De a da asigurări privind respectarea procedurilor de calcul a salariilor conform [621793]

– UNIVERSITATEA SPIRU HARET –
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL
BUCURESTI
Programul de studii postuniversitare de masterat – Audit Financiar Contabil
„Realizarea misiunii de audit intern, entitati economice (identificarea, analiza, evaluarea
si documentarea informatiilor, reguli privind dosarele de lucru, accesul si pastrarea
dosarelor misiunii de audit intern) ”
Autor :
Indrumator stiintific
– Bucuresti –
2009

– CUPRINS –

pag
INTRODUCERE………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL I – Audit intern – notiuni generale, metodologie si reglementari ………………….
1.1 Aparitia si evolutia auditului intern………………………………………………………………………..
1.2 Auditul intern – concepte si trasaturi…………. ……………………………………………………………….
1.3 Functia de audit intern – locul in entitate………………………………………………………………………..
1.3.1 Control intern versus audit intern……………………………………………………………………
1.3.2 Prezentarea, in paralel, a conceptelor de audit intern si control financiar de
gestiune – forma a controlului financiar propriu al agentilor
economici…………………………………………………….. …………………………………….
1.4 Obiectivele si sfera de activitate a auditului intern. Tipuri de audit intern ………………………..
1.5 Planificarea auditului intern………………………………………………………………………………..
1.6 Carta auditului intern si codul privind conduita etica a auditorului intern ………………………….
1.7 Organizarea si desfasurarea auditului intern in Romania…………………………………………………..
1.8 Reglementari in domeniul audit intern…………………………………………………………………….
CAPITOLUL II – Misiunea de audit intern – etape, proceduri si documente ……………….
2.1 Pregatirea misiunii de audit intern…………. ………………………………………………………………..
2.2 Interventia la fata locului………………………………………………………………………
2.3 Raportul de audit intern………………………………………………………………………..
2.4 Urmarirea recomandarilor………………………………………………………………………
CAPITOLUL III – Studiu de caz privind realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a
da asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor
interne si a legislatiei in vigoare” ………………………………………..………………………
CONCLUZII FINALE ALE LUCRARII ……………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………
ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………………3
4
4
5
6
6
7
9
9
10
11
12
13
15
18
21
23
24
36
40
41
2

– INTRODUCERE –
Intreprinderile si organizatiile sunt in permanenta confruntate cu imbunatatirea performantelor
lor, managerul intreprinderii punandu-si in mod normal intrebari privind bunul control asupra
functionarii organizatiei. Din acest punct de vedere, functia de audit intern ofera fie siguranta
rezonabila ca operatiunile desfasurate si deciziile luate sunt sub control si ca in acest fel contribuie la
realizarea obiectivelor intreprinderii, fie ofera recomandari pentru a remedia situatia.
Asadar, este o functie deosebit de utila pentru responsabili, oricare ar fi nivelul lor de
responsabilitate, ceea ce explica dezvoltarea sa pe parcursul ultimelor doua decenii, inclusiv extinderea
domeniului de actiune asupra eficacitatii si performantei dincolo de simpla conformitate.
Prin structurarea acestei lucrari s-a urmarit acoperirea atat a planului teoretic – notiuni generale,
reglementare si standardizare, cat si al practicii profesiunii de auditor intern – metodele si instrumentele
utilizate in activitatea de audit; realizarea misiunii de audit intern – etapele, procedurile si documentele
utilizate.
Drept studiu de caz, lucrarea analizeaza realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a da
asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor interne si a
legislatiei in vigoare” la o societate.
3

CAPITOLUL I – AUDIT INTERN – NOTIUNI GENERALE, REGLEMENTARE SI
STANDARDIZARE
1.1. Aparitia si evolutia auditului intern
Termenul de „audit” provine din latinescul “audire”, care înseamnă “a asculta”.
Utilizarea acestui termen în accepțiunea folosită în prezent este relativ recentă și s-a folosit
pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiunea
economică și trebuia să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea
conturilor întreprinderilor cotate la Bursă.
Întreprinderile au început să-și organizeze compartimente de audit intern proprii, în special
pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar
pentru realizarea activității de certificare au apelat în continuare la cabinete de audit extern, care aveau
dreptul la o supervizare a acti vității întreprinderilor.
În evoluția auditului intern putem marca următoare puncte importante:
Auditul conturilor a fost atestat pentru prima dată ca practică curentă pe continentul european
în Grecia Antică și apoi în Imperiul Roman. Sistemul atenian de finanțe publice prevedea și auditori
guvernamentali care examinau evidențele tuturor celor care erau responsabili cu administrarea banilor
publici, în special la expirarea mandatului lor.
După căderea imperiului roman, perioada de invazii barbare a determinat un regres al vieții
economice și sociale în Europa. Orașele italiene au fost primele care și-au revenit din punct de vedere
economic, preluând auditul ca o practică curentă. Obiectivul auditului rămâne însă neschimbat,
urmărindu-se prevenirea fraudelor .
Până în secolul XVI, practicile de audit aveau ca scop principal verificarea integrității
administratorilor, nu calitatea înregistrărilor. Auditul nu se baza pe controlul intern și nici nu avea ca
scop, fie și secundar, verificarea contabilității în sine (ca mod de înregistrare a tranzacțiilor).
După declanșarea Revoluției Industriale, datorită dezvoltării afacerilor s-a schimbat radical
atitudinea vizavi de sistemul contabil. Contabilitatea începe să fie standardizată într-o oarecare măsură,
iar rezultatele controlului intern încep să fie utilizate în cadrul procedurilor de audit, însă auditul
continua să se bazeze pe o verificare exhaustivă a tranzacțiilor în scopul detectării fraudelor.
După mijlocul secolului XIX , proprietarii încearcă să verifice ei însiși corectitudinea
managerilor, dar își dau seama că verificarea conturilor necesită un personal calificat, care, în același
timp, să fie independent față de conducerea companiei verificate. Din acest moment profesia de
auditor începe să capete un avânt considerabil, datorită cererii tot mai mari de profesioniști cu statut
independent.
Obiectivele auditului încep să capete noi valențe. Dacă până atunci se punea accent pe
verificarea situațiilor financiare , urmărindu-se dacă s-au înregistrat toate tranzacțiile întreprinderii, 4

reflectarea corectă a acestora în registre și în bilanț, din 1904 s-a decis ca auditorul să verifice și
existența fizică a activelor întreprinderii
Dezvoltarea auditului din Marea Britanie de-a lungul secolului XIX, ca rezultat al revoluției
industriale și al creșterii capitalului, a influențat profund evoluția profesiei de auditor în Statele
Unite. Chiar dacă, până în anul 1932, practica americană de audit a cunoscut o puternică influență
britanică, în prima decadă a secolului XX, profesia de auditor a luat un avânt considerabil în America,
dezvoltându-se ca profesie de sine stătătoare.
Auditul american a evoluat foarte rapid către utilizarea “testelor de audit” ca proceduri
adaptate ritmului de expansiune a afacerilor de pe piata americană. În paralel cu verificarea prin sondaj,
se utilizează și tehnica verificării tranzacțiilor prin confirmări de la terți. Americanii au fost primii
care au început uniformizarea și standardizarea practicilor de audit încă din anul 1917.
După anul 1950 auditul a cunoscut o perioadă de progrese importante, primul și cel mai
important obiectiv al auditului rămânând determinarea gradului de fidelitate al situațiilor financiare.
Putem concluziona că auditul a evoluat în timp de la o verificare exhaustivă a tranzacțiilor în
vederea detectării fraudelor, către o verificare prin sondaj, în scopul depistării principalelor riscuri ale
entităților și evaluarea controlului intern care s-a organizat și se exercită la nivelul acestora.
1.2. Auditul intern – concepte si trasaturi
Funcția de audit intern are trei puncte de ancorare în existența entității:
Acordă consiliere managerului;
Acordă ajutor salariaților fără a-i judeca;
Se manifestă independent la nivelul entității.
a) Acordă consiliere managerului
Ceea ce deosebește auditul intern de orice altă funcție de control din cadrul unei entități este
însăși competența acestuia de a consilia managerul, de a-i oferi asistență pentru a-i permite acestuia să-
și administreze mai bine activitățile.
b) Acordă ajutor salariaților fără a-i judeca
Auditul intern are în vedere îmbunătățirea performanței existente și nu judecarea sistemului de
control intern.
c) Este o funcție independentă
Independența auditului intern îmbracă două forme:
●independența structurii de audit în sensul că acesta trebuie să funcționeze subordonat celui mai înalt
nivel ierarhic;
●independența auditorilor, în sensul că aceștia nu trebuie încărcați cu sarcini care nu ar trebui să le
revină.
Principalele trăsături ale auditului intern sunt următoarele:5

universalitatea;
independența;
periodicitatea.
a) Universalitatea constă în faptul că auditul intern se organizează și funcționează în toate
organizațiile indiferent de obiectul de activitate al acesteia. Domeniul de activitate al auditului intern îl
constituie toate activitățile desfășurate în cadrul unei entități.
b) Independența auditului constă faptul că acesta nu trebuie să acționeze sub vreo constrângere
manifestată din partea managementului sau a oricăror alți factori de decizie dintr-o entitate.
c) Periodicitatea se traduce prin aceea că auditul intern este o funcție stabilă, ce se realizează în
baza unui plan de audit strategic.
1.3. Functia de audit intern – locul in entitate
►Funcția de audit, așa cum există ea în zilele noastre în întreprinderi, este de fapt o funcție
nouă cu particularități unice și care nu se confundă cu nici un precedent istoric. În același timp este o
funcție universală și o funcție periodică.
►Este o funcție universală deoarece se aplică tuturor organizațiilor , dar este o funcție
universală și pentru că se aplică tuturor Funcțiilor acolo unde aceasta se exercită.
►Este o funcție permanentă în cadrul întreprinderii, dar este o funcție periodică pentru cei
care se întâlnesc cu acest fenomen . „Cei auditați” (șefi de serviciu, șefi de departamente, directori)
primesc auditorii în misiune pentru 1 săptămână, 2 săptămâni sau 3 luni. După terminarea misiunii,
auditorii pleacă. Vor reveni peste 2 ani, 3 ani sau 5 ani conform unei frecvențe care va ține cont de
importanța riscului în activitatea auditată. Deci, funcție cu întreruperi în măsura în care activitatea nu se
desfășoară în permanență în același loc.
Aceste trei caracteristici ale funcției de audit intern: noutate, universalitate, periodicitate
sunt acum însușite și recunoscute. Această evoluție nu s-a produs nici uniform, nici brusc. Puțin câte
puțin, funcția și-a compus noua imagine.
1.3.1 Control intern versus audit intern
Intre controlul intern si auditul intern, exista unele deosebiri privind sfera de cuprindere si de
continut. Controlul intern nu se organizează ca un compartiment distinct în cadrul entității, el
regăsindu-se în structura fiecărei funcții a managementului, a fiecărei activități și este responsabilitatea
fiecărui angajat, pe cand auditul intern este subordonat conducerii entitatii economice, functionand
intr-un compartiment distinct.
Controlul intern1 – reprezinta „ansamblul formelor de control exerciate la nivelul entitatii
publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu
1 Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern 6

reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si
eficace; include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile”.
Auditul public intern2 – reprezinta „activitatea functional independenta si obiectiva, care da
asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice,
perfectionand activitatile entitatii publice, ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-
o abrodare sistematica si metodica care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare”.
1.3.2 Prezentarea, in paralel, a conceptelor de audit intern si control financiar de
gestiune – forma a controlului financiar propriu al agentilor economici
La noi, o data cu adoptarea OG nr.119/1999 privind auditul intern3 si controlul financiar
preventiv, au fost reglementate: controlul intern, auditul intern si controlul financiar preventiv la nivelul
institutiilor publice. Astfel, in Normele metodologice de apilcare a OG nr.119/1999 se precizeaza: „nu
trebuie facuta nicio confuzie intre controlul intern, ca ansamblu de masuri la dispozitia conducatorului
institutiei publice, menit sa asigure buna functionare a institutiei publice, si auditul intern care, fiind
un control de tip endogen, este un control de tip evaluare si, mai ales, este un control final, ultimul din
seria controalelor efectuate de structurile proprii ale institutiti publice in cauza”.
Prin apariția Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 se modifica conținutul controlului
financiar intern, denumit pana acum „propriu" și având doua forme – controlul financiar preventiv
și controlul financiar intern de gestiune – instituite prin art. 2 și art. 21 din Legea nr. 30/22.03.1991
privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare și art. l din Normele
Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 63943/1991 , date în baza H.G. nr. 720/10.10.1991.
Controlul financiar de gestiune este o forma a controlului financiar propriu al agentilor
economici si „verifica respectarea dispozitiilor legale privitoare la gestionarea si gospodarirea
mijloacelor materiale si banesti, pe baza documentelor inregistrate in contabilitate si a
documentelor din evidenta tehnico-operativa”4.
Obiectivele generale ale controlului intern sunt menționate de art. 3 al Ordonanței
Guvernului nr. 119/1999 și au drept scop protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor de
orice fel, respectarea legii și a reglementarilor în vigoare și informarea periodica a conducerii
instituției prin rapoarte privind situația financiara a instituției.
Nu se mai subliniază ca rol principal al acestui control verificarea gestionarii mijloacelor
bănești și materiale, cum era pana acum prevăzut de norme. Consider utila o prezentare in paralel
a conceptelor de audit intern si control financiar de gestiune.
2 Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern3 Incepand cu anul 2003, prevederile privind auditul intern din OG nr.119/1999 au fost abrogate prin Legea nr.672/2002
privind auditul public intern4 Hotararea nr.720/10.10.1991 privind aprobarea Normelor de organizare si exercitare a controlului financiar elaborate
de Ministerul Economiei si Finantelor 7

Nr.
crtDOMENII DE
REFERINTAAUDIT INTERNCONTROL FINANCIAR DE
GESTIUNE
1.DEFINITII•activitate functional
independenta si obiectiva,
care da asigurari si consiliere
conducerii pentru buna
administrare a veniturilor si
cheltuielilor publice,
perfectionand activitatile
entitatii publice
•se exercită asupra tuturor
activităților desfășurate într-o
entitate publică• este o forma a controlului financiar
ulterior, care se exercita cel putin o
data pe an, in totalitate sau prin
sondaj
•urmareste respectarea normelor
legale cu privire la existenta,
integritatea, pastrarea si paza
bunurilor si valorilor de orice fel si
detinute cu orice titlu de o entitate
patrimoniala
2.OBIECTIVE-asigurarea obiectivă și
consilierea, destinate să
îmbunătățească sistemele și
activitățile entității publice;
-sprijinirea îndeplinirii
obiectivelor entității publice
printr-o abordare sistematică
și metodică, prin care se
îmbunătățeste eficacitatea
sistemului de conducere bazat
pe gestiunea riscurilor, a
controlului și a proceselor
administrării5.-existenta, integritatea, pastrarea si
paza bunurilor ;
-utilizarea valorilor materiale,
casarea si declasarea de bunuri ;
-efectuarea incasarilor si platilor in
lei si in valuta, in numerar sau prin
cont ;
-intocmirea si circulatia
documentelor primare tehnico-
operative si contabile6.
3.DEOSEBIRI- misiunea de audit se
efectueaza cel putin o data la
3 ani ;- se efectueaza cel putin o data pe
an ; in cazul unor unitati si gestiuni
materiale reduse ca volum, se poate
efectua si la o perioada mai mare de
un an, dar nu mai tarziu de o data la
doi ani ;
– face constatari, emite
recomandari si concluzii si
urmareste implementarea lor ;- face verificari, constatari, stabileste
raspunderi, ia masuri de valorificare
a constatarilor ;
– recomandarile auditorului
sunt optionale pentru
management.- masurile lasate de organele de
control in procesele-verbale incheiate
sunt obligatorii.
– in cazul constatarii unor
regularitati sau prejudicii,
raporteaza imediat conducerii
si instiinteaza stuctura de
control intern abilitata pentru
cercetare, respectiv Serviciul
de Control Fianciar de
gestiune , neluand masuri cu
privire la cele constatate .- face constatari, stabileste
raspunderi si urmareste valorificarea
constatarilor ;
– in cazul constatarii de pagube,
organele de control iau masuri de
extindere a controlului asupra
intregii perioade in care, potrivit
legii, pot fi luate masuri de
recuperare a acestora si de tragere la
raspundere a persoanelor vinovate ;
1.4 Obiectivele si sfera de activitate a auditului intern. Tipuri de audit intern
5 Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern6Norma nr..63943/30.09.1991 privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar propriu la ministere,
departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi si Primaria Municipiului Bucuresti, precum si la regiile autonome. 8

Obiectivele auditului intern sunt următoarele:
asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemele și activitățile
entității publice;
sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și
metodică, prin care se îmbunătățeste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea
riscurilor, a controlului și a proceselor administrării.
Sfera auditului intern cuprinde:
a) activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din
momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusive
a fondurilor provenite din asistență externă;
b) constituirea veniturilor publice , respective autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță,
precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public , precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori la unitățile administrative –
teritoriale;
d) sistemele de management financiar și control , inclusiv contabilitatea și sistemele informatice
aferente.
Tipurile de audit intern în țara noastră sunt următoarele:
a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru
identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;
b) auditul performanței , care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și apreciază dacă
rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate , care reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor,
regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicabile
1.5 Planificarea auditului intern
Activitatea de audit intern este o activitate planificată, proces care se realizează pe baza analizei
riscurilor asociate activităților și care este menit să adauge valoare entității auditate.
Auditul intern comportă trei niveluri de planificare :
a) Planificare strategică adică planificare pe termen lung – are în vedere faptul că toate activitățile
unei entități care sunt pretabile la riscuri trebuie auditate pe parcursul mai multor ani acest lucru fiind
determinat de imposibilitatea auditării într-un singur an a întregii activități;
9

b) Planificarea anuală se materializează în elaborarea unui plan anual de audit intern care să cuprindă
misiunile ce pot fi efectuate pe parcursul unui an, misiuni stabilite în concordanță cu analiza riscurilor,
cu solicitările organului ierarhic superior al structurii de audit, cu solicitările managementului, cu
semnalele primite de auditori, cu numărul existent de auditori din respectiva structură, etc.
c) Planificarea misiunii de audit intern se materializată în elaborarea programului misiunii de audit
intern, document elaborat la începutul fiecărei misiuni și care presupune precizarea datelor la care se
vor efectua fiecare dintre fazele misiunii de audit.
Foarte importante în activitatea de planificare a auditului intern sunt următoarele aspecte:
•planificarea auditului trebuie să fie conformă cu prevederile cartei auditului intern și cu
modul de realizare a obiectivelor unei entități. De aceea procesul de palnificare presupune în mod
obligatoriu existența următoarelor elemente: obiective, un program al misiunilor, estimări de personal
și de bugete financiare, rapoarte de activitate;
• obiectivele auditului intern trebuie să poată fi atinse în cadrul unor planuri
operaționale și a unor bugete stabilite;
•planul de audit trebuie să cuprindă următoarele elemente: structura auditată,
activitățile auditate, obiectivele auditabile, perioada auditată, perioada misiunii de audit, numărul de
auditori interni ce vor efectua fiecare misiune de audit;
•este esențială estimarea timpului necesar ținând cont de domeniul misiunii prevăzute
precum și de natura și sfera lucrărilor de audit realizate de auditori;
1.6 Carta auditului intern si codul privind conduita etica a auditorului intern.
Carta auditului intern defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului intern, este
elaborata de catre fiecare sef al compartimentului de audit intern si aprobata de conducatorul entitatii.
Carta auditului intern informeaza despre obiectivele si metodele de audit, clarifica misiunea de audit,
fixeaza regulile de lucru intre auditor si auditat si promoveaza regulile de conduita.
Codul de conduită etică profesională este destinat în principal încurajării unui comportament
profesional ideal, dar trebuie elaborat astfel încât să fie realist și aplicabil.
Principiile etice profesionale fundamentale, a căror respectare asigură atingerea obiectivelor
profesiei de auditor, sunt următoarele:
•integritatea: un auditor profesionist trebuie să fie direct și onest în îndeplinirea serviciilor sale
profesionale;
•obiectivitatea: un auditor profesionist trebuie sa fie corect și nu trebuie să îngăduie ca
obiectivitatea să fie afectată de prejudecăți, conflicte de interese sau influențe externe;
•confidențialitate: un auditor profesionist trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor
dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale și nu trebuie să dezvăluie nici o astfel de
10

informație fără o autorizare corespunzătoare și specifică, cu excepția situațiilor în care există un drept
sau o obligație legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor obligații;
•competența: implică permanenta actualizare a cunoștințelor teoretice și practice.
1.7 Organizarea si desfasurarea auditului intern in Romania
Auditul intern în țara noastră este organizat pe trei structuri distincte:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern ( CAPI);
b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern ( UCAAPI);
c) compartimentele de audit public intern din entitățile publice.
a) Comitetul pentru Audit Public Intern ( CAPI) este o structură ce a luat ființă pe lângă Unitatea
Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern ( UCAAPI), organism cu caracter consultativ,
pentru a acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public intern, în
sectorul public.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are ca atribuții principale: dezbate planurile strategice de
dezvoltare în domeniul auditului public intern și emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a
acestuia; dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl prezintă
Guvernului; analizează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor
de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, emițând o opinie asupra consecințelor
neimplementării recomandărilor formulate de aceștia.
b) Uniunea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern ( UCAAPI) este structurată pe
compartimente de specialitate, în subordinea directă a ministrului finanțelor publice.
În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuții principale : elaborează,
conduce și aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel
național această activitate; dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern; dezvoltă și
implementează proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale; elaborează
Codul privind conduita etică a auditorului intern; verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum
și a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern
și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză.
c) Compartimentul de audit intern se constituie în subordinea directă a conducerii entității publice.
Atribuțiile compartimentului de audit intern sunt: elaborează norme metodologice specifice entității
publice în care își desfășoară activitatea, cu avizul UCAAPI; elaborează proiectul planului anual de
audit public intern; efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de
legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate; elaborează raportul anual al activității de
audit public intern; în cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat
conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate.
11

1. 8 Reglementari in domeniul audit intern
REGLEMENTARI PROBLEMA REGLEMENTATA
◄Ordin nr. 252/03.02.2004 pentru
aprobarea Codului privind conduita
etica a auditorului intern• Scopul Codului privind conduita etica a auditorului
intern este crearea cadrului etic necesar desfășurării
profesiei de auditor intern, astfel încât acesta sa își
îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și
în mod constiincios îndatoririle de serviciu și sa se abțină
de la orice fapta care ar putea sa aducă prejudicii instituției
sau autorității publice în care își desfășoară activitatea.
• Codul privind conduita etica a auditorului intern este
structurat în doua componente esențiale:
a) principiile fundamentale pentru profesia și practica de
audit public intern;
b) regulile de conduita care impun normele de
comportament pentru auditorii interni.
◄Ordin nr.38/15.01.2003 pentru
aprobarea Normelor generale privind
exercitarea activitatii de audit public
intern cu modificarile si completarile
ulterioare• aplicarea normelor generale de audit public intern in
Romania
• normele metodologice privind misiunea de audit public
intern
• ghidul procedural – descrierea procedurilor si modelelor
standard ale documentelor utilizate
• carta auditului intern – rolul si obiectivele auditului
intern; statutul compartimentului de audit public intern;
principiile aplicabile compartimentului de audit public
intern si auditorului intern; metodologie
◄Legea nr.672/19.12.2002 privind
auditul public intern cu modificarile si
completarile ulterioare • auditul intern la entitatile publice, cu privire la formarea
și utilizarea fondurilor publice și administrarea
patrimoniului public
◄Standarde de audit intern – având în
vedere că auditul intern se efectuează
în entități care diferă foarte mult una
de cealaltă, pe plan internațional au
apărut standarde de practică
profesională a auditului intern care
sunt recomandate auditorilor interni
indiferent de mediul în care își
desfășoară activitatea și pe baza cărora
aceștia trebuie să-și realizeze propriile
standarde de aplicare a auditului intern
Standardele internaționale de audit
intern sunt în permanență actualizate
pentru ca practica în domeniu să fie
îmbunătățită iar conflictele de interese
să dispară.• Standardele profesionale cuprind mai multe componente,
legate logic într-un tot unitar, care ghidează activitatea
acestora recunoscutee de practicienii în domeniu, și anume:
– Codul deontologic al auditorului intern;
– Standarde de atribut – seria 1000 – denumite și
Standarde de calificare – enunță caracteristicile
structuriilor de audit și persoanele individuale implicate în
efectuarea activităților de audit intern și se compun din
patru standarde principale cu mai multe standarde
subsuduare, denumite și standarde de implementare
practică;
– Standarde de realizare – seria 2000 – denumite
Standarde de funcționare descriu activitățile de audit
intern, definesc criteriile de calitate, pentru măsurarea
acestora și se compun din șapte standarde principale și din
mai multe standarde subsidiare ;
Standarde de aplicare practică – seria AP 1000 și seria
AP 2000 – care sunt Standarde de implementare în cadrul
misiunilor specifice .
CAPITOLUL II – REALIZAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN – ETAPE,
PROCEDURI SI DOCUMENTE12

Misiunile de audit intern se desfășoară conform normelor metodologice proprii activității de
audit intern din entitatea respectivă și presupune parcurgerea următoarele etape:
1.pregătirea misiunii de audit intern
2.intervenția la fața locului
3.raportul de audit intern
4.urmarirea recomandărilor
In continuare prezentam schema generala privind derularea misiunii de audit public intern7. In
partea stanga a graficului sunt prezentate etapele procesului de audit public intern, cu referire la
procedurile de urmat, iar in partea dreapta rezultatele obtinute.
DERULAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN
Etape Proceduri Documente
7 Ordin nr.38/15.01.2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern 13Initierea auditului Ordinul de serviciu
Declaratia de independenta
Notificarea privind
declansarea misiunii de audit
public intern

2.1 Pregatirea misiunii de audit internTeste;
Formularele constatarilor de
auditColectarea dovezilor
Constatarea si raportarea
iregularitatilor
Revizuirea documentelor
de lucru
Inchiderea sedintei
Elaborarea proiectului de
raport de audit
Transmiterea proiectului
de raport
Reuniunea de conciliere
Raportul final
Supervizarea
Difuzarea raportului de
audit public internDeschiderea sedinteiElaborarea programului
de audit public intern
Urmarirea
recomandarilorProgramul de audit;
Programul interventiei la fata
locului
Minuta sedintei de deschidereColectarea si prelucrarea
informatiilor
Analiza riscurilor
Fisa de urmarire a
recomandarilorRaportul finalMinuta reuniunii de
conciliereProiect de raportMinuta sedintei de inchidereNota centralizatoare a
documentelor de lucruFormular de constatare si
raportare a iregularitatilorTabelul „puncte tari si puncte
slabe”
14Pregatirea
misiunii de
audit
Raportul de
audit public
intern
Urmarirea
recomandarilorInterventia la
fata locului

Etapa pregătirii misiunii de audit intern se desfășoară cu respectarea următoarelor proceduri:
1.Inițierea auditului;
2.Colectarea și prelucrarea informațiilor;
3.Identificarea și analiza riscurilor;
4.Elaborarea programului de audit intern;
5.Ședința de deschidere.
1. Inițierea auditului
Procedura de inițiere a misiunii de audit presupune întocmirea si transmiterea ordinului de
serviciu echipei de auditori interni, care are rolul de a repartiza sarcinile auditorilor pentru că aceștia să
poată demara misiunea de audit intern.
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție dat de structura de audit intern și se
întocmește de către coordonatorul acesteia pe baza planului anual de audit intern și a informării – cadru
privind efectuarea misiunii de audit intern.
Asigurarea independenței auditorilor față de entitățile publice auditate se realizează prin
întocmirea declarației de independență , al cărei scop este verificarea incompatibilităților personale ale
auditorilor atât față de conducerea, personalul și activitățile auditate. Dacă în timpul misiunii de audit
intern apare o incompatibilitate reală sau presupusă, auditorii sunt obligați să-l informeze de urgență pe
șeful structurii de audit intern.
2. Colectarea și prelucrarea informațiilor
În această fază auditorii poartă discuții cu managementul entității pentru a li se prezenta cadrul
general de funcționare a entității când se vor solicita principalele documente: organigrama,
regulamentul de organizare și funcționare, fișele posturilor, regulamente interne, etc. A cestia se
deplasează la fiecare compartiment implicat în misiunea de audit, unde se desfășoară activitățile
cuprinse în plan și se familiarizează cu activitatea ce va fi evaluată.
Colectarea și prelucrarea informațiilor presupune următoarele:
●identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional și socioeconomic în care entitatea
auditată își desfășoară activitatea;
●analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entității auditate;
●analiza entității și a activităților sale;
●analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfășurare a misiunii de audit intern ;
●identificarea punctelor cheie ale funcționării entității și ale sistemelor sale de control, pentru o
evaluare a punctelor slabe și a celor tari;
●identificarea constatărilor semnificative și recomandărilor din rapoartele anterioare, care ar putea
să afecteze stabilirea obiectivelor misiunii de audit intern;
15

●identificarea și evaluarea riscurilor cu incidență semnificativă;
●identificarea surselor potențiale de informații care ar putea fi folosite ca dovezi ale auditului și
aprecierea validității și credibilității acestor informații.
3. Identificarea și analiza riscurilor
Evaluarea riscurilor aferente activităților unei entități reprezintă o preocupare atât a auditorilor
cât și a controlului intern. Abordarea riscurilor trebuie să aibă în vedere faptul că acestea comportă trei
componente:
●riscul inerent care este riscul ca o eroare materială să se producă;
●riscul de control care este riscul ca sistemul de control intern al entității să nu împiedice sau să nu
corecteze respectivele erori;
●riscul de nedetectare care este riscul ce poate apărea chiar dacă auditorii interni au monitorizat
riscurile existente (detectate).
Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să descopere riscurile măsurabile și riscurile
nemăsurabile iar din total să le selecționaze pe cele controlabile. Auditorii evaluează și monitorizează
riscurile semnificative privind entitatea auditată prin compararea propriei liste de riscuri c u riscurile
controlului intern; faptul că nu analizează toate riscurile nu înseamnă că acceptă slăbiciunile minore.
Prin stabilirea activităților de control se urmărește ca riscurile ridicate să devină medii sau
scăzute, până la o eventuală dispariție ulterioară.
Prezentăm în continuare câteva din liniile de stabilire a criteriilor de ierarhizare a riscurilor:
1)constatările anterioare ale auditului – sunt un indicator al disciplinei de control intern;
2)sensibilitatea – reprezintă evaluarea riscurilor inerente asociate entităților/structurilor
auditate;
3)mediul de control – reprezintă politicile colective, regulile obișnuite, măsurile de
protecție fizică a patrimoniului și personalul folosit în acest scop;
4)relații bune, atmosferă destinsă cu managementul executiv – reflectă încrederea
conducătorilor auditului în managementul direct responsabil de unitatea auditată și implicarea
managementului în controlul intern;
5)schimbări ale oamenilor sau sistemelor;
6)complexitatea – reprezintă potențialul pentru a comite erori sau inadecvări care ar
putea trece neobservate din cauza complexității mediului.
Normele generale de audit intern stabilesc o metodologie de evaluare a riscurilor care presupune
o serie de etape si anume:
a) Fiecare activitate ce urmează a fi analizată se detaliază în operații succesive, prin descrierea
procesului, de la inițierea și până la realizarea lui. Ulterior pentru fiecare operație trebuie identificate
controalele interne specifice și riscurilor aferente. Ca document în această fază se întocmește Lista
16

centralizatoare a obiectelor auditabile care cuprinde totalitatea operațiilor succesive pentru realizarea
activității.
b) Identificarea riscurilor inerente asociate operațiilor prin determinarea impactului financiar al
acestora. Această operațiune se concretizează în analiza operațiilor cuprinse în Lista centralizatoare a
obiectelor auditabile în scopul determinării controalelor interne aferente activităților și funcționalității
acestora.
Există mai multe posibilități și anume:
-operații la care nu se identifică nici un risc (și nici controla einterne);
-operații la care se identifică mai multe riscuri (și mai multe controale);
-operațiicare pe lângă riscurile identificate pe operații mai pot genera în comun și alte riscuri.
Această etapă a procesului de audit se finalizează prin întocmirea documentului Identificarea
riscurilor pentru elaborarea căruia auditorii pot utiliza Chestionarul de control intern .
c) Stabilirea criteriilor de analiză a riscurilor și a nivelurilor de apreciere a acesora se realizează
ținând cont de procedurile de audit unde se recomandă utilizarea criteriilor privind aprecierea
controlului intern. Etapa se concretizează în elaborarea documentului Lista criteriilor de analiză a
riscurilor.
d) Stabilirea nivelului riscului pe criteriile de apreciere se efectuează prin aplicarea la fiecare
criteriu de analiză a riscurilor a nivelului de apreciere și a ponderii nivelului de apreciere, concretizat în
documentul intitulat Stabilirea nivelului riscurilor .
e) Determinarea punctajului total al riscului se realizează prim înmulțirea, pe fiecare risc
identificat, a nivelului și ponderilor factorilor de risc și însumarea acestora pe baza formulei de calcul
următoare: P1 = Pi * Ni
În acestă fază se elaborează documentul Determinarea punctajului total.
f) Clasarea operațiilor pe baza analizei riscurilor se efectuează având în vedre punctajele totale
obținute anterior, stabilite în ordinea impactului produs asupra activității și departajate pe o scară cu trei
niveluri: mici, medii și mari.
g) Ierarhizarea operațiilor în funcție de analiza riscurilorse realizează pe baza documentației
efectuate în etapele anterioare și se concretizează în elaborarea Tabelului puncte tari puncte slabe ,
document care prezintă rezultatul evaluării fiecărei operații analizate și permite ierarhizarea riscurilor în
scopul orientării activității de audit și elaborarea Programului de audit .
h) Tematica în detaliu a obiectelor auditabile selectate cuprinde totalitatea domeniilor de audit
selectate și este semnată de șeful structurii de audit intern. Fiind adusă la cunoștința principalilor
responsabili ai entității în cadrul ședinței de deschidere a misiunii de audit.
4. Elaborarea programului de audit intern
17

Programul de audit intern este documentul lucru al auditorilor și cuprinde acțiunile concrete de
efectuat pe fiecare obiect auditabil din tematica detaliată, cu scopul de a se atinge obiectivele auditului.
Programul de audit are un dublu rol:
►îl asigură pe șeful structurii de audit intern că au fost luate în considerație toate aspectele
referitoare la obiectivele misiunii de audit intern;
►garantează repartizarea sarcinilor și planificarea activităților de către supervizor.
Pe baza Pogramului de audit se elaborează Programul intervenției la fața locului care are
scopul de a prezenta detaliat lucrările pe care echipa își propune să le efectueze și cuprinde: obiectivele,
tipul testării, locul testării, durata testării, auditorii implicați.
5. Ședința de deschidere a intervenției la fața locului se derulează la entitatea auditată, avand ca
scop principal întâlnirea cu reprezentanții entității auditate pentru a discuta domeniul auditului,
obiectivele urmărite și modalitățile de lucru privind misiunea de audit și aducerea la cunoștință a
programului de intervenție la fața locului.
Documentul ce se întocmește pe parcursul desfășurării sedintei este Minuta ședinței de
deshidere.
2.2 Intervenția la fața locului
Această etapă constă în colectarea documentelor, analiza și evaluarea activității si cuprinde
următoarele proceduri:
1.Colectarea informațiilor;
2.Constatarea și raportarea iregularităților;
3.Revizuirea documentelor de lucru;
4.Ședința de închidere.
1. Colectarea informațiilor.
Intervenția la fața locului constă în colectarea documentelor, analiza și evaluarea acestora, care
reprezintă procedura de colectare a dovezilor. Scopul acestei proceduri îl constituie efectuarea testărilor
stabilite prin Programul intervenției la fața locului și obținerea de probe de audit adecvate, suficiente și
relevante pentru formularea constatărilor, concluziilor și recomandărilor.
La realizarea procedurii de colectare a informațiilor participă aât auditorii cât și supervizorul,
fiecare având atribuții spaciale, astfel:
a)Auditorii:
-efectuează testările și procedurile prevăzute prin program;
-apreciază dovezile obținute din punctul de vedere al adecvării, suficienței și relevanței;
-colectează documentele;
-numerotează documentele;
18

-pregătesc și finalizează fișele de identificare și analiză a problemei – FIAP;
-tansmit FIAP – urile spre avizare supervizorului;
-îndosariază documentele.
b)Supervizorul:
– analizează și supervizează testele;
-revede și supervizează FIAP – urile.
Pentru realizarea obiectivelor misiunii, auditorul în faza de intervenție la fața locului, va apela la
tehnici și instrumente specifice de audit intern:
1. Verificarea – asigură validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, declarațiilor,
concordanța cu legile și regulamentele, precum și eficacitatea controalelor interne. Tehnici: comparația;
recalcularea; confirmarea; punerea de acord; garantarea; urmărirea.
2. Observarea fizică – reprezintă o modalitate prin care auditorii interni își formează o opinie proprie
asupra situației evaluate.
3. Interviul – se realizează de către auditori prin intervievarea persoanelor implicate în activitățile
auditate sau interesate de acestea.
4. Analiza – constă în descompunerea unei activități în elamente componente, care pot fi izolate,
identificate, cuantiifcate și măsurate distinct.
5. Chestionarele de luare la cunoștință, de control intern și listele de verificare – sunt instrumente
care cuprind întrebările pe care le formulează auditorii interni.
6. Pista de audit – reprezintă tabloul de prezentare a circuitului auditului care permite stabilirea
fluxurilor de informații, atribuțiilor și responsabilităților, stabilește documentele justificative și
reconstituie operațiunile de la suma totală până la detalii individuale, și invers.
7. Formularele – se utilizează pentru prezentarea fundamentală a constatărilor de audit și sunt de două
feluri:
– Fișele de identificare și analiză a problemei care se întocmește pentru fiecare disfuncționalitate
constatată. În cadrul acestui document sunt prezentate câteva elemente esențiale și anume: problema,
constatarea, cauza, consecința și recomandarea precum și soluția propusă de auditori pentru
remedierea activității la care au fost constatate deficiențe.
– Fișele de constatare și raportare a iregularităților au un caracter spacial ele fiind întocmite atunci
când sunt constatate abateri grave de la regulile procedurale și metodologice, respective de la regulile și
legislația aplicabilă entității auditatecare ar putea produce prejudicii pe seama fondurilor publice.
2. Constatarea și raportarea iregularităților
În situația în care auditorii interni au descoperit iregularități, aceștia trebuie să ::
– raporteze cel târziu a doua zi șefului structurii de audit intern iregularitățile constatate, care pot fi
abateri de la regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale aplicabile
entității auditate care ar putea produce prejudicii pe seama fondurilor publice;
19

– supervizorul îl informează pe conducătorul entității auditate în termen de trei zile cu privire la
constatarea iregularităților; managerul are obligația de a iniția procedura de constituire a unei
comisii de control formată din specialiști pe domeniul ce urmează a fi cercetat.
3. Revizuirea documentelor de lucru
a) Constituirea dosarelor de audit intern:
I. Dosarul permanent:
– Secțiunea A – Raportul de audit intern și anexele acestuia:
•Ordinul de serviciu;
•Declarația de independență;
•Rapoartele (intermediar și final);
•Testele;
•Fișele de identificare și analiză a problemei;
•Fișele de constatare și raportare a iregularităților;
•Programul intervenției la fața locului;
•Programul de audit intern.
-Secțiunea B – Administrativă:
•Notificarea privind declanșarea intervenției la fața locului;
•Minuta ședinței de deschidere;
•Minuta ședinței de închidere;
•Minuta ședinței de conciliere;
•Corespondența cu structura auditată.
-Secțiunea C – Documentația misiunii de audit intern:
•Strategii interne;
•Reguli, regulamente și legi aplicabile;
•Proceduri de lucru;
•Materiale despre entitatea auditată;
•Informații financiare;
•Rapoarte de audit anterioare;
•Informații despre posturile cheie;
•Documentația nalizei riscurilor;
•Documentația privind sistemul de control intern.
-Secțiunea D – Supervizarea misiunii de audit intern
•Lista de supervizare a documentelor.
20

II. Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative care trebuie
să confirme și să sprijine concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere și
cifre pentru fiecare secțiune sau obiectiv de audit din cadrul programului de audit intern. Indexarea
trebuie să fie simplă și ușor de urmărit.
b) Revizuirea documentelor de lucru
Aceasta se efectuează de către auditorii interni înainte de întocmirea Proiectului raportului de
audit intern, pentru a se asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod corespunzător și că
acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată și pentru dovezile/probele adunate în
timpul misiunii de audit intern.
În cadrul acestei etape, auditorii apreciază dacă FIAP- urile și documentele de lucru asigură un
sprijin corespunzător pentru misiune, efetuează modificările necesare la documente si întocmesc nota
centralizatoare a documentelor de lucru.
c)Păstrarea și arhivarea documentelor și a dosarelor de audit
Dosarele de audit sunt proprietatea entității și sunt confidențiale. Ele trebuie păstrate până la
îndeplinirea recomandărilor din raportul de audit intern, după c are se arhivează în concordanță cu
reglementările legale privind arhivarea.
4. Ședința de închidere
Ședința de închidere a interve nției la fața locului are drept scop prezentarea opiniei auditorilor, a
constatărilor și a recomandărilor preliminare, precum și discutarea unui plan de acțiune și a unui
calendar de implementare a recomandărilor, ocazie cu care se întocmește minuta ședinței de închidere.
2.3 Raportul de audit intern
Această etapă constă în elaborarea, transmiterea și difuazrea raportului de audit intern prin
parcurgerea următoarelor proceduri:
1.Elaborarea proiectului raportului de audit intern;
2.Transmiterea proiectului de audit intern;
3.Reuniunea de conciliere;
4.Întocmirea raportului de audit intern final;
5.Difuzarea raportului de audit intern.
1.Elaborarea proiectului de raport de audit intern
Elaborarea proiectului raportului de audit intern, care mai poartă numele de raport intermediar,
presupune respectarea următoarelor cerințe:
a)constatările trebuie să aparțină domeniului audit at;
21

b)recomandările trebuie să fie în concordanță cu constatările și trebuie să ducă la reducerea
riscurilor potențiale;
c)raportul trebuie să exprime opinia auditorului;
d)raportul se întocmește pe baza Fișelor de identificare și analiză a problemei;
În cadrul acestei proceduri fiecare dintre membrii structurii de audit au anumite responsabilități:
●auditorii redactează proiectul raportului de audit intern, indică pentru fiecare constatare cauza care
a provocat-o, transmite șefului structurii de audit proiectul raportului spre avizare;
●supervizorul analizează proiectul raportului de audit intern și formulează propuneri de modificare,
stabilind dacă este cazul să consulte compartimentul juridic;
●auditorii efectuează schimbările propuse de către supervizor și îndosariază proiectul raportului de
audit intern.
2.Transmiterea proiectului raportului de audit intern
Proiectul raportului de audit se transmite la structura auditată, iar aceasta poate trimite, punctele
de vedere; acestea sunt analizate de auditori. Netransmiterea punctelor de vedere în termen presupune
acordul tacit al structurii auditate în legătură cu proiectul raportului de audit intern.
Procedura de transmitere a proiectului de raport de audit parcurge următorii pași:
șeful structurii de audit intern transmite proiectul raportului la entitatea auditată;
reprezentanții entității auditate analizează proiectul raportului de audit intern, solicită
dacă este cazul reuniunea de conciliere si transmit punctele lor de vedere cu privire la conținutul
proiectulu în maximum 15 zile de la primire;
auditorii și supervizorul revăd răspunsurile de la entitatea auditată și pregătesc reuniunea
de conciliere;
auditorii precizează în proiectul raportului de audit intern aspectele reținute din punctul de
vedere al entității auditate, dacă se impune și îndosariază punctul de vedere al entității auditate.
3.Reuniunea de conciliere
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni organizează reuniunea
de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia reanalizează constatările și recomandările formulate
cu scopul de a vedea dacă acestea pot să fie modificate conform sugestiilir entității auditate. Discuțiile
ce se poartă în cadrul acestei ședințe sunt consemnate în documentul numit Minuta ședinței de
conciliere.
4.Elaborarea raportului de audit intern
Raportul de audit intern trebuie să includă modificările discutate și convenite pe parcursul
ședinței de conciliere.
22

►Procedura de întocmire a raportului de audit intern urmează următorii pași:
● auditorii introduc în raportul final toate modificările convenite;
●se finalizează raportul de audit intern;
●se întocmește lista completă privind difuzarea raportului de audit;
●se semnează raportul de auditori pe fiecare pagină.
►Procedura difuzării raportului de audit intern se derulează astfel:
●auditorii transmit raportul, rezultatele concilierii și punctul de vedere al entității auditate, șefului
structurii de audit intern;
●șeful structurii de audit semnează raportul și îl transmite managerului care a aprobat efectuarea
misiunii de audit intern;
●managerul analizează și avizează raportul de audit intern;
●auditorii transmit o copie a raportului avizat, entității auditate.
În situația în care managerul nu a avizat unele recomandări, este responsabilitatea șefului
structurii de audit să transmită organului ierarhic superior o informare cu detaliarea recomandărilor
formulate de auditori și neavizate de manager, însoțită de documente care să justifice urmările
neimplementării respectivelor recomandări.
În cazul în care nu există puncte de vedere divergente între auditori și entitatea auditată,
menționăm că proiectul raportului de audit intern devine raportul final de audit intern.
2.4 Urmarirea recomandarilor
Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin care se constată
caracterul adecvat, eficacitatea și oportunitatea acțiunilor întreprinse de către conducerea entității
auditate pe baza recomandărilor din raportul de audit intern.
Procedura se desfășoară astfel :
auditorii întocmesc fișa de urmărire a recomandărilor și verifică implementarea
recomandărilor la termenele stabilite;
entitatea auditată transmite auditorilor o notă de informare cu privire la stadiul
implementării recomandărilor din raportul de audit intern;
șeful structurii de audit intern transmite organului ierarhic superior stadiul progreselor
înregistrate în implementarea recomandărilor. Dacă termenele de implementare a recomandărilor nu
au fost respectate este informată conducerea entității care a aprobat desfășurarea auditului.
auditorii îndosariază nota de informare cu privire la stadiul implementării recomandărilor
în dosarul permanent.
CAPITOLUL III – Studiu de caz privind realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a
da asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor interne
si a legislatiei in vigoar e”
23

Activitatea de salarizare reprezintă o funcție suport importantă, fiind un domeniu de preferință
al activității auditorului intern, justificată în mare măsură de multitudinea de procese care sunt derulate
și în mod implicit de riscurile care le însoțesc.
Misiunile de audit intern se desfășoară conform normelor metodologice proprii activității de
audit intern din societate. Misiunile de audit se realizează printr-o metodologie proprie și presupune
parcurgerea următoarele etape:
• pregătirea misiunii de audit intern
• intervenția la fața locului
• raportul de audit intern
• urmarirea recomandărilor.
Misiunea de audit intern are scopul de a da asigurări managementului asupra respectarii
procedurilor de calcul al salariilor, a funcționalității sistemului de control intern, respectiv a
conformității cu dispozitiile interne si cadrul legislativ normativ, fiind structurate pe următoarele
domenii auditabile:
• Existența procedurilor interne privind calculul salariilor ;
• Evidențierea corectă a constituirii elementelor salariale și a plăților acestora în
contabilitate;
• Modul de calcul si contabilizare a elementelor retinute din salarii si a cheltuielilor cu
personalul;
• Organizarea sistemului de raportare a datelor financiar-contabile privind salariile ;
• Funcționalitatea sistemului informatic utilizat pentru calculul salariilor;
• Eficiența controlului intern privind modul de calcul al salariilor;
• Arhivarea documentelor.
Misiunea de audit intern s-a desfasurat dupa cum urmeaza:
In etapa de pregătire a misiunii de audit intern, au fost desfasurate urmatoarele activitati:
– pe baza planului anual de audit intern si a Notificarii privind declansarea activitatii de audit intern a
fost intocmit Ordinul de serviciu – anexa nr.1 (pag.41);
– a fost asigurata independența auditorilor față de structurile prin întocmirea Declarației de
independență- anexa nr.2 (pag.42);
– au fost purtate discuții cu managementul entității pentru a li se prezenta cadrul general de funcționare
a entității si au fost solicitate principalele documente: organigrama, regulamentul de organizare și
funcționare, fișele posturilor, regulamente interne, etc;
– identificarea si analiza riscurilor – anexa nr.3 (pag.44);
– elaborarea Programului de audit intern – anexa nr.4 (pag.60);24

– elaborarea Programului interventiei la fata locului – anexa nr.5 (pag.65);
– elaborarea Listei centralizatoare a obiectelor auditabile – anexa nr.6 (pag.69)
– intocmirea Minutei sedintei de deschidere la fiecare sucursala auditata – anexa nr.7(pag.73) .
In etapa de interventie la fata locului au fost efectuate testările și procedurile prevăzute prin
programul de audit, s-au elaborat Fisele de identificare si analiza a problemelor – FIAP – anexa nr.8
(pag.74) si in urma discutiilor purtate cu conducerea sucursalei a fost intocmita Minuta sedintei de
inchidere – anexa nr.9 (pag.80).
Pe baza Fișelor de identificare și analiză a problemei a fost intocmit Proiectul raportului de
audit intern. Intrucat nu au existat puncte de vedere divergente între auditori și entitatea auditată,
proiectul raportului de audit intern a devenit Raportul final de audit intern si a fost intocmita si
transmisa Fișa de urmărire a recomandărilor. Raportul de audit intren si Fisa de urmarire a
recomandarilor sunt prezentate in cele ce urmeaza.

RAPORT DE AUDIT INTERN
Tema: „De a da asigurări privind respectarea procedurilor de calcul a salariilor conform
dispozițiilor interne și a legislației în vigoare ”.
25

Obiectivele principale ale misiunii de audit sunt:
1.Existența procedurilor interne privind calculul salariilor;
2.Evidențierea corectă a constituirii elementelor salariale și a plăților acestora în contabilitate;
3.Modul de calcul si contabilizare a elementelor retinute din salarii si a cheltuielilor cu
personalul;
4.Organizarea sistemului de raportare a datelor financiar-contabile privind salariile;
5.Funcționalitatea sistemului informatic utilizat pentru calculul salariilor;
6.Eficiența controlului intern privind modul de calcul al salariilor;
7.Arhivarea documentelor.
I. Scopurile și obiectivele misiunii de audit public intern :
Scopul misiunii de audit este de a da asigurări ca procedura de organizare a activității de
calculul al salariilor, organizarea și realizarea acesteia la nivel central și sucursale se desfășoară conform
reglementarilor in vigoare si a Regulamentului de Organizare si Funcționare aprobat de Directorul
General, precum si identificarea eventualelor disfuncționalități.
Menționăm că auditul efectuat este un audit de regularitate.
Problemele supuse auditării pentru fiecare obiectiv în parte au fost stabilite prin chestionare
listă de verificare în cadrul etapei de pregătire a misiunii de audit, acestea fiind incluse în dosar la
,,Secțiunea C”.
II. Date de identificare a misiunii de audit intern
2.1 Baza legală
Misiunea de audit intern s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii nr.672/2002 privind
auditul public intern, a Ordinului nr. 38 din 15 ianuarie 2003 privind exercitarea activității de audit
public intern și cu respectarea normelor proprii privind activitatea de audit intern.
Misiunea de audit cu tema menționată mai sus s-a efectuat având în vedere următoarele acte
normative: Contractul Colectiv de Munca valabil in anul 2007; Ordinul nr.1850/14.12.2004 privind
registrele și formularele financiar-contabile; Legea 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii si
alte drepturi de asigurari sociale; OUG nr.158/17.11.2005 privind concediile si indemnizatiile de
asigurari sociale de sanatate; OMFP nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene – cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr.200/22.05.2006
privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale; Legea
nr.346/05.06.2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale; Legea nr.76/2002
privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca; Legea
nr.95/14.04.2006 privind reforma in domeniul sanatatii; Legea nr. 487 din 27.12.2006 bugetului
26

asigurarilor sociale de stat pe anul 2007; Legea nr.571/2003 (Codul Fiscal); Ordin nr.1016/18.07.2005
privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizeaza venituri din salarii
la functia de baza – cu modificarile si completarile ulterioare; Legea arhivelor nationale
nr.16/02.04.1996, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

2.2.Ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu a fost întocmit de șef Serviciu Audit Intern, pe baza programului anual
aprobat de Directorul General al societatii. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție
pentru desfășurarea misiunii de audit intern.
2.3 Echipa de auditare:
Ilie Ioana– șef misiune
Cătălin Nicoleta – auditor intern
2.4 Durata misiunii de auditare:
05.05. 2008 – 04.07.2008
2.5 Perioada auditată:
01.01.2007 – 31.12.2007
III. Modul de desfășurare a acțiunii de audit public intern
Misiunea de audit intern s-a desfășurat având la bază, ca tehnică de audit, verificarea.
În aplicarea acestei tehnici s-a urmărit modul de organizare a activității de calculul a salariilor și a
conformității cu cadrul legislativ și normativ aplicabil la societate.
Au fost utilizate următoarele tehnici de verificare:
Comparația: s-a confirmat identitatea unei informații după obținerea acesteia din două sau mai multe
surse diferite;
Examinarea: s-a avut în vedere detectarea iregularităților în aplicarea legislației și a procedurilor
interne privind prevenirea și tratarea neregulilor legate de activitatea de calcul al salariilor.
Interviul: pentru lămurirea aspectelor legate de organizarea și desfășurarea activității auditate;
Observarea : în urma căreia auditorii interni și-au format opinia proprie asupra modului de prevenire
și tratare a neregulilor în activitatea auditată.
3.2. Principalele instrumente de audit intern care au fost utilizate pe parcursul desfășurării
misiunii de audit au fost :
Chestionarele – Tipul de chestionar întocmit este chestionarul-listă de verificare
(C.L.V.) – pentru stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare obiectiv
auditabil;
27

S-au întocmit un număr de 7 (sapte) chestionare-listă de verificare, care cuprind aspectele
stabilite a se verifica în cadrul misiunii.
Fișele de identificare și analiza problemelor (F.I.A.P.)
Pentru prezentarea fundamentată a constatărilor auditului intern s-au utilizat Fișele de
identificare și analiza a problemelor (F.I.A.P.). S-au întocmit un număr de 4 (patru) astfel de
documente, pentru disfuncționalitățile constatate, în care s-au prezentat rezumatul problemei,
constatările, cauzele, consecințele și recomandările formulate de către auditorii interni.
3.3. Materialele întocmite în cursul misiunii de audit public intern:
– ordinul de serviciu;
– declarația de independență;
– notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern;
– identificarea și analiza riscurilor;
– lista obiectelor auditabile;
– programul de audit;
– programul intervenției la fața locului;
– minuta ședinței de deschidere;
– chestionare listă de verificare pentru fiecare obiectiv auditabil;
– teste de verificare;
– fișele de identificare și analiza problemelor;
– minuta ședinței de închidere;
– proiectul raportului de audit intern.
IV. Constatări , cauze , consecințe , recomandări:
Obiectivul nr.1 :
” Existența procedurilor interne privind calculul salariilor.”
CONSTATĂRI:
► Salariatii Serviciului Resurse Umane nu au prevazuta in fisele posturilor atributia de tinere a
evidentei efectuarii concediului de odihna si urmarire a modului de realizare a acestuia desi, conform
ROF, aceasta atributie este specifica lor.
In vederea identificarii personalului desemnat cu atributii de tinere a evidentei efectuarii
concediului de odihna si urmarire a modului de realizare a acestuia, au fost analizate si fisele posturilor
din cadrul serviciilor auditate. S-a constat ca tinerea evidentei efectuarii concediului de odihna si
28

urmarirea modului de realizare a acestuia, nu face obiectul niciuneia dintre atribuțiile de serviciu
prevazute in fisele posturilor respective .
CAUZE:
Intocmirea fiselor de post pentru salariatii din cadrul Serviciului Resurse Umane fara luarea in
considerare a tuturor atributiilor specifice acestui serviciu, prevazute in ROF.
CONSECINȚE:
Posibilitatea neacordarii unor drepturi salariale cuvenite sau a efectuarii unor plati salariale
nejustificate, in unele cazuri.
RECOMANDARI:
Stabilirea persoanelor responsabile cu evidentierea si urmarirea modului de efectuare a
concediilor de odihna . Corelarea atributiilor cuprinse in ROF pentru Serviciul Resurse Umane cu fisele
de post ale persoanelor din cadrul acestui serviciu.
Obiectivul nr. 2:
,, Evidențierea corectă a constituirii elementelor salariale și a plăților acestora în
contabilitate ”.

CONSTATĂRI:
► Urmare auditarii modului de evidentiere in foile colective de prezenta a orelor prestate de
unii salariati si a modului de plata a acestora, au fost constatate neconcordante intre:
– orele prestate in timpul noptii in lunile octombrie si noiembrie 2007 (defalcate pe date
calendaristice) si totalul orelor trecute in rubrica „ore de noapte”, inscrise in foile colective de prezenta,
total ce a fost preluat in lista de plata ;
– orele periculoase si suplimentare efectuate in luna martie 2007, conform foii colective de
prezenta si cele preluate in lista de plata ;
– orele festive efectuate in lunile aprilie si octombrie 2007, conform foilor colective de prezenta
si cele platite ;
– orele efectiv lucrate in luna decembrie 2007, conform foii colective de prezenta si cele platite.
► In anul 2007 au fost acordate unor salariati zile de concediu de odihna care nu corespund
numarului de zile la care acestia aveau dreptul conform prevederilor Contractului Colectiv de
Munca/2007 – anexa nr.10. Exemple:
● indemnizația de concediu de odihnă a fost calculata și plătita pentru un numar mai mare de zile de
concediu de odihna decat cel la care salariatii aveau dreptul.
29

● nu a fost calculata și plătita indemnizația de concediu de odihnă pentru toate zilele în care salariatii se
aflau efectiv în concediu de odihna .
● pentru unii inspectori de specialitate II din cadrul Serviciului Resurse Umane nu a fost calculata și
plătita indemnizația de concediu de odihnă pentru toate zilele în care aceștia se aflau efectiv în CO,
drepturile salariale fiind calculate și plătite ca și zile lucrătoare prestate.
► In cursul anului 2007 au fost acordate unor salariati indemnizatii pentru incapacitate
temporara de munca ce nu au fost calculate conform prevederilor legale in vigoare. Exemple:
a) în situația în care unui salariat i s-au acordat mai multe concedii medicale pentru aceeași afecțiune,
fără întrerupere între ele, la calculul indemnizațiilor pentru certificatele de concediu medical în
continuare nu s-a menținut baza de calcul determinată pentru concediul medical inițial, conform
prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
b) in situația în care unui salariat i s-au acordat mai multe concedii medicale pentru afecțiuni diferite,
fără întrerupere între ele, indemnizația pentru incapacitate temporară de munca nu s-a calculat și plătit
separat, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile
de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, menținându-se baza de calcul
determinată pentru concediul medical inițial.
c) indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă ce au fost acordate unor salariați nu au fost
suportate de către angajator din prima zi pana în a 5-a zi (calendaristică) de concediu medical și din
bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor
suportate de angajator, conform prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
e) cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca acordata unui salariat
din cadrul punctului de lucru Constanta pentru perioada 24.09-30.09.2007, pe baza certificatului de
concediu medical nr.450534, nu a fost determinat prin aplicarea procentului de 100% asupra bazei de
calcul, conform articolului 17.2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind concediile
și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, desi codul
indemnizatiei trecut pe certificatul de concediu medical este 06 – „urgenta medico-chirurgicala” –
f) in cazul in care prima zi de incapacitate temporara de munca coincide cu o zi in care salariatul ar
trebui sa fie liber, conform graficului de lucru din luna respectiva, aceasta zi de concediu medical nu
este trecuta in foaia colectiva de prezenta si nu este luata in calcul la stabilirea indemnizației de
incapacitate temporara de munca, precum si a drepturilor salariale din luna respectiva, pentru a nu se
depăși norma de lucru lunara. Situația prezentata anterior se regăsește doar in cazul personalului turant.
In legislația in vigoare se menționează:
30

1. Ordonanța de Urgenta nr.158/17.11.2005 privind indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu
modificările si completările ulterioare – articolul 10.5 prevede ca: ”din duratele de acordare a
concediilor medicale, exprimate in zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare”;
2. Norma de aplicare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări
sociale, din data de 04.05.2001, cu modificările si completările ulterioare – D „Alte drepturi de
asigurări sociale -pct. I art.12 prevede, de asemenea, ca: ” indemnizațiile de asigurări sociale, cu
excepția celor acordate pentru creșterea copilului, se calculează și se plătesc în baza certificatelor de
concediu medical, care constituie ordin de plată și care se eliberează pe durate exprimate în zile
calendaristice”
► Nu au fost aplicate prevederile Deciziilor de sanctionare emise de conducerea societatii in
anul 2007, respectiv diminuarea salariului personalului vinovat cu procentele si in perioadele prevazute
de acestea .
CAUZE:
● Verificarea insuficienta, in unele cazuri, a concordantei dintre:
-orele prestate in timpul noptii de unii salariati (defalcate pe date calendaristice) si totalul orelor trecute
in rubrica „ore de noapte”, evidentiate in foaia colectiva de prezenta;
-datele trecute in foile colective de prezenta si cele preluate in listele de plata;
-zilele de concediu de odihna uzate de salariati si zilele la care acestia aveau dreptul conform
prevederilor Contractului Colectiv de Munca/2007.
● Inexistenta procedurilor interne cu privire la a plicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a
Guvernului nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu
modificarile si completarile ulterioare sau aplicarea necorespunzatoare a acestor prevederi ;
● Inexistența procedurilor scrise privind completarea foilor colective de prezență sau intocmirea
eronata a acestora ;
● Exercitarea necorespunzatoare a controlului ierarhic cu privire la activitatea de calcul al
drepturilor salariale, de catre:
-sef Birou Salarizare, asupra salariatilor din subordine;
-sefii unitatilor exterioare, asupra salariatilor care intocmesc foile colective de prezenta;
● Inexistenta instrucțiunilor interne referitoare la remunerarea salariaților turanti in situația in
care aceștia se afla in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele
de concediu medical de care aceștia beneficiază ;
● Lipsa instructiunilor scrise privind modul de constituire a drepturilor salariale.
CONSECINȚE:
– Neacordarea sau crearea posibilitatii neacordarii unor drepturi salariale cuvenite;
– Efectuarea unor plati salariale nejustificate, in unele cazuri;
31

– Constituirea eronată a contribuțiilor aferente salariilor datorate de unitate.
RECOMANDARI:
● Recalcularea drepturile salariale, avandu-se in vedere constatarile prezentate.
● Verificarea modului de calcul, acordare și suportare a indemnizațiilor pentru incapacitate
temporară de muncă, pentru anul 2007, ținându-se cont de constatările prezentate;
● Verificarea, pentru anul 2007, a modului de acordare a zilelor de concediu de odihna si
aplicare a Dispozitiilor de sanctionare emise de conducerea societatii ;
● Asigurarea, in cadrul programului informatic, a unui algoritm de calcul al indemnizatiilor
pentru certificatele de concediu medical in continuare, in vederea mentinerii bazei de calcul
determinata pentru concediul medical initial;
● Elaborarea unor instructiuni scrise cu privire la :
– aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind concediile si
indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare ;
– controlul ierarhic asupra modului de calcul al drepturilor salariale, in concordanta cu atributiile
cuprinse in fisele posturilor persoanelor desemnate cu efectuarea acestuia ;
– modul de constituire a drepturilor salariale, a urmaririi si verificarii documentelor justificative care
stau la baza procedurii de calcul al salariilor;
– intocmirea foilor colective de prezenta si desemnarea persoanelor raspunzatoare de exactitatea datelor
mentionate in acestea ;
– remunerarea salariaților turanti in situația in care aceștia se afla in incapacitate temporara de munca, in
concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele de concediu medical de care aceștia beneficiază.
● In urma stabilirii instructiunilor cu privire la remunerarea salariaților turanti in situația in care
aceștia se afla in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele de
concediu medical de care aceștia beneficiază, se vor analiza aspectele constatate de echipa de auditori,
prezentate in FIAP si se vor lua masurile corespunzatoare
Obiectivul nr. 3 :
,, Modul de calcul și contabilizare a elementelor reținute din salarii și a cheltuielilor cu
personalul ”.
CONSTATĂRI:
► In luna noiembrie 2007 au fost retinute unor salariati sume reprezentand imprumuturi si
cotizatii la Casa de Ajutor Reciproc fara a se avea la baza documente justificative.
CAUZE:
– Inexistenta instructiunilor scrise referitoare la retinerile din salarii a imprumuturilor si
cotizatiilor CAR si la controlul asupra acestora.
32

CONSECINȚE:
– Posibilitatea retinerii din salarii a unor sume ce nu coincid cu cele datorate de personal in
baza imprumuturilor CAR contractate.
RECOMANDĂRI:
● Elaborarea unor instructiuni scrise referitoare la retinerile din salarii a imprumuturilor si
cotizatiilor CAR si la controlul asupra acestora.
● Retinerea cotizatiilor si imprumuturilor CAR contractate de salariati doar pe baza
documentelor justificative.
Obiectivul nr. 7 :
„Arhivarea documentelor”.
CONSTATĂRI:
► Pentru evidenta tuturor intrărilor si ieșirilor din arhiva a documentelor create nu este înființat
un registru, iar acestea nu se depun la depozitul arhivei pe baza de proces-verbal de predare-primire,
conform prevederilor articolului 9 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, cu modificările si
completările ulterioare.
► La data auditării nu sunt repartizate atribuții de arhivare a documentelor, conform prevederilor
articolului 23 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, cu modificările si completările ulterioare.
CAUZE:
Lipsa unor instrucțiuni proprii privind arhivarea documentelor sucursalei.
CONSECINȚE:
Posibilitatea pierderii sau distrugerii unor documente.
RECOMANDĂRI:
● Întocmirea unor instrucțiuni proprii privind modul de arhivare a documentelor rezultate din
activitatea de salarizare, conforme cu Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, modificată și completată
de Legea nr. 358/2002.
● Luarea masurilor pentru repartizarea atribuțiilor de arhivare a documentelor si includerea
acestora in fisa de post a persoanei desemnate.
Concluziile raportului de audit
In urma desfasurarii misiunii de audit, echipa de auditori interni a ca nu exista instructiuni de
lucru scrise pentru toate activitățile de salarizare.
33

Prin elaborarea acestor instructiuni de lucru și implementarea recomandărilor menționate,
considerăm că se vor putea elimina in buna masura deficientele constatate, in vederea imbunatatirii
activitatii de calcul al salariilor.
FISA DE URMARIRE A RECOMANDARILOR
Misiunea de audit cu tema: „De a da asigurări privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor
conform dispozițiilor interne și a legislației în vigoare”
Nr.
Recomandare
Implementat
PartialImplementat
Neimplementat
Data implementarii
1.Stabilirea persoanelor responsabile cu evidentierea si urmarirea
modului de efectuare a concediilor de odihna . Corelarea
atributiilor cuprinse in ROF pentru Serviciul Resurse Umane cu
fisele de post ale persoanelor din cadrul acestui serviciu.
2.Recalcularea drepturile salariale, avandu-se in vedere constatarile
prezentate.
3.Verificarea modului de calcul, acordare și suportare a
indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
anul 2007, ținându-se cont de deficientele constatate in cadrul
misiunii de audit intern.
4.Verificarea, pentru anul 2007, a modului de acordare a zilelor de
concediu de odihna si aplicare a Dispozitiilor de sanctionare
emise de conducerea societatii
5.Asigurarea, in cadrul programului informatic aplicat, a unui
algoritm de calcul al indemnizatiilor pentru certificatele de
concediu medical in continuare, in vederea mentinerii bazei de
calcul determinata pentru concediul medical initial.
34

6.Elaborarea unor instructiuni scrise cu privire la :
– aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari
sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare ;
– controlul ierarhic asupra modului de calcul al drepturilor
salariale, in concordanta cu atributiile cuprinse in fisele posturilor
persoanelor desemnate cu efectuarea acestuia ;
– modul de constituire a drepturilor salariale, a urmaririi si
verificarii documentelor justificative care stau la baza procedurii
de calcul al salariilor;
– intocmirea foilor colective de prezenta si desemnarea
persoanelor raspunzatoare de exactitatea datelor mentionate in
acestea ;
– remunerarea salariaților turanti in situația in care aceștia se afla
in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul
efectiv lucrat si zilele de concediu medical de care aceștia
beneficiază
7.Elaborarea unor instructiuni scrise referitoare la:
– retinerile din salarii a imprumuturilor si cotizatiilor CAR;
– controlul asupra acestora. Se va avea in vedere ca retinerile
cotizatiilor si imprumuturilor contractate de salariati sa se
efectueze numai pe baza documentelor justificative.
8.Întocmirea unor instrucțiuni proprii privind modul de arhivare a
documentelor rezultate din activitatea de salarizare, conforme cu
Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, modificată și completată
de Legea nr. 358/2002.
9. Luarea masurilor pentru repartizarea atribuțiilor de arhivare
a documentelor si includerea acestora in fisa de post a persoanei
desemnate.
– CONCLUZII FINALE ALE LUCRARII -35

Problematica auditului intern este de data foarte recenta pentru practicile din Romania. El are
rolul de a asigura managementul unei companii de faptul ca riscurile la care se expune societatea
respectiva sunt controlate la un nivel acceptabil prin mecanismele de control intern constituite.
Tinand seama de faptul ca o companie efectueaza activitati din ce in ce mai variate si mai
numeroase, activitati ce presupun o serie de riscuri mai mult sau mai putin controlabile, auditul intern
capata valente multidimensionale, nelimitandu-se la sfera financiar-contabila.
In aceste circumstante, responsabilitatile si aria de pregatire profesionala a auditorului intern se
extinde, devenind mai complexa. O buna organizare a departamentului de audit intern la nivelul
companiilor reprezinta un factor esential in indeplinirea obiectivelor acesteia.
Modul de realizare a misiunii de audit intern, respectiv abordarea celor trei etape fundamentale
ale acesteia – etapa de pregatire, realizare si incheiere, depinde foarte mult de capacitatile de lectura,
atentie, observatie, dialog si comunicare ale auditorului.
Consider esentiale o serie de elemente de care auditorii interni ar trebui sa tina cont in realizarea
misiunii de audit intern, prezentate in cele ce urmeaza.
► Etapa de pregatire
In etapa de pregatire, care deschide misiunea de audit, auditorii trebuie sa dea dovada de o
capacitate serioasa de lectura si de atentie . Dincolo de orice rutina, ea necesita o capacitate de a invata
si de a intelege.
Auditorii trebuie sa cunoasca bine societatea, pentru a putea sti unde poate fi gasita informatia
potrivita si de la cine poate fi ceruta. Identificand riscurile, auditorul trebuie sa isi concentreze atentia
asupra punctelor esentiale, evitand astfel sa omita ulterior aspecte fundamentale si neriscand sa se
piarda in detalii inutile.
Sunt foarte utile conversatiile pregatitoare, permitandu-i sa ia in calcul prioritatile manageriale.
Auditorul trebuie, inainte de toate, sa aiba de la inceput o viziune corecta asupra controlului
intern specific activitatii auditate si sa identifice problemele esentiale privind activitatea auditata.
Obiectivele activitatii pe care urmeaza sa o auditeze constituie unul din aspectele esentiale ce
trebuie asimilate de catre auditor inainte de inceperea misiunii. A cunoaste bine aceste obiective,
punctele slabe si cele tari de care trebuie sa tina cont responsabilii cu activitatea respectiva va permite
auditorului sa aiba o viziune de ansamblu asupra societatii si a problemelor sale.
De o reala importanta este si cunoasterea dosarelor de lucru ale ultimului audit realizat asupra
activitatilor ce urmeaza a fi din nou auditate va ajuta auditorul in dobandirea de cunostine in acest sens.
Pentru aceasta, conditia este ca dosarele sa fie complete, bine organizate.
Asadar, calitatea dosarelor de audit este un element esential, intrucat in ele auditorul trebuie sa
gaseasca o parte importanta a informatiilor pe care le va strange.
► Etapa de realizare36

Apeleaza mai mult la capacitatile de observatie, dialog si comunicare ale auditorului.
Prima obligatie a auditorului este sa se faca acceptat, iar criteriul unei integrari reusite consta in
a se face cerut. In acest stadiu trebuie sa se apeleze la capacitatile de analiza si la simtul de deductie al
auditorului. In acest moment, auditorul va incepe sa formuleze observatiile si constatarile. Consider ca
au o importanta deloc de neglijat elementele prezentate in cele ce urmeaza.
● deschiderea misiunii
Auditorii nu sunt neaparat cunoscuti de interlocutorii lor. Cunoasterea reciproca si a atributiilor
ce revin fiecaruia este indispensabila in vederea unei bune desfasurari a misiunii.
Trebuie sa se tina cont de faptul ca prezentarea auditului intern este deosebit de importanta .
Interlocutorii auditorilor, sefii serviciilor a caror activitate nu a mai fost auditata de 2-3 ani, stiu adesea
foarte putine despre semnificatia auditului intern, sau uneori detin idei false despre acest subiect, ceea
ce este si mai grav.
● chestionarul de control intern
Acest chestionar trebuie sa cuprinda toate intrebarile relevante ce trebuie formulate pentru a
efectua o analiza completa.
In cazul auditului salariilor si a funcționalității sistemului de control intern al acestora, misiune
ce a facut obiectul studiului de caz al acestei lucrari, ar trebui formulate unele intrebari elementare si
anume:
– stabileste clasele de salarizare
1. Cine?- autorizeaza orele suplimentare
– efectueaza calculul salariilor
– autorizeaza plata sau viramentul
2. Care sunt elementele care constituie drepturile salariale?
3. Unde?- sunt inregistrate bazele de date
– unde sunt centralizate acestea
4. Cand?- sunt efectuate corelarile contabile
– sunt verificate calculele
– se efectueaza plata salariului
5. Cum?- sunt stabilite nivelurile de remunerare
– sunt calculate retinerile din salarii
– sunt efectuate controalele si corelarile contabile
– sunt calculate drepturile salariale (programul informatic)
37

Bineinteles, de la aceste intrebari se poate porni, aprofundand apoi analiza; de exemplu, cand ne
punem intrebarea cum sunt efectuate controalele si colerarile, verificam daca exista o corespondenta
intre statul de plata si dosarele personalului, intre suma din statul de plata, suma virata la banca si suma
platita prin banca etc.
●FIAP – fisa de analiza si identificare a problemei
Este foarte important ca in analiza cauzelor care au condus la un anumit fenomen, auditorul sa
identifice elementul a carui imbunatatire ar evita o noua producere a fenomenului si nu elementul care
decat pune lucrurile in ordine, dar care nu impiedica repetarea acestuia.
Nu de putine ori, unii auditori interni trec la rubrica “cauze” explicatii cum ar fi “procedura nu a
fost respectata”, ceea ce ar atrage dupa sine recomandari de genul “respectarea procedurii”, ce nu
schimba cu nimic controlul intern si nici nu-l imbunatateste.
Asadar, consider ca auditorul nu ar trebui sa se limiteze la acestea. El trebuie sa mearga mai
departe, punand problema cauzelor care au dus la nerespectarea procedurii – procedura neaplicabila;
procedura necunoscuta – realizandu-se astfel un bun control asupra functionalitatii controlului intern.
► Etapa de incheiere
Aceasta etapa necesita mai mult decat orice o mare capacitate de sinteza si o anumita aptitudine
de redactare, chiar daca dialogul nu lipseste in aceasta ultima etapa.
La incheierea misiunii de audit, auditorii trebuie sa prezinte reprezentantilor entitatii auditate
recomandarile ce vor aparea in raportul de audit in functie de importanta lor. Daca consecintele reale
sau posibile sunt secundare, trebuie sa se fereasca sa insiste prea mult asupra acestor probleme. Trebuie
sa se evite acordarea unei importante prea mari unei probleme nesemnificative, pentru ca un astfel de
lucru ar strica reputatia auditului intern, acuzandu-l ca nu se preocupa decat de problemele
secumdare.
Auditorii interni trebu ie sa detina documente de lucru care reprezinta dovezi pentru toate
problamele identificate pe parcursul misiunii de audit, pentru ca nimic nu este mai jalnic decat
imaginea unui auditor pierdut prin dosare, cautand fara succes un document pe care toata lumea il
asteapta.
Prin luarea in considerare a celor mentionate anterior, precum si prin pregatirea profesionala
continua a auditorului intern, consider ca se poate imbunatati activitatea desfasurata de acesta pe
parcursul realizarii misiunilor de audit..
Concluzionam ca implementarea auditului intern în țara noastră este de o reală importanță
pentru toate instituțiile. Aceasta depinde de mai multi factori:
– existența unei legislații nu foarte restrictive privind modul de implementare a auditului intern;
această activitate ar trebui să se desfășoare în concordanță cu standardele internaționale de audit intern,
38

iar legislația ar trebui să contureze exclusiv cadrul în care să se dezvolte această activitate; buna
practică este importantă și mai eficientă decât reglementarea strictă;
– sensibilizarea managerilor români cu privire la importanța și relevanța activității de audit
intern;
– îmbunătățirea pregătirii profesionale a auditorilor interni în vederea unei creșteri a încrederii
pe care o au managerii în competența acestora;
– funcția de consiliere a auditului intern este în prezent de o mare importanță acest lucru dând
posibilitatea unei consultări permanente între manager și auditor;
– independența auditorului intern îi permite acestuia să privească în mod obiectiv activitatea și
să formuleze o opinie care să-i dea managerului o asigurarea asupra bunei desfășurări a activității;
– auditorii interni trebuie să fie persoane foarte bine pregătite în diverse domenii de activitate:
economic, juridic, tehnic, medical, etc. și buni cunoscători ai standardelor internaționale de audit.
De o reala insemnatate este si pozitionarea functiei de audit intern in cadrul unei societati. Asa
cum am mentionat si in cuprinsul acestei lucrari, auditul intern nu trebuie confundat cu controlul de
gestiune. Nu demult, putini puteau face o distinctie intre aceste doua functii.
Intr-adevar, ambele Functii se ocupa de toate activitatile intreprinderii, avand caracter universal,
insa diferentele sunt destul de importante pentru a le putea identifica si deosebi.
Diferentele privind obiectivele sunt esentiale. Cunoastem obiectivele auditului intern, si anume
un mai bun control asupra activitatilor desfasurate de intreprindere . Controlorul de gestiune se va
ocupa mai mult de informare decat de sisteme si proceduri; in sensul cel mai larg, putem spune ca rolul
sau este sa asigure mentinerea marilor echilibre ale societatii (achizitii; vanzari; stocuri), atragand
atentia asupra abaterilor savarsite sau previzibile si recomandand masurile ce trebuie luate pentru
restabilirea situatiei.
Este esential de mentionat ca activitatea de audit intern este inca in faza de adolescenta in tara
noastra. Trebuie facute eforturi sustinute in vederea promovarii importantei acesteia si cresterii
competentei auditorilor interni, astfel incat acestia sa poate oferi opinii pertinente si relevante cu privire
la ceea ce trebuie facut pentru cresterea performantei activitatilor.
39

BIBLIOGRAFIE
• S.I. Grigorescu
• J. Renard
•M.Boulescu, M.Ghita, V.Mares, P.Popanga
• IIA – Institutul Auditorilor Interni
***
***
***
***
***
***
***„Auditul instituțiilor publice” – Editura Info Mega,
2005
„Teoria și practica auditului intern”, Editat de
Ministerul Finanțelor Publice, București, 2002
„Controlul financiar si de gestiune a agentilor
economici”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2001
„Norme profesionale ale auditului intern”, Editat de
Ministerul Finanțelor Publice, 2003
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu
modificările și completările ulterioare
Ordinul Ministrului Finanțelor P ublice nr. 38/2003
pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activității de audit public intern
Ordinul nr.252/03.02.2004 pentru aprobarea Codului
privind conduita etica a auditorului
Ordonanta nr.119/31.08.1999 privind controlul intern si
controlul financiar preventiv.
Norma nr..63943/30.09.1991 privind modul de
organizare si exercitare a controlului financiar propriu
la ministere, departamente, alte organe centrale de stat,
prefecturi si Primaria Municipiului Bucuresti, precum si
la regiile autonome
www.cafr.ro
www.mfinante.ro
40