de Consiliul Științifico -Didactic al Institutului de Științe ale Educației Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului : Mecanisme și… [623071]

ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI
INSTITUTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

AGLAIDA BOLBOCEANU

GHID DE APLICARE

Chișinău – 2015

CZU 37.018: 331.548
B 66
Aprobată spre editare
de Consiliul Științifico -Didactic al Institutului de Științe ale Educației

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului :
Mecanisme și metodologii de consultanță și consiliere a procesului de
dezvoltare a personalității elevului în contextul sociocultural modern .

Recenzenți:
 Maria HADÎRCĂ – dr., conf. cercet. , IȘE
 Lilia GOLOVEI – psiholog, Gimnaziul „Galata”,
mun. Chișinău

Redactor:
 STELA LUCA

Redactor tehnic :
 MARINA DARII

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții
Bolboceanu , Aglaida.
Consiliere psihologică pentru orientare și dezvoltare în carieră : Ghid de
aplicare / Aglaida Bolboceanu ; Acad. d e Științe a Moldovei, Inst. de Științe ale
Educației. – Chișinău: Institutu l de Științe ale Educației, 2015 (Tipogr. „ Cavaioli ”). –
92 p.
Bibliogr.: p. 77 -78 (30 tit.). – 50 ex.
ISBN 978 -9975 -48-071-0.
ISBN 978-9975 -48-071-0. © Institutul de Științe ale Educației , 2015

– 3 – C U P R I N S

INTRODUCERE 5
I. ASPECTE GENERALE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ȘI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Ce este consilierea pentru orientare și dezvoltare în carieră? ..
Ce este dezvoltarea în carieră și autodeterminarea
profesională? …………………………………………………… ..
Orientare școlară, orientare profesională și selecție
profesională ……………………………………………………. .
Cine și cum influențează opțiunea profesională? …………… .
Principiile orientării profesionale și consilierii pentru carieră .
Clasificarea profesiilor ……………………………………… …..
Care probleme pot fi soluționate în procesul de consiliere
pentru orientare și dezvolta re în carieră? …………………… …
Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru
orientare și dezvoltare în carieră? ………………………… …… 7
8

9

12
12
13
14

15
II. ÎNSUȘIRI ALE PERSONALITĂȚII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ȘI DEZVOLTARE
Care este rolul imaginii de sine și al stimei de sine pentru
carieră? ………………………………………………………… .
Importanța aptitudinilor ……………………………………… .
De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe
în carieră? …………… ………………………………….. …………. ………………….
Valorile și activitatea profesională …………………………… .. 17

20
23

25
III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIȚIALĂ.
TRASEE EDUCAȚIONALE ȘI OCUPAȚIONALE
Compartimentele consilierii profesionale inițiale …………… .
Cum se colectează și se analizează informația privind
traseele educaționale și ocupaționale? ……………………… … 30
33
IV. ELEMENTE DE MARK ETING PERSONAL
Curriculum vitae (CV) ……………………………………… …..
Scriso area de intenție: Cum trebuie să fie o scrisoare de
intenție convingătoare? ……………………………………….. .
Interviul ………………………………………………………… .
Scrisoarea de mulțumire ……………………………………… . 35
36

39
41

– 4 – V. CONSILIERE ȘI ORIENTARE ÎN CARIERĂ
LA LOCUL DE MUNCĂ 42
VI. METODE ȘI TEHNICI DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
PENTRU ORIENTARE ȘI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Metode de cunoaștere a apti tudinilor generale (inteligență
și creativitate) ………………………………………………… …
Tehnici de cunoaștere și autocunoaștere a personalității
elevului ………………………………………………………….
Metode și tehnici de studiere a intereselor, intențiilor
profesionale și planurilor profesionale ………………………. ..
Determinarea preferințelor profesionale în raport cu resursele
personale …………………………………………….. ……………….
Exemple de activități pentru autoc unoaștere și
autodezvoltare …………………………………………………. .
Exemple de activități pentru susținerea elevilor în
autodeterminarea profesional ă ……………………………… … 45

50

58

62

71

74
BIBLIOGRAFIE 77
ANEXE 79

– 5 – I N T R O D U C E R E

Actualitatea problemelor vizând consilierea psihologică
pentru orientare și dezvoltare în carieră este determinată de
importanța lor personală, socială și economică. Competențele de
orientare și dezvoltare în carieră, de rând cu altele, asigură
autonomia personalității, forța ei de deci zie, responsabilitatea
pentru propria viață și dezvoltare – valori, de sorginte europe ană,
la care se r aliază în prezent și Republica Moldova. Rostul acestor
competențe se apreciază nu doar prin reducerea numărului de
șomeri, cărora societatea trebuie să l e asigure minimumul de viață,
ci și prin beneficiile sociale și psihologice, care le pot aduce. Este
demonstrat că persoanele implicate în tr-o activitate profesională
adecvată , pe lângă câștigurile materiale, au imaginea de sine
pozitivă, sunt mai optimist e, au un confort psihologic stabil , sunt
orientate spre soluționarea problemelor, iar motivația de
autoactualizare este mai pronunțată. În mare măsură aceste
competențe ar putea diminua fenomenul „neajutorării învățate”,
care se face tot mai resimțit în viața cotidiană , în special printre
persoanele tinere.
Prezentul ghid este elaborat în cheia pozițiilor educaționale,
formulate în Educația -2020, Strategia de dezvoltare sectorială, 2020 :
ghidare, suport psihologic pe tot parcursul vieții în contextual
învăț ării pe tot parcursu l vieții. Materialele ghidului i nserează o
parte din rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul proiectului
instituțional de cercetare „Mecanisme și metodologii de
consultanță și consiliere a procesului de dezvoltare a personalității
elevului în contextul sociocultural modern”, în sectorul
„Psihosociologia Educației și Incluziune Școlară”. Scopul ghidului
constă asigurarea unui minimum de materiale practice, care ar
permite psihologului practician, consilierului profesional sau

– 6 – școlar să realizeze procesul de orientare și dezvoltare în carieră,
începând din momentul orientării spre un anumit tip de instituție
școlară și până la orientarea și dezvoltarea în carieră la locul de
muncă.
Ghidul este destinat este destinat psihologilor practi cieni,
psihologilor -consilieri în domeniul orientării și dezvoltării în
carieră, responsabilii de resurse umane în organizații , instituții etc .
El va fi foarte util în formarea inițială , studenților, masteranzilor
și doctoranzilor la elucidarea problemelor psihologice ale
autodeterminării profesionale, metodel or și tehnicil or de lucru în
domeniul consilierii psihologice pentru orientarea și dezvoltarea
în carieră. În lucrare se conțin materiale, care pot fi propuse
beneficiarilor de consiliere pentru activi tăți independente.
Informația expus ă în prezenta lucrare va asigura
soluționarea de către specialiști a celor mai frecvente probleme
referito are la autocunoașterea intereselor profesionale și a
resurselor personale, procesul de luare a deciziei, elaborarea unui
plan de dezvoltare în carieră, stimul ând totodată nevoia de
creștere profesională a utilizatorilor ghidului.

– 7 –

Ce este consilierea pentru orientare și dezvoltare în carieră?
Studiul literaturii de specialitate sugerează că consilierea psihologică
pentru orientare și dezvoltare în carieră presupune suportul psihologic al
dezvoltării profesionale a personalității [1; 7; 15 ] în contextul învățării pe
întreg parcursul vieții. Reprezentând un domeniu al consilierii psihologice,
consilierea pentru dezvoltare în carieră întrunește ansamblul activităților care
au scopul să îi ajute pe beneficiari (clienți) să conștientizez e calificarea și
abilitățile de care dispun, să -și diversifice resursele și opțiunile în relația cu
sistemul educațional, cu piața muncii și cu viața în general. În c adrul acestui tip
de consiliere – profesională ( acest terme n provoacă confuzii însă) – persoana este
ajutată să -și dezvolte și să accepte o imagine adecvată despre sine, despre rolul
său în societate, să -și revadă concepțiile și să le pună în concordanță cu
realitatea înconjurătoare. Astfel , persoana va fi capabilă să desfășoare o
activitate be nefică societății și să obțină satisfacție în activitatea sa
Profesională, numit și consiliere [1; 7; 12; 15; 19] .
Orientarea profesională și dezvoltarea în carieră sunt strâns legate de
alegerea, schimbarea sau evoluția profesională. Ea se îmbină cu orien tarea
școlară atunci când se acordă elevilor care se îndreaptă spre o școală
profesională, o școală de specialitate (liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu
sportiv etc.) sau când doresc să urmeze o facultate [7].
Consilierea pentru orientarea și dezvoltarea în carieră se acordă adulților
care doresc să acționeze pe plan profesional din diferite motive: sunt șomeri și
se află în căutarea unui loc de muncă; nu sunt șomeri, dar doresc un loc de
muncă mai bun; au un loc de muncă și vor să -l păstreze; intenționează să -și
schimbe profesia, deoarece aceasta nu le mai oferă satisfac ții profesionale sau
materiale, le creează probleme familiale etc.; nu inten ționează să-și schimbe
profesia, dar doresc să evolueze profesional prin specializări, calificări
suplimentare, perfecționări [ibidem ].
Conceptul de ghidare (gestionare) a carierei are două perspective:
a) cel al individului, care caută să -și valorifice la maximum potențialul fie prin
avansarea în carieră, în cazul salariaților, fie prin redobândirea unui loc de I. ASPECTE GENERALE
ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ȘI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

– 8 – muncă, în cazul șomerilor b) și/ sau cel al firmei, care tinde să găsească
criteriile optime de selectare a salariaților.
Fiecare perspectivă are ceva de o ferit: cel ce vrea să facă o carieră este
pasionat de munca lui; salariatul este echilibrat, iar întreprinzătorul este
flexibil. Astfel, consilierea pentru dezvoltarea în carieră devine o
componentă semnificativă a serviciilor furnizate în domeniul muncii și al
relațiilor de muncă, precum și o condiție pentru o plasare adecva tă în câmpul
muncii [2; 15; 24] .

Ce este dezvoltarea în carieră și autodeterminarea
profesională?
Teoriile privind dezvoltarea carierei vizează modul în care oamenii
învață să -și admin istreze propriile cariere. Ele oferă descrieri privind modul de
alegere a ocupației, explicații privind cauzele și avansează predicții despre ceea
ce se poate întâmpla în anumite condi ții [25].
Dezvoltarea în carieră. În cercetările sale, D. Super a stabil it că
dezvoltarea profesională nu are loc doar la o anumită vârstă, ea continuă
toată viață și trec e prin următoarele stadii (D.E. Super , M.L. Savickas &
C.M. Super ) [28]:
 Creșterea (de la 4 la 14 ani) – Concepția „Eu” se dezvoltă prin
identificația cu persoana semnificativă.
 Explorarea (15–24 de ani ), când individul își încearcă posibilitățile în
roluri profesionale diverse, orientându -se la posibilitățile lui
profesionale reale.
 Consolidarea (25–44 de ani ), când persoana tinde să -și asigure o
poziție personală stabilă în câmpul profesional identificat.
 Menținerea (45–65 de ani ) – Dezvoltarea profesională are loc într -o
singură direcție, fără a ieși din cadrul câmpului profesional st abilit.
 Dezangajarea (65+ ani) – pot apărea roluri noi, se poate păstra
participarea parțială în activitatea profesională, în formă de monitorizare
a activității altor persoane.
Autodeterminarea profesională este o etapă specială în procesul
dezvoltării – procesul de apariție a opțiunilor profesionale. În acest proces se
pot fi evidențiate următoarele stadii (Ghinsburg):
 Stadiul fanteziei (până la 11 ani ) când copiii își imaginează cine vor să
devină, fără a f ace vreo legătură cu realitatea.
 Stadiul ipotetic (până la 17 ani) include 4 perioade, în dependență de
baza op țiunilor profesionale: a) interes și înclinații (11 -12 ani);
b) aptitudini (13 -14 ani); c) evaluare – adolescenții se orientează la

– 9 – interesele și valorile proprii, compară cerințele prof esiei cu posibilitățile
reale proprii (15 -16 ani); perioada de trecere – se trece de la abordarea
ipotetică a alegerii profesiei la abordarea realistică (în jur de 17 ani).
 Stadiul realistic (de la 17 ani) în care adolescenții optează pentru o
profesie anu me. Acest stadiu implică perioada de cercetare
(17-18 ani), când se depun eforturi orientate spre a studia și a în țelege, a
evalua situația, a decide; perioada de cristalizare (între 18 -19 ani) – se
micșorează aria de căutare, se determină direcția viitoar ei activități;
urmează perioada specializării, se alege specializarea în cadrul profesiei
alese anterior.

Orientare școlară, orientare profesională și selecție
profesională
Consilierea și orientarea în carieră începe cu orientarea școlară, care
constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de învă țământ
potrivit nivelului de pregătire atins anterior și, mai ales, conform aptitudinilor,
intereselor profesionale și personalită ții lui. Orientarea școlară constituie o
etapă premergătoare orien tării profesionale. Important este ca, încă de la
această etapă , să se țină seama de criteriul integrării ulterioare a actualului elev
în viața activă, inclusiv în activitatea profesională [7; 15; 17; 22].
Orientarea școlară se realizează prin următoarele acțiuni:
• Evaluarea nivelul cunoștin țelor și deprinderilor care poate fi efectuată
prin examene și probe profesionale.
• Diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor baterii
de teste psihologice: teste de aptitudini, teste de intere se profesionale,
teste și chestionare de personalitate.
• Formularea recomandărilor privind continuarea educa ției,
• Informarea referitor la unită țile școlare care corespund cerin țelor
educa ționale ale clientului, la condi țiile de acces la aceste unită ți și la
formalită țile ce trebuie îndeplinite în acest scop.
• Alcătuirea unui plan de ac țiuni orientate spre realizarea recomandărilor
formulate.
Consilierea pentru orientarea școlară este un serviciu care se oferă atât
clienților individuali, cât și unor grupuri de clien ți (de exemplu, elevii unei
clase). Orientarea școlară presupune și o serie de activită ți dedicate părin ților și
profesorilor. Influen ța acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau
mai mică în func ție de mentalitate, de pozi ția socială, de nivelul lor cultural.
Colaborarea cu părin ții se poate face prin întrevederi, reuniuni, seminarii,
conferin țe.

– 10 – Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de
orientare și li se pot furniza materiale informative. Scopul es te același:
transformarea părin ților și profesorilor în alia ți în procesul de orientare
conștientă și realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă
aptitudinilor, dar și posibilită ților concrete oferite pe pia ța muncii.
Orientarea profesio nală [19; 24; 29] reprezintă ansamblul acțiunilor
opționale și consultative realizate prin modalități psihologice și pedagogice,
generale și speciale, destinate să sprijine elevul psihologic, moral, informațional
în vederea elaborării unor opțiuni profesio nale adecvate.
Totodată consilierea școlară în legătură cu fluctuația înaltă a cererii și
ofertei pe piața forței de muncă, presupune și reorientarea școlară și/sau
profesională a elevilor.
Orientarea profesională are conținuturi bine definite:
• cunoașterea și autocunoașterea personalității elevilor, în vederea
autodeterminării profesionale, a corelării optime între posibilități,
aspirații și cerințe socioprofesionale;
• stimularea elevilor să opteze pentru domenii profesionale în
concordanță cu a ptitudinile generale și speciale de care dispun etc.;
• educarea elevilor în vederea unor opțiuni profesionale corecte și
realiste; facilitarea perceperii categoriilor socioprofesionale și aprecierii
situațiilor reale de muncă, de respect pentru fiecare do meniu de
activitate;
• îndrumarea și consilierea elevilor în scopul elaborării planurilor
profesionale: planificarea propriilor studii în raport cu proiectele
profesionale și de carieră; sprijinirea elevilor în prefigurarea proiectivă a
devenirii;
• infor marea referitor la profesie și domenii profesionale, cunoașterea
realităților economice și sociale, precum și a riscurilor și avantajelor
profesionale; informarea părinților cu privire la posibilitățile de formare
ale elevilor, precum și cu dinamica obiect ivă a rutelor școlare și
profesionale;
• corectarea opțiunilor formulate neadecvat, reorientarea prin consiliere.
Activitățile consilierului vizează în special sprijinirea procesului de
adaptare și integrare a elevilor în comunitatea școlară și locală, pro iectarea
pedagogică adecvată a activității didactice și educative, dar și elaborarea de
programe de formare diferențiată.
Selecția profesională [19; 24; 25 ] are drept scop depistarea acelor
persoane, care datorită proprietăților individuale ale personalit ății lor, sunt cele
mai potrivite pentru a însuși și a realiza activitatea profesională în cadrul unei
anumite specialități.

– 11 – A se potrivi unei profesii este o caracteristică probabilă, care reflectă
posibilitățile persoanei respective în cele ce privește î nsușirea unei profesii.
Se poate stabili, dacă persoana este sau nu potrivită pentru o profesie
anume aplicând meto dele de orientare profesională.
Elementele de structură ale potrivirii unei profesii, conform lui
E. Климов [19] , sunt:
• Calitățile civice ale persoanei. În unele profesii, ca judecător, învățător,
educator, manager, dezvoltarea insuficientă a acestor calități poate
împiedica realizarea cu succes a activității profesionale;
• Atitudinea față de muncă, de profesie, interesele, înclinațiile spr e
domeniul respectiv – orientarea profesională a personalității;
• Capacitatea generală, psihică și intelectuală de muncă: profunzimea și
larghe țea gândirii, autodisciplina, autocontrol dezvoltat, inițiativa
dezinteresată, activismul;
• Aptitudinile specia le, necesare unei profesii anumite, cum ar fi memoria
la arome pentru degustători, auzul muzical pentru muzicieni, gândirea
spațială pentru constructori etc.;
• Cunoștințe, abilități, experiență în domeniul respectiv;
• Există trei criterii la care se orie ntează consilierul, atunci când determină
dacă persoana se potrivește sau nu profesiei:
– Sănătatea – rezistența persoanelor la condiții : temperaturi înalte sau
joase, influențe chimice, radioactive etc., fără a se îmbolnăvi.
– Succesul școlar, rezultatele evaluărilor care indică capacitatea de
învățare a individului;
– Criteriul psihologic – sunt selectate persoane, ale căror aptitudini și
însușiri psihice individuale corespund cerințelor specifice înaintate
de însușirea și realizarea activității profesion ale date.
Etapele selecției profesionale:
I. Studierea psihologică a profesiei, determinarea acelor exigențe care le
înaintează omului; elaborarea profesiogramei și stabilirea gradului de
impact al fiecărei proprietăți psihologice asupra activității profes ionale;
II. Selectarea metodelor care vor fi utilizate pentru a determina dacă optantul
deține însușirile necesare, crearea unui set psihodiagnostic;
III. Promovarea probelor de diagnostică și elaborarea prognozei referitor la
succesul însușirii profesiei și promovării ei. Prognoza poate fi valabilă doar
dacă diagnosticul a fost realizat în plan analitic, sintetic și complex.
Psihodiagnostica se realizează prin teste și la locul de muncă. Optanții
merg la locul de muncă și lucrează câteva ore în regim real .

– 12 –
Cine și cum influențează opțiunea profesională
[1; 6; 13; 15; 19; 21; 25; 30]
Sinteza informației referitor la circumstanțele care influențează asupra
opțiunii profesionale permite a evidenția următoarele grupuri de factori:
Factori sociali:
1. Poziția celor mai mari, a membrilor familiei;
2. Poziția celor de o vârstă, a colegilor;
3. Viziunea corpului didactic;
4. Prestigiul profesiei;
5. Tradiția și moda, stereotipurile.
Factori psihologici:
1. Planurile de viață și profesionale personale;
2. Inteligența generală;
3. Aptitudinile și manifestarea lor;
4. Pretinderea spre a fi recunoscut de societate;
5. Informația deținută referitor la profesii;
6. Interesul;
7. Temperamentul;
8. Caracterul;
9. Imaginea de sine.
Factori psihofiziologici:
1. Stare a sănătății;
2. Particularitățile anatomo -fiziologice și psihofiziologice;
Factorii economici:
1. Salariul, alte câștiguri materiale;
2. Situația pe piața muncii.

Principiile orientării profesionale și consilierii pentru carieră
1. Recomandările se oferă tacticos; consilierea se realizează într -o atmosferă
binevoitoare, de încredere și siguranță psihologică;
2. În procesul consilierii psihologul face cunoștință cu toate informațiile
referitor la optant, dar ține cont în primul rând de ultima informație;
3. Concluziile psihologului se bazează pe studierea integrală a personalității
optantului (date obținute prin observare, metoda biografică, anamneza,
chestionare, rezultatele testării, diagnoza medicală);
4. Orientare la calitățile pozitive ale personalități i, sprijin optantului pentru a
se autocunoaște și a se autoaprecia adecvat, stimularea capacității de
autodeterminare;

– 13 – 5. Fiecare persoană dispune de capacități, interese, particularități individuale,
care pot fi și trebuie valorificate în procesul de auto realizare;
6. Psihologul -consilier, influențând asupra intelectului și emoțiilor optantului,
ține cont de starea lui psihică. Scopul psihologului este să înțeleagă
optantul și să se facă înțeles de optant;
7. Cunoașterea profesiogramelor pentru profesiile solicitate în localitatea
respectivă;
8. Cunoașterea indicațiilor și contraindicațiilor pentru profesii (materialele
necesare pentru diagnostică trebuie să fie la îndemână în momentul
consilierii);
9. Toate probele de diagnostică se realizează respectând î ntocmai
instrucțiunile: elevul este ajutat să cunoască resursele și limitele proprii și
orientat spre dezvoltarea resurselor;
10. Psihologul poate întreba, analiza, genera informația, informa, oferi
recomandări, conștientizând, că este responsabil de urmăr i.

Clasificarea profesiilor
Conform relației dintre om și obiectul muncii , E.A. Kлимов a
evidențiat 5 grupuri de profesii [19]:
1. Om – natură vie ( ex.: veterinar, microbiolog );
2. Om – om (medic, frizer );
3. Om – tehnică ( lăcătuș, tehnolog );
4. Om – sisteme de semne ( programist, redactor la editură, cartograf );
5. Om – imagine artistică ( actor, decorator, balerină ).
Din punct de vedere a l scopului activității , E.A. Kлимов a menționat
profesii :
1. gnostice (de cunoaștere);
2. transformaționale;
3. investigaționale.
Dacă ne referim la uneltele principale de muncă , același autor
deosebește profesii :
1. care solicită eforturi fizice;
2. bazate pe munca intelectuală;
3. bazate pe munca mașinilor;
4. bazate pe sistemele automatizate și automate;
5. profesii cu unelte de muncă funcționale.
Din punct de vedere a l condițiilor de muncă există profesii care se
realizează:
1. în condiții de microclimă, apropiate de cele casnice;

– 14 – 2. în aer liber, indiferent de anotimp sau condiții climaterice;
3. în condiții fizice speciale (la înălțime, sub apă, sub pământ, la
temperaturi înalte sau joase etc.);
4. în condiții de înaltă responsabilitate morală față de viața și sănătatea
oamenilor.
Trei grupuri de profesii au fost evidențiate conform criteriului „cerințe
speciale față de sănătatea și organizarea psihică a omului” :
1. Profesii care pot fi însușite și realizate de orice persoană practic
sănătoasă;
2. Profesii, care nu pot fi realizate de orice persoană;
3. Profesii cu cerințe specifice față de sănătatea omului și proprietățile lui
individuale.

Care probleme pot fi soluționate în procesul de consiliere
pentru orientare și dezvoltare în carieră?
Consilierul acordă suport clientului în soluționarea următoarelor
probleme [7; 13; 21] :
– Înțelegerea propriei persoane și a pie ței muncii, corelarea propriilor
interese și talente cu solicitările asociate diferitelor oportunită ți
ocupa ționale;
– Elaborarea unui plan de dezvoltare în carieră;
– Luarea unei decizii referitor la opțiunea profesională;
– Identificarea unui loc de muncă;
– Adaptarea la cerin țele postului sau climatului din organiza ția din care
face parte;
– Consilierul îi ajută pe clien ți să men țină echilibrul între valorile proprii și
cele ale întreprinzătorului și ale firmei.
– Consilierea pentru orientare și dezvoltare în carieră prevede activită ți și
programe prin care indivizii sunt ajutați în asimilarea și integrarea
cunoștințelor, a experienței în corelație cu:
înțelegerea mecanismelor de funcționare a societății și a acelor
factori care contribuie la sc himbarea permanentă a acestora,
incluzând aici și atitudinea fa ță de muncă;
conștientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber în via ța
personală;
înțelegerea existen ței unei mul țimi de factori cu rol activ în
planificarea carierei;

– 15 –
înțelegerea necesită ții informațiilor și abilităților în obținerea
succesului și a satisfac ției în activitățile de muncă, dar și în activită țile
desfășurate în timpul liber;
învățarea procesului de luare a deciziilor în alegerea și dezvoltarea
carierei.
Conținutul consilierii profesionale include : informare, monitorizare,
explicații, reflecție, activită ți în grup și ședințe individuale de consiliere.
În structura consilierii pentru orientare și dezvoltare în carieră pot fi
diferențiate compartimentele :
– Orientarea școlară, în special spre finele gimnaziului, când elevii trebuie
să decidă la ce școală își vor continua studiile;
– Orientarea profesională în școală, spre finele gimnaziului sau a liceului;
– Consiliere și orientarea persoanelor în perioada căutării unu i loc de
muncă;
– Consilierea și orientarea persoanelor la locul de muncă.

Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru orientare
și dezvoltare în carieră?
Beneficiarii de consiliere psihologică pentru orientare și dezvoltare în
carieră sunt persoane de diferite vârste, profesii și statut social [7]. O
informare a elevilor asupra principiilor care guvernează piața muncii, despre
situația privind perspectivele reale de angajare, despre posibilitățile
profesionale oferite de un anumit nivel de educație, reprezintă un demers util
încă din perioada școlarizării. Prin orientarea școlară și profesională acordată
elevilor se urmărește creșterea încrederii acestora în forțele proprii și în
capacitatea lor de a alege [7; 8; 13] .
Orientarea școlară și profesională presupune și o serie de activități
destinate părinților și profesorilor . Influența acestora asupra deciziei
copilului poate fi mai mare sau mai mică, în funcți e de mentalitate, de poziția
socială, de nivelul lor cultural. Scopul este același: cooptarea părinților și
profesorilor dret aliați în procesul de orientare conștientă și realistă a copiilor
pe un drum profesional care să corespundă aptitudinilor, dar și posibilităților
concrete oferite pe piața muncii.
Colaborarea cu părinții se poate realiza prin întrevederi, reuniuni,
seminarii, conferințe. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin
activitatea de orientare și li se pot furniza materiale info rmative.
Părinții pot participa la ședințele de consiliere sau ulterior pot fi
informați despre mersul acestora. Ei pot să -și prezinte propria experiență de
muncă dacă aceasta oferă informații interesante pentru elevi.

– 16 – Beneficiarii activită ții de consili ere mai pot fi: șomerii, persoanele care
se confruntă cu anumite dificultăți în procesul de dezvoltare în carieră
(dezvoltare personală, încredere, siguranță); familia (siguranță socială și
economică); mediul de afaceri (personal calificat disponibil la mo mentul
potrivit); societatea la nivel local, na țional, global (creșterea veniturilor,
cunoașterea ca instrument democratic).
În procesul consilierii psihologice , sub aspectul orientării și dezvoltării
în carieră, se operează cu mai mulți terme ni, inclusiv orientare în carieră,
consilierea în carieră, educația pentru carieră, planificarea carierei [1; 7; 12; 15;
19 etc.] .
Activitățile de orientare privind cariera urmăresc dezvoltarea
personală și înzestrarea individului cu cunoștințe și abilități necesare pentru
realizarea unui management eficient al propriei cariere. Orientare în carieră
implică activități de informare, consiliere de grup și individual și educație
pentru carieră [13].
Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităților pentru rezolvarea
unor probleme, dificultăți specifice legate de carieră (insatisfacție în activitatea
profesională, dificultăți de învățare a profesiei, greutăți în luarea unor decizii
privind cariera, anxietate legată de carieră etc.), acestea solicitând intervenție
de natură psihologică.
Educația pentru carieră este o intervenție educațională de dezvoltare
a deprinderilor și abilităților necesare pentru managementul propriei ca riere.
Planificarea carierei este procesul prin care o persoană își conturează
o direcție de carieră, își stabilește scopuri în legătură cu propria carieră și
inițiază acțiuni în vederea atingerii acestor scopuri. Planificarea carierei nu
înseamnă realizar ea unui plan pentru întreaga viață, ci este un proces continuu
de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale și oferta
educațională și ocupațională care este într -o continuă dezvoltare.
Planificarea carierei presupune anumite acțiuni, o rientate spre:
1. autocunoaștere;
2. explorarea profesiilor;
3. luarea deciziei privind o anumită profesie;
4. formarea inițială profesională la o instituție care formează specialiști în
domeniul respectiv;
5. căutarea unui loc de muncă și angajarea;
6. dezvoltarea în car ieră.

– 17 –

Pentru dezvoltarea în carieră sunt importante toate însușirile
personalității. Unele proprietăți psihologice și psihosociale pot f i plasate
însă în prim -plan, dacă gândim la semnificația lor în procesul de luare a
deciziei referitor la calea profesională în viață [1; 2; 5; 8; 15; 20 etc.] . Printre ele
remarcăm [11; 12; 15; 17; 22] :
– Imaginea de sine și stima de sine;
– Inteligența gen erală și aptitudinile;
– Interesele;
– Valorile personale.

Care este rolul imaginii de sine și al stimei de sine pentru
carieră ?
Imaginea de sine constituie o structură psihologică proprie
omului care integrează reprezentările persoanelor despre calitățile și defectele
lor (cine sunt eu și cine nu sunt, ce pot și ce nu pot, ce vreau să obțin și ce nu
vreau); de care dispun, sau cred că dispun ( de ex. , o adolescentă se poate
considera fiică ascultătoare, studentă bună, prietenă fidelă, talentată la desen
etc.).
Stima de sine reprezintă atitudinea persoanei față de sine însăși, bazată
pe autoaprecierea generală (pozitivă sau negativă), în raport cu propriile
așteptări și așteptările celorlalți. Sunt persoane cu stima de sine înaltă și
personale cu st ima de sine scăzută.
Pentru a cunoaște care este atitudinea fiecăruia dintre noi față de sine,
ne întrebăm:
 Cine sunt eu?
 Prin ce mă deosebesc de cei din jur?
 Care sunt punctele mele tari și slabe?
 Care sunt posibilitățile mele?
 Cum aș putea să -mi dezv olt calitățile și să -mi depășesc slăbiciunile?
Autocunoașterea diverselor aspecte ale personalității poate fi
stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer și mai obiectiv la
următoarele întrebări: II. ÎNSUȘIRI ALE PERSONALITĂȚII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ȘI DEZVOLTARE

– 18 – 1. Ce știu și ce pot să fac bine? Răspunsurile form ulate ne ajută să ne
identificăm cunoștințele, capacitățile, abilitățile, deprinderile.
2. Ce aș dori, ce mi -ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conștientizarea
intereselor, dorințelor, preferințelor, aspirațiilor, idealurilor
referitoare la carieră.
3. Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de
valori.
4. Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de
personalitate.
5. Ce ar trebui să știu/ să pot/ să fac pentru a -mi satisface interesele și dorințele,
pentru a-mi îndeplini scopurile, aspirațiile, idealurile privind cariera?
Răspunsul la toate aceste întrebări va ajuta persoana să ia o decizie
referitoare la alegerea studiilor și a programelor de formare profesională, care
asigură dobândirea competențelor nec esare pentru reușita în carieră.
Pentru autocunoaștere este important să observăm comportamentele
proprii, modalitatea de a interacționa cu cei din jur, de a acționa și de a
reacționa în diferite situații.
Rezultatele eforturilor depuse pentru a ne cunoașt e pot fi sintetizate
într-o matrice SWOT în care sunt precizate:
– punctele tari – nu trebuie să fie considerate ca puncte tari numai
calitățile deosebite sau marile succese, ci toate însușirile psihice și fizice,
aptitudinile, convingerile, atitudinile, c omportamentele etc. care ne sunt
de folos în activitățile desfășurate ( ex.: sunt optimist, am umor, sunt sănătos,
nu obosesc repede, am mulți prieteni, îmi place pictura etc. ).
– punctele slabe – atunci când le identificăm , important este să ne gândim
și la modalitatea de a le depăși;
– oportunitățile privind propria dezvoltare sunt resursele interne și
externe pe care ne putem baza (bună capacitate de învățare, părinți care
mă susțin și mă ajută întotdeaun a, posibilități materiale etc.);
– amenințările ca re ar putea complica procesul cunoașterii de sine, al
formării unei imagini de sine pozitive, amenințările care periclitează
șansele carierei dorite (necunoașterea unor tehnici de învățare adecvate,
probleme de sănătate, conflicte în familie, probleme mate riale etc.).
Autocunoașterea poate fi îmbunătățită și prin amplificarea cunoștințelor
de psihologie (citirea unor cărți, accesarea unor site -uri de acest gen). În unele
cărți de psihologie sunt prezentate metode de autoevaluare a tipului de
personalitate ș i a aptitudinilor, bunăoară :
 Tieger P.D., Barron -Tieger B. Descoperirea propriei personalități.
București, Teora, 1998.

– 19 – Autorii acestei cărți ne ajută să ne determinăm tipul de personalitate în
funcție de patru dimensiuni: extraversiune – introversiune, senzație – intuiție,
gândire – sentiment și judecată – percepție. Sunt descrise 16 tipuri de
personalitate și pentru fiecare se dau și sugestii privind cariera.
 Chelcea A. (coord.) Psihoteste : Cunoașterea de sine și a celorlalți .
București, Știință și Tehnic ă, 1997.
În următoarele lucrări găsim numeroase chestionare de personalitate și
teste de aptitudini [2].
 Carter Ph ., Russel K. Teste de inteligență. București, Meteor Press,
2007.
 Silvestru A. Cunoaște -te pe tine însuți. Chișinău, Lumina, 1983.
 Жариков Е., Крушельницкий Е. Для тебе и о тебе . Москва, 1991.
 Коломинский Я.Л. Человек: психология . Москва, 1986.
Aceste modalități de autocunoașterea nu pot înlocui însă serviciile de
consiliere a le psihologului, care prin experiența sa și prin utilizarea unor teste
profesioniste poate contribui la o autocunoaștere mai obiectivă. Apelul la
serviciile psihologului se recomandă mai ales în situațiile în care apar probleme
(nesiguranță, neîncredere, stări de anxietate, depresie), dar psihologul poate
ajuta și atunci când se resimte nevoia de a îmbunătăți, a dezvolta abilitățile
(creativitatea, tehnicile de învățare, comu nicarea etc.), a lua o decizie, a te
autoprezenta etc.
De asemenea e important să fie antrenată capacitatea de a accepta
propriile gânduri, emoții, sentimente, motivații; a fi atenți la informațiile
verbale și nonverbale, transmise de cei din jur, la opini ile persoanelor
semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).
Nevoia de a ridica stima de sine poate fi dedusă prin autoanaliză,
adolescentul comparându -se cu modul de a fi a persoanelor cu stima de sine
ridicată și a celor cu stima de sine s căzută [15; 21; 22] .
Persoanele cu nivelul înalt al stimei de sine:
– își asumă responsabilități („ Pot să fac acest lucru. ”);
– se comportă independent („ Mă descurc singur. ”);
– sunt mândre de realizările lor („ Sunt mândru pentru că … ”, „Sunt
important. ”);
– realizează fără probleme sarcini noi („ Sunt convins că pot să fac acest
lucru.”);
– își exprimă atât emoțiile pozitive , cât și pe cele negative („ Îmi place de
mine așa cum sunt. ”, „Sunt supărat când vorbești așa cu mine. ”);
– oferă și cer ajutor și s prijin celorlalți colegi („Am nevoie de ajutorul tău. ”);
– își asumă consecințele acțiunilo r lor;
– interpretează situațiile noi ca fiind provocatoare, nu amenințătoare.

– 20 – Persoanele cu nivelul scăzut al stimei de sine:
– sunt nemulțumite de felul lor de a fi („Nu sunt bun de nimic. ”, „Nu sunt în
stare să fac asta. ”, „Nu am nici o calitate. ”);
– se simt neiubite și nevaloroase („Sunt antipatic. ”. „Nu mă place nimeni. ”,
„Sunt plictisitor. ”);
– evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi („ Nu voi fi î n stare să iau
examenul. ”);
– refuză să își asume consecințele faptelor lor, îi blamează pe ceilalți
pentru nerealizările lor („ Profesorul a fost nedrept cu mine. ”);
– pretind că sunt indiferente emoțional („ Nu mă interesează că am luat nota 4
la ….”); pare rebel, nepăsător.
– nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („ Nu știu cum să rezolv
problema. ”, „Nu pot să învăț. ”);
– sunt ușor influențabile („Prietenii mei cred că este bine să fumezi. ”);
– nu își asumă responsabilități, este prea „cuminte”;
– consideră manifestarea emoțiilor o dovadă de slăbiciune.
Stima de sine are o mare importanță pentru dezvoltarea în carieră. Dacă
stima de sine e scăzută, ea poate fi crescută prin învățarea unor competențe,
care sunt considerate de persoană că lipsesc, pri n îmbunătățirea tehnicilor de
învățare și mai ales, acordând scopurile cu potențialul propriu. Un procedeu
rezultativ este autoreflecția și descoperirea calităților pozitive, a situațiilor în
care po ți avea succes, valorificarea potențialului de dezvoltare .

Importanța aptitudinilor
Pentru a alege un domeniu de dezvoltare a carierei este necesar să ne
cunoaștem aptitudinile – însușiri psihice, care stau la baza performanțelor
în carieră, posibilităț i, punctele tari ale persoanei [5; 10; 27] . Valorificarea l or
depinde de motivație, învățare, exersare, atitudinea părinților și a cadrelor
didactice, condiții materiale, sănătate etc.
După nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi generale sau speciale .
Aptitudinile generale permit obținerea unor rezultate su perioare în
mai multe domenii. Dintre ele fac parte inteligența, aptitudinile generale de
învățare, creativitatea, aptitudinile comunicative.
Aptitudinile speciale ne ajută să obținem rezultate deosebite într -un
număr mai restrâns de domenii. Astfel vorbi m despre aptitudine pentru desen,
gimnastică, muzică etc. aptitudinea verbală, numerică, spațială, de percepție a
formei, de a lua decizii), aptitudini artistice, muzicale, fizice etc.
Pentru cunoașterea propriilor aptitudini este important să acordăm
atenție opiniilor celor care ne cunosc, și în special, opiniilor profesorilor

– 21 – noștri. Cadrele didactice cunosc mulți elevi/ studenți, și pe această bază ele
pot realiza comparații, pot identifica domeniile în care elevii/ studenții sunt
capabili de performanțe superioare.
Important este să cunoaștem că aptitudinile mai slab dezvoltate pot fi
compensate prin alte aptitudini sau prin ambiție, perseverență (la școală unii
elevi, cu nivel intelectual redus , obțin rezultate mai bune decât elevii foarte
inteligenți fiind mai perseverenți). Cunoaștem cu toții, că unii oameni foarte
bine dotați „de la natură” nu au re zultate deosebite în activitate deoarece nu
sunt bine motivați, fie că nu sunt perseverenți.
În continuare , sunt descr ise unele tipuri de aptitudini (după „Traking
Talents” – F. Gagné. 42 prototipuri ale talentului ), la care ne putem referi
pentru a ne cunoaște mai bine capacitățile și pe noi înșine [6].
1. Aptitudini intelectuale:
Enciclopedicul: știe multe lucruri despre orice subiect, nu numai cele din
programa școlară.
Inventivul: înțelege repede explicațiile și adesea găsește răspunsul corect
înaintea celorlalți.
Strategicul: este foarte bun la jocurile de judecată (șah, dame, Risc, Monopol )
etc.
2. Aptitudini creative:
Creativul: are multă imaginație, multe sugestii și proiecte pentru activitățile
din clasă și din școală.
Originalul : are opinii și sugestii noi, diferite, la care nu s -a gândit altcineva.
3. Aptitudini socioafective:
Diplomatul : știe cum să -și facă prieteni, vorbește ușor cu oricine, chiar adulți
sau copii pe care nu ia mai cunoscut.
Confidentul: știe cum să asculte și nu spune nimănui secretele aliate, știe cum
să-i facă pe alți copii să se simtă mai bine.
Sfătuitorul: știe c e este bine și rău, drept și nedrept, dă sfaturi bune care să -i
ajute pe ceilalți să facă ce trebuie.
Binevoitorul : știe cum să -i încurajeze pe ceilalți să depună tot efortul și să nu
renunțe când lucrurile nu merg bine.
4. Aptitudini fizice:
Rapidul: este întotdeauna mai rapid decât ceilalți la activități fizice, cum ar fi,
de exemplu: alergare, înot, mers pe bicicletă.
Neobositul: poate practica sporturi sau jocuri pentru un timp îndelungat fără
a fi extenuat.
Herculeanul: are mâinile și picioarele puter nice, poate ridica obiecte foarte
grele.

– 22 – Gimnastul: este foarte bun la exerciții fizice care presupun: ritm, echilibru,
flexibilitate și coordonarea mișcărilor.
Agilul: este foarte bun în cadrul sporturilor sau jocurilor care presupun viteza
de reacție, cum ar fi: jocuri video pe calculator, ping -pong.
5. Aptitudini academice:
Gramaticianul: știe bine regulile gramaticale și scrie fără greșeli.
Lexicologul: are un vocabular bogat și utilizează corect cuvintele complicate.
Lingvistul: învață să vorbească limbi străine foarte repede și ușor.
Geograful: știe multe lucruri despre diferite părți ale lumii și despre felul în
care trăiesc oamenii din diferite țări.
Savantul: știe multe despre știință, de exemplu: despre plante, animale,
substanțe chimice, planete etc.
Matematicianul : este foarte rapid la calcule numerice, poate rezolva foarte
ușor probleme matematice.
6. Talente tehnice:
Mecanicul: este foarte priceput în lucrul cu aparate tehnice (video, televizor,
radio, casetofon etc.), poate repara chiar mecanisme simple.
Programatorul: știe să lucreze pe calculator, poate învăța programe noi singur
și nu cere ajutor când programul nu funcționează.
Inventatorul: poate i nventa mecanisme și mașini originale, construiește tot
felul de lucruri.
7. Talente artistice:
Scriitorul: poate scrie povestiri, poeme și scurte piese de teatru originale și
pline de imaginație.
Meșteșugarul: poate face tot felul de lucruri originale și drăguțe: sculpturi,
măști, bijuterii, tricotaje, ceramică etc.
Artistul: poate desena orice obiecte, animale, oameni. Unii preferă să realizeze
desene cu acuarele, picturi în ulei sau desene animate, caricaturi.
Comediantul: face pe toată lumea să râdă c u glumele sale, imitațiile și
improvizații.
Actorul: cel care este ales și dorește să joace în rolul principal din filme sau
piese de teatru.
Dansatorul: se adaptează repede oricărui ritm muzical, iar mișcările sunt
grațioase și ușoare (fără efort).
Muzic ianul : cântă foarte bine la un instrument muzical.
Cântărețul: are o voce foarte frumoasă și cântă corect.
8. Talente interpersonale:
Animatorul: întotdeauna propune jocuri sau alte activități de grup, înviorează
atmosfera la petreceri, astfel încât toată lumea se simte bine și se distrează.

– 23 – Judecătorul : știe să cântărească foarte bine argumentele altor copii care s -au
certat și îi poate împăca, știe cum să -i ajute pe cei compromiși, găsește repede
o cale de înțelegere.
Profesorul: știe cum să găsească cel e mai potrivite cuvinte și exemple pentru a
explica lucruri pe care alții nu le -au înțeles în clasă.
Oratorul: știe cum să se exprime, poate vorbi despre un anumit subiect în fața
clasei sau a altor oameni fără a citi un text.
Liderul: îi dirijează pe alți i foarte bine, știe cum să -i facă pe alții să asculte și
să-l urm eze atunci când le spune ce au de făcut și cum.
Reprezentantul: apără foarte bine punctul de vedere al clasei când trebuie să
obțină permisiunea de a face ceva, de a schimba unele reguli sau decizii ale
profesorilor.
Persuasivul: știe cum să găsească cele mai bune argumente pentru a convinge
pe ceilalți că ideile sale sunt optime.
Administratorul: lucrează foarte ordonat, iar când este un proiect de făcut se
gândește la toate detaliile, la modul în care să -și distribuie eforturile și nu
pierde nici un minut.
Afaceristul: se pricepe la afaceri, știe cum să rezolve lucrurile, cum să
organizeze activi tatea astfel încât să economisească și să adune bani.
9. Realizări (succese) inferioare:
Istețul: este foarte deștept, dar de obicei ascunde acest lucru nestudiind și
luând note proaste.
Sporadicul: realizează foarte bine ce are de făcut, dar numai când este
interesat în unele probleme noi.

De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe
în carieră?
Interesele reprezintă un fenomen psihologic foarte complicat,
sintetizând atitudinea emoțională pozitivă cu elemente cognitive și energie
motivaț ională. Ele reflectă preferințele stabile ale unei persoane pentru
anumite domenii de cunoștințe sau de activitate. Fiind sursă de energie psihică
și emoție intelectuală pozitivă, interesele fac ca executarea activită ților, inclusiv
a celor complicate, să decurgă mai ușor, cu mai puține eforturi. De aceea
intereselor le revine un rol esențial în luarea deciziilor privind cariera. O
posibilitate la îndemâna oricui pentru a -și conștientiza interesele este cea de a
reflecta la alegerile anterioare pe care le -a făcut: în ce activități s -a implicat, în
ce domenii a lucrat ca voluntar, ce cursuri opționale sau facultative a
frecventat. Reflectând asupra asemănărilor dintre domeniile preferate,
persoana își poate cunoaște propriile interese.

– 24 – Deși interesele reprezi ntă o stare internă, psihică a omului, ele pot fi
recunoscute și după manifestările lor externe, care formează indicatorii
cantitativi și calitativi ai intereselor. Interesele se manifestă prin
comportamente de apropiere față de anumite activități și pot f i identificate pe
baza unor indicatori calitativi și cantitativi ( Tabelul 1) [2].
Tabelul 1.
Indicatori ai intereselor
Indicatori cantitativi Indicatori calitativi
1. Frecvență crescută a activităților
specifice domeniului de interes
(realizarea activității chiar și în
timpul liber) Atenție focalizată pe activitate
(concentrare în timpul realizării
activității)
2. Persistență în timp a preferinței
pentru anumite activități
(manifestarea preferinței pentru cel
puțin 6 luni în ultima perioadă de
timp) Afectivitate pozitivă ce
acompaniază realizarea activității
(plăcerea de a realiza o anumit ă
activitate)
3. Intensitatea de manifestare (nivel
minim de stimulare necesar pentru
declanșarea activității) Menținerea unei tendințe de
apropiere față de act ivitate (dorința
de a se reîntoarce la activitatea
respectivă)
4. Persistența în activitate (cât timp
continuă să facă activitatea
respectivă Implicare în realizarea activității
(atitudine activă în realizarea
activității)

Interesele pot fi descoperite și prin utilizarea inventarelor de interese.
Aceste inventare în general sunt alcătuite din liste de activități și ocupații dintre
care ni se cere să le selectăm pe cele preferate. Prin gruparea preferințelor pot
fi puse în ev idență interesele și modul în care pot fi valorificate acestea.
Actualmente, cel mai utilizat chestionar de interese este cel creat de
John L. Holland, psiholog american, specialist în consiliere și dezvoltare în
carieră. John L. Holland este autorul unui model de dezvoltare în carieră, bazat
pe interpretarea opțiunii profesionale ca expresie „voalată” a individualități. În
contextul acestei teorii , el a de scris 6 tipuri de personalitate în funcție de
preferințele manifestate față de obiecte, date, idei, o ameni, instrumente, artă.
1. Realist : nesociabil, orientat spre prezent, stabilitate emoțională, preocupat
de realitatea concretă (obiecte, mașini, instrumente) preferă activități ce
solicită abilități psihomotorii, gândire concretă. Capacități matematice,
neverbale.
 Profesii recomandate: mecanic, electrician, inginer, agronom.

– 25 – 2. Intelectual : rațional, independent, analitic, nesocial, original. Predomină
valorile teoretice, îi place să rezolve probleme ce solicită gândire abstractă.
Inteligent. Combinație armonioasă a capacităților verbale și neverbale.
 Profesii recomandate: cercetarea, botanic, astronom, matematician, fizician.
3. Social : dispune de abilități sociale, nevoie pronunțată de contacte sociale,
comunicabil, tinde să învețe și să educe, umanist, feminitate, abordează
psihologic persoană. Evită problemele intelectuale; este activ, deseori
dependent de părerea grupului, rezolvă probleme bazându -se pe emoții,
sentimente, competențe comunicative. Capacități verbale bine dezvoltate.
 Profesii recomandate: învățător, psiholog, medic.
4. Convențional : preferă activitatea algoritmizată, este practic, concret,
stereotipic. Conservativ, dependent, rigid (nu -i place schimbul de
activitate); nu manifestă criticism, originalitate. Predomină capacitățile
matematice.
 Profesii recomandate: lucrăto r de cancelarie, calcule .
5. Întreprinzător : alege obiective care permit manifestarea energiei, este
entuziast, impulsiv, îi plac aventurile. Dominant, iubește să conducă, să i se
recunoască meritele. Nu -i sunt pe plac activitățile ce solicită inteligentă,
eforturi, asiduitate, nu -i place munca practică. Soluționează reușit probleme
legate de conducere, statut, putere, e agresiv și întreprinzător. Capacități
verbale bine dezvoltate.
 Profesii recomandate: artist, ziarist, cameraman , administrator, director,
diplomat.
6. Artistic : se bazează pe emoții, imaginație, intuiție; concepție neliniară
asupra vieții. Soluții originale, independență. Capacități psihomotore și
verbale. Nu respectă convenționalitățile. Idealuri înalte, autoafirmare.
 Profesii recomandate: creație – pictor, muzician, poet, prozator.
John L. Holland a elaborat un chestionar pentru determ inarea tipului de
personalitate raportat la grupurile de profesii – Inventarul Profesional a l lui
Holland ( a se vedea setul de instrumente ).

Valorile și activitatea profesională
Valorile constituie convingerile fundamentale ale oamenilor referitor la
ceea ce este important în viață, în relațiile interpersonale și în muncă. Fiecare
om își formează în cursul vieții un sistem de valori care îi ghidează viața,
opțiunile, inclusiv pe cele referitoare la carieră. Valori sunt familia, sănătatea,
securitatea, banii, puterea etc. Corelate cu munca, valorile pot viza mediul și
relațiile de muncă, conținutul muncii sau munca în general ( Tabelul 2 ) [2].

– 26 – Tabelul 2.
Exemple de valori corelate cu munca
Mediul
de muncă Relații de
muncă Conținutul
muncii Munca
în general
Flexibilitate
mediu plăcut
securitate
câștiguri mari
acțiune
ritm rapid
structură
ritm relaxat
predictibilitate Contacte directe
cu clienții
munca în echipă
încredere
competiție
amabilitate
cooperare
umor
armonie
autonomie
comunicare
deschisă Provocare
competență
expertiză
risc
orientare spre
detalii
activism social
învățare
focalizare pe
sarcini
creativitate
varietate
dezvoltare
cunoaștere
control Integritate
statut
prestigiu
realizare
respect
responsabilitate
putere
influență
apreciere
ajutorare
apartenență
egalitate
independență
contribuție
participare
autenticitate

Omul se simte atras de acele profesiuni care sunt în concordanță cu
valorile car e îl caracterizează. Tabelul 3 conține exemple referitor la relația
dintre valori și mediul de muncă preferat [2].

Tabelul 3.
Relația dintre valori și mediul de activitate
Valori Cerințe față de mediul de activitate
Autorealizare Ocupații care conferă prestigiu
Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe
baza performanțelor
Autoritate Sarcini care necesită decizii și coordonarea activității unui
grup
Autonomie Medii de muncă ce presupun o planificare individuală a
timpului și activității, fără supraveghere strictă
Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate
și sistematic monitorizate
Recompensare Medii în care recompensarea se realizeaz ă în funcție de
cantitatea și calitatea muncii depuse, în mod echitabil
Colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacțiunile sociale

– 27 – Creativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovație și inițiativă
Independență Medii de muncă în ca re se lucrează individual
Recunoaștere Medii de muncă în care sunt recompensate performanțele
individuale
Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea
Serviciu social Medii de muncă în care activitățile presupun ajutorarea
oamenilor
Diversitate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă și
diversă de activități
Valorificarea
abilităților
proprii Sarcini care permit exersarea abilităților și deprinderilor
Valori morale Medii de muncă ce nu vă obligă să participați la a cțiuni ce
contravin valorilor morale proprii

Tabelul de mai jos conține exemple de relații dintre interesele dominante,
valorile caracteristice, însușirile de personalitate și abilitățile noastre pe de o
parte, iar pe de altă parte, activitățile și domeniile profe sionale recomandate
(Tabelul 4 ) [2]:

Tabelul 4.
Caracteristici personale și domenii ocupaționale (exemple )
Interese Valori Însușiri de
personalitate Abilități Activități și
domenii
profesionale
Realiste
Mașini,
unelte,
aer liber . Tradiție,
realism,
simț practic. Conformist,
sincer, onest,
supus,
materialist,
firesc ,
consecvent,
practic,
modest,
timid, stabil,
econom . Ingeniozitate
tehnică,
aptitudini
mecanice,
dexteritate,
coordonare
manuală și
digitală. Operare cu
echipamente ,
folosirea
uneltelor,
construcție,
reparație.
Inginer
constructor,
șofer, operator,
mașinist,
fermier .
Investigative
Științe,
teorii,
idei, Independență,
curiozitate,
învățare,
dezvoltare. Analitic,
precaut,
critic,
curios, Aptitudini
matematice,
verbale,
de analiză. Muncă de
laborator,
rezolvare de
probleme

– 28 – date. independent,
introvertit,
metodic,
modest,
precis,
rațional,
rezervat . abstracte,
cercetare.
Medic, chimist,
matematician,
biolog .
Artistice
Artă,
Auto-exprimare. Frumos,
originalitate,
independență,
imaginație. Complex,
dezordonat,
emoțional,
expresiv,
idealist,
imaginativ,
lipsit de
abilități
practice,
impulsiv,
independent,
intuitiv,
nonconformist ,
original. Creativitate,
aptitudini
artistice,
expresivitate
artistică. Compoziție
muzicală,
scris, arte
vizuale.
Muzician,
poet,
sculptor,
scriitor .
Sociale
Oameni,
muncă în echipă,
servicii
comunitare. Bunăstarea
oamenilor ,
cooperare ,
generozitate,
servicii în
avantajul
celorlalți. Convingător,
cooperant,
prietenos,
generos,
săritor,
idealist,
centrat pe
probleme,
amabil,
responsabil,
sociabil,
tacticos,
înțelegător . Aptitudini
verbale,
comunicare,
ascultare,
înțelegere . Predare,
consiliere,
suport
social .
Profesor,
consilier,
terapeut.
Antrepre –
noriale
Afaceri,
politică,
conducere,
influență. Asumarea
riscului,
statut,
competiție. Curajos,
ambițios,
atrage
atenția,
dominant,
energic,
impulsiv,
optimist, Aptitudini
verbale,
abilitatea de
a-i motiva și
direcționa pe
ceilalți . Vânzare,
management ,
negociere.
Manager,
politician,
agent vânzări .

– 29 – caută plăcere,
popular,
încrezător în
sine, sociabil,
vorbăreț .
Convenționale
Organizare,
date,
finanțe. Organizare,
stabilitate,
eficiență. Conformist,
conștiincios,
atent,
conservator,
inhibat,
supus,
ordonat,
consecvent,
eficient,
practic,
controlat,
lipsit de
imaginație,
eficient . Aptitudini
matematice,
analiza
datelor,
înregistrarea
informațiilor ,
aptitudini de
funcțion ar,
atenție la
detalii . Organizare,
operare pe
computer,
aplicarea
unor
proceduri.
Munci
administrative,
în domeniul
financiar,
bibliotecar,
funcționar.

– 30 –

Compartimentele consilierii profesionale inițiale [19]
I. Studierea fișei de orientare profesională a optantului
(în cazul când optantul vine la un Centru specializat dintr -o instituție de
învățământ general ).

II. Convorbirea prealabilă cu optantul:
– Se discută cauzele adresării pentru consiliere;
– Se clarifică starea sănătății;
– Se depistează gradul de formare a planurilor profesionale;
– Se înregistrează informația despre optant în registru și se fixează ora și
data consilierii ( grupurile se formează conform criteriului „vârstă” ).

III. Ședința de consiliere profesională inițială:
Fiecare optant se așează la masa de lucru, are loc procedura de salut și
prezentările; se clarifică scopul și conținutul consilierii profesionale inițiale:
1. Convorbirea cu optanții (30 de minute )
Unul dintre obiectivele convorbirii este determin area nivelului
aproximativ de informare a optantului despre domeniul profesiilor (bine
informat, informat, neinformat), acordându -le întrebări de tipul:
Ce profesii cunoașteți? Ce grupuri de profesii cunoașteți?
Unde vre ți să face ți studiile pentru a însuși profesia care Vă interesează?
Ce trebuie să poți, ca să realizezi această profesie, ce calități trebuie să ai?
Ce este un plan profesional și ce trebuie să ai în vedere, atunci când îl faci?
Un alt obiectiv este să se constate, la ce nivel este elaborarea planurilor
profesionale și cum trebuie elaborat un plan profesional. Se stabilește, dacă
planul a fost elaborat independent, dacă s -a ținut cont de factorii principali, și
dacă optantul realizează unele activități, pregătindu -se pentru însușirea
profesiei dorite.
Planul profesional se consideră:
Bine format – a fost aleasă profesia și instituția unde poate fi însușită;
Parțial format – este aleasă doar profesia;
Nu este format – nu este aleasă nici profesia, nici instituția. III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIȚIALĂ.
TRASEE EDUCAȚIONALE ȘI PROFESIONALE

– 31 – Gradul de independe nță a elaborării:
Independent;
Neindependent sub influența prietenilor, fiind presat de părinți, rude
etc.
Gradul de conștientizare a opțiunii:
Având în vedere factorii principali: interese, înclinații, aptitudini, starea
sănătății, cunoașterea bună a prof esiei, necesitatea de cadre în domeniu;
Sub influența unor condiții accidentale.
Realizare:
Efectuează anumite activități în vederea însușirii profesiei dorite;
Povestește despre cum ar putea fi însușită profesia;
Nu face nimic.
2. Completarea chestionarelor și formularelor de răspuns la teste
(a se vedea setul de metode )
Chestionarul optantului;
Chestionarul diferențial diagnostic;
Harta intereselor;
Capacitățile comunicative și organizatorice
(a se vedea mai jos setul de probe );
Alte probe la decizia consilierului;
Prelucrarea cantitativă, interpretarea și analiza rezultatelor obținute;
Lucru cu fișierul profesiilor;
Convorbirea de încheiere conform rezultatelor obținute în etapele
anterioare.
3. Calcularea rezultatelor, interpreta rea și analiza datelor obținute
La elaborarea concluziilor consilierul are în vedere și propriile observări
în procesul consilierii.
Contradicțiile sau necorespondențele dintre observări și rezultatele
probelor este motiv de invitație la o altă ședință de consiliere și o
cercetare mai detailată, înainte de a lua decizia.
În discuție cu optanții, consilierul atrage atenția optanților la rezultatele
probelor și corespondența lor cu profesia aleasă.
4. Informarea optanților cu privire la tipurile de profesii și
instituțiile unde pot fi însușite.
Consilierul folosește catalo age de profesii, profesiograme pentru a
studia împreună cu optantul conținutul profesiei alese, fișe cu profesii,
liste ale instituțiilor de învățământ profesional, alte materiale.
Pentru a descrie detailat tipurile de profesii se poate apela la clasific ările
conform obiectului muncii ale lui E. Climov și ale lui Holland .

– 32 – IV. Încheierea ședinței de consiliere inițială
Includerea rezultatel or convorbirii într -un tabel de tipul celu i de mai jos
permite de a face concluzii rapide privind rezultatele consili erii și de a formula
recomandări pentru fiecare optant separat.
Tabelul 5 .
Formular pentru înregistrarea rezultatelor consilierii inițiale*
1. Nivelul
de formare
a PF 2. Cât de
argumentat
este planul 3. Rezultatele
acțiunilor consilierului
cu optantul orientate
spre formarea sau
definitivarea planului 4. Concluzia
consilierului Recoman –
dări
1. Planul
este
format Argumentat PF este format. Alegerea
este făcută. Informare
și
dezvoltare
Neargumentat PF a fost completat. Alegerea
este făcută. Informare
și
dezvoltare
A fost format un nou
PF. Alegerea
este făcută. Informare
și
dezvoltare
PF nu este încă
format. Alegerea
încă nu este
făcută. Informare,
invitație la
consiliere
2. Planul
este
parțial
format Argumentat PF a fost completat . Alegerea
este făcută . Informare
și
dezvoltare
Neargumentat A fost format PF
nou. Alegerea
este făcută . Informare
și
dezvoltare
PF nu este încă
format . Alegerea nu
este făcută . Informare,
invitație la
consiliere
3. Planul
nu este
format PF a fost format în
procesul consilierii . Alegerea
este făcută . Informare
și
dezvoltare
Este stabilit
domeniul
profesional . Alegerea nu
este făcută . Informare,
invitație la
consiliere
PF nu este format . Alegerea nu
este făcută . Informare,
invitație la
consiliere
*Notă : (PF – plan profesional)

– 33 –
Cum se colectează și se analizează informația privind traseele
educaționale și ocupaționale?
Informația se referă la:
– natura muncii pe care d orim să o efectuăm;
– cerințele educaționale pentru a ocupa un loc de muncă;
– perspectivele de angajare;
– mediul muncii;
– câștiguri etc.
Pentru a obține cât mai multe informații despre traseele educaționale și
profesionale posibile, pot fi valorificate diverse surse de informare [2; 7; 30] :
– Un lucru util pentru a în țelege totul despre o meserie este să fie
consultaț i cei care o exercită. Adolescenții ar putea apela la diriginte sau
la psiholog să le faciliteze posibi litatea de a fi , pentru o vreme , „umbra”
unui profesionist de a cărui meserie sunt interesați.
– O altă cale este d e a întocmi o listă a persoanelor experte în domeniu
care ar putea fi rugate să le vorbească despre profesia lor. La sfârșitul
întrevederii trebuie să se mulțumească interlocutorul pentru timpul și
informațiile acordate.
Lista de întrebări: Cum ați începu t să exercitați această meserie? Ce fel de
experiență aveați înainte de a intra în acest domeniu? Ce fel de aptitudini sunt necesare
pentru această meserie? Ce calități personale se cer pentru a o exercita? Ce pregătire
profesională se cere? Ce nivel de ed ucație? Este posibilă calificarea la locul de muncă? Este
necesară o diplomă sau un atestat? Ave ți nevoie de unelte sau instrumente specifice meseriei?
Cum se desfășoară o zi obișnuită la acest loc de muncă? Cum vă simțiți când munciți? Care
sunt momentele de vârf și cele de destindere? Ce vă atrage cel mai mult la acest gen de
muncă? Dar cel mai puțin? Care sunt prognozele în legătură cu meseria Dumneavoastră?
Este în creștere sau în declin? Ce schimbări majore în plan tehnic, tehnologic au intervenit în
acest domeniu și cum i -au afectat ele pe angajați? Care sunt posibilitățile de avansare? Dacă
ar fi să o luați de la început, ați alege aceeași meserie? Ați proceda în mod diferit?
Recomandați altora să aleagă această ocupație?
– Materialele tipărite: broșuri le, pliantele, profilele ocupaționale, ziare și
reviste reprezintă o sursă de informații exacte, în rubricile lor de
specialitate pot fi găsite oportunități educaționale sau profesionale,
diverse aspecte legate de piața muncii.
– Materialele audiovizuale . Din această categorie fac parte anumite
casete audio -video, CD -uri, emisiuni radio sau TV care furnizează
informații despre unele instituții de învățământ sau despre unele
ocupații.

– 34 – – Internetul . Există multe site -uri pe care găsim informații despre oferte
educaționale și ocupaționale: site -ului Ministerului Educației, site -ul
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Tot a ici găsim și
Clasificatorul Ocupațiilor din Republica Moldova prin care ne putem
informa referitor la ocupațiile care ne interese ază.
– Interviul de informare. Pentru a ne informa, putem apela și la
persoane care, prin natura poziției pe care o ocupă în cadrul unei firme,
pot oferi informații. Putem solicita un interviu (o discuție) cu astfel de
persoane, pentru a obține direct de la sursă informații despre
oportunitățile educaționale și/sau ocupaționale de la firma respectivă.
– Rețeaua socială din care fac parte părinții, alți membri ai familiei,
prieteni, profesori, vecini etc., persoane care pot oferi informații despre
trasee educați onale, despre firme potențial angajatoare, și cu care putem
discuta despre experiența lor profesională.
– Experiența directă în muncă are o importanță deosebit de mare.
Această experiență se poate obține prin activități de voluntariat, muncă
în timpul vacanț ei, prin observarea modului în care își desfășoară
activitatea diferite persoane: membrii familiei, prieteni, cunoștințe.
Activitățile de acest gen oferă și șansa extinderii rețelei sociale care
poate fi utilă mai târziu, pentru a găsi un loc de muncă.
Luarea unei decizii privind cariera și căutarea unui loc de muncă.
Atunci când adolescentul ia o decizie referitor la profesie, alături de
responsabilitate, trebuie să fie conștient, că nu ia o decizie pentru întreaga
viață. În cursul vieții pot interveni circumstanțe noi, vor apărea oportunități
noi, va fi nevoie să se identifice alte trasee profesionale, care, posibil, să se
potrivească mai bine subiectului și procesul de dezvoltare în carieră va
continua.
Cum se caută un loc de muncă?
• publicarea unor anunțuri în publicații specializate;
• participarea la târgurile de locuri de muncă ( job shop -uri) organizate
periodic de agențiile de ocupare a forței de muncă;
• identificarea și consultarea cu regularitate a anunțurilor cu oferte de
locuri de muncă din ziare, reviste;
• informații direct de pe site -ul firmei și din discu țiile directe cu persoane
care lucrează la firma care ne interesează;
• consultarea site -urilor electronice specializate (de exemplu, European
Employment Services ), a site-ului Agenției N aționale p entru
Ocuparea Forței de Muncă [2; 7; 29] .

– 35 –

Marketingul personal constă în sistematizarea și prezentarea
informațiilor despre abilitățile, competențele, interesele și experiențele
educaționale și profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de carieră
[2; 7; 29] . Două „instrumente” esențiale ale promovării personale sunt CV-ul
și scrisoarea de intenție. Obținerea unui loc de muncă , într-o foarte mare
măsură, depinde și de modul în care ne prezentăm la interviul de angajare.

Curriculum vitae (CV)
Curriculum Vitae (în limba latină: „cursul / desfășurarea vieții”) este
un document universal care , bine redactat , poate spori semnificativ șansele de
a obține postul dorit. Informațiile incluse într -un CV trebuie să fie în acord cu
cerințele și competențele postului, relevante și prezentate cu maxi mă concizie,
precizie și claritate.
La întocmirea unui CV trebuie să se țină seama de un ansamblu de
reguli cu caracter obligatoriu :
– se folosește coală albă format A4 de bună calitate;
– CV-ul trebuie să fie prezentabil, îngrijit, corect încadrat în pagi nă și fără
greșeli gramaticale;
– de preferință , nu trebuie să depășească o pagină (maxim um două) și să
fie cât mai aerisit pentru a fi ușor de citit;
– pentru fiecare post – un CV distinct;
– se va specifica evoluția în carieră, competențele avute în ordine invers
cronologică a locurilor de muncă avute;
– în cazul absolvenților și a persoanelor fără experiență în muncă,
accentul se pune pe calitățile personale care pot compensa lipsa
acesteia, precum și pe premii școlare, burse, alte cursuri urmate, sl ujbe
temporare, atribuții de lider etc., care demonstrează potențialul lor
pentru postul solicitat;
– nu se lasă perioade de discontinuitate în prezentarea carierei;
– este util să fie menționate și alte competențe personale necesare
ocupării postului: cur suri de limbi străine, informatică, management,
marketing, posesia carnetului de conducere etc.; IV. ELEMENTE DE MARKETING PERSONAL

– 36 – – este importantă, atunci când este cazul, menționarea disponibilității de a
călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea instituției ;
– în CV nu se pre zintă date eronate, fictiv e; informații sau pretenții
salariale; informații de natură religioasă, politică sau de altă nat ură
controversată .
Actualmente , în majoritatea țărilor europene este acceptat Modelul de
CV în format Europass ( Anexa 1).

Scrisoarea de intenție: Cum trebuie să fie o scrisoare
de inten ție convingătoare ? [12; 29; 30]
1) Axată pe necesită țile angajatorului într -o scrisoare de inten ție. Se
analizează activitatea companiei, cum poate candidatul să aducă mai
mulți bani, să fie o soluție a problemelor pe care organiza ția le
întâmpină.
2) Adresată personal. Pentru a avea și mai mult efect, candidatul se
interesează care este persoana ce se va ocupa de recrutări și se
adresează direct.
3) Să răspundă la întrebările angajatorului: Ce po ți face pentru respectiva
companie? Care este situația ta curentă? Ești calificat pentru respectivul job? De ce
vrei să lucrezi pentru companie?
4) Scurt și la obiect. Se folosesc propozi ții scurte. Textul se împarte în 3 -4
paragrafe despăr țite printr -un spa țiu.
5) Se scrie așa cum se vorbește, dar îngrijit. Pentru un plus de originalitate
în scrisoarea de intenție se combină limbajul formal cu stilul simplu,
conversațional.
6) Pozitivă. Un ton optimist și plin de energie într -o scrisoare de inten ție
îl va molipsi și pe angajator.
7) Pentru a men ține legătura, se stabilește următorul pas: interviul.
Reguli generale de construire a unei scrisori de intenție.
1. Scrisoarea de intenție e bine să fie tehnoredactată, cu încadrare într -o
pagină.
2. Scrisoarea începe cu numele companiei.
3. Se adresează departamentului resurse umane sau persoanei responsabile
de angajări.
Conținut:
1. Numele candidatului și posibilitatea de contact – să apară vizibil ( bold,
caractere cu un font mărit );
2. Interesul pentru un anumit post/ domeniu, care trebuie precizat explicit
de la începutul scrisorii, precum și modul în care ai aflat că acest post e

– 37 – disponibil. Se evită tonul evaziv, pentru a ținti mai multe posturi
simultan.
3. Motivarea interesului pentru postul/ domeniul de activitate vizat
(enumeră câteva calități personale și câteva succese profesionale relevante pe domeniul
ales).
4. Argumentarea intenției de a candida pentru postul respectiv.
5. Se folosesc verbe de acțiune ( intenționez, pot, vreau etc.), se evită
redundanța și clișeele!
6. Se declară disponibilitatea pentru un interviu.
7. Se semnează și datează scrisoarea.
Responsabilitate . Se precizează clar situația sau problema, dând astfel
dovadă că se în țeleg nevoile angajatorilor.
Pentru a organiza mai bine informația pot fi urmați pașii:
1. Se face o listă cu lucrurile care se doresc a fi comunicate, indiferent de
ordinea acestora;
2. Se utilizează argumente, exemple;
3. Se apreciază relevan ța fiecărei probleme;
4. Se renunță la tot ce nu este relevant;
5. Se rearanjează informa țiile într -o ordine logică, firească.
Greșeli în Scrisoarea de intenție . Greșelile majore identificate se
reduc la trei teme de bază:
• Un început „moale”. Nu este nevoie de două, trei paragrafe pentru a
face o introducere. Se poate începe cu ceva de genul: „ Numele meu este X
și doresc să aplic pentru poziția Y, din cadrul firmei W, ca urmare a anunțului din
Z”. Este o cale ușoară de a deschide scrisoarea de intenție.
• Obiectivele carierei candidatului. O afirmație de genul „ caut o poziție
unde ab ilitățile mele să fie folosite și recunoscute în vederea unei avansări ” va crea
o impresie de îngâmfare și îl va face pe evaluator să treacă peste această
aplicație. Afirmațiile de acest gen se vor păstra pentru momentul
întâlnirii față în față.
• Plecarea de la jobul precedent. Oricât de puternic ar fi impulsul de a
explica motivul plecării de la fostul job, trebuie evitată tentația! Se
pregătesc ră spunsuri pentru orice întrebări -capcană despre istoricul
angajărilor candidatului, care pot apărea la interviu. Scrisoarea de
intenție nu este un loc potrivit pentru confidențe. De multe ori acest
lucru poate să conducă la uși închise. Candidatul nu va critica
organizațiile la care a lucrat anterior. Asta ar putea pune sub semnul
întrebării integritatea sa .
• O scrisoare prea lungă. Scrisoarea de inten ție trebuie să fie scurtă,
precisă și personalizată în func ție de locul de muncă pentru care aplici.

– 38 – Recrutorii sunt îndeajuns de ocupa ți și pot decide foarte ușor să treacă
de aplica ție, dacă scrisoarea de in tenție se lungește prea mult sau nu are
legătura directă cu jobul.
• Repetarea informa țiilor din CV. O scrisoare de inten ție va trezi
interesul recrutorului și va face o introducere pentru ca, prin CV, să fie
prezentată mai detaliat experien ța, studiile și abilită țile. Informa țiile din
curriculum vitae, repetate în scrisoarea de inten ție, o vor lungi și vor
plictisi recrutorul.
• Ignoranța în ceea ce privește compania . Dacă se dorește ca scrisoarea de
intenție să spună recrutorului cât de potrivit este cand idatul pentru job, trebuie știut
ce face compania și care este rolul pe care respectivul loc de muncă îl joacă în cadrul
organiza ției. Este indicată documentarea înainte de a redacta scrisoarea
de inten ție și notarea unor detalii relevante, care pot fi uti lizate în
document. Altfel, angajatorul ar putea deduce că candidatul nu este
pregătit să depună efortul necesar ca să afle cât mai multe despre
companie și să se implice.
• Folosirea unui format extravagant . Scrisoarea de inten ție va atrage
atenția, dar î ntr-un fel negativ, dacă textul va fi aranjat prea deosebit.
Un document curat, cu un font lizibil și margini albe va recomanda
candidatul mai bine.
• Greșelile de ortografie și gramatică – primele taxate.
Cum se redactează o scrisoare de inten ție nesolicitată? Dacă
cineva vrea să lucreze la o anumită companie și consideră că are toate șansele
să primească un post sau, pur și simplu CV -ul să rămână în baza de date a
unor companii, pentru joburi viitoare, atunci cea mai decentă abordare
reprezintă un email direct către departamentul de resurse umane al firmei sau
direct către șeful departamentului, la care se anexează CV -ul actualizat și o
scrisoare de inten ție.
Nu trebuie așteptat ca o companie să publice oferte de locuri de muncă
pentru a trimite CV -ul și scrisoarea de inten ție; trebuie doar știut clar ce se
vrea: pozi ție, companie, domeniu.
Se începe prin a defini:
– Ce se dorește să se facă pentru respectiva organizație?
– În ce departament se dorește angajarea?
– Cine va fi șeful? – se află numele celui care coordonează departamentul
de pe site -ul de companie sau pur și simplu se telefonează și se întreabă.
– Se redactează o scrisoare de inten ție adresată poten țialului șef.
Șansele ca scrisoarea de inten ție să fie citită sunt mai mari dacă este
adresată direct persoanei în cauză. Totodată, cunoașterea necesită ților

– 39 – departamentului și a oportunită ților de dezvoltare va da posibilitatea ca
discursul candidatului în momentul interviului să se axeze pe anumite lacune
pe care acesta le va umple.
Foarte i mportantă în realizarea unei scrisori de intenție este formularea
motivelor pentru postul vizat.
În Anexa 2 sunt prezentate trei exemple de scrisoare de intenție.
Scrisoarea de intenție poate fi adapta tă la unul dintre ele, în func ție de
nivelul de carieră sau de domeniul în care se caută un job. Succes!

Interviul
1. Cum te prezinți la un interviu? [2; 12; 29]
Scopul candidatului la interviu este să -l convingă pe intervievatorul că
el, candidatul, este persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv, că are
abilitățile și deprinderile necesare. Pregătirea pentru interviu constă în a învăța
să porți o conversație cu examinatorul (examinatorii) și să răspunzi la anumite
întrebări.
Categorii de întrebări care se vor pune:
 Întrebări despre studi i. Trebuie răspuns exact, accentuând reușitele ,
evitând a discuta despre insuccese. Se demonstrează interesul pentru
profesie – persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.
 Întrebări despre experiența profesională. Atenție! Nu se vor critica
foștii șefi!
 Întrebări despre postul vizat/firma respectivă. Candidatul se va
informa dinainte ce trebuie să facă în postul respectiv. Dacă nu are
toate deprinderile, va arată disponibilitatea de a învăța repede!
 Întrebări despre obiectivele carierei. Pe ex aminator îl interesează
dacă candidatul poate contribui la succesul firmei/ instituției respective.
Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că candidatul este
competent și poate deveni și mai competent. Obiectivul carierei trebuie
să fie comp atibil cu interesele firmei.
 O întrebare -capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma
noastră? ”. Această întrebare se adresează pentru a vedea dacă ești o
persoană motivată – în nici un caz nu se va răspunde negativ!
Candidatul poate întreba:
– Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
– Cu cine vei lucra?
– Care sunt posibilitățile de specializare?
– Care este programul de lucru?
Astfel va demonstra interesul față de slujba vizată și dorința de a începe lucrul!

– 40 – 2. Prejudecățile examinatorilor.
Orice examinator este un om care are simpatiile, antipatiile, capriciile și
reținerile sale. Nu se va crea din acest fapt o problemă! Prejudecățile
examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns, care poate fi depășit!
Ce gândesc examinat orii:
 Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. Absolvenții
altor facultăți nu știu nimic.
 Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituția/firma Y. Toți de acolo sunt
incompetenți.
 Nu angajez o femeie pe acest post. Nu face faț ă stresului!
 Nu angajez studenți. Sunt neserioși și întârzie mereu.
Dacă, dintr -o întâmplare, candidatul face parte într -o categorie
neagreată de examinator, singura soluție este să -i arate că, indiferent de
aceasta , este o persoană foarte valoroasă și că are calități care compensează cu
mult lucrurile care pot să nu îi placă angajatorului!
3. Pentru a face o impresie bună:
– Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă și potrivită situației, să atragă
atenția asupra persoa nei, și să nu iasă în evidență;
– Punctualitatea este foarte apreciată;
– Nu se mestecă gumă și nu se fumează în timpul interviului;
– Se salută într -un mod ferm și hotărât;
– Se aduc copii după CV și diploma de studii;
– Nu se evită privirea celui care examinează – se privește direct!
– Se trimite o scrisoare de mulțumire după câteva zile, prin care se
reafirmă dorința de a lucra la firma respectivă!
4. Elemente de management al stresului la interviu
Pentru marea majoritate a celor care își caută un loc de muncă,
cuvintele „stres” și „interviu” sunt sinonime. Stresul are o mulțime de efecte
asupra oamenilor – îi poate face să tremure, să intre în panică, să vorbească
prea mult, să se agite sau să își piardă ideile. Iată în continuare câteva tehnici
simple care pot ajuta să se liniștească și să se relaxeze, când se simte stresat
înaintea unui interviu [2].
a) Înainte de interviu
Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie
să te asiguri; nu -ți provoca inutil situații de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte
de începerea interviului. Dacă vei ajunge prea devreme, vei aștepta și vei fi îngrijorat, iar
dacă vei ajunge prea târziu, va trebui să te grăbești și nu vei avea timp să -ți pui ide ile în
ordine pentru interviu. O pauză înaintea interviului, de 10 minute, îți va permite să -ți tragi
răsuflarea și să te obișnuiești cu mediul – este suficient timp, fără a fi prea mult.

– 41 – b) Imaginează -ți!
Îți poți transforma visele în realitate – foloseș te-ți imaginația pentru a -ți păstra
calmul pe parcursul unui interviu. Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare, cu
ajutorul căreia îți creezi în minte imaginea unei situații stresante, pe care o rezolvi cu succes.
Astfel, te pregătești psihic pentru a face față cât mai bine situației reale.
Poți practica vizualizarea cu câteva zile, ore sau chiar câteva minute înainte de
interviu – închide ochii, respiră adânc și imaginează -ți discuția cu angajatorul, fiind
încrezător și răspunzând cu ușurință chiar ș i întrebărilor grele. Exersează succesul în
imaginația ta și curând vei avea parte de el și în realitate.
c) Relaxează -te!
Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacități.
Demonstrează -i intervievatorului că ești calm, liniștit și încrezător pe parcursul discuției cu
acesta și te va considera potrivit pentru job.
Iată câteva sfaturi pentru a menține calmul pe parcursul interviului:
– Respiră rar și adânc (și , desigur, silențios).
– Stai drept pe cât posibil, și nu îți încrucișa brațele sau picioarele, ține -le relaxate.
– Vorbește rar și fă pauze dese de respirație.
– Zâmbește – este contagios!
d) Ia pauze, nu intra în panică !
Pe parcursul oricărui interviu se întâmplă ceva care nu decurge conform planurilor
tale: fie are loc o pa uză prea lungă, în care tăcerea devine apăsătoare, fie te bâlbâi sau nu îți
găsești cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile. NU intra în panică – acum este
momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. Este mai ușor să îți contro lezi
frica și panica pe măsură ce simți că acestea apar, decât să te relaxezi când deja ți -ai pierdut
calmul și controlul asupra ideilor. Așa că, ia o pauză în momentul în care simți că începi să
intri în panică, repetă în gând că poți trece peste acest mo ment, răsuflă adânc, concentrează –
te și reia interviul. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie
pentru a -ți recâștiga calmul și controlul, iar intervievatorul cu siguranță nici nu va observa
acest lucru.

Scrisoare a de mulțumire
După interviul de angajare se recomandă a trimite o scrisoare prin care
se mulțumește persoanei care te -a intervievat sau echipei de evaluatori pentru
oportunitatea oferită de firmă de a participa la interviul de angajare. Printr -o
astfel de scrisoare int ervievatorul își va reaminti mai ușor de candidat în
momentul luării deciziei pentru ocuparea locului de muncă.

– 42 –

Dezvoltarea carierei presupune lărgirea, îmbogă țirea și perfec ționarea
carierei ca urmare a proceselor psihologice de învățare și formare, conducând
spre modificarea personalită ții în general a omului, dar mai ales a activității lui
profesional -vocaționale. Dezvoltarea carierei este un proces ce se desfășoară de –
a lungul întregii vieți. După absolvirea unei instituții de învățământ profesional
și angajarea în câmpul muncii, dezvoltarea profesională continuă la locul de
muncă.
Obiectivele activității de consiliere și dezvoltare în carieră la locul de
muncă:
 Susținere a angajatului în procesul de adaptare la rolul pe care acesta
îl are în organiza ție;
 Suport în procesul de integrare în echipa de lucru și dezvoltarea ei;
 Asimilarea de cunoștin țe necesare unui post prezent sau unui post
viitor în interiorul companiei;
 Dezvoltarea unor tehnici de ac țiune adaptate situa țiilor concrete;
 Îmbunătă țirea comunicării și a climatului organiza țional;
 Dezvoltarea de abilită ți și capacitate profesională.
Toate aceste obiective, odată atinse, îl vor ajuta pe individ să identifice
o modalitate adecvată de a se afla mai aproape de via ța organiza ției.
La rândul său, consilierul trebuie să urmărească o serie de principii de
bază în activitatea sa:
– să fie conștient de responsabilită țile sale și să și le asume în întregime;
– să încuraj eze clientul să valorifice la maxim potențialul lui;
– să manifeste abilită ți de ascultare activă fa ță de ceea ce îi împărtășește
clientul;
– îi permite să își asume propriile decizii și să facă propriile greșeli;
– să încurajeze ini țiativele clientului;
– să dezvolte și pe sine, pentru succesul său personal și pentru succesul
proiectului de mentorat;
– să demonstreze în mod constant atitudine pozitivă, optimistă în raport
cu progresele realizate sau cu cele ce pot avea loc;
– să dea dovadă de calm în situa țiile de criză, situații pe care să le
administreze și să le rezolve împreună cu protejatul său; V. CONSILIERE ȘI ORIENTARE ÎN CARIERĂ
LA LOCUL DE MUNCĂ

– 43 – – să se orienteze la client și nevoile acestuia, nu la propria persoană;
– să se manifeste ca o persoană sigură pe sine, și nu să perceapă în
competiție client ul.
Integrarea profesională reprezintă o precondi ție a dezvoltării
profesionale la locul de muncă. Antrenarea noilor angaja ți în efortul de
dezvoltare a resurselor companiei este condi ționată de un dublu proces de
acomodare – al persoanelor în cauză la grupul de lucru din care urmează să
facă parte și al organiza ției însăși fa ță de noii săi membri – proces care este
cunoscut sub titlu de integrare profesională .
Activită țile de susținere psihologică a procesului de integrare
profesională pot fi privite pr in prisma a trei dimensiuni:
– dimensiunea informa țională sau cognitivă;
– dimensiunea rela țională, fa ță de indivizi și grupurile de muncă;
– dimensiunea culturală, legată de apartenen ța la noua organiza ție.
Dintre acestea fac parte contactul cu noul șef, pregătirea grupului,
realizarea cadrului de comunicare și structurarea (pe categorii, pe suporturi de
prezentare și în timp) a informa țiilor oferite în cursul procesului de integrare.
Responsabilită țile programelor de integrare sunt, de regulă , distribuite
între departamentul de resurse umane, șeful ierarhic direct și managerul
coordonator.
Procedurile de integrare depind, în mare măsură, de specificul fiecărei
organiza ții și pot fi: scrisoarea de bun venit, manualul angajatului, instructajele,
confe rințele și filmele de îndrumare sau lucrul sub tutelă.
Metodele de integrare nu se referă exclusiv la asimilarea performantă a
cerin țelor postului vacant, ci privesc și poten țialul noilor angaja ți față de
cerin țele viitoare de dezvoltare a firmei. Gama ac estor metode este destul de
diversă, incluzând, de exemplu, integrarea pe postul disponibil, monitorizarea
procesului de integrare, cunoașterea problematicii organiza ției prin „rotirea”
noului angajat prin compartimentele conexe postului său de lucru și re alizarea
unui proiect concret.
Dar procesul de dezvoltare profesională nu se reduce la integrarea
profesională. Dinamica accentuată a transformărilor din mediul economic și
social impune un proces permanent de reconsiderare a cunoștințelor și
abilită ților individuale în raport cu cerin țele, mereu mai complexe, ale
activită ților desfășurate în cadrul organizației, iar menținerea nivelului de
competitivitate a firmelor, într -un spa țiu concuren țial, necesită
instituționalizarea preocupărilor privind formarea și perfec ționarea
profesională a angaja ților.

– 44 – Procesul formativ este o componentă a planificării strategice în
domeniul resurselor umane, Ac țiunile privind dezvoltarea profesională
necesită abordare sistemică. Din această perspectivă rezultă rolul importa nt al
consilierului la toate trei faze ale dezvoltării resurselor umane:
– identificarea necesită ților de pregătire profesională;
– derularea propriu -zisă a programelor de pregătire profesională;
– evaluarea rezultatelor procesului.
La faza de identific are a nevoilor se efectuează analiza organiza țională,
analiza sarcinilor și analiza individuală (potențialului și nevoilor de formare);
evaluarea necesită ților de pregătire pornește de la cele două categorii de cauze
ce pot genera procesu l formativ: elimin area deficienț elor constatate și noile
cerin țe organiza ționale.
Faza de derulare a programelor presupune întocmirea programelor cu
orientare la rezultatele obținute în prima fază și selectarea metodelor potrivite
sarcinilor de form are. În faza de derulare propriu -zisă a programelor de
pregătire profesională se pune problema existen ței celor două precondi ții ale
procesului de instruire, respectiv – pregătirea prealabilă și motiva ția.
Faza de evaluare a procesului și a rezultatelor de pregătire profesională
cuprinde activită țile referitoare la măsurarea nivelului de realizare a
obiectivelor propuse, a costurilor pregătirii și a beneficiilor rezultate.

– 45 –

Scopul orientării școlare și profesionale în gimnazii și licee este
susținerea elevilor în elaborarea unor planuri profesionale reale, bazate pe
cunoașterea propriului potențial și pe situația socioeconomică. A lua o decizie
în vederea viitoarei profesii este un proces responsabil și complicat pentru
adolescent ul, care trebuie să aleagă dintr -o varietate atât de mare de profesii,
mai familiare sau mai puțin familiare celui ce alege. Această alegere poate
valorifica și amplifica potențialul existent sau poate duce spre eșec profesional
și social, ceea ce depinde în mare măsură de sprijinul pe care îl va avea
optantul de la părinți, profesori, de la diriginte și consilier. Rolul acestuia este
să sprijine adolescentul în formarea unei imagini i ntegre și clare despre
scopurile și res ursele sale personale, încât să-și elaboreze pe această bază
planul profesional, care include: a) profesia (grupul de profesii) aleasă,
b) oportunitățile de obținere și c) mijloacele necesare.
Consilierul va începe cunoașterea și stimularea autocunoașterii cu
caracteristici mai generale ale elevului, ca treptat să se apropie de interesele și
opțiunile profesionale. Pot fi aplicate procedeele de cunoaștere sau
autocunoaștere din celelalte compartimente ale prezentului Ghid sau pot fi
utilizate rezultatele obținute anterior. Vom reține principiul fundamental al
orientării profesionale: decizia finală aparține optantului, inclusiv în
cazurile când acesta ar accepta să o ia altcineva pentru el. În continuare
propunem unel e tehnici ce pot fi aplicate pentru cunoașterea intereselor și
preferințelor profesionale.
Sugestiile făcute elevilor, se vor formula pe baza sintezei rezultatelor la
mai multe probe, nu doar a unor date fragmentare.

Metode de cunoaștere a aptitudinilor generale (inteligență și
creativitate)
Inventarul inteligențelor multiple poate fi aplicat pentru a constata
tipul de inteligență predominant și a -i ajuta elevului să -și identifice strategiile
cele mai adecvate de învățare [6; 11].
La inventar se poate recurge în cadrul unei ore de dirigenție, în special
la clasele de liceu , și poate constitui punctul de pornire al unor dezbateri VI. METODE ȘI TEHNICI
DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
PENTRU ORIENTARE ȘI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

– 46 – interesante legate de specificul individual al învățării și de alegerea profesiei.
Aplicarea inventarului poate reprezenta o moda litate de a cunoaște interesele
și înclinațiile elevilor pentru diriginte.
Elevii sunt instruiți să examineze atent afirmațiile de mai jos și să
marcheze cu semnul „ +” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmație marcată cu „+” se acordă u n punct.
1. Gândești în imagini.
2. Înveți făcând.
3. Ești o persoană sigură pe tine.
4. Ești atent la emoții, vise, idei.
5. Cânți la un instrument muzical sau într -un cor.
6. Scrii corect.
7. Îți place calculatorul.
8. Înveți văzând și observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îți place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiție.
12. Colecționezi CD -uri, casete și discuri.
13. Îți plac jocurile de cuvinte.
14. Îți plac lucrurile logice.
15. Îți amintești ușor figurile.
16. Îți controlezi deplin motricitatea.
17. Intuiești ce gândesc, simt și cr ed ceilalți oameni.
18. Trăiești în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îți place să dezlegi cuvinte încrucișate.
21. Memorezi bine teorii și principii.
22. Ești priceput la rezolvarea puzzle -urilor.
23. Comunici bine non -verbal.
24. Ești un bun mediator de co nflicte.
25. Ai opinii forte.
26. Îți amintești mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus povești și bancuri.
28. Îți plac romanele SF.
29. În timpul liber confecționezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconști ent.
31. Îți place să te joci, să participi la activități de grup.
32. Ai un stil propriu și original de a te îmbrăca și de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îți exprimi sentimentele.
34. Ești un bun scriitor. Îți place să scrii.
35. Se spune despre tine că ești „strălucitor”, „deștept”, „inteligent”.
36. Îți plac filmele, casetele video și să fotografiezi.

– 47 – 37. Îți plac activitățile fizice.
38. Vorbești mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu , colecționarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive .
41. Se spune despre tine că ești „isteț”, „rapid”, sau „vorbăreț”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecți cu minuțiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acțiune.
45. Îi înțelegi bine pe ceilalți.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbești.
47. Se spune despre tine că ești „muzical” sau „talentat”.
48. Gândești în cuvinte.
49. Înveți mai bine senzorial și examinând contextul.
50. Îți plac tehnica și mașinăriile.
51. Când vorbești, emoționezi cu ușurință oamenii.
52. Știi cu ce se ocupă colegii tăi în afara școlii.
53. Se spune despre tine că ești o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obișnuiești să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveți cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveți.
56. Ești permanent întrebător și sceptic.
57. Citești ușor hărți și grafice.
58. Imiți bine.
59. Se spune despre tine că ești „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îți cunoști sentimentele.
61. Îți place să dansezi sau să ieși să asculți muzică.
62. Îți place să scrii.
63. Îți plac ghicitorile, exercițiile și puzzle -urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschiși.
65. Se spune despre tine că ești „grațios”, „bun dansator” sau „atletic”.
66. În timp ce vorbești, gândești.
67. Înveți cel mai bine independent de alții.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îți amintești ușor nume și detalii.
70. Gândești b ine abstract și teoretic.
71. Se spune despre tine că ești „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simți bine când faci mișcare și îi simți efectele în tot corpul.
73. Înveți cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simți independent .
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îți place să citești cărți bune.
77. Ești bun la matematică.

– 48 – Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligență (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).

Nr. Tipul de inteligență Punctaj
1. Vizual -spațial
2. Corporal -kinestezic
3. Umanist
4. Introvert -filosofic
5. Muzical -ritmic
6. Verbal -lingvistic
7. Logico -matematic

Cheia pentru interpretare:
Nr. Tipul de inteligență Itemii
1. Vizual -spațial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal -kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert -filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74
5. Muzical -ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal -lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico -matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

Tehnici de studiere a creativității elevilor [6]
►Utilizări
Aplicarea probei permite să depistăm particularitățile individuale ale
creativității verbale . Elevii scriu cât mai multe modalități neobișnuite de
utilizare a unor obiecte.
 Instrucțiune: Ziarele se citesc, voi puteți să inventați alte moduri de
întrebuinț are a lor. Scrieți cât mai multe și mai neobișnuite variante.
Timpul: 3 minute
Rezultatele se analizează din perspectiva fluidității : cu cât mai multe
variante a găsit subiectul, cu atât este mai mare fluiditatea ideilor. Pentru
fiecare variantă se acordă un punct. Al doilea criteriu este originalitatea :
varianta se consideră originală, dacă este 1 (una) la 46 participanți la probă.
Pentru o variantă originală se acordă 4 puncte.
►Consecințe. Cu această probă de asemenea poate fi studiată
creativitatea ver bală. Propunem elevilor să scrie cât mai multe consecințe ale
unei situații. Spre exemplu, ei trebuie să -și imagineze, ce s -ar întâmpla, dacă
animalele și păsările ar putea vorbi ca oamenii. Timpul de lucru – 3 minute.

– 49 – Rezultatele se analizează analogic cu proba precedentă.
►Construcția imaginilor. Următoarele două probe: „Construcția
imaginilor” și „Modificarea figurilor” se aplică pentru studierea creativității
nonverbale. Elevii desenează imagini ale obiectelor, folosindu -se de un
anumit set de figuri.
 Instrucțiune: Desenați un clov n, o casă, o față, și un obiect la dorință,
folosind doar figurile de mai jos. O figură poate fi folosită de mai multe ori.
Dimensiunile și poziția figurilor pot fi modificate, dar nu pot fi utilizate alte
figuri, decât cele d in desenul 1 . Fiecare obiect se desenează pe o foaie separată.

Desenul 1 . Figuri pentru construcția imaginilor

Desenul 2 . Exemplu: Cheie

Prelucrarea rezultatelor la ambele probe, „Construcția imaginilor” și
„Modificarea figurilor” , se efectuează tot după criteriile „fluiditate” și
„originalitate”, ca și în cazul creativității verbale.
►Modificarea figurilor. Elevul primește o foaie cu 6 pătrate. În
fiecare pătrat este înscris un cerc ( Desenul 3). Figurile trebuie modificate astfel
ca să se obțină din ele imagini de obiecte.

Desenul 3. Foaie de lucru

– 50 –
Tehnici de cunoaștere și autocunoaștere a personalității
elevului
Cine sunt eu?
În psihologie au fost elaborate mai multe instrumente de cunoaștere și
autocunoaștere [6; 16; 18; 23; 26; 28 ].
Pentru a studia imaginea de sine , inițial se poate aplica tehnica „ Cine
sunt eu? ”. Participanților li se propune să răspundă la întrebarea „ Cine sunt
eu?” prin 20 de calificative . Rugăm participanții să nu se gânde ască prea mult,
să scrie fără ezitare primele calificativele care vin în minte. Pentru analiză și
interpretare prezintă interes: conținutul răspunsurilor; până la care calificativ a
fost ușor de scris; care au trebuit căutate timp mai îndelungat; timpul necesar
pentru a îndeplini sarcina. Primele 1 -2 calificative (în special, primul), care sunt
expuse îndată, indică rolurile cele mai semnificative pentru subiect. Cei care
realizează repede sarcina au o imagine mai clară despre sine, la cei ce nu găsesc
calificativele procesul de identificare este lent. Totodată aplicarea tehnicii va
oferi ocazie elevilor să reflecteze asupra calităților și a rolurilor sale sociale.
O altă variantă a acestei tehnici este aplicată pentru a depista aspectele
concrete ale imaginii despre sine [28]. Adolescenții sunt rugați să răspundă la
aceeași întrebare, conform unui formular special, prezentat în continuare.

Formularul 1.
CINE SUNT EU?
1. Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt: _____ _____________ _____
2. Mă simt mândru de mine pentru că ____________ ____________ ____
3. Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt ______ ____________ _____
4. Îmi place mult să ____________ __________________________ __
5. Îmi doresc să ______________________________ ___________ __
6. Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine est e _________ ________
7. Mi-ar plăcea să devin _______________________ ___________ ___
8. Îmi propun să _____________________________ ____________ _
9. Prefer să ____________________________ decât să _________ __
10. Știu că pot să ______________________________ ___________ _

Pentru o examinare și mai detailată a imaginii de sine a adolescentului
și, mai ales, pentru o autoexaminare, propunem o a treia variantă a tehnicii
„Cine sunt eu?”.

– 51 –
Formular ul 2.
CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI PENTRU MINE
1. Cea mai importantă realizare a mea ____________ ___________ _____
2. Cel mai mare succes din viața mea _____________ ___________ _____
3. Cel mai important eveniment din viața mea ______ ___________ ______
4. Cel mai important obiectiv realizat _____________ ____ _______ ____
5. Cea mai importantă decizie pe care am luat -o ____ ___________ ______
6. Cele mai importante persoane din viața mea _____ ___________ ______

Tehnică pentru studierea autoaprecierii elevilor
O parte componentă a imaginii de sine este autoaprecierea subiectului.
Cunoscând însușirile proprii, persoana le apreciază subiectiv, fiind pozitive și
negative, ceea ce se manifestă în autoapreciere ca structură psihologică.
Pentru determinarea nivelului autoaprecierii psihologul poate aplica
următoarea metod ă [14]. Se pregătește o listă de cuvinte care semnifică calități
pozitive și negative ale personalității: acuratețe, nepăsător, chibzuit, impulsiv, receptiv,
mândru, brutal, bucuros de via ță, grijuliu , invidios, timid, ranchiunos, ipohondric,
răzbunător, perseverent, gingaș, degajat, nervos, șovăitor, nestăpânit, fermecător, susceptibil,
prudent, cordial, pedant, vioi, suspicios, principial, poetic, disprețuitor, amabil, obraznic,
înțelept, ferm, plin de abnegație, cumpătat, compătimitor, pudic, răbdător, laș, pasionat,
tenacitate, conciliant, rece, entuziasmat.
Participanții examinează șirul de cuvinte, clarifică sensul fiecărui cuvânt.
Apoi le propunem să selecteze și să formeze două grupuri a câte 10 cuvinte:
grupul А – 10 cuvinte care reflectă idealul subiectiv a fiecărui participant și
B – cuvinte ce reflectă antiidealul subiectiv. Apoi, din cele două grupuri de
cuvinte fiecare elev formează al treilea grup C, în care introduce 10 însușiri
care, în opinia lui, îi sunt caracteristice. Indicele autoaprecierii este raportul
dintre numărul de cuvinte selectate din șirul A și cel din șirul B. Cu cât mai
multe cuvinte au fost introduse în grupul C din grupul A, cu atât mai înalt este
autoaprecierea subiect ului; dacă în șirul C sunt mai multe cuvinte din grupul B
– elevul se subautoapreciază. Autoaprecierea este adecvată dacă grupul de
cuvinte C cuprinde aproximativ același număr de cuvinte din grupul A și din
grupul B, raportul fiind 5 -5; 4-6; 6-4.

– 52 – Orien tarea personalității
Aplicând procedeele simple descrise mai jos se poate determina, dacă
subiectul este orientat spre interesele grupului – orientare colectivistă, sau spre
interesele sale personale – orientare individualistă [6].
Procedura constă în urmă toarele. La una din lecțiile de educație fizică
sau într -o situație extrașcolară (un marș turistic, la pădure etc.) propunem
elevilor un joc -competiție: aruncarea mingii în țintă. Competițiile derulează
între elevi la performanța individuală, între grupuri – performanța de echipă,
între clase. Sunt trei ținte: una pentru clasă, alta pentru echipă și a treia pentru
performanța individuală. Subiectul aruncă mingea de 10 ori și trebuie să
nimerească în una din ele. Fiecare aruncare reușită aduce un punct: în ț intă din
stânga – în contul personal, pentru echipă – ținta din mijloc, iar pentru clasă –
ținta din dreapta. Dacă mingea nu nimerește în țintă, se scade un punct.
Adolescentul spune, din contul cui se face penalizarea: al lui personal, al
echipei sau al c lasei. Calculând punctele care le -a câștigat adolescentul pentru
clasă, pentru sine și pentru echipă, se face concluzie despre orientarea
personalității lui.

Formula temperamentului
O bună parte din particularitățile individuale ale elevului își au
proven iența în tipul de temperament. De această însușire psihofiziologică
depind mai multe manifestări de conduită ale omului: exteriorizarea emoțiilor,
viteza proceselor de memorizare și gândire, stabilitatea atenției etc.
Temperamentul este una din cele mai po pulare teme în psihologie. Elevilor le
este interesant să -și cunoască tipul de temperament. E cunoscut însă că orice
persoană îmbină în structura sa psihologică însușiri ale tuturor tipurilor
temperamentale. Propunem o formulă de autoapreciere a structurii
temperamentului subiectului, care va reflecta raportul dintre diferite tipuri,
caracteristic persoanei concrete [18].
Instrucțiune: Citiți afirmațiile ce urmează și să exprima ți măsura în care
sunteți de acord cu ele cu ajutorul unei scale cu 9 trepte (1-9). Dacă sunteți
absolut de acord apreciați afirmația respectivă cu 9 puncte, absolut nu –
1 punct, așa și așa – 5 puncte. Cu cât mai aproape de acord, cu atât mai multe
puncte și invers, cu cât mai departe, cu atât mai puține puncte acordați
afirmației .
1. Înainte de un eveniment semnificativ pentru mine, încep să mă enervez.
2. Nu pot lucra uniform, perioadele de lucru intens sunt urmate de unele
când nu pot face nimic.
3. Pot trece repede de la o activitate la alta.

– 53 – 4. Dacă trebuie, eu pot aștepta liniștit timp îndelungat.
5. Simt nevoia de a fi compătimit și susținut, în special în situații de
insucces și dificultăți.
6. Cu cei egali sunt nestăpânit și violent.
7. Nu-mi vine greu să fac o alegere.
8. Nu trebuie să fac eforturi ca să -mi stăpânesc emoțiile, le pot reține ușor .
Calculați apoi punctele obținute pentru fiecare din cele 4 tipuri, folosind
formulele:
M (melancolic ) = 1 (punctele acordate afirmației 1) + 5 (punctele acordate
afirmației 5); C (coleric ) = 2 + 6; S (sanguinic ) = 3 + 7; F (flegmatic ) = 4 + 8.
Aranjați simbolurile tipurilor în ordinea descreșterii numărului de
puncte și veți obține formula structurii temperamentului Dvs. Spre exemplu ,
dacă M = 7, F = 4, C = 15 și S = 8, formula Dvs este CSMF, deci aveți mai
multe însușiri proprii colericului, e destul de pronunțat în Dvs sanguinicul, dar
mult mai slab sunt prezentați melancolicul și flegmaticul.

Orientarea emoțională a personalității
Scopul: Determinarea orientării emoționale a elevilor -liceeni [20].
Procedura: Consilierul citește instrucțiunea: „Această probă nu conține
răspunsuri care ar putea fi apreciate ca corecte sau incorecte. Orice variantă
veți alege vă va caracteriza la fel de bine, dacă veți lua o atitudine serioasă și
veți răspunde sincer ”.
1. Citiți a tent lista emoțiilor plăcute pozitive de pe formular.
2. Aranjați numerele de rând ale acestor emoții în ordinea preferinței lor.
Puneți pe primul loc numărul emoțiilor pe care vă place mai mult că le
trăiți, apoi a celor care vă plac ceva mai puțin ș.a.m.d. Pe ultimul loc
puneți numărul emoțiilor care nu vă plac deloc. Ve ți obține un rând din
10 numere. Cu o linie verticală împărțiți șirul în două părți: emoții care
în general vă plac și emoții care nu vă plac. Exemplu : 8, 3, 6 , 5, 9, 1, 10,
4, 2, 7 .
– Sentimentul misterului, a neobișnuitului, necunoscutului, care apare
în situații noi, în locuri necunoscute;
– Emoții plăcute de bucurie, nerăbdare în momentul achiziției unor
obiecte, noi, a obiectelor de colecție, satisfacție la gândul că ai mai
multe ac um;
– Bucurie, excitație, pasiune, senzația de zbor când lucru merge bine,
obții rezultate foarte bune;
– Mulțumire, mândrie, înaripare când poți demonstra valoarea ta ca
personalitate sau superioritate față de adversar, când toți te admiră;

– 54 – – Veselie, lip să de griji, sentimentul de bine în raport cu starea fizică,
plăcere, delectare cu mâncăruri gustoase, senzația securității, liniștii,
atmosferei libere;
– Sentimentul de bucurie și satisfacere, când reușești să faci ceva bun
pentru apropiații tăi;
– Inter es viu, delectare când descoperi ceva nou, faci cunoștințe cu
fapte uimitoare din știință. Bucurie și satisfacere când înțelegi esența
fenomenelor, sau se confirmă presupunerile tale;
– Bucurie, excitație când riști, patină, frenezie, senzații „tari” în lu ptă,
competiții, situații periculoase;
– Bucurie, dispoziție bună, simpatie, recunoștință comunicând cu
persoane pe care le respecți și le iubești, când oamenii se înțeleg
reciproc, prietenesc sau când ești lăudat și susținut personal;
– Sentiment de frumusețe și dulceață care apare când asculți muzică,
privești tablouri, citești versuri, contempl i natura, opere de aptă.
Analizând calitativ rezultatele, se constată spre care tip de emoții și
sentimente este orientat elevul: intelectuale, p raxice, glorice etc.

Alegerea
Tehnica expusă mai jos se aplică pentru a depista atitudinea fa ță de
colegi, fa ță de grupul școlar și fa ță de sine ca membru al acestui grup [6].
Participantului sau grupului se propune să îndeplinească următoarea sarcină :
Cum vei proceda în situațiile descrise? Alege varianta care ți se
potrivește sau scrie răspunsul tău la punctul „ e”.
1. Este vacanță, tu te pregătești să pleci la mare, dar dirigintele pe
neașteptate te roagă să ajuți la reparația cabinetului de studii. Cum vei
proceda?
a) Vei fi de acord și vei amâna plecarea la odihnă;
b) Vei aduna colegii și veți face tot lucrul într -o zi;
c) Vei promite să faci lucru după ce te întorci din vacanță;
d) Propui să facă reparație cei care rămân în oraș;
e) sau…
2. Dirigintele ți -a dat o sarcină care nu te atrage, dar îndeplinirea ei urgentă
este importantă pentru clasa ta. Ce vei face?
a) Vei îndeplini conștient sarcina;
b) Îi vei antrena și pe colegii tăi, ca să nu lucrezi de unul singur;
c) Vei ruga să ți se dea altă sarcină mai interesantă;
d) Vei găsi un motiv să refuzi;
e) sau…

– 55 – 3. Întâmplător ai auzit elevii din clasa ta spunând despre tine lucruri
neplăcute, dar adevărate. Cum vei proceda?
a) Vei încerca să explici colegilor de ce ai greșit sau ți -a scăpat ceva;
b) Vei lua lucrurile în glumă, dar te vei strădui să elimini negativismele despre care se
discută;
c) Te vei prefac e că nu ai auzit nimic;
d) Vei spune colegilor că ei nu sunt mai buni, cu atât mai mult că discută despre tine în
lipsa ta;
e) sau…
4. Lucrați în câmp, ajutați oamenii de la țară. Ai făcut bătături și te doare.
Cum vei proceda?
a) Vei căuta să -ți faci în continuare lucru, fără a te plânge;
b) Te vei adresa prietenilor să te ajute;
c) Vei ruga sa -ți dea alt lucru mai ușor;
d) Vei lăsa lucru și te vei duce să te odihnești;
e) sau…
5. Ești martor, când o persoană a jignit -o pe alta în prezența ta. Cum v ei
proceda?
a) Vei insista să -și ceară scuze de la cel pe care l -a jignit;
b) Vei încerca să clarifici cauza conflictului și să găsești o soluție adecvată;
c) Îl vei compătimi pe cel care a suferit;
d) Vei considera că nu te privește;
e) sau…
6. Fără să vrei ai cauzat rău altei persoane. Cum vei proceda?
a) Vei face totul ca să repari greșeala;
b) Vei ruga scuze, îi vei explica că nu ai făcut -o special;
c) Te vei strădui să nu observe nimeni ce -ai făcut, te vei preface că nu ești vinovat;
d) Vei da vina pe celălalt, vei spune să nu se bage, singur este vinovat;
e) sau…

Prelucrarea și interpretarea datelor. Consilierul se bazează pe analiza
calitativă a răspunsurilor.
Copiii care aleg mai frecvent varianta A manifestă o atitudine poz itivă și
participativă vizavi de activitățile colective.
Răspunsurile B denotă o atitudine pozitivă, participativă, dar instabilă,
care necesită susținere și consolidare, pentru a se contura definitiv.
Varianta C reflectă atitudini pozitive, dar pasive, instabi le, iar D –
atitudine negativă față de alți colegi și de activitățile colectivului. Răspunsurile
din varianta E pot coincide prin semnificarea lor morală cu unul din variantele
A, B, C, D, confirmând validitatea răspunsului.

– 56 – Rezultatele obținute pot servi ca motiv pentru o autoanaliză a relațiilor
cu grupul sub formă de comentariu, compunere sau desen.

Similarități și diferențe
Metoda „ Similarități și diferențe” permite să cunoaștem unele aspecte
ale perceperii altor persoane de către preadolescenți, stimu lând totodată și
autocunoașterea și sensibilizându -i la existența paralelă a asemănărilor și
diferențelor între oameni [27].
Formular ul 3.
Scrieți câte trei asemănări (coloana din mijloc) și câte trei diferențe (coloana
din dreapta) între Dvs . și reprezentanții fiecărei categorii din coloana stângă.
Numele _____________________________
Data ______________________ __________
№
d/o Categorii Asemănări Diferențe
1. Membrii familiei Trei asemănări între mine
și membrii familiei
1.
2.
3. Trei diferențe între mine
și membrii familiei
1.
2.
3.
2. Prieteni Trei asemănări între mine
și prieteni
1.
2.
3. Trei diferențe între mine
și prieteni
1.
2.
3.
3. Animale Trei asemănări între mine
și animale
1.
2.
3. Trei diferențe între mine
și animale
1.
2.
3.
4. Oameni de alte
religii Trei asemănări între mine
și oameni de alte religii
1.
2.
3 Trei diferențe între mine
și oameni de alte religii
1.
2.
3.
5. Oameni din alte
țări Trei asemănări între mine
și oameni din alte țări
1.
2.
3. Trei diferențe între mine
și oameni din alte țări
1.
2.
3.

– 57 – Rezultatele obținute vor deschide discuția despre perceperea altor
persoane, despre stereotipuri în relații cu alte persoane.

Referentometria
Metoda permite constatarea grupurilor de referință a personalității, un
grup de persoane reale sau imaginate, sub influența căruia elevul își formează
viziunile, idealurile; opiniile și aprecierile acestui grup contează în primul rând
pentru subiect [6].
Procedura. Fiecărui participant i se propun 10 întrebări -situații (1 -A) și
lista persoanelor din anturajul apropiat (1 -B). Pentru fiecare întrebare -situație
elevul selectează minimum două persoane din 1 -B și le indică în ordinea
descreșterii semnificației. Când participanții au indicat persoanele pentru toate
10 întrebări, întorc lista 1 -B psihologului, apoi apreciază fiecare persoană
selectată cu o scală de 5 puncte (1, 2, 3, 4, 5).
1-A
1. Cu cine ai pleca în excursie în alt oraș?
2. Dacă ai o neplăcere, cui te vei destăinui?
3. Vrei să -ți serbezi ziua ta. Cu cine împreună ai vrea să o faci?
4. Care este persoana cu care te strădui să fii mai mult timp împreună?
5. Cine poate să -ți vorbească despre neajunsurile tale, pe cine vei asculta mai mult?
6. Ai întâlnit o persoană și ți-a plăcut. Cine te poate ajuta s -o apreciezi la justa valoare?
7. Vrei să -ți schimbi viața. Cu cine te vei discuta despre acesta?
8. Cine poate să -ți fie exemplu în viață?
9. Cui ai vrea să placi cel mai mult?
10. Cu cine ești mai deschis decât cu oricine altul?
1-B
1. Părinții
2. Rudele (bunelul, bunica, unchiul, mătușa)
3. Fratele, sora
4. Un cunoscut matur
5. Un cunoscut al părinților
6. Prietenii
7. Cel mai bun prieten (cea mai bună prietenă)
8. Compania, grupul de tovarăși
9. O fată sau un băiat cunoscut
10. Colegii din clasă
11. Colegii de la cercuri pe interese, de la secția sportivă
12. O personalitate istorică
13. O persoană bine cunoscută
14. Un om, despre care ați auzit de la alții
15. Un personaj din literatura artistică

– 58 – Toți cei indicați de elev se includ într -o listă aparte, apoi se introduc
notele ac ordate și se sumează punctele obținute de fiecare persoană. Prin
comparație se constată două -trei persoane, care au obținut cel mai mare număr
de puncte. Ele alcătuiesc grupul de referință a preadolescentului ce l -a selectat.
Cunoașterea grupului de referi nță permite să înțelegem sursele de
formare a atitudinilor elevului.

Metode și tehnici de studiere a intereselor, intențiilor
profesionale și planurilor profesionale
Interesele elevilor și intențiile lor profesionale [19; 25 ]. Pentru
acumularea unor informații inițiale despre planurile viitoare ale elevului se
poate promova o convorbire individuală în procesul căreia se vor clarifica
următoarele:

Interese
1. Care sunt disciplinele preferate ale subiectului?
2. Realizează anumite acțiuni în vederea autodete rminării profesionale
(citește literatură specială, discută cu specialiștii, a vizitat instituțiile unde
poate însuși profesia dorită)?
3. Realizează anumite acțiuni de pregătire pentru însușirea profesiei dorite
(se pregătește după o programă specială, parti cipă ca voluntar, participă
la cluburi pe interese, frecventează facultative)?
4. Este susținut și ajutat de părinți în activitățile de dezvoltare ale
intereselor școlare și profesionale? Ce ajutor îi acordă părinții?

Intenții
1. Cu ce se va ocupa elevul după absolvirea gimnaziului (liceului)? Va
continua studiile în liceu, colegiu, școală tehnico -profesională? Va
începe activitatea de muncă? Unde, în calitate de ce?
2. Ce cunoaște despre studiile viitoare sau profesia aleasă, conținutul
activității, condițiile de învățare, muncă?
3. Cunoaște elevul exigențele profesiei față de caracteristicile fiziologice,
psihologice, sociale și fizice ale subiectului?
4. Care este opinia părinților vis a vis de activitatea elevului după
absolvirea gimnaziului (liceului). El este de ac ord cu opinia părinților?

– 59 – CHESTIONARUL OPTANTULUI
Elevilor li se propune să completeze următorul formular:
1. Enumeră disciplinele de studiu preferate.
2. Enumeră disciplinele de studiu pe care nu le agreezi.
3. Enumeră profesiile care -ți plac.
4. Enumeră profesiil e care nu -ți plac.
5. Ce-ți place să faci în timpul liber?
6. Care cercuri, secții, cursuri, facultative frecventezi sau ai frecventat?
7. La care activități ale clasei sau școlii participi (ai participat)?
8. Cât timp consumi pentru pregătirea temelor pe acasă?
9. Care domeniu de activități/ cunoștințe din cele expuse te captivează :
a. științele naturii ( chimia, biologia, medicina, geologia, agricultura );
b. științele exacte ( matematica, fizica );
c. științele sociale ( istoria, filozofia, economia, dreptul );
d. științele umanitare ( filologie, jurnalistica, lingvistica, pedagogie, psihologie );
e. artă ( muzicală, teatrală, plastică );
f. sau nu aveți interese determinate.
10. Ce profesie ai decis să -ți alegi?
11. Ți-ai proiectat căile de însușire ale ei?
12. Ai rude sau prieteni care lucrează în profesia pe care ți -ai ales -o?
13. Ai prieteni care optează pentru aceeași profesie ca și tine?
14. Ce te atrage în profesia preferată?
a. Condițiile de muncă;
b. Procesul activității de muncă;
c. Buna asigurare material ă;
d. Caracterul mobil și posibilitățile de a culege noi impresii;
e. Caracterul liniștit;
f. Gradul înalt de responsabilitate;
g. Existența unor situații dificile, chiar periculoase;
h. Posibilitatea de a lua tu însuși decizii;
i. Contactul cu oamenii;
k. Caracterul creativ al activității;
l. Delegații frecvente;
m. Posibilitatea de a crea ceva cu propriile mâini;
n. Munca în aer liber;
o. Caracterul romantic;
p. Utilitatea rezultatelor;
q. Independența;
r. Perspectiva;
s. Apropierea de locul de trai.

– 60 – Analizând răspunsurile elevului, consilierul va constata dacă:
1. cel examinat are un plan profesional și în ce măsură e format acesta;
2. profesia și-a ales -o conștient, au fost luate în considerație interesele și
experiența anterioară ;
3. profesia coincide aleasă cu interesele manifestate în activitățile școlare
anterioare, sunt adecvate motivele alegerii profesiei.
Atunci când elevul nu și -a format planul profesional, examinarea
continuă.

Chestionarul diferențial diagnostic (E. Климов ) [19]
Aplicarea Chestionarul diferențial diagnostic (CDD) permite să se
constate profesiile preferate de optant din cele 5 grupuri evidențiate de E.
Climov în dependență de obiectul activității de muncă.
Pe formularul de mai jos elevii marchează una din fiecare pereche de
opțiuni, „ a” sau „ b”, care îl atrage mai mult.
Formular pentru răspunsuri
CE ȚI -AR PLĂCEA MAI MULT?
1a. Să îngrijești de animale.
2a. Să ajuți bolnavii sau să -i tratezi

3a. Să urmărești calitatea ilustrațiilor
de carte, a placardelor, ilustra telor
artistice, discurilor.
4a. Să prelucrezi materiale (lemn,
metal)
5a. Să discuți cărți, articole științifice.
6a. Să crești vite sau animale.

7a. Să copii desene, imagini, să
acordezi instrumente muzicale.
8a. Să comunici, să explici oamenilor
informația de care au nevoie (la un
birou de informație, în excursie).
9a. Să repari tehnică, locuințe.

10a. Să tratezi animale bolnave.

11a. Să creezi soiuri noi de plante.
1b. Să întreții în stare bună mașini.
2b. Să alcătuiești tabele, scheme,
programe p/u mașinile de calcul.
3b. Să urmărești starea, dezvoltarea
plantelor.

4b. Să faci publicitate, vânzări.

5b. Să discuți despre cărți artistice.
6b. Să înveți pe cineva de seama ta
sau mai mici executarea anumitor
acțiuni de muncă, sport.
7b. Să conduci mașini, camioane.

8b. Să prezinți artistic expoziții,
vitrine, să participi la pregătirea
Pieselor, concertelor.
9b. Să cauți și să corectezi greșeli în
texte, tabele, desene.
10b. Să faci operații matematice,
calcule.
11b. Să modelezi, să proiectezi noi
tipuri de mărfuri industriale (mașini,

– 61 –

12a. Să rezolvi dispute, conflicte înt re
oameni, să convingi, să explici, să
încurajezi, să pedepsești.
13a. Să urmărești, să studiezi.
activitatea cercurilor artistice de
amatori.
14a. Să păstrezi în stare de lucru, să
reglezi aparatele de medicină.
15a. Să alcătuiești descrieri, dări de
seam a exacte asupra fenomenelor,
evenimentelor, indicațiile obiectelor
de măsurat.
16a. Să faci analize de laborator în
spital.

17a. Să vopsești sau să zugrăvești
pereții, încăperilor, suprafață
obiectelor.
18a. Să organizezi excursii cu colegii
de o vârstă cu tine sau mai mici la
teatre, muzee, marșuri turistice.
19a. Să confecționezi după scheme
tehnice piese, obiecte, să construiești
clădiri.
20a. Să lupți cu bolile plantelor cu
dăunătorii pădurii, livezilor. produse alimentare, îmbrăcăminte,
blocuri locative,).
12b. Să descifrezi desene tehnice,
scheme, tabele, să le verifici, să
clarifici.
13b. Să cercetezi, să studiezi viața
microbil or.

14b. Să acorzi oamenilor ajutor
medical la răniri, arsuri.
15b. Să descrii artistic, să reprezinți
evenimentele pe care le vezi, sau ți le
imaginezi.

16b. Să primești, să examinezi
bolnavi, să discuți cu ei, să le fixezi
tratament.
17b. Să efectuezi montajul unui bloc
sau asamblarea unei mașini, a unor
mecanisme.
18b. Să cânți pe scenă, să participi la
concerte.

19b. Să te ocupi de desenul liniar, să
copii desene tehnice, cărți.

20b. Să lucrezi la mașini cu clape
(mașina de scris, calculator, lenotip ).

Tabel pentru calcularea rezultatelor la chestionarul CDD
Grupuri de profesii 1 2 3 4 5
Itemi 1a
3b
6a
10a
11a
13b
16a
20a 1b
4a
7b
9a
11b
14a
17b
19a 2a
4b
6b
8a
12a
14b
16b
18a 2b
5a
9b
10b
12b
15a
19b
20b 3a
5b
7a
8b
13a
15b
17a
18b
Total

– 62 – Fiecare afirmație marcată se apreciază cu un punct. Se sumează
punctele vertical și se interpretează conform schemei: 1. om – natură; 2. om –
tehnică; 3. om – om; 4. om – sistem de semne; 5. om – imagine artistică.
Grupul (grupurile de profesii la c are elevul a obținut cel mai mare număr de
puncte este preferabil.

Determinarea preferințelor profesionale în raport cu resursele
personale
Studierea valorilor profesionale [6]. Adolescenților se propune un
formular în care sunt expuse 16 valori relativ la activitatea profesională și se
explică fiecare punct din formular.
Instrucțiune pentru participanți:
Vă propunem să apreciați cât sunt de importante pentru voi valorile
profesionale, prezentate prin lista afirmațiilor de mai jos, atunci când trebuie
să vă alegeți o profesie. Importanța fiecăruia din ele o puteți aprecia alegând în
scara de note pe cea care corespunde cu reprezentările a voastre proprii.
Atenție, fiecare valoare poate fi apreciată doar cu o singură notă . Înainte de a
începe lucrul faceți cunoștință cu conținutul valorilor.
0 = nu are nici o importanță.
1 = uneori are importanță.
2 = uneori are importanță mare.
3 = are importanță pentru toată viața.
4 = are importanță mare pentru toată viața.
1. A îndeplini bine orice lucru ( practică ).
2. A avea prieteni adevărați. (socială).
3. A putea să ajuți pe alți oameni ( socială ).
4. A obține studii superioare.
5. A fi omul de care au nevoie toți.
6. A avea posibilitatea să exiști independent.
7. A realiza în viața ceva deosebit.
8. A obține popular itate, stimă, slavă . (individuală ).
9. A fi în relații bune cu cei din jur (socială , individuală ).
10. A duce o viață interesantă și bogată în evenimente.
11. A avea curaj ul să refuzi ceva pentru altul ( socială , individuală ).
12. A obține dragostea și stima celor apropiați (socială ).
13. A fi maestru în domeniul respectiv.
14. A avea un lucru interesant (profesională ).
15. A ști să înveselești pe alții.
16. A fi util altor oameni ( socială ).

– 63 – Când termină lucru, elevii predau formularele psihologului, ca re
studiază rezultatele și evidențiază valorile dominante ale fiecărui participant,
care, de obicei, sunt apreciate cu 2 -3 puncte mai mult decât celelalte.

Motivele opțiunilor profesionale
Este important să cunoaștem care sunt motivele opțiunilor profesionale
ale adolescenților. Există relație directă între motivul alegerii și succesul
însușirii ei, stabilitatea intereselor profesionale, atitudinile la locul de muncă.
Motivele opțiunilor profesionale sunt foarte diferite: semnificația socială
a pro fesiei, prestigiul, salariul, oportunitățile de creștere profesională etc.
Pentru o mai bună orientare în diversitatea lor vom evidenția motive
intrinseci – interesul pentru conținutul profesiei, importanța socială, muncă
creativă, sentimentul de satisfacț ie profesională, comunicare. Aceste motive
apar din propriile tendințe ale personalității, de aceea persoana muncește cu
satisfacție, pasionat, fără tensionări psihologice. Al doilea grup de motive îl
alcătuiesc motivele extrinseci – salariul, prestigiul, frica de opinia grupului,
evitarea insuccesului. Unele motive intrinseci sunt pozitive: stimularea
materială, prestigiul, înaintare pe scara socială, altele – negative : presiunile,
critica, pedeapsa, alte sancțiuni.
Tehnica „Motivele opțiunilor profesional e” [6] permite să
determinăm motivele predominante în procesul de autodeterminare
profesională și să intervenim, în caz de necesitate. Pentru promovarea ei
pregătim și distribuim formulare speciale, care conțin instrucțiunea și
afirmațiile cu care se lucrează.
Formular ul 4.
Instrucțiune: Citește atent afirmațiile din tabel. Apreciază, în ce măsură ai
fost influențat de condițiile ce se conțin în fiecare afirmație atunci când ai
făcut alegerea ta. Aprecierea se face în c onformitate cu scara ce urmează:
M-a influențat foarte mult – 5 puncte
Mult – 4 puncte
Nici prea mult, nici prea puțin – 3 puncte
Puțin – 2 puncte
Nu m -a influențat – 1 puncte

– 64 – №
d/o Afirmațiile Puncte Tipul
motivului
1.
2.
3.
4.
5.
6.

7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.

15.
16.
17.

18.
19.

20. Solicită comunicare cu persoane diferite
Le place părinților
Presupune sentimentul responsabilității
Trebuie să trec într -un loc de trai nou
Corespunde capacităților mele
Poți să te descurci cu echipamentul de care
dispui
Poți să fii util oam enilor
Contribuie la dezvoltarea mintală și fizică
Se plătește bine
Poți lucra aproape de casă
Este prestigioasă
Oferă oportunități de creștere profesională
Este unica posibilă în situația actuală
Oferă oportunități de realizare a capacităților de
conducere
Este atractivă
Este aproape de disciplina școlară preferată
Permite să obții repede rezultate bune pentru
alții
Au ales -o prietenii mei
Poți folosi abilitățile profesionale și în afara
locului de muncă
Posibilitățile largi de creație i
–
s
+
i
–

s
i
+
+
–
s
–
s

i
+
s

–
+

i
Total Intrinseci sociale = ; intrinseci individuale = ;
Extrinseci pozitive = ; extrinseci negative = ;

*Semne convenționale:
i – motive intrinseci individuale;
s – motive intrinseci sociale; + – motive extrinseci pozitive;
(-) – motive extrinseci negative
Interpretarea : Cel mai mare număr de puncte reflectă motivul predominant.

Determinarea tipului de personalitate în relație cu profesiile preferabile
În activitatea de orientare școlară și profesională sunt utile datele care
pot fi obținute aplicând tehnica lui J. Holland de determin are a tipului de
personalitate în relație cu profesiile recomandabile. Reprezentant al concepției
individualității, J. Holland a elaborat un instrument pentru cunoașterea
personalității din perspectiva orientării sociale. El a descris următoarele t ipuri
de personalitate: Realist, Intelectual, Social , Convențional , Întreprinzător ,
Artistic. Descrierea tipurilor de personalitate după Holland și profesiile care li

65 se potrivesc le găsiți la sub capitolul „De ce o persoană interesată de domeniu
realizează mai mul te în carieră?” în prezentul ghid.

Test de determina re a tipurilor de personalitate
în legătură cu profesiile preferabile [6; 7]
Aplicarea testului începe cu următoarea instrucțiune: În formularul pe
care îl aveți în față sunt prezentate perechi de profesii diverse. Găsiți în fiecare
pereche profesia preferată și însemnați -o prin semnul „+” în fișa de răspuns.
Spre exemplu, dacă din două profesii – poet și psiholog, ați preferat -o pe
ultima, în fișa de răspuns puneți semnul „+” alături de 41 b.
1 2 3 4
a) inginer –
tehnician
b) inginer –
controlor a) tricoteză
b) medic -sanitar a) bucătar
b) culegător a) fotograf
b) șef de magazin
5 6 7 8
a) desen tehnic
b) designer a) filosof
b) psihiatru a) savant chimi st
b) contabil a) redactor al
unor reviste
științifice
b) avocat
9 10 11 12
a) lingvist
b) translator de
literatură artistică a) pediatru
b) statistician a) organizator al
muncii educative
b) șef la sindicate a) medicina
sportivă
b) foiletonist
13 14 15 16
a) notar
b) agent de
aprovizionare a) perforator
b) caricaturist a) politician
b) scriitor a) grădinar
b) meteorolog
17 18 19 20
a) șofer de
troleibuz
b) asistent
medical a) inginer
electrician
b) secretară –
dactilografă a) zugrav
b) pictor pe metal a) biolog
b) medic -șef
21 22 23 24
a) teleoperator
b) regizor a) hidrolog
b) revizor a) zoolog
b) zootehnician a) matematician
b) arhitect
25 26 27 28
a) calculator a) învățător
b) comandant de
voluntari ai a) educator
b) ceramist a) economist
b) șef de secție

66 ordinii publice
29 30 31 32
a) corector
b) critic a) șef de
gospodărie
b) director a) radioinginer
b) specialist în
fizica nucleară a) ajustor
b) mecanic
33 34 35 36
a) agronom
b) președinte de
asociație agricolă a) croitor –
modelier
b) decorator a) arheolog
b) expert a) lucrător de
muzeu
b) consultant
37 38 39 40
a) savant
b) actor a) logoped
b) stenografist a) medic
b) diplomat a) contabil -șef
b) director
41 42
a) poet
b) psiholog a) arhivar
b) sculptor

Fișa de răspuns
Realist Intelectual Social Convențional Întreprinzător Artist
1a 1b 2b 3b 4b 5b
2a 6a 6b 7b 8b 9b
3a 7a 10a 10b 11b 12b
4a 8a 11a 13a 13a 14b
5a 9b 12a 14a 15b 15b
16a 16b 17b 18b 23b 19b
17a 20a 20b 22b 26b 21b
18a 22a 25a 25b 28b 24b
19a 23a 26a 28a 30a 27b
21a 24a 27a 29a 33b 29b
31a 31b 36b 32b 35b 30b
32a 35a 38a 38b 34b 37b
33a 36a 39a 40a 39b 41a
34a 37a 41b 42a 40b 42b
∑= ∑= ∑= ∑= ∑= ∑=

Prelucrarea și interpretarea datelor. Se sumează punctele acumulate
la fiecare tip. Tipul la care scorul este mai mare se consideră dominant.
Harta intereselor. Metoda se folosește în scopul orientării
profesionale și pentru angajarea în câmpul muncii ( după E. Climov [19]).
Timpul de studierea nu este limitat, însă nu trebuie depășit de 40 -45 de
minute.

67 Instrucțiune: „Dvs . aveți posibilit atea de a continua studiile sau să vă
angajați la un serviciu interesant. Pentru a vă ajuta la alegerea profesiei, vă
propun o listă de întrebări. Gândiți -vă bine, înainte de a da răspuns la fiecare
întrebare. Străduiți -vă să dați răspunsuri concrete.
Dacă Dvs. nu o dată v -ați convins, că vă pasionează sau vă place ceea,
despre ce vă vom întreba, atunci în lista cu răspunsuri din rubrică sub numărul
ce coincide cu numărul întrebării, puneți două plusuri; dacă pur și simplu vă
place – un plus; dacă nu sunteț i încrezut, stați la dubii – zero; dacă nu vă place
– minus; dacă în genere nu vă place – doi de minus.
Răspundeți la fiecare item, nu treceți nici de unul. Dacă apar întrebări,
adresați -vă deodată. Timpul de completare nu este limitat ( a se vedea foaia de
răspuns în Anexa 6).
Prelucrarea rezultatelor obținute se compară cu cantitatea plusurilor și
minusurilor din fiecare coloană de răspuns, iar apoi din prima sumă se scade a
doua Sumă, în așa mod, se obțin 24 cifre cu semne de plus sau minus, care
corespun d la 24 de tipuri de activități. Se aleg 2 -3 tipuri de activități, care
formează scoruri cu semne de plus.
VĂ PASIONEAZĂ? AȚI DORI? VĂ PLACE?
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23. Lecțiile de fizică
Lecțiile de matematică
Lecțiile de chimie
Să citiți cărți sau articole despre astronomie
Să citiți despre experimente și animale
Să citiți despre viața și activitatea medicilor
Să citiți despre gospodăria agricolă, plante și animale
Să citiți despre păduri
Să citiți lucrările clasicilor literaturii mondiale
Să citiți ziare, reviste, să ascultați radioul, să priviți televizorul
Lecții de istorie
Să frecventați teatre, muzee, expoziții artistice
Să citiți literatură despre expediții geologi ce
Să citiți despre diferite țări, referitor la economia lor, organizațiile de stat
Să organizați colegii la îndeplinirea lucrărilor publice și să -i dirijați
Să citiți despre activitatea poliției
Să citiți despre marinari, aviatori
Să citiți despre lucrul educatorului
Să cercetați utilajul și lucrul mașinilor (uneltelor)
Să preparați bucate
Să citiți despre constructori
Să aveți grijă ca în încăperea în care studiați, locuiți, activați să aibă aspect frumos
Să citiți despre realizările tehnologice (spre exe mplu, revista „Tehnologia tineretului”,

68
24.
25.
26.
27.

28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42.

43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64. „Tânărul tehnolog” ș.a. )
Să cercetați instalarea aparatelor electrice și radio
Să citiți literatură științifico -populară referitor la descoperirile fizice
Să citiți literatură științifico -populară despre matematică
Să aflați despre noile descoperiri din domeniul chimiei (din reviste, radio, emisiuni
televizate ș.a.)
Să vizionați emisiuni televizate despre cosmonauți
Să studiați biologia
Să vă interesați despre cauzele și tratarea bolilor
Să studiați botanica
Să petrec eți timpul în pădure
Să citiți articole critice
Să participați activ la viața publică
Să citiți cărți despre evenimentele istorice
Să ascultați simfonii
Să aflați despre locurile de descoperire a noilor minerale utile
Să aflați despre descoperirile geografice
Să analizați problemele și evenimentele actuale
Să stabiliți disciplină între semeni și cei mai mici
Să călătoriți prin țară
Să explicați persoanelor cum să rezolvați un exercițiu complicat, să scrie ți corect o
propoziție ș.a.
Să cercetați diverse instrumente
Lecții de menaj (activități casnice)
Să aflați despre noile descoperiri din domeniul construcției
Să vizitați fabrici
Să cercetați dispozitivele mecanismelor și a mașinilor
Să citiți articole științifico -populare despre descoperirile di n domeniul radiotehnicii
Să vă clarificați în teoriile despre fenomenele fizice
Să rezolvați exerciții complicate de matematică
Să faceți experiențe chimice, să urmăriți procesul reacțiilor chimice
Să urmăriți după corpuri cerești
Să urmăriți după plante
Să faceți pansamente, să acordați primul ajutor ș.a.m.d.
Să creșteți animale și să le îngrijiți
Să colectați plante uscate (ierbar)
Să scrieți povestiri și poezii
Să urmăriți după comportamentul și viața oamenilor
Să studiați într -un cerc de istorie, să colectați materiale
Să recitați, să cântați în cor, să evoluați pe scenă
Să colectați minerale, să vă interesați de apariția lor
Să studiați natura meleagului natal
Să organizați activități publice în școală
Să atrageți atenție deosebită asupra comportamentul ui altor oameni

69 65.
66.
67.
68.
69.
70.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
95.
96.
97.
98.
99.
100.
101.
102.
103.
104.
105.
106.
107.
108. Să frecventați cercul automobilistului, să deserviți automobile
Să petreceți timpul cu copii mici (să le citiți cărți, să la povestiți, să -i ajutați)
Să confecționați diverse detalii și obiecte
Să organizați aprovizionarea produselor alimentare pentru excursie
Să vizitați șantiere de construcții
Să coaseți haine
Să colectați și să reparați piesele bicicletelor, mașinilor de cusut, ceasurilor ș.a.m.d.
Să reparați aparate de radio și electrice
Să studiați cercul de fizică
Să studiați cer cul de matematică
Să pregătiți soluții, să cântăriți reactive
Să frecventați planetariul
Să frecventați cercul de biologie
Să îngrijiți de bolnavi, să -i acordați primul ajutor
Să admirați natura și să faceți notițe, înscrieri
Să sădiți copaci și să aveți g rijă de ei
Să lucrați cu dicționare și surse literare, informații bibliografice
Să treceți în mod rapid de la un lucru la altul
Să prezentați referate pe teme istorice
Să cântați la instrumente muzicale, să pictați sau să sculptați în lemn
Să elaborați lis te cu minerale
Să participați la expoziții geografice
Să prezentați informații despre situațiile internaționale
Să acordați ajutor colaboratorilor de poliție
Să frecventați cercul tinerilor marinari
Să îndepliniți lucrul educatorului
Lecțiile de muncă
Să dați sfaturi cunoscuților, la procurarea hainelor
Să urmăriți constructorii în timpul lucrului
Să faceți cunoștință cu industria ușoară
Să confecționați modele de avioane, planoare, nave maritime
Să montați aparate de radio și electrice
Să participați la olimpiade la fizică
Să participați la olimpiade la matematică
Să rezolvați exerciții la chimie
Să participați la lucrările de construcții
Să participați la cercuri de astronomie
Să faceți experimente pe animale
Să studiați funcțiile organismului omului și cauzele apariției bolii
Să faceți experimente în scopul cultivării culturilor agricole
Să fiți membru al societății de ocrotire a naturii
Să participați la discuții și conferințe
Să analizați fenomenele și evenimentele vieții
Să vă interesați de trecutul ț ării noastre

70 109.
110.

111.
112.
113.
114.
115.
116.
117.
118.
119.
120.
121.
122.
123.
124.
125.
126.
127.
128.
129.
130.
131.
132.
133.
134.
135.
136.
137.
138.
139.
140.
141.
142.
143.
144.
145. Să manifestați interes referitor la teoria și istoria dezvoltării artelor
Să efectuați excursii dificile și de lungă durată, în timpul cărora trebuie de efectuat
lucrări complicate conform programului dat
Să întocmiți hărți geografice și să colecționați materiale geografice
Să studiați sistema politică a diferitor țări
Să lucrați jurist
Să frecventați cercul tinerilor cosmonauți
Să activați în calitate de învățător
Să vizitați uzine
Să acordați oamenilor diverse servicii
Să participați la lucrările de construcții
Să vă clarificați în circuite de radio
Să luați cunoștință cu confecționarea mărfurilor industriale
Să vă clarificați în scheme și desene tehnice
Să vă folosiți de aparate de măsurare exactă și să faceți calcule conform datelor obț inute
Să faceți experimente la fizică
Să îndepliniți lucrări, ce necesită cunoștințe a regulilor și formulelor matematice
Să asistați la efectuarea experimentelor la chimie
Să acumulați informație despre alte planete
Să citiți despre activitatea biologilor celebri
Să fiți membru activ al echipelor sanitare
Să îndepliniți lucrări ce țin de îngrijirea mașinilor agricole și uneltelor de muncă
Să faci cunoștință cu gospodăria silvică
Să studiați apariția cuvintelor și a îmbinărilor de cuvânt
Să îndepliniți agen da, să faceți notițe în ziarul școlar și orășenesc
Să studiați istoria altor țări
Să vizionați de nenumărate ori aceleași piese
Să citiți despre viața și activitatea geologilor celebri
Să studiați geografia planetei noastre
Să studiați biografia oamenilor politici celebri
Să apreciați la justa valoare fapta prietenului, cunoscutului, eroului literar ș.a .
Să citiți cărți despre mijloacele de transport
Să educați și să învățați copii
Să urmăriți după acțiunile lucrătorului calificat
Să comunicați în permanență cu multe persoane
Să proiectați obiecte de construcții
Să vizitați expoziții de industrie ușoară
Să elaborați schițe și să proiectați mașini

71 Tabel pentru interpretare
1. Fizica 13. Geologia
2. Matematica 14. Geografia
3. Chimia 15. Lucru l obștesc
4. Astronomia 16. Dreptul
5. Biologia 17. Transport
6. Medicina 18. Pedagogia
7. Gospodăria agricolă 19. Lucrători auxiliari
8. Gospodăria silvică 20. Domeniu de deservire
9. Filologia 21. Construcți a
10. Jurnalistica 22. Industria ușoară
11. Istoria 23. Tehnica
12. Arta 24. Electrotehnica

Exemple de activități pentru autocunoaștere și autodezvoltare
►Oglinda mea
Scopul acestui exercițiu constă în dezvoltarea capacităților de
autocunoaștere, autoobservare, dezvoltarea imaginii de sine .
Exercițiul: Fiecare participant își va alege un personaj preferat (din
animate, din filme, literatură, Internet etc.), și va „cere” personajului respectiv
să scrie 4 -5 caracteristici ale sale (ale elevului) pe care să le și justifice. Dacă în
prima fază v or fi descrise caracteristici fizice, instrucțiunile vor viza intrarea
mai în profunzime, spre caracter, aptitudini, calități personale, comportament.
Într-o fază ulterioară a exercițiului elevul va primi instrucția să își aleagă
o persoană (reală) din ant urajul său, și să -și imagineze cum l -ar caracteriza
aceasta.
Spre exemplu, în prima fază cineva va alege ca personaj preferat pe
„Superman”, care va trebui să spună (sau să scrie) câteva lucruri despre el. În
faza următoare, același elev poate alege pe ci neva dintre părinți, profesori,
prieteni, care să îl caracterizeze, în același mod.
Este o provocare pentru elev la explorarea propriei persoane, realizată
într-un mod indirect, prin intermediul personajului preferat, determinându -l la
o autoobservare „din exterior”. Această aparentă detașare de propria persoană
poate ușura atât identificarea și verbalizarea unor caracteristici,
comportamente sau calități, în special la elevii din gimnazii, cât și perceperea
mai bună a modului în care sunt „văzuți” de cei d in jur.

72 ►Emoții
La această activitate adolescenții se vor învăța să identifice și să
exprime (verbal și/sau nonverbal) emoții și sentimente, să descrie
sentimente; își vor extinde vocabularul afectivității; se vor dezvolta capacitățile
de lucru în ech ipă; creșterea coeziunii grupului; dezvoltarea imaginației;
detensionarea atmosferei.
Activitatea: Participanții sunt împărțiți în patru grupuri, după care li se
vor prezenta cele patru categorii de sentimente: fericire, tristețe, supărare,
frică. Fiecare grup va avea în vedere una din cele patru categorii de sentimente,
având două sarcini de lucru: găsirea cât mai multor sinonime pentru
sentimentul respectiv, iar apoi realizarea unei scenete în care cel puțin un
personaj să fie dominat de acel sentiment. R ezultatele activității pe grupuri vor
fi prezentate apoi grupului mare (clasei).
►Două părți ale Eu -lui
Obiective : Orice om, inclusiv adolescentul, antrenat într -un proces
decizional trece printr -un conflict interior. Deseori nu suntem conștienți de
conflictele noastre interioare, nu cunoaștem noi înșine esența și sursele lor, nu
înțelegem, care valori sau sentimente sunt implicate. Psihologul sau consilierul
poate promova activități speciale de familiarizare a elevilor cu fenomenul
„conflict interior ”, făcându -i să înțeleagă unele mecanisme interne ale
conflictului, pentru al depăși.
Activitatea: Psihologul clarifică în discuție cu grupul, ce este un
conflict interior, care este diferența dintre conflictul exterior și cel interior. Se
listează conflic tele interioare caracteristice adolescenților.
Li se propune apoi participanților să -și amintească de un conflict
interior trăit personal, atenționându -i că conflictele se vor discuta între colegi,
deci fiecare își va aminti un conflict pe care poate să -l pună în discuție.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Unul dintre ei ( spre exemplu ,
cel care preferă mai mult înghețata), este regizor, ceilalți doi – actori. Regizorul
explică timp de 30 secunde unui actor o parte a conflictului său intern, iar
celuilalt – altă parte tot 30 secunde.
Actorii „joacă” conflictul intern, iar regizorul urmărește spectacolul.
Spre exemplu, dacă conflictul constă în a alege, să fugă elevul de la școală, sau
să stea la lecții, un elev argumentează de ce trebuie să stea la lecții, iar altul – de
ce ar fi mai bine să plece. Peste aproximativ 2 minute actorii încetează jocul și
regizorul comentează spectacolul și emoțiile pe care le -a avut, urmărind
„conflictul său intern”.
Elevii se schimbă cu rolurile, fiecare trece prin rolul de regizor.

73 La etapa finală se discută următoarele întrebări:
1. Ce este conflictul interior?
2. Ce simți când se „înscenează” conflictul tău interior?
3. Cum soluționați de obicei conflictele interioare?
4. Ce trebuie să ai în vedere, soluționând conflictul interior?
Aceste exerciții, precum și altele pot fi utilizate în forma actuală sau pot
fi transformate astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor specifice ale
fiecărei clase și fiecărui copil în parte.
►Conflict ele interpersonale și emoțiile
Conflictele interpersonale sunt mult mai bine cunoscute de oameni, decât cele
intrapersonale (interne). Dacă de cele intrapersonale omul uneori nici nu este
conștient, cele interpersonale, adică între colegi, între profesori și elevi, părinți
și copii, ne preocupă mult pe fiecare.
Activitatea ce urmează îi va face pe participanți să -și înțeleagă propriile
emoții în situațiile de conflict și emoțiile altor persoane, să clarifice, cum pot fi
controlate emoțiile în ase menea situații.
Pentru această activitate sunt necesare situații de conflict de cele mai
diferite, de la conflicte între copii până la conflicte internaționale. Ele pot fi
selectate din ziare, reviste, literatură artistică, psihologică, și aranjate pe fișe
separat.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Fiecare grup primește
descrierea unui conflict și următoarele sarcini:
a) Se citește descrierea conflictului;
b) Membrii grupului determină ce fel de conflict este;
c) În continuare grupul încearcă să determin e, ce emoții trăiește
fiecare participant la conflict.
La următoare etapă a activității, grupul prezintă esența conflictului
clasei, descrie emoțiile fiecărui personaj, explică, de ce au constatat anume
aceste emoții.
Apoi psihologul discută cu clasa desp re emoții în situația de conflict:
Toți indivizii manifestă aceleași emoții în situațiile de conflict? Emoțiile sunt
manifestate la fel de toate persoanele? Spre exemplu, cum își manifestă
emoțiile fiecare dintre elevii care participă la activitate? Vă vin e ușor să
controlezi emoțiile în situația de conflict? Dar celuilalt? Cum am putea să
controlăm emoțiile? Ce este compasiunea?

74
Exemple de activități pentru susținerea elevilor în
autodeterminarea profesională
 Tipul de inteligență și profesia. Cunoașterea tipului predominant
propriu de inteligență la etapa inițială a autodeterminării profesionale ar sugera
elevilor anumite idei de explorare a capacităților sale și de fixare a tipurilor de
profesii, din care poate alege.
o Obiectivele ședinței:
• Identificarea tipului/tipurilor de inteligență predominante pentru
fiecare elev;
• Conștientizarea de către elevi a resurselor personale și a oportunităților
oferite de profesiile spre care se orientează;
• Întărirea stimei de sine;
• Identificarea elevilo r indeciși și a celor pentru care nu există
compatibilitate între tipurile de inteligență predominante și profesia
spre care s -au orientat, în scopul consilierii individuale ulterioare;
Desfășurarea ședinței:
I. La început psihologul anunță, cu explicațiile de rigoare, scopul activității:
clarificarea importanței tipului de inteligență în alegerea profesiei.
II. Pentru încălzire fiecare elev timp de 30 secunde completează (oral)
fraza: „ În ultima săptămână mi -a reușit foarte bine să …”.
III. Sondarea opțiunilor: Elevii sunt solicitați să noteze pe o foaie de hârtie
profesia/ profesiile spre care se orientează.
IV. Urmează aplicarea chestionarului „Inventarul inteligențelor multiple”.
V. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor: Elevii calcul ează numărul de
puncte obținut și își determină tipul/ tipurile de inteligență
predominant cu ajutorul tabelului de interpretare. Psihologul amintește
sau explică specificul fiecărui tip de inteligență, iar elevii sunt încurajați
să precizeze dacă rezultat ele sunt sau nu în concordanță cu așteptările și
cu preocupările lor. Se elaborează lista profesiilor care necesită tipul
respectiv de inteligență împreună cu clasa.
VI. Discutarea eventualelor discordanțe între rezultatele obținute la test și
propriile a șteptări.

75  Pro sau contra
o Obiective: Elevii se vor antrena să argumenteze deciziile referitor la
profesia aleasă și să înlocuiască miturile (idei iraționale) cu idei raționale.
Desfășurare: Se constituie 2 grupuri, unul care să susțină afirmațiile
preze ntate și celălalt, care să încerce a le contesta. Se construiește apoi
împreună cu elevii explicația rațională.
Material: Mituri despre profesie (după A. Moiș).
1. Există o singură profesie/ocupație care mi se potrivește.
Adevărat Fals
De ce? Individul se manifestă printr -o multitudine de abilități, interese,
valori. Nici o profesie nu va exploata întregul potențial, dar bineînțeles că vor
exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fii convins că ai decis
în cunoștință de cauză și că interesele, abilitățile și valorile tale se încadrează în
cerințele ocupației alese.
2. Nimeni altcineva nu este indecis.
Fals Adevărat
De ce? Majoritatea tinerilor sunt indeciși raportat la ce fel de muncă
vor presta. Nu e nimic rău în a fi ind ecis atât cât timp te preocupi să aduni
informațiile de care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit. Există câteva
studii care arată că, cu cât ai mai multe abilități și interese cu atât iți va fi mai
greu să elimini unele opțiuni și să te oprești la altele. Alegerea poate fi grea mai
ales pentru cei cu potențial multiplu .
3. Părinții, un test sau un expert știu mai bine decât mine ce ar trebui să fac.
Fals Adevărat
De ce? Părinții, testele, consilierii privind cariera pot fi resurse
semnificative, dar în final tu trebuie să decizi. Aceasta implică încredere în
capacitatea ta de a lua decizii în ceea ce privește viitorul tău. Este normal ca
acest stadiu să fie asociat cu un anumit nivel de anxietate care decurge din
importanța deciziei pe care trebu ie să o iei.
4. Toată lumea trebuie să aibă succes în carieră, chiar dacă aceasta înseamnă să
facă lucruri care nu îi interesează.
Fals Adevărat
De ce? Dacă alegi o ocupație care nu îți place doar pentru că este
acceptată din punct de vedere social ca fiind de succes, poți să fii aproape

76 sigur de eșec în carieră. Trebuie să analizezi ce înseamnă succes pentru tine pe
plan social. Definiția succesului incl ude deseori bani, statut, putere, faimă.
Uneori poți ajunge să atingi toate aceste repere și să nu fii mulțumit de cariera
ta.
5. Profesia mea trebuie să fie ideală, să îmi satisfacă toate dorințele și nevoile.
Fals Adevărat
De ce? Toate ocupațiile au a specte pozitive și aspecte negative. Dacă
aștepți ca ocupația ta să fie cea ideală ești nerealist. Amintește -ți că poți fi
mulțumit făcând multe alte lucruri. Este important să alegi profesia care îți
satisface cât mai multe dintre nevoile, interesele tale și contribuie la
dezvoltarea aptitudinilor tale.
6. Oamenii fie au succes în carieră fie eșuează total.
Fals Adevărat
De ce? Mulțumirea și succesul nu depind de a fi cel mai bun în
domeniul tău ci de ați valorifica cât mai bine resursele. De cele mai m ulte ori
eșecurile sunt cele din care învățăm cel mai mult, cele care reprezintă sămânța
viitoarelor succese. Învață să îți evaluezi cariera în termeni relativi și nu în
termeni de „totul sau nimic”.
7. Piața muncii se schimbă atât de repede încât nu poți efectiv să -ți planifici viitorul.
Fals Adevărat
De ce? Lumea se schimbă în mod constant, dar poți să profiți de
oportunități planificându -ți cariera. Cunoscând cât mai multe lucruri despre
tine poți să determini ce oportunități se potrivesc cel mai bine cu nevoile tale.
Trebuie să îți dezvolți o arie de abilități și o atitudine flexibilă raportată la
carieră.
8. Individul trebuie să aibă control total asupra carierei lui.
Fals Adevărat
De ce? Unele lucruri pot fi controlate în carieră, altele nu. Între factorii
care sunt în afara controlului tău se pot regăsi: falimentele companiilor,
îmbolnăvirile, dezastrele naturale, crizele economice, schimbările de legislație.
Schimbările în cursul carier ei pot fi privite fie ca oportunități, fie ca bariere.
Este important să fii flexibil, să -ți dezvolți abilități ce pot fi aplicate în mai
multe domenii.

77 BIBLIOGRAFIE

1. Băban A. (coor d.) Consiliere educațională . Cluj-Napoca, Editura Psinet,
2001, p p. 3-15, 177-193, 205-225.
2. Bócs a E., Munteanu R. Consiliere și orientare în carieră. Ghid pentru studenți
și absolvenți . Petroșani, Universitatea Petroșani, 2010. 27 p.
3. Bolboceanu A. Cercetarea dezvoltării intelectuale a elevilor de vârs tă școlară mică .
Chișinău, 1991. 25 p.
4. Bolboceanu A. Dezvoltare cognitivă și comunicare în preadolescență , Revista de
psihologie, Editura Academiei Romane, tomul 50, № 3 -4, 2004,
p. 149 -156.
5. Bolboceanu A. Unele particularități ale dezvoltării gândirii creative a
preadolesce nților în comunicare cu adultul . În: Analele științifice ale
Universității de Stat din Moldova, Vol. III, Chișinău, 2004, p. 151 -153.
6. Bolboceanu A. Cunoașterea elevului: consiliere și orientare ( Ghid metodologic
pentru formarea cadrelor didactice din învățămîntul preuniversitar) . Chișinău,
Știința, 2007. 64 p.
7. Сonsilierea și ori entarea școlară și profesională . Disponibil:
ro.scribd.com/…/Сonsiliere -și-Orientare.
8. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie ș colară . Iași, Editura Polirom , 1998.
301 p.
9. Druță F. Psiholog ie și educație . București, Editura Didactică și Pedagogică
1997. 121 p.
10. Fodor D. Comunicarea cu elevul . Disponibil: ro.scribd.com/doc/
153857405/ Consilierea -in-Scoala.
11. Fodor D. Tipurile de inteligen ță: ședință de consiliere a carierei la clasele a XII -a.
Disponibil: ro.scribd.com/doc/153857405/ Consilierea -in-Scoala.
12. Ghidul studentului pentru orien tarea și consilierea în carieră . București,
Universitatea Atrifex, 2 010. 62 p.
13. Levenson L., Miclea M., Opre A. Orientare în car ieră. Ghid pentru profesori .
București, Editura Atelier Didactic, 2007. 85 p.
14. Lucrări practice la psihologie , coord. A.V. Petrovski. Chișinău, 1989. 200 p.
15. Mih V. Consiliere școlară . Cluj-Napoca, Universitatea „Babeș -Bolyai”,
Facultatea de Psihologie și Științele E ducației, Catedra de psihologie.
47 p.
16. Plosca M. Consilierea în școală . Disponibil: ro.scribd.com/doc/
153857405/ Consilierea -in-Scoala.
17. Plosca M., Mois A., Tudose R. Tinerii capabili de performan țe superioare –
să-i cunoaștem! Disponibil: ro.scribd.com/doc/153857405/Consilierea –
in-Scoala.

78 18. Жариков Е., Крушельницкий Е. Для теб я и о тебе . Москва,
Просвещение , 1991. 224 с.
19. Климов Е.А. Психология проф ессионала . Москва , Издательство
„Институт практической психологии”, Воронеж, НПО „МО –
ДЭК” , 1996. 400 с.
20. Коломин ский Я.Л. Человек. Психология . Москва, Просвещение , 1986.
224 с.
21. Кулагина И.Ю., Колюцкий В.Н. Возрастная психология. Полный
жизненный цикл развития человека . Учебное пособие. Москва, Сфера ,
2002. 464 с.
22. Маркова А. Психол огия профессионализма . Москва , Международный
гуманитарный фонд „Знание”, 1996. 257 с.
23. Марищук В.Л., Блудов Ю.М., Плахтиенко В.А . Методики
психодиа гностики в спорте . Москва, Просвещение , 1994. 208 с.
24. Овчарова Р.В. Справочная книга шк ольного психолога . Москва,
Просвещение , 1993. 200 с.
25. Столяренко Л.Д. Педагогическая психология . Ростов -на-Дону, Феникс ,
2003, с. 399-510.
26. Фридман Л.М. , Пушкина Т.А., Каплунович И.Я. Изучение личности
учащегося и ученич еских коллективов . Москва, Просвещение , 1988.
204 с.
27. Шапиро Д. Конфликт и общение : Путеводитель по лабиринту
регулирования конфликтов. Кишинэу, АРЦ , 1997. 320 с.
28. Super D.E., Savickas M.L. & Super C.M. The life -span, life -space approach to
careers . In: D. Brown, L. Brooks et al. (Eds.) Career choice and
development: Applying contemporary theories to practice San
Franscisco: Jossey -Bass, 1996, pp. 121 -178.
29. www.preferatele.com/…ocs/marketing/3/dezvoltarea
30. www.creeaza.com \…cariera și dezvoltare personala144.php

79 A N E X E

SCHEMA CV, MODEL EUROPASS

CURRICULUM VITAE
1. Prenume :
2. Nume :
3. Data nașterii:
4. Naționalitatea:
5. Statut social:
6. Adresa:
Adresa de acasă
Adresa de serviciu
Număr imobil, nume
stradă, cod poștal,
localitate, țară (dacă
sunteți în serviciu)

7. Telefon (oane) (rubrică facultativă ) Mobil: ( rubrică facultativă )
Fax(-uri) ( rubrică facultativă )
E-mail(-uri) (rubrică facultativă )
Naționalitate (-tăți) ( rubrică facultativă )
Data nașterii (rubrică facultativă )
Sex (rubrică facultativă )
8. Locul de muncă în prezent
9. Stagiu l de muncă (dacă este )
10. Experiența profesională (începând cu actualul loc de muncă, pentru fiecare post
de muncă se completează separat )
Data
Locul
Compania
Postul
Descriere
Anexa 1. Anexa 1.

80 Data
Locul
Compania
Postul
Descrierea

11. Educație și formare (în ordine descrescândă, pentru fiecare formare separat )
Instituția
Data
Calificarea/ diploma obținută

Instituția
Data
Calificarea/ diploma obținută

12. Abilități personale și competențe
Competențe și aptitudini organizatorice.
Descrieți aceste competențe și indicați contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă )
Competențe și aptitudini tehnice.
Descrieți aceste competențe și indicați contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă )
Competențe și aptitudini de utilizare a calculatorului
Descrieți aceste competențe și indicați contextul în ca re au fost dobândite.
(Rubrică facultativă )
Competențe și aptitudini artistice.
Descrieți aceste competențe și indicați contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă )
Limbi vorbite (autoevaluare conform Nivelul Cadrului European Comun de
Referință Pentru Limbi Străine ).
Limba Percepere Vorbire Exprimare
în scris audiție citire Participare
la convorbire Discurs oral

81 13. Alte competențe și aptitudini
Descrieți aceste competențe și indicați contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă )
Permis(e) de conducere. Menționați dacă dețineți un permis de conducere
și categoria. ( Rubrică facultativă )
Informații suplimentare. Includeți aici orice alte informații utile, care
nu au fost menționate anterior, de exempl u: persoane de contact, referințe etc.
(Rubrică facultativă )
Anexe: Enumerați documentele anexate CV -ului. ( Rubrică facultativă )

14. Informație adițională

Data completării CV

Semnătura

82

MODELE DE SCRISOARE DE INTENȚIE

 Primul model de scrisoare de intenție

Stimate Domnule/Doamnă,
Vă adresez această scrisoare de intenție ca răspuns la anunțul
dumneavoastră pentru postul vacant pe care îl aveți în instituție.
Am absolvit Facultatea de Administrație și Afaceri, Universitatea din
București și consider că în anii de studenție am acumulat multe cunoștințe în
drept, economie, management, marketing și finanțe. Aștept cu nerăbdare să
pun în practică aceste cunoștințe, combinate cu abilități utile domeniului și,
implicit, jobului dvs.
Sunt o persoană dinamică, cu aptitudini foarte bune de comunicare,
dobândite în experiența mea (de promoter), responsabilă, hotărâtă, interesată
în perfecționarea profesională în domeniul economic. Îmi doresc să am șansa
de a lucra în compania dumneavoastră, unde aș putea să -mi pun în eviden ță
capacitățile intelectuale și experiența acumulată (conform CV anexat) pentru a
îndeplini sarcinile și scopurile organizației, cât și pentru dezvolta rea carierei
mele.
Dacă veți considera că motivația și calificarea mea sunt oportune pentru
obținerea unui loc în cadrul companiei dumneavoastră, sunt disponibil în orice
moment pentru a fi contactat în vederea discutării detaliilor unei posibile
colaboră ri.
Vă mulțumesc,
Prenume Nume .

Al doilea exemplu de scrisoare de intenție este mult mai sobru, în așa zis
„limbaj de lemn” . Acest model de scrisoare de intenție este recomandat mai
ales în mediile formale, cum ar fi bănci și companii de stat sau pentru joburi
cu un mare grad de responsabilitate și seriozitate.
Anexa 2. Anexa 2.

83  Al doilea model de scrisoare de intenție

Stimate Domnule/Doamnă,
Subsemnatul, Prenume Nume, am luat la cunoștință cu interes de
posibilitățile pe care le oferă compania dumneavoastră. Animat de dorința de a
reuși, de ambiție, tenacitate și optimism, supun atenției dvs. candidatura mea
în vederea obținerii postului de An alist vânzări.
Am beneficiat de o pregătire universitară și de o experiență în vânzări
acumulată în cadrul SC XYZ SRL și sunt pregătit pentru un parteneriat
fructuos prin care veți avea la dispoziție avantajele formării mele teoretice și
pe cele ale unei semnificative experiențe de care dispun în domeniul
vânzărilor. Documentându -mă asupra activităților derulate de firma dvs., am
constatat cu satisfacție că profilul și realizările acesteia corespund pe deplin
aspirațiilor și nevoilor mele.
Acesta este mot ivul pentru care îmi permit să apreciez că dorința mea de
afirmare, entuziasmul, tenacitatea, fidelitatea și pasiunea mea pentru reușita
totală (atingerea obiectivelor) sunt numai câteva din trăsăturile pe care voi fi
onorat să le pun la dispoziția unei ec hipe tinere și dinamice.
Oportunitatea unei discuții despre cum ar putea fi folosite cunoștințele și
priceperea mea în avantajul companiei dvs. ar fi binevenită.
Cu deosebită considerație,
Prenume Nume

Cel de -al treilea model de scrisoare de intenție poate fi utilizat pentru
un post managerial. în funcție de profilul tău, al companiei care oferă jobul și
de preferințe, alege cea mai potrivită scrisoare de intenție .

 Al treilea model de scrisoare de intenție

Stimat(ă) Domn/Doamnă,
Vă prezint candidatura mea pentru postul de care am luat la cunoștință
cu interes prin intermediul anunțului apărut pe site -ul Myjob . Pe parcursul
întregii mele activități profesionale (conform CV anexat) am avut ocazia să îmi
valorific cu succes calitățil e manageriale de decizie și acțiune.

84 Am dezvoltat activitatea de organizare de evenimente și m -am ocupat, în
același timp, de prezentarea companiei atât în fa ța unui public larg, cât și în
fața diverșilor clienți. Consider că satisfacția clientului este c el mai important
lucru al unei afaceri și am reușit să impun echipei mele această orientare. Am
în subordine o echipă pe care am reorganizat -o și am instruit -o. Conceperea și
administrarea bugetului proiectului au reprezentat două dintre
responsabilitățile mele, având ca principal scop gestionarea eficientă a
resurselor financiare și controlul costurilor.
Doresc să pun un accent deosebit pe importan ța pe care o acord muncii
mele și pe scopul declarat de a obține rezultate măsurabile. Capacitatea de a
găsi soluții și de a mă adapta diverselor situații de muncă, precum și
importan ța acordată oferirii unor servicii de calitate reprezintă atuuri
suplimentare ale pregătirii mele profesionale. Nu în ultimul rând menționez
foarte buna cunoaștere a limbii engleze ș i faptul că am absolvit o facultate cu
specialitatea „x” și în prezent urmez cursurile de master „XYZ”.
Doresc să vă mulțumesc pentru timpul și interesul acordat candidaturii
mele și sunt convins că în cadrul unui interviu vă puteți convinge de calitățile
profesionale menționate mai sus.
Cu deosebită considerație, Prenume Nume .

 Model de scrisoare de intenție nesolicitată

Stimate domnule X (scrii numele șefului de departament ),
Doresc să vă ajut în dezvoltarea noilor proiecte din cadrul
departamentului dumneavoastră. Urmăresc evoluția companiei Y de ceva
vreme și consider că pot contribui la îmbunătățirea … pentru o mai mare
eficien ță a costurilor. După cum puteți observa din CV -ul anexat, experiența
mea de 5 ani în domeniul … și concentrarea asupra ele mentelor de …
reprezintă un atu pentru echipa dumneavoastră.
Realizările mele la locurile de muncă anterioare constau În … Și…, ceea ce
mă recomandă ca un profesionist în domeniu. Aștept cu interes stabilirea unei
întâlniri pentru a discuta felul în car e pot ajuta departamentul și compania într –
o mai bună poziționare pe piață. Sper că veți răspunde telefonului meu marți,
la ora 11.00.

85

EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI LA INTERVIU

1. Întrebări despre studiile tale:
• Unde ai făcut liceul/facultatea?
• Ești absolvent? Cu ce medie ai absolvit?
• De ce ai ales acest domeniu?
• Ai avut vreo slujbă paralel cu școala?
Trebuie să răspunzi exact, să -ți accentuezi reușitele și să eviți să vorbești
despre insuccese.
Demonstrează interesul pen tru profesia ta, persoanele indiferente nu
sunt decât foarte rar angajate.
2. Întrebări despre experiența profesională
• Care a fost prima ta slujbă?
• Cui te subordonai?
• Ai fost vreodată promovat?
• Care erau sarcinile de serviciu?
• Ai avut creșteri de salariu?
• De ce ți -ai schimbat locul de muncă?
ATENȚIE ! Nu îți critica foștii șefi!
3. Întrebări despre postul vizat/firma respectivă
• Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat?
• Ce deprinderi ai pentru postul X?
• Poți să înveți repede să faci?
• Cunoști activitatea firmei noastre?
Informează -te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv. Dacă nu ai
toate deprinderile, arată -ți disponibilitatea de a învăța repede!
4. Întrebări despre obiectivele carierei tale
Pe examinator îl interesea ză dacă poți contribui la succesul firmei/
instituției respective. Anexa 3. Anexa 3.

86 Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că ești competent și
poți deveni și mai competent.
Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei.
O întrebare capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma
noastră? ”.
Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă ești o persoană
motivată, în nici un caz nu răspunde negativ!

Poți întreba:
• Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
• Cu cine vei lucra?
• Care sunt posibilitățile de specializare?
• Care este programul de lucru?
Arată -te interesat de postul vizat și dornic de a începe să lucrezi!

RECOMANDĂRI
PENTRU AUTOCUNOAȘTERE ȘI AUTODEZVOLTARE

 Autoeducație.
Procesul de autocunoaștere trebuie să fie îmbinat cu cel de
autoformare, autoeducare . Pentru reușita în cariera profesională este
important să ne dezvoltăm în mod intenționat acele calități care au o mai mare
importanță în activitatea pe car e dorim să o desfășurăm. Există unele abilități,
calități care sunt apreciate și valorizate de mulți angajatori:
 abilitățile de comunicare: înțelegerea mesajelor verbale și nonverbale,
exprimare clară;
 abilități interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă;
 respect față de colegi; diplomație; discreție; empatie; toleranță;
 abilități de investigare și manipulare de date: capacitate de analiză,
explorarea surselor de informații și utilizarea eficientă a informațiilor;
 abilități de planificare și rezolvare de probleme: capacitatea de a -și
planifica singur munca, inițiativă în realizarea diverselor sarcini și
acțiuni, capacitatea de a dobândi cu ușurință noi deprinderi;
 abilitatea de a lua decizii; Anexa 4.
Anexa 4.

87  conștiinciozitate;
 asumarea responsabilității pe ntru munca realizată;
 abilități de utilizare a tehnologiilor informatice;
 adaptare la schimbare;
 orientare spre progres și autodezvoltare;
 calm, stabilitate emoțională; bună dispoziție; entuziasm în muncă;
 loialitate; sinceritate; onestitate;
 spirit de observație;
 imaginație;
 perspicacitate;
 fermitate în apărarea principiilor;
 abilități fizice.

 Aplicație
Autocunoașterea, conștientizarea punctelor tari și slabe, a motivațiilor
ne sunt de folos atunci când ne prezentăm la un interviu de angajare. Pentru a
ne verifica pregătirea din acest punct de vedere putem cere unui prieten sau
părinților să participe la un mic joc de rol. Ei vor interpreta rolul
intervievatorului, iar noi, bineînțeles, rolul celui care dorește să se angajeze.
Întrebările ar putea fi:
 Ce știi să faci?
 Care sunt studiile tale?
 Care este experiența ta de lucru sau de voluntariat?
 Care sunt însușirile tale de personalitate care te pot ajuta să ai succes la acest loc de
muncă?
 Care sunt cele mai importante motive pentru care te interesează acest loc de muncă?

Acest „test” va fi trecut dacă reușești să vorbești cel puțin 10 minute
despre aceste probleme.

88

INVENTARUL INTELIGENȚELOR MULTIPLE

Inventarul inteligențelor multiple poate fi aplicat pentru a constata
tipul de inteligență predominant și ai ajuta elevului să -și identifice strategiile
cele mai adecvate de învățare.
Chestionarul se poate aplica în cadrul unei ore de dirigenție, în special la
clasele de liceu și poate constitui punctul de pornire al unor dezbateri
interesante legate de specificul individual al învățării și de alegerea profesiei.
Pentru diriginte poate reprezenta o modalitate de a cunoaște interesele și
înclinațiile elevilor.
Elevii sunt instruiți să examineze atent afirmațiile de m ai jos și să
marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmație marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândești în imagini.
2. Înveți făcând.
3. Ești o persoană sigură pe tine.
4. Ești atent la emoții, vise, idei.
5. Cânți la un instrument muzical sau într -un cor.
6. Scrii corect.
7. Îți place calculatorul.
8. Înveți văzând și observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îți place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiție.
12. Colecționezi CD -uri, casete și dis curi.
13. Îți plac jocurile de cuvinte.
14. Îți plac lucrurile logice.
15. Îți amintești ușor figurile.
16. Îți controlezi deplin motricitatea.
17. Intuiești ce gândesc, simt și cred ceilalți oameni.
18. Trăiești în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îți place să dezlegi cuvinte încrucișate.
21. Memorezi bine teorii și principii.
22. Ești priceput la rezolvarea puzzle -urilor.
23. Comunici bine non -verbal. Anexa 5. Anexa 5.

89 24. Ești un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii puternice.
26. Îți ami ntești mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus povești și bancuri.
28. Îți plac romanele SF.
29. În timpul liber confecționezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconștient.
31. Îți place să te joci, să participi la activități de grup.
32. Ai un stil propriu și original de a te îmbrăca și de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îți exprimi sentimentele.
34. Ești un bun scriitor. Îți place să scrii.
35. Se spun e despre tine că ești „strălucitor”, „deștept”, „inteligent”.
36. Îți plac filmele, casetele video și să fotografiezi.
37. Îți plac activitățile fizice.
38. Vorbești mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu , colecționarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că ești „isteț”, „rapid”, sau „vorbăreț”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecți cu minuțiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acțiune.
45. Îi înțelegi bine pe ceilalți.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbești.
47. Se spune despre tine că ești „muzical” sau „talentat”.
48. Gândești în cuvinte.
49. Înveți mai bine senzorial și examinând contextul.
50. Îți plac tehnica și mașinăriile.
51. Când vorbești, emoționezi cu ușurință oamenii.
52. Știi cu ce se ocupă colegii tăi în afara școlii.
53. Se spune despre tine că ești o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obișnuiești să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveți cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveți.
56. Ești permanent întrebător și sceptic.
57. Citești ușor hărți și grafice.
58. Imiți bine.
59. Se spune despre tine că ești „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îți cunoști sentimentele.
61. Îți place să dansezi sau să ieși să asculți muzică.
62. Îți place să scrii.
63. Îți plac ghicitorile, exercițiile și puzzle -urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschiși.
65. Se spune despre tine că ești „grațios”, „bun dansator” sau „atletic”.

90 66. În timp ce vorbești, gândeșt i.
67. Înveți cel mai bine independent de alții.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îți amintești ușor nume și detalii.
70. Gândești bine abstract și teoretic.
71. Se spune despre tine că ești „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simți bine când faci mișcare și îi simți efectele în tot corpul.
73. Înveți cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simți independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îți place să citești cărți bune.
77. Ești bun la matematică.
Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligență (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).
Nr. Tipul de inteligență Punctaj
1. Vizual -spațial
2. Corporal -kinestezic
3. Umanist
4. Introvert -filosofic
5. Muzical -ritmic
6. Verbal -lingvistic
7. Logico -matematic
Cheia pentru interpretare:
Nr. Tipul de inteligență Itemii
1. Vizual -spațial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal -kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert -filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74,
5. Muzical -ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal -lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico -matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

91

FOAIA DE RĂSPUNS LA HARTA INTERESELOR

Anexa 6.

92

FOAIA DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE

FOAIE DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48
49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72
73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84
85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96
97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108
109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120
121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132
133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 Anexa 7.