De la apariția omului pe Pământ și până în prezent, schimbări importante au avut loc [619491]

5
INTRODUCERE

De la apariția omului pe Pământ și până în prezent, schimbări importante au avut loc
în înfățișările scoarței terestre, în învelișul său vegetal și asta nu atât din cauze naturale, ci mai
ales din cauze antropice. Aceste schimbări s -au succedat într -un rit m tot mai accelerat și cu o
tot mai mare intensitate, pe măsură ce puterea omului de a infulența mediul creștea, iar
presiunea sa de concurență asupra celorlalte viețuitoare, partenerii sai de drum într -o lungă
călătorie cosmică, se mărea, de asemenea. (Ionescu, 1989)
Scopul meu este de a pune accent și de a prezinta evoluția principalelor caracteristici
ale stării mediului, în special a aerului sub influența factorilor antropici în județele limitrofe
Constanța și Tulcea.
Obiectivele mele constă în prezentarea cadrului natural al celor două județe,
biodiversitatea celor două județe, capitol care cuprinde și ariile protejate ale acestora în
detaliu dar nu în ultimul rând caracteristicile aerului și compararea evoluției indic ilor
poluatori la nivelul celor două județe, aici cuprinzând atât starea actuală, consecințe, tendințe
dar și factorii determinanți și presiunile care afectează starea de calitate a aerului înconjurător,
emisiile de poluanți atmosferici și principalele sur se de emisie (energia, industria,
transportul).
Poluarea în ziua de astăzi este în cea mai mare parte de natură antropică, omul dorind
să-și satisfacă tot mai mult propriile nevoi a început să abuzeze excesiv componentele
mediului. În lucrarea de față voi scoate în evidență în special poluarea aerului, la nivel urban
în orașele Constanța și Tulcea, realizând mici comparații în măsura datelor obținute de pe site –
ul celor d ouă județe.
Țin să -i mulțumesc în special îndrumătorului meu d e disertație, domnului lector
universitar doctor Liviu -Daniel GALAȚCHI, care m -a luat sub îndrumare pentru a doua oară,
fapt care mi -a dat încredere în mine și m -a motivat să dau tot ce pot încă o dată pentru a
realiza o lucrare cât mai bună și pe întelesu l tuturor.
Mulțumiri, de asemenea și persoanelor dragi și apropiate care cred în mine de fiecare
dată și m-ă susțin necondiționat atât la nevoie și se bucură de fiecare treaptă pe care reușesc să
o urc.

6
1. CADRUL NATURAL AL JUDEȚELOR CONSTANȚA ȘI TULCEA

1.1 Date geografice
Județul Constanța, este situat în extremitatea sud -estică a României fiind limitat de
Marea Neagră la est, iar la nord de județul Tulcea . Spre vest Dunărea desparte județul Constanța
de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la sud se află află granița cu Bulgaria. (Figura nr. 1)

Figura nr.1 Harta județului Constanța (sursa : http://pe -harta.ro/constanta/ )

Suprafața județului C onstanța este de 7071 km2 și ocupă în acest sens locul 8 între
județele României. De asemenea din punct de vedere teritorial -administrativ județul nostru este
format din 3 municipii, 8 orașe, 54 comune și 178 sate. ( http://www.romaniaturistica.ro )
Județul Tulcea, ocupă jumătate a nordică a Dobrogei , situată la fel ca si județul Constanța
în extremitatea sud -estică a României, a cărui însemnătate vine din așezarea lui la gurile Dunării
și ieșirea la mare. Paralela 450 latitudine nordică taie județul Tulcea în partea centrală, iar

7
meridianul 290 41' 24" longitudine vestică străbate orașul Sulina, aflat la extremitatea estică a
României. (Figura nr. 2)

Figura nr.2 Harta județului Tulcea (sursă: http://pe -harta.ro/tulcea/ )

În mare parte teritoriul județului Tulcea este înconjurat de ape, la V si N de Dunăre iar
la E de Marea Neagră. Se învecinează la V cu județele Brăila și Galați, la N cu Ucraina iar în S
cu județul Constanța. Datorită întinderilor de apă județul Tulcea ar e cea mai mică densitate,
28,32 locuitori / km2, de aproximativ trei ori mai mică decât cea națională (83,82 locuitori /
km2) iar suprafața de 8499 km2 îl situează pe locul 4 ca mărime în România. (Su rsă:
http://www.tulcea.insse.ro )

8
1.2 Relieful județelor Constanța și Tulcea
În jude țul Constan ța predomin ă relieful de podi ș cu altitudine redus ă, cu valori sub 200
m, doar în nordul jude țului altitudinea atingând pe alocuri 250 m. Podiul Casimcea ocup ă partea
de nord a jude țului, iar în partea de sud se întinde Podi șul Dobrogei de Sud care seaman ă cu o
campie înalt ă, având un aspect calcaros.
Litoralul M ării Negre este format la nord din cordoane de nisip, care separ ă lacurile de
mare, iar în par tea sudic ă se remarc ă o falez ă abrupt ă format ă din calcare și loess cu înalț imi
de 15 -30 m. (Sursă: www.anpm.ro ). În figura nr. 3 sunt prezentate principalele unități naturale
în Dobrogea.

Figura nr. 3 – Principalele unități naturale (Sursă: http://www.globe -cnmp.ro )
Fiind două județe limitrofe, atăt județul Constanța cât și Tulcea sunt reprezentate de
același tip de relief. Relieful județului Tulcea prezintă altitudini cuprinse între 0 m la nivelul
Mării Negre și 467 m în Munții Măcinului , vârful Greci.
Relieful județului Tulcea se caracterizează prin existența a două unități fizico -geografice
distincte: una mai înaltă, în partea central -vestică, în cadrul c ăreia se întâlnesc elemente ale
celui mai vechi relief de pe teritoriul României , și anume unități de tip orogen vechi, hercinic
și alta mai joasă și mai nouă din Cuaternar, în N, NE și E. (Sursă: https://www.cjtulce a.ro)
(Figura nr. 4)

9

Figura nr.4 – Podișurile din Dobrogea (Sursă: https://eutopiagardens.org )

1.3 Clima județelor Constanța și Tulcea
Clima temperat -continentală caracteristică județului Constanța este influențată de
poziția geografică, situându -se între Dunăre și Marea Neagră, precum și de particularitățile
fizico -geografice ale teritoriului.
În zona litorală climatul, temperat -continental prezintă o influență marină. Climatul
maritim este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde,
marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.
Valorile temperaturilor medii anuale variază între 10`C în nordul și centrul județului
și peste 11`C în sud.Variațiile multianuale nu depășesc 4`C. Precipitațiile anuale variază între
400 mm la 500 mm, zona cea mai săracă în precipitații fiind litoralul un de valoarea cantității
de precipitații se situează sub 400 mm.
Circulația maselor de aer este influențat iarna de anticiclonul siberian care determină
reducerea cantităților de precipitații, iar vara anticiclonul Azorelor provoacă temp eraturi
ridicate și secete. Influențele Mării Negre se resimt prin toamne lungi și calduroase, și prin
primăveri târzii și răcoroase. Vântul predominant este cel care bate în direcia N -NE,
caracterizându -se printr -o umiditate redusă vara, în timp ce iarna aduce viscole și geruri.

10
Pentru județul Constanța sunt caracteristice vânturile din nord și nord -est, care își
păstrează caracterul dominant față de celelalte direcții. În sezonul cald, pe litoral predomină
vântul din direcțiile sud -est și sud. Specifică litoralului este circulația locală a aerului, sub forma
brizelor. (Sursă: www.anpm.ro )
Clima litoralului este blândă, vara zilele sunt lungi și călduroase, durata de strălucire a
soarelui în luna iulie este de 10 – 12 ore pe zi, iar temperatura medie zilnică este de 24 -250 C,
pe când cea anuală este de 11 -120 C. În sezonul cald, brizele marine bogate în aerosoli
atenuează arșița zilelor toride. (Sursă: http://www.isudobrogea.ro )
Spre depsebire de județul Constanța c lima județului Tulcea este continental excesivă, cu
precipitații reduse (sub 400 mm/an), cu umiditate atmosferică ridicată în zona deltei, veri
calduroase, ierni reci, marcate adesea de viscol e, amplitudini mari de temperatură (66,3 0C) .
Apropierea de zona continentală a Rusiei aduce aer rece care vine de la nord -est spre
sud-vest, rezultând un vânt numit Crivăț, care aduce ierni foarte reci, câteodată înghețând chiar
Dunărea și Delta pe o perioadă de doua -trei luni. În vară vânturile puternice aduc aer cald și
uscat care usucă pământul si transformă solul în praf.
Temperaturile sunt mai scăzute în vest, în zona de deal, în timp ce pe țărm (Sulina),
briza mării aduce aer cald și umed, înregistrându -se cele mai ridicate temperaturi pe timp de
iarnă din țară. (Sursă: http://apmtl -old.anpm.ro )

1.4 Resursele naturale ale județelor
Capitalul natural este reprezentat de resursele naturale. Gradul de dezvoltare economică,
dar și socială a județelor, condițiile de mediu dar și nivelul de trai al populației, sunt determinate
de resursele naturale atât regenerabile cât și neregenerabile care sunt exploatate și transformate
în produse necesare vieții.
Resursele naturale ce pot fi valorificate de activitatea umană sunt: resurse
neregenerabile – minereuri; resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră și fauna sălbatică; resurse
permanente – energie eoliană.
Civilația în expansiune folosește aproape toate resursele naturale pentru a le transforma
în bunuri care să servească la creșterea gradului de confort al oamenilor, la sporirea bazei
materiale a procesului productiv și la ascensiunea continuă a societății. (Ionescu, 1989)

11
1.4.1 Resursele naturale neregen erabile
Resursele naturale de materii prime neregenerabile sunt surse generatoare de energie,
alcăt uite mai ales, din combustibilii fosili, a căror reprezentanți tipici sunt în principal
hidrocarburile (petrolul, gazele naturale). Alte resurse neregenerabile sunt: zăcămintele de
minereuri feroase și neferoase, zăcămintele de cărbuni, rocile utile.
Unele dintre aceste resurse au fost exploatate și prelucrate cu tehnologii care au condus
la poluarea intensă a unor zone din țară. Emisiile provenite din activitățile industriale
(industriaenergetică, industria chimică și petrochimică, industria siderurgi că și metalurgică,
industria materialelor de construcții etc.) contribuie substanțial la poluarea factorilor de mediu .
(Sursă: http://www -old.anpm.ro )
Resursele minerale utile, ce fac parte din categoria resursel or neregenerabile, sunt multe
în judetul Constanț a. În subsol sunt importante resurse minerale printre care se numara
mineralele feroase, materialele de constructii, rocile comune si cele fosfatice. Suprafata
podisului este în mare parte acoperita de o patura de calcar si loess, podiș ul Casimcea având
chiar o structura aparte: un amestec de sisturi verzi acoperite de calcare jurasice si straturi de
loess. O categorie aparte a bogatiilor de subsol o constituie izvoarele de ape minerale, cu valente
pentru tratam ente medicale si lacurile sarate cu importante depozite de sapropel. (Sursă:
http://www.globe -cnmp.ro )
Astfel, m ineurile nemetalifere (diatomice si argile bentonice , nisip verde glauconitic,
creta etc.) au o larga raspandire geograf ica in partea centrala nordiaca , iar rocile calcaroase (larg
folosite in constructii) se afla p e intreg teritoriul al acestuia . Subsolul județului Constanța oferă
și ape minerale prin izvoarele de al Topalu si Mangalia.
Exploatarea resur selor, necesită tehnologii de mare anvergură, care au un impact
semnificativ asupra zonelor în cauză și a peisajului. O caracteristică importantă aparte a unora
dintre acestea este capacitatea de a genera energie. Această idee se aplică în cazul
combustibi lilor fosili, în special a hidrocarburilor. Printre alte resurse neregenerabile se număra:
calcarul, cărbunele, diatomita, argila, pietrișurile, nisipurile, gresiile, sarea.
În județul Tulcea printre rocile de construcție se exploatează rocile vulcanice d e natură
porfirică (dealul Consul, Cârjelari și Camena) și granițele (zona Măcin, Turcoaia, Cerna).
Calcarele sunt exploatate ca roci de construcție în Bidida, Zebil, Malcoci Sud, Trei Fântâni.

12
Se extrag, de asemenea, calcare grezoase de la cariera Baschio i (Nicolae Bălcescu), și
dolomitice de la Mahmudia, Cârlejani și Codru Babadag. La sud de Revărsarea se extrage
diabazul. Există de asemenea multe alte puncte de extracție, care satisfac nevoille locale: Baia,
Nalbant, Ciucurova. (Sursă: https://www.cjtulcea.ro )

1.4.2 Resurse naturale regenerabile
Dintre resursele nat urale regenerabile fac parte: resursele de apă, constituite din apele
de suprafață – râuri, lacuri, fluviul Dunărea și apele subterane, solul, fauna, flora, pădurile,
energia solară și eoliană. O categorie aparte de resurse o reprezintă apele minerale
(carbogazoase, sulfuroa se, feruginoase etc.) și apele geotermale.
Aceste resurse pot fi folosite pe termen nelimitat, dacă sunt folosite rațional. Exploatarea
acestora într -un regim care depășește regimul lor natural de regenerare duce la diminuarea
și, în cele din urmă, la e puizarea lor.
Resursele naturale regenerabile Dobrogei sunt diversificate, dar la rândul lor limitate.
Dintre acestea cele mai importante sunt: resursele de apa, sol, fauna, flora si paduri, energia
eoliană. Podișul Dobrogei reprezintă una din cele cinci zon e cu potențial energetic eolian
identificate la nivelul tarii.
Vînturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec. Resursa de apa
reprezinta potentialul hidrologic format din apele de suprafata si subterane, în regim natural
si amenajat. Dunărea si Marea Neagră constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul
apartinând României, au o importanta economica si ecologica aparte.
Dună rea este surs a de apa pentru diverse folosințe și sursa de hrană (fauna pisci cola). În
acelasi timp, dator ită unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului)
are influenta si asupra celorlalte elemente naturale, precum si asupra navigatiei. Astfel, o
buna parte din exporturile si importurile tarilor central -europene, fara acces la mare sau cu
acces la alte mari, folosesc în prezent calea navigabila a Dunarii si a Marii Negre.
Delta Dunării constituie una dintre cele mai întinse zone umede din lume – ca habitat al
pãsãrilor acvatice; cea mai vastã zonã de stufãrișuri compacte de pe Pãmânt și un a devãrat
muzeu al biodi versități.

13
Preocupările privind valorificarea potențialului eolian nu sunt de dată recentă dovadă
fiind și stația eolienă experimentală dezvoltată de ICPE la Agigea, în apropiere de portul
comercial Constanța Sud – Agigea. Importante contribuții în domeniu sunt aduse de către
Georgeta Bandoc în anul 2004 prin lucrarea sa de doctorat intitulată Potențialul eolian al
litoralului Mării Negre , în care evaluează potențialu eolian de la malul mării dar și determinarea
pretabilitatea de dezvoltare a proiectelor energetice în Dobrogea .
Valorificarea potențialului eolian din Dobrogea s -a dezvoltat exponențial în ultimii
ani prin pun erea în exploatarea a unor parcuri eoliene de mare capacitate racordate la rețeaua
naționala de transport a energiei electrice. Cele 92 de parcuri eoliene din județul Constanța
aflate în exploatare sau în fazele de avizare și construcții pot genera peste 5 000 MW în rețeaua
elctrică națională în condiții de exploatare simultană.
Puterea proiectelor de energie eoliană variază între un MW si 600 MW (proiectul
Cogealac – Fântânele, cel mai mare proiect eolian terestru din Europa). Posibilitate a de a
produce o cantitate foarte mare de energie alternativă coroborat cu energia produsă de alte
proiecte similare din județul Tulcea și a cantității mari de energie nugleară injectată de către
cele doua reactoare ale CEN Cernavoda, crează o presiune uri așă asupra rețelei de transport a
Transelectrica. Acesta este motivul pentru care spațiul dobrogean face parte din proiectele de
dezvoltare a infrastructurii de transport electric prin rețele de 400 MW . (Sursă:
http://w ww.unibuc.ro ) .
În figura nr .5 putem observa harta parcurilor eoliene din județul Constanța cu tot cu
intensitatea acestora.

14

Figura nr. 5- Harta parcurilo r eoliene din județul Constanța (Sursă: http://www.unibuc.ro )
În ceea ce privește energia eoliană, județul Tulcea are un potențial energetic net superior
față de alte județe ale tării. Energia eoliană folosită foarte puțin în trecut (mori de vânt), în
prezent atrage atenția unor investitori cu potențial economic mare. Podișul Dobrogei reprezintă
una din cele 5 zone cu potențial energetic eolian identificate la nivelul tării. Vânturile
predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.
Potențialul energetic eolian a început să fie val orificat prin derularea unor investiții de
construire de parcuri eoliene în diferite zone ale județului, respectiv amplasarea centralelor
eoliene în zona comunei Baia, comunea Valea Nucarilor, comunei Topolog, comunei
Casimcea, zona orașului Măcin.
Sunt derulate alte investiții pentru construirea de parcuri eoliene mari cu turbine eoliene
de mare capacitate în zonele Agighiol, Casimcea, Stejaru, Cerna, Mahmudia, Beștepe. (Sursă:
https://www.cjtulcea.ro )

15
2. BIODIVERSITATEA ÎN JUDEȚELE CONSTANȚA ȘI TULCEA

Biodiversitatea este variabilitatea dintre organismele vii provenite din ecosisteme
acvatice și terestre, precum și dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde
diversitate a din interiorul speciilor, dintre specii și dintre ecosisteme. Biodiversitatea sau
diversitatea biologică este reprezentată de ansamblul faunei și florei de pe glob.
Speciile și ecosistemele sunt produsul a milioane de ani de evoluție, ti mp în care au
reușit să prospere, să se înmulțească și să dispară, parțial sau total. S -a constatat, de -a lungul
anilor, că activitatea umană a condus la pierderea diversității biologice. (Mihăeși, 2003)

2.1 Arii protejate din zona costieră a Dobrogei

Ariile protejate prezintă modalitatea cea mai eficientă pentru protecția și conservarea
habitatelor naturale valoroase, a speciilor endemice, subendemice, rare sau periclitate sau a unor
zone importante pentru migrația și cuibăritul păsărilo r. Spre deosebire de zona costieră nordică
a României care este complet integrată în cadrul Rezervației
Biosferei Delta Dunării, zona de la sud de Capul Midia, unde sunt concentrate
majoritatea activităților economice și turistice, a sufe rit în ultimii 50 -60 de ani de declin evident
al biodiversității, odată cu extinderea stațiunilor și intensificarea activităților tu ristice.
Acest declin a determinat dispariția unor specii rare de floră și faună, menționate în
literatura de specialitate de la jumătatea secolului al XX -lea. Pierderile de biodiversitate au avut
loc pe fondul absenței unor măsuri eficiente de conservare a habitatelor naturale, a speciilor
valoroase ale florei și faunei costiere.
De-a lungul litoralului sudic românesc, protejarea biodiversității se realizează în
condiții relativ bune în cadrul unor arii protejate, dintre care doar una terestră de interes floristic
(Rezervația de dune marine de la Agigea), alte două fiind zone umede de importa nță
avifaunistică (Rezervația Mlaștina Hergheliei și Lacul Techirghiol). La acestea se adaugă în
zona costieră nordică Rezervația Biosferei Delta Dunării, “sit Ramsar” și zonă de Patrimoniu
Natural și Cultural al omenirii. Deși suprafața cumulate a ariilor protejate din zona costieră
sudică a României ajunge la cca 1333 ha, cea mai mare parte (1227 ha) este deținută de Lacul

16
Techirghiol. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor, Samoilă,
2008)

2.2.1 Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD)
RBDD este al doilea complex de zone umede din Europa ca mărime (după delta
fluviului Volga), cu o suprafață de 478 km pătrați din care 3446 km pătrați (82%) aparțin
României și restul de (18%) Ukrainei (Bavaru et al., 2008). În figura nr. 6 putem observa c ă
Delta Dunării este o rețea complexă de râuri, canale, lacuri, și mlaștini precum și de păduri,
pajiști, pășuni nisipoase și dune, cu o bogată flora și faună.

Figura nr.6 – Rezervația Biosferei Delta Dunării (Sursă: http://www.ddbra.ro )
Cuprinde delta propriu – zisă, lunca Dunării (în amonte de la Tulcea până la Cotul
Pisicii), Complexul Lagunar Razelm – Sinoe cu ansamblul de grinduri marine din sudul deltei

17
(grindurile Chituc, Saele, Lupilor) și apele terit oriale ale Mării Negre de la nord de Sulina până
la sud de lacul Sinoe, atingând ca limită estică izobată de 20 m.
Delta Dunării prezină o multitudine de biotopuri și o considerabilă biodiversitate, ceea
ce o face unică atât în Europa cât și între sisteme deltaice din lumea întreagă. Cercetările au
arătat ca în cele 30 de tipuri de ecosisteme deltaice din lumea întreagă. Cercetările au arătat că
în cele 30 de tipuri de ecosisteme deltaice (23 naturale și 7 a ntropice) se află 5429 de specii de
plante, fungi și animale. În delta se află 180.000 ha de suprafață de plaur, cee ace reprezintă cel
mai mare habitat de acest tip din lume. Delta adăpostește 4 specii de plante acvatice protejate
prin Convenția de la Ber na: Angelica palustris, Aldrovanda vesiculosa, Trapa natans și Salvinia
natans.
În zona RBDD au fost inventariate 3590 specii de animale, dintre care 91 specii de
moluște, 2244 specii de insect, 135 specii de pești, 10 specii de amfibieni, 11 reptile, 33 1 specii
de păsări (dintre care 176 clocesc aici) și 42 specii de mamifere. Dintre insecte, 237 specii au
fost pentru prima data înregistrate aici; 45 specii sunt noi pentru România iar 13 specii sunt noi
pentru știință.
Dintre speciile de flora, în RBDD se cunosc 1839 taxoni , dintre care 678 specii de alge
macrofite, 107 specii de licheni, 38 specii de macromicete și 1016 specii de plante vasculare.
Astăzi 80% din Delta Dunării este păstrată în stare natural, incluzând 18 zone strict
protejate, zone tampo n, zone de tranziție și zone de restaurare ecologică. Cele 18 zone strict
protejate sunt: Roșca -Buhaiova, Pădurea Letea, Lacul Răducu, Lacul Nebunu, Vătafu –
Lunguleț, Pădurea Caraorman, Sărăturile de la Murighiol, Arinișul Erenciuc, Insula Popina,
Sacalin -Zătone, Periteașca -Leahova, Capul Doloșman. Grindul Lupilor, Istria -Sinoe, Grindul
Chituc, Lacul Rotundu, Lacul Potcoava, Lacul Belciug.
Zona litorală a deltei se întinde de la nord de Sulina pâna la extremitatea sudică a Lacului
Sinoe. În zona de coastă, c onfluența dintre apele Dunării și cele ale Mării Negre este de o
deosebită importanță deoarece asigură bogate resurse de hrană pentru păsările acvatice din care
multe se refugiază aici, în condițiile unui climat mai bland în perioada iernii. Aproximativ 70 %
din speciile de păsări din Delta Dunării hibernează și se odihnesc între brațul Sfântului
Gheorghe și Lacul Sinoe. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor,
Samoilă, 2008)

18
2.2.2 Lacul Techirghiol
Fost liman fluvio -marin, lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din România, cu
o suprafață de 1226,97 ha, adâncime de maximum 9 m și salinitatea de cca 70 g/l. Lacul este
amplasat în zona costieră, între localitățile Eforie Nord și Tuzla. La sfârșitul lunii martie 2006,
lacul Te chirghiol a fost declarat sit Ramsar, fiind inclus pe lista zonelor umede de importanță
internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă. În prezent, lacul și zonele din jurul
acestuia formează una dintre cele mai importante arii de importanță avi faunistică din Dobrogea,
cu o suprafață de 3035,3 ha.
Lacul este împărțit de 2 baraje în 3 porțiuni cum putem vedea și în figura nr. 6, dintre
care cea estică este cea mai mare și cea mai sărată, cea mijlocie este salmastră iar cea vestică și
cea mai mică situată la coada lacului, cunoscută cu numele de lacul Zarguzon este dulce.

Figura nr. 6 – Limitele ariei de importanță avifaunistică a Lacului Techirghiol (după
„Biodiveristatea Zonei Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakr a, 2008”)

19
Datorită concentrației ridicate în săruri, în apa lacului pot supraviețui doar specii cu
limite largi de eurihalinitate. Flora algală este reprezentată în principal prin alga verde
Cladophora vagabunda , una dintre componentele esențiale ale nămolului sapropelic. Alte
specii de alge macrofite prezente în lac sunt Cladophora crystallina și Closterium acerosum .
Aceste alge alături de crustaceul Artemia salina sunt principalele organisme implicate în
formar ea nămolului sapropelic.
Vegetația din apropierea malurilor lacului Techirghiol este formată din asociații
vegetale specifice sărăturilor marine. Cele mai frecvente sunt asociațiile Suadedetum
maritimae, Salicornietum europea , Bassietum sedoidis, Atripli cetum tataricae . Datorită
salinității ridicate a apei lacului, vegetația palustră este slab reprezentată și se întălnește mai
ales către coada lacului unde apa este dulce și este formată în mare parte din stuf (Phragmites
australis), dar și alte specii hig rofile precum: Scirpus lacustris , Butomus umbellatus , Lycopus
europaeus, Mentha aquatica, Polygonum amphibium ș.a.
Deosebit de interesantă este flora și vegetația stepică a colinelor din zona sud -vestică a
lacului Techirghiol, zona inclusă în limitele ariei de importanță avifaunistică. Colinele cu
altitudine maximă de 40 -50 m, pe alocuri cu calcare sarmatice la suprafață sunt cunoscute sub
denumirea de Dealurile bujorilor.
Lacul Techirghiol este cunoscut mai ales datorită avifaunei sale, aici fiind înt âlnite
specii rare în România, unele periclitate pe plan mondial sau european. Acest lac reprezintă una
dintre principalele locuri de iernare din Europa pentru gâsca cu gât roșu ( Branta ruficollis ). Dar,
din această zonă au fost descrise peste 150 de speci i de păsări clocitoare sau migratoare.
Dintre speciile de păsări vulnerabile și amenințate din zona lacului Techirghiol conform
Clobal IUCN Red List, 2008; Directiva Păsări; Convenția de la Berna, Convenția de la Bonn),
amintim pe: Pelecanus crispus (peli canul creț), Anser erythropus (gârlița mică), Branta
ruficollis (gâsca cu gât roșu), Aythya nyroca (rața roșie), Oxyura leucocephala (rața cu cap alb),
Circus macrourus (erete alb) , Falco Cherrug (șoim dunărean). (Făgăraș, Skolka, Anastasiu,
Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor, Samoilă, 2008)

20

2.2.3 Dunele marine de la Agigea

Rezervația naturală este situată la cca 10 km sud de orașul Constanța, în apropierea
Portului Constanța Sud – Agigea. Zona de cca 25 ha conform Legii nr. 5/2000, formată din dune
de nisip de origine marină, a fost declarată rezervație în anul 1939, datorită rarităților floristice
și faunistice descoperite în această zonă.
Rezervația se află în incinta Stațiunii Biologice Marine „Prof. Ioan Borcea ” și este
administrată de Universitatea „Al. I. Cuza ” din Iași. Este o rezervație mixtă, floristică și
faunistic ă, ce adăpostește în prezent peste 120 de specii de plante vasculare.
Este renumită mai ales datorită populațiilor locale mari ale unor specii rare în România,
precum Alyssum borzaeanum (ciucușoara de nisipuri), Ephedra distachya (cârcelul) sau
Convolvulus persicus (volbura de nisipuri). Alte rarități floristice prezente în zona rezervației
sunt: Silene Thymifolia (milițeaua de nisipuri), Leymus racemosus (perișorul de nisipuri),
Dianthus leptopetalus (garofița), Astragalus varius, Salvia aethiopis (jaleș), Seseli campestre,
Echinops ritro etc.
Din zona rezervației au fost ci tate în perioada interbelică specii foarte rare, astăzi
neregăsite în flora României, precum Medicago marina sau Calystegia soldanella (Pascal,
1962).
Dintre asociațiile vegetale se remarcă în zona rezervației următoarele: Secali sylvestri –
Alyssetum borzea nu (Borza 1931) Morariu 1959 și Carici colchicae – Ephedretum distachyae
(Prodan 1939) Morariu 1959.
Rezervația adăpostește de asemenea o faună interesantă, formată din insecte ( Mantis
religiosa, Myrme arleon formicius ), reptile ( Coluber jugularis caspius , Lacerta taurica ),
amfibieni ( Pelobates syriacus balcanicus ), diverse păsări migratoare ( Enberiza melanocephala ,
Melanacorypha leucoptera, Passer hispaniolensis, Asio otus ).
Multe rarități floristice și faunistice au dispărut din zona rezervației datorită
modificărilor de microclimat produse în urma construcției portului Constanța Sud- Agigea dar
mai ales în perioada 1975 -1990 când rezervația a fost părăsită, aici desfășurându -se diverse
activități economice. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negre an, Bănică, Tudor,
Samoilă, 2008)

21
În prezent, datorită unui proces natural de stepizare și ruderalizare a vegetației, favorizat
de depărtarea de mare și de modificările de microclimat din ultimii 30 de ani, se fac eforturi
pentru păstrarea în bune condiții a habitatelor de dune și a biodiversității specifice lor. În figura
nr. 7 vedem cu exactitate unde este poziționată rezervația.

Figura nr. 7 – Rezervația de dune marine de la Agigea
(după „Biodiveristatea Zonei Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra, 2008”)

2.2.4 Mlaștina Hergheliei
Mlaștina Hergheliei este situată în apropierea plajei dintre stațiunile Venus și Saturn
lângă orașul Mangalia. Este un fost golf marin transformat în lagună și separat ulterior de mare
prin cordoane de nisip. În zona luciului de apă se află izvoare de apă mezotermale și izvoare
sulfuroase .
Mlaștina a fost declarată rezervație naturală mixtă, floristică și zoologică, în anul
2005, suprafața ei actuală fiind de 98 ha. În prezent este inclusă alături de Obanul Mare și
Peștera Movilei în situl Natura 2000 ROSCI0114, cu suprafa ța de 251 ha.

22
Specificul acestei mlaștini eutrofe constă în prezența pe malurile sale a unui amestec
de asociații vegetale higrofile, mezo -higrofile și halofile. Este de asemenea un important loc de
cuibărit și de pasaj pentru o serie de p ăsări rare.
Din zona rezervației sunt menționate 132 specii de plante vasculare (Făgăraș, 2007b)
și 22 de ascociații vegetale (Făgăraș, 2007c), unele specii specifice zonelor umede costiere:
Najadetum marinae Fukarek 1961, Cladietum marisci Allorge 1922, Typhetum laxmannii
Nedelcu 1969, Schoenoplectetum tabernaemontani , etc.
Dintre raritățile floristice întâlnite în zona rezervației menționăm pe Carex extensa,
Polypogon monspeliensis, Typha laxmanni, Trifolium angustifolium (F ăgăraș, 2007b).
Rezervația este cunoscută însă mai ales pentru speciile de păsări care cuibăresc sau trec pe aici.
Păsările pot folosi alternativ cele două ecosisteme învecinate (litoral și lacustru), atât pentru
odihnă cât și pentru hrănire. Frecvent cormoranii mari (Pha lacrocorax corbo sinensis) se
odihnesc pe mlaștină și pescuiesc pe mare, iar pescărușii (Larus spp.) sunt într -o continuă
pendulare între aceste două zone.
Din zona mlaștinii au fost menționate 132 de specii de păsări (Gache, 2004), dintre
care unele rare și foarte rare în România: Gavia arctica, Aythia marila, Grus grus, Podiceps
grisegena, Ardeola ralloides, Platalea leucorodia, Anas penelope, Anas strepera, Calidris alba
ș.a. Mlaștina Hergheliei este un important culoar de migrație dar totodată loc de odihnă și
hrănire pentru multe dintre păsările de pasaj care cuibăresc în Delta Dunării, cum ar fi pelicani
(Pelecnus onocrotalus ).
Cu toate că știm că mlaștina se află în imediata apropiere a plajei aglomerate dintre
stațiunile Venus și Saturn, în sufăriș cuiăresc o serie de păsări acvatice: chire de baltă ( Sterna
hirundo ), cormorani mici ( Phalacrocorax pygmaeus ), lebede de vară ( Cygnus olor ), rațe mari
(Anas Platyrhynchos ), lișițe ( Fulica atra ) etc. Unele dintre ele, cum a r fi cormoranul mic,
iernează aici în număr destul de mare. Păsările acvatice nu sunt singurele care beneficiază de
habitatul acestei mlaștini. Numeroase specii din ordinul Passeriformes poposesc pe maluri sau
își găsesc adăpost temporar în stufăriș. (Făgă raș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean,
Bănică, Tudor, Samoilă, 2008) În figura nr. 8 vedem unde este poziționată Herghelia.

23

Figura nr. 8 – Rezervația Mlaștina Hergheliei Mangalia (după „Biodiveristatea Zonei
Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra, 2008”)

24
2.3 Fauna județului Constanța și Tulcea

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă se
caracterizează printr -un număr mare de păsări și rozătoare care -și găsesc hrana din belșug. În
condițiile actuale, când o mare suprafață acoperită cu stepă spontană, a fost ocupată de culturile
agricole, numărul de specii și exemplare a scăzut simțitor.
Noile condiții agrotehnice sunt strâns legate de cele climatice și determină fluctuații
ale populațiilor , fapt evidențiat prin variația densității mamiferelor și reptilelor. Printre speciile
caracteristice stepei din județul Constanța se numără popândăul (Citellus citellus ) cel mai
dăunător și iepurele ( Lepus europaeus ) cel mai bine apreciat. Se mai întâlnes c, în număr
mare orbetele mic (Spalax leucodon ), șoarecele de câmp (Microtus arvalis) , șobolanul
cenușiu (Rattus norvegicus ).
Dintre an imalele carnivore putem aminti dihorul de stepa (Mustela
eversaani ), dihorul pătat (Vormella peregusna ), hamster romanesc (Mesocri cellus
newtoni ), șarpele rău (Coluber jugularis caspius ). Reptilele sunt reprezentate prin gușterul
vărgat (Lacerta trilineata dobrogica ), șopârla de stepă (Lacerta taurica taurica ) broasca
țestoasă dobrogeană (Testudo greaeca ibera ). (Figura nr. 9)
Numărul mare de insecte este dominat de către lăcustarul ( Stuarnus roseus ), zebrina
(Zebrinan varmensis ), călugărița ( Mantia religiosa )- figura nr.10, scarabeul ( Scarabaeus
affinis ), croitorul ( Calamobius fillum ), greierul borțos ( Bradyparus dasypus ) etc.
În urma extinderii terenurilor agricole și a vânatului unele specii de im portanță
cinegetică și -au redus drastic numărul aparținând în prezent în mod accidental în fauna
județului Constanța – dropia (Otis tarda ) și spurcaciul (Otis tetrax orientalis ).
Dintre părări amintim potârnichea ( Perdix perdix ), graurul ( Sturnus vulgaris ),
coțofana ( Pica pica ), uliul porumbar ( Accipiter gentilis ), uliul șerpar ( Cicaetus gallicus ),
prepelița ( Coturnix coturnix ), ciocârlia ( Alauda arvensis ).
În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării sunt întâlnite frecvent exemplare
de: șarpele de apă, pești importanți pentru pescuit (crap, biban, șalău etc.) și numeroase păsări:
chiriachițe ( chilidonias ), pescăruș ( Laurus argentatus , Laurus minutus ), cormoranul
(Phulacrocorax curbo ), stârci ( Gavia aectica ), fugaci ( Tringo ), piciorongul ( Himanotopus ),
gâște ( Anses ) și rațe ( Anas ), majoritatea oaspeți de primăvară.

25
Pe nisipurile maritime, care însoțesc plajele și cordoanele litorale, fauna este
reprezentată prin numeroase cochilifere: scoicile japoneze (Donatx trunculus ), unghiuțele
multicolore (Tellina ), scoici albe (Mya arenaria, Cardium ), bancuri de midii (Mytillus
gaeloprovincialis ), stridii (Osterea edule ), melcii sunt reprezentați prin ochișorul (Cyclope
neritea ), rapana (Rapana thomasiana ), iar crustaceii prin – crabul de nisip (Portunus ) și crabul
sidefiu (Xantho Poressa ) ș.a.
În zona silvostepei și pădurii fauna găsește condiții mai bune de hrană și adăpost
întâlnind o mai mare varietate de specii cu efective numeroase. Putem aminti – șoimul
dunărean (Falco cherrus danubialis ), pajura de stepă (Aquila rapax orientalis ), uliul
alb (Circus macrubus ), vulturul codalb (Heliaetus albicilla ), bufnița mare (Bubo bubo ) ș.a.
Dintre mamifere amintim pisica sălbatică ( Felix silvestris ), vulpea roșie ( Vulpes
vulpes ), jderul de scorbură ( Martes martes ), ariciul ( Arinaceus europaeus ), liliacul ( Rinolophus
terrumequinum ).
Dintre mamiferele mai rar întâlnite la noi în fauna țării noastre putem aminti unele
specifice Dobrogei : vulpea cărbunăreasă (vulpes melangaster ), pârșul de copac (Dryomis
nitedula ), mic cu coada stufoasă, jderul de piatră (Martes faino ), de talie mică și cu blana mai
deschisă la culoare, dihorul pătat (Vormela peregusna ), care trăiește numai în Dobrogea .
Alături de aceștia se întâlnesc foarte des mistreții (Sus scrofa attila Thomas ), veverița (Sciurus
vulgaris L .), dihorul de stepă (Mustela eversmanic Less ), bizamul (Ondatra sibettica L. ).
În fauna județului Constanța au fost colonizate câteva specii cu valoare
cinegetică: muflonul (Ovis musimon ), fazanul (Phasianus ), căprioara (Capreolus capreolus ).
Mai putem aminti specii diferite care trăiesc pe aceste meleaguri – broasca râioasă (Bufa
vinidis ), năpârca (Anquis fragilis colchi ) etc.
Fauna piscicolă este foarte interesantă și variată spre deliciul turiștilor pescari
– crapul (Cyprinus carpio ), carasul (Carassius ), plătica (Abrumis brunica ), babușca (Rutilus
rutilus) , specii marine – cambula (Pleuroneclus slesus ), calcanul (Rhombus maeoticus )
și delfinii – porcul de mare (Phocaena phocaena ), rechinul (Squalus achantias ). (Sursă:
http://www.constanta -tours.com )

26

Figura nr . 9– broasca țestoasă dobrogeană ( Testudo greaeca ibera ) (Sursă:
http://despretestoaseeee.blogspot.ro/ )

Figura nr. 10 – călugărița ( Mantis religiosa ) (Sursă: http://www.viata -salbatica.ro )

27
În ceea ce privește fauna județului Tulcea, există un număr de 163 de specii de
interes comunitar și 110 specii de interes național. Din cadrul nevertebratelor, putem enumera
9 specii de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea ariilor spec iale de
conservare conform anexei 3 a Ordonanței de Urgentă nr. 57/2007: Bolbelasmus unicornis ,
Cerambyx cerdo (croitor), Lucanus cervus (rădașcă), Morimus funereus , Osmoderma eremita
(pustnicul), Callimorpha quadripunctaria , Euphydryas maturna , Lycaena dispar și
Pholidoptera transsylvanica . În cazul amfibienilor și reptilelor sunt întâlnite un număr de 7
specii de interes comunitar, iar în ceea ce privește ornitofauna, există un număr de 100 de specii
de interes comunitar.
Din punct de v edere al mamiferelor, se conturează un număr de 10 specii de interes
comunitar: liliacul mare cu potcoavă ( Rhinolophus ferrumequinum ), liliacul comun
(Myotismyotis ), popândăul ( Spemophilus citellus ), grivan mic ( Mesocricetus newtoni ), șoarece
săritor de st epă ( Sicista subtilis ), lup ( Caniș lupus ), vidră ( Lutra lutra ), nurcă ( Mustela
lutreola ), dihor pătat ( Vormela peregusna ) și dihor de stepă ( Mustela eversmanni ).
(http://apmt1.anpm.ro )
Fauna Rezervație i Biosferei Delta Dunării, conform Master Planului Deltei Dunării
este reprezentată printr -un număr de 3541 de specii, din care: 3061 de specii de nevertebrate
(182 de specii de rotifere, 253 de specii de viermi, 91 de specii de moluște, 115 specii de
crustacee, 168 specii de arahnide, 8 specii de diplopode și 2244 specii de insecte) și un număr
de 480 de specii de vertebrate (86 de specii de pești, 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile,
331 specii de păsări de păsări și 42 de specii de mamifere).

2.3 Vegetația județelor Constanța și Tulcea

În funcție de condițiile fizico -geografice pe teritoriul județului Constanța se găsesc
concentrate un număr mare de ecosisteme, diversificate, începând cu ecosistemele terestre
de stepă, silvostepă și pădure sfârșind cu ecosistemele acvatice, marine, lacustre, din lungul
litoralului și Dunării. În componența vegetației spontane se întâlnesc elemente central
europene, mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endemice.
De-a lungul ti mpului, sub influența activității antropice, vegetația de stepă a cedat
în suprafață în favoarea culturilor agricole. Cea mai mare parte din teritoriul județului
aparține zonei de stepă, care a fost însă înlocuită prin cultur i de cereale și plante tehnice.

28
Pajiștea stepică uscată dobrogeană se deosebește în bună parte de pajiștea stepică
din restul tării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influențe pontice premaritime și
submediteraneene de tip balcano -moesic, peste care a intervenit activi tatea omului stabilit
aici din cele mai vechi timpuri.
După compoziția floristică, gradul de desțelenire și intensitatea păstoritului în
trecut distingem: pajiști stepice primare ca păiușul ( Festuca vallesiaca ), colilia (Stipa
capillata ), pirul crestat ( Apropyrom cristatum ), alături de pârloagele stepice rudelizate din
firuța cu bulbi ( Poa bulbosa ), pelinița ( Artemisia austriaca ), aliorul ( Eupharbea stepposa )
ș.a.
Leguminoasele sunt puțin abundente, dar numeroase: Medicago miri ma, Medicago
adbicularis , Medicago rigidula , Trigonella monspeliasa, Astragalus hamosus , Trifollium
arvense ș.a.
Speciile frecvent întâlnite alături de stejarul pufos ( Querqus pubescens ) și stejarul
brumăriu ( Querqus pendunculiflora ) fac parte din subarboret reprezentat de elemente
submediteraneene cu frunze căzătoare – mojdreanul ( Fraxinus ornus ), elemente sudice –
pălurul ( Palius aculeatus ), iasomia sălbatică ( Jasminum fruticans ) și teiul ( Tilia tomentosa )
etc.
Zona de pădu re ocupă în județul Constanța arealele cele mai întinse (cca 3% din
teritoriul acestuia). Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii de stejar cerul ( Quercus
cerris ), gâmița ( Quercus frainette ), stejarul brumăriu ( Quercus pedunculiflora ), stejarul
pufos (Quercus pubescens ), alături de care întâlnim frasinul ( Fraximus excelsior ), jugastrul
(Acer campestre ), cârpinița ( Carpinus orientcilis ), teiul argintiu ( Tilia tomentosa ), teiul
pufos ( Tilia ptayphyllos ) și arțarul tătăresc ( Acer tataricum ) ș.a.
Vegetația Mării Negre este formată din asociații de plante – alge de mărimi și
culori diferite printre care cele brune (Cystoseira barbata) și iarba de mare (Zostera marina)
singura plantă cu flori din apele marine românești. (http://www.constanta -tours.com )
Vegetația în județul Tulcea este caracterizată printr -o mare diversitate din punct
de vedere al habitatelor naturale, zona Dobrogei de N, reprezintă mediul de v iață pentru un
număr mare de specii floristice, multe dintre ele endemice, rare, vulnerabile sau periclitate.
În conspectul florei Dobrogei se enumeră 1770 specii de plante pentru această zonă, ceea ce
reprezintă 52% din flora României și aproape 19% din flora europeană.
Pe teritoriul județului Tulcea, tinând cont de importanța la nivel european, există
9 specii de plante de interes comunitar, motiv pentru care zonele din care se regăsesc au fost
desemnate arii speciale de conservare. A cestea sunt următoarele: Marsilea quadrifolia

29
(trifoiaș de baltă), Agrimonia pilosa (turiță), Campanula romanica (clopoțel dobrogean),
Echium russicum (capul șarpelui), Moehringia jankae (merinană),
Centaurea jankae (vinețele, dioc, zglăvoc), Potentillia emiliipopii (buruiană cu cinci degete),
Aldrovanda vesiculosa (otrățel), Centaurea pontica (vinețele, dioc, zglăvoc).
(http://apmtl.anpm.ro )

30
3. MATERIALE ȘI METODE

Pentru realizarea acestei lucrări am folosit date de pe site -urile Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului din județele Constanța și Tulcea. Am analizat fiecare capitol în parte și am
ales să evidențiez calitatea și poluarea aerului la ni velul celor două județe, am dorit să mă
focusez pe acest capitol deoarece, am considerat că aerul pe care îl respirăm este vital vieții și
sunt de părere că trebuie să constientizăm riscurile la care ne supunem zi de zi respirând acest
element din ce în ce m ai poluat.
Metoda folosită este cea a comparării, am luat câte trei stații din fiecare județ, câte una
din fiecare tip CT1 -trafic, CT3 -fond suburban, CT3 -fond subruban și CT5 -industrial, la fel și
pentru județul Tulcea, TL1, TL2 și TL3. Am comp arat aceste date pe o perioadă de cinci ani,
2010 -2015, întocmind grafice și am tras concluziile rezultate.
De asemenea, apoi am comparat to t prin intermediul graficelor pe baza unor tabele cu
date, trei sectoare de activitate din fiecare județ, energia, industria și transportul, considerând
că aceste mari sectoare sunt în plină desfășurare și reprezintă impactul cel mai mare asupra
acestui element.

31

4. CARACTERISTICILE STĂRII AERULUI ȘI COMPARAREA EVOLUȚIEI
INDICILOR POLUATORI ÎN JUDEȚELE CONSTANȚA ȘI TULCEA

4.1 Calitatea aerului înconjurător în județele Constanța și Tulcea

În județul Constanța, calitatea aerului este monitorizată prin măsurători continue în
șapte stații automate amplasate în zone reprezentative. Poluanții monitorizați sunt cei prevăzuți
în legislația română , transpusă din cea europeană, valorile limită impuse prin Legea calității
aerului, 104/2011 având scopul de a evita, preveni și reduce efectele nocive asupra sănătății
umane și a mediului. În figura nr. 11 am prezentat unde sunt situate cele 7 stații de monitorizare
a calității aerului din județul Constanța.

Figura nr. 11 – Punctele unde sunt situate cele 7 stații de monitorizare a aerului (după
http://apmct.anpm.ro/ )

32

Componența rețelei automate de monitorizare a calității aerului este următoare: de tip
trafic sunt 2 stații, de tip industrial sunt 3 iar de fon d urban și suburban sunt câte 1.
Stațiile au fost amplasate conform „Criteria for EUROAIRNET, 1999”, astfel:
• Stația CT1 – Stație de trafic, am plasată în municipiul Constanța, zona Casa de Cultură
evaluează influența emisiilor provenite din trafic și monitorizează poluanții: dioxid de
sulf (SO2), oxizi de azot (N0 x/NO/NO2), monoxid de carbon (CO), benezen, pulberi în
suspensie (PM10).
• Stația CT2 – Stație de fond urban, amplasată în municipiul Constanța, zona parc
Primărie, monitorizează nivelele medii de poluare în interiorul unei zone urbane ample,
datorate unor fenomene produse în interiorul orasului cu posibile contribuții
semnificative datorate unor fenomene de transport care provin din exteriorul orașului.
Monitorizează aceeași poluanți ca și stația CT1 și parametrii meteo cum ar fi: dire cția
vântului, presiunea, temperatura, ra diația solară, precipitații ș.a., aria ei de
reprezentativitate este de 100 m -1 km.
• Stația CT3 – stație de fond suburban este amplasată în orașul Năvodari – Tabăra Victoria
și monitorizează nivelele medii de poluare î n interiorul unei zone suburbane, datorate
unor fenomene de transport care provin din exteriorul orașului și a unor fenomene
produse în interiorul orașului, de asemenea această stație monitorizează aceeasi poluanți
ca și stațiile CT1 ș i CT2 dar și parametr ii meteo iar aria ei de reprezentativitate este de
1-5 km.
• Stația CT4 – Stație de trafic, a mplasată în municipiul Mangalia – zona parc arhelogic
evaluează influența emisiilor provenite din trafic și monitorizează aceeași poluanți ca și
celelalte stații.
• Stația CT5 – Stație de tip industrial, amplasată în municipiul Constanța, str. Prelungirea
Liliacului nr.6 evaluează influența surselor industriale asupra calității aerului , arie de
reprezentativitate 10 -100 m și monitorizează aceeași poluanți ca și restul staț iilor.
• Stația CT6 – Stație de tip industrial, amplasată în Orașul Năvodari – Liceu Lazăr
Edeleanu, evaluează influența surselor industriale asupra calității aerului, raza de
reprezentativitate este de 10 -100 m și monitorizează aceeași poluanți.
Măsurarea în puncte fixe a poluanților menționați se face aplicând metodele de referință
astfel:

33
– pentru SO 2 conform ISO/FDIS (proiect de standard) „Aer înconjurător – determinarea
dioxidului de sulf” – metoda fluorescenței în ultraviolet;
– pentru NO 2, NOx, conform ISO 7966/1985 „Aer înconjurător – determinarea
concentrației masice de oxizi de azot” – metoda prin chemiluminescență;
– pentru Pb conform ISO 9855/1993 „Aer înconjurător – determinarea conținutului de
plumb din aerosoli colectați de filtre” – metoda spectroscopiei cu absorție atomică;
– pentru PM10 conform EN 12341 „Calitatea aerului – procedura de testare pe teren
pentru a demonstra echivalența de referință a metodelor de prelevare a fracțiunii PM10 din
pulberi în s uspensie” – principiul de măsurare se bazează pe colectarea pe filtre a fracțiunii PM10
a pulberilor în suspensie și determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice.
– pentru b enzen – metoda gaz -cromatografică;
– pentru CO conform ISO 4224 – metoda spectrometrică în infraroșu nedispersiv
(NDIR);
– Pentru O3 conform ISO 13964 – metoda fotometrică în UV.
La nivelul județului Tulcea functionează trei stații automate de monitorizare a calității
aerului ce fac parte din Rețeaua Națională de M onitorizare a Calității Aerului (RNMCA),
amplasate în concordanță cu criteriile stabilite de directivele europene privind calitatea aerului,
în vederea protecției sănătății umane, a vegetației și ecosistemelor pentru a evalua influența
diferitelor tipuri d e surse de emisii poluante.
Acestora li se adaugă echipamente de laborator utilizate pentru măsurarea
concentrațiilor de metale grele: plumb (Pb), cadmiu (Cd) .
Calitatea aerului este exprimată statistic printr -o serie de indicatori, care des criu fenomenul de
poluare sub forma răspândirii în aer a unor substanțe reziduale poluante, rezultate preponderent
de activitățile antropice. Datele privind cantitatea poluanților la nivelul solului (la nivelul
aerului respirat) sunt furnizate de sistemele de monitorizate a calității aerului.
În județul Tulcea sunt 3 stații de monitorizare a calității aerului:
TL1- stație de tip trafic, stația este amplasată la cca 10 m de intersecția străzilor Isaccel, 1848
și Victoriei, intersecție cu trafic rutier inten s;

34
TL2- stație de tip industrial, stația este amplasată la cca. 1,5 km față de platforma industrială
Tulcea Vest, în curtea S.C Transport Public S.A;
TL3- stație de tip suburban/trafic, stația este amplasată pe DN 22, la ieșirea din orașul Isaccea.
În figu ra nr.12, am amplasat pe hartă punctele unde sunt poziționate stațiile în județul Tulcea.

Figura nr.12 – Amplasarea stațiilor de monitorizare în județul Tulcea (după
http://apmtl.anpm.ro )
Aceste trei stații măsoară poluanții SO 2, NO/NO 2/Nox, O 3, CO, PM10, COV iar
parametrii meteorologici măsurați sunt temperatura, viteza vântului, direcția vântului,
umiditatea rel ativă, presiunea atmosferică și solară și precipitațiile.
Poluanții monitorizați sunt cei prevăzuți în legislația română, transpusă din cea europeană,
valorile limită impuse prin Legea nr.104/2011 având scopul de a evita, preveni și reduce
efectele nocive asupra sănătății umane și a mediului înconjurător.
• Dioxid ul de sulf (SO 2)- este un gaz incolor, cu miros înăbușitor și înțepător , SO 2 rezultă
în principal, în urma arderii carburanților: cărbuni și petrol. Sursele staționare sunt
centralele termoelectrice, care ard combustibilii ca păcură, a căror emisii reprezintă cca
67% din totalul emisiilor de SO 2; procese industriale ca cele folosi te în rafinăriile de
petrol, oțelării, turnatorii, fabrici chimice etc. (MIHĂEȘI, 2003)

35
Dioxidul de sulf este în prezent considerat ca p rimă substanță nocivă din aer. Prezența
SO 2 în atmosferă constituie principala cauză a proceselor distructive asupra pla ntelor.
Efectele SO 2 asupra omului se manifestă printr -o iritație a aparatului respirator .
(PUMNEA, GRIGOROIU, 1994).
• Oxizii de azot (NOx) – au în vedere monoxidul de azot (NO), gaz incolor, care rezultă
din combinarea directă a azotului cu oxigenul, la tem peraturi foarte înalte și dioxidul de
azot (NO2), gaz de culoare brună, rezultat din NO care în contact cu aerul formează
NO 2. Sursele mobile sunt autovehiculele, sunt responasabile aproximativ 50% de
poluarea cu NO 2. Sursele staționare sunt responsabile d e restul poluării, acestea fiind
utilitățile electrice, facilitățile industriale, construcțiile industriale și de locuit. Poluanții
principali provin de la arderea cărbunilor, păcurii, gazelor naturale, lemnului etc.
Emisiile de Nox amenintă sănătatea uman ă prin afecțiuni asupra căilor respiratorii.
(MIHĂEȘI, 2003)
• Monoxidul de carbon (CO) – este un gaz incolor, inodor, rezultat în principal, prin
arderea incompletă a diverșilor carburanți (cărbune, petrol, benzină, lemn etc.) . Sursa
de poluare mobilă o repr ezintă motoarele autovehiculelor iar cele staționare sunt:
instalațiile și centrele de ardere a carburanților (petrol, cărbune, lemn etc), incineratoare
pentru reziduuri solide etc. Când CO este inhalat, blochează transportul oxigenului din
sânge (hemoglob ina) producând amețeli, senzații de vomă și chiar moartea.
• Patriculele materiale – PM10 reprezintă o categorie de poluanți ai aerului care afectează
în mare măsură sănătatea umană. Acestea includ în compoziția lor: nitrați, sulfați,
carbon organic, carbol elemental, praf și sare. Pot provenii din surse foarte diferite și au
o serie de proprietăți morfologice, chimice și fizice specifice. PM10, conform definiției
EPA (Environmental Protection Agency, USA), include mai mult de 50% particule
colectate de un sa mpler cu diametrul de 10 µm Da și curbă de penetrare de formă
specifică .
• Ozonul (O3)- este un oxidant foarte puternic, are miros caracteristic, are culoare
albăstruie și este foarte toxic. Se formează în atmosferă atât pe cale naturală, sub
acțiunea razelor solare sau în urma descărcărilor electrice dar și pe cale artificială în
urma reacțiilor unor poluanți proveniți de la surse de poluare terestre. Poluant este
ozonul din troposferă și nu cel din stratosferă care în ansamblu constituie stratul de O 3
și care protejează viața pe pământ. Substanțele de bază ale formării O 3 troposferic,
provenite în cea mai mare parte de la autovehicule, sunt oxizii de azot (NO x), în

36
principal NO 2 și COV. Odată cu formarea de O 3, se produce pe cale fotochimică și asa
numitul „smog”, al cărui component principal este O 3.
• Compuși organici volatili (COV) – cei mai reprezentativi compuși organici volatili sunt
produsele pretoliere: benzină, eter de petrol, acetonă, cloroform, esteri etc. COV provin
din surse de poluare mobil e, autovehiculele în principal și din surse de poluare
staționare, procesele industriale în care se ard combustibili (păcură, lemn), de
compostare a gunoaielor menajere și industriale. Impactul asupra mediului este
asemănător celui descris la ozon, deoarec e COV și NOx contribuie în mod hotărâtor la
formarea gazului nociv, ozonul.

4.2 Tendințe privind concentrațiile medii anuale ale anumitor poluanți atmosferici
între anii 2008 -2015 în Constanța și Tulcea

Pentru a compara cât mai concret și mai sigur datele din cele două orașe, am luat
câte 3 stații din ambele județe, câte una din fiecare tip: CT1 – trafic, CT3 -fond suburban, CT5 –
industrial, la fel și pentru județul Tulcea, TL1, TL2 și TL3.
Din motive tehnice, pentru stațiile care nu apar în grafic nu există date sau datele
validate sunt insuficiente pentru a respecta criteriile de calitate conform Legii 104/2011, captura
de date pentru minim 75% din intervalul de timp calendaristic.
Tabelul nr. 13 – Concentrația medie anuală î n județul Constanța 2008 -2015 (după, date
www.anpm.ro )
POLUANT Tip
stație Concentrația medie anuală
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
SO 2 (μg/mc ) CT1-
Trafic 5,25 4,7 – – – – – –
CT3-
Fond
suburb
an 7,8 – – – – – 7.18 –
CT5-
Industr
ial 8,47 5,02 6,43 6,32 – – – 5,753

37
Tabelul nr.14 – Concentrația medie anuală în județul Tulcea 2008 -2015 (după date
http://apmct.anpm.ro/ )

POLUANT Tip
stație Concentrația medie anuală
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
SO 2 (μg/mc) TL1-
trafic 5,88 5,48 3,37 5,02 5,26 4,99 – 16,94
TL2-
indus
trial 2,12 2,70 3,30 4,11 6,71 3,57 – –
TL3-
trafic
/subu
rban – – 3,75 6,89 6,89 5,30 – –

Figura nr.15 – Concentrația medie anuală în județele Constanța și Tulcea între anii 2008 -2015
(original , după date http://apmct.anpm.ro/ )
În urma graficului studiat mai sus putem observa faptul că în anul 2016, județul Tulcea
a înregistrat o creștere de 16,74 în stația TL1, comparativ cu județul nostru care în același an a 5.25
7.8
8.47
5.88
2.124.7
5.02
5.48
2.76.43
3.37
3.3
3.756.32
5.02
4.11
6.895.26
6.71
6.894.99
3.57
5.37.18
5.75
16.74
C T 1 -T R A F I C C T 3 -F O N D
S U B U R B A NC T 5 –
I N D U S T R I A LTL1 -T R A F I C TL2 -F O N D
S U B U R B A NTL3 –
I N D U S T R I A LCONCENTRAȚIA MEDIE ANUALĂ A SO2 ÎN
JUDEȚELE CONSTANȚA ȘI TULCEA ÎNTRE ANII
2008 -2015
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

38
înregistrat o valoare de 5,75 în stația CT5. Această creștere din județul Tulcea se datorează
condițiilor de trafic intens din zona respectivă unde se află stația TL1 de tip trafic.

4.3 Factorii determinanți și presiunile care afectează starea de calitate a aerului
înconjurător
Nivelul emisiilor de substanțe poluante evacuate în atmosferă se poate reduce
semnificativ prin puterea în practică a politicilor și strategiilor de mediu, ca de exemplu:
– Folosirea în proporție mai mare a surselor de energie regenerabile (eoliană, solară,
geotermală ș.a);
– Înlocuirea combustibililor clasici cu combustibili alternativi (biodiesel, eta nol);
– Utilizarea unor instalații și echipamente cu eficiență energetică ridicată (consumuri
reduse, randamente mari);
– Realizarea unui program de împădurire și creare de spații verzi (absorție de CO 2,
reținerea pulberilor fine, eliberare de oxigen în atmosf eră).

4.4 Tendințe și prognoze privind poluarea aerului înconjurător în perioada 2010 -2015 în
județele Constanța și Tulcea
4.4.1 Energia
Sectorul energetic, componenta majoră a infrastructurii economice reprezintă baza
dezvoltării ambelor județe. În contextul energetic, în prezent, dezvoltarea durabilă implică
satisfacerea cererilor de energie, nu prin creșterea furnizării acesteia (cu excepția energiilor
regenerabile), ci prin reducerea consumului, prin perfecționarea tehnologiilor , prin
restructurarea economiei și prin schimbarea mentalității privind utilizarea eficientă a energiei.
În județele Tulcea și Constanța, o sursă de producere a energiei electrice o reprezintă
turbinele eoliene ce utilizează sursa regenerabilă și anum e vântul de care dispun ambele județe,
datorită condițiilor climatice specifice. Energia eoliană este sursa de energie cu cea mai rapidă
dezvoltare la nivel mondial, o tehnologie durabilă și nepoluantă.

39
Activitatea de producere a energiei electrice din energie eoliană nu generează impact
asupra calității aerului. Această activitate este benefică pentru mediu, având în vedere că
utilizează ca materie primă energia regenerabilă, evită emisiile de gaze cu ef ect de seră și nu
utilizează resurse naturale epuizabile.
Din sursele regenerabile de energie, energia eoliană este una din cele mai vechi
utilizată. La nivel mondial ecest tip de energie este folosit extensiv în prezent, energia eoliană
fiind sursa de energie cu cea mai mare creștere , în ultimii ani.
Acest tip de energie s -a dovedit a fi o soluție foarte bună la problema energetică
globală, energie care se pretează aplicațiilor la scară redusă. Principalul avantaj din punct de
vedere al mediului, al acestui tip de energie, este că nu produce deșeuri, substanțe poluante sau
gaze cu efect de seră.
În comparație cu spațialitatea unui parc eolian, procentul de ocupare a terenului este
întotdeauna subunitar, restul te renului păstrându -se și funcțiunea economică inițială. În tabelul
nr.16 și în figura nr. 17 am prezentat valorile emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere din
sectorul de activitate energie din cele două județe, Constanța și Tulcea.

Tabelul nr.16 – Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare din sectorul de
activitate energie ( original , după date www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NO x 1000 2100 800 800
NH 3 480 1400
SO 2 50 40 35 33
TL NO x 840 635 604 660 773 6672
NH 3 17 15 10 13 12 191
SO 2 12 8 9 7 6 30

40

Figura nr. 17 – Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în perioada 2010 -2015, în
județele Constanța comparativ cu Tulcea ( original , după date www.anpm.ro )
În urma graficului studiat mai sus, putem analiza foar te ușor evoluția emisiilor de NO x,
în județul Constanța având o usoară creștere în anul 2012, până la peste 2000 tone dar scăzând
la sub 1000 tone în anul 2013. Spre deosebire de județul Tulcea, ale căror emisii de NO x, au
avut o perioadă oarecum constantă de -a lungul anilor 2010 -2014, sub 1000 tone și o creștere
semnificativă în anul 2015, peste 6000 tone. Aceste valori ridicate ale emisiilor de NO x provin
din instalațiile mari de ardere, la care în anul 2015 a crescut cantitatea de combustibil utilizat.

Tabelul nr.18 – Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de
activitate energie ( original , după date www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NO x 600 – 1900 450 550 400
CO 7800 – 5250 200 – 100
COV 1000 – 50 50 150 40
TL NO x 940 970 606 1582 950 6678
CO 1546 1498 1276 5 1616 8 1629 2 1307 2
COV 93 84 2516 3248 3255 2221
010002000300040005000600070008000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone
CT TL Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în sectorul de
activitate energie, pentru perioada 2010 -2015
NOx
NH3
SO2

41

Figura nr. 19 – Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate
energie, în județele Constanța și Tulcea, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date
www.anpm.ro )
În figura de mai sus, putem observa foarte ușor cum emisiile de CO au scăzut treptat în
Constanța de la aproape 800 0 în anul 2010, la mai puțin de 500 în an ul 2015. De asemenea
aceste emisii au suferit fluctuații numerice de la un an la altul și în județul Tulcea ajungând de
de la cantități mult mai consistente la o scădere de 13000 în anul 2015 , la fel scăderi
semnificative au avut și emisiile de compusi organici proveniti din surse antropogene si
biogene (COV ), în ambele județe.
Nu putem spune același lucru și despre emisiile de NO x, care în județul Tulcea au avut
o creștere treptată de la un an la altul, ajungând la peste 6500, în anul 2015. Așadar putem
deduce în urma graficului analizat că și aici instalațiile mari de ardere și folosirea excesivă a
combustibilului utilizat își lasă amprenta.

020004000600080001000012000140001600018000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone
CT TL Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din
sectorul de activitate energie, pentru perioada 2010 -2015
NOx
CO
COV

42

Tabelul nr. 20 – Evoluția emisiilor de particule primare în suspensie din sectorul de activitate
energie (original, după date www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT PM10 14 23 10 7,5
PM2,5 18 9 6,5
TL PM10 0,195 0,175 1,689 2,183 2,185 2,408
PM2,5 1,688 2,185 2,187 2,354

Figura nr.21 – Evoluția emisiilor de particule primare af late în suspensie din județele Constanța
și Tulcea, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anpm.ro )
• Emisiile de PM10 sunt particule în suspensie care trec printr -un orificiu de
selectare a dimensiunii, astfel cum es te definit de metoda de referință pentru
prelevarea și mă surarea PM10, SR EN 12341, cu un randament de separare de 50
pentru un diametru aerodinamic de 10 micrometri.
• Emisiile de PM2,5 sunt particule în suspensie care trec printr -un orificiu de
selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru 0510152025
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015Tone (t)
CT TLEvoluția emisiilor de particule primare aflate în suspensie din
sectorul de activitate energie, pentru perioada 2010 -2015
PM 10
PM 2,5

43
prelevarea și mă surarea PM2,5 SR EN 14907, cu un randament de separare de 50
pentru un diametru aerodinamic de 2,5 micrometri.
Se observă în figur a de mai sus cum emisiile de PM 10 au avut o creștere destul de
bruscă în județul Constanța, în anul 2012, o creștere de peste 22 tone, însă la fel de bruscă a fost
și scăderea în următorii 2 ani, ajungând în anul 2015 la 7 tone. Spre deosebire de județul
Constanța, județul Tulcea dispunde de ca ntități de emi sii de PM10 și PM 2,5 mult mai mici, însă
raportat la acest județ, aceste emisii au suferit mici creșteri ajungând de la 0,2 în anul 2010 la
peste 2 tone în anul 2015.
Aceste diferențe între aceste orașe se datorează impactului antropic, a produ cerii și
distribuției energiei, utilizarea energiei în industrie și alte surse care au ca efect creșterea
emisiilor de particule primare aflate în suspensie.

4.4.2 Industria
Industria reprezintă sectorul economic cu cel mai mare impact negati v asupra mediului,
ca urmare a utilizării intensive de către acest sector a resurselor naturale, a consumului mare de
energie, a proceselor de producție generatoare de emisii poluante în aer, apa, sol și de diverse
tipuri de deșeuri, dintre care unele peri culoase pentru mediu și sănătatea umană.
Activitățile industriale pot afecta calitatea tuturor factorilor de mediu prin generarea unor
emisii de noxe în aer și ape; producerea unor deșeuri de diverse tipuri, ocupând suprafețe mari
de teren pentru depozit area acestora, utilizarea unor resurse naturale și energetice, ceea ce face
necesară reglementarea și controlul acestora astfel încât să se asigure respectarea legislației în
domeniul protecției mediului și a principiilor dezvoltării durabile.
Principale le produs e industriale fabricate în județul Constanța și Tulcea sunt: alumina,
cărămizi refractare, confecții textile, feroaliaje, nave fluviale și maritime, agregate minerale,
creșterea animalelor și prelucrarea cărnii.
Impactul asupra calității aerulu i se datorează, în unele cazuri, modului de funcționare a
instalațiilor IPPC sau a depășirii valorilor limită de emisie sau a valorilor de prag, stabilite
pentru poluanții specifici: pulberi, oxizi de sulf, oxizi de azot, metale grele, compusi organici
volatili (COV). (www.anpm.ro ) . În tabelul nr. 22 și figura nr. 23 am evaluat tendința emisiilor
de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare din sectorul de activitate industrie în județele
Constanța și Tulcea pe o perioada de 5 ani.

44
Tabelul nr.22 – Tendința emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în județele Constanța
și Tulcea (original, după date www.anpm.ro )

tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NO x 5500 – 1000 1050 – 250
NH 3 – – – 4000 – 16000
SO 2 4000 – 2050 300 – 150
TL NO x 1132 571 1285 1243 1193 7289
NH 3 218 610 557 694 691 995
SO 2 44 42 34 37 36 41

Figura nr.23 – Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare, în județele
Constanța și Tulcea, pentru perioada 2010 -2015. ( original , după date www.anpm.ro )

În figura de mai sus putem observa creșterea emisiilor de NH 3 în anul 2015, în județul
Constanța ajungând la 160 00 tone iar în județul Tulcea se observă creșterea semnificativă a
emisiilor de NOx, ajungand la aproape 8000 tone, în același an. Emisiile de SO 2 se resimt cel 020004000600080001000012000140001600018000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015Tone (t)
TL CTEvoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare din
sectorul industrie, pentru perioada 2010 -2015
NOx
NH3
SO2

45
mai puțin în ambele județe. Din aceste lucruri putem deduce impactul pe care îl are industria
asupra mediului folosindu -se această alternativă la scară tot mai înaltă, în toate orașele lumii.
Tabelul nr. 24 -Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate
industrie ( original , după date www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NOx 5100 – 1200 1400 – 200
CO 6500 – – 1800 – 250
COV 6900 – 100 100 – 50
TL NOx 3758 3710 – – – –
CO 1994 – – – – –
COV 6575 4704 2740 3296 2633 2996

Figura nr. 25 -Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din județele Constanța și
Tulcea, în perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anpm.ro )
În urma graficului studiat putem observa faptul că în județul Constanța concentrațiile
misiilor de compusi organici proveniți din surse antropogene și biogene ( COV ) au scăzut
semnificativ din anul 2010 de la aproape 7000 tone la mai putin de 1 00 în anul 2015, spre
deosebire de județul Tulcea, unde aceste concentrații au suferit fluctuații de a lungul anilor
ajungând în anul 2015 la 3000 tone. În anul 2010, aceste emisii au fost în concentrații mari în 010002000300040005000600070008000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015Tone(t)
CT TLEvoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de
activitate industrie, pentru perioada 2010 -2015
NOx
CO
COV

46
ambele județe, concluzionând că în acel an industria a avut un aport mare în creșterea cantității
acestor poluanți rezultând de la arderea combustibililor. În tabelul și figura următoare vom
urmării evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele.
În tabelul nr. 26 -Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de activitate
industrie, pentru perioada 2010 -2015 ( original, după date www.anpm.ro )

kg 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT Cd – – 30 25 20 10
Hg – – – – – 0,5
Pb – – 200 80 110 10
TL Cd 107 126 711 606 134 163
Hg 382 454 285 243 31 677
Pb 511 5189 163 173 175 58

Figura nr. 27 -Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din județele Constanța și
Tulcea, pentru perioade 2010 -2015 ( original, după date www.anpm.ro )

0100200300400500600700800
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015Kg
CT TLEvoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de
activitate industrie, pentru perioada 2010 -2015
Cd
Hg
Pb

47
În graficul studiat anterior se pot observa diferențe evidente între emisiile de poluanți
cu metale grele din cele două orașe. Agenția Natională pentru Protecția Mediului din județul
Tulcea dispune de date mult mai exacte și pe întreaga perioadă a studiulu i, însă chiar și așa
diferențele sunt mai mult decat semnificative.
Se pare că din acest punct de vedere, în județul Tulcea industria a adus un aport destul de mare
în poluarea cu metale grele. Emisiile cu Pb își fac lasă amprenta asupra ambelor județe de -a
lungul anilor, însă în anul 2015 ambele înregistrează concentrații sub 100 kg, scăzând
semnificativ.

4.4.3 Transportul
Transporturile reprezintă un domeniu important al activității economico -sociale pentru
că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor în scopul
satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale societății omenești.
Dezvoltarea, diversificarea și modernizarea transporturilor au fost determinate de
extinderea și intensificarea producției și a circulației mărfurilor, de adâncirea diviziunii
internaționale a muncii.
În ceea ce privește impactul transportului se manifestă la nivelul tuturor factorilor de
mediu prin:
• aglomerări de trafic și accidente – în cazul transporturilor rutiere;
• poluar ea aerului prin emisii de metale grele și noxe;
• poluarea fonică și vibrațiile – în marile intersecții, de -a lungul șoselelor, în apropierea
căilor feroviare și a aeroporturilor;
• poluarea solului, apei prin deversarea produselor petroliere;
• ocuparea unor su prafețe de teren din intravilan pentru parcări și garaje;
• schimbarea peisajul eco -urban;
• generarea de deșeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, ulei uzat, VSU, și altele).

Dintre efectele pe care transportul le are asupra sănătății umane sunt importante cele
legate de nocivitatea gazelor de eșapament care conțin NO x, CO, SO 2, CO 2, compuși organici
volatili, particule încărcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nic hel, seleniu, zinc).

48
Aceste noxe, împreună cu pulberile antrenate de pe carosabil, pot provoca probleme respiratorii
acute și cronice, precum și agravarea altor afecțiuni.
Traficul greu, generator al unor niveluri ridicate de zgomot și vibrații, precum și fondul
sonor permanent, determină condiții de apariție a stresului, cu implicații uneori majore asupra
stării de sănătate. Emisiile de substanțe poluante precum oxizii de a zot, hidrocarburile,
monoxidul de carbon, pulberile, cauzează sau exacerbează o serie de robleme de sănătate.
Impactul traficului asupra sănătății duce la incidența mai mare a cancerelor și a bolilor
de inimă, a problemelor respiratorii și a gravității ac estora. Îmbunătățirile tehnologice, care au
redus nivelul emisiilor, au fost compensate de creșterea traficului, astfel încât emisiile sunt încă
în creștere. (www.anpm.ro )
Zgomotul proveni t din trafic afectează omul în diferite moduri: cauzează atât disconfort
cat și probleme de sănătate. Efectele asupra stării fizice includ: un ritm cardiac mai ridicat (deci
un risc mai mare de boli cardiovasculare), dereglări psihice și un nivel mare de stres, dereglări
de somn, probleme cognitive, de înțelegere și concentrare la copii, iar la nivele foarte înalte de
zgomot, probleme auditive.
Gazele emise din trafic contribuie atât la creșterea acidității atmosferei, cât și la formarea
ozonului troposferic, cu efecte directe și/ sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu
(vegetație, fauna, sol, apă) (www.anpm.ro ). În tabelul nr. 28 am prezentat evoluția emisiilor de
poluanți cu efect de acidifiere din sectorul de activitate transport î n județele Constanța și Tulcea
pe perioada 2010 -2015.
Tabelul nr.28 -Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere din sectorul de activitate
transport, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anp m.ro)

tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NO x – – 7 2 – 23
NH 3 – – 1400 400 – 4700
SO 2 0,1 – – 0,1 – 0,1
TL NO x 727 499 589 700 716 586
NH 3 3,31 2,96 2,50 2,50 4,02 4,77
SO 2 1,76 1,54 1,31 0 0 0

49

Figura nr. 29- Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în județele Constanța și
Tulcea din sectorul de activitate transport , pentru o perioadă de 5 ani ( original , după date
www.anpm.ro )

În graf icul analizat mai sus putem observa cu ușurință diferențele evidente dintre cele
două județe. În județul Constanța, emisiile de NH 3 au avut o creștere continuă de la un an la
altul, în anul 2015 ajungând la peste 4500 tone, spre deosebire de județul Tulcea unde eceste
emisii nu au avut concentrați i atat de evidente si ridicate. Cu toate aceste , în județul Tulcea
cantitățile de NOx au avut fluctuații semnificative de la un an la altul, scăzând ulterior în anul
2015 la sub 1000 tone, comparativ cu județul Con stanța, unde aceste emisii nu au avut
concentrații la fel de semnificative.

0500100015002000250030003500400045005000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone(t)
CT TLEvoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere din sectorul de
activitate transport, pentru perioada 2010 -2015
Nox
NH3
SO2

50
Tabelul nr. 30-Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate
transport, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NO x – – 1500 500 – 4500
CO 9000 – – 2300 – 9200
COV – – 1000 1000 – 1000
TL NO x 510 500 400 800 700 590
CO 2300 2100 1700 1710 1200 1350
COV 250 200 150 140 125 130

Figura nr. 31 -Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate
transport în județele Contanța și Tulcea, pentru perioada 2 010-2015 ( original , după date
www.anpm.ro )
În urma graficului analizat putem concluziona faptul că în județul Constanța emisiile
de CO în urma sectorului de activitate transport, au crescut ajungân d în anul 2015 la peste 9000
tone emisii, spre deosebire de județul Tulcea, unde aceste emisii au scăzut semnificativ și vizibil
de la un an la altul, ajungând în anul 2015 la sub 2000 tone. Aceste diferențe la nivelul celor
două orașe se datorează traficului intens din județul Constanța, mai ales pe perioada verii când
orașul este foarte ag lomerat din cauza turiștilor.
010002000300040005000600070008000900010000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone (t)
CT TLEvoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul
de activitate transport, pentru perioada 2010 -2015
NOx
CO
COV

51
Tabelul nr. 32 -Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de activitate transport
pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anpm.ro )
kg 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT Pb – – – 2 – 94
Cd – – 0,8 0,2 0,1 1,2
TL Pb 6705 6709 1564 1464 1455 0
Cd 383 366 322 322 275 10

Figura nr. 33 -Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de activitate transport
în județele Constanța și Tulcea, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după date www.anpm.ro )
În urma graficului studiat mai sus putem observa faptul că emisiile cu metale grele din
sectorul de activitate transport sunt mult mai evid ente și în concentrații mult mai mari în județul
Tulcea față de județul Constanța, însă acestea au scăzut semnificativ de la un an la altul, astfel
încât în anul 2015 au ajuns la puțin peste 1000 de kg de Pb și sub 500 emisii de Cd. În județul
Constanța mo nitorizările nu au avut loc cu aceeași exactitate și periodic, an de an ca în județul
Tulcea, drept urmare și diferențele numerice de la un județ la altul.

010002000300040005000600070008000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015kg
CT TL Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de
activitate transport, pentru perioda 2010 -2015
Pb
Cd

52
Concluzii

Prin studiile efectuate am prezentat caracteristicile stării aerului și rezultatele
comparării indicilor poluatori în județele Constanța și Tulcea.
Am evidențiat următoarele aspecte: cadrul natural al județelor prin date geografice,
relief, climă și resurse naturale, biodiversitatea în cele două județe, capitol în care am cuprins
ariile protejate din zona Dobrogei, fauna și vegetația. D e asemenea, la studiu de caz am
prezentat starea și consecințele calității aerului înconjurător în județele limitrofe, tendințe
privind concentrațiile medii anuale ale anumitor poluanți atmosferici, factorii determinanți și
presiunile care afectează starea de calitate a aerului înconjuător, tendințe și progzone privind
poluarea aerului în perioada 2010 -2015 în județele Constanța și Tulcea în trei sectoare de
activitate, energie, transport și industrie.
Pe baza studiilor, observațiilor și aprecierilor realiz ate se desprind următoarele concluzii:
• În anul 2015 județul Tulcea a înregistrat o creștere de 16,94 µg/mc în stația de tip trafic ,
comparativ cu județul nostru care în același an a înregistrat o valoare de 5,75 µg/mc în
stația de tip industrial.
• Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în sectorul de activitate energie
pentru județul Constanța (NO x) au avut o uș oară creștere în anul 2012, puțin peste 2000
tone dar scăzâ nd la sub 1000 în anul următor, spre deosebire de județul Tulcea unde
emis iile de N Ox au avut valori constante până în anul 2014, sub 1000 tone dar au crescut
brusc la peste 6000 tone în anul 2015.
• Aceste valo ri ridicate ale emisiilor de NO x provin din instalațiile mari de ardere, la care
în anul 2015 a crescut cantitatea de combustibil utilizat.
• Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate energie
pentru județul Constanța, unde emisiile de CO au scăzut treptat de la aproape 8000 tone
în anul 2010, la mai puțin de 500 tone în anul 2015, o scădere treptată s -a înregistrat și
la nivelul județului Tulcea cu privire la aceste emisii.
• La nivelul județului Tulcea, o problemă a fost reprezentată de creșterea cantităților de
emisii de NO x, care în acest județ au avut o creștere tre ptată de la un an la altul, ajungând
la peste 6500 tone, în anul 2015.

53
• Evoluția emisiilor de particule primare aflate în suspensie din sectorul de activitate
energie pentru județul Constanța, unde emisiile de particule PM10 au avut o creștere
destul de bru scă, în anul 2012, o creștere de peste 22 tone, însă la fel de bruscă a fost și
scăderea, a jungând în anul 2015 la 7 tone, s pre deosebire de județul Constanța și raportat
la acest județ, în județul Tulcea aceste emisii sunt mult mai mici, în anul 2015, aceste
emisii având valoarea de doar 2 tone.
• Aceste diferente între aceste județe se datorează impactului antropic , a producerii și
distribuției energiei, utilizarea energiei în industrie și alte surse care au ca efect creșterea
emisiilor de particule prim are aflate în suspensie.
• Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare pentru sectorul de
activitate industrie la nivelul județului Constanța, unde emisiile de NH 3 au crescut în
anul 2015, la peste 16000 tone, județul Tulcea în privi nța acestui sector, s -a confruntat
cu creșterea emisiilor de NO x, care în anul 2015 au înregistrat o valoare de 8000 tone.
• Raportat la acest sector, emisiile de SO 2 se resimt cel mai puțin la nivelul ambelor județe
în cauză.
• Evoluția emisiilor precursori ai ozonului pentru sectorul de activitate industrie, la
nivelul județului Consta nța, emisiile compusilor organici proveniți din surse
antropogene ș i biogene (COV ) au scăzut semnificativ din anul 2010 când înregistrau
o valoare de aproape 7000 tone, la mai puțin de 100 tone, în anul 2015. Aceste emisii la
nivelul județului Tulcea, au suferit fluctuații de a lungul anilor ajungând la 3000 tone,
în anul 2015.
• În anul 2010, aceste emisii au înregistrat valori mari în ambele județe, concluzionând că
în acel an, industria a avut un aport mare la creșterea cantității acestor poluanți rezultând
de la arderea combustibililor.
• Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele în sectorul de activitate industrie , pentru
județul Constanța și Tulcea în anii 2010 -2015, sunt mai mult decât evidende, pe lângă
faptul că Agenția Națională pentru Protecția Mediului din județul Tulcea, cuprinde mult
mai multe date concrete despre aceste emisii, în județul Constanța aceste emisii nu au
fost monitorizate periodic, fapt pentru care a ceste rezultate sunt incomplete.
• Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare pentru sectorul de
activitate transport , în județul Constanța emisiile de NH 3 au avut o creștere continuă de
la un an la altul, în anul 2015 ajungând la peste 4500 tone, spre deosebire de județul
Tulcea, unde aceste emisii au avut valori mult mai ridicate.

54
• În județul Tulcea emisiile de NO x au suferit fluctuații numerice semnificati ve de la un
an la altul , scăzând ulterior în anul 2015 la sub 1000 tone, comparativ cu județul
Constanța unde aceste emisii nu au avut valori atât de semnificative.
• Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului pentru sectorul de activitate
transpo rt, în județul Constanța emisiile de CO au crescut ajungând la peste 9000 tone
în anul 2015, comparativ cu județul Tulcea unde aceste emisii au scăzut semnificativ și
vizibil de la un an la altul, în anul 2015 ajungând la sub 2000 tone.
• Aceste diferențe în tre cele două județe, consider că se datorează traficului intens din
județul Constanța, mai ales pe perioada verii când turismul este în plină desfășurare.
• Evoluția emisiilor de poluanți cu metale grele din sectorul de activitate transport , în
județul Cons tanța țin să specific că monitorizările nu au fost făcute la fel de periodic ca
în județul Tulcea, drept urmare și diferențele numerice evidente.
• În prezent, în urma studiilor făcute emisiile poluanților atmosferici din județele
limitrofe, Constanța și Tu lcea sunt conform normelor și legi. Ambele județe, dispun
într-o măsură sau alta de valori asemănătoare însă diferențele au și ele explicațiile lor,
explicații ce țin de intensitatea transportului, expansiunea industriei și valorificarea
energiei, toate ac estea pornind de la impactul antropic și conștientizarea insuficientă a
populației.

55
Bibliografie

• FĂGĂRAȘ, M., SKOLKA, M., ANASTASIU, P., COGĂLNICEANU, D.,
NEGREAN, G., BĂNICĂ, G., TUDOR, M., SAMOILĂ, C., 2008, „Biodiversitatea
zonei costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra ”, Editura EX PONTO,
Constanța, 53,63
• IONESCU, A., 1989, „Protecția mediului înconjurător și educația ecologică ”, Editura
CERES, București, 5, 189
• MIHĂEȘI, M., 2003, „Protecția mediului ”, Editura Andrei Saguna, Constanța, 32, 33,
41, 44
• PUMNEA, C., GRIGORIU, G., 1994, „Protecția mediului ambiant ”, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 44, 48

• http://www.romaniaturistica.ro/prezentare -generala -a-judetului -constanta , 27 martie
2017
„Prezentare generală a județului Constanța ”

• http://www.calificativ.ro/referate/referat -Judetul_Constanta -rid5476.html ,
27 martie 2017
• https://eutopiagardens.org/page/enciclopedie/forme -de-relief/dealuri -si-
podisuri/podisul -dobrogei/221520 , 30 martie 2017
• http://www.cjc.ro/sectiune .php?s=55 , 30 martie 2017
• http://www.isudobrogea.ro/wp -content/uploads/2016/03/Planul -de-Analiz%C4%83 –
%C8%99i -Acoperire -a-Riscurilor -al-jude%C8%9Bului -CONSTAN%C5%A2A -2016 –
1.pdf , 2 aprilie 2017
„Planul de analiză și acoperire a riscurilor al județului Constanța ”

• http://apmtlold.anpm.ro/upload/45358_CAPITOLUL%20I.%20PROFIL%20DE%20J
UDET.pdf , 2 aprilie 2017
• http://www -old.anpm.ro/files2/CADRUL%20NATURAL_200910164324890.pdf ,
2 aprilie 2017
• http://www.referatele.com/referate/geografie/online6/Judetul -Constanta -Dobrogea –
Relief –Clima –Hidrografia –Populatia –Vegetatia –Solul –Bogatiile -refer.php , 2 aprilie
2017

56
• http://www. globe -cnmp.ro/Raport_5_2.pdf , 2 aprilie 2017
• http://www.unibuc.ro/prof/dobre_r_r/docs/res/2014iularticole_eolian.pdf ,
2 aprilie 2017
• http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta -dunarii/localizare , 3 aprilie 2017
• http://www.constanta -tours.com/2014/10/fauna -judetului -const anta.html ,
19 aprilie 2017
• http://www.viata -salbatica.ro/gallery/displayimage.php?album=51&pos=14 ,
19 aprilie 2017
• http://www.constanta -tours.com/2014/10/vegetatia -in-judetul -constanta.html ,
22 aprilie 2017
• http://www.journals.usamvcluj.ro/index.php/promediu/article/download/3293/3018/
file:///C:/Users/Larisa/Downloads/3293 -12262 -1-PB%20(3).pdf , 8 mai 2015
• http://analizedemediu.ro/definitii , 8 mai 2015
• Date de pe site -ul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului din județele Constanța
și Tulcea ( www.anpm.ro )

57

58