prin
forță, această metodă fiind cea rudimentară, puterea poate fi capacitatea de a controla rezultatele .
O altă viz iune psihologică și socială despre putere o oferă s pecialistul în știin țe politice, Charles
E. Merriam, care menționează faptul că „Forța nu este esența puterii” ci puterea este
fundament ată pe rel ații umane și modele culturale care pot răsturna balanța puterii și pot schimba
legile dacă doresc să o facă .
O viziune asemănătoare despre putere o are și Hobbes, care susține că mărginirea și, în cele din
urmă, încetarea dorinței de putere și căutarea păcii are loc doar atunci când există o amenințare
capabilă să contracareze propri a putere :
„Nemuritoarea dorință perpetuă și neliniștită pentru putere este o calitate fundamentală
împărtășită de toți oamenii . Împreună c u puterea , frica de puter ea a celuilalt acționează ca o
contrapondere la apetitul pentru putere ș i previne oamenii de la lupta constantă pentru
obținerea puterii. Doar frica de moarte și vătămare corporală determină oamenii să caute
pacea ”
Tot Hobbes pune semnul egal între pute re și conceptul de cauză și efect:
„Putere și Cauză sunt același lucru. Cauzei și efectului le corespund puterea și actul; ba chiar,
cea de -a doua pereche este aceeași cu prima.”

6
O definiție mai amplă ne oferă politologul american, Hans J. Morgenthau, care îi atribuie puterii
atât o trăsătura psihologică, diplomată, cât si pe cea de tip militarist, violentă .
„Conținutul și modalitațile de a o utiliza (n. puterea) sunt determinate de mediul pol itic si
cultural. Puterea poate cuprinde orice stabilește și menț ine controlul omului asupra omului.
Deci puterea acoperă toate relațiile sociale care servesc acestui scop, de la violență fizică la
cele mai subtile legături psihologice prin care o minte o controlează pe cealaltă. Puterea se
referă l a dominarea omului de către om atunci când este di sciplinată de scopuri morale și
controlată de garanții constituționale, ca in democrațiile occidentale, dar și când avem de -a face
cu forța nedomestică și barbară care -și găsește legea doar in putere și si ngura justificare în
mărirea sa.”
Rămânând în aceeași sferă, o altă opinie a lui Morgenthau care analiz ând distribuția puterii în
interiorul unui stat, constată incapacitatea indivizilor care formează poporul, de a o utiliza pe
cont propriu:
„Populatia este mai curând obiectu l puterii decât deținătorul ei.”
Despre politica internațională afirmă:
„Politica internațională este, ca și alte tipuri de politică, o luptă pentru putere. Oricare ar fi
scopurile ei finale, puterea este întotdeauna primul obiectiv.” Analistul politic Silviu Brucan
aprofundează ideea, punând în opoziție impactul puterii in politica internațională și în cea
națională, și afirm ă că politica externă este lipsită de o autoritate supremă: „În politica
internațională nu există nici un centru de autoritate și p utere , cum ar fi în politica internă” .
Pentru a completa această analiză , specialistul în științe politice, Joseph S. Nye Jr. : „În sfera
relațiilor internaționale conceptul de putere este deseori prezentat ca fiind un element central ce
deschide calea s pre înțelegerea comportamentului statelor și a celorlalți actori din politica
mondială.”
Despre politica de putere, Carr afirma:
„Elementele care trebuie echilibrate sunt necesare pentru societate; fără balanța dintre ele, un
element le va domina pe cele lalte, va abuza de interesele și drepturile lor, putând să le distrugă
în cele din urmă.”.
Astfel, echilibrul este necesar, tocmai pentru a împiedica dominarea unui stat de către altul și să
nu existe o autoritate supremă. În cuvintele lui John Randolph este surprins , mai accentuat , rolul
acestui echilibru “poți acoperi cu restricții pergamente întregi, însă doar puterea poate limita
puterea”.
Martin Wight explica si el acest concept al balanței:

7
„Când o putere crește periculos de puternic , ceilalți se aliaza împotriva sa . Balanța de putere
se vede în deplina funcționare ori de câte ori o putere dominantă încearcă să câștige stăpânirea
societății internaționale”.
Puterea politică dîn cadrul relațiilor internaționale poate fi împarțită, în trei categ orii: puterea
militară, puterea econimica și puterea asupra opiniei.
O clasificare asemănătoare aplică și Joseph S. Nye Jr. Există:
„Trei tipuri principale de putere – militară, economică și soft. Primele două tipuri c onstiuie așa –
numita putere hard . Deli mitarea conceptuală între putere hard și soft constă în faptul că aceasta
din urmă nu conține un element coercitiv care să determine oponentul să îți împărtășească
preferințele.”
Robert O. Keohane analizând problema puterii militare: „Uneori forța nu este un instrument de
politică adecvat în relațiile economice sau de mediu transnaționale Puterea militară este încă
relevantă , dar utilizarea sa poate complica de multe ori obiectivele. ”
Există desigur si alte viziuni , ce au caracter pozitiv, asupra puteri i militare:
„Putere militară , ca o parte importantă a teoriilor despre conceptul de putere , își are bazele în
fundația politică, pentru că puterea politică decide modul de manifestare a puterii militare .
Existența și manifestarea puterii mil itare a fon dat primele imperii , puterea militară fiind
instrumentul cu care puterea politică a supus alte civilizații.”
Analizând conceptul de putere economică, Carr remarcă:
„Puterea economică a fost întotdeauna un instrument al puterii politice, chiar și numai p rin
asocierea sa cu instrumentul milita r.”. De asemenea, există și al ți specialiști care susțin
importanța majoră a puterii economice : „În încercarea de a -și extinde puterea , o națiune
trebuie să țină seamă de mai mulți factori : istorici , politici, mil itari, psihologici și economici .
Printre factorii economici determinant i ai puter ii, comerțul joacă un rol important.”
Mai există totodată și viziuni care consideră puterea economica este mai puțin capabilă să
influențeze decât puterea militară
„puterea economică a căpătat o importanță tot mai mare în ultima perioadă. Însă, autorul ne
avertizează să nu facem greșeala de a generaliza că putere a economică va domina puterea
militară în secolul XXI întrucât statele se vor confrunta cu mari probleme în a -și exercita
puterea economică. Piața este dificil de controlat, iar difuzia puterii spre actorii non -statali, în

8
special, corporațiile transnațio nale va limita modalitățile în care statele vor putea să utilizeze
instrumentele economice.” 3
Despre puterea asupr a opiniei, cea de -a treia forma de putere, Carr se pronunță
„ Puterea asupra opiniei este […] la fel de importantă pentru atingerea scopurilor politice
precum sunt cea economică sau cea militară și a fost întotdeau na strâns asociată cu acestea.”
„ Bis erica Catolică a fost prima instituție care a înțeles și a dezvoltat potențialul puterii asupra
opiniei unei mase mari de oameni. Biserica Catolică din Evul Mediu era – și, in limitele puterii
sale, este încă – o instituție construită pentru diseminarea un or opinii și înlăturarea celor
divergen te: ea a creat prima cenzură și prima organizație de propagandă.”
În fiecare zi te miști într -un si stem al puterii făcut de alții. Îl poți simți? Îi ințelegi puterea?
Înțelegi de ce este important? Puterea este ceva la care ne gândim, adesea, cu neliniște. Este cu
atât mai adevărat în viața publică, în comunitate.
Într-o democrație, puterea ar trebui să fie în mâna oamenilor. În domeniul public, unde puterea
înseamnă a determina o comunitate să aleagă și să acționeze așa cum vrei.
Există șase surse principale ale puterii civice
 prima este puterea fizică și capacitatea de a fi violent. Controlul mijloacelor de forță,
precum cel din poliție, reprezintă putere a primordială.
 altă sursă a puterii este averea. Banii ofer ă posibilitatea de a cumpăra orice altă formă de
putere.
 a treia formă de putere este acțiunea de stat, guvernul, bazată pe folosirea legii și
birocrației pentru a determina oamenii sa facă sau să nu facă anumite lucruri. Într -o
democrație, de exemplu, oa menii, teoretic, investesc guvernul cu putere, prin alegeri.
Într-o dictatură, puterea de stat apare din amenințarea cu forța, nu din consimțământul
celor guvernați.
 al patrulea tip de putere sunt normele sociale, adică ceea ce alții cred că e bine. Norme le
sociale nu au un mecanism centralizat de guvernare ci funcționează ca de la egal la egal.
Ele pot influența oamenii să -și schimbe comportamentul și chiar să schimbe legi.
 cea de -a cincea formă a puterii este ideea. O idee, o șansă, poate genera un volu m
nelimitat de putere dac ă motivează destui oameni să -și schimbe gândirea și acțiunile.
Astfel, cea de -a șasea formă de putere o reprezintă numărul, mulțimea oamenilor. O
mulțime de oameni poate crea putere prin exprimarea colectivă a intereselor și afirma rea
drepturilor. Mulțimile contează.

3 Joseph S. Nye Jr., Viitorul puterii, traducere de Ramona Lupu, București, Editura Polirom, 2012 apud Iulian
Toader Conceptul de putere și Rela țiile Internaționale în secolul XXI, Sfera Politicii nr. 1 (177) / 2014, p.118

9
Există trei legi ale puterii care merită examinate. Legea numărul unu: puterea nu este statică.
Este într -o continuă acumulare sau decădere într -o arie civică. Deci dacă nu iei atitudine, ești
folosit pentru acțiunile altora.
Legea numărul doi: puterea este ca apa. Curge ca un șuvoi prin viața de zi cu zi. Politica
reprezintă cârmuirea fluxului în direcția pe care o preferi. Elabolarea legilor este un efort de a
îngheța și perpetua un flux de putere.
Legea numărul tre i: puterea se combină. Puterea naște putere, și la fel face și lipsa de putere.
Singurul lucru care împiedică legea a treia să conducă la o situație în care numai o persoană
deține toata puterea este modul în care se aplică prim ele două legi.
Toată aceste interpretări, cercetări și definiții au avut până în zilele noastre, și continuă să influențeze
studi ului relațiilor internaționale.
Immanuel Kant “Puterea corupe inevitabil rațiunea” există multiple exemple în istorie care ne
demonstreaza că puterea a sc himbat natura fiiței umane, a anihiliat conștiința, a îndepărtat
rațiunea pentru ca într -un final oamenii să ajungă indiferenți, distrugători, necruțători , călăi.
Un exemplu nefast întâlnit în istorie este cel al țarului Rusiei poreclit Ivan cel groaznic care s -a
folosit de puterea pe care o deținea pentru a masacra, tortura, ucide cu sange rece și din plăcere și
asta doar pentru a satisface o plăcere macabră .
Seneca “Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puțin de ea” ; Deși a fost
conștient că puterea poate duce la o schimbare greșită a caracterului, din păcate pentru el,
sfârșitul de care a avut parte a fost consecința ab uzului de putere generat de apropierea de
împărat. Este evident că cei ce nu au îndrăznit, cei ce nu au luat o ho tărâre la timp , nu vor putea
avea parte de putere , dar devin astfel ,cei mai buni, condamnați să primească din ce în ce mai
multă putere?
Alexandru cel Mare “Puterea – un sentiment inegalabil .. dincolo de conștiință și adevăr.. cea
mai mare dintre iluzi i.. pentru că te ajută sa uiți” . În numele victoriei pot oamenii să se abțină
din a face rău ? Puterea r eprezintă ace l sentiment de invincibilitate , deși ea nu este nici palpabilă,
nici reala dar stârnește controverse și trăiri puternice, inimaginabile pen tru cei ce o simt pentru
prima oară .
Pentru a observa evoluția puterii în mai multe etape, o putem împărți astfel : prima epocă a fost
cea a mușchilor și armelor, a doua este cea a banilor, cotelor de piață si a gândirii. Care va fi cea
de a treia etapa?
La nivel individual puterea poate consta în posibilitatea pe care oamenii o au datorită rațiunii, de
a alege ceva mai mult decât un simplu lider deținător de instincte primare

10
Este cunoscut faptul că puterea este o constantă în lume și de aceea fiecăruia dintre noi i -ar fi
utilă cunoașterea si înțelegerea ei. Astfel, prin aceste clasificări, și totodată, prin aceste analize
ale con ceptului de putere în sfera pol iticii naționale și internaționale, concluzionăm că, deși
puterea poate fi, și chiar este interp retată în nenumărate feluri, fiecare trăsatură a ei face parte din
acest tot de noțiuni, coexistând cu celelalte. Tocmai acesta fiind conceptul de putere: un mozaic
de noțiuni și principii ce contribuie la buna înțelegere a studiului relațiilor internațio nale.

I.2. CE ESTE LEGEA? CUM A APĂ RUT?
Primele legi au fost cu siguranță legile naturii , care au stabilit lanț ul trofic , acesta fiind și astăzi
singurul ghid al tuturor f iințelor , cu excepția omului . Pentru acesta însă legile naturii nu au fost
sufici ente să î l guverneze , născându -se astfel nevoia oamenilor să se supună conducă torilor , care
mai apoi , din exces de zel sau de nevoie , au continuat să emită ordine denumite ulterior, odata ce
imbracau forma scrisa , legi.
Si religia , prin intermediul Test amentului, spune că Dumnezeu a dorit ca oamenii să respecte
Cele 10 porunci . Acest set de reguli universal valabil e si aplicabile arată faptul că , deși separați
de granițe imaginare, mânați de scopuri dife rite, necunoscuți unii de alții , oamenii pot fi uni ți
fictiv de nevoi, stări, situații și valori comune care trebuie și pot fi protejate.
Montesquieu surprinde efectele negative ale legiferării excesive și susține că “Legile inutile
slăbesc puterea legilor necesare” . Acesta e ste un principiu care ar trebu i luat în calcul în
realitatea secolului în care trăim . După trecerea atâtor s ecole era de așteptat să se ajungă la o
aglomerare de legi, la excesivitate , la reglementări ino portune sau chiar irelevante , menite să
controleze ceva ce nu este nevoie să fie controlat, îngră dind doar libertatea individual ă și
posibilitate a manifestă rii libere a indivizilor . Legiferarea excesivă poate as cunde defapt interese
ascunse. C orupția are nevoie ca oamenii să fie supuși și astfel limitarea acțiunilor lor determină
even tual inăbușirea libertății pentru ca oamenii corupți să facă liniștiți ce vor.
Globul având un număr impresionant de locuitori înregistrați, respectiv 7,709,792,6064 trebuia să
se găsească o modalitate pentru a putea stăpâni și coordona o masă atâ t de mare de oameni .
Așadar scopul omului de a organiza societatea nu se poate realiza altfel decât prin încercarea
supunerii tuturor indivizilor aceluiași tratament, respectiv acelorași legi.
Platon “oameni i bun i nu au nevoi de legi pentru a acț iona r esponsabil , iar oamenii răi vor găsi
întotdeauna o modalitate de a le ocoli” . Deși nu există dubiu că această teorie este aplicabilă,
istoria ne -a demonstrat faptul că neprevăzutul poate interveni oricând și că nimic nu este
vreodata sigur, cel puțin nu pentru mult t imp. Din acestă cauză legiuitorul nu poate risca ca intr -o
zi oamenii, chiar buni fiind, să nu mai dorească să acționeze conform așteptărilor, iar împotriva

4 https://www.indexmundi.com/ accesat la 20.05.2019

11
celor ce acționează contrar bunelor moravuri este nevoie de o bază legală pentru a putea fi
combătu ți și trași la răspundere toți, în mod egal, pentru faptele săvârșite.
Întrebarea fundamental ă a filosofiei politice este dac ă statul trebuie sa existe . Hobbes este cel
care afirma că atât timp cât oamenii trăiesc în afara unei puteri care să îi țină împr eună , ei se află
în condiție de război, și acesta este „ războiul tuturor împotriva tuturor ” .
Tot p e baza acesteia s -a ajuns mai târziu la concluzia că relațiile dintre state sunt relații aflate în
permanență sub influența stării de natură. În contextul r elațiilor internaționale contemporane,
logica lui Hobbes și -a găsit aplicarea în „dilema securității”
Indivizii își doresc să facă parte dint r-o societate în care să fie în siguranță ori despre care să știe
că are capacitatea de a -i proteja. Statul, în în cercarea de a atinge un anumit grad de securitate
trebuie să -și sporească puterea
Odat ă cu evoluția relațiilor internaționale au apărut deasemenea și noi oportuni tăți pentru oameni
de a se asocia , de a se putea ajuta reciproc, acțiunile umanitare fiind cea mai puternică exp unere
a capacității acțiunii individuale pe o scenă internațională. Necesitatea legiferării unor reguli care
să guverneze relațiile internaționale a apărut în urma descoperirii posibilității stabilirii cetățenilor
în alte țari decât cele de origine .
I.3 Despre moralitate
Interpretările lui Hobbes prezintă adesea legatura existenței stării de natură în relațiile
internaționale din cauza absenței oricărei moralități în acest domeniu .
Ca o dovadă de moralitate statele au recunoscut drepturile omului ca fiind drepturi imperative ,
acceptând faptul că omul este adesea rațional si autonom. Schimbarea statutului drepturilor
personale, ce erau determinate în baza propriilor convingeri, la rang de lege determin ă defapt
asumarea lor ca apar ținând de plin drept, raționamentul instituiri i acestora pierzându -și valoarea.
Odată ce normele devin “uzuale” acestea fac parte natural din realitatea din care nu se pot deduce
prescripții morale, devenind tot mai dificilă dezvoltarea unui subiect care să fie raț ional în
situația în care valorile sale nu sunt determinate de o angajare personală individuală
Ce mai poate determina convingerea oamenilor că justul trebuie să facă parte din existența
personală a fiecăruia pentru a putea exista la nivel național si glo bal? Putem găsi răspunsuri în
conținutul filosofiei morale care analizează fundamentele acțiunilor umane contemporane.
În primul rând, omul trebuie să fie capabil să diferențieze binele și răul, să cunoască consecințele
pe care răul le provoacă , să fie con vins că nu îl dorește . Însa istoria a demonstrat că orice
perspectivă a avut si o contrară, arătând astfel că unii nu se pot regăsi în nevoia de a face bine
sau deși se regăseau , eșecul binelui i-a determinat să creadă în șansa răului de a izbuti.

12
În ci uda ideilor contrare promovate de diferite perpective , definitoriu este raționamentul
persoanei si trăirile avute, acestea sunt cele care determină achiesarea la unele idei sau la altele (
ex perpectiva aristotelica și cea kantiana ). În funcție de scopul ur mărit se analizează și
mijloacele care pot fi utilizate în vederea obținerii unui rezultat, moment în care diferențele în
percepere delimitează, din nou, justul de injust si raționalul de irațional. Democrația, care pentru
mulți este considerat ca fiind a pogeul, este considerat ca fiind un regim absurd si nefast în țările
unde domină încă totalitarismul. Aceste diferențe au pus în opoziție nații întregi , un exemplu
fiind englezii si germanii mânați de țările lor de utilitarism și în opoziție de moralism .
I.4. CARE ESTE LOCUL ETICII ?
“Etica rela țiilor interna țional e aparține acelor ramuri ale eticii care servesc si interpret ărilor
juridice. Într-o lume în care teologia și-a pierdut puterea integratoare si filosofia s -a dovedit
incapabil ă de a da un telos in divizilor, unicul suveran posibil nu r ămâne dreptul ?”5.
Etica, pentru omul obișnuit, constă într -un set de concepții și limitări față de care este analizat
comportamentul celor din jur. În funcție de conținut se aplică doar la nivel individual sau la nive l
global, sub denumirea de norme imperative. Acestea sunt necesare ființelor capabile să înțeleagă
conținutul lor așa cum unei entități îi sunt aplicabile normele eticii deontologice
Individul, înainte de a lua o decizie, își poate clădi raționamentul parc urgând câteva etape. În
primă fază , acesta va încerca să găsească o soluție rațională pentru problema de drept ce este
ridicată, apoi în funcție de convingerile sale, ar putea să schimbe raționamentul sau să îl mențină.
În ultimă fază, acesta își va pune p roblema interesului său în acea situație și dacă este motivat de
acest interes, va încerca să îi convingă și pe ceilalți că raționamentul său este cel corect. Pot
exista desigur și alte etape, de exemplu individul mai poate pune în balanță și obligațiile pe care
le are înainte de a lua o decizie. Toate aceste etape creează tensiuni și sunt parcurse așa cum sunt
prezentate sau sunt înlocuite de altele ce au ca scop descoperirea acțiunii optime.
Ce poate determina un om ce poate fi ra țional, etic și blând să plănuiască acțiuni îngrozitoare, de
terorism și de teroa re precum disuasiunile nucleare? C um poate logica s ă ne conving ă că acesta
este binele ra țional care poate s ă existe în condi țiile în care la originea lui se afl ă inten ția de a
ucide?
Pot oamenii să creeze societăți drepte, libere și sigure în care cetățenii să fie egali din punct de
vedere juridic, în ciuda divizării acestora pe plan filosofic, teoretic , religios, moral și spiritual ?
Habermas a ridicat problema diferențierii între ceea ce determin ă oamenii la nivel individual să
progreseze, și anume etica realizării, și respectiv morala autonomiei , ce determina orice subiect
să se implice în diferite acțiuni.

5 Iulia Moțoc, Teoria relațiilor internaționale:Sursele filosofiei morale și a dreptului, București, 2001, p. 18

13
„Cautarea fericirii personale ar trebui sa se transforme în căutarea fericirii societ ății în
ansamblul ei ”.
La început relațiile internaționale au debutat ca fiind relații între liderii popoarelor, ei alegeau
drumul pe care aceștia urmau să îl parcurgă și aceștia luau decizii le, influențate de principiile si
valorile care îi defineau . Ceea ce este reglementat astăzi ca fiind “afaceri externe ” implică și
relațiile dintre cetățenii statelor respective .
Raportat la prezentul în care trăim, Raymond Aron a observat că relațiile dintre state sunt , pe de
o parte relații globale , macroscopice și totuș i, de cealalta parte, deciziile sunt luate de
reprezentanții aleși, dar care sunt persoane ce prezintă anumite trăsături definitorii ce, inevitabil,
influențează mecanismul decizional al acestora. Astfel conform normelor, sub incidența cărora s –
a dezvoltat , si a valorilor apreciate, alesul va avea predispoziția de a merge într -un anumit sens
ce poate fi chiar previzibil. Astfel indivizii determină soarta statelor si statele suportă
consecințele acțiunilor lor .
Analizând relațiile dintre state defapt tre buie observați reprezentanții acestora, pe cei ce fac
parte din forul decizional și astfel se poate întelege mecanismul relațiilor internaționale și
acțiunile statelor prin decodificarea naturii umane6. Analizând această noțiune se observă că în
funcție d e percepția asupra oamenilor, se poate vorbi intr -un prim plan despre viziunea opt imistă,
sceptică ori pesimistă. Prin prisma acestor viziuni, se poate considera natura acestora ca ființe
originar bune, raționale, mi loase sau ființe realmente rele.
I.5. C URENTE
De-a lungul istoriei au existat mai multe confruntări ale diferitelor curente7 ce doreau să fie
veritabile teorii internaționale capabile să prevadă și să înțeleagă acțiunile statelor. Printre
acestea enumerăm raporturile dintre Idealism – Realism, Traditionalism – Behaviorism,
Neorealism – Neoliberalism, Rationalism – Reflectivism.
Curentul reprezentat de realism propagă, în principal, scepticismul în fața probabilității existenței
progresului în istorie. Deasemenea susține faptul că instituțiile i nternaționale nu sunt capabile să
modifice conduita actorilor internaționali, ce sunt definiți de secole de raporturi de putere și
totodată ideea că acțiunile politice sunt determinate de obligativitatea acestora de a nu rămâne în
stagnare. În schimb gândi torii acestui curent sunt cei care proiectează cadrul unei științe a
relațiilor internaționale, având certitudinea faptului că acțiunile statelor în cadrul relațiilor
internaționale sunt det erminate de existența unor legi. În cadrul raportului dintre ideal ism și
realism, idealismul a dominat gândirea interbelică, în principal din nevoia de a se evita repetarea
râzboiului .

6 Iulia Moțoc, Teoria relațiilor internaționale:Sursele filosofiei morale și a dreptului, București, 2001, p. 7
7 Ibidem, p. 26 -39

14
Keon și Nye apreciază faptul că există două modele la care trebuie să raporteze relațiile
internaționale pentru a desluși ce le determin ă. Unul dintre acestea este modelul tradițional ce
poate fi aplicat în continuare raporturilor dintre marea majoritate a statelor, la care se adaugă
paradigma interdependenței transnațională. Astfel a fost creată o lume fără frontiere, în care
însa, statu l este eclipsat de existența organizațiilor internaționale, mișcărilor sociale și a
societăților transnaționale. Totodată subunitățile birocratice acced rapid la putere ș i influență,
depășind cadrul pentru care au fost înființate. Dezmembrarea ierarhiilor, fungibilitatea puterii și
transferul reciproc al acesteia din sfera militară în cea economic ă sunt rezultatele existenței unor
relații transnaționale care au facilitat producerea acestor consecințe.
În încercarea de a delimita neoliberalismul instituțion al de neorealism se vorbește despre efectele
cooperării, care pentru neoliberaliști sunt pozitive, și anume importanța sporită a acesteia se
datorează scăderii costurilor în schimbul de informații dintre state. În al doilea rând se face
referire la ipoteza pierderii controlului statului contemporan din cauza intensificării rolului
factorilor transnaționali .
Tot aceștia (Keohane si Nye) consideră că în formularea teoriilor internaționale nu au fost luate
în calcul politica interna și particularitățile compor tamentului statelor în formarea politicii
externe. Teoria constructivistă a preluat aceste idei, devenind elemente esențiale ale acesteia.
Mai mult, aceștia au prevăzut probabilitatea apariției unor noi regimuri pe scena internațională,
în ciuda eventualei dispariții a hegemoniei, acestea luând naștere în urma necesitășii cooperării
internaționale. Sistemul internațional continuă să fie definit de interesul național si suveranitate
precum în modelul realist
Cum se poate explica dispariția uno r regimuri și m enținerea altora? Explicația este una simplă,
acele regimuri rămân deoarece sunt modificate astfel încât să fie conforme cu realitatea,
adaptarea acestora fiind mai puțin dificilă și costisitoare decât crearea unui nou regim. Un
exemplu concludent este cel al menținerii NATO8 în ciuda eșecului reprezentat de Războiul
Rece.
Astfel, deși nu a reușit să prevină războiul, NATO rămâne singura organizație admisibilă și
efectivă pentru gestiunea securității și arhitecturii politice a continentului9.
I.6. Legal izarea internațională
Anii 80 ș i începutul anilor 90 au fost marcați de lungi analize asupra cooperării dintre state
privite ca actori raționali ce acționează pentru supraviețuire în principal și în scopul creșterii
puterii, în secundar. Dezbaterile au f ost cele între neorealiști si neoliberaliști instituționali și au
avut ca punct comun acceptarea existenței anarhiei internaționale și au încercat să surprindă

8 NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
9 Boncu Simion, Securitatea europeană în schimbare. Provocări și soluții, Editura Amco Press, București, p.100

15
avantajele posibil e sau garantate ce pot rezulta î n urma cooperarării, acest subiect st ârnind ce le
mai multe controverse.
Neoliberaliștii instituționali consideră că statele sunt determinate să coopereze deoarece își
doresc avantajele ce vin odata cu cooperarea, avantaje precum scăderea costurilor acțiunilor
internaționale, în timp ce neorealiștii s usțin contrariul și susțin faptul că statele nu doresc
cooperarea deoarece ar reprezenta un risc ca viitori pos ibili adversari să îsi sporească puterea
datorită lor. Însă cele două curente au surprins , prin diferite metode cantitativiste, teze contrarii
în cazul fiecărei acțiuni internaționale.
Nietzsche , filosof moral contemporan, a preluat ideea propusă de realiști, care au oferit puterii un
loc principal în dezvoltarea teoriilor, și persiflează conceptul moralei universale. Explicația dată
de acesta es te aceea că morala nu mai reprezintă un concept universal acceptat de toți ca fiind un
cumul de judecăți si filtre ale gândirii, ci ea își creează forma în funcție de ochii privitorului,
transformându -se într -o creație a voinței indiviuale .
Alexander Wendt , unul dintre inițiatorii constructivismului critică importanța pe care o acordă
factorilor materiali, individualismului și a simplității teoriei reflectivismului. Acesta este
conștient că omul își îndreaptă acțiunile pentru atingerea unui scop și că acest e acțiuni
transformă societatea iar la rândul ei, societatea este cuprinde relații sociale care au rolul de a
organiza relațiile dintre indivizi.
Dacă pacea și războiul rezultă din acțiunile guvernanț ilor, cum putem pretinde ca domni a legilor
să înlocuia scă dominația oamenilor de către alț i oameni?10
Libertatea poate fi privită exclusiv ca pe o lipsă de constrângere, absență garantată prin
caracterul de gene ralitate a legilor. Pentru că nu există colectivitate fără politică externă sau fără
putere, și pent ru că aceasta e ste întotdeauna exercitată de persoane, cetățenii nu pot să nu se
supună unor autorități specifice ș i din acestă cauză au dorința legitimă de a afl a căror indivizi și
în ce condiț ii se vor supune .
Logica acceptării constrângerii în ceea ce priveș te politica e xternă este supusă tuturor
consecințelor sale, întocmai ca și în politica interna deci ce ne oprește in fond să pretindem ca ș i
politica e xternă să fie supusă legilor?
Cum se pot explic a deciziile luate de americani și sovietici î n criza din Cuba din 1962? Sun t ele
rezultatul unui calcul rațional de politică externă ?
Există de ex emplu mai multe explica ții pentru gestul sov ieticilor de a instala rachete în statul
cubanez, una dintre ele ar fi protejarea Cubei de intenț iile prezumate a fi agresive ale
americanilor după conflictele survenite din anii precedenți. Intenț ia sovieticilor de a negocia

10 hayek –the constitution of liberty

16
retragerea rachetelor din Cuba în schimbul retragerii de că tre americani a rachetelor din Turcia,
sugerează planul ce a determinat Rusia să instale ze acele rachete.
Narațiunea istorică a crizei rachetelor din Cuba este elaborata de Allison prin trei met ode de
analiză diferite. Una dintre acestea este m etoda clasică , în care decizia se deduce rațional din
datele politice și strategice. Este necesar ă și o explicație bazată pe teo ria organizațiilor si o alta,
inspirată din psihologia politica. Individul, în acest caz Prințul, nu mai este cel care se află față în
față cu decizia sa ca într -o oglindă, ci este cel determinat de un mecanism care îl condiț ionează.
Raționalitatea statului și a deciziilor luate în politica externă a fost analizată și de alte sisteme de
studii inter naționale și pluridisciplinare. Cercetă rile din domeniul psihologic si socio -psihologic
asupra comp ortamentul grupurilor și studii le de politică externă au dem onstrat maniera î n care
procesele cognitive afectează deciziile de politcă externă11.
Metodele și instrumentele specifice analizei geopolitice folosite pentru studierea sistemului după
care funcționează relațiile internaționale au dus la concluzia ca pot fi formulate paradigmele
analizei geopolitice. Acestea sunt poziția și rolul unui actor în raportul de putere, interesul
statelor pentru anumite zone geografice și, cea mai complexă dintre acestea, percepția pe care
statele o au cu privire la propriul potențial de putere dar și al opozanților săi.
Cunoașterea potențialului de putere dar și a intereselor celorlalți actori din sistem duce la corecta
analiză a fenomenului geopolitic contemporan. Aceștia adoptă un anume tip de compor tament
politic, militar, economic sau de altă natură în funcție de natura percepției pe care o au asupra
rolului și locului deținut în ecuația de putere, asupra intereselor lor cât și a intereselor celorlalte
state într -un anumit spațiu geografic.
O perce pție reală asupra propriei capacități de putere, dar și asupra capacității opozantului, poate
duce la determinarea acțiunii eficiente pentru ac el stat în câmpul geopolitic12.
Dimpotrivă o percepție greșită asupra capacității proprii sau a capacității celuil alt conduce adesea
la politici și acțiuni riscante. Un exemplu în acest sens este cel al Germaniei, care a declanșat cel
de-al doilea război mondial, având ca unic scop, impunerea supremației în lume13.
Pe de altă parte, percepția subdimensionată asupra p ropriului potențial de putere în raport cu alte
state determină acțiuni nesigure și predispuse compromisurilor care îi vor afecta, mai devreme
sau mai târziu, interesele fundamentale.14
Cum s -a mai enunțat anterior, relațiile dintre state sunt defapt relați i guvernate de indivizii ce fac
parte din acestea și tocmai de aceea trebuie să transpunem percepția și la nivel individual. În

11 Alain Ileury, Manual de psihologie generală, București, 1996, p. 22 -55
12 Nicky Hayes, Sue Orrell, Introducere în psihologie , București, 1997, p . 180
13 Ibidem
14 Ibidem p.310

17
acest sens, psihologia definește percepția drept actul cu ajutorul căruia individul identifică și
integrează informația primită prin intermediul simțurilor15. Aceasta este influențată de mediul din
care face parte individul, de valorile pe care le urmează dar și de motivația sau starea sufletească
în care se află și nu în ultimul rând, atitudinile pe care le au alți indivizi.

Influența opiniei publice asupra politicii externe a fost constatată de Nuncic prin prisma faptului
că politica externă reflectă preferințele comunităților naționale. O politică externă democratică
bazată pe acest tip de preferințe este mai stabilă și coerentă decât o politică externă ce nu ț ine
cont de acestea.
În ipoteza î n care teoria alege rii raționale eșuează în explicarea unei decizii în politica externă
trebuie să fie investigate ideile, concepț iile, principiile și rolul acestora în formarea politcii
externe.
Principiil e sunt idei cu valoare normativă care disting răul de bine si justul de injust, ele mediază
legătura dintre concepțiile generale și acț iunea politică . Modificarea principiilor po ate afecta
politica externă . Un ex emplu elocvent este includer ea drepturilor omului între considerațiile de
politică externă după sfârșitul celui de -al doilea Război Mondial. Atrocitățile comise î n timpul
acestuia au conv ins statele europene și SUA să redefinească principiul suveranității ținând cont
de necesitatea e xistenț ei unui c adru legislativ relativ la violă rile drepturilor omului .
Convingerile cauzale su nt acele convingeri care explică relația cauză -efect și a că ror autoritate se
bazează pe cunoașterea lor de că tre elitele recunoscute. Modifică rile acestor conv ingeri,
cunoscute si sub numele de idei științ ifice sunt mult mai rapide rapide decat cele înregistrate î n
sfera celorlalte tip uri de idei enumerate mai sus. Î n domeniul tehnic, poate fi dat ex emplul
schimbărilor de politică externă din domeniul clorofuorc arbonului înregistrate între anii 1985 –
1990 drept consecință a luării în considerație a descoperirii legă turii dintr e diminuarea stratului
de ozon și apariț ia cancerulu i.
Relația raț ional – irațional î n evaluarea comportamentului statului es te importantă p entru
evaluarea rolului moralit ății în politica externă. Recunoașterea rolului indivizilor î n formularea
politicii e xterne conduce la î nțelegerea mecanismelo r morale care intervin atunci câ nd sunt
adoptate anumite decizii.
McElroy apreciaz ă că impactul pe care-l are conștiinț a factorul ui de decizie asupra realizării
politice externe poate fi văzut în două momente diferite. Mai întâi relevanța morală a un ei
anumite chestiuni de politică externă î l poat e face pe cel ce ia deciziile să aibă un interes speci al
pentru respectiva chestiune ș i, astfel, să -i ridice nivelul de importanță în programul de politică
externă a naț iunii.

15 Pantelimon Golu, Psihologia socială , București, 1974 p.138 -145

18
Valorile person ale ale celor ce iau deciziile î n stat s -au doved it a fi un factor semnificativ î n
constituirea programelor de politică externă ca fiind încarcate de semnificație morală și îl poate
face să -i dea o însemnătate mai mare.
În al doilea rând, conștiința celui care ia deciziile în stat îl poate determina să decidă realmente în
favoarea unei acțiuni politice datorită, cel puțin în parte, semnificaț iei sale mo rale. Nu există nici
un motiv să credem că pentru ca imboldul conștiinței care -i face pe oameni să -și sacrifice
interese foarte însemnate ale vieț ii lor personale pentru a urm a normele morale, nu -i va face și pe
factorii de d ecizie sa aibă sau să respingă intiț ive de politică externă datorită implicaț iei lor
morale .

I.7 GLOBALIZAREA LEGISLATIVĂ
Interdependența juridică este extrem de vizibilă în ceea ce privește statele UE, dar se manifestă și
între state care nu ș i-au propus armonizarea legislativă.
Globalizarea legislativă pornește din cel puțin trei puncte diferite de vedere și respectiv : dreptul
economic, aplicarea regulilor Dreptului internațional privat ș i drepturile omului. Una din tre cele
mai imp ortante consecinț e este imposibilitatea unei discrepanțe majore între politica externă și
politica internă.
Generalizarea unei guvernă ri demoratice este singurul sistem care are un fundament solid moral,
unui regim de guvernare ca re respectă drepturile civile și politice dar ș i dezvoltarea economică, îi
este asigurat ă prevenir ea conflictelor armate interne și a disputelor etnice și încurajată
soluționarea pacifică a diferendelor dintre state.
Drepturile internaț ionale ale omului sunt aplicate cu o m ai mare ușurință datorită fl uxului de
informații și a comunicării internaț ionale .
În ipoteza î n care și relațiile internaționale se supun legii, nu mai există nici o justificare viabilă
pentru ca politica externă să fie reglementată în afara lor. Dacă relațiile internaționale nu mai
sunt domeniul păcii ș i nici al războiului, rațiunea pentru care politica externă trebuie să fie
guvernată de oameni ș i nu de legi dispare.
Legăturile dintre statele democratice și statele nedemocratice sunt î n continuare marcate de
conflict ș i nu exista ni ci un element care să ne asigure că relațiile dintre statele democrati ce vor
evolua într -un punct comun. Această imposibilitate este determinată, printre altele, de
nerespectarea drepturilor omului, ce sunt necesare într -un sistem de tip democratic.
Există o legitimitate a guvernă rii democratice, cele mai mul te dintre statele lumii respectă cel
putin d in punct de vedere formal principiile democratice.

19
I.8. DREPTUL LA DEMOCRAȚIE
Dreptul la democratie este descris ca fiin d compus din dreptul la libera expres ie, dreptul la
autodeterminare ș i dreptu l la algeri libere. Legitimitat ea guv ernării int ernaționale ține de
legitimitatea guvernărilor naț ionale.
Reguli le necesare p entru constituirea unei ordini publice interna ționale juste sunt g uvernarea
democratică , rezultatul alegerilor libere dar și respectul statului de drept. Legitimitatea
internațională a unui stat este asigurată prin caracterul democratic al guvernului .
Care sunt mijloacele prin care poate fi protejat dreptul la democratie16? Putem folosi forț a pentru
a proteja un regim democratic sau pentru a î nlatura un regim nondemocratic? In tervenția
democratică poate fi justificată prin evoluția noț iunii d e suveranitate. Dreptul internațional actual
folosește o noț iune de suveranitate care nu mai este actuală.
Consacrarea dreptului la democrație ca aparținând dreptului internaț ional nu poate fi înfăptuită
deoarece, asa cum o demonstrează dezbaterile din forurile internaționale atunci când această
chestiune a fost luată î n considerare , nu există un consens asupra existenței acestui drept, nu
există o definiție general acceptată a acestei noțiuni și nici proceduri coercitive interne care să
asigure repararea acestui drept, odata încalcat .
Termenul de guvernământ sugerează activităț i care sunt a sigurate de o autori tate formală, de
organisme cu competență î n domeniul e xecută rii legii, ca de ex emplu în poliț ie. Guvernar ea se
referă, în viziunea lui Rosen au, la un anumit set de activități care derivă din scopuri comune și
care pot sau nu să rezulte într -un ansamblu de legi comune și să fie însoțite sau nu de reguli și
mecanisme de executare. Este un sistem de reguli care este depend ent de întelegerea
intersubiectivă și care funcționează numai dacă este acceptat de majoritate , pe când guvernele
pot funcționa chiar dacă n u se bucură de o largă acceptare. Deși însoț it de proceduri de
implementare și execuție, guvernămâ ntul poate fi lipsit de efectiv itate, pe cand guvernarea este
întotdeauna efectivă .
O regulă poate deveni efectivă și prin impunerea ei exterioară , eve ntual p rintr-un ordin chiar
dacă acesta nu provine de la autorităț ile clasice ale statu lui. O regula poate fi executată din
convingere sau din constrâ ngere, indiferent de modul de executare a constrângerii, și nu poate fi
executat ă în mod direct de agentul care o impune .
Care este legitimitatea guv ernării internaț ionale? Cum se poate justifica cetățeanului faptul că
decizii import ante, care îi influențează existența, au fost luate în afara statului și mai ales că
puterea lui de a responsabiliza pe cei car e iau ace ste decizii este minimă sau inexistentă.
Deducem că lipsa de legitimitate a guvernării internaționale este cauzată de refuzul de accepare
al majorității.

16 Iulia Moțoc, Teoria relațiilor internaționale:Sursele filosofiei morale și a dreptului, București, 2001, p. 67-72

20
Guvernarea este termenul politic, iar constituționaliza rea surprinde asp ectele legale, normative.
UE este revoluționară pentru că ea conduce la o emancipare a legii de sub regimul
interguvernamental ș i crearea un ei ordini autonome, care conferă drepturi și obligații cetățenilor
europeni împotriva unui drept intern constitu țional. Exista probleme de legiti mitate, iar soluțiile
acestora se află într -o noua sferă denumită „supranaționalism deliberativ”.
Cum putem explica declanșarea primului război mondial? În opinia lui Morgenthau, primul
război mondial își are orginea în teama de a nu deranja echilibrul de puteri european. În perioada
care a precedat primul război mondial, Tripla Înțelegere se afla într -un echilibru delicat cu Tripla
Alianță. Fiecare dintre aceste grupări politice putea să câștige avantaje decisive în Balcani, ceea
ce ar fi dus la o dezechi librare a balanței de putere. Această teamă ce a motivat Austria să încerce
să-și reglementeze conturile cu Serbia odată pentru totdeauna a determinat si Germania să
sprijine necondiționat Austria. Aceeași teamă a fost la originea deciziei Rusiei de a spri jini
Serbia, și a Franței a fi alături de Rusia. Morgenthau este capabil să soluționeze această problemă
într-un mod atât de clar si univoc prin des crierea unei soluții raționale .
Societățile moderne și ale modernității tâ rzii sunt caracterizat e printr -o specializare crescută ș i
prin diferențierea î ntre mai multe sisteme de comunicare : politica, dreptul, stiinț a, religia,
economia .
Procesele cognitive sunt însotite de procese normative și devine foarte greu să distingi care sunt
aspectele normative ale pr oceselor cognitive .
Cu ajutorul analizelor politice, dreptul dobândește puterea să influen țeze procesul decizional.
Schimb ările sociale, care sunt vaste ș i foarte rapide, modifică si diminuează însemnătatea
valoril or. Operațiile legale iau naștere î ntr-un cadru care se află într -o continuă mișcare și care
determină concepții diferite de valori și produc consecin țe importante în procesul normativ .
Dreptul impune un sistem de drepturi și obliga ții, asigur ă legitimitatea rela țiilor si ac țiunilor
umane si c reează modele de conduit ă , realizând ordinea sociala. Reprezintă un organism de
control social ce presupune un set de valori, elemente de putere si organizare social ă. Cum una
dintre sarcinile dreptului este aceea de conducere a societ ății, Luhmann semnaleaz ă rolul
diferențierii dintre funcția dreptului si funcția publicului. Această delimitare are ca scop sporirea
abilităților de comunicare ale sistemelor de drept pentru a îndeplini diferite funcții.
Krasner califică r egimul internațional ca fiind ” Un set de principii explicite sau implicite, reguli
și proceduri de adoptare a deciziilor în jurul cărora converg așteptările actorilor internaționali
într-o anumită ar ie a relațiilor internaționale”.

21
CAPITOLUL III. SISTEME DE STATE
Legea este dictată de cei c e dețin puterea, iar puterea se împarte în funcție de forma de
guvernământ aplicabilă statului. S unt forme de guvernământ în vigoare :
III.1 REPUBLICILE
Acestea sunt țările în care președintele este atât șeful statului cât și șeful executivului.
Republici le17 pot fi prezidențiale, republici p rezidențiale fără prim -ministru (De exemplu, SUA) ,
republici prezidențiale cu prim -ministru , republici semi -prezidențiale și republici parlamentare .
Republici le semi -prezidențiale au de regulă atât un președinte cât ș i un prim -ministru. În
asemenea sisteme președintele deține autoritatea executivă dar o parte din rolul de șef al
guvernului este îndeplinit de prim -ministru. De exemplu, România.
Republici lele parlamentare au un sistem în care un prim -ministru este atât șeful puterii executive
cât și șeful puterii legislative. Gradul de putere executivă al președintelui poate fi destul de
semnificativ (de exemplu, Pakistan), mic (de exemplu, India) sau ine xistent (de exemplu,
Irlanda).
Sisteme le republicane mixte sunt ț ările în care șeful statului și guvernul sunt aleși de legislatură
dar nu sunt supuși parlamentului pe durata mandatului lor .
State le directoriale conțin atât elemente ale sistemului prezidențial și cât și a celui parlamentar.

III.2 SISTEMUL DIRECTORIAL
Într-un sistem directorial18 un consiliu exercită atât puterea prezidențială cât și puterea
guvernamentală. Consiliul este ales de parlament dar nu este supus acestuia pe durata
mandatului. Este un singur exemplu, Elveția .

III.3 MONARHIILE
Monarhii le19 sunt sistemele în care un prim -ministru este șeful puterii executive. În unele cazuri
primul ministru deține și puterea legislativă iar în alte cazuri puterea executivă este separată de
legislatură. Șeful statului este monarhul care își exercită puterea cu c onsimțământul guvernului,
poporului și reprezentanților lor .

17 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_forma_de_guvernare accesat în data de
10.04.2019
18 Ibidem
19 Ibidem

22
Exista monarhii const ituționale cu monarh ceremonial, monarhii constituționale cu monarh activ,
monarhii absolute (În aceste state monarhul deține puterea absolută și nu este supus legii).

III.4 TEOCRAȚII
Teocrații le20 se găsesc în acele s tate bazate pe o religie de stat unde șeful statului este ales după
o formă de ierarhie religioasă. De exemplu, Jerusalim.

III.5 STATE CU SISTEM MONOPARTID21
În aceste state puterea este concentrată în jurul unui singur partid politic. De exemplu, Cuba.

20 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_forma_de_guvernare accesat în data de
10.04.2019
21 Ibidem

23

CAPITOLUL I V. STUDIU JURIDICO -ISTORIC A LUPTEI PENTRU PUTERE A
ROMÂNIEI
În acest capitol se va parcurge o scurta istorie a luptei pentru putere din trecut spre prezent , luptă
ce a dus la form area României.
Până la încheierea Tratatului de Pace de la Paris din 1946 lupta pentru putere a însemnat
realmente o luptă în care cei mai puternici dar și cei mai buni strategi au reușit să pună mâna pe
ea. Popoarele au luptat pentru in dependență sau pent ru extinderea teritoriilor, din proprie
inițiativă sau din datorie prin singurul mod pe care l -au cunoscut : forța.
A fost perioada istorică în timpul căreia și -au proclamat independența o mare parte dintre țările
existente în zilele noastre și în care s-au definitivat granițel e actuale, granițe rămase fixate prin
acorduri diplomatice .

IV.1 TRATATELE CHEIE PENTRU FORMAREA ROMÂNIEI22, ÎNCHEIATE ÎN
PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE ANII 1718 – 1946 :
Mai tot timpul, România a fost la mâna Marilor Puteri, care și -au îm părțit teritoriile în funcție de
propriile interese. Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Județean de Istorie Gorj, a selectat
cele mai importante zece tratate care au marcat trecutul țării și care au contribuit, într -un fel sau
altul, la stabilirea actua lelor granițe.
o Tratatul de la Passarowitz din 1718 prin care Muntenia pierde Banatul și Oltenia.
Tratatul de la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost încheiat ca urmare a războiului dintre Imperiul
Otoman și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană. Imp eriul Otoman este învins și, prin
urmare, a pierdut Banatul Timișoarei, Serbia de Nord, inclusiv Belgradul, nordul Bosniei și
Oltenia în favoarea Casei de Habsburg. Voievozii de atunci, Ioan Mavrocordat în Țara
Românească și Grigore III Ghica în Moldova, a u protestat față de tratatul, dar fără niciun
rezultat.

22Cele zece tratate de pace care au schimbat istoria României. Cum au fost modificate granițele ță rii, în funcție de
interesele Marilor Puteri, articol publicat de Alin Ion disponibil la adresa web : https://adevarul.ro/locale/targu –
jiu/cele -zece -tratate -pace -schimbat -istoria -romaniei -fost-modificate -granitele -tarii-functie -interesele -marilor –
puteri -1_550eef3a448e03c0fdcc970a/comment/802677.ht ml accesat în data de 15.04.2019

24
o Tratatul de la Belgrad din 1739
Tratatul de la Belgrad a fost semnat la 18 septembrie 1739, în Belgrad între Imperiul Otoman și
Imperiul Habsburgic. Prin acesta s -a pus capăt conflictului de doi an i (1737 -1739), în care
habsburgii, împreună cu Imperiul Rus, au luptat împotriva otomanilor. Din această confruntare,
Imperiul Otoman a ieșit învingător și prin pacea de la Belgrad, Austria a renunțat la toate
cuceririle sale la sud de Dunăre și Sava și în apoia Țării Românești, Oltenia, care fusese luată prin
Tratatul de la Passarowitz din 1718. De asemenea, Rusia se obliga să -și retragă trupele din
Moldova.
o Tratatul de pace la București din 1812, prin care Imperiul Țarist a pus stăpânire peste
Basarabia .
Pacea de la Bucuresti din 1812 a fost încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la
terminarea războiului ruso -turc din 1806 – 1812.
Războiul a început la 18/28 octombrie 1806, după ce țarul Alexandru I a ordonat trupelor sale să
traverseze Ni strul și să ocupe Țările Române. Imperiul Otoman a fost învins în anul 1811 prin
luptele de Ruse și Slobozia, iar apoi încep negocierile de pace care se încheie prin semnarea
Tratatului de la București din 1812. Astfel, Imperiul Otoman a cedat Imperiului R us un teritoriu
de 45.630 km.p., cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate.
În componența Imperiului Rus au trecut ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni,
Hotărniceni, Codru, Tighina, Carligatura, Fălciu, partea răsăriteană a ț inutului Iașilor și
Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată Bessarabia.
o Tratatul de pace de la Iași din 1792, prin care Imperiul Rus își extinde teritoriile
În 1787, Poarta Otomană a cerut Rusiei, în mod ultimativ, să c edeze Crimeea, să înceteze orice
demersuri în favoarea Moldovei și a Munteniei. Rusia a respins aceste pretenții, iar Turcia a
declanșat ostilitățile. Oștile rusești reușesc să câștige lupte importante împotriva turcilor la Bîrlad
și Maxineni. Astfel, Hoti nul, Iașiul și Galațiul au fost eliberate de sub ocupația otomană.
Poarta Otomană este silită să ceară pace. Rusia a acceptat și a fost încheiată Pacea ruso -turcă de
la lași, din 1792. Turcia renunță la pretențiile asupra Crimeei, iar Rusia anexa teritori i întinse
între Bug și Nistru, astfel încât hotarele Imperiului Rus au ajuns până la Nistru.
o Tratatul de pace de la Paris din 1856, fundament pentru Unirea Principatelor
Congresul de la Paris din 1856 a încercat să pună bazele unei noi ordini europen e, după Războiul
Crimeii, care a urmărit îngrădirea puterii rusești mai ales în sud -estul Europei. Pentru România,
Tratatul de Pace a reprezentat fundamentul prin care s -a putut realiza Unirea Principatelor de la
1859.

25
Influența rusească a fost eliminată, iar trupele țariste nu au mai putut străbate teritoriul
Principatelor fără acordul puterilor garante. Sud -estul Basarabiei a fost cedat Principatului
Moldovei, astfel că s -a reușit îndepărtarea Rusiei de gurile Dunării. Prin tratatul încheiat s -a
stabilit ca libera circulație pe Dunăre să se desfășoare sub atenta supraveghere a Comisiei
Europene a Dunării.
Puterile din centrul Europei urmăreau scoaterea Dunării de sub influența rusească.
De asemenea, suzeranitatea otomană era menținută, dar Principa telor Române li se acorda
dreptul de a avea propriile Constituții și Adunări legislative. Turcia a fost obligată să respecte
administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și
legislației, comerțului și navigației.
A fost stabilită convocare de Divanuri Ad -hoc, pentru exprimarea dorinței populației asupra
unirii. Principatele avea voie să aibă propria oștire pentru siguranța internă și paza hotarelor.
o Tratatul de la Berlin din 1878, rec unoașterea Independenței României
Tratatul de la Berlin s -a încheiat ca urmare a Războiul de Independență al României (Războiul
Ruso -Româno -Turc) din 1877 -1878.
România a intrat în război alături de Imperiul Țarist și a avut un rol important în câștiga rea
războiului. Cu toate acestea, la negocierile Tratatului ruso -turc de la San Stefano, delegatul
român trimis nu a fost lăsat să participe. Principatele Unite Române, Serbia și Muntenegru au
fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit autonomă.
Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din urmă își rezerva dreptul de a o
schimba cu partea Basarabiei. Tratatul de la San Stefano, prin modul în care fusese încheiat și
prin prevederile sale, leza interesele Marilor Puteri europ ene, creând un dezechilibru strategic în
regiune în beneficiul Imperiului Țarist.
În aceste condiții, s -a impus reluarea negocierilor de pace în numele păstrării echilibrului de forțe
paneuropean, astfel că în iulie 1878 s -a desfălurat Congresul de Pace d e la Berlin.
Prin Tratatul de la Berlin, din 13 iulie 1878, s -a recunoscut independența României, creându -se,
astfel, premisele pentru Unirea din 1918. Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea, până la linia
de la est de Silistra – sud de Mangalia, a u intrat în componența statului român. În schimb, Rusia a
primit cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad, Ismail.
România a devenit, prin Tratatul de la Berlin, un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state
independente și își pute a înfăptui politica externă și internă. Cele șapte mari puteri europene
participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro -Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia
și Rusia.

26
Cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită și care a influența t decisiv luarea
hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.
Independența României a fost condiționată de modificarea articolului 7 din Constituție prin
acordarea de drepturi politice și civile tuturor locuitorilir țării care nu erau supuși străini, în
sensul înlăturării restricțiilor religioase privind dobândirea cetățeniei române. De asemenea, o
altă condiție era răscumpărarea de către statul român a căilor ferate de la două companii din
Imperiul Austro -Ungar care se ocupase de construirea tronsoanelor Suceava – Iași – Roman și
Roman -București -Vîrciorva.
o Tratatul de Pace de la București din 1913
Cele două războaie balcanice finalizate cu înfrângerea Turciei și a Bulgariei s -au încheiat prin
pacea de la București, din 10 august 1913.
Bulgaria, Grecia, Serbia și Muntenegru au format o alianță balcanică împotriva Turciei pentru
întregirea granițelor. Războiul se încheie, surprinzător, prin victoria alianței celor patru țări, însă
între acestea apar neînțelegeri care pornesc de la pret ențiile exagerate ale Bulgariei. Astfel,
Bulgaria viza să aibă ieșire la Marea Egee și teritorii care aparțineau Greciei, dar și Macedonia.
În aceste condiții, a izbucnit al doilea război în Balcani, din care victorioasă a ieșit Bulgaria
împotriva Serbiei și Greciei. România se alătură celor două țări învinse pentru a stabili echilibrul
în zonă.
Armata română nu a purtat nicio luptă, pentru că, luată prin surprindere, Bulgaria capitulează. În
urma conflictului s -a încheiat Tratatul de Pace de la București prin care Bulgaria era obligată să
cedeze României întreaga zonă a Dobrogei. Este vorba de o suprafață de circa 6.959 km.p., cu o
populație de 286.000 locuitori, care cuprindea cetatea Silistrei și localitățile Turtucaia, pe
Dunare, și Balcic, la Marea Ne agră.
o Pacea de la Buftea din 1918, prin care România cedează Cadrilaterul și Dobrogea
Pacea de la Buftea a fost un tratat semnat de România cu Puterile Centrale, în timpul Primului
Război Mondial. După lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, când bolș evicii, conduși de Lenin și
cu suportul financiar al Germaniei, au preluat puterea prin înlăturarea guvernului republican
democrat al lui Kerenski, Rusia s -a retras din Război.
Lăsat singur, Guvernul român, refugiat la Iasi, este nevoit să încheie tratatu l de pace, prin care
România a trebuit să retrocedeze Dobrogea de sud, Cadrilaterul, și să cedeze o parte a Dobrogei
de nord Bulgariei. Restul Dobrogei urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria, deși
rămânea în proprietatea României.

27
De asem enea, România a fost nevotă să cedeze Austro -Ungariei controlul asupra trecătorilor
Munților Carpați, iar România a fost obligată să concesioneze Germaniei toate exploatările
petroliere pe 90 de ani.
o Tratatului de la Trianon, Versaille 1920, sau ziua de doliu de Ungariei
După capitularea necondiționată a Germaniei, din noiembrie 1918, din Primul război Mondial, și
încheierea Armistițiului de la Belgrad, Ungaria trebuia să -și retragă trupele în teritoriul strict
național. Statul maghiar nu a respectat, însă, această înțelegere .
Nou proclamata Republică Ungară a Sfaturilor, după venirea la putere a comuniștilor, nu
recunoștea Armistițiul de la Belgrad, iar la data 20 iulie 1919, armata maghiară a realizat primul
atac asupra trupelor române aflate la est de Tisa. Contraofensiva armatei române a venit la scurt
timp, cu acceptul Puterilor Aliate și Asociate. „Armata română a zdrobit bolșevismul în Ungaria,
protejând această țară și populația ei de masacrele comuniste.
Campania Armatei române în Ungaria în 1 919, a fost, cum pe drept i s -a spus, și o campanie
pentru „liniștea Europei", amenințată atunci de extinderea bolșevismului“, spune i storicul
Gabriela Vasilescu.
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingăto are în
primul război mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro -Ungar, stat
învins în primul război mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles
de către 16 state aliate, inclusiv România, pe de o pa rte și de Ungaria de alta parte.
Tratatul de la Trianon recunoștea unirea la România a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și
Maramureșului. „El a făcut dreptate istorică în litigiul României cu expansionismul și
extremismul maghiar. Ziua în care s -a semna t Tratatul de Pace de la Trianon, a fost proclamată
de către oficialitățile maghiare de atunci, zi de doliu național. Ungaria a declarat că a semnat
tratatul, fiind silită de împrejurări, însă nerecunoscându -l“, menționează istoricul Gabriela
Vasilescu.
o Tratatul de pace de la Paris din 1947, stabilirea actualelor granițe
Conferința de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie 1946) a fost urmată încheierea Tratatelor
de Pace, de pe 10 februarie 1947, dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de -Al Doilea Război
Mondial.
Tratatul de la Paris consfințește actualele granițe ale României, care și -a primit înapoi
Transilvania de Nord, care a fost dată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena (1940), dar
România a pierdut Bucovina de Nord și Basarabi a în favoarea Uniunii Sovietice.
Tratatul a obligat România să plătească 300 milioane dolari SUA, timp de opt ani, în bunuri:
produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime și fluviale, utilaj e divers e și alte mărfuri.

28
IV.2 PERIOADA COMUNISTĂ
Din anul 1947 până în anul 1965, Partidul Muncitoresc Român a fost, de facto , unicul partid care
a dictat prin guvern soarta românilor.
După moartea lui Ghe orghe Gheorghiu -Dej din 1965, Nicolae Ceaușescu a fost ales in funcția de
secretar General al partidului și mai apoi, șef al statului începând cu anul 1967 până la revoluția
din 1989. Această perioadă nefastă este un exemplu negativ de guvernare în care un om deținea
toată puterea și o folosește împotriva națiunii. Clădită pe mormintele a peste două milioane de
oameni, guvernarea ceaușistă a dorit doar supunere și putere discreționară.

IV.3 DE LA REVOLUȚIE PÂNĂ ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
România a fost țara cu cea mai violentă schimbare de regim dintre toate țările din Europa de Est,
în 1989. Ion Iliescu s -a impu s ca p olitician cheie și a proclamat restaurarea democrației și a
libertății. Acesta a avut două mandate, ”întrerupte” de cel din 1996 al lui Emil Constantinescu.
Traian Băsescu a fost următorul care să ocupe poziția de Președinte al României, începând cu
anul 2004. În această perioadă România aderă la UE, deși era asociată acesteia din 1994.
Actualmente în Româ nia statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului
puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul unei democra ții constituționale.
Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de
celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr -o structură de instanțe organizate ierarhic. În
România, justiția se înfăptuieșt e numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte
instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și
judecătoriile.
Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad, iar rolu l său fundamental
este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.
Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție c onstituțională în România,
independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României,
rolul de garant al supremației Constituției. Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar
printr -un referendum public, iar u ltimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De
atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții
Constituționale, indiferent de majoritate.
Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 a avut o influență semnificativă asupra
politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din

29
justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva
corupției.
Cu toate aceste a, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele
mai corupte țări ale Uniunii Europene.
Ultimul raport al UE plasează România pe locul 4 din totalul de 28 țări membre UE , loc care ni
se cuvine din cauza reformelor aduse de actuala guvernare, respectiv atacuri îndreptate împotriva
justiției, legi edictate de un penal condamnat.
Inainte de violenț e, pe când î n Piata Victoriei erau d oar câțiva rom âni, desfă șurare a de for ță a
numeroaselor trupe de jandarmi înarmati până în d inți (inclusiv, cum s -a aflat ulterior, ilegal, cu
muniție de ră zboi) transmitea un mesaj clar oricui. Potrivit acestui mesaj, ar fi fost absolut
absurd s ă nu reușească să descurajeze total orice om s ă ia cu asalt sediul Guvernului. Or i, nu a
existat, î ntre zecile de mii de oameni, nimeni care s ă vrea altceva dec ât să demonstreze pa șnic.
Prin urmare, s-a speculat23 faptul că p rovocă rile, efectuate exclusiv î n imediata proximitate a
jandarmilor, nu puteau fi lansate dec ât de niște inși agresivi și violen ți care probabil erau infiltrați
aparținând jandarmeriei sau coordonați de aceștia .
În fața evidentului sadism pe sca ra larga al jandarmilor comportâ ndu-se ca nist e brute naziste.
Violențele nu au fost comise de civili,ci de militari. M ilitari, care, pentru prima dată din 1989
încoace, s -au repezit să bată, sa mutileze, să reprime români, comportându -se ca niș te brute
naziste . Românii au fost atacați deși veniseră doar să protesteze pașnic î mpotriva unui reg im
abuziv, nedrept, injust.
Or, altfel decat î n 1989, când, sub Nicolae Ceaușescu, România comunistă era aliata Moscovei
prin Tratatul de la Varșovia ș i altfel decât î n perioada 13-15 iunie 1990, sub Ion Iliescu, ț ara e ste
acum membră a UE și NATO, ambele comunităț i de valori care, teoretic, nu pot admite
asemene a barbarii nici dincolo de ele și cu atâ t mai puțin î n interioru l lor.
Cel mai r ău lucru este acela că faptașii acestei trădări naționale din 10 august, se simt acoperiți,
datorită gradului ridicat de corupție a celor de la putere și pentru că nu c red că dezorganizata
Româ nie va mai fi scena unor alegeri liber e, a unei alternante la putere sau că li se va cere
vreodata, cu adevarat, socoteală .
Acestă trufie și ignoranță față de nevoile cetățenilor are la bază setea necontenită de putere a
guvernanț ilor, care doresc să se impună cu orice preț, conducând o țară ai căror cetățeni nu îi
dorește și nu le împartășesc nici valorile, nici principiile, nici țelurile.

23 https://www.dw.com/ro/o -lovitura -de-stat-si-o-dictatura -militara -antiromaneasca/a -45060817 accesat în data
de 18.05.2019

30
Prin urmare, în concepț ia guvernanților, România este, în acest moment, o dictatură atipică, în
care militarii alcătuind trupe de jandarm i fac legea sau, mai precis farădelegea, în conformitate
cu dorinț ele, interesele si, ordinele ș efului condamnat cu executare al PSD, Liviu Dragnea. Iar
criminalii, împreună cu ș efii lor pol itici, care au înceta t să fie doar hoți, analfabeți ș i mituitori
electorali, se bucu ră de imunitate pe termen lung.
Regimul instalat aduce leit, inclusiv în componența sa antiamericană și antioccidentală,
antipatriotică , dar ultranaționalistă, cu tirania turcească, deș i nu religia ridică problem ele sociale.
Actorul principal este un infractor hotărât să se perpetueze la putere prin intermediul ideologiei
sale totalitare, postc omuniste, a "statului paralel" ș i cu ajutorul , inclusiv propagandistic al
securiștilor fostei poliții p olitice ceauș iste, precum si, mai ales, cu al mil itarilor deveniți oș tire a
PSD. Oaste care îi conferă domnului Dragnea mai multă încredere decât î n orice fe l de civili,
ortaci sau nu, aduși, sau nu, cu autobuzele oriunde se mai revoltă româ nii. Motiv e pentru care
dictatura lui, sprijinita pe militarii jandarmeriei, poat e fi calificată drept militară .
”(…) statul de drept din România este sub asediul sistemului paralel de putere. Majoritatea
românilor văd cu îngrijorare că România a cunoscut un regres uri aș în ceea ce privește
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv față de primii ani de după 1990, când
o serie de instituții de forță nu se reformaseră încă”24.
Ce-i de facut? De cerut, te nace si perseverent, socoteala pana la demisia l or, să elibereze țara din
ștreangul ce i l -au pus în încercarea de a distruge orice fărâmă de evoluție. Trebuie schimbat
regimul “Dragnea ” deoarece nu prezintă nici o trăsătură democratică , de j udecat si de pedepsit
grupul infracțional și pe acoliții lui care au pus mana pe țară și au declanșat ostilitățile în primul
război de amploare împotriva româ nilor de l a Ceaușescu si Iliescu î ncoace25.
Președintele Senatului a susținut că apar noi dovezi legate de încercările de denaturare a
procesului democratic de către statul paralel.
”Sunt multe semne de întrebare legate de încercarea de influențare a rezultatelor alegerilor
prezidențiale din 2009, atunci când șefi ai instituțiilor de forță stăteau la masă cu oameni politici.
Avem și certitudini legate de abuzuri ale statului paralel împotriva oamenilor politici, în
încercarea de a influența momente electorale cheie. Un astfel de moment a fost în 2014, atunci
când a existat un mandat de supraveghere pe numele mai multor politicie ni, printre care m -am
numărat”. O ameni ”de la vârful instituțiilor de forță, unde coruptia iese la suprafață într -o
dimensiune uriașă” refuză să se supună oric ărui fel de control democratic26

24 Declarație preluată de pe contul de facebook al domnului Călin Popescu Tăriceanu în data de 12.08 .2018
25 https://www.dw.com/ro/o -lovitura -de-stat-si-o-dictatura -militara -antiromaneasca/a -45060817 accesat în data
de 18.05.2019
26 Declarație făcută de Călin Popescu Tăriceanu https://www.mediafax.ro/politic/tariceanu -statul -de-drept -este –
sub-asediul -siste mului -paralel -de-putere -romania -regres -urias –
16969878?fb_comment_id=1825032280948651_1825238960927983 accesat la 18.05.2019

31
CAPITOLUL V. STUDIU DE CAZ – SUA
Statele Unite ale Americii27 (sau abreviat S.U.A ) este numele unei republici constituționale
federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.).
Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și
Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).
Țară imensă , cât î ntregul continent European, cu largă ieș ire la cel e două mari oceane ale
planetei și cu imense resurse de sol ș i de subsol, Statele Unite au fost parcă predestinate – după
cum s -au exprimat și unele personalități americane î n decursul timpului – să domine lumea.
Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor Unite.
Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate.
Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați
consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor. Cabinetul include
vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive.
Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United
States of America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul Senatului. Nu
este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de tradiție recentă fiind
9, număr fixat de legislativ.
Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și, în
anumite cazuri limitate, este curtea d e jurisdicție de primă instanță. Curtea Supremă
supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de
justiție.
Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deține suveranitate legală, are propriul
parlament, adesea bicameral, guvernator ales prin vot di rect de populația statului, guvern condus
de acesta și sistem juridic propriu, incl usiv curte supremă de justiție.
Foarte multe responsabilități (de exemplu, poliția, justiția civilă și criminală, educația), care, în
alte țări, sunt prerogativa autoritățil or centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat
are și sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri,
federal și de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buge t
bani din impozitul pe vânzări (sales tax).
În SUA nu există TVA. Totuși, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și
autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații. Alocarea acestora este adesea
condiționată de îndepli nirea anumitor condiții, în acest fel autoritățile federale asigurându -se,
indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal.

27 https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii accesat la 10.04.2019

32
Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico -socială
independentă. Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar
fonduri federale.
O superputere mondial ă este o țară care exercita suficient ă putere militar ă, politic ă si economic ă
pentru a convinge na țiunile din toate p arțile lumii s ă facă lucrur i pe care altfel nu le -ar face.
O astfel de țară este America, publica ția Time prezentând cinci motive pentru care autorul Ian
Bremmer considera ca Statele Unite ram ân singura superputere a lumii, la 15 ani de la începutul
secolu lui XXI. Astfel, î n categoriile cheie a le puterii, Statele Unite vor rămâ ne țară dominanta
pentru viitorul apropiat. Și, consideră jurnalistul Time, lucrurile nici nu se vor schimba curand in
ce privest e singura superputere mondiala.
Este drept că economia Chinei crește într -un ritm impresionant, î nsa nu doar marimea economiei
contează, ci ș i calitatea sa. Potrivit Bancii Mondiale, PIB pe cap de locuitor în SUA era de
53.042 de dolari in anul 2013, în timp ce î n China era de doar 6.807 d olari. Cu alte cuvin te, doar
puțin din creșterea economică remarcabilă a Chinei își face drum că tre buzunarele
consumatorilor chinezi – produsul secundar al unei economii conduse de întreprinderi masive
deținute de stat, mai degr abă decât de industria privată .
În ceea ce priv ește economia americană28, este crucial faptul că aceasta rămâ ne piatra de temelie
a sistemului fi nanciar global. Peste 80 la sută din toate tranzacț iile fina nciare din toată lumea
sunt efectuate în dolari, așa cum se întamplă și în cazul a 87 la sută din t ranzacțiile de pe piața
valutelor. Și cât timp lumea continuă să aibă asemenea încredere în valuta americană și în
stabilitatea economică americană , economia Statel or Unite rămâ ne cea de nedepăș it.
Deasemenea nici s uperioritatea militara a Americii nu are rival. Statele Unite au 37 la sută din
cheltuielile militare la nivel mondial, de peste patru ori mai mult decâ t o face China, numarul 2
mondial, tot pentru domeniul armatei.
Puterea politică vine î n mai multe dimensiuni. Pen tru Statele Unite, ajutorul st răin este o cale
eficientă de a -și betona puterea politică la nivel mondial. În anul 2013, Statele Unite au împărț it
32,7 miliarde de dolari, reprezentând asistență financiară . Pe locul doi a fost Marea Britanie, cu
19 miliarde de dolari. Se pare că banii cumpără cooperare politică puternică din p artea țărilor
aflate î n nevoie.
Însă pentru a avea putere politică în străinătate, trebuie întâi să ai stabilitate acasă . Statele Unite
au cea mai veche constituție funcțională din lume, precum și instituții putern ice și stat de drept
care să o acompanieze. Departe de a fi perfect, doc umentul de guvernare creat de părinț ii
fondatori ai Americii a evoluat împreuna cu poporul american. Î n plus, cifrele arată o atracție de

28 Zeihan, P., The Turning Point , 2 August 2017 . https://medium.com/@PeterZeihan/the -turning -point –
fae705b58bd8 accesat la 20.04.2019

33
durată pentru acest sistem: 4 5 de milioane de oameni care trăiesc în SUA în prezent au fost
născuț i într-o altă țară . De peste patru ori mai mult decâ t ocupanta poziției a doua tara din ac est
punct de vedere. Pentru mulț i oame ni din toata lumea, America rămâ ne locul idea l pentru a
începe o noua viață .
Dintre cele nouă cele mai mari com panii tehnologice din lume, opt îș i au sediul in Statele Unite.
Dată fiind importanța tot mai crescută a sectorului tehnologic, este mare lucru. Timp de decenii,
America s -a îngrijorat în legătură cu dependența energetică , însa Statele Unite sunt astăzi primul
producător mondial de petrol și gaze naturale .
Totodata, universitățile de cercetare și instituțiile științ ifice a le Americii sunt cele mai bune din
domeniu, permițând țării să -și concentreze ingeniozitatea unde est e nevoie cel mai mult. Iar
America cheltuiește banii pentru a păstra acest avantaj: 30 la sută din suma cheltuită la nivel
mondi al pentru cercetare ș i dezvoltare e ste cheltuită in Statele Unite.
Aceste statistici par că nu au legatură între ele, însa împre una arată faptul că americanii continuă
să se bucure de o calitate a vieții neegalată de restul lumii. Câ nd acest lucru este com binat cu
puterea Americii în ce privește influența economică, militară și politică și cu inovația, nu este de
mirare că Statele Unite se bucură de poziția sa privilegiată în lumea de astăzi, a ceea de adevarata
superputere.
Singularitatea Americii ca super -putere29 decurge din confluența sublimă a mai multor factori
congruenți. De la început, aș menționa unicitatea geografiei și geo logiei30, primele caracteristici
definitorii care i -au asigurat Americ ii statutul de super -putere . Zona denumită generic Midwest
este cea mai mare și mai productivă parcelă de pământ arabil de pe planetă. Chiar dacă asta sună
impresionant, partea cu adevăra t importantă o reprezintă sistemul fluviului Mississippi și
afluenților lui, o uriașă rețea hidrografică plasată direct deasupra Midwestului.
Mai adăugați apoi acviferul Ogallala, care, cu 450.000 km pătrați, se întinde pe sub opt state, din
Dakota de Sud până în Texas, acoperind nevoile agricole și pe cele de apă potabilă a milioane de
oameni. Epopeea pionierilor americani a început cu exodul familiilor transportate în căruțele cu
coviltir Conestaga către câmpiile Midwestului: odată ajunși acolo, oamenii au desțelenit
pământul, au început să -l lucreze cu dăruire și, peste de șase luni, au început să exporte cereale în
Europa. A fost cea mai grandioasă expansiune economică și culturală din istoria omenirii și i -a
învățat pe americani că multe lucruri pot d eveni mai bune an după an.
Rețeaua sistemului Mississippi, cu peste 19.000 km navigabili, confirmă prima regulă a
geopoliticii: transportul contează enorm. Deplasarea mărfurilor și persoanelor pe apă determină

29 Coord. Cătălin Turli uc, Istoria și Teoria Relațiilor Internaționale , 2000, p. 100 articol realizat de Liviu Marius
Bejenaru
30 De ce este America o super -putere? Despre rolul geografiei și geologiei articol publicat de Constantin Crânganu ,
disponibil la adresa web http://www.contributors.ro/global -europa/de -ce-este -america -este -o-super -putere –
despre -rolul -geografiei -%C8%99i -geologiei/ accesat în data de 28.04.2019

34
costuri mult mai mici (1/12) decât cele cerute de transporturile rutiere. Transportul ieftin reduce
costul oricărui produs. De aceea, de la începuturile sale, marile centre urbane ale Americii s -au
fost dezvoltat de -a lungul rețelei hidrografice Mississippi, în special acolo unde se unesc doi
afluenți , în punctele unde începe navigația fluvială sau în locurile de vărsare în ocean: Baltimore,
Chicago, Kansas City, Minneapolis/St. Paul, Memphis, New Orleans, New York, Philadelphia,
Pittsburgh, Sacramento, San Francisco, St. Louis, Portland ș.a.m.d. – toate aceste orașe își
datorează nu doar existența, ci și bogăția, ieftinătății transportului pe apă. În plus, toate orașele
menționate sunt, la diferite niveluri, și centre financiare.
Geologia americană s -a dovedit binecuvântată încă de două ori:
În dimine ața zilei de 10 ianuarie 1901, pe când noul secol de -abia se născuse, istoria Americii și
a întregii lumi s -a schimbat brusc atunci când, pe un deal d in sud -estul Texasului, când un uriaș
zăcământ de petrol, a fost descoperit și a marcat nașterea industrie i moderne a hidrocarburilor și,
totodată, afirmarea unei super -puteri neînvinse încă de nimeni. Erupția colosală a sondei de
petrol din Beaumont a marcat transformarea Statelor Unite ale Americii, dintr -o țară agrară și
rurală, într -o națiune urbanizată și industrializată, a cărei prosperitate a crescut de multe ori.
Pe scurt, o super -putere mondială, statut pe care nu l -a mai pierdut de atunci. Dintr -o dată,
datorită „aerului negru”31 din Texas, Oklahoma, California etc., SUA au dobândit o imensă sursă
de energie ieftină, care a schimbat pentru totdeauna harta politică și militară a lumii și a intr odus
o nouă ordine mondială .
Când producția de petrol și gaze convenționale a început să scadă și să amenințe menținerea și
dezvoltarea economiei americane32, geologii și inginerii petroliști de aici au descoperit o nouă
resursă energetică importantă: argilele care au acționat ca roci -sursă. Pentru că aceste roci nu
eliberează ușor conținutul lor, în 1946, doi ingineri petroliști din Tulsa, Oklahoma, au inventat
fracturarea hidraulică, o tehnologie continuu perfecționată de atunci până în prezent. S-a ajuns
astfel să fim martorii a trei revoluții ale argilelor, care au creat ceea ce Peter Zei han numește
Shale New World .
Nu toate argilele sunt la fel. Cele americane prezintă câteva proprietăți speciale, care conferă
avantaje semnificative industriei de hidrocarburi și plasează America într -o poziție singulară
printre celelalte țări ale planetei. De exemplu, cele mai importante bazine de petrol și gaz
neconvenționale conțin argile marine, formate pe fundul unui ocean jurasic (cca 195 – 140
milioane ani în urmă). Multe alte argile de pe glob sunt lacustre (s -au format în lacuri). Chimia
diferită a apelor oceanice față de cele lacustre a creat mineralogii specifice: argi lele marine au

31 Crânganu, C., Luchian, H., and Breabăn, M ., Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences ,2014,
Springer, http://www.springer.com/us/book/9783319165301 accesat la 10.04.2019
32 Articol publicat de Constantin Crânganu America – O super -putere singulară pe cale de a deveni o super -putere
absentă http://www.contributors.ro/editorial/america -%E2%80%93 -o-super -putere -singulara -pe-cale-de-a-
deveni -o-super -putere -absenta/ accesat în data de 28.04.2019

35
concentrații ridicate de cuarț și carbonați, pe când cele lacustre sunt îmbogățite cu minerale
argiloase (ilit, smectit ș.a.). Din acest punct de vedere, argilele marine sunt mult mai ușor de
fracturat decât cele lacustre. Țări, precum China , se bucură de existența unor vaste resurse de
argile petrolifere, dar fiind de tip lacustru, inginerii chinezi vor trebui să inventeze un nou tip de
exploatare, pentru că fracturarea hidraulică americană nu lucrează eficient decât în cazul
argilelor marin e, predominante pe continentul nord -american.
Geologia este doar unul din factorii care au determinat triumful revoluției argilelor în America.
Pe lângă existența unora dintre cele mai mari și favorabile rezerve de argilă din lume, Statele
Unite au sublima t geologia lor unică cu mediul legislativ favorabil, disponibilitatea capitalului și,
mai presus de toate, expertiza fără egal în lume a geolo gilor și inginerilor de petrol.
Vor ajunge și alte țări să aibă propria lor revoluție a argilelor? Se va putea exp orta/replica
revoluția americană, prin asimilări tehnologice? Din punct de vedere geopolitic, asistăm la o
grandioasă manifestare științifică și tehnologică pur americană. Asta înseamnă creștere
economic ă, reindustrializare și independență energetică pur a mericane .
Singularitatea Americii nu se rezumă, evident, la geografia și geologia ei33. O țară relativ tânără,
Statele Unite ale Americii au inventat atâtea lucruri în ultimii 200 ani, cât alte țări n -au fost
capabile să facă în 2 .000 sau 3.000 de ani. Și l uăm în vedere fleacuri, ci invenții fundamentale,
de pe urma cărora profită tot restul populației planetei (o listă comprehen sivă se extinde pe 548
pagini).
Pentru orice om cu bun simț intelectual și fără idei preconcepute, America se distinge fără
echivoc pe scena lumii și prin cele mai bune universități, cele mai bune institute de cercetări
civile și militare, cele mai numeroase premii Nobel (353, mai multe decât urm ătoarele 6 țări la
un loc) etc.
Din punct de vedere militar, SUA a fost întotdeauna cea ca re a avut puterea să schimbe istoria34
și cea care a influențat major perioada postbelică.
După trei ani de neutralitate, SUA intervin e la 6 aprilie 1917, în Primul Ră zboi Mon dial de
partea Antantei, participând cu un milion de soldaț i la luptele de pe Fron tul de Vest. Este prima
intervenție directă a SUA î n politica continentu lui European, care se transformă acum dintr -o
mare putere î ntr-o put ere mondiala, preluand locul deținut până atunci de Marea Britanie. În
epoca interbelică insa SUA adopta o politică de “isolationism” față de proble mele politicii
europene. Expansiunea economic ă si remarca bila prosperitate cunoscute după sfârșitul Primului
Război Mondial vor f i curmate drastic de marea criză izbucnită î n 1929, c are va cuprinde apoi,
de fapt, întreaga ec onomie capitalistă mondială .

33 Michael Bugnon Mordant, America totalitară , 1999, p.23
34 Samuel P. Hunting ton, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Oradea, 1998, p. 95

36
După izbucnirea celui de -al Doilea Război Mondial (1939), SUA îș i proclama neutralitatea, dar
atacul japonez asupra bazei aeronavale americane din Oceanul Pacific, de la Pearl Harbour, în
Hawaii (7 decembrie 1941) aduce SUA în tabăra antifascistă în timpul marii conflagraț ii. Prin
potențialul economic ș i militar, SUA contribuie decisiv la Victoria asupra forței Axei,
participând la operaț iunile de pe fronturile din Pacific, Afr ica de Nord ș i Europa.
Capitularea necondiționată a Germaniei (mai 1945) ș i bom bele atomice lansate asupra orașelor
japoneze Hiroshima ș i Nagasaki (6 si, respective, 9 august 1945) î ncheie, prin capitularea
Japoniei (a ugust 1945), cel de -al Doilea Ră zboi Mondial.
Un aspect important al singularității supe r-puterii americane îl reprezintă rolu l său politic și ilitar
după cel de -al doilea război mondial.
Întreaga politică postbelică ajunge să fie condiționată de confruntarea dintre c ele doua
superputeri rezultate în urma î nche ierii celei de -a doua conflagraț ii mondiale – SUA si URSS.
Înfrangerea și divizarea Germaniei, staț ionarea de trup e americane pe pamânt European,
ocuparea militară a Japoniei, destră marea sistemu lui colonial al Marii Britanii și Frantei, ca și
dorința și voinț a de a se opune expansiunii comunismului în Europa și în lume constrâng SUA să
elaboreze o politică externa la scară planetară .
SUA sprijina redresarea economică a statelor europene amenințate de spectrul co munist prin
lansarea “Planului Marshall” (1947), pune bazele unor alianț e militare – NATO (1949), ANZUS
(1951) , SEATO (1954), CENTO (1955) – și sprijină pretu tindeni forțele anticomunsite angajate
în deceniile 5 -9 în conflictele locale de pe glob: Coreea, Vietnam, Laos, Cambodgia, America
Latină , Orientul Mijlociu, Afghanistan etc .
În 1945, la sfârșitul ostilităților, Statele Unite s -au regăsit practic în cea mai bună stare
economică și militară în comparație cu celelalte țări beligerante. Combinația unică dintre
productivitatea agricolă a Midwestului, prezența sistemului hidrograf ic Mississippi și bogăția
minerală a Munților Apalași și Stâncoși a însemnat că America avea acasă aproape tot ce -i
trebuia. Ambițiile imperiale ale altora (Japonia, Marea Britanie, Franța) nu o interesau: America
nu avea nevoie de un imperiu pentru că ave a deja un continent. Iar în timpul războiului nicio
bombă străină nu a căzut pe teritoriul său. În schimb, bombele americane au devastat multe țări
(inclusiv România).
Fiind singura super -putere rămasă în picioare la finele războiului, Statele Unite au avu t
posibilitatea de a reseta lumea. Și au făcut -o prin tratatul de la Bretton Woods, care a impus un
sistem economic global absolut nou, bazat pe comerțul liber. Prin acesta, America a răsplătit
loialitatea aliaților vestici și asiatici, eliberați de tirani a imperiilor abolite după război (german,
japonez). Noua ordine globală a fost și mijlocul esențial de a ține sub control și de a învinge
Uniunea Sovietică și expansiu nea mondială a comunismului .

37
Pentru următorii 50 ani, politica externă și strategia amer icană s -au fixat pe construirea,
menținerea și extinderea sistemului global de comerț liber, decis la Bretton Woods, ca pe o
modalitatea eficace de a limita influența sovietică.
În timpul Războiului Rece, gândirea politică americană a fost străbătută de u n fir roșu: Oricât de
puternică ar fi fost armata Statelor Unite, Armata Roșie putea avea oricând mai mulți oameni și
mai multe tancuri în vecinătatea aliaților europeni. O luptă directă cu Uniunea Sovietică era de
neconceput, pentru că nu ar fi putut fi c âștigată decât à la Pirus, așa că americanii au conceput o
alianță militară cu dublu scop: să plătească pentru ea însăși și să limiteze expunerea directă a
soldaților americani la atacurile soldațilo r sovietici: Bun venit în NATO!
NATO a avut un rol foarte important : pe de o parte, foștii dușmani din timpul războiului au fost
mituiți cu recompens e economice și comerciale (cum a fost Planul Marshall35), care i -au repus pe
picioare, iar pe de altă parte, influența propagandei sovietice și expansiunea comunismu lui în
Europa a fost stopată definitiv. În alte părți ale globului, care nu au beneficiar de alianțe similare
cu NATO, această expansiune a avut loc, totuși.
Progresul tehnologic î nregistrat de SUA este ilustrat de lansarea p rimului satelit artificial al
Pământului de construcți e proprie (31 ianuarie 1958), de primul vehicul orbital American cu om
la bo rd (20 februarie 1961), ambele în întarziere față de cele similar e ale URSS. În rivalitatea cu
URSS, SUA își iau revanș a, la 20 i ulie 1969, prin Neil Armstro ng și Edwin Aldrin, aparținând
echipajului navei spaț iale ,,Apollo -11’’ , care d evin primi locuitori ai Pământului ce debarca pe
Lună.
În 1981 este lansata ,,Columbia’’36 , prima naveta spațială recuperabilă, care deschide o nouă
etapă în cursa de exploata re a spațiului cosmic, marcând ș i mai mult superioritatea americană .
Deceniile 7 -9 ale secolului XX sunt marcate de câțiva președinti care au făcut autoritate în plan
internațional. Mai întâ i, Jon F. Kennedy (1961 -1963), care a creat un nou stil în politic a
americană , caracterizat prin flexibilitate (de exemplu negocierile cu Hrusciov), dar și fermitate î n
rezolvarea problemelor internaț ionale (solutionarea intransigentă a ,,crizei rachetelor din Cuba’’,
in 1962).
Statele Unite vor suplimenta capacitățile m ilitare, inclusiv prin dezvoltarea arsenalului nuclear și
a sistemelor antirachetă, pentru contracararea riscurilor globale reprezentate mai ales de China și
Rusia, anunță secretarul american al Apărării.
Este din ce în ce mai evident că națiuni precum Chi na și Rusia vor să configureze o lume
compatibilă cu propriul model autoritarist – prin obținerea autorității de blocare a deciziilor de tip
economic, diplomatic și de securitate ale altor țări.

35 Boncu Simion, Securitatea Europeană în schimbare. Provocări și soluții, București, 1995, p. 112
36 Adresă web : https://ro.wikipedia.org/wiki/Naveta_spa%C8%9Bial%C4%83_Columbia accesată în data de
20.04.2019

38
”China folosește modernizarea militară, operațiunile de influ ențare și tacticile economice ca
instrumente pentru a forța statele vecine să reconfigureze regiunea indo -pacifică. În plus, va
încerca să limiteze capacitățile SUA, pentru a deveni principala putere globală în viitor”,
subliniază James Mattis.
”La rândul său, Rusia vrea să aibă autoritate decizională asupra națiunilor situate la periferia sa la
nivel guvernamental, economic și diplomatic, pentru a afecta Alianța Nord -Atlantică și a
schimba în favoarea sa structurile de securitate și cele economice din Euro pa și din Orientul
Mijlociu”, se arată în Strategia SUA de Apărare Națională.
O altă provocare este reprezentată de slăbirea ordinii internaționale postbelice. Potrivit
Pentagonului, regimurile din Coreea de Nord și Iran, care nu se conformează normelor
internaționale, prezintă riscuri prin finanțarea terorismului și prin încercările de a fabrica arme
atomice.
Drept răspuns, Statele Unite se vor concentra pe reconstruirea capabilităților militare, prin
dobândirea unor capabilități ofensive și agresive, pe c onsolidarea alianțelor internaționale și pe
creșterea performanțelor Departamentului Apărării. Vor fi modernizate capacitățile militare –
forțele nucleare, forțele spațiale și cibernetice, instrumentele de comandă, control și
recunoaștere, apărarea antibal istică și sistemele militare autonome, bazate pe inteligență
artificială.
Rusia știe că în realitate nu este competitivă, și atunci încearcă să înrăutățească situația pentru
alții. Cum? Exportând soiul indigen de neîncredere politică. Într -un fel, e opusul Uniunii
Sovietice, care pretindea că are de oferit un model pozitiv al viitorului. Rusia n -are această
pretenție, și n -are nici model, de nici un fel. Are, în schimb, tehnici care induc neîncredere în ce
ai crezut altădată, care nu te învață să înțelegi o situație ci te programează să -ți pierzi reperele.
Începutul mileniului III nu s -a ară tat de bun aug ur pentru superputerea Americană , atentatele
teror iste de la 11 septembrie 200137, în afara de faptul că vor produce un mare șoc și o mare
traumă poporului American, vor spulbera visul invulnerabilității “fortăreț ei America ne”. Practic,
în dimineata acelei zile, î ntr-o actiune sinucigasa coordonată, un grup de 19 teroriști de origine
arabă si religie islamică deturnează patru avioane ale unor linii aeriene ci vile pe care le folosesc
pentru a afec ta simbolurile Statelor Unite: două sunt proiectate asupra celor două turnuri ale
World Trade Center din New York( î ntr-o vreme cea mai inalta construcț ie din lume, simbolul
puterii economice americane), altul este proiectat asupra clădirii Pentagonului de lângă
Washington(cea mai mare construcție din lume ca suprafață construită , sediul Ministerului
Apararii), î n timp ce al patr ulea, destinat probabil Capitolului sau Casei Albe nu își atinge ținta,
prăbușindu -se în statul Pennsylvania. Afirmația “nimic nu va mai fi la fel î n lume dupa 11

37 Adresă web: https://ro.wikipedia .org/wiki/Teoriile_conspira%C8%9Biei_atentatelor_din_11_septembrie_2001
accesată în data de 22.04.2019

39
septembrie” devine î n scurt timp un cliseu un anim acceptat, atentatele relevând o nouă fațetă a
globalizării, cea a terorismului îndreptat î mpotriva valorilor lumii democratice.
Atentat ele de la 11 septembrie au avut efecte majore imediate asupra americanilor. Numeroși
polițiști și lucrători ai serviciilor de urgență din toată țara au venit la New York City pentru a
ajuta la recuperarea cadavrelor dintre resturile contorsionate ale Turnu rilor Gemene. Donațiile de
sânge din toată țara au avut o creștere în săptămânile de după 9/11. Pentru prima dată în istorie,
toate avioanele civile care nu fac zboruri de urgență din SUA și din mai multe state, inclusiv
Canada au fost oprite imediat, ținâ nd în loc zeci de mii de pasageri din toată lumea. Toate
zborurile internaționale din spațiul american au fost oprite de Administrația Federală a Aviației,
aproape cinci sute de zboruri fiind întroarse din drum sau direcționate spre alte țări. Canada a
primit 226 dintre aceste zboruri și a lansat Operațiunea Panglica Galbenă pentru a trata numărul
mare de avioane aflate la sol și de pasageri opriți din drum.
Atentatele au fost consistente cu mis iunea al -Qaeda a lui Osama bin Laden, Ayman al -Zawahiri,
Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, și Fazlur Rahman. Această declarație începe cu un citat din
Coran: „ucide păgânii oriunde -i vei găsi” și extrapolează de aici pentru a concluziona că este „de
datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii pretutindeni”.
Bin Laden a elaborat această temă în „Scrisoare către America” din octombrie 2002: „sunteți cea
mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în loc să conducă după
Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să -și inven teze propriile legi după cum
dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate
a Domnului și Creatorului vostru.
Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susținute și de alți
experți. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa38 din, că deciziile de
politică externă a SUA, inclusiv „împotrivirea față de Moscova în Afganistan, introducerea de
militari americani în Golful Persic”, și „întărirea Isra elului ca bază pentru un flanc sudic
împotriva URSS” au contribuit la motivațiile al -Qaeda. Alții, cum ar fi Jason Burke,
corespondent de politică externă pentru The Observer, se concentrează pe un aspect mai politic
al motivațiilor, spunând că „bin Laden este un activist cu un simț foarte clar al ceea ce vrea și al
felului în care speră să -l obțină. Mijloacele sale sunt mult în afara normelor de activism politic
[…] dar agenda sa este în esență una politică.”
Planurile de siguranță pentru continuitatea g uvernării și evacuarea liderilor au fost și ele
implementate aproape imediat după atentate. Congresul, însă, nu a știut că Statele Unite sunt în
regim de continuitate a guvernului decât în februarie 2002. În Statele Unite, Congresul a adoptat
și Președinte le Bush a promulgat legea Homeland Security Act din 2002, prin care se înființa
Departmentul Securității Interne, care reprezintă cea mai mare restructurare a guvernului

38 Richard A. Clarke , Against All Enemies , 2004

40
american din istoria contemporană. Congresul a adoptat și legea USA PATRIOT Act, cu sc opul
de a ajuta la descoperirea și instrumentarea cazurilor de terorism și a altor crime. Grupările
pentru apărarea drepturilor civile au criticat legea PATRIOT, afirmând că ea permite poliției să
invadeze viața intimă a cetățenilor și elimină supraveghere a juridică a procesului de adunare de
informații. Administrația Bush a invocat evenimentele 9/11 ca motiv pentru a iniția o operațiune
secretă a NSA, „pentru a intercepta comunicațiile telefonice și prin e -mail între Statele Unite și
străinătate fără manda te.
La inceputul mileniului III, SUA, care ramane prima putere economica si militara a lumii
continua sa creada in miturile fondatoare ale societatii americane, vor avea de infruntat
concurenta Uniunii Europene, care se straduieste sa adauge dimensiunii ec onomice si una
politica) si a celui mai populat stat de pe glob si cu cea mai dinamica evolutie economica, China,
dar si evolutia imprevizibila a celei de a doua puteri nucleare a planetei, Rusia.
Sistemul comerțului liber, dominat și asigurat de Statele U nite, a introdus cea mai glorioasă eră
de pace și prosperitate din istoria omenirii. PIB -ul global a crescut de zece ori. Populația planetei
s-a triplat. Războaiele masive, devastatoare din trecut, franco -germane, ruso -turce, japono –
chineze, au încetat pur și simplu din cauză că influența și presiunea bogăției și securității
Americii au descurajat manifestările belicoase pe scară națională. În consecință, Uniunea
Sovietică nu a avut niciodată o șansă rea lă de a schimba Europa de vest.
În loc de alte concluz ii, o apreciere a unor geopoliticieni francezi39, care susțin: “La doua sute de
ani după revolta coloniilor dintr -o îndepartată colonie britanică, nicio naț iune a lumii nu poate
face a bstracți e de existen ța și influența Statelor Unite. Î ntr-un mod direct sa u nu, lumea a intrat
într-un sistem de gravitație î n jurul Statelor Unite, care constituie acum sin gura putere ce dispune
de voință ș i de capacitatea de a se amesteca î n ansamblul regiunilor planetei.
În ultimii 240 ani, toate imperiile care au încercat să îngenuncheze America au eșuat. Lecția este
extrem de simplă, ne avertizează Warren Buffett: A paria contra Americii este o greșeală teribilă.

39 Henry Kissinger, Diplomația , 1994 p.395

41
VII. BIBLIOGRAFIE:
CĂRȚI :

1. Balaban Constantin -Gheorghe , Politica și strategia militară , Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, București, 2003;
2. Băhnăreanu Cristian, Puterea militară în secolul XXI : modalități de realizare și
manifestare a puterii militare în societatea democratică românească , Editura
Universității Naționale de Apărare, București, 2005;
3. Bertram Christoph , Europa în balanță , Editura Clavis, București, 1996;
4. Silviu Brucan, The Systemic Power , Journal of Peace Research Vol. 12, nr. 1 , Peace
Research Institute Oslo, 1975 ;
5. E.H. Carr, Criza celor douăzeci de ani ( 1919 -1939): o introducere în studiul relațiilor
internaționale , traducer e de Cătălin Drăcșineanu, Iași , 2011 ;
6. Ioniță Crăișor -Constantin , Legile internaționale și conflictele urbane : influența
Dreptului Internațional Umanitar (D.I.U.) asupra ducerii operațiilor in zone urbane
(MO UT) pe timpul revolutiei române , Editura Academiei de Înalte S tudii Militare,
București, 2002 ;
7. Richard A. Clarke , Against All Enemies , 2004 ;
8. Pantelimon Golu, Psiholog ia socială , București, 1974 ;
9. Michel Hastings, Abordarea științei politice , Ins titutul European, Iași, 2000;
10. Nicky Hayes, Sue Orrell, Introducere în psihologie , București, 1997 ;
11. Thomas Hobbes (of Malmesbury), Leviathan , Oxford University Press, 1996 ;
12. Albert H irschman, National Power and the Structure of Foreign Trade , Berkeley, 2018 ;
13. Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale , Oradea,
1998 ;
14. David Hume , Of the Balance of Power Essays: Moral, Political, and Literary, vol I, ed.
Eugene F. Miller , Londra, 1889 ;
15. Iordache Constantin , Rezolvarea legală a diferendelor internaționale , Editura
Universității Național e de Apărare „Carol I”, București, 2005;
16. Robert O. Keohane and Joseph S. Nye, Jr., Power and Interdependence: World Politics in
Transition, a III -a ediție , Boston: Little -Brown, 1989 ;
17. Henry Kissinger, Diplomația , 1994 ;
18. Hans. J. Morgenthau , Politica între națiuni: lupta pentru putere și lupta pentru pace ,
prefață de Andrei Miroiu, a VII -a ediție revizuită de Kenneth W. Thompson și W. David
Clinton, traducere de Mihai V ladimir Zodian, Iași, 2013 ;
19. Iulia Moțoc, Teoria relațiilor internaționale : Sursele filosofiei morale și a dreptului,
București , 2001 ;
20. Vâlsan Călin , Politologie , Editura Economică, București, 1997;
21. Boncu Simion, Securitatea europeană în schimbare. Provocări și soluții , București ,
1995 ;

42
22. Coord. Cătălin Turliuc, Istoria și Teoria Relațiilor Internaționale – Studii , 2000 ;
23. Martin Wight, Power Politics (2nd ed.) edited by Hedley Bull & Carstaan Holbraad,
Leicester, Leicester University Press, 1946;

REFERATE ȘI REVISTE
1. Erkki Berndtson, Pre-Facing Power. The Study of Power in American Political Science ,
1920 -1950 prepared for presentation at the XXIII rd World Congress of the International
Political Science Association, 2014, Montreal, Canada ;
2. Octavia Maria Cilibiu, Reflecții Privind Dreptatea, Justiția Și Justiția Administrativă ,
Univer sity Constantin Brancusi of Targu -Jiu;
3. Dinicu Anca , Puterea pe plan internaționalși factorii care o condiționeazã , Revista
Academiei Forțelor Terestre, nr. 4 (32)/2003;
4. Dragoman Ion, Radu Mircea , Modernitate în problemele de drept internațional al
conflictelor armate , Editura Universității Naționale de Apărare – Imprimeria Națională,
București 2004; (teză de doctorat)
5. Cristian Parvulescu, Politică și putere în Politici și instituții politice , lucrare apărută cu
sprijinul Comisiei Europene – programul Tempus, Editura Trei, 2000 ;
6. Rotariu Ana -Maria -Mihaela , Conceptul de putere în teoria relațiilor internaționale,
Universitatea din București, Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Culturale ;
7. Iulian Toader, Conceptul de putere și Relațiile Internaționale în secolul XXI , Sfera
Politicii nr. 1 (177) / 2014 ;
DICȚIONALE ȘI MANUALE :
1. Academia Română , Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) , Institutul de
lingvistica Iorgu Iordan, publi cat de ed itura Univers Enciclopedic, 2016 ;
2. Alain Ileury, Manual de psihologie generală , București, 1996 ;
SURSE WEB :
1. http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte -politice/Conceptul -de-putere33.php
2. http://www.arduph.ro/domenii/conducerea -ostilitatilor/raporturile -dintre -puterea -politica –
si-puterea -militara/
3. https://www.dw.com/ro/o -lovitura -de-stat-si-o-dictatura -militara-antiromaneasca/a –
45060817 accesat în data de 18.05.2019
4. http://www.springer.com/us/book/9783319165301
5. http://www.contributors.ro/editorial/america -%E2%80%93 -o-super -putere -singulara -pe-
cale-de-a-deveni -o-super -putere -absenta/
6. www.wikipedia .com

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: / DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept Puterea și legea în mediul internațional contemporan Teză de… [604259] (ID: 604259)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

/ DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept Puterea și legea în mediul internațional contemporan Teză de… [604259]

Copyright Notice

Contextul proiectului [304347]

str. Teleorman nr. 72/1, 3400 Cluj -Napoca Tel. 0745 -676136,;Tel./Fax 0264 -556690 Email cristian.muresan@focprotect.ro; www.focprotect.ro 1… [608943]

Lucrarea de față își propune să furnizeze o imagine de ansamblu prin sintetizarea într – [604775]

Rapport de stage effectué à : [602335]

Decreased ankle dorsiflexion may [603246]

Lucrare de diplomă [611441]

Copyright Notice

Similar Posts