Datoria Internă Concept, Tipuri, ȘI Metode DE Gestiune

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea „Finanțe”

catedra „FINANȚE ȘI ASIGURĂRI”

STĂVILĂ DOINIȚA

DATORIA INTERNĂ: concept, tipuri

și metode de gestiune

teză ANUALĂ

Autor:

Admis spre susținere studentă gr. FB 139,

Conducător științific: învățământ cu frecvență la zi

Conf. univ., dr. Mărgineanu Aureliu Stăvilă Doinița

________________________ ____________________

„____”___________2016

Conducător științific:

Conf. univ., dr. Mărgineanu Aureliu

Chișinău, 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei analizate derivă din importanța datoriei de stat interne -Lucrarea de față reprezintă o analiză a tematicii “Datoria internă: concept, tipuri și metode de gestiune" și include o serie de date specializate bazate pe raporturi privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat, comunicări științifice precum și lucrări de referință generală.

Creșterea economică reprezintă unul din dezideratele tuturor economiilor, din cauză că aceasta generează creșterea venitului pe cap de locuitor, ridicarea nivelului de trai al populației, dezvoltarea economiei naționale și progresul economic.

Datoria națională constituie una din principalele probleme ale politicii macroeconomice. Soluționarea acesteia are o mare importanță pentru economia țării și pentru securitatea ei. În prezent, Republica Moldova se confruntă cu două probleme macroeconomice esențiale: creșterea PIB-ului și menținerea nivelului datoriei externe în limite rezonabile. Strategia dezvoltării până în 2005 demonstrează clar că Republica Moldova, asemenea celor mai multe țări cu economie în tranziție, nu se poate descurca fără împrumuturi externe, precum și interne. Datoria națională este o parte integrantă a sistemului economic, care influențează și asupra bugetului de stat, și asupra ratei inflației, și asupra investițiilor externe etc

Scopul lucrării constă în fundamentarea teoretica și practică a gestionării datoriei de stat interne a Republicii Moldova. Astfel pentru realizarea scopului dat au fost trasate câteva sarcini de bază cum ar fi:

Prezentarea aspectelor generale privind esența și structura datoriei interne;

Cercetarea dinamicii datoriei interne a Republicii Moldova și identificarea particularităților specifice acesteia;

Analiza evoluției datoriei de stat interne;

Analiza sustenailității și riscurilor datoriei interne.

Obiectul lucrării propuse constituie datoria de stat internă a Republicii Moldova.

Sursele de informare – în vederea cercetării au fost studiate legi, manuale, articole , rapoarte a Ministerului Finanțelor, rapoarte a Băncii Naționale a Moldovei etc.

Structura. În funcție de scopul și obiectivele stabilite lucrarea a fost structurată astfel: introducere, două capitole, concluzie, și respectiv bibliografie; în calitate de bază metodologică a cercetărilor a servit metoda economică, metoda cantitativă și alte metode general- științifice.

În Capitolul I, intitulat „Bazele teoretice ale datoriei interne” au fost reflectate noțiuni generale privind datoria de stat internă, conceptul si tipurile acesteia precum și rolul împrumutului de stat care se află în strânsă legătură cu datoria de stat.

În Capitolul II, intitulat „Analiza datoriei de stat interne a Republicii Moldova” este reflectată partea analitică a datoriei de stat interne prin prisma diverselor diagrame, tabele și concluzi adecvate. De asemenea, este reprezentată evoluția în dinamică precum și indicatorii folosiți pentru analiza datoriei interne pe parcursul ultimilor patru ani. De asemenea, spre analiză au fost expuse și riscurile aferente poftofoliului datoriei de stat internă, metode ge gestiune si cauzele apariției acestora.

În partea finală a lucrării, sunt reflectate concluziile de bază care vizează situația economică și interdependența sa cu administrarea datoriei interne, analiza celor mai importanți indicatori ai datoriei, obstacolele si riscurile aferente datoriei de stat precum și direcții de optimizare.

CAPITOLUL I: BAZELE TEORETICE ALE DATORIEI INTERNE

1.1 Datoria internă – noțiuni introductive, concept, tipuri

Datoria sectorului public, a Republicii Moldova, conform noțiunii din legislație, este formată din patru componente de bază:

Datoria de stat;

Datoria Băncii Naționale a Moldovei;

Datoria întreprinderilor sectorului public;

Datoria unitaților administrativ teritoriale.

În continuare mă voi axa mai detaliat pe cea mai complexă componentă a datoriei sectorului public, care necesită o analiză mai detaliată, adică datoria de stat. Datoria de stat a Republicii Moldova se delimitează în: datorie de stat internă și datorie de stat externă.

Datorie de stat internă – parte integrantă a datoriei de stat, reprezentînd totalul sumelor obligațiilor neonorate și dobînzilor datorate și neonorate, contractate în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor, de la rezidenții Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe piața internă a Republicii Moldova, care sunt procurate de către nerezidenți sunt atribuite datoriei de stat interne.

Datorie de stat externă – parte integrantă a datoriei de stat, reprezentînd totalul sumelor obligațiilor neonorate și dobînzilor datorate și neonorate, contractate în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor, de la nerezidenții Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe piațele financiare internaționale, care sunt procurate de către rezidenți ai Republicii Moldova sunt atribuite datoriei de stat externe.

Plafoanele datoriei de stat, inclusiv ale datoriei de stat interne sau externe, precum si plafoanele garanțiilor de stat, la finele anului, sunt stabilite de legea bugetului de stat.

Structura datoriei de stat poate fi analizată prin prisma a patru aspecte, cum ar fi:

maturitatea – împrmut pe termen scurt, mediu și lung;

valuta – contractarea împrumuturilor în valută străina sau moneda națională;

rata dobînzii – fixă sau flotantă;

instrumente ale datoriei.

În calitate de instrumente care generează datoria de stat internă a Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor utilizează:

instrumente financiare reglementate de legislația Republicii Moldova;

valori mobiliare de stat, emise sub formă de bonuri de trezorerie și obligațiuni de stat, constituind împrumuturi ale statului în moneda națională pe termen scurt, mediu și lung.

împrumuturile de stat interne.

Valorile mobiliare de stat plasate pe piața internă sunt emise în monedă națională și pot fi indexate. Valoarea nominală și dobînda valorii mobiliare de stat indexate este corelată, la momentul achitării, la valoarea de referință a unei variabile. Această variabilă poate fi rata inflației, rata de schimb a valutei străine, sau oricare altă variabilă sau indice, după cum este prevăzut în condițiile emisiunii.

Valorile mobiliare de stat sunt emise:

în formă de înscriere în cont, ca valori mobiliare pentru care emisiunea, evidența, confirmarea dreptului de proprietate și plata sumei principale și a dobînzilor (cupoanelor) aferente se efectuează prin intermediul sistemului de înscriere în cont;

în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, pentru care emisiunea, circulația și răscumpărarea se vor efectua conform condițiilor stabilite de legislație pentru aceste valori mobiliare.

Fiecărei emisiuni a valorilor mobiliare de stat, Ministerul Finanțelor atribuie, conform cerințelor standardelor naționale și internaționale, numărul de înregistrare de stat.

Valorile mobiliare de stat se emit pe termen scurt (pînă la 1 an) și termen lung:

VMS pe termen scurt: bonurile de trezorerie emise cu scont și răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală, cu termenul de circulație de 91 zile, 182 zile și respectiv 364 zile și valorile mobiliare de stat convertite (91 de zile).

VMS pe termen lung: sunt obligațiunile de stat pentru 2 ani, 3 ani. obligațiuni de stat prin subscriere (2- 3 ani) și valorile mobiliare de stat pentru asigurarea stabilității financiare.

Săptămînal Ministerul Finanțelor, în ziua de marți, plasează pe piața internă valori mobiliare de stat sub formă de bonuri de trezorerie, iar lunar, în ziua de miercuri, obligațiuni de stat. Valoarea nominală a unei valori mobiliare de stat este de 100 lei, acestea pot fi procurate de asemenea, de catre toți doritorii prin intermediul dealerilor primari.

Valorile mobiliare de stat pot fi clasificate dupa rata dobînzii, aceasta fiind fixă sau flotantă.

Rata dobînzii fixă: bonuri de trezorerie 91, 182 și 364 zile; obligațiuni de stat de 3 ani, valori mobiliare de stat convertite și pentru asigurarea stabilității financiare.

Rata dobînzii flotantă: obligațiuni de stat 2 ani și prin subscriere.

Împrumutul de stat apare ca o înțelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică, pe de o parte, și stat, pe de alta, prin care prima consimte să pună la dispoziția statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar acesta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit și să achite dobânda și alte costuri cuvenite. Împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:

1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voință al părților. Aici se cuvine o precizare: condițiile de emisiune și de rambursare a împrumutului, forma și mărimea venitului pe care îl asigură, precum și alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potențiali. Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condițiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferențial față de ceilalți subscriitori.

Modul în care se stabilesc condițiile de emisiune și de rambursare a unui împrumut de stat conferă contractului dintre împrumutat (statul) și împrumutător (o persoană fizică sau juridică) un caracter diferit de cel al contractului de credit bancar, care intervine între o bancă (împrumutător) și o persoană fizică sau juridică (împrumutat). În cazul contractului de credit bancar, condițiile de acordare și de rambursare a împrumutului se negociază de bancă cu fiecare solicitant în parte. În plus, acest contract prevede obligația împrumutatului să prezinte o garanție materială în favoarea împrumutătorului. În cazul împrumutului contractat de stat, acesta nu oferă o asemenea garanție împrumutătorilor săi.

Întrucât condițiile de emisiune și de rambursare a unor asemenea împrumuturi sunt mai puțin atractive decât în împrejurări normale, pentru plasarea acestora se desfășoară o amplă acțiune de popularizare: se evidențiază faptul că obiectivele prevăzute a se finanța pe cale de împrumut sunt de interes național, iar subscrierea la împrumut constituie o datorie patriotică a fiecărui cetățean.

2. împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor bănești de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice și juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziția statului, definitivă și nerambursabilă.

La plasarea unui împrumut, statul stabilește termenul de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcție de evoluția previzibilă a veniturilor și a cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepție împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea împrumut nu împiedică însă statul împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului respectiv, în momentul în care această operațiune prezintă conveniență economică.

3. împrumutul de stat asigură deținătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei împrumutate, și o anumită contraprestație. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipsește și a o folosi potrivit trebuințelor sale, statul se angajează să achite sistematic, deținătorilor de înscrisuri publice, „prețul" acestei folosințe. „Prețul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câștigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea și alte avantaje materiale. Așa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se deosebește de impozit, între altele, prin contraprestația pe care statul o oferă creditorilor săi.

Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel, în condițiile scăderii ratei dobânzii pe piața capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă.

Alteori, avantajele materiale inițial oferite de stat creditorilor săi se diminuează ca urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul. Deși statul achită în mod sistematic dobânda aferentă și rambursează ratele scadente ale împrumutului, totuși sumele ce revin deținătorilor de înscrisuri publice au o putere de cumpărare mai mică decât cea încredințată de aceștia statului la lansarea împrumutului.

1.2 Rolul împrumuturilor de stat

Datoria de stat se află într-o strânsă legatura cu împrumutul de stat, astfel un rol important al imprumutul de stat derivă din aceea că acesta ne fiind rambursat de către stat la scadență se transforma in datorie de stat.

În economia de piață, veniturile procurate de stat din impozite și taxe precum și cele de la întreprinderile și proprietățile sale adesea nu acoperă integral cheltuielile bugetare ordinare. In asemenea situații autoritățile publice se adresează persoanelor fizice și juridice care dispun de mijloace bănești temporar libere, cerându-le sa le încredințeze o parte din acestea pentru acoperirea diferenței dintre cheltuielile și veniturile bugetare.

Cu alte cuvinte, în caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu resurse de împrumut, adică pe calea creditului public. Bazat pe încrederea în solvabilitatea statului, creditul public se realizează fie pe calea contractării directe de către stat de împrumuturi cu persoanele fizice sau juridice deținătoare de.mijloace bănești libere fie prin intermediul unor instituții specializate – bănci, case de economii și case de asigurări sociale și de pensii ,societăți de asigurări și reasigurări etc. – care colectează disponibilitățile bănești de pe piața și pe care le încredințează apoi statului pe timp determinat.

Statul apelează la împrumuturi fie din necesități de trezorerie, fie din necesități de echilibru bugetar. În primul caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza în anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare.

În cazul în care nu se acoperă integral cheltuielile bugetare pe întregul an, pentru finanțarea deficitului rezultat statul se împrumută pe piața internă sau în străinătate. Întrucât uneori deficitul bugetar atinge dimensiuni mari, iar creditul public este totuși limitat, statul apelează și la resursele băncii centrale.

Pentru împrumuturile contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. În unele țări emisiunea de bonuri de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată. În acest din urmă caz, emisiunea de bonuri de tezaur din instrument de trezorerie (de acoperire a golurilor temporare de casă) se transformă în mijloc de echilibrare a bugetului de stat (de acoperire a deficitului bugetar).

Sumele împrumutate de stat de la banca centrală au, cel puțin teoretic, caracter rambursabil. Ele urmează să se restituie fie din excedentul bugetar, atunci când acesta există, fie din împrumuturile contractate de stat la diverse persoane fizice sau juridice (altele decât banca centrală). Practic, însă, rambursarea acestor împrumuturi are adesea un caracter formal: statul stinge împrumuturile sale vechi, primite de la banca de emisiune, pe seama unor împrumuturi noi, contractate la aceeași instituție, ceea ce nu duce la diminuarea masei de bani în circulație.

Rambursarea ratelor scadente și achitarea dobânzilor aferente au drept consecință sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage după sine majorarea impozitelor, iar în caz de insuficiență a acestora, contractarea de noi împrumuturi.

În condițiile în care veniturile bugetare ordinare nu acoperă integral cheltuielile bugetare aprobate pentru anul următor, guvernul țării are de ales între sporirea veniturilor fiscale (prin majorarea impozitelor existente sau introducerea de impozite noi) și contractarea de împrumuturi. De cele mai multe ori, guvernul optează pentru cea de-a doua soluție, din următoarele considerente:

a) majorarea impozitelor constituite o măsură nepopulară, deoarece afectează nivelul de trai al populației;

b) împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur și remunerator pentru disponibilitățile lor bănești;

c) împrumuturile de stat reprezintă un mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare decât impozitele directe;

d) în condițiile în care împrumutul se solicită la banca centrală, termenul de obținere a resurselor bănești este și mai scurt decât în cazul în care acesta se plasează în rândurile populației ori al persoanelor juridice (altele decât banca centrală).

Despre o influență favorabilă a împrumuturilor de stat asupra capitalului nu se poate vorbi decât în cazul în care acestea sunt utilizate în scopuri productive. Sau, experiența a numeroase țări arată că, în majoritatea cazurilor, împrumuturile de stat sunt utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli neproductive și numai arareori pentru dezvoltarea economiei naționale, pentru obiective și acțiuni cu caracter productiv.

Revenind la rolul important al împrumuturilor de stat în redistribuirea produsul intern brut, menționăm că acesta se manifestă atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Pe plan intern, împrumuturile contribuie la redistribuirea produsului intern brut, inițial în momentul plasării acestora de către stat. Cu acest prilej, are loc o redistribuire între partea destinată formării brute de capital și cea afectată consumului, deoarece o parte din capitalul bănesc temporar liber, care cuprinde și capitalul industrial vremelnic disponibil, este plasată în înscrisuri ale împrumuturilor de stat și se folosește mai cu seamă în scopuri neproductive, în loc să servească la lărgirea producției și a circulației. Ulterior, redistribuirea produsului intern brut prin intermediul împrumuturilor are loc în momentul plății dobânzii aferente împrumuturilor și care se suportă în principal din impozite. Subscriitorii la împrumuturile de stat încasează dobânzi și prime de rambursare, iar agenții economici realizează profit, în măsura în care livrează produse, execută lucrări ori prestează servicii pentru sectorul public, finanțate din resurse împrumutate de stat.

Împrumuturile de stat îndeplinesc un rol pozitiv în măsura în care sunt folosite pentru dezvoltarea industriei, modernizarea agriculturii, construirea de căi de comunicație, protecția mediului etc. În asemenea situații, împrumuturile contribuie la sporirea producției materiale, la creșterea produsului intern brut și, pe această bază, la asigurarea resurselor necesare rambursării lor.

CAPITOLUL II: ANALIZA DATORIEI DE STAT INTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

2.1 Structura și indicatorii datoriei interne

La sfîrșitul anului precedent, soldul datoriei de stat interne a constituit 7 225,4 mil. lei, dintre care:

1) VMS emise pe piața primară 5 162,0 mil. lei (71,4%);

2) VMS convertite 2 063,4 mil. lei (28,6%);

3) VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare 0,0 mln. lei (0,0%).

Analizînd în dinamică soldul datoriei de stat interne, comparativ cu situația de la sfîrșitul anului precedent, putem constata o majorare cu 150,1 mil. lei sau cu 2,1 la sută. Această modificare, a soldului datoriei de stat interne, s-a produs din contul majorării emisiunii nete a VMS pe piața primară cu 243,2 mil. lei și răscumpărării VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare în sumă de 93,1 mil. lei.

Tabelul 2.1: Evoluția datoriei de stat interne și ponderea acesteia în PIB, 2012-2015.

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

Analizînd perioada 2012 -2015, datoria de stat internă înregistrează o majorare cu 1 066,5 mil. lei, din contul majorării emisiunii VMS pe piața primară cu 1 345,9 mil. lei și emiterea VMS pentru asigurarea stabilității financiare începînd cu anul 2012. O cauză majoră care a influențat creșterea soldului datoriei de stat interne a fost majorarea ratelor dobânzilor, datoria internă fiind expusă în cea mai mare parte riscului de refinanțare și riscului ratei dobânzii, din cauza instrumentelor de datorie preponderant pe termen de pînă la un an, precum și a instrumentelor cu maturitatea mai mare de un an cu rată a dobânzii flotantă.

Structura datoriei de stat internă este caracterizată prin prezența următoarelor instrumente:

Valorile mobiliare de stat emise pe piață primară

Pe parcursul anului 2015, prin 78 de licitații, Ministerul Finanțelor a oferit pe piața primară spre vînzare valori mobiliare de stat în sumă de 12 215,0 mil. lei, iar cu patru ani în urmă prin cele 64 de licitații, s –au oferit pe piața primară spre vînzare valori mobiliare de stat în sumă de 7 061,0 mil. lei, adică cu 5 154,0 mil. lei mai puțin. Astfel, cererea la VMS a constituit 11 821,4 mil. lei, fiind inferioară ofertei cu 393,6 mil. lei.

Tabelul 2.2: Totalul licitațiilor de comercializare a VMS pe piața primară, 2012 vs 2015.

Sursa: Raportul privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012, 2015, www.mf.gov.md

Ca rezultat, au fost vîndute VMS la prețul de cumpărare în sumă de 8 289,1 mil. lei, ceea ce este cu 88,4 mil. lei mai mare decît volumul VMS comercializat în anul precedent și cu 1 406,5 mil. lei mai mare decât în anul 2012. Totodată, au fost răscumpărate VMS ajunse la scadență în perioada de referință în sumă de 8 045,9 mil. lei, cu 1 723,4 mil. lei mai mult decât cu patru ani în urmă.

Pe piața primară în anul 2015 au fost emise 6 tipuri de VMS:

a) Bonuri de trezorerie cu maturitatea de 21 de zile;

b) Bonuri de trezorerie cu maturitatea de 91 de zile;

c) Bonuri de trezorerie cu maturitatea de 182 de zile;

d) Bonuri de trezorerie cu maturitatea de 364 de zile;

e) Obligațiuni de stat cu maturitatea de 2 ani;

f) Obligațiuni de stat cu maturitatea de 3 ani.

Pe parcursul anului 2015 Ministerul Finanțelor a menținut structura emisiunii VMS pe piața primară, preferință fiind acordată emisiunii VMS cu termen mai lung de circulație.

Tabelul 2.3: Structura VMS comercializate pe piața primară, 2012 vs 2015 (mil. lei).

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

Avînd în vedere criza din sectorul financiar-bancar, cererea redusă pentru VMS cu termen mai lung de circulație, la fel și necesitatea stringentă de finanțare a deficitului bugetar, Ministerul Finanțelor a majorat volumul pentru vînzarea bonurilor de trezorerie cu maturitatea de 91 de zile. Astfel, ca rezultat a măsurilor întreprinse, în anul 2015 comparativ cu 2010, ponderea bonurilor de trezorerie cu scadența 91 zile și 364 zile, în total VMS comercializate, s-a majorat pînă la 31,9% și respectiv 31,6%, însa cele cu scadență 182 zile s-a diminuat pînă la 37,4%.

Pe parcursul anului 2015 a continuat emisiunea Obligațiunilor de stat cu dobînda flotantă pe termen de 2 ani, însa din motivul cererii reduse, volumul comercializat al acestora s-a micșorat esențial, suma comercializată fiind 33,2 mil. lei, pe cînd în perioada analogică a anului 2012 – cu 56,3 mil. lei mai mult.

Tot odată, Ministerul Finanțelor continuă emisiunea pe piața primară a Obligațiunilor de stat cu dobîndă fixă pe termen de 3 ani, volumul comercializat a cărora constituie 8,3 mil. lei. Din motivul cererii reduse, începînd cu luna august a anului 2015, Ministerul Finanțelor stopează pe termen nedefinit emisiunea acestora.

În scopul menținerii unui nivel optim, Ministerul Finanțelor, permanent a monitorizat situația pe piața primară a VMS și a comercializat VMS doar la rate acceptabile ale dobânzii. Astfel, în anul 2015, ratele maximale ale dobînzii propuse de către investitori pentru VMS au variat de la 18,84% pînă la 28,28%, însă Ministerul Finanțelor nu a acceptat toate ofertele investitorilor, fapt care a permis menținerea unui nivel optim al ratelor dobînzii la VMS.

În rezultat, rata nominală anuală medie ponderată a dobînzii la VMS comercializate, în anul 2015, constituie 20,13%, fiind de 3,0 ori mai mare comparativ cu anul 2014, însă în anul 2010 aceasta era 6,10 la sută.

Creșterea ratelor dobînzii la VMS a stimulat interesul investitorilor, astfel volumul VMS procurat de investitorii nebancari a crescut comparativ cu anul 2014 cu 696,3 mil. lei, înregistrînd 1295,8 mil. lei, iar ponderea acestora în volumul total comercializat s-a majorat semnificativ și a constituit 15,6%. Principalii investitori în VMS continuă a fi băncile comerciale, ponderea cărora în totalul VMS procurate a constituit 84,4%, mai puțin cu 12,1 p.p. față de anul 2012.

La finele anului 2015, pe piața VMS activau 9 dealeri primari. Pe parcursul anului, aceștea au procurat valori mobiliare de stat în volum de 7 686,3 mil. lei la prețul de cumpărare, ceea ce constituia cca. 63,0% din volumul oferit de către Ministerul Finanțelor.

Printre cele mai active bănci- dealeri primari, care s-au evidențiat pe piața primară a VMS în anul 2015, se numără: B.C. „Moldindconbank” S.A., B.C. „Victoriabank” S.A., B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. și B.C. „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A..

Volumul valorilor mobiliare de stat emise pe piața primară și aflate în circulație la situația din 31 decembrie 2015 au constituit 5 162,0 mil. lei. Ponderea majoră în VMS aflate în circulație o constituie bonurile de trezorerie cu scadența 364 zile (49,9%), urmată de bonurile de trezorerie cu scadența 182 zile (24,1%) și 91 zile (21,4%). Comparativ cu anul 2014, bonurile de trezorerie cu scadența 364 zile și 182 zile aflate în circulație sau micșorat cu 0,8 p.p. și 9,1 p.p. respectiv, iar bonurile de trezorerie cu scadența 91 zile s-au majorat cu 11,6 p.p..

Scadența medie ponderată anuală a valorilor mobiliare de stat, emise la situația de la sfârșitul anului 2015, s-a micșorat cu 22 zile față de situația de la începutul anului și a constituit 211 zile, pe cînd în anul 2012 la sfârșitul anului scadența medie ponderată anuală a VMS era de 207 zile.

2. Valorile mobiliare de stat convertite

În componența datoriei de stat interne, la începutul anului 2015 VMS convertite au

constituit 2 063,4 mil. lei sau 29,2%, cu 150,0 mil. lei mai puțin decât în anul 2012.

Comparativ cu anul 2012, în anul precedent celui de gestiune, VMS convertite au fost reemise și răscumpărate în sumă totală de 8 432,2 mil.lei, sau cu 621,4 mil. lei mai puțin. De asemenea, termenul mediu de circulație a VMS convertite a constituit 91 zile în ambele perioade.

Rata medie ponderată a dobînzii, pentru valorile mobiliare de stat convertite răscumpărate, în anul 2015, a constituit 13,57 %, iar rata medie ponderată a dobînzii pentru valorile mobiliare de stat convertite comercializate în același an a constituit 18,26 %.

La situația de la finele anului 2015, VMS convertite au constituit 2 063,4 mil. lei sau 28,6% din datoria de stat internă, micșorîndu-se comparativ cu situația de la începutul anului cu 0,6 p.p., în legătură cu majorarea datoriei de stat interne, ca rezultat a majorării emisiunii VMS pe piața primară.

3. Valorile mobiliare de stat emise pentru asigurarea stabilității financiare

La situația din 1 ianuarie 2015, volumul VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare aflate în circulație a constituit 93,1 mil. lei, sau cu 279,5 mil. lei mai puțin decît în 2012.

Pe parcursul anului precedent, în conformitate cu Acordul nr.7 privind emisiunea și răscumpărarea obligațiunilor de stat din 25 octombrie 2011, semnat între BNM, Ministerul Finanțelor și „Banca de Economii” S.A., Ministerul Finanțelor a răscumpărat Obligațiuni de stat emise pentru asigurarea stabilității financiare în sumă de 93,1 mil. lei. Concomitent, suma dobînzii (cuponului) achitată pentru Obligațiunile de stat a constituit 5 818,1 lei.

Astfel, la situația din 30.12.2015, a fost răscumpărată ultima tranșă a VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare, fiind astfel răscumpărate în totalitate aceste VMS.

Conform Legii nr.190 din 30 septembrie 2011 privind unele masuri suplimentare de asigurare a stabilității financiare, taxa specială calculată pentru anul 2014 în sumă totală de 6,92 mil. lei a fost achitată de către băncile comerciale pînă la 31 ianuarie 2015.

În anul 2015, BC ,,Investprivatbank” în proces de lichidare a transferat la bugetul de stat din valorificarea activelor sale mijloace bănești în sumă de 5,0 mil. lei. Astfel, datoria BC ,,Investprivatbank”, în proces de lichidare față de Ministerul Finanțelor a constituit 362,0 mil. lei, la 31 decembrie 2015.

Pentru serviciul datoriei de stat interne, în anul 2015, au fost utilizate mijloace bănești în sumă de 793,6 mil. lei sau 99,9% din suma precizată în Legea bugetul pe anul 2015. Comparativ cu anul 2014, cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat interne s-au majorat cu 415,9 mil. lei sau de 2,1 ori în legătură cu majorarea ratei dobînzii la VMS comercializate prin licitații, care concomitent a atras după sine și majorarea ratelor dobînzii la VMS convertite, aflate în portofoliul BNM. La fel, putem observa că cele mai mari date au fost înregistrate în anii 2012 și respectiv 2015.

Tabelul 2.4: Evoluția și structura cheltuielilor pentru serviciul datoriei de stat internă, 2012-2015 (mil. lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

Din suma totală pentru serviciul datoriei de stat interne au fost utilizate 64,2% sau 509,2 mil. lei pentru plata dobînzii și cupoanelor la VMS emise pe piața primară, cu 4,2 p.p. mai puțin comparativ cu 2012; și 35,8% sau 284,4 mil. lei pentru plata dobînzii la VMS convertite, respectiv cu 4,2 p.p. mai mult decât în anul 2012; și 0,006 mil. lei pentru plata cupoanelor la VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare.

2.2 Managementul datoriei de stat interne

Pe parcursul anului precedent, politica în domeniul datoriei de stat a fost orientată spre atingerea obiectivului fundamental în procesul de administrare a datoriei de stat, stabilit în Program, și anume de asigurarea necesităților de finanțare ale bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu și lung, în condițiile limitării riscurilor implicate.

De asemenea, pe parcursul anului 2015 s-a urmărit realizarea obiectivelor specifice de gestionare a datoriei de stat stabilite în vederea atingerii obiectivului fundamental, și anume:

1) limitarea extinderii garanțiilor de stat la cazurile care promovează proiectele prioritare pentru economia națională, cu condiția că toate cerințele legii sunt realizate. Astfel, pe parcursul anului 2015 nu au fost emise garanții de stat.

2) diminuarea treptată a datoriei Guvernului față de BNM.

Avînd în vedere necesitatea prioritizării programelor de cheltuieli ale bugetului de stat pe termen mediu, în Legea bugetului de stat pe anul 2015 nu a fost prevăzută răscumpărarea valorilor mobiliare de stat convertite. Astfel, soldul valorilor mobiliare de stat convertite a rămas la nivelul de la începutul anului și, la situația din 31 decembrie 2015, a constituit 2 063,4 mil.lei;

3) dezvoltarea pieței interne a VMS.

În vederea realizării acestui obiectiv, pe parcursul anului 2015, Ministerul Finanțelor a menținut structura emisiunii VMS pe piața primară, preferință fiind acordată emisiunii VMS cu termen mai lung de circulație. Însă, avînd în vedere criza din sectorul financiar-bancar, cererea redusă pentru VMS cu termen mai lung de circulație, precum și necesitatea stringentă de finanțare a deficitului bugetar, Ministerul Finanțelor a majorat volumul pentru vînzare a bonurilor de trezorerie cu maturitatea de 91 de zile. Astfel, comparativ cu anul 2014, ponderea bonurilor de trezorerie cu scadența 91 zile în totalul VMS comercializate s-a majorat de la 24,6% pînă la 31,9%, concomitant majorîndu-se relativ ponderea bonurilor de trezorerie cu scadența 364 zile cu 1,2 p.p., ajungînd în

perioada de raportare la 31,6 la sută.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, Ministerul Finanțelor a întreprins următoarele acțiuni:

1) a fost monitorizată sustenabilitatea datoriei de stat;

2) în scopul menținerii costurilor asociate datoriei de stat pe termen mediu și lung la nivel acceptabil s-a urmărit contractarea împrumuturilor de stat externe pe termen mediu și lung, ținînd cont de raportul cost/risc.

În scopul menținerii unui nivel optim al ratelor dobînzii la VMS, pe parcursul anului 2015, Ministerul Finanțelor permanent a monitorizat situația pe piața primară a VMS și a comercializat VMS doar la rate acceptabile ale dobînzii. Astfel, în perioada de gestiune ratele maximale ale dobînzii propuse de către investitori pentru VMS au variat de la 18,84% pînă la 28,28%, însă Ministerul Finanțelor nu a acceptat toate ofertele investitorilor, fapt ce a permis menținerea unui nivel optim al ratelor dobînzii la VMS. Ca rezultat, rata nominală anuală medie ponderată a dobînzii la VMS comercializate în anul 2015 a constituit 20,13%, aceasta fiind totuși de 3,0 ori mai mare comparativ cu anul 2014, urmare a conjuncturii pe piața financiară internă.

În ceea ce privește costurile asociate datoriei de stat în general, la sfîrșitul anului 2015, ponderea serviciului datoriei de stat în veniturile pe componenta de bază a bugetului de stat a constituit 4,1%, înregistrînd o majorare cu 1,7 p.p. comparativ cu perioada similară a anului 2014, datorată sporirii considerabile a ratelor dobînzilor la VMS emise pe piața primară.

3) la capitolul optimizarea riscurilor financiare (riscul de refinanțare, riscul valutar, riscul ratei de dobîndă), au fost monitorizați parametrii de risc asociați datoriei de stat, care potrivit situației din 31 decembrie 2015, au înregistrat următoarele valori:

a) maturitatea rămasă, exprimată prin ponderea datoriei de stat care ajunge la scadență în decurs de un an în totalul datoriei de stat – 25,0%;

b) ponderea datoriei de stat interne în portofoliul datoriei de stat – 21,6%;

c) ponderea datoriei de stat într-o anumită valută străină în totalul datoriei de stat – 32,7% (euro);

d) ponderea datoriei cu rata dobînzii fixă în portofoliul datoriei de stat – 58,2%.

Astfel, toți parametrii de risc s-au încadrat în limitele anuale stabilite în cadrul Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2015-2017)”.

La finele anului 2015, expunerea cea mai mare față de indicatorii riscului de refinanțare și ai riscului ratei de dobîndă, o are datoria de stat internă, care înregistrează o perioadă medie de maturitate și refixare de 0,5 ani, dar și o pondere majoră care urmează a fi refixată/scadentă în decurs de un an. Totodată, portofoliul datoriei de stat este expus riscului valutar, dat fiind faptul că doar 21,6% din soldul datoriei de stat este denominat în monedă națională, iar restul în valută străină.

2.3 Gestiunea riscurilor asociate datoriei interne. Direcții de optimizare a acestora

În linii generale, riscul, reprezintă de fapt, expunerea la pierderile care pot apărea într-o afacere cu un partener străin și nu doar, acestea fiind cauzate de evenimente specifice care sunt, sub controlul guvernului.

Analiza macroeconomică a componenetei economico-financiare a riscului de țară presupune modul în care aceste risc e influențat de:

politica guvernamentală,

rolul economic al guvernului,

strategiile de prețuri,

prioritățile investiționale,

structurile financiare,

politica macroeconomică,

capacitatea de obținere a fondurilor valutare,

nivelul datoriei interne precum și externe,

lichiditațile și fluxurile bănești din țară.

Astfel, principalele tipuri de riscuri asociate costului datoriei de stat a Republicii Moldova din 31.12.2015 identificate drept riscuri de piață sunt:

1) Riscul valutar;

2) Riscul de refinanțare;

3) Riscul ratei de dobîndă.

Pe lîngă cele menționate mai sus, se atestă și riscul operațional, care acționează indirect asupra datoriei de stat.

1) Riscul valutar

Riscul valutar este unul din principalele categorii de riscuri asociate portofoliului datoriei de stat, deoarece afectează atît costul datoriei de stat, cît și volumul acesteia. Astfel, aproximativ 20 la sută din portofoliul datoriei de stat îi revine datoriei de stat interne. La situația din 31 decembrie 2015, ponderea datoriei de stat interne s-a micșorat cu 4,2 p.p., comparativ cu situația de la sfîrșitul anului 2014, iar comparativ cu sfîrșitul anului 2013 s-a micșorat cu 6,8 p.p.

Tabelul 2.5: Structura datoriei de stat, pe componente, 2013-2015 (%)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

2) Riscul de refinanțare

Riscul de refinanțare este identificat prin indicatorii:

a) Profilul rambursării datoriei de stat interne

Notă: Profilul rambursării datoriei de stat interne nu include datoria Guvernului față de BNM (VMS convertite), cu excepția sumelor prevăzute spre rambursare incluse în Legea bugetului de stat pe anul respectiv, deoarece aceasta este reperfectată anual în baza unui Acord între Ministerul Finanțelor și BNM, astfel comportînd un nivel redus al riscului de refinanțare. Profilul de rambursare a datoriei de stat externe nu include instrumentul alocarea DST, întrucît acesta reprezintă o datorie purtătoare de dobîndă sub forma activelor de rezervă alocate de către FMI membrilor săi, care nu prevede rambursarea sumei principale și nu va fi refinanțată.

Luînd în considerare estimările pentru profilul de răscumpărare a datoriei de stat interne, în anii ce urmează, se evidențiază vîrful de plată în anul 2016, ceea ce denotă faptul că datoria de stat internă este preponderent pe termen scurt. Segmentul de datorie de stat internă pe termen scurt urmează a fi refinanțat în fiecare an prin noi emisiuni de VMS, ceea ce reprezintă un risc semnificativ pentru bugetul de stat, în contextul majorării considerabile a ratelor de dobîndă pe piața internă pe parcursul anului 2015.

b) Perioada medie de maturitate (ATM) și datoria scadentă într-un an

Tabelul 2.6: Indicatorii riscului de refinanțare la situația din 31 decembrie 2015

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

Indicatorii sus-menționați vin în suportul concluziilor formulate în baza profilului de rambursare al datoriei de stat interne și externe, și anume, la situația din 31 decembrie 2015, o expunere mai mare față de riscul de refinanțare o are datoria de stat internă, avînd perioada medie de maturitate de 0,5 ani și o pondere de 98,0% la sută care urmează să ajungă la scadență în decurs de un an.

3) Riscul ratei de dobîndă

Este identificat prin indicatorii:

a) Structura datoriei de stat după tipul ratei de dobîndă

Notă: În contextul analizei riscului ratei de dobîndă, datoria de stat internă cu maturitatea de pînă la un an și purtătoare de rată a dobînzii fixă va fi atribuită la categoria datoriei cu rata dobînzii flotantă, întrucît din cauza maturității reduse aceasta va fi refinanțată în fiecare an la condiții noi de piață, fiind supusă riscului ratei de dobîndă.

Tabelul 2.7: Structura datoriei de stat interne, după tipul ratei de dobîndă, 2013 –2015 (%)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

La situația din 31 decembrie 2015, în contextul Notei expuse mai sus, datoria de stat internă a fost formată din 98,4% datorie purtătoare de rata dobînzii flotantă, ceea ce indică o majorare cu 1,2 puncte procentuale comparativ cu situația de la sfîrșitul anului 2014. Această majorare a fost condiționată de faptul că în luna decembrie 2015 au fost răscumpărate de pe piață VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare ajunse la scadență, care reprezintă instrumentele datoriei de stat interne cu rata dobînzii fixă și termen de circulație mai mare de un an, iar începînd cu luna august 2015, din cauza situației pe piața VMS, precum și lipsei cererii la VMS pe termen lung din partea investitorilor, Ministerul Finanțelor a stopat pe o perioadă nedeterminată, plasarea OS pe termen de 3 ani cu rata dobînzii fixă.

b) Perioada medie de refixare (ATR) și datoria ce urmează a fi refixată într-un an

Indicatorul perioada medie de refixare este cu atît mai sigur cu cît deține o valoare mai mare, la fel ca și indicatorul riscului de refinanțare – perioada medie de maturitate.

Tabelul 2.8: Indicatorii riscului ratei de dobîndă la situația din 31 decembrie 2015

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2012 -2015, www.mf.gov.md

Datoria de stat internă este expusă în cea mai mare măsură riscului ratei de dobîndă, întrucît 98,4 la sută din datoria de stat internă urmează să fie refixată la rate noi de dobîndă în decurs de 1 an. Astfel, o majorare a ratelor de dobîndă la VMS pe piața internă va afecta direct costurile aferente datoriei de stat.

4) Riscul operațional

Se referă la aspecte precum sistemele informaționale și procedurile de ținere a evidenței datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat, procesare a datelor, raportare, păstrare, etc.

Un aspect important aferent riscului operațional ține de sistemul informațional de management al datoriei și analiză financiară, precum și de înregistrarea și menținerea cu acuratețe a datelor. În prezent, riscul operațional este în permanență monitorizat și optimizat prin îmbunătățirea continuă a capacității personalului prin instruiri interne și externe. De asemenea, dezvoltarea sistemului de control intern în cadrul Direcției Generale Datorii Publice are loc în baza Registrului Riscurilor pentru obiectivele de bază prin care au fost identificate tipurile de reacții la risc, precum și măsurile de control de întreprins pentru fiecare risc potențial ce ar putea afecta procesele operaționale la nivel de subdiviziune.

Totodată, în scopul minimizării impactului riscului operațional materializat prin fluctuația colaboratorilor, dar și a persoanelor cheie, în cadrul subdiviziunii sunt elaborate și actualizate periodic descrieri grafice și narative ale principalelor procese ce definesc activitatea subdiviziunii responsabile de monitorizarea datoriei sectorului public.

În contextul fortificării procesului de raportare a datelor privind datoria sectorului public și veridicității lor, Direcția Generală Datorii Publice monitorizează și verifică în permanență calitatea informației primite de la entitățile sectorului public. De asemenea, pe parcursul anului 2015, în colaborare cu Inspecția Financiară, au fost aplicate sancțiuni, în conformitate cu prevederile Codului Contravențional, persoanelor responsabile din cadrul entităților sectorului public, dacă acestea nu au

respectat termenul de prezentare către Ministerul Finanțelor a datelor privind datoria sectorului public sau au raportat date eronate/incomplete.

Optimizarea riscurilor aferentă portofoliului datoriei de stat prezintă o acțiune ce vizează canalizarea eforturilor spre formarea unei structuri a datoriei de stat care ar optimiza costurile și riscurile, inclusiv asimetria valutară, efectele negative ale fluctuației ratelor de dobîndă și ale refinanțării. Această acțiune va fi orientată pe următoarele direcții:

1) optimizarea riscurilor financiare:

a) optimizarea riscului de refinanțare pentru datoria de stat prin contractarea unor împrumuturi preponderent pe termen mediu și lung, avîndu-se în vedere raportul de eficiență cost/risc. De asemenea, se va urmări distribuirea cît mai uniformă a sumelor destinate deservirii datoriei de stat, prin stabilirea scadențelor noilor împrumuturi, astfel încît să se evite formarea de vîrfuri de plată în anumite perioade;

b) optimizarea riscului valutar prin întreprinderea eforturilor în vederea majorării ponderii datoriei de stat în monedă națională în totalul datoriei de stat, precum și prin diversificarea valutelor străine ce intră în componența datoriei de stat externe și evitarea deținerii de către o anumită valută străină a ponderii majoritare în portofoliul datoriei de stat externe;

c) optimizarea riscului aferent creșterii ratelor de dobîndă prin menținerea ponderii majoritare a datoriei cu rata dobînzii fixă în totalul datoriei de stat. Acest fapt va reduce incertitudinea cu privire la efortul bugetar anual necesar efectuării plăților de dobînzi pentru segmentul de datorie de stat purtătoare de rată flotantă;

2) optimizarea riscului de credit, care se referă la reducerea riscului bugetar cauzat de posibila activare a garanțiilor de stat. Riscul efectuării de Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, a plăților acordate din bugetul de stat se va reduce atît datorită rambursării integrale, prognozate de către beneficiarii garantați, a împrumuturilor garantate de stat pînă în anul 2014 inclusiv, cît și datorită prevederilor Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, potrivit căreia acordarea garanțiilor de stat se va face doar pentru proiectele prioritare pentru economia națională, în baza unei legi speciale emise în acest scop, după parcurgerea unor etape care să confirme credibilitatea și capacitatea de rambursare a datoriilor de către beneficiarii garanțiilor de stat;

3) optimizarea riscului operațional, ținîndu-se cont de următoarele aspecte:

a) implementarea sistemelor de control intern adecvate, precum și modernizarea sistemelor informaționale actuale de înregistrare și monitorizare a datoriei de stat;

b) asigurarea existenței unor descrieri detaliate ale procedurilor de înregistrare și validare a datelor datoriei de stat. Un alt aspect ține de accesul la sistemele de înregistrare a datoriei de stat și de păstrare a copiilor datelor din sistemele informaționale într-o locație sigură, ceea ce ar asigura continuitatea activităților în caz de evenimente neprevăzute;

c) activitatea personalului, și anume separarea activităților pentru unele funcții-cheie și îmbunătățirea continuă a capacității resurselor umane.

CONCLUZIE

La etapa actuală problema datoriei de stat reprezintă una din principalele probleme ale economiei oricărui stat, având un impact direct atît asupra dinamicii creșterii economice a statului, precum și asupra gestionării politicii bugetare si financiare.

În contextul mai larg al politicilor economice naționale, statul trebuie să vegheze ca atît nivelul, cît și ritmul de creștere al datorie de stat, să fie sustenabile, iar serviciul datoriei interne să poată fi asigurat în diverse situații respectînd obiectivele de cost și risc.

Considerăm că nu existența datoriei interne reprezintă o problemă pentru economie, ci mai degrabă mărimea acesteia, structura, ratele dobânzii, etc.; dacă datoriile contractate înregistrează niveluri foarte înalte, costurile acesteia pot devein extrem de ridicate, atît pe plan economic cît și pe plan social.

Datoria internă pe parcursul celor patru ani analizați, a înregistrat în dinamică o majorare continuă, soldul acesteia fiind de 7 225,4 mil. lei la sfîrșitul anului precedent, creșterea fiind cauzată de majorarea ratelor dobânzilor, datoria internă fiind expusă în cea mai mare parte riscului de refinanțare și riscului ratei dobânzii, din cauza instrumentelor de datorie preponderant pe termen de pînă la un an, precum și a instrumentelor cu maturitatea mai mare de un an cu rată a dobânzii flotantă.

Gradul de îndatorare al țării este unul mediu, fiind relevat prin raportul dintre datorie și PIB, astfel în anul 2015, ponderea datoriei de stat interne în PIB a constituit 5,9%.

Datoria internă trebuie structurată adecvat în ceea ce privește rata dobânzii, scadențele și moneda în care sunt contractate împrumuturile. Astfel, la sfîrșitul anului 2015, datoria de stat internă scadentă într-un an a înregistrat 98,0 %; datoria de stat internă cu rata dobânzii flotantă- 98,4%, iar cea cu rata dobânzii flotantă -1,6%. Această majorare a fost condiționată de faptul că în luna decembrie 2015 au fost răscumpărate de pe piață VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare ajunse la scadență, care reprezintă instrumentele datoriei de stat interne cu rata dobînzii fixă și termen de circulație mai mare de un an.

Un management eficient al datoriei de stat interne, constă în stabilirea unei strategii de gestiune, care ar fi aptă de a mobiliza sumele necesare finanțării, de a realize obiectivele de risc și de cost stabilite de către autorități, in acest sens are loc implementarea Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu”, care conține date privind datoria efectuată pentru trei ani anteriori, si respective date prognozate pentru următorii trei ani.

Pentru o țară este foarte important să-și determine și să-și stabilească nivelul optim de îndatorare pe care respectiva economie îl va putea suporta. Și în final, se poate de menționat, că deși datoria de stat și componentele sale sunt gestionate relative bine și se încadrează în limitele admisibile, totuși Republica Moldova, fiind o țară relative tînără, cu dezvoltarea unei economii deschise, se caracterizează prin lipsa de investiții importante, iar îndatorarea financiară este unicul mijloc de acoperire a lor.

În urma acestor constatări, un scop primordial al statului rămîne a fi reducerea nivelului datoriei de stat prin metode optime împrumutate de la bunele practici internaționale.

În prezent economia Republicii Moldova este închistată într-un cerc vicios. Pe de o parte volumul mic al investițiilor, cât și declinul economic cumulat în ultimii zece ani îngreunează restructurarea producției și a reorientării exporturilor, descurajează investițiile publice și private. Pe de altă parte creșterea durabilă a economiei este subminată de datoria publică externă și internă în creștere cât și de balanța comercială și de plăți externe dezechilibrată combinată cu imposibilitatea utilizării resurselor materiale, financiare și umane pentru restaurarea economiei în ansamblu.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative și normative

Legea cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de stat: nr. 419-XVI din 22.12.2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2014, nr. 32-35/114.

Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar: nr. 847-XIII. Din 24.05.1996. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr,ediție specială.

Legea privind finanțele publice locale nr.397-XV din 16.10.2003

Hotărîrea Guvernului cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22dec2006 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat: nr 1136 din 18 octombrie 2007. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2006, nr. 175-177//1216.

Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2015-2017)”: nr.939 din 13.11.2014. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014 nr,345 -351/1031.

Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016)”: nr.212 din 24 martie 2014. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-77, 28.03.2014, nr. 235.

Manuale, monografii și lucrări didactice

VĂCĂREL, Iulian. Finanțe publice, București: Editura Didactică și pedagogică. 1994, ISBN 973-30-3475-4.

VĂCĂREL, Iulian. Finanțe publice, București: Editura Didactică și pedagogică. 2001, ISBN 973-30-2574-2

MANOLE, T Finanțe publice, teorie și aplicații. Chișinău 1998

VĂCĂREL, Iulian, BISTRICEANU, G., BERCEA Florian…. Finanțe publice, București: Editura Didactică și pedagogic, 2004 ISBN 973-30-2635-2

CĂLIN, Magdalena, Datoria publică. București: Editura Didactică și pedagogic,2006. ISBN: 973-30-1655-1

SECRIERU, Angela. Finanțele publice. Chișinău: Editura Epigraf, 2004.

BISTRICEANU, G., ADOCHIȚEI, M., NEGREA, E. Finanțele agenților economici. București: 2000. ISBN 973-590-433-0.

HÎNCU R., BUȘMACHIU E.,…. Finanțe publice: sinteze, scheme, teste. Editura A.S.E.M., Chișinău- 2005

FILIP, Gheorghe. Finanțe publice. București 2006.

MOȘTEANU, Tatiana. Buget și trezorerie public. București: Editura Universitară, 2008 ISBN 978-9737-49-386-2

MOȘTEANU, Tatiana. Finanțe publice – sinteze teoretice, teste grila, aplicații practice. Editura Universitară București 2004. ISBN 978-9737-49-386-2

Surse electronice

Raportul privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditarea de stat pe anul 2015, www.mf.gov.md

Registrul privind situația în domeniul datoriei de stat interne a Republicii Moldova în anul 2015. http://mf.gov.md/files/files/Datoria%20de%20Stat/datoria%20interna/registru-2015.pdf

Registrul privind situația în domeniul datoriei de stat interne a Republicii Moldova în anul 2012. http://mf.gov.md/files/files/Datoria%20de%20Stat/datoria%20interna/registru-2012.pdf

Comunicat cu privire la datoria de stat internă contractată anterior de la Banca Națională http://bnm.md/ro/content/datoria-de-stat-interna-contractata-anterior-de-la-banca-nationala

Regulament cu privire la plasarea și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi, aprobat prin HCA al BNM nr.96 din 17.05.2013. Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 125-129 din 14.06.2016, art. 887.

Informații privind datoria de stat internă http://www.mf.gov.md/publicdebt/statedebt/intern

http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ1/0132PopescuOvidiu.pdf