Datoria Externa Concept,tipuri Si Metode de Gestiune

CUPRINS

INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei. Republica Moldova a pornit în tranziție cu handicap economic major și a avut și mai are greutăți mari în a se desprinde de trecutul ei politic și economic. De aici au rezultat mari dispute legate de datoria externă, atitudinea față de capitalul străin, ritmul reformelor economice, dispute politice care au afectat coerența și consecvența politicii de reformă.

Datoria externă este un element indispensabil a unei economii deschise. Insuficiența resurselor proprii a unei țări pentru asigurarea creșterii economice condiționează apelarea la mijloace din exterior.

Majoritatea țărilor cu tranziția spre economia de piață fiind constrînse de astfel de circumstanțe sunt impuse de a apela la surse externe de finanțare pentru acoperirea cheltuielilor curente, susținerea cursului monedei naționale, finanțarea deficitului bugetar.

Societatea din Republica Moldova se află astăzi la limita supraviețuirii, ajungînd să-și consume resursele de viitor (financiare, materiale și umane) pe care, în mod firesc, o societate le direcționează pentru dezvoltare.

Instabilitatea politică și socială care a dominat în Republica Moldova pe parcursul ultimului deceniu, alături de lipsa unor deprinderi și cunoștințe de gestionare a economiei naționale prin politici economice coerente și ajustate, sunt acei factori critici care au determinat în cea mai mare măsură lipsa unor succese economice remarcabile. Înglodată în mlaștina datoriilor externe și cu deficite bugetare enorme, economia Moldovei va trebui să lucreze în următorii ani în favoarea creditorilor. Lipsa de mijloace financiare creează multe dificultăți în funcționarea normală a statului.

Datoria externă a devenit un fenomen caracteristic al lumii contemporane. O datorie externă cronică de proporții poate provoca creșterea ratei inflației, criza valutară, dificultăți la finanțarea deficitului bugetar și alte fenomene nedorite ce influențează negativ procesul de stabilizare macroeconomică și, respectiv, progresul economic.

Studierea și cercetarea problemelor legate de datoriile externe, constituie pentru Republica Moldova un subiect de maximă importanță, deoarece,în linii mari, din cadrul acestor resurse se preconizează asigurării creșterii economice durabile în pofida insuficiențe de fonduri proprii.

Scopul și obiectivele cercetării. Una dintre problemele-cheie ale dezvoltării social-economice a țării este reducerea justificată a datoriilor externe și menținerea acesteia la un nivel admisibil. Datoriile externe apar după anumite situații extreme: prăbușirea sistemelor economice, războaie, inundații, ani secetoși, crizele politice în societate. Datoriile externe pot fi justificate în anumite condiții, însă ele pot apărea și ca o consecință a unor decizii economice neadecvate situațiilor create.

În acest context scopul tezei anuale este determinarea structurii datoriei externe a Republicii Moldova și analiza dinamicii acesteia.

Metodologia cercetării a decurs prin ansamblul de căi și proceduri de cercetare cum ar fi: viziunea savanților economiști,analiză și sinteză,baze teoretice,legi,modelarea matematică.

Baza informațională a cercetării efectuate o constituie lucrările economiștilor teoreticieni autohtoni și străini, printre care: Badea Gabriel Sorin, Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina, Manole T. ș.a., precum și date statistice a Băncii Naționale a Moldovei, a Ministerului Finanțelor a RM, rapoartele/studiile realizate de Ministeru Finanțelor, de Banca Națională a Moldovei.

Structura tezei anuale este determinată de sarcinile și scopul tezei anuale și include: introducere, 2 capitole, încheiere și bibliografie.

În introducere este descrisă situația economică a Republicii Moldova în momentul actual.

În capitolul I ” Abordări conceptuale cu privire la datoria externă” sunt menționate principalele teorii privind datoria externă, în scopul fundamentării cercetării datoriei externe și în special pentru reducerea acesteia în Republica Moldova prin perfecționarea politicii economice.

În capitolul II ”Evoluția datoriei externe a Republicii Moldova” este facută o analiză a datoriei externe în Republica Moldova în dinamică și structură întru evidențierea tendințelor apărute în ultimii trei ani de dezvoltare a țării.

În încheiere este abordată ideea că economia Republica Moldova se confruntă cu două probleme macroeconomice esențiale: creșterea PIB-ului și menținerea nivelului datoriei externe în limite rezonabile

CAPITOLUL I. ABORDĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA DATORIA EXTERNĂ

Repere teoretice cu privire la conceptul de datorie externă

Datoria externă ca concept este o noțiune largă ce oferă multiple posibilități de interpretare. În concepția Băncii Mondiale și a structurilor sale componente: datoria externă include sumele datorate unor creditori publici și privați, în valută străină, bunuri și servicii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an, sumele datorate de persoanele private dar garantate de o autoritate publică, datoria formată ca rezultat al tranzacțiilor cu FMI etc.

Conform metodologiei FMI, ”datoria externă este datoria avînd în o scadență inițială sau prelungită mai mare de un an, datorată nerezidenților și rambursabilă în devize străine, în bunuri sau servicii”.

Unii autori tratează datoria externă ca – totalitatea împrumuturilor sau creditele primite de o țară sau de agenții economici particulari în cadrul relațiilor internaționale, precum și alte obligații financiare, rezultate din contextul integrării economiei mondiale.

Și în sfîrșit, conform Legii Republicii Moldova cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat ”datoria de stat externă – parte integrantă a datoriei de stat reprezentînd totalul sumelor obligațiilor neonorate și dobînzilor datorate și neonorate, contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor, de la nerezidenții Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe piețele financiare internaționale, care sînt procurate de rezidenți ai Republicii Moldova sînt atribuite datoriei de stat externe”.

Conform opiniei Badea, Gabriel Sorin ” datoria externă are efecte favorabile pentru țările în curs de dezvoltare, dar poate genera și efecte negative care pot conduce la imposibilitatea restituirii datoriei uneori contribuind la declașarea de crize manifestate prin:

– creșterea dobînzei la creditele externe;

– fluctuații între prețul intern și prețul extern;

– instabilitatea masei monetare;

– scurgerea de valută în exterior.”

Evaluarea relațiilor valutare și financiare internaționale ale unui stat, ca și pe ansamblul economiei mondiale nu poate fi redusă la durata unui an, ci trebuie efectuată în dinamică, în perspectivă, pe o perioadă mai lungă, pînă la scadențele finale ale creanțelor și obligațiilor externe ale unui stat sau altul.

După cum se știe, în sens larg, datoria este reversul creditului, orice operațiune de creditare generînd, în mod obligatoriu din punct de vedere contabil, o operațiune de debitare. Economia modernă nu poate fi concepută fără o dezvoltare corespunzătoare a creditului.

Practica a dat însă datoriei un sens mai restrîns. Pornind de la faptul că orice subiect de drept poate fi, pe o anumită perioadă, atît debitor cît și creditor, datoriile și împrumuturile acestuia se compensează reciproc, în acest sens restrîns, numai anumite operațiuni de credit semnifică existența unei datorii nete.

Datoria externă, atît ca definiție, cît și ca mod de calcul, poate avea înțelesuri diferite.

În sensul cel mai larg, datoria externă este totalitatea sumelor de bani sau a altor proprietăți datorate în exterior de toți rezidenții unei țări. Această accepțiune, foarte largă, nu este utilizată decît în afirmații generale și intuitive. Practic este imposibil de calculat și apreciat datoria externă a unei țări în sensul ei cel mai larg, datorită diversității care există în domeniul condițiilor de îndatorare, adică a diversității deosebite care există în operațiunile financiare pe care le efectuează o țară.

Din acest considerent, în mod curent noțiunea de datorie externă se folosește mai ales în sensuri restrînse.

Primul element care poate restrînge sensul în care este definită datoria externă se referă la durata de îndatorare, respectiv durata creditelor sau împrumuturilor externe. De obicei, creditele sau împrumuturile curente sunt excluse din datoria externă, ele fiind considerate operațiuni financiare indispensabile ce însoțesc fluxurile material. În cadrul operațiunilor financiare curente intră datoriile uzuale rezultate din rulajul zilnic al activității economice externe, precum și operațiunile financiare pe termen scurt (o lună, 3 luni, 6 luni sau un an). Modul în care este înțeleasă noțiunea de operațiune pe termen scurt în literatura de specialitate nu este același, dar, de obicei, toate operațiunile financiare cu termen mai mic de un an de zile intră în această categorie.

Al doilea element care poate restrînge sensul în care este definită datoria externă este natura creditorului. De multe ori, avînd în vedere că unii creditori acordă împrumuturi în condiții mai avantajoase datorită legăturilor speciale care există între debitor și creditor, creditele și împrumuturile externe obținute din asemenea surse sunt excluse din definirea și calculul datoriei externe (de exemplu: creditele obținute de societatea-fiică de la societatea mamă din exterior).

Al treilea element care poate restrînge sensul definiției datoriei externe este constituit din celelalte condiții în care sunt obținute creditele sau împrumuturile externe. Există credite și împrumuturi obținute în condiții precise (dobîndă fixă sau stabilită contractual în funcție de dobînda pieței financiare de referință, perioada de rambursare stabilită contractual, etc.), dar, în același timp, există și alte intrări de capital, în special investițiile directe, care nu au condiții precise (se pot repatria dintr-o dată, profiturile diferă în funcție de activitatea economică, etc.). Majoritatea definițiilor exclud investițiile directe din sfera surselor datoriei externe, pornind de la considerentul că acestea sunt efectuate pe perioade nedeterminate. De asemenea, donațiile sunt excluse din sursele datoriei externe, iar creditele și împrumuturile externe sunt corectate cu cuantumul donației pe care îl cuprind, pentru a se obține cifra reală a datoriei externe. În unele cazuri, în datoria externă dintr-o anumită perioadă nu se include împrumuturile care au o perioadă de grație mai mare, de peste 10-15 ani, sau chiar cele care încă nu incumbă plăți în contul serviciului datoriei (rambursare și dobînzi), deoarece se pornește de la ideea că, în realitate, povara datoriei generată de aceste împrumuturi nu există.

Un al patrulea element care poate restrînge sensul definiției datoriei externe este caracterul debitorului. În unele cazuri, din datoria externă a unor țări se exclude datoria contractată în exterior de sectorul privat, iar în cazuri extreme, din datoria externă se exclud și împrumuturile sau creditele obținute de anumite agenții publice, astfel că există situații în care datoria externă este asimilată numai cu datoria externă a guvernului.

Definiția datoriei externe consacrată la nivel internațional în urma cercetărilor de către organismele internaționale, care au ca obiect principal de activitate creditarea țărilor cu probleme în asigurarea necesităților financiare prezintă datoria externă brută la un moment dat ca fiind “suma totală a pasivelor contractuale utilizate și neachitate a rezidenților față de nerezidenți, și obligația rezidenților de a rambursa ratele de capital,cu sau fără dobîndă, sau de a achita dobînda, cu sau fără ratele de capital”.

Din cele de mai sus se poate extrage definiția serviciului datoriei externe, noțiune care înglobează totalitatea plăților externe (rate de capital, dobînzi și comisioane) derivate din datoria externă, pe parcursul unui an.

1.2 Impactul politicilor economice asupra datoriei externe

Statul, cel care pune în aplicare politica economică, este format dintr-un ansamblu de instituții care cuprinde atît puterea legislativă și executivă la nivel național, cît și autoritățile descentralizate locale.

În ceea ce privește instrumentele cu ajutorul cărora statul influențează activitatea economică, o reglementează, o ghidează, de asemenea există diverse propuneri, cele mai importante dintre ele fiind:

politica fiscală;

politica bugetară;

politica monetară și de credit;

reglementarea admionistrativă;

controlul prețurilor și a veniturilor;

reglementarea activității întreprinderilor din sectorul publiv;

reglementarea cursului de schimb valutar.

Obiectivele politicii economice sunt scopuri exprimate în termeni economici, cum ar fi justiția social, securitatea națională, progresul economic și social, și sunt concretizate în mărimi macroeconomice.

Scopurile majore ale politicii economice sunt:

controlul șomajului sau realizarea unei piețe a forței de muncă echilibrate, apreciată prin rata șomajului;

asigurarea creșterii echilibrate a economiei în general, apreciată prin rata de creștere a produsului intern brut;

controlul inflației sau asigurarea unui nivel al prețurilor stabil, apreciat prin indicele de creștere a prețurilor de consum;

distribuirea echitabilă a veniturilor;

realizarea echilibrului extern, adică a balanței de plăți echilibrate, apreciată prin cota deficitului balanței de plăți față de produsul intern brut;

protecția mediului înconjurător.

Variabilele de bază în analiza stării și funcționalității economice sunt venitul național (VN) și produsul intern brut (PIB). Însă potențialul creșterii economice se va determina de mărirea volumului de capital, adică de sporul de rezerve imobiliare (bogăție reală) ce va prezenta forțele de producție ale țării (locuințe, mașini, instalații, clădiri de producție etc.).

Potențialul creșterii economice va depinde și de raportul operațiilor curente cu torentul de investiții străine, adică al contului curent al balanței de plăți a țării cu investițiile din afară. Acest raport va exprima suma creditelor din afară nerambursate ale țării și a celor plasate peste hotare.

O țară în curs de dezvoltare (inclusiv Republica Moldova), cu posibilități suficient de reduse de a face investiții peste hotare, va putea mări potențialul de creștere numai cu condiția acumulării unor datorii externe mari prin apelul la credite de peste hotare.

Odată cu trecerea anilor se observă o tendință de creștere permanentă a datoriei externe. Această creștere este determinată de o multitudine de factori, atît de ordin endogen, cît și de ordin exogen.

Creșterea datoriei externe nu pentru toate țările este legată de același tip de factori, aceasta ținînd cont de specificul economiei, nivelul dezvoltării, gradul de dependență față de creditele externe etc.

Diminuarea economiilor naționale, cauzată de reducerea impozitelor, va duce la micșorarea volumului acumulării capitalului și la creșterea datoriei externe.

Un factor ce poate duce la creșterea datoriei externe îl reprezintă deficitul bugetar și declinul economic. În caz de dezechilibru bugetar, centrat pe deficit, completarea veniturilor publice se face prin finanțarea deficitelor cu resurse din împrumut, adică pe calea creditelor publice, care se bazează pe încrederea în solvabilitatea statului, și se realizează fie prin contractarea directă de către stat a împrumuturilor de la persoanele fizice sau juridice deținătoare de disponibilități bănești, fie prin intermediul unor instituții specializate care colectează disponibilitățile bănești pe piață, încredințîndu-le apoi statului pe o perioadă determinată.

Spre deosebire de țările dezvoltate, povara datoriei externe în țările în curs de dezvoltare este mai mare din cauza apelării semnificative la resurse financiare externe, pe piața internă neexistînd resurse importante. Aceste țări au realizat, în timp, o datorie externă de mari proporții datorită mai multor factori: criza energetică, necesitatea înlăturării decalajelor față de țările dezvoltate, declanșarea unor transformări fundamentale politice, folosirea creditelor externe mai ales pentru acoperirea deficitului bugetar și mai puțin pentru creșterea economică propriu-zisă, sociale și economice în interiorul țarii, în scopul tranziției spre economia cu piața concurențială, concomitent cu realizarea unor schimbări esențiale în relațiile economico-financiare internaționale.

Creșterea datoriei externe, care are, de obicei, o pondere mai mare în totalul datoriei publice a unei țări, este influențată și ea de o serie de factori. Conform Manole T., printre acești factori menționăm:

”La declanșarea datoriei externe au contribuit nivelul ridicat al dobînzilor percepute la creditele externe și greșelile săvîrșite de unele țări în curs de dezvoltare, în orientarea politicii lor economice și financiar-valutare. Este vorba de utilizarea în anumite cazuri a resurselor împrumutate pentru:

a) finanțarea unor importante obiective cu caracter neproductiv ori a deficitelor bugetare;

b) realizarea unor obiective economice cu o eficiență economică scăzută, care nu asigură rambursarea împrumuturilor externe și plata dobînzilor aferente;

c) în alte cazuri, lipsa unui control valutar corespunzător a permis scoaterea din țară a unor importante sume de bani în valută și depunerea lor în conturi personale la bănci în străinătate.”

Băncile private de asemenea poartă răspundere pentru creșterea datoriei externe, deoarece, în perioada de creștere rapidă a ofertei de resurse pe piața capitalurilor de împrumut, determinată de majorarea prețului petrolului brut, băncile respective au acordat adesea credite fără discernămînt: pentru obiective productive, ca și pentru infrastructură, pentru import de echipamente industriale, ca și pentru achiziții de armament; pentru acoperirea deficitului balanței comerciale, ca și pentru finanțarea deficitului bugetar.

Luînd în considerare toate efectele pe care le produce datoria externă asupra economiei, putem afirma că o datorie externă mare este, fără îndoială, extrem de păgubitoare pentru creșterea economică pe termen lung.

O economie funcționează de-a lungul timpului fără nici o datorie. În acest caz, capitalul și producția potențială vor urma traiectoria ipotetică indicată în figura 1.1 de liniile continue. Să presupunem apoi că se aplică politici ce implică mari deficite și datorii externe. Pe măsură ce datoria crește, este înlocuit un capital din ce în ce mai mare, așa după cum se poate vedea în partea inferioară a figurii date.

Ca să se plătească dobînda pentru datoria contractată, impozitele cresc, ceea ce face să scadă producția. De asemenea, sporirea datoriei externe determină scăderea venitului național și creșterea părții din produsul national, care trebuie alocată serviciului datoriei externe

Figura 1.1. Impactul datoriei asupra creșterii economice

Sursa: http://bancherul.ro/files/0804292145_Strategie_managementul_datoriei_publice.pdf

Însumînd toate aceste efecte, producția și consumul vor crește mai încet, dacă datoria externă și deficitul bugetar ar fi fost mai mici.

Liniile continue reflectă evoluția capitalului și a producției în cazul în care statul își echilibrează bugetul și nu face datorii. Cînd statul face datorii, capitalul privat este înlocuit. Disponibilul de capital al națiunii stagnează, iar statul trebuie să plătească dobînda pentru datoria externă contractată. Liniile intermitente reflectă impactul produs de creșterea datoriei publice asupra capitalului și producției.

Cel mai important lucru referitor la impactul pe termen lung, produs de o datorie publică mare asupra economiei, este următorul: o datorie publică mare tinde să reducă creșterea producției potențiale al unei țări din cauză că înlocuiește capitalul privat, sporește ineficiența sistemului fiscal și obligă statul să suporte partea externă a datoriei.

1.3 Managementul datoriei externe – prezentare generală

Discuția asupra scopului managementului datoriei începe de la recunoașterea faptului că serviciul datoriei, în momentul în care atinge o sumă semnificativă, ridică două probleme pentru o țară. Pe de o parte, se află nevoia de a cîștiga sau de a economisi valuta necesară serviciului datoriei, iar, pe de altă parte, apare problema de finanțare publică, ce impune generarea de venituri bugetare în moneda locală echivalentă cu obligațiile externe de plată.

În legătură cu datoria externă, interesul imediat al guvernelor îl constituie propriile obligații de plată, care afectează atît bugetele cît și rezervele valutare ale statelor. Responsabilitatea guvernelor pentru rezervele valutare și pentru reglementarea operațiunilor valutare ale rezidenților poate atrage implicarea acestora în furnizarea de valută și pentru acoperirea obligațiilor de plată în contul serviciului datoriei comerciale negarantate a sectorului privat.

În concluzie, orice sistem de management al datoriei externe trebuie să permită monitorizarea cu succes a datoriei publice, public garantate și private. De la acest punct de plecare, sistemul trebuie să acopere două direcții evolutive:

să includă segmentul datoriei negarantate a sectorului privat, dacă se dovedește necesar din punctul de vedere al reglementărilor valutare;

să includă datoria publică internă, dacă se dovedește necesar, sub aspectul finanțelor publice.

1.3.1 Funcțiile managementului datoriei externe

Administrarea eficientă a datoriei externe implică, în principal, șapte funcțiuni de bază:

politica de îndatorare

activitatea de reglementare

antrenarea de resurse umane și tehnice

funcțiunea de înregistrare

funcțiunea de control

funcțiunea de analiză

funcțiunea de operare

Primele trei funcțiuni se pot grupa în ceea ce se numește managementul executiv, iar ultimele patru, în managementul operativ al datoriei externe.

Managementul executiv poate fi considerat drept modul de stabilire a regulilor jocului la nivelele cele mai înalte de guvernare, în domeniul datoriei externe. Se dau astfel direcțiile de organizare a întregului ce poate fi numit sistemul de management al datoriei externe.

Managementul operativ reprezintă administrarea cotidiană a datoriei în conformitate cu principiile stabilite de managementul executiv. La rîndul său, managementul operativ se poate divide în activ și în pasiv. Deși linia de demarcație între cele două componente nu e întotdeauna clară, prima implică funcții care include acțiuni (tranzacții și interacțiuni), iar ultima presupune control, contabilitate și analiză.

1.3.2 Managementul executiv al datoriei externe

Funcțiunea politică – implică elaborarea de politici și strategii macroeconomice de îndatorare, în coordonare cu instituțiile publice care au ca primă responsabilitate macromanagementul economiei naționale. Considerații largi și de politică macroeconomică au ca rezultat un nivel sustenabil al îndatorării externe. Acest nivel este, la rîndul lui, afectat de fluxurile financiare externe pe care țara le poate absorbi eficient și modul în care acestea pot genera, prin proiectele sprijinite, cîștiguri valutare suplimentare necesare onorării obligațiilor de serviciu al datoriei, fără a risca dificultăți în plățile externe. Aceste ramificații ale rezultatelor apelării la împrumuturi externe relevă faptul că politica de datorie externă afectează planificarea și dezvoltarea națională, balanța de plăți,administrarea bugetului de stat, precum și activitatea tuturor factorilor de decizie din domeniul investițiilor majore plănuite a se înfăptui într-o țară. Rezultatul principal al acestei funcțiuni îl reprezintă o strategie de îndatorare externă foarte bine definită și fezabilă.

Funcțiunea de reglementare – presupune crearea cadrului legal, instituțional și administrativ al managementului datoriei externe și implică stabilirea unor reglementări clar definite pentru o administrare coordonată a datoriei externe și a procesului de îndatorare externă, la nivelele de înregistrare, analiză, control și operare, pe baza unui suport informațional solid și eficient. Produsul major al acestei funcțiuni îl reprezintă stabilirea și continua perfecționare a cadrului legal și administrativ, presupunînd responsabilități de organizare, reguli și proceduri între instituțiile implicate, solicitări legale de raportare, etc. Cadrul general rezultat va defini în mare măsură gradul de control exercitat și calitatea informațiilor care vor fi înregistrate.

Funcțiunea de antrenare a resurselor umane și tehnice – presupune asigurarea exercitării managementului operativ de către personal calificat și cu mijloace tehnice adecvate. Produsul principal poate fi denumit generic “personal și mijloace”.

1.3.3 Managementul operativ al datoriei externe

Funcțiunile managementului operativ, în special cele de înregistrare, analiză și control trebuie considerate ca fiind exercitate pe două nivele: nivel agregat și, respectiv la nivelul unei singure tranzacții. Distincția nu este întotdeauna evidentă, dar este necesară pentru o mai bună înțelegere a procesului administrării operative a datoriei externe.

I.Managementul pasiv

Funcția de analiză – reprezintă un mare consumator de informații, furnizate de funcțiuni anterioare. La nivel agregat presupune o analiză macroeconomică destinată să exploreze diferite tipuri de opțiuni de împrumut în condiții date ale economiei și pieței. Este necesară pentru a ține permanent în atenție impactul diferitelor opțiuni ale managementului datoriei asupra balanței de plăți și asupra bugetului, ajutînd la luarea de decizii privind viitoarele împrumuturi. La nivelul unei singure tranzacții, analiza va viza instrumentele de împrumut, alegerea scadențelor, putînd asista chiar analiza introducerii unor noi tehnici financiare cum ar fi schemele de conversie a datoriei. Produsul final îl reprezintă, bineînțeles, analiza.

Funcția de înregistrare – solicită colectarea de informații detaliate asupra datoriei externe, pe o bază de tip “credit cu credit”. Decizia fundamentală în crearea unui cadru de înregistrare pentru datoria externă o reprezintă definirea a ceea ce se consideră drept datorie externă și ce informații trebuie să fie înregistrate. Datele despre fiecare credit în parte se vor agrega pentru scopuri statistice și analitice. Produsul acestei funcțiuni îl constituie furnizarea de informații, atît la nivel agregat , cît și la nivel dezagregat (la acest nivel constituindu-se registrul datoriei).

II. Managementul activ

Funcțiunea de operare – implică întreaga gamă de activități legate de procesul contractării creditelor,alte înțelegeri și aranjamente care presupun un tip sau altul de acțiune, în domeniul datoriei. Această funcțiune poate fi împărțită în trei faze: negocierea, utilizarea creditului și, respectiv, achitarea serviciului datoriei. Activitățile incluse în fiecare fază pot să difere în funcție de tipul de împrumut implicat (credite concesionale, eurocredite, credite de pe piața de capital, etc). Produsul final îl reprezintă cele trei operațiuni de datorie: negocierea, utilizarea și achitarea serviciului datoriei.

Funcțiunea de control – reprezintă segmentul cel mai dificil de definit dintre funcțiunile managementului datoriei, deoarece controlul este intrinsec într-un sistem de administrare a datoriei. Acesta se regăsește în toate celelalte funcțiuni descrise anterior.

Evidențierea separată a controlului oferă, însă, o abordare conceptuală îmbogățită, subliniind mai bine rolul substanțial al acestei funcțiuni. La nivel agregat, funcțiunea de control-coordonare asigură concordanța între managementul operativ și cel executiv.

La nivel dezagregat, al unei tranzacții, funcțiunea de control-monitorizare capătă un caracter

mai concret, legat de fiecare operațiune (negociere, utilizare, serviciu), de funcțiunile de

utilizare și analiză.

Într-o privire de ansamblu, la nivel agregat, cele șapte funcțiuni ale managementului datoriei externe pot fi prezentate astfel: la nivel executiv, funcțiunile politică, de reglementare și de antrenare a resurselor umane și tehnice vor da direcțiile și modul de organizare a întregului sistem.

Mediul macroeconomic, cadrul legal, administrativ și fondul general de resurse umane afectează și sunt afectate, la rîndul lor, de aceste funcțiuni. Strategia evolutivă, structura, resursele de personal și mijloacele tehnice determină modul în care administrarea datoriei este înfăptuită la nivel operativ.

CAPITOLUL II. EVOLUȚIA DATORIEI EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

2.1 Corelația datoriei externe cu principalii indicatori macroeconomici

2.1.1 Considerații macroeconomice

Datoria externă este o noțiune complexă care nu poate fi analizată și apreciată decît în contextul economic al fiecărei țări. Creșterea în cifre absolute a volumului datoriei externe și a serviciului datoriei externe nu înseamnă, mereu și neapărat, dificultăți mai mari pentru țara îndatorată. În același timp, volumul datoriei externe a unei țări nu are sens determinat decît dacă se raportează la potențialul economic al țării, la potențialul de a obține venituri din export în valută convertibilă, etc.

Ideea care trebuie să guverneze aprecierea realistă a datoriei externe a unei țări este, ca și cazul altor procese economice, raportarea costurilor datoriei externe la avantajele care rezultă din apelarea la capital străin sau, cu alte cuvinte, raportarea dificultăților izvorîte din onorarea serviciului datoriei externe la consolidarea economiei generată de împrumut.

Analiza costuri-avantaje în domeniul datoriei externe implică stabilirea corelațiilor dintre indicatorii datoriei externe (volumul datoriei, eșalonarea creditelor, serviciul datoriei, etc.), pe de o parte, și cît mai mulți indicatori economici (venitul național, creșterea economică, schimburile economice externe, etc.), pe de altă parte. Reușita unei asemenea operații ar indica limitele rezonabile pînă la care o țară se poate îndatora în exterior, capacitatea unei țări de a onora, fără măsuri extreme, serviciul datoriei externe, oportunitatea măririi sau micșorării datoriei externe, avînd în vedere anumite fenomene din economia națională și de pe piața mondială.

Între volumul valoric al datoriei externe și indicatorii macroeconomici există o serie de corelații general valabile. Corelațiile cele mai evidente se stabilesc între volumul datoriei externe și balanța de plăți; prin intermediul balanței de plăți se formează legăturile între datoria externă, pe de o parte, și venitul național, investițiile, acumulările, pe de altă parte.

În stabilirea acestor corelații s-au avut în vedere corelațiile deja cunoscute între exporturi, importuri, soldul balanței comerciale și soldul plăților curente, pe de o parte, și acumulări, investiții, venitul național și produsul intern brut, pe de altă parte.

Teoreticienii economiei de piață pornesc în analiza datoriei externe de la așa-zisa egalitate fundamentală a echilibrului economic general:

Y=C+I+X-M ,unde:

Y = produsul intern brut

C = consumul intern (individual și al statului)

X = exportul

M = importul

Din care derivă egalitatea:

X-M=Y-(C+I)

Din cea de a doua egalitate decurge concluzia că balanța comercială este deficitară atunci cînd consumul și investițiile interne sunt mai mari decît produsul intern brut.

În consecință, soldul deficitar al balanței comerciale generează fie direct, fie prin intermediul unui deficit al plăților curente, necesitatea de a se apela la credite sau împrumuturi externe, deci contractarea unei datorii externe, ceea ce înseamnă că volumul datoriei externe depinde de diferența cu care consumul și investițiile interne depășesc produsul intern brut. Trebuie subliniat că între mărimea datoriei externe și mărimea diferenței dintre consumul și investițiile interne și produsul intern brut nu poate fi pus semnul de egalitate; pe de o parte, soldul deficitar al balanței comerciale nu determină, în mod necesar, o datorie externă de aceeași mărime, iar, pe de altă parte, datoria externă poate apărea și în condițiile unei balanțe comerciale echilibrate.

Dacă luăm o altă identitate, larg acceptată pentru economia de piață, privind echilibrul circulației interne:

I+X=S+M, unde:

I = investiții

X = exporturi

S = acumulări

M = importuri

Rezultă egalitatea:

X-M=S-I

Concluzia pe care o trag susținătorii acestei teorii este că balanța comercială este deficitară atunci cînd acumulările interne de capital sunt depășite de investiții.

Din cea de a doua egalitate rezultă că volumul datoriei externe (deficitul comercial) depinde de necesarul suplimentar de capital, care nu poate fi acoperit prin acumulări interne.

Continuînd analiza, ecuația fluxurilor înspre și dinspre restul lumii ale unei economii poate fi scrisă în felul următor:

Dt-Dt-1+Xt = i*Dt-1+Mt, unde:

Dt = datoria netă la sfârșitul anului t

Dt-Dt-1 = creșterea netă a stocului datoriei în anul t

Xt = exporturi anuale

Mt = importuri anuale

i = dobânda medie pe total datorie

Rearanjînd prima relație și împărțind-o la Dt-1, obținem:

d = i+(Mt-Xt)/Dt-1, unde:

d = (Dt-Dt-1)/Dt-1, reprezintă rata de creștere a datoriei.

Ecuația arată modalitățile de influențare ale nivelului datoriei. În primul rând, “d” va fi mai mare dacă “i” are un nivel ridicat, deci serviciul datoriei va crește ca volum. Apoi, creșterea deficitului comercial (Mt-Xt) va cauza creșterea mai rapidă a datoriei. Mai mult, rata de creștere a datoriei va fi cu atît mai dependentă de rata dobînzii cu cât “Dt-1” va fi mai ridicat. În mod logic, un acces restrîns la capitaluri străine va implica din partea guvernului o măsură menită să sprijine creșterea exporturilor pentru a reduce deficitul comercial sau să impună restricții asupra importurilor.

Dacă luăm în considerare ecuația produsului intern brut în funcție de venituri, adică:

Yt = Ct+St+Tt, unde:

Ct = consumul privat

St = economiile private

Tt = veniturile guvernamentale,

Și ecuația produsului intern brut în funcție de cheltuieli,

Yt = Ct+Gt+It+X-M, (unde Gt reprezintă cheltuielile guvernamentale)

Deficitul comercial mai poate fi scris în felul următor:

M-X = (It-St)+(Gt-Tt)

În consecință, ecuația ratei de creștere a datoriei mai poate fi scrisă în felul următor:

d = i+[(It-St)+(Gt-Tt)]/Dt-1

De aici rezultă că, dacă economiile interne nu acoperă cerințele de investiții interne, atunci crește cererea de finanțare externă, ceea ce va duce la un spor de datorie. Pe ansamblu, necesitatea de împrumut din exterior poate fi considerată ca o consecință a unei insuficiente capacități de finanțare a economiei. Pentru evitarea unei creșteri rapide a datoriei, economiile private ar trebui să fie cel puțin egale cu nevoia de investiții private, în timp ce nivelul cheltuielilor bugetare (investiții publice și consum public) ar trebui să nu fie cu mult mai mare decît veniturile bugetului. Pe de altă parte, dacă o țară se confruntă cu o limitare a accesului la credite externe din cauza unui nivel ridicat al datoriei, aceasta va trebui să își reducă deficitele prin reducerea investițiilor publice, prin creșterea nivelului economiilor datorită unei reduceri a consumului (de regulă, reduceri ale importurilor de consum) sau prin ridicarea nivelului veniturilor bugetare obținute printr-o creștere a impozitelor.

2.1.2 Indicatorii datoriei externe

Aprecierea datoriei externe a țărilor are nevoie de unele criterii cuantificabile. Analiza poziției financiare (bonității) a unei țări implică analiza bilanțului internațional (balanța datoriei și creanțelor externe) a acelei țări, care la rîndul ei implică analiza lichidității (poziția pe termen scurt) și a solvabilității (poziția pe termen lung) a acelei țări.

Din analiza condițiilor care caracterizează datoria externă în corelație cu variabilele care caracterizează o economie națională rezultă că pot fi calculați mai mulți indicatori pe baza cărora poate fi apreciată datoria externă.

Cel mai utilizat indicator este așa-numita rată a serviciului datoriei externe, indicator calculat ca pondere pe care serviciul datoriei o deține în totalul veniturilor externe anuale ale țării în cauză.

Rde = Sde/VE

unde,

Rde = rata serviciului datoriei externe

Sde = serviciul datoriei externe

VE = venituri externe

Serviciul datoriei externe poate fi înțeles în următoarele trei modalități principale (care diferă, în fapt, în funcție de accepțiunea și definiția datoriei externe):

Plata ratelor scadente și a dobînzilor la datoria externă a sectorului public și la datoria externă a sectorului privat, garantată public (definiția B.I.R.D. a datoriei externe);

Plata ratelor scadente și a dobînzilor la toate datoriile externe cu dobîndă stabilită, atît publice cît și private în comparație cu prima accepțiune, în această a doua accepțiune este cuprins și serviciul la datoria externă privată negarantată public, formată din credite și împrumuturi contractate de sectorul privat în exterior, la o dobîndă stabilită;

Plata ratelor scadente și a dobînzilor la toate datoriile externe cu dobîndă stabilită, atît publice cît și private, plus ieșirile de capital sub forma dividendelor, a cotelor părți din beneficii (profituri) și a repatrierii capitalurilor investite anterior, în această grupă pot fi incluse și ieșirile de capital reprezentînd profituri sau dividende, care sunt, ulterior, reinvestite.

În funcție de modul în care sunt înțelese veniturile externe există, de asemenea, trei principale posibilități de calcul:

venituri din exporturi de mărfuri;

venituri din exporturi de mărfuri și servicii;

venituri din totalul operațiunilor externe curente.

În majoritatea lucrărilor care abordează problema datoriei externe, rata datoriei externe este înțeleasă ca pondere a serviciului datoriei externe (accepțiunea B.I.R.D.) în veniturile din exporturile de mărfuri și servicii.

Deși este unanim acceptat faptul că utilitatea acestui indicator este relativă, iar semnificația lui nu este foarte precisă, rata serviciului datoriei externe rămîne cel mai utilizat indicator datorită următoarelor avantaje:

are în vedere importanța a exporturilor pentru țările cu datorie externă, care sunt, în principal, țări în curs de dezvoltare și pentru care obținerea de valută convertibilă este o preocupare de o importanță deosebită;

este ușor de calculat și ușor de înțeles;

acest indicator arată, pe termen scurt, capacitatea unei țări de a onora serviciul datoriei externe.

Rata serviciului datoriei externe reflectă destul de fidel capacitatea de plată externă a țării îndatorate, fiind foarte sensibilă la evoluțiile situației conjuncturale. Deoarece în majoritatea țărilor lumii veniturile externe fluctuează în funcție de situația conjuncturală, în timp ce serviciul datoriei externe evoluează independent de situația conjuncturală și numai în funcție de structura datoriei externe (de scadență, mărimea împrumuturilor, mărimea dobînzilor, etc.), rata datoriei externe crește atunci cînd veniturile externe scad comparativ cu serviciul datoriei. În ultimă instanță, rata serviciului datoriei externe indică dificultățile pe care țara debitoare le întîmpină și cărora trebuie să le facă față în diferite perioade conjuncturale.

Rata datoriei externe nu ia în considerare variabilele care caracterizează capacitatea pe termen lung a țării de a acoperi serviciul datoriei externe, cum sunt: acumulările interne de capital, venitul național și produsul național brut, veniturile bugetare, etc.

Pentru a putea aprecia capacitatea pe termen lung a unei țări de a suporta datoria externă, trebuie avut în vedere că nu numai exporturile ci întreaga economie susține plata serviciului. Serviciul datoriei externe constituie o ieșire definitivă de capital sau, altfel spus, o scurgere în exterior a venitului național.

Din acest motiv este utilă raportarea serviciului datoriei externe la venitul național. În același timp, în calcularea acestui indicator trebuie avut în vedere că intrarea de capital care a produs datoria externă a contribuit la creșterea avuției naționale, atît în mod direct (s-a adăugat la avuția națională), cît și în mod indirect (a favorizat creșterea venitului național).

În completarea celor expuse mai sus, trebuie precizat că posibilitatea unei țări de a onora serviciul datoriei externe depinde și de eficiența cu care lucrează economia țării respective, de capacitatea ei de a realiza beneficii corespunzătoare la nivelul fiecărei unități productive, pe cărora să fie posibilă acumularea fondurilor necesare atît dezvoltării, cît și rambursării capitalului extern împrumutat.

În ultimă instanță, datoria externă este rambursată din partea de venit național acumulată, care trebuie să fie suficient de mare pentru a acoperi atît necesitățile interne, cît și obligațiile externe scadente. Prin raportarea serviciului datoriei externe la acumulări se poate calcula un indicator util al capacității unei țări de a suporta pe termen lung serviciul datoriei externe.

2.1.3 Indicatori ai soldului datoriei externe

Există doi indicatori din această categorie și anume:

-raportul între soldul datoriei pe baza sumelor trase și nerambursate și exporturile de bunuri și servicii;

– raportul între soldul datoriei pe baza sumelor încasate și nerambursate și produsul intern brut, aceasta reprezentînd gradul de îndatorare externă.

Acești indicatori reprezintă evaluări ale pozițiilor pe stoc, indiferent de unitatea de măsură. Aceștia contribuie la estimarea interesului străin în economie, în timp ce soldul datoriei externe reprezintă recalcularea, la o dată anterioară, a intrărilor contractuale de capital străin.

O rată înaltă semnifică faptul că țara considerată a înregistrat intrări importante de capital în trecut, dar nu înseamnă automat că a rămas tributară acestor intrări sau că ar putea, eventual, să se confrunte cu dificultăți în asigurarea serviciului datoriei externe.

O rată de îndatorare externă ridicată poate fi sau nu asociată cu o rată a serviciului datoriei elevată în funcțile de condițiile în care sunt contractate împrumuturile. Se poate aștepta, în cadrul procesului de acumulare a datoriei externe ca raportul între soldul datoriei externe și PIB (sau exporturi) să crească pentru a atinge un nivel constant în cazul în care vor fi îndeplinite anumite ipoteze. Dacă acest raport nu va atinge această limită, se poate deduce că productivitatea investițiilor a fost inferioară dobînzilor aferente împrumuturilor externe în contul datoriei, sau că țara a devenit tributară împrumuturilor din exterior. Raportul ce s-a stabilit pe termen lung variază de la un debitor la altul, în funcție de împrumuturile externe, de rata de creștere a PIB și a exporturilor și de amploarea solicitărilor la economisirile străine.

Indicatori ai dobînzii la datoria externă

Pot fi calculați:

raportul între plățile dobînzii și totalitatea exporturilor;

raportul între plățile dobînzii și PIB.

Raportul între plățile anuale ale dobînzii și PIB (sau încasările din exporturi) poate avea un rol util ca indice al amplorii relative a încercării impuse de datoria externă. În teorie, un nivel ridicat sau o creștere rapidă a acestui raport indică apariția unei situații caracterizate printr-un consum excesiv și/sau dificultăți asociate productivității și rentabilității investițiilor. Resursele externe pot fi afectate într-o măsură mai mare de consum decît de către investiții. Totodată contribuția programului de investiții a unei țări la creșterea PIB-lui sau a exporturilor poate fi slabă în comparație cu costul finanțării externe.

Rapiditatea cu care această rată poate fi stabilizată variază în funcție de țară, în funcție de proporția investițiilor finanțate prin capitaluri atrase din străinătate, de coeficientul marginal al capitalului (capital/producție), de costul finanțării externe și de măsura în care rata economisirii marginale este superioară ratei de economisire medii din țara debitoare.

Tabelul 1. Indicatorii ce vizează datoria externă

Sursa: elaborat de către autor în baza datelor privind Raportul Final 2014 (datoria externă) prezentat de BNM http://www.bnm.md/files/04_DE_2014_final_2.pdf (citat 15.01.2016)

2.2 Evoluția datoriei externe a Republicii Moldova

Datoria externă brută a Republicii Moldova s-a micșorat pe parcursul anului 2014 cu 104.12 mii. USD (1.6 la sută) și la 31 decembrie 2014 a constituit 6,570.25 mii. USD.

Tabelul 2. Datoria externă brută a Republicii Moldova, la sfîrșitul perioadei (mil. USD)

Sursa: elaborat de către autor în baza datelor privind Raportul Final 2014 (datoria externă) prezentat de BNM http://www.bnm.md/files/04_DE_2014_final_2.pdf (citat 15.01.2016)

La sfîrșitul anului 2014, datoria externă publică și public garantată a însumat 1,731.05 mii. USD (2.5 la sută față de finele anului 2013), iar cea privată negarantată – 4,839.20 mii. USD (-1.2 la sută comparativ cu 31.12.2013) (tabelul 3).

Tabelul 3. Datoria externă publică, public garantată și datoria privată negarantată (mil. USD)

Sursa: elaborat de către autor în baza datelor privind Raportul Final 2014 (datoria externă) prezentat de BNM http://www.bnm.md/files/04_DE_2014_final_2.pdf (citat 18.01.2016)

Evoluția structurii datoriei externe pe scadențe este prezentată în diagrama 1.

Diagrama 1. Structura datoriei externe pe scadențe, la sfîrșitul perioadei (mil. USD)

Sursa: http://www.bnm.md/files/04_DE_2014_final_2.pdf

La 31 decembrie 2014, angajamentele pe termen lung au însumat 4,132.40 mii. USD (-4.0 la sută față de 31.12.2013) și au fost constituite din: împrumuturi de la investitorii străini direcți în proporție de 23.7 la sută, alte împrumuturi pe termen lung – 72.2 la sută și alocări de DST – 4.1 la sută (diagrama 2).

Diagrama 2. Structura datoriei externe pe termen lung pe tipuri de angajamente,la sfîrșitul anului 2014 (%).

Sursa: elaborat de către autor în baza datelor privind Raportul Final 2014 (datoria externă) prezentat de BNM http://www.bnm.md/files/04_DE_2014_final_2.pdf

Datoria externă pe termen scurt s-a cifrat la 2,437.85 mii. USD (+2.8 la sută față de 31.12.2013) și cuprinde: credite comerciale (constituite în majoritate din avansuri primite și facturi neachitate la termen) – 46.6 la sută, datoria istorică pentru importul de resurse energetice – 26.8 la sută, arierate (angajamente neonorate la scadență la serviciul împrumuturilor externe atît pe termen lung, cît și pe termen scurt) – 12.9 la sută, conturile și depozitele bancare (la termen și la vedere) ale nerezidenților în băncile licențiate din Republica Moldova – 9.6 la sută, împrumuturi pe termen scurt – 3.7 la sută, precum și alte angajamente – 0.4 la sută (diagrama 3).

Diagrama 3. Structura datoriei externe pe termen scurt pe tipuri de angajamente, la sfîrșitul anului 2014 (%).

Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate în Raportul Final 2014 (datoria externă) BNM.

În ce privește structura datoriei de stat pe creditori, atunci putem remarca că:

creditorii multilaterali sunt principalii creditori care oferă împrumuturi Republicii Moldova. La data de 31 decembrie 2014, datoria de stat externă față de creditorii multilaterali a constituit 1 133,9 mil. USD sau 86,8% din soldul total al datoriei de stat externe pe creditori, înregistrînd o majorare a acesteea cu 26,8 mil. USD decît în perioada anului 2013. Printre principalii creditorii multilaterali ai țării se numără: AID cu o pondere de 47,2%, FMI cu o pondere de 27,2%, BEI cu o pondere de 11,0%, FIDA cu o pondere de 5,4% și alți creditori cu o pondere mult mai mică în total datorie de stat externă, pe creditori multilaterali;

datoria de stat externă față de creditorii bilaterali, la data de 31 decembrie 2014 a constituit 171,1 mil. USD sau 13,1% din soldul total al datoriei de stat externe pe creditori, înregistrînd o diminuare a acesteea cu 8,4 mil. USD comparativ cu sfîrșitul anului 2013;

datoria de stat externă față de creditorii comerciali a înregistrat o sumă de 1,1 mil. USD sau 0,1% din soldul total al datoriei de stat externe pe creditori, care a înregistrat o diminuare a acesteea cu 2,5 mil. USD față de perioadal anului 2013.

Analizînd datele din tabelul de mai jos, putem constata că: examinată în dinamică datoria de stat externă pe creditori bilaterali si comerciali, pe parcursul ultimilor patru ani are o tenndință descendentă, iar datoria de stat externă față de creditorii multilaterali din contra a cunoscut o tendință ascendentă.

Tabelul 4. Structura datoriei de stat externe pe creditori (USD)

Sursa: „Raportul privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2014” www.mf.gov.md (citat 21.01.2016)

După cum observăm din tabelul 5, pondere datoriei de stat externe în Produsul Intern Brut, a atins cifra de 18,3%. Analizată în dinamică, ponderea datoriei de stat externe în total PIB, putem constatat o crestre a acesteea cu 2 p.p. dea lungul perioadei 2011-2014.

Tabelul 5. Ponderea datoriei de stat externe în PIB, (%)

Sursa: „Raportul privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat pe anul 2014” , www.mf.gov.md (citat 21.01.2016)

Datoria externă brută a Republicii Moldova s-a majorat pe parcursul trimestrului III 2015 cu 60.99 mil. USD (sau cu 0.9 la sută față de trimestrul II 2015), constituind 6,498.39 mil. USD la 30 septembrie 2015 (tabelul 6).

Tabelul 6. Datoria externă brută a Republicii Moldova, la sfîrșitul perioadei ( mil. USD )

Sursa : elaborat de către autor în baza datelor prezentate de BNM ( datoria externă la sfîrșitul trimestrului III 2015) http://www.bnm.md/files/NA_tr_III_2015_DE_web.pdf (citat 03.02.2016)

La sfîrșitul trimestrului III 2015, datoria externă publică și public garantată a însumat 1,716.31 mil. USD (+1.8 la sută față de finele trimestrului II 2015), iar cea privată negarantată – 4,782.08 mil. USD (+0.6 la sută comparativ cu 30.06.2015) (tabelul 7).

Tabelul 7. Datoria externă publică, public garantată și datoria privată negarantată (mil. USD)

Sursa : elaborat de către autor în baza datelor prezentate de BNM ( datoria externă la sfîrșitul trimestrului III 2015) http://www.bnm.md/files/NA_tr_III_2015_DE_web.pdf (citat 03.02.2016) Evoluția structurii datoriei externe pe scadențe este prezentată în diagrama 4.

Diagrama 4 . Structura datoriei externe pe scadențe, la sfîrșitul perioadei (mil. USD)

Sursa : http://www.bnm.md/files/NA_tr_III_2015_DE_web.pdf

La 30 septembrie 2015, angajamentele pe termen lung au însumat 4,001.31 mii. USD (+0.8 la sută față de 30.06.2015) constînd din: împrumuturi de la investitorii străini direcți în proporție de 23.8 la sută, alte împrumuturi pe termen lung – 72.1 la sută și alocări de DST -4.1 la sută (diagrama 5).

Datoria externă pe termen scurt s-a cifrat la 2,497.08 mii. USD (+1.3 la sută față de 30.06.2015) și cuprinde: credite comerciale (constituite în majoritate din avansuri primite și facturi neachitate la termen) – 48.8 la sută, arierate (angajamente neonorate la scadență la serviciul împrumuturilor externe atît pe termen lung, cît și pe termen scurt) 14.4 la sută, conturile și depozitele bancare (la termen și la vedere) ale nerezidenților în băncile licențiate din Republica Moldova — 6.2 la sută, împrumuturi pe termen scurt – 3.6 la sută, precum și alte angajamente – 27.0 la sută (diagrama 6).

Diagrama 5. Structura datoriei externe pe termen lung pe tipuri de angajamente, la sfîrșitul trimestrului III 2015.
Sursa : elaborat de către autor in baza datelor prezentate de BNM ( datoria externă la sfîrșitul trimestrului III 2015) http://www.bnm.md/files/NA_tr_III_2015_DE_web.pdf (citat 05.02.2016)

Diagrama 6. Structura datoriei externe pe termen scurt pe tipuri de angajamente, la sfîrșitul trimestrului III 2015.

Sursa : elaborată de către autor în baza datelor prezentate de BNM ( datoria externă la sfîrșitul trimestrului III 2015) http://www.bnm.md/files/NA_tr_III_2015_DE_web.pdf (citat 05.02.2016)

Datoria de stat directă față de creditorii multilaterali la 30 septembrie 2015 a constituit 1,137.37 mil. USD, ponderea majoră în soldul datoriei de stat externe au deținut-o: BIRD și AID -49.5 la sută, FMI – 25.8 la sută, BEI – 12.7 la sută, FIDA – 5.5 la sută. Angajamentele față de creditorii bilaterali au constituit 196.17 mil. USD, din care 28.0 la sută revin Japoniei.

2.3 Evoluția datoriei externe a României. Analiză comparativă

Datoria externă rămîne încă departe de nivelul existent cînd a început criza economică mondială. În decembrie 2008, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private și băncile 61 mld. euro. În urmă cu 10 ani datoria externă totală era de doar 21 mld. euro. Reducerea datoriei externe a venit pe fondul ajustărilor din sectorul privat, care și-a plătit datoriile, dar și ca o consecință a diminuării deficitului bugetar și a rambursării unor sume importante (peste 60%) din împrumutul uriaș luat de stat de la finanțatorii externi în 2009.
Partea pozitivă este legată de reducerea datoriei private față de străinătate.
Datoria externă pe termen mediu și lung a însumat 75 301 milioane euro la 30 iunie 2014 (81,0 la sută din total datorie externă), în scădere cu 2,1 la sută față de 31 decembrie 2013.
Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 30 iunie 2014 nivelul de 17 657 milioane euro (19,0 la sută din total datorie externă), în scădere cu 7,9 la sută față de 31 decembrie 2013.
În perioada analizată, datoria externă totală a scăzut cu 3,8 miliarde euro.

Tabelul 8. Datoria externă a României la 31 decembrie 2014 și serviciul datoriei externe în perioada ianuarie – decembrie 2014 (mil.euro)

Notă: „ – date provizorii, ” – date estimate.
Sursa: elaborat de către autor în baza datelor prezentate de către BNR (balanța de plăți și datoria externă – decembrie 2014) http://bnr.ro/page.aspx?prid=9939 (citat 20.02.2016)

Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 38,3 la sută în perioada ianuarie – decembrie 2014, comparativ cu 42,9 la sută în anul 2013 iar gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii a fost 6,9 luni la 31 decembrie 2014, comparativ cu 7,3 luni la 31 decembrie 2013.

Datoria externă pe termen lung a însumat 71 056 milioane euro la 31 decembrie 2015 (78,2 la sută din total datorie externă), în scădere cu 6,3 la sută față de 31 decembrie 2014.
Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 decembrie 2015 nivelul de 19 840 milioane euro (21,8 la sută din total datorie externă), în creștere cu 4,9 la sută față de 31 decembrie 2014.
În anul 2015, datoria externă totală a scăzut cu 3 848 milioane euro, din care datoria publică cu 1 197 milioane euro, datoria autorității monetare cu 1 038 milioane euro și datoria negarantată public cu 1 613 milioane euro.

Tabelul 9. Datoria externă a României la 31 decembrie 2015 și serviciul datoriei externe în perioada ianuarie – decembrie 2015 (mil.euro)

Notă: „ – date provizorii, ” – date estimate.
Sursa: elaborat de către autor în baza datelor prezentate de către BNR (balanța de plăți și datoria externă – decembrie 2014) http://bnr.ro/page.aspx?prid=9939 (citat 20.02.2016)

Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 35,4 la sută în perioada ianuarie – decembrie 2015, comparativ cu 38,5 la sută în anul 2014. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii a fost 6,4 luni la 31 decembrie 2015, comparativ cu 6,8 luni la 31 decembrie 2014.
Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt calculată la valoarea reziduală cu rezervelele valutare la BNR la 31 decembrie 2015 a fost de 98 la sută, comparativ cu 88,9 la sută la 31 decembrie 2014.

Soldul datoriei externe este mai mic cu 10 miliarde de euro față de vîrful din aceeași lună din 2013, de 102,7 miliarde de euro, coborînd sub pragul de 60% din PIB. Statul este dator străinilor peste 30 miliarde de euro, iar băncile și companiile private cu circa 60 mld. euro.
Radu Crăciun, economistul-șef al BCR spune că ” scăderea datoriei externe a României este o consecință a evoluțiilor atît din sectorul privat, cît și din cel public. În ceea ce privește sectorul privat, am fost martorii unui proces de scădere a gradului de îndatorare a firmelor și persoanelor”.

ÎNCHEIERE

„Există un cerc vicios al sărăciei:

țările sărace nu pot să acumuleze pentru că sunt sărace

și rămîn sărace pentru că nu pot să acumuleze"

(Ragnar Nurske)

În urma analizei și cercetărilor efectuate au fost evidențiate, concretizate și fundamentate conceptele de bază și teoriile tradiționale macroeconomice ale datoriei externe, indicatorii de măsurare a gradului de îndatorare a unei țări, precum și acei indicatori care caracterizează efortul financiar anual reclamat de datoria externă, aplicabile în procesul gestiunii datoriei externe autohtone.

Era inevitabilă o creștere a datoriei externe în actuala conjunctură economică, totodată, însă, această acumulare de datorii este, aparent, un fenomen mondial care a luat amploare ca urmare a crizei.

Țările care se confruntă acum cu probleme derivate din datoria externă (și implicit presiuni bugetare pentru deservirea acestei datorii) au o datorie publică externă mult mai mare de 100% din PIB, comparativ cu cea pe care o are Republica Moldova. Nivelul actual al datoriei externe ne duce la concluzia că suntem într-o situație atît de gravă, încît să ne confruntăm cu falimentul.

Bineînțeles că ar exista niște limite critice pînă unde datoria externă ar provoca o potențială criză economică și ar agrava competitivitatea externă a țării.

Azi nivelul datoriei externe este încă la un nivel confortabil. Suntem o țară emergentă și avem nevoie de finanțare.

În prezent, Republica Moldova se confruntă cu două probleme macroeconomice esențiale: creșterea PIB-ului și menținerea nivelului datoriei externe în limite rezonabile. Asemenea țărilor cu economie în tranziție, Republica Moldova nu se poate descurca fără împrumuturi externe, precum și interne.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

1. Legea RM Nr.419 din 22.12.2006 ”cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat”.

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

1. Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina, ”Finanțe publice”, București, 1999, pag.87, ISBN 973-582-121-4;

2. Badea, Gabriel Sorin ”Bazele macroeconomiei și mondoeconomiei”,pag.111, ISBN 973-712-052-3;

3. Manole T ,”Finanțe publice, teorie și aplicații”, Chișinău, 1998, pag.278;

4. Mariana Paja, ”Datoria externă – opțiuni referitoare la perfecționarea structurii, gestionării și a managementului”, ISBN 973-7885-10-4;

5. TELEUCĂ, Lina. ”Impactul politicilor economice asupra datoriei publice”, autoref. al tz. de doct. în economie. Chișinău. 2010. 27p.

6. Ciobu Stela, Fetiniuc Valentina, ”Asistența financiară externă: realitate și amenințări”, 1997, pag. 51-65, ISSN 1810-9136;

RESURSE ELECTRONICE

1. www.bnm.md site-ul Băncii Naționale a Moldovei;

2. www.bnr.ro site-ul Băncii Naționale a României;

3. www.mf.gov.md site-ul Ministerului de Finanțe al Republicii Moldova;

4. http://agora.md

5. http://www.euractiv.ro

6. http://www.mold-street.com