Datorii Si Creante Comerciale

UNIVERSITATEA„NICOLAE TITULESCU"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII : FINANȚE ȘI BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Lector univ. dr. Bobocea Mariana

Absolvent,

Stroescu (Dima) Elena Tatiana

BUCUREȘTI

2016

UNIVERSITATEA„NICOLAE TITULESCU"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII : FINANȚE ȘI BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

DISIPLINA:CONTABILITATE

TEMA :MECANISMUL T.V.A, DATORII SI CREANȚE LA S.C. TOPSANI CLEAN SRL

Coordonator științific,

Lector univ. dr. Bobocea Mariana

Absolvent,

Stroescu(Dima) ElenaTatiana

PLOIEȘTI

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Taxa pe Valoarea Adăugată a fost introdusă în România la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor care s-a comportat de-a rândul ca un impozit universal asupra consumului.

În prezenta lucrare am încercat să abordez principalele aspecte legate de Taxa peValoare Adăugată.

Lucrarea "Mecanismul T.V.A, datorii și creanțe comerciale la S.C.TOPSANI CLEAN S.R.L."prezintă o parte importantă a contabilității și anume contabilitatea terților. Lucrarea se bazează pe studiul Reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene, pe prevederile actualei Legislații a muncii – Codului muncii, Legislației fiscale – Codul fiscal precum și pe informațiile financiare oferite de situațiile financiare anuale și datele contabilității curente ale societății pe exemplul căreia se face aplicația.

Primul capitol l-am denumit „T.V.A,abordari conceptuale,legislative si aplicabilitate” si includedate legate de caracteristicile principale ale taxei, sfera de aplicare ale acesteia, persoaneleimpozabile si obligațiile acestora, baza de impozitare si cotele de impunere.

Al doilea capitol l-am denumit,,Datorii și creanțe comerciale” unde sunt supuse analizei problemele esențiale ale organizării și conducerii contabilității, respectiv, purtătorii primari de informații, sistemul de conturi utilizat și reflectarea operațiilor privind datoriile și creanțele comerciale.

Al treilea capitol este ,,Studiul de caz privind societatea S.C.TOPSANI CLEAN S.R.L”care prezintă monografia și analiza obiectului de activitate al societății.

secȚiunea 1. t.v.a, ABORDĂRI CONCEPTUALE,LEGISLATIVE ȘI APLICABILITATE

1.1.T.V.A. DEFINIȚII,PRINCIPII

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România cu începere, inițial de la
1 ianuarie 1993, amânată ulterior pentru 1 iulie 1993. Acest impozit a fost reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, ulterior fiind modificat printr-o lungă serie de decizii, precizări circulare ale Ministerului Finanțelor Publice către unitățile teritoriale și care nu au fost cunoscute în totalitate de agenții economici. Ultimele modificări aduse sunt prevăzute în Legea privind codul fiscal nr.227/2015 publicată în Monitorul Oficial al României.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă unul din cele mai importante impozite care se vărsa la bugetul de stat, iar modul de calcul și înregistrare a acesteia de către agenții economici are o importanța deosebită, cu efecte majore asupra activității unității patrimoniale: si anume ca documentele folosite asigură atât oglindirea operațiilor economico-financiare cât și crearea premiselor necesare pentru prelucrarea, stocarea și raportarea ulterioara a datelor și informațiilor obținute.

Taxa pe valoarea adăugată se aplică numai asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare de către fiecare agent economic participant la procesul de producție și de circulație a bunurilor respective. Pentru calcularea taxei se determină volumul total al vânzărilor, adică cifra de afaceri pe lună, trimestru, etc., asupra căreia se aplică cota de impozit.

Din punct de vedere contabil, taxa pe valoarea adăugată nu reprezintă nici cheltuială, nici venit pentru întreprindere, ea fiind înregistrată în conturi din clasa 4 “Conturi de terți”. Netranzitând contul de profit și pierderi, taxa pe valoarea adăugată apare ca o structură neutră din punct de vedere fiscal. Această afirmație este adevărată doar dacă agentul economic intră în sfera de plata a taxei sau a optat pentru plata TVA. Există situații când agentul economic livrează și bunuri scutite de TVA. Unitatea are posibilitatea să deducă TVA colectată doar cota procentuală aferentă livrărilor de bunuri impozabile din totalul livrărilor. Diferența nedeductibilă nu mai poate fi neutră din punct de vedere contabil, deci ea va afecta contul de rezultate prin creșterea cheltuielilor de exploatare. Deci, din punct de vedere contabil, TVA este neutră pentru unitate dacă operațiile desfășurate intră în sfera de aplicare a TVA.

În general, se folosește diminuarea taxei pe valoarea adăugată, fiind atât un instrument de relansare, cât și diminuare a inflației, dacă acest fenomen nu este datorat unui exces de cerere în raport cu oferta.

Taxa pe valoarea adăugată poate să contribuie la descurajarea agenților economici de
a-și forma stocuri de materii și materiale peste cele necesare desfășurării normale a procesului de producție. De asemenea, taxa pe valoarea adăugată poate să exercite influența în direcția descurajării agenților economici care produc bunuri fără desfacere asigurată și implicit să aibă efecte pozitive asupra disciplinei contractuale.

Taxa pe valoarea adăugată asigură o ritmicitate și stabilitate a veniturilor bugetare deoarece contribuie la formarea veniturilor bugetare. Aceasta poate contribui la respectarea obligațiilor de plată între agenții economici și la reducerea blocajului financiar.

Functiile impozitelor sunt următoarele: sursa de venituri la bugetul statului, denumită și funcția financiară; mijloc de redistribuire a avuției naționale;instrument de încurajare sau descurajare a dezvoltării unor acțivități economice.

Cel mai important rol al taxelor și impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Prin intermediul impozitelor și taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare ale statului, în țările dezvoltate, și între 50-90% în țările în curs de dezvoltare.Pe plan economic rolul impozitelor este relevat de încercările statului de a folosi impozitele ca un mijloc de intervenție în activitatea economică.

Pentru reflectarea acestor datorii și creanțe în cadrul grupei de conturi 44 "Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate"sunt cuprinse conturi sintetice distincte pentru principalele datorii și creanțe, după natura lor, precum și conturi care țin evidența globală – sintetică a mai multor impozite și taxe cu o pondere mai mică. Distingem conturi care țin evidența datoriilor față de bugetul statului sau față de bugetele locale, pe feluri de impozite și taxe cu pondere mai mare și pe grupe de alte impozite și taxe, după cum urmează:

– 441 "Impozitul pe profit", cont bifuncțional care ține evidența datoriilor privind acest impozit și a creanțelor rezultate din vărsămintele efectuate în plus;

– 442 "Taxa pe valoare adăugată";

– 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor";

– 446 "Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate", cont de pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența datoriilor din alte impozite și taxe, față de cele nominalizate mai sus, pentru care se utilizează conturi sintetice distincte.

Pentru reflectarea creanțelor din subvenții de încasat este utilizat contul:

– 445 "Subvenții".

Pentru contabilitatea datoriilor față de organisme publice îi este rezervat contul 447 "Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate", cont de pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența datoriilor față de organismele publice care administrează fondurile constituite, cu destinația specială.În afară de acestea mai pot să apară și alte datorii și creanțe față de bugetul statului, diferite de impozite și taxe, iar pentru evidența acestora a fost instituit contul:- 448 "Alte datorii și creanțe cu bugetul statului.

1.2. MECANISMUL TVA

O componentă din cele mai moderne și eficiente ale politicii fiscale din țările europene occidentale o reprezinta Taxa pe Valoarea Adăugată.

Taxa pe valoarea adaugatăeste o impunere pe consum cu caracter general care se aplică o singura dată produselor indiferent dacă acestea reprezintă bunuri de consum sau mijloace de productie, precum și asupra serviciilor.

Cunoașterea conținutului TVA presupune, mai întâi, definirea noțiunii de valoare adăugată. Aceasta reprezintă valoarea nou creată de întreprindere în urma ciclului deproducție. Pentru calcularea taxei, valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintrevânzările și cumpărările din același stadiu al circuitului economic, excluzându-se producțiastocată.

Mecanismul de determinare a TVA în tara noastra, ca în majoritatea țărilor UniuniiEuropene, este indirect. Astfel, mai întâi se determină TVA colectată aferentă vânzărilor șiTVA deductibilă aferentă cumpărărilor, pe baza documentelor justificative. Apoi, sedetermină TVA de plată, dacă taxa colectată este mai mare decât cea deductibilă, sau TVA derecuperat în situația contrară.

În principiu, nu sunt impozabile exporturile, profesiile libere, prestațiile cu caracter cultural și social efectuate de școli, teatre, muzee, spitale, organisme sportive, emisiunile, spectacolele de artă și manifestările sportive, emisiunile radio-tv, editarea unor ziare sau periodice, transporturile publice de călători etc.

Toți cei care îndeplinesc o activitate economică indiferent de locul, scopul sau rezultatele economice,datoreaza TVA Prin activitatea economică se înțelege desfășurarea acțiunilor în domeniul industriei, agriculturii, prestării de servicii, comerț care comportă exploatarea unui bun corporal sau necorporal în vederea obținerii de venituri.

T.V.A. este o obligație solidară a tuturor producătorilor și comercianților care concură la producerea și realizarea aceluiași produs, proporțional cu contribuția fiecăruia la valoarea produsului, serviciului (salariu, profit, amortizare, dobândă, rentă financiară).

În mod normal, plătitorul legal de T.V.A. este vânzatorul care încorporează T.V.A. în prețul obiectului vândut, dar suportarea reală a acestuia apasă asupra consumatorului potrivit mecanismului general al impozitelor indirecte.

TVA-ul reprezintă un venit al bugetului de stat din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind livrări de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, importului de bunuri, prestărilor de servicii și a altor operații similare.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind:operațiunile care constituie livrări de bunuri, prestări de servicii efectuate cu plată sau operațiile asimilate acestora efectuate de către contribuabili, care efectuează de o manieră independentă activității economice, livrările de bunuri aferente acțiunilor de protocol și sponsorizările care depășesc plafoanele legale, plata în natură a salariilor și dividendelor,valoarea bunurilor constatate lipsă la inventar.

Activitățile economice, în sensul sferei de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt cele desfășurate de producători, comercianți, prestatorii de servicii, cele ale profesiunilor libere sau asimilate, precum și exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri.

Regimul deducerilor privind TVA.

Se înregistrează în conturi diferit, in contabilitate, taxa aferentă cumpărărilor și taxa aferentă vânzărilor. Deoarece taxa pe valoare adăugată nu trebuie să influențeze rezultatul firmei, aceasta va plăti statului numai diferența dintre taxa colectată și taxa deductibilă.

Cei care platesc taxă pe valoare adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor sau serviciilor destinate realizării de operații impozabile. Calculul taxei de plată se poate face prin metoda deducerii sau prin metoda determinării la fiecare etapă a circuitului economic la care se aplică cota de impozit.

Metoda determinării taxei pe valoare adăugată la fiecare etapă a circuitului economic constă în stabilirea valorii adăugate aferente operațiunilor realizate în circuitul economic din fiecare unitate patrimonială, valoare ce constituie baza de calcul la care se aplică cota de impozitare, rezultând direct taxa pe valoare adăugată de plată, care se înscrie în factură și se încasează de la client.

Metoda deducerii se caracterizează prin aceea că baza de impozitare la care se aplică cota procentuală de TVA este prețul, respectiv tariful aferent bunurilor livrate și al serviciilor prestate și nu doar valoarea adăugată ca diferență între prețul de livrare și costul de achiziționare.

Astfel, la achiziționarea de marfuri, taxa pe valoare adăugată înscrisă separate în factura furnizorului, calculată prin aplicarea cotei la prețul de livrare, se înregistrează de către client ca un drept de creanță față de bugetul statului, deci nu este înregistrată pe cheltuieli.

La vânzări de produse sau prestări de servicii, factura emisă va cuprinde prețul, respectiv tariful acestora și taxa pe valoarea adăugată calculată prin aplicarea cotei procentuale asupra prețului de livrare, respectiv tariful-taxă ce se înregistrează ca obligație față de bugetul statului.

Deci, la achiziții firma plătește furnizorului TVA aferent prețurilor, respectiv tarifelor bunurilor și serviciilor primite, iar la vânzare aceasta încasează de la client TVA aferent prețurilor și tarifelor bunurilor livrate și prestațiilor executate.

Decontarea TVA-ului cu bugetul statului se face pentru diferența care rezultă dintre TVA-ul aferent facturilor emise clienților (TVA colectată) și TVA-ul aferent facturilor primite de la furnizori (TVA deductibilă).

Scăderea din TVA colectată a TVA deductibilă constituie operația de deducere. Dacă TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă, diferența este taxa de plătit la bugetul statului; dacă TVA deductibilă este mai mare, diferența este de recuperată de la buget.

Plătitorii taxei pe valoare adăugată au deci dreptul de deducere a taxei aferentă intrărilor de bunuri sau serviciilor destinate realizării de operațiuni impozabile.

Dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată se manifestă prin: reținerea lunară, din taxa pe valoare adăugată aferentă livrărilor de bunuri și servicii, a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor; rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa deductibilă și taxa colectată ; compensarea efectuată de contribuabil în limita taxei de plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz;

Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate destinate: realizării de operațiuni supuse TVA (20%); vânzării de bunuri și servicii scutite pentru care, prin lege, se prevede expres dreptul de deducere; acțiuni de sponsorizare și alte acțiuni prevăzute de lege, în limitele și pe destinațiile stabilite.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operație în parte ci pentru ansamblul operațiilor realizate în cursul unei luni.

Nu poate fi dedusă taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor referitoare la: operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile; bunuri/servicii achiziționate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora; servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natură, prestate pentru persoane impozabile care desfășoară activitate de intermediere în turism; băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol; bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

În cazul în care un agent comercial realizează atât operațiuni impozabile, cât și operațiuni scutite de plata TVA-ului, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor impozabile.

Condițiile în care agenții comerciali pot beneficia de dreptul la deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă intrărilor reglementate prin lege, sunt:

a) să justifice prin documentele legale cuantumul taxei;

b) să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia.

Dreptul de deducere privește numai taxa care este înscrisă într-o factură fiscală sau în alt document legal care se referă la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea operațiunilor prevăzute de lege și ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.

Sunt supuse TVA, operațiunile economice efectuate pe teritoriul României,
în condițiile,,prevăzute de lege”, care din punct de vedere al regimului de impozitare se clasifică în: operațiuni taxabile, la care se aplică cota standard de TVA; operațiuni taxabile la care se aplică cota redusă;operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere; operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere;operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Reglementarile fiscale stabilesc în același timp:

– operațiunile economice efectuate în interiorul țării care sunt scutite de
plata TVA;

– operațiunile scutite la import, scutirile de la plată TVA pentru exporturi și transportul internațional;

– scutirile speciale privind traficul internațional de bunuri.

Taxa pe valoarea adaugata se plătește de persoanele fizice sau juridice care efectueazăa una sau mai multe operațiuni impozabile prevăzute de lege.

Exigibilitatea taxei ia naștere, de regulă, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.

Prin derogare, procedura fiscală stipulează cazurile de exigibilitate anticipată sau ulterioară faptului generator. Suma taxei pe valoareaadăugată se calculează prin aplicarea cotei de TVA asupra bazei de impozitare.

Baza de calcul este reprezentată de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată adică costul deachiziție sau prețul de cost determinat în momentul livrării bunurilor șiserviciilor.

Calculul TVA-ului se face prin metoda deducerii care constă în faptul că pentru fiecare operație comercială de livrări de bunuri și prestări de servicii, pe baza facturilor emise, se calculează și se înscrie în document (factură) TVA aplicată la prețul bunurilor livrate, respectiv tariful lucrărilor și serviciilor prestate.

Pentru bunurile importate, baza de calcul a TVA-ului o constituie valoarea în vamă calculată la cursul de schimb din declarația vamală la care se adaugă taxa vamală, comisioanele și alte taxe, precum și accizele aferente bunurilor importate.

Sumele reprezentând TVA dedusă în cursul anului fiscal pentru obiective proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv. Se aplică măsuri de simplificare a TVA-ului pentru următoarele bunuri: deșeuri, materii prime și materiale secundare, terenuri, clădiri, material lemnos.

Pe facturile emise pentru livrările de bunuri enumerate, furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea "taxare inversă". În acest caz furnizorii și cumpărătorii evidențiază TVA, concomitent atât în jurnalul de cumpărări cât și de vânzări și o înscriu în decontul de TVA atât ca taxă deductibilă cât și colectată. În acest caz va avea loc autolichidarea TVA chiar dacă este înscrisă în factură.

Fiind un impozit datorat în cadrul fiecarui stadiu al circuitului economic, pentru valoarea adăugată creată, plătitorii de taxă pe valoarea adăugată au dreptul deducerii
TVA aferenta bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de operațiuni supuse taxei pe valoarea adăugată, aferentă livrării de bunuri și/sau prestării de servicii scutite de TVA; realizării de acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și alte actiuni prevăzute de lege.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește ca diferențăîntre valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate și serviciile prestate și a taxei aferente intrărilor, dedusă potrivit normelor fiscale.

Diferența de taxă în plus sau în minus se regularizează în condițiile legii pe
baza "deconturilor lunare" întocmite de către contribuabili pâna la data de 25 a lunii următoare inclusiv, care constituie și termenul limită pentru plata obligațiunilor cuvenite bugetului de stat.

Agenții economici care folosesc tehnica de calcul pentru completarea formularelor ce conțin operații supuse TVA-ului trebuie să folosească soft-uri autorizate de Ministerul Finanțelor Publice și să garanteze respectarea normelor privind calculul și decontarea
TVA-ului.

Pentru operatiunile taxabile, în Romania se practică două tipuri de cote ale TVA, sistematizate astfel:

1. cota standard de 20%;

2. cota redusă, diferențiată în două cote: 5% si 9%.

3. cota 0%.

Cota standard de 20% se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9%medicamente, cazarea in sectorul hotelier, alimente, servicii de restaurant si catering.

Cota redusă de 5% se aplicapentru carti, manuale scolare, reviste si pentru accesul la evenimente culturale sau sportive, accesul la muzee, case memoriale, targuri sau expozitii,vanzarea de locuinte sociale.

Cota 0% se aplică la anumite servicii financiare prestate pentru clienții din afara țării.

Fiind în prezent cel mai important impozit indirect, taxa pe valoarea adăugată prezintă o serie de caracteristici.

Avantajele taxei pe valoarea adaugată sunt următoarele: are un randament fiscal ridicat, adică: este plătit în mod obligatoriu de către toți beneficiarii operațiunilor supuse impozitării;nu reclama cheltuieli mari de percepere și nu este susceptibil de evaziuni fiscale masive; este stabil, nefiind supus efectelor negative asociate conjuncturilor economice nefavorabile;

Acestea sunt avantaje doar pentru stat, nu și pentru contribuabil. Toate impozitele au ca efect imediat scăderea nivelului de trai, dar rezultatul impozitelor indirecte este scăderea puterii de cumpărare a contribuabililor, în mod inechitabil, greutatea sistemului fiscal fiind suportată de cei cu venituri mici, de salariați în general.

Taxa pe valoarea adaugată are următoarele caracteristici:

– impozit indirect, adică este un impozit general pe consumație, deoarece atinge toate bunurile și serviciile consumate sau utilizate, indiferent dacă sunt de natură indigenă sau provin din import indirect pentru că îl colectează din ordinul și în contul statului, căruia îl varsă după ce au dedus taxa aferentă cumpărărilor, iar suportatorul final îl suportă;

– impozit neutru, se prezintă sub forma unei cote care se stabilește asupra tuturor produselor și serviciilor și se plătește de toți beneficiarii acestora;

– impozit unic, nivelul taxei suportate de consumatorul final este aceleași, indiferent de stadiul în care se plătește sau de numărul operațiunilor anterioare;

– are caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor și serviciilor din economie și este transparent, fiecare plătitor cunoscând valoarea creată prin activitatea sa și taxa aferentă;

– se aplică numai în țara în care produsul sau serviciul se consumă, bunurile sau serviciile exportate fiind scutite.

Principalele dezavantaje ale taxei pe valoarea adaugată sunt volumul mare de lucrări care trebuie efectuate și multiplicarea numărului de evidențe preupuse de urmărirea și încasarea acestui impozit ca resursă financiară la nivelul statului;

Taxa pe valoarea adaugată trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie echitabilă, să nu stimuleze procesele inflaționiste, să nu antreneze cheltuieli de stabilire și percepere exagerate și să nu favorizeze, ci din contră să se îngrădească la maxim practicarea fraudei și evaziunii fiscale.

Din analiza acestor trăsături caracteristice, rezultă că TVA nu are numai un rol pur tehnic, de colectare a veniturilor bugetare, ci constituie un important instrument de politică economică și fiscală prin care sunt contracarate dezechilibrele macroeconomice.

1.3. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Contul 442 "TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu bugetul statului privind taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile efectuate pe teritoriul României. Nu se evidențiază în acest cont taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor de bunuri sau servicii efectuate din alte state și taxa pe valoarea adăugată datorată pe teritoriul unui alt stat pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate pe teritoriul acelor state, în conformitate cu prevederile legale. Contul 442 "Taxa pe valoarea adăugată" este un cont bifuncțional.

Taxa pe valoarea adăugată cuprinsă în facturile furnizorilor se înregistrează într-un cont deschis și poartă denumirea de taxă pe valoarea adăugată deductibilă. Pe de altă parte agentul economic calculează și înscrie în facturile emise, taxa pe valoarea adăugată la valoarea totală a bunurilor și serviciilor livrate evaluate la preț de vânzare, purtând denumirea de taxă pe valoarea adăugată colectată, care se înregistrează de asemenea într-un cont distinct.

Pentru evidențierea distinctă a taxei pe valoarea adăugată se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II:

– 4423 "TVA de plată", cont de pasiv, în creditul căruia se înregistrează, la sfârșitul fiecărei luni, datoria față de buget aferentă valorii adăugate de unitate, determinată ca o diferență între valoarea adăugată colectată (având ca bază de calcul veniturile din vânzări) și taxa pe valoarea adăugată deductibilă (cea din facturile furnizorului, privind achizițiile). – 4424 "TVA de recuperat", cont de activ, în debitul căruia se înregistrează la sfârșitul fiecărei luni, eventualele diferențe între TVA-ul deductibil (mai mare) și TVA-ul colectat (mai mic), ceea ce reprezintă o creanță față de buget. Acest cont se creditează cu sumele recuperate pe calea încasării de la buget sau cu cele recuperate prin diminuarea, în lunile următoare, a TVA-ului de plată;

– 4426 "TVA deductibilă", cont de activ, în debitul căruia se înregistrează în cursul lunii TVA-ul din facturile furnizorilor, privind achizițiile. La sfârșitul fiecărei luni acest cont trebuie să se soldeze. TVA-ul deductibil se scade, pe cale contabilă, din cel colectat, iar diferența reprezintă TVA-ul de plată. În cazul în care TVA-ul deductibil este mai mare decât cel colectat, diferența reprezintă TVA-ul de recuperat;

– 4427 "TVA colectată", cont de pasiv, în creditul căruia se înregistrează,
TVA-ul calculat de unitate prin aplicarea procentului legal la valoarea livrărilor facturate, adică la veniturile din vânzări. Acest cont trebuie să se soldeze la sfârșitul fiecărei luni. Diferența între TVA-ul colectat și cel deductibil reprezentând-o TVA-ul de plată;

– 4428 "TVA neexigibilă", cont bifuncțional, în care se înregistrează TVA-ul neexigibil provenind din vânzări și cumpărări pentru care un s-a întocmit sau nu s-a primit factura; TVA neexigibil din vânzări și cumpărări cu plata în rate și TVA neexigibil rezultat din formarea prețurilor cu amănuntul.

Contul 4423 "TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ DE PLATĂ "

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plătit la bugetul statului. Contul 4423 "Taxa pe valoarea adăugată de plată" este un cont de pasiv.

În creditul contului 4423 "Taxa pe valoarea adăugată de plată" se înregistrează:

1. Diferența rezultată la finele perioadei între taxa pe valoarea adăugată colectată mai mare (4427) și taxa pe valoarea adăugată deductibilă (4426):

În debitul contului 4423 "Taxa pe valoarea adăugată de plată" se înregistrează:

1. Plățile efectuate către bugetul statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată (512):

2. Sumele compensate cu taxa pe valoarea adăugată de recuperat din perioada fiscală precedentă (4424):

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată de plată.

Contul 4424 " TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ DE RECUPERAT"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului. Contul 4424 "Taxa pe valoarea adăugată de recuperat" este un cont de activ.

În debitul contului 4424 "Taxa pe valoarea adăugată de recuperat" se înregistrează:

1. Diferențele rezultate la sfârșitul perioadei între taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mare (4426) și taxa pe valoarea adăugată colectată (4427):

În creditul contului 4424 "Taxa pe valoarea adăugată de recuperat" se înregistrează:

1. Taxa pe valoarea adăugată încasată de la bugetul statului (512):

2. Taxa pe valoarea adăugată de recuperat compensată în perioadele următoare cu taxa pe valoarea adăugată de plată (4423) sau cu alte taxe și impozite, potrivit legii:

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.

Contul 4426 " TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ DEDUCTIBILĂ"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată deductibilă, potrivit legii. Contul 4426 "Taxa pe valoarea adăugată deductibilă" este un cont de activ.

În debitul contului 4426 "Taxa pe valoarea adăugată deductibilă" se înregistrează sumele reprezentând TVA:

1. La achiziționarea unor stocuri

2. La efectuarea pentru unitate a unor cheltuieli de către terți:

3. La cumpărarea unor mijloace fixe

4. TVA plătit în vamă pentru bunuri și servicii:

5. La virarea TVA neexigibilă aferentă achiziționării unor stocuri (fără factură) la primirea facturii:

În creditul contului 4426 "Taxa pe valoarea adăugată deductibilă" se înregistrează sumele reprezentând TVA:

1. Deductibilă din TVA colectată:

Vărsarea TVA:

2. De recuperat de la buget:

3. Taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă prin aplicarea pro-rata:

4. Pentru reduceri comerciale acordate de furnizori, ulterior facturării:

La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

Contul 4427 " TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ COLECTATĂ"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată colectată, potrivit legii. Contul 4427 "Taxa pe valoarea adăugată colectată" este un cont de pasiv.

TVA colectatăaferentă:

1. Mijloacelor fixe realizate în regie proprie:

2. Livrărilor cu factură ale produselor finite, mărfurilor, serviciilor:

Pentru acorduri și avansuri primite de la clienți:

Sau și concomitent cu factura

3. Imputațiilor:

a) TVA pentru minusurile de stocuri peste limită și neimputate:

b) TVA pentru produse acordate în natură salariaților:

c) TVA pentru echipament de lucru acordat salariaților

4. Donațiilor:

5. Virărilor de la contul 4428 la întocmirea facturii pentru livrările efectuate fără factură:

6. Vânzărilor de mărfuri cu numerar:

a) TVA pentru reduceri comerciale de preț facturate ulterior:

b) Regularizare la sfârșitul lunii:

7. Sumele reprezentând TVA colectată, aferentă clienților scoși din activ:

Contul 4428 " TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ NEEXIGIBILĂ"

În acest cont se evidențiază, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă. Contul 4428 "Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă" este un cont bifuncțional.

TVA neexigibilăaferentă:

1. Livrărilor de mărfuri cu plata în rate:

2. Livrărilor de produse finite fără factură:

La întocmirea facturii:

3. Intrării mărfurilor în magazinele cu amănuntul, evaluate la preț de vânzare

4. Mărfurilor cumpărate cu plata în rate:

5. Mărfurilor sosite fără factură

La sosirea facturii:

6. TVA aferentă vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii cu plata în rate, devenită exigibilă în cursul exercițiului:

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibila.

SECȚIUNEA 2. DATORII ȘI CREANȚE COMERCIALE

2.1. DAtorii comerciale, reprezentarea lor contabilă și fiscală

Pentru realizarea obiectului lor de activitate, întreprinderile intră în relații cu diferite persoane fizice și juridice, care în contabilitate se numesc terți. Aceste relații se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor și a creanțelor.

În cadrul activității economice, se realizează schimburi de valori între entitățile participante la circuitul economic. În funcție de poziția acestora, iau naștere raporturi juridice de drepturi și obligații, cunoscute sub denumirea generică de "relații cu terții". Acestea sunt generatoare de creanțe pentru cei care oferă ceva și de datorii pentru cei care primesc sau în favoarea cărora se realizează anumite prestații. În aceste condiții, creditorul este în drept să pretindă o contraprestație, de regulă sub formă monetară, iar debitorul este obligat să plătească ulterior, la un anumit termen numit scadență. Deosebim astfel două fluxuri de sens contrar:

– fluxul bunurilor sau prestațiilor;

– fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, în general al banilor.

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor unității în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile din cadrul grupului, asociații/acționarii, debitorii și creditorii diverși.

Relațiile cu terții sunt consemnate în diverse documente justificative, care se pot grupa după mai multe criterii:

– documente privind relațiile cu furnizorii, clienții, debitori și creditori diverși: facturi, chitanțe, ordine de plată, bilete la ordin, file CEC, dispoziții de încasare, dispoziții de plată, contracte etc.;

– documente privind relațiile cu personalul: state de salarii, liste de avans chenzinal, liste de indemnizații pentru concedii de odihnă, dispoziții de încasare sau de plată etc.

– documente privind relațiile cu bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale și alte organisme publice: declarații de impozite și taxe, situații de calcul, deconturi, ordine de plată, chitanțe, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat;

– documente privind operațiuni neobișnuite, neregulate, întâmplătoare: procese verbale, decizii de imputare, titluri executorii, hotărâri judecătorești etc.;

– documente privind relațiile cu asociații sau acționarii: ordin de plată, declarații de subscriere, prospecte de emisiune, situații de calcul etc.

Datoriile reprezintă surse atrase și angajamente financiare (finanțări externe) constituind obligații actuale ale întreprinderii rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.

„Criteriile cumulative pentru recunoașterea datoriilor sunt”: posibilitatea unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice; evaluarea să se poată face în mod credibil.

Trebuie făcută distincție între obligație actuală și angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligațiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel.

Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe căi: plată în numerar și/sau virament; transferul unor active; prestare de servicii; înlocuirea unor datorii cu o altă obligație; conversia obligațiilor în elemente de capital propriu etc.

Lichidarea obligațiunilor presupune deci renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice.

Aceasta înseamnă că datoriile i-au naștere odată cu obținerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrărilor, serviciilor și se lichidează odată cu plata acestora. Prin gestiunea datoriilor unei firme trebuie să se urmărească menținerea acestora într-un nivel optim (uneori datoriile pot fi o sursă de finanțare externă foarte benefică), care poate duce la creșterea valorii firmei și scăderea costului capitalului. Din punct de vedere al poziției financiare, datoriile sunt încadrate în pasivul bilanțului..

Evidențierea datoriilor se face la valoarea lor nominala (valoarea efectivă din momentul apariției lor).

Din ce am prezentat se desprind elementele de bază ale relațiilor cu terții și anume:

– relațiile generatoare de obligații (datoriile).

Exista o mare varietate de relații economice din care iau naștere datoriile.Contabilitatea datoriilor față de terțe persoane fizice sau juridice se ține cu ajutorul conturilor din clasa 4, intitulată "Conturi de terți". Astfel în clasa conturilor de terți vom remarca următoarele„grupe de conturi”:

– 40 "Furnizori și conturi asimilate" – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ține evidența datoriilor provenind din cumpărări de bunuri, servicii și imobilizări, pe credit;

– 41 "Clienți și conturi asimilate" – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ține evidența datoriilor din vânzări de bunuri și servicii, pe credit;

– 42 "Personal și conturi asimilate" – cuprinde conturile de datorii din relațiile unității cu proprii angajați;

– 43 "Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate" – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ține evidența datoriilor privind contribuțiile pentru asigurare socială, pentru șomaj și alte datorii sociale;

– 44 "Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate" – cuprinde conturile privind variatele datorii față de buget, precum și datorii privind crearea unor fonduri speciale la nivel central;

– 45 "Grup și acționari/asociați" – cuprinde conturi cu ajutorul cărora se ține evidența datoriilor din relațiile cu unități din cadrul grupului și cu asociații sau acționarii;

– 46 "Debitori și creditori diverși" – cuprinde două conturi, unul privind creanțele față de debitori și altul pentru evidența datoriilor față de creditori;

– 47 "Conturi de subvenții, regularizare și asimilate" – cuprinde conturi privind în special delimitarea în timp a unor cheltuieli și venituri și operațiile în curs de clarificare;

– 48 "Decontări în cadrul unității" – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ține evidența datoriilor izvorâte din relațiile între unități și subunități și între subunități;

CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE

Datoriile provenind din achiziții au o structura variată în funcție de natura achizițiilor și a creditului, de termenul de exigibilitate, precum și în funcție de alți factori. Astfel distingem:

după natura activelor achiziționate: datorii din achiziții de bunuri și servicii și datorii din achiziții de imobilizări;

după natura creditelor obținute la achiziționare și documentele ce stau la baza înregistrării creditelor: datorii din achiziții pe credit comercial și datorii din achiziții pe credit cambial;

în funcție de scadență: datorii din achiziții pe credit comercial, care au un termen de plată stabilit pe bază de documente și datorii din achiziții pe credit comercial, neexigibile.

În vederea detalierii informațiilor privind datoriile din achiziții, în funcție de structura datoriilor, în grupa 40 "Furnizori și conturi asimilate"„ au fost introduse următoarele conturi”: 401 "Furnizori",403 "Efecte de plătit",404 "Furnizori de imobilizări",405 "Efecte de plătit pentru imobilizări",408 "Furnizori – facturi nesosite";

Iar din grupa 41 "Clienți și conturi asimilate"se utilizează contul419 "Clienți – creditori".

Primele conturi 401 și 403 reflectă datoriile provenind din achiziții de bunuri și servicii, pe credit comercial, respectiv pe credit cambial. Următoarele două conturi 404 și 405 reflectă același gen de datorii ca și precedentele două conturi, provenind însă din achiziții de imobilizări. Contul 408 reflectă datoriile neexigibile provenind din achiziții de bunuri și servicii, iar ultimul cont 419 este un cont de datorii din relațiile cu clienții privind avansurile primite de la aceștia și din ambalajele consignate.

Contul 401 "FURNIZORI"

Decontările cu terții din operațiuni comerciale presupun legătura dintre două entități generic denumite: furnizorulși clientul.

Furnizorulare calitatea de vânzător sau prestator, fiind cel care pune la dispoziția terților bunuri sau servicii contra cost, de regulă pe baza unei înțelegeri prealabile.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri sau servicii prestate. Este cont de pasiv.

În creditul contului 401 "Furnizori" se înregistrează:

1. Valoarea de cumpărare sau standard (prestabilit) al materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, animalelor și păsărilor, mărfurilor și ambalajelor, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bază de facturi (301, 302, 303, 341, 345, 346, 361, 371, 381, 321, 322, 323, 326, 327, 328), precum și diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente, în cazul în care evidența acestora se ține la prețuri standard (308, 368, 388):

2. Rezultatul nefavorabil rezultat din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117):

3. Valoarea materialelor achiziționate, nestocate și consumul de energie și apă (604, 605):

4. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (409):

5. Valoarea materiilor prime, consumabilelor, materialelor de natura obiectelor de inventar, mărfurilor, ambalajelor etc. achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 603, 607, 608):

6. Valoarea serviciilor prestate de terți (611 la 626, 628, 471):

7. Valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite (408):

8. Taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor (4426):

9. Valoarea timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și călătorie și a altor valori achiziționate (532):

10. Valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate terților (658):

11. Valoarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate, aferente perioadei (652):

12. Diferențele de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665):

13. Diferențele aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668):

14. Valoarea avansurilor facturate (409):

În debitul contului 401 "Furnizori" se înregistrează:

1. Plățile efectuate către furnizori (512, 531, 541, 542):

2. Valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403):

3. Valoarea avansurilor acordate furnizorilor (409):

4. Sumele nete achitate colaboratorilor și impozitul reținut (512, 531, 444):

5. Valoarea la preț de înregistrare a produselor (345):

6. Datorii prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758):

7. Valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (609):

8. Valoarea sconturilor obținute de la furnizori (767):

9. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului (409):

10. Diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori. (765):

11. Diferențele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei. (768):

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor.

Contul 403 "EFECTE DE PLĂTIT"

În practica comerciala este cunoscut și conceptul de efecte comerciale, în care sunt cuprinse în general cambiile, iar în funcție de condițiile pe care le cuprind se pot clasifica în „cambii propriu-zise, bilete la ordin”.

Cambia este un instrument de plată prin care o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane denumită tras de la plăți la vedere sau la termen o anumită sumă de bani unei terțe persoane denumită beneficiar.

Biletul la ordin este un angajament al clientului prin care se obligă să achite necondiționat o datorie din cumpărări, este un instrument de amânare a plății unei datorii.

Ordinul de plată reprezintă instrumentul prin care se comunică expres furnizorul, beneficiarul, banca furnizorului, banca beneficiarului, data certă la care acesta se decontează. El se decontează numai pe baza semnăturii plătitorului.

CEC-ul reprezinta un document de plată sau de încasare care poartă înscrisă pe fața sa beneficiarul, suma, banca beneficiarului, data emiterii și data plății.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). Contul 403 "Efecte de plătit" este un cont de pasiv.

În creditul contului 403 "Efecte de plătit" se înregistrează:

1. Valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401):

2. Diferențele nefavorabile de curs valutar, înregistrate la finele lunii, din evaluarea soldului în valută (665):

În debitul contului 403 "Efecte de plătit" se înregistrează:

1. Plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale (512):

2. Diferențele favorabile de curs valutar constatate la evaluarea, la finele lunii, a efectelor comerciale de plătit sau la lichidarea acestora (765):

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.

Contul 404 "FURNIZORI DE IMOBILIZĂRI"

Acesta este un cont cu funcție similară contului de datorii din achiziții de bunuri și servicii. Se utilizează două conturi de datorii doar cu scopul departajării informațiilor privind datoriile, pentru a favoriza unele analize complexe.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale, alții decât entitățile afiliate și entitățile legate prin interese de participare. Contul 404 "Furnizori de imobilizări" este un cont de pasiv.

În creditul contului 404 "Furnizori de imobilizări" se înregistrează:

1. Valoarea imobilizărilor facturate de furnizori sau a serviciilor prestate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (201, 203, 205, 208, 211, 212, 213, 214, 223, 224, 231, 233):

2. Rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117):

3. Obligația de plată a ratelor pe baza facturilor emise de locator, în cazul leasingului financiar, și a dobânzii aferente (167, 666):

4. Valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări (232, 234):

5. Taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor de imobilizări (4426);

6. Valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate terților (658):

7. Diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665):

8. Diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute. (668):

În debitul contului 404 "Furnizori de imobilizări" se înregistrează:4

1. Sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum și valoarea avansurilor decontate furnizorilor de imobilizări (512, 531, 541, 232, 234):

2. Valoarea garanțiilor depuse la terți (167):

3. Valoarea acceptată a efectelor de plătit pentru imobilizări (405):

4. Datorii prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758):

5. Valoarea sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări (767):

6. Diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări, la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării (765):

.

Contul 405 "EFECTE DE PLĂTIT PENTRU IMOBILIZĂRI"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plată către furnizorii de imobilizări, pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). Contul 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" este un cont de pasiv.

În creditul contului 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" se înregistrează:

1. Valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404):

2. Diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665):

În debitul contului 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" se înregistrează:

1. Plățile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale, la scadența acestora (512):

2. Diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.

Contul 408 "FURNIZORI – FACTURI NESOSITE"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri și prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi. Contul 408 "Furnizori – facturi nesosite" este un cont de pasiv.

În creditul contului 408 "Furnizori – facturi nesosite" se înregistrează:

1. Valoarea bunurilor aprovizionate sau a serviciilor prestate de către furnizori, precum și a altor datorii către aceștia (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628, 658):

2. Rezultatul nefavorabil alocat din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117):

3. Diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, aferente datoriilor în valută către furnizori (665):

4. Diferențele nefavorabile înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exercițiului, aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute (668):

În debitul contului 408 "Furnizori – facturi nesosite" se înregistrează:

1. Valoarea facturilor sosite (401):

2. Diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765):

Contul 419 "CLIENȚI – CREDITORI"

Deci cu ajutorul acestui cont se ține evidența clienților – creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți. Contul 419 "Clienți – creditori" este un cont de pasiv.

În creditul contului 419 "Clienți – creditori" se înregistrează:

1. Sumele facturate clienților reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii (411);

2. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților (411);

3. Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de la clienți, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

1. Decontarea avansurilor încasate de la clienți (411);

2. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți (411);

3. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienți (708);

4. Diferențele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor decontate, precum și cele aferente datoriilor în valută către clienți, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

2.2. CREANȚE COMERCIALE,abordĂri, reprezentare fiscală și contabilă

Creanțele sunt drepturi care dă dreptul titularilor lor să pretindă terțului asupra căruia sunt creanțele execuția unei obligații. Creditorul este titularul dreptului, debitorul fiind reprezentat de persoana care a primit sau care beneficiază de bunurile sau serviciile achiziționate și care de asemenea este obligat la plată.

În termeni generali, creanțele sunt drepturi asupra unor sume de bani ori altor bunuri ce i se datorează. În termeni financiar contabili, creanțele exprimă valorile economice avansate temporar terților pentru care întreprinderea urmează să primească o prestație, numerar sau echivalent de numerar.

Creditorul este persoana fizică sau juridică care a avansat valori economice debitorilor, ultimii având obligații față de creditori de a plăti echivalentul valoric sau o contraprestație.

Creanțele comerciale sunt drepturi ale unei întreprinderi față de alte întreprinderi generate de relațiile economice ale căror conținut îl reprezintă vânzarea de bunuri și servicii pe credit cambial sau comercial, încasarea efectuându-se ulterior. Creanțele comerciale se pot clasifica după mai multe criterii astfel.

Deosebim după modul de încasare: creanțe realizate din vânzări pe credit comercial, având la bază factura; creanțe rezultate din vânzarea pe credit cambial, având la bază trata, biletul la ordin.

După scadență: creanțe exigibile, la care termenul de decontare este indicat în document; creanțe neexigibile rezultate din vânzări care nu sunt însoțite de factură.

După naționalitatea părților: creanțe comerciale interne generate de vânzări de bunuri și servicii a căror decontare se face în monedă națională;creanțe comerciale externe generate de vânzări de bunuri și servicii în care una dintre părți este situată în țară, cealaltă în străinătate. Decontarea între părți se face în valută, convertită în monedă națională la cursul de schimb, existentă la data decontării.

CONTABILITATEA CREANȚELOR COMERCIALE

Contabilitatea creanțelor din vânzări de bunuri și servicii se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 41 "Clienți și conturi asimilate", în cadrul căreia sunt cuprinse conturi sintetice pe feluri de creanțe, în funcție de natura lor și un cont de excepție, de datorii față de clienți:

– 411 "Clienți", cont de creanțe, în termen, din vânzări de bunuri și servicii pe credit comercial;

– 413 "Efecte de primit de la clienți", cont de creanțe din vânzări de bunuri și servicii pe credit cambial;

– 418 "Clienți – facturi de întocmit", cont de creanțe neexigibile din vânzări de bunuri și servicii pe credit comercial;

– 409 "Furnizori – debitori", este un cont de creanțe care are o funcție inversă față de conturile din grupa din care face parte;

Iar din grupa 40 "Furnizori și conturi asimilate" se utilizează contul 462 "Creditori diverși", care este un cont ce ține evidența unor datorii din operații mai puțin frecvente.

Aceste conturi țin evidența creanțelor, în funcție de natura creditelor acordate și de exigibilitatea lor.

Contul 411 "CLIENȚI"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepția entităților afiliate și a entităților legate prin interese de participare, inclusiv a clienților incerți, rău-platnici, dubioși sau aflați în litigiu. Este necesar să se conducă două serii de conturi analitice, în cadrul contului 411 "Clienți", o serie pentru clienții interni și alta pentru cei externi. Contul 411 "Clienți" este un cont de activ. 6

În debitul contului 411 "Clienți" se înregistrează:

1. Valoarea la preț de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427);

2. Valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidențiate anterior în contul "Clienți – facturi de întocmit" (418);

3. Creanța reprezentând ratele aferente leasingului financiar (267);

4. Dobânda cuvenită locatorului pentru ratele de leasing financiar (766);

5. Venituri înregistrate în avans sau de realizat, aferente perioadelor sau exercițiilor financiare următoare (472);

6. Valoarea avansurilor facturate clienților (419, 4427);

7. Valoarea creanțelor reactivate (754);

8. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților (419);

9. Valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de terți (758);

10. Diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

11. Diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii. (768);

12. Rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor financiare anterioare (117).

În creditul contului 411 "Clienți" se înregistrează:

1. Sumele încasate de la clienți (512, 531);

2. Decontarea avansurilor încasate de la clienți (419);

3. Valoarea garanțiilor reținute de terți (267);

4. Valoarea cecurilor și efectelor comerciale acceptate (511, 413);

5. Valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (709);

6. Valoarea sconturilor acordate clienților (667);

7. Sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu (654);

8. Creanțe prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (658);

9. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți (419);

10. Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în valută, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii. (665);

.

Contul 413 "EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENȚI"

În debitul contului 413 "Efecte de primit" se înregistrează:

1. Sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate (411);

2. Diferențele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 413 "Efecte de primit" se înregistrează:

1. Efecte comerciale primite de la clienți (511);

2. Sumele încasate de la clienți prin conturile curente (512);

3. Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, înregistrate la primirea efectelor comerciale sau cu ocazia evaluării creanțelor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

Contul 418 "CLIENȚI – FACTURI DE ÎNTOCMIT"

Cu ajutorul acestui cont se evidențiază livrările de bunuri sau prestările de servicii, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Contul 418 "Cliențifacturi de întocmit" este un cont de activ.

În debitul contului 418 "Clienți – facturi de întocmit" se înregistrează:

1. Valoarea livrărilor de bunuri sau a serviciilor prestate către clienți, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, precum și a altor creanțe față de aceștia (701 la 708, 4428, 758);

2. Diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în valută înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

3. Diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

În creditul contului 418 "Clienți – facturi de întocmit" se înregistrează:

1. Valoarea facturilor întocmite (411);

2. Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților – facturi de întocmit, înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

3. Diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, pentru care nu s-au întocmit facturi.

Contul 409 "FURNIZORI – DEBITORI"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări de servicii. Contul 409 "Furnizori – debitori" este un cont de activ.

În debitul contului 409 "Furnizori – debitori" se înregistrează:

1. Valoarea avansurilor facturate (401):

2. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401):

3. Diferențele favorabile de curs valutar,aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765):

4. Diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768):

În creditul contului 409 "Furnizori – debitori" se înregistrează:

1. Valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu
aceștia (401):

2. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, înapoiate furnizorilor, precum și valoarea ambalajelor degradate (401, 608):

3. Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (381);

4. Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665):

5. Diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668):

Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

Contul 462 "CREDITORI DIVERȘI"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența sumelor datorate terților, pe bază de titluri executorii sau a unor obligații ale entității față de terți provenind din alte operații, alții decât entitățile afiliate și entitățile legate prin interese de participare.

Contul 462 "Creditori diverși" este un cont de pasiv.

În creditul contului 462 "Creditori diverși" se înregistrează:

1. Sumele încasate și necuvenite (512, 531):

2. Cheltuieli ocazionate de înființarea sau dezvoltarea entității (201):

3. Sumele datorate terților reprezentând despăgubiri și penalități (658):

4. Partea din subvenții aferente activelor sau veniturilor, de restituit (4751, 472):

5. Diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665):

6. Diferențele nefavorabile aferente creditorilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668):

7. Rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117):

8. Cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (149):

9. Alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149):

În debitul contului 462 "Creditori diverși" se înregistrează:

1. Sume achitate creditorilor (512, 531):

2. Valoarea la preț de înregistrare a produselor cuvenite unităților prestatoare ca plată în natură, potrivit prevederilor contractuale (345):

3. Sconturile obținute de la creditori (767):

4. Sume reprezentând datorii față de creditori diverși, prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758):

5. Diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către creditori diverși, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765):

6. Diferențele favorabile aferente creditorilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768):

Soldul contului reprezintă sumele datorate creditorilor diverși.

2.3. PRESCRIPȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Termenul de prescripție a dreptului la acțiune al creditorului împotriva debitorului care nu și-a achitat datoria la scadență este termenul de drept comun în materie de obligații comerciale, respectiv de trei ani. În același timp, termenul respectiv de trei ani este prevăzut de lege și pentru prescripțiadreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii – hotărâri judecătorești, contracte autentice etc. – obținute împotriva debitorului rău-platnic.

Pe de altă parte, prescripția extinctivă se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către debitor. În același timp, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o iar, după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție – spre exemplu, în cazul în care creanțele și datoriile au fost inventariate, verificate și confirmate pe baza „Extrasului de cont“ sau au fost confirmate debitele prin orice altă modalitate. Ca „regula generală”, la scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau plată sunt prescrise, societatea trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Pentru a scădea din evidențe creanțele prescrise (dar și datoriile de acest fel), este nevoie de o justificare (notă, memoriu, referat etc.) întocmită de departamentul financiar-contabil, din care să rezulte situația acestor sume (natura lor, vechimea, demersuri întreprinse, cauzele neîncasării/neachitării, starea la zi a clienților/furnizorilor respectivi) și să se constate prescrierea lor, cu propunerea de a fi scăzute din evidențe. Această notă justificativă (memoriu, referat etc.), după aprobarea ei de către administratorul societății, va sta la baza înregistrării scăderii din contabilitate a creanțelor prescrise – ca document justificativ utilizat în acest sens. La scăderea din evidențe a creanțelor (clienți neîncasați), societatea va înregistra cheltuieli cu pierderile din creanțe (la valoarea întregii sume, inclusiv TVA), nedeductibile însă la calculul „profitului impozabil”se ajustează și TVA colectată, având în vedere că nu există hotărâre judecătorească de faliment în acest sens și, pe cale de consecință, nu poate fi aplicat art.138 lit.d Cod fiscal. De menționat că astfel de sume sunt considerate cheltuieli ale exercițiului curent, în care se aprobă de către conducerea societății prescrierea acestor sume. În mod similar, la scăderea din evidență a datoriilor (în speță, furnizori neachitați), societatea va înregistra venituri din prescrierea sumelor (întreaga sumă, inclusiv TVA aferentă), care vor fi încadrate în categoria „veniturilor impozabile”.

La nivel de TVA însă, în situația furnizorilor prescriși, nu se identifică implicații fiscale, respectiv nu se colectează TVA (deoarece operațiunea nu este asimilată unei livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru a fi considerată impozabilă și nici nu se ajustează dreptul de deducere a taxei exercitat inițial

SECTIUneA.3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MECANISMUL T.V.A. DATORIILE SI CREANTELE COMERCIALE LA S.C. TOPSANI CLEAN S.R.L.

3.1. PREZENTAREA SOCIETățII COMERCIALE

Societatea comercială TOPSANI CLEAN S.R.L. are sediu în Ploiesti, strada Crișan, nr. 10A,bl.128B, sc.A, ap. 13 este înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a județului Prahova cu nr. J29/747/2009 și are codul unic de înregistrare nr. 25458110 din 28.09.2011.

Conform Actului Constitutiv este o societate comercială cu răspundere limitata cu unic asociat care își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Societatea s-a constituit pe perioadă nelimitată începând cu data înmatriculării în Registrul Comerțului.

Domeniul principal de activitateconform codului CAENeste comerțul cu ridicata nespecializat (469) cu activitatea principală comerțul cu ridicataal produselor, fara nici o specializare (4690).

Capitalul social subscris este de 200 RON, în numerar, ce s-a vărsat integral până la data depunerii cererii de înmatriculare a societății în Registrul Comerțului. Capitalul social este divizat în 20 părți sociale, egale, în valoare nominala de 10 RON fiecare.

Societatea este reprezentată și administrată de asociatul unic, cu puteri depline, acesta având dreptul de a angaja valabil societatea în raporturile cu terții, putând face operațiunile necesare ducerii la îndeplinire a obiectului de activitate al societății. În această calitate, are drepturi și obligații ce revin, potrivit legii Adunării Generale a Asociaților și Administratorilor, exercitând următoarele atribuții: aprobă bilanțul și stabilește beneficiul net;desemnează un cenzor când consideră necesar; desemnează potrivit deciziei sale, un alt administrator neasociat, stabilindu-i puterile, durata însărcinării și remunerația; modifică actul constitutiv al societății; decide încadrarea salariaților cu respectarea legislației muncii și asigurărilor sociale; hotărăște dizolvarea, fuzionarea, divizarea și lichidarea societății.

Privind activitatea societății exercițiul economico-financiar al societății începe la data de 01.01 și se termină la data de 31.12 a fiecărui an. Societatea întocmește anual bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, care după aprobarea de către asociatul unic, sunt depuse în termen de 15 zile la Administrația Financiară. Beneficiile și pierderile aparțin în întregime asociatului unic. Conform actului constitutiv din beneficiile societății se preia în fiecare an 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta atinge a cincea parte din capitalul social.

Societatea se dizolvă prin: imposibilitatea realizării obiectului de activitate;hotărârea asociatului unic; pierderea unei jumătăți din capitalul social sau micșorarea lui sub minimul legal; fuziunea sau divizarea societății comerciale; incapacitatea asociatului unic; falimentul societății.După dizolvare ar urma procedura de lichidare prevăzută de lege.

3.2. DESCRIEREA DATORIILOR SI CREANȚELOR COMERCIALE,ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA

Contabilitatea reprezintă o sursă de informații indispensabilă pentru analiză. Documentele contabile care stau la baza analizei financiare sunt documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexele la bilanț. În conformitate cu legislația în vigoare, firmele sunt obligate să procedeze la înregistrarea și tratarea sistematică a informațiilor referitoare la activitatea și patrimoniul lor. În felul acesta, ele furnizează informații ce constituie "materia primă brută" a analizei financiara. Metodele și tehnicile utilizate de analiza financiară sunt diferite în funcție de obiectivele acesteia.

”Analiza economico-financiară cercetează fenomenele și procesele economice pe baza rezultatelor obținute de întregul sistem sau de către verigile organizatorice ale acestuia, căutând și identificând factorii care au determinat aceste rezultate, precum și căile de îmbunătățire a acțiunii acestor factori asupra rezultatelor. Acțiunea benefică asupra procesului managerial rezultă din faptul că această disciplină, bine cunoscută și utilizată, identifică și combate ceea ce este negativ în întreprindere. În acest mod, ea se constituie într-un instrument de bază în procesul managerial, oferind posibilitatea cunoașterii până la nivel de detaliu a funcționării întreprinderii, sugerând în același timp managerului căile de creștere a performanței acesteia.”

Analiza este o metodă de cercetare, care are la bază descompunerea respectiv desfășurarea unui obiect sau fenomen economic în părți componente sau elementele sale simple. Astfel după raportul între momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului avem analiza post-factum (post-operativă) care privește trecutul și prezentul fenomenului respectiv, furnizează informații privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate, relevarea gradului de realizare a obiectivelor programate.

Un indicator valoric important este Cifra de afaceri care este reprezentată de Veniturile totale obținute din operațiuni comerciale, respectiv vânzarea de mărfuri, produse, într-o anumită perioadă de timp.

Analiza Cheltuielilor reprezintă un domeniu de mare importanță în activitatea oricărei întreprinderi, deoarece în acest domeniu se produc o serie de fenomene economice legate de consumul și utilizarea marfurilor.

Impozitulreprezintă forma de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Amintim Impozitul pe profit care este un impozit direct cu o contribuție importantă la formarea veniturilor bugetului public, cu o influență considerabilă asupra activităților economice generatoare de bunuri și valori; dar și Impozitul pe venit care se datorează de microîntreprinderi.

Indicatorii privind Cifra de afaceri, Veniturile totale, Cheltuielile totale,
Impozitul și Profitul net în perioada 2013-2015

Sursa: elaborat de autor

După cum se observă din tabelul indicatorilor Cifra de afaceri a fost mai mică în anul 2013, in anul 2014 inregistreaza o creștere cu aproximativ 9 % ,iar in anul 2015 inregistreaza o crestere cu aproximativ 9,5%.

Situația este identică și pentru Veniturile totale care în anul 2013 au avut o cifră mai mică, după care in anul 2014 și 2015 crește cu aproximativ 9%.

Nici pentru Cheltuielile totale lucrurile nu stau diferit, deci observăm după anul 2013, cresc în anul 2014,deasemeni in anul 2015.

În ceea ce privește impozitul utilizat este 16%. Evoluția impozitului este tot crescatoare.

Profitul net este în anul 2013 mic comparativ cu cifra de afaceri, apoi în anul 2014 si 2015 crește progresiv.

3.3. constituirea,declararea la bugetul de stat a t.v.a. ÎnregistrĂri contabileale s.c.topsani clean s.r.l.
pe luna ianuarie 2016

A. Aprovizionarea societății comerciale

Toate operațiunile sunt conform anexei 1 în care se prezintă Centralizatorul intrărilor pe perioada 01-31 ianuarie 2016.

1. Se înregistrează contravaloarea aprovizionării cu mărfuri a societății:

2. Se înregistrează contravaloarea cheltuielilor cu taxele poștale:

3. Se înregistrează contravaloarea cheltuielilor privind comisioanele:

4. Se înregistrează contravaloarea cheltuielilor prestate de terți:

4. Se înregistrează contravaloare cheltuielilor cu piese de schimb:

5. Se înregistrează contravaloarea cheltuielilor cu materiale consumabile:

În anexa 2 se prezintă Jurnalul pentru cumpărări pe perioada 01-31 ianuarie 2016 utilizat în vederea întocmirii decontului de TVA .

B. Desfacerea (venituri)

Se înregistrează contravaloarea livrărilor pe bază de factură conform anexei 3 – Jurnalul pentru vânzări pe perioada 1-31 ianuarie 2016/

C. Încasări și plăți efectuate

1. Se înregistrează contravaloarea încasărilor și plăților prin casă conform anexelor:4;4.1;4.2 – Jurnal incasări si plăti;Jurnal incasări prin casă;Jurnal plati prin casă 01-31 ianuarie 2016:

2. Se înregistrează contravaloarea plătilor si încasărilor prin bancă conform anexelor:5;5.1Jurnal incasări si plăti banc;Jurnal plati prin casa 01-31 ianuarie 2016.

D. Alte înregistrări

1. Se înregistrează scăderea din gestiune a mărfurilor vândute conform anexei 5.2 – Fișa sintetică a vânzărilor în perioada 01-31 ianuarie 2016:

2. Se înregistrează închiderea contului de profit șsi pierdere an precedent

3. Se înregistrează închiderea conturilor de TVA și întocmirea deconturilor conform anexelor 6, 7 și 8. Acestea sunt:

Anexa 6 – Decont de taxă pe valoarea adăugată (300);

Anexa 7 – Declarația informativă privind livrările / prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național (Declarația 394).

4. Se înregistrează contravaloarea închiderii conturilor de venituri și cheltuieli pe luna ianuarie 2016, conform anexelor:

Anexa 8-Jurnal incasari lunare.

Anexa 9-Jurnal cheltuieli lunare.

Anexa 10-Jurnal inchidere luara

a) Venituri

b) Cheltuieli

Societatea întocmește Balanța de verificare conform anexei 11.

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității, este instrumentul destinat sintetizării informației contabile și verificării corelațiilor înregistrărilor efectuate în conturi dar mai ales datoriile si creantele societatii.

Din Balanța de verificare se constată că societatea a încheiat luna ianuarie cu o pierdere în valoare de 3832,32, cu taxe și impozite de achitat până la 25 februarie 2016 în valoare de 1941 lei constituite din conturile 431 cu analiticele lui, 437, 4423 și 444. Societatea înregistrează datorii restante la Bugetul de Stat și la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat, clienți de încasat în valoare de 95.668 lei, impozit pe profit în valoare de 6396 lei. De asemenea înregistrează furnizori de achitat în valoare de 62542 lei, salarii de plată în valoare de 2906,20 lei,alte imprumuturi sidatorii asimilate în valoare de 89670,30 asociați conturi curente în valoare de 283.844,40 lei și operațiuni în curs de clarificare în valoare de 803,26 lei,credite bancare în valoare de 137327,80 lei.

Societatea inregistreaza TVA de plata in valoare de 10810 lei.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Realizarea operațiilor specifice activității de comert, impun ca entitatea să se angreneze în mediul economico-social în care activează, să intre în relații cu o multitudine de persoane fizice și juridice (cunoscute sub denumirea de "terți"), cum sunt: clienții, personalul, organismele de asigurări și protecție socială, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații, diverși debitori și creditori. Legăturile stabilite între entitate și terții săi se concentrează în raporturi economico-juridice, cunoscute sub denumirea generică de "datorii și creanțe". Datorită impactului pe care îl au datoriile și creanțele asupra mărimii și structurii patrimoniului, contabilitatea financiară a relațiilor cu terții deține locul central în sistemul informațional-contabil ai fiecărei entități. Informațiile furnizate de această componentă a contabilității sunt utile, în egală măsură, conducerii entității și terților cu care aceasta intrăîn relații. Creanțele reprezintă valorile avansate temporar de societate terților (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un echivalent (o sumă de bani sau un serviciu). Ca urmare creanțele sunt drepturi ale societății față de terții ei. Principala categorie de creanțe este reprezentată de creanțele de natură comercială: creanțe-clienți, efecte de primit, clienți incerți sau litigiu, clienți facturi de întocmit etc. La aceasta se adaugă creanțele salariale, sociale, fiscale, creanțele față de asociați privind decontările referitoare la capital, creanțele față de debitori etc. Datoriile societății reprezintă obligațiile actuale ale întreprinderii, ce decurg din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse, care încorporează beneficii economice, ieșirea beneficiilor economice pentru decontarea datoriilor presupunând plăți în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii cu o alta . Standardul internațional definește și realizează cele două mari categorii de datorii, ținând cont de gradul lor de exigibilitate: datoriile necurente și datoriile curente. Primele sunt datorii pe termen lung (scadență mai mare de un an), iar celelalte sunt datorii pe termen scurt (scadență mai mică de un an). În categoria datoriilor curente este inclusăși partea pe termen scurt (achitate în următoarele
12 luni) a datoriilor pe termen lung. Astfel datoriile curente sunt acele obligații ce se așteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al societății sau sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanțului. Datoriile necurente sunt obligații ce se așteaptă să nu fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al societății sau sunt exigibile într-un termen mai mare de 12 luni de la data bilanțului. Datoriile se mai pot împărți și astfel: datorii financiare, datorii comerciale și alte datorii unde o mare pondere o au datoriile fiscale.

Activitățile economice desfășurate în cadrul societăților comerciale se bazează pe respectarea unor principii și reguli ce privesc activitatea economică propriu-zisă cât și cea interumană, pe o structură organizatorică bine determinată și o pregătire profesională amplă atât a managementului de vârf cât și a personalului de execuție. Un agent economic urmărește în primul rând obținerea unor satisfacții materiale, dar și profesionale.

Creanțele și datoriile comerciale reflectă capacitatea agenților economici în conducerea și organizarea activității. O investiție care se dovedește a fi neprofitabilă poate genera pierderi, determinând chiar falimentul. De aceea, trebuie selectați cu grijă furnizorii în funcție de prețurile practicate și de calitatea bunurilor produse, precum și clienții, în funcție de seriozitatea acestora. Cea mai mică întârziere în livrarea produselor sau achitarea datoriilor reprezintă piedici în continuarea activității.O bună organizare a evidențelor contabile presupune documentarea, evaluarea și înregistrarea corectă, reală și completă a tuturor operațiunilor comerciale precum și inventarierea și reflectarea în situațiile financiare anuale a acestora.

Atât creanțele cât și datoriile unei societăți comerciale sunt elemente importante în cadrul contabilității societății, cât și în cadrul situațiilor financiare ale acesteia. Evaluarea corectă a acestor posturi conferă o imagine fidelă a patrimoniului societății în cadrul bilanțului fapt care este cu atât mai solicitat și datorită importanței celor 2 posturi.

Astfel în cadrul situațiilor financiare de la sfârșitul exercițiului financiar, se observă în prezentarea situației creanțelor și datoriilor societății defalcate pe termene de lichiditate a creanțelor și de exigibilitate a pasivelor. Creanțele societății trebuie recuperate în cea mai mare măsură conform termenelor stabilite, iar datoriile societății trebuie plătite de asemenea într-o proporție cât mai mare. Între aceste două elemente există o strânsă legătură astfel recuperarea creanțelor creează flux de numerar societății care ulterior este folosit pentru plata datoriilor. Astfel se creează un adevărat lanț în cadrul societății. Perturbarea unuia dintre elementele acestui lanț pot conduce la producerea unor fenomene cu consecințe destul de grave în cadrul societății. Astfel imposibilitatea recuperării unei părți importante din creanțele societății poate conduce la neplata datoriilor. De asemenea o valoare prea ridicată a datoriilor unei societăți poate conduce la imposibilitatea de stingere a acestora chiar și prin recuperarea tuturor creanțelor. Astfel viteza de rotație a debitelor-clienți calculează eficacitatea entității în colectarea creanțelor sale și exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către entitate.

Pentru o evidență contabilă mai ușor de ținut și verificat se recomandă folosirea unui program de contabilitate performant și astfel înregistrarea tuturor operațiilor pe calculator.

În ceea ce privește operațiunile privind decontările cu furnizorii și clienții se recomandă o diversificare cât mai mare a tipurilor de vânzări și cumpărări .

Creanțele și datoriile față de terțe persoane constituie două categorii importante de elemente patrimoniale deoarece, ele sunt generate de faptul că societatea își desfășoară activitatea în contextul unui sistem complex de relații de decontare stabilite cu terții, persoane juridice si fizice.

Volumul și diversitatea acestor relații sunt influențate în mare măsură de natura și complexitatea activităților desfășurate, care impun existența unor colaborări permanente cu numeroși furnizori și clienți.Îmbunătățirile sunt mereu binevenite asigurând un rezultat pozitiv al situației patrimoniului societății.În cadrul măsurilor de reformă economică și financiară din România a fost avută în vederea introducerii taxei pe valoarea adăugată ținându-se seama de caracteristicile și avantajele acesteia și de inconvenientele impozitului pe circulația mărfurilor.

În vederea îmbunătățirii reglementărilor privind taxa pe valoarea adăugată ar trebui să se recurgă și la consultarea agenților economici și a aparatului fiscal din teritoriu.

Ca orice societate comercială care funcționează pe piața românească și S.C. TOPSANI CLEAN S.R.L. se confruntă cu o serie de probleme cum ar fi: fluctuațiile cursului valutar; criza economică care a afectat puternic piața ;fluctuația mare a prețurilor la materii prime si marfurii;lipsa forței de muncă foarte bine calificată în management;fluctuația frecventă de personal ceea ce duce la încetinirea ritmului de lucru;fiscalitatea împovorătoare.Cheltuielile prudente, dar și monitorizarea permanentă a concurenței se impune ca necesitate.

Furnizorii cu care societatea încheie contracte de aprovizionare și execuție ar trebui selectați în funcție de criteriile de performanță, marfa de bună calitate precum și obținerea de reduceri comerciale pentru aprovizionări continue.

Între serviciile de ofertare, aprovizionare și marketing ar trebui să existe o mai bună comunicare în legătură cu studiul pieței în ceea ce privește prețurile marfurilor si materialelor ce fac obiectul activității societății.

Recomand participarea la cât mai multe târguri și promovarea pe piața a produselor oferite de către societate.

Am constatat că societatea nu promovează suficient produsele și serviciile pe care aceasta le oferă, reclama fiind insuficientă. Propunerea făcutăvizează îmbunătățirea metodei de lucru și creșterea profitului, scopul final al oricărei firme.

BIBLIOGRAFIE

Duțescu, A. – ”Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate”, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, București, 2002.

Extras din Liviu S. – ”Analiza economico-financiară: instrument al managementului întreprinderilor”, ediția a II-a,2010,Editura Economica.

Ordinul MFP nr. 1802/2014.

Legea nr. 227/2015,-privind „Codul Fiscal”,valabila pentru anul 2016.

OMFP 1802/2014 – „Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate”.

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 1802/2014 -„Planul de Conturi General”(capitolul IV) si„Functiunea conturilor” (capitolul VII).

OMFP nr. 2239/2011 pentru aprobarea „Sistemului simplificat de contabilitate”.

Extras din Ordinul MFP nr. 1802/2014.

Legea nr. 58 din 1 mai 1934 privind „Cambia și biletul la ordin”.

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1802/2014 –„ Reglementărilor contabile”.

Codul Fiscal, art. 255, alin. (7).

Codul de procedură fiscală din 2015.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 06.01.2016„Profitul impozabil”.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 06.01.2016„Venitul impozabil”.

ANEXE

TOTAL :18983 22042

ANEXA 7

ANEXA 6.1

EXTRAS DIN DECLARATIA 300

SC.TOPSANI CLEAN SRL