Datoria Publica In Uniunea Europeana

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Administratie si Afaceri

Referat

Datoria publica in Uniunea Europeana

Radulescu

Maria Diana

Anul II, gr.204

DATORIA PUBLICA-notiune,continut

Datoria publica este efectul direct al deficitelor bugetare cumulate din perioada anterioara care trebuiesc finantate prin imprumutare.

Datoria publica desemneaza totalitatea obligatiilor pecuniare, nerambursate la un moment dat, rezultate din imprumuturi contractate de stat in nume propriu sau garantate de acesta. Ea cuprinde atat datoria fata de persoane fizice si juridice din interiorul tarii, cat si cea fata de strainatate.

Datoria publica externa reprezinta imprumuturile externe, pe termen mediu sau lung, contractate direct de stat sau de catre  autoritatile administratiei publice locale, precum si imprumuturile externe garantate de stat.

Datoria publica a unei tari se poate exprima in valori absolute, pentru a cunoaste sarcina la care este supusa economia tarii respective fata de creditori, in valori relative ca procent din PIB, pentru a permite comparatie in timp si intre tari, precum si ca marime medie pe locuitor, de asemenea pentru a permite comparatii si analize pertinente in timp si spatiu.

Datoria externa se refera la sumele imprumutate de la non rezidenti, rambursabile in devize străine, bunuri sau servicii, de catre ansamblul agentilor unei tari (privati sau publici). Datoria externa totala este suma datoriei publice pe termen lung, a celei private negarantate, a creditelor de la FMI si datoria pe termen scurt.

Datoria publica este sustenabila atunci cand statul nu risca sa se afle in situatia de insolvabilitate sau in situatia de a opera ajustari majore, in conturile financiare, fapt ce ar putea determina diminuari agresive ale cheltuielilor publice, afectand direct puterea de cumparare a angajatilor sectorului public, consumul public si privat sau economisirea si investitiile.

IMPRUMUTURILE SI GESTIONAREA DATORIEI PUBLICE

Imprumuturile de stat au aparut si s-au dezvoltat in cadrul finantelor publice moderne, alaturi de impozite si taxe, ca mijloc de completare a fondurilor banesti de utilitate publica sau ca venituri bugetare extraordinare.

Datorita diminuarii unor venituri fiscale, accentuarea nevoii de resurse a crescut. Privatizarea activelor publice face statul modern mult mai dependent financiar de resursele financiare obtinute din imprumuturi publice interne si externe.

Acest aspect este observabil atat din perspectiva dimensiunilor datoriei publice, stocului acesteia cat si din perspectiva perioadelor de revenire la dimensiuni nesustenabile ale acesteia dar și din perspectiva cresterii acesteia constant in anii din urma.

Clauzele unui imprumut public

Imprumuturile publice au, ca oricare alte categorii de contracte, anumite clauze. In marea lor majoritate imprumuturile publice cuprind urmatoarele elemente de identificare:

Valoarea nominala sau pari

Reprezinta valoarea unui titlu de creanta fixata odata ce se realizeaza emisiunea titlului. De regula, valoarea nominala este egala cu pretul de subscriptie sau de rambursare. Exista si cazuri in care intre cele doua exista diferente. Aceasta poarta denumirea de prima de subscriptie si poate fi pozitiva sau negativa (sub pari sau supra-pari). Astfel:

daca pretul de emisiune este egal cu valoarea nominala => „al pari"

daca pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala => „sub pari"

daca pretul de emisiune este mai mare decat valoarea nominala => „supra pari"

Scadenta

Reprezinta perioada de contractare, uzual impartita, in functie de scadentă, in termen scurt (max.1 an), mediu (max.5 ani) si lung (pana la 20-30 de ani).

Rambursarea se poate face in rate progresive, constante (anuităti) sau la scadenta. Indiferent cum se realizeaza, ea acopera o parte a capitalului si dobanda stabilita la emisiunea titlurilor. Exista si cazuri in care obligatiunile nu au data de maturitate (obligatiuni perpetue), emitatorul fiind obligat doar la plata cuponului.

Dobanda (cuponul)

Cuponul este dobanda pe care o primeste detinatorul obligatiunii. Pana la dematerializarea activelor mobiliare detinatorul unei obligatiuni primea suma datorata de catre stat detasand unul din cupoanele atasate obligatiunii pentru a-si primi suma de bani datorata.

Necesitati de echilibru bugetar

Pentru finantarea deficitului bugetar, statul se imprumuta pe piata interna sau externa.

Pentru imprumuturile contractate pe piata interna, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur

Pentru acoperirea deficitelor bugetare, se utilizeaza de asemenea contractarea de imprumuturi, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari de 5 ani).

Datoria externa, cuprinde:

titlurile de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe; 

imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internaționale; 

imprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; 

imprumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung; 

imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine. 

CONCLUZII

Pentru guvern, datoria publica este o obligatie ce-l determina sa plateasca dobanda pentru banii imprumutati si sa ramburseze la scadenta imprumutul. Aceasta impune o povara interna si externa pentru tara, dar pot exista si avantaje in urma datoriei publice; totul depinde de capacitatea guvernului de a cheltui corespunzator banii imprumutati si de a-i rambursa apoi.

Gestiunea datoriei publice ridica o problema importanta, si anume aceea a reducerii sau limitarii datoriei publice care ramane un fenomen costisitor. Dar aceasta reducere sau limitare a datoriei publice ramane utila pentru a rezolva problema efectelor de evictiune intr-un mod satisfacator ca si pentru a pastra oportunitatea relansarii intr-o situatie de recesiune economica.

Principalele consecinte ale cresterii datoriei publice sunt:

Cresterea fondurilor disponibile la dispozitia guvernului pentru programele de cheltuieli publice curente sau de capital.

Transferarea resurselor de la sectorul privat la sectorul public al economiei.

Cresterea impozitelor pentru rambursarea imprumuturilor si a serviciului datoriei.

Contul balantei de plati, in cazul imprumuturilor externe, imbunatateste situatia incasarilor in valuta, dar o inrautateste cand incepe plata dobanzilor si cand trebuie rambursate imprumuturile.

In anumite circumstante, inflatia se accelereaza si tot mai multi bani sunt injectati in economie.

Ministerul Finantelor intocmeste anual Contul general al datoriei publice, anexa la Contul general anual de executie a bugetului de stat, care se transmite spre aprobare Parlamentului Romaniei. Contul general al datoriei publice cuprinde Contul general al datoriei publice guvernamentale si Contul general al datoriei publice locale. Totodata, Ministerul Finantelor intocmeste anual si prezinta Guvernului, spre aprobare, si Parlamentului, spre informare, Raportul privind datoria publica guvernamentala, pana cel tarziu la 30 iulie a anului urmator celui de raportare.