DATE DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A APARATULUI DIGESTIV [306130]

MUCOASA BUCALĂ

DATE DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este format din :

[anonimizat] – [anonimizat]:

[anonimizat] , [anonimizat] – ascendent , transvers , descendent

Cavitatea bucală reprezintă prima parte a [anonimizat] , fiind desparțită de fosele nazale prin bolta palatină.

Arcadele dentare împart cavitatea în două compartimente :

-[anonimizat] : limba și dinții .

Cavitatea bucală reprezintă calea de administrare a unor medicamente cu :

-[anonimizat]

-[anonimizat].

Aceasta este acoperită cu o membrană mucoasă ce se continuă la nivelul buzelor cu un epiteliu stratificat asemănator pielii.

[anonimizat]. (Haulică)

[anonimizat].

[anonimizat] o permeabilitate care a fost utilizată în terapia medicamentoasă sistemică și locală .

După specificitatea funcțională a [anonimizat] , motiv pentru a fi împarțite în:

-[anonimizat] a alimentelor , având epiteliul cheratinizat ,

-mucoasa marginală (bordantă) – cu epiteliu necheratinizat ,

-[anonimizat] a limbii și papilele gustative .

[anonimizat] 25 [anonimizat] , necheratinizat , spații intercelulare și joncțiuni .

Suprafața totală a cavitații bucale variază între 200-230 cm2 , din care dinții ocupă 20% , epiteliul necheratinizat 30% și cheratinizat 50% . (elemente de biofarmacie –p 168)

[anonimizat] – fungiforme și circumvalate – , [anonimizat] . (Haulica)

[anonimizat] a secreției cavității bucale provine din cele trei perechi de glande salivare anexate cavitații bucale :

-[anonimizat] , [anonimizat] 25-30 g. [anonimizat] – [anonimizat] , [anonimizat].

-[anonimizat] , în vecinătatea unghiului intern al mandibulei. Fiecare glandă cântărește aproximativ 7 g [anonimizat]. [anonimizat].

-[anonimizat] , [anonimizat] , având o greutate de 3-5 g fiecare. Produsul de secreție se elimină prin canalele Rivinius în apropierea frâului limbii sau , uneori printr-un canal unic numit canalul Bartholin . Saliva secretată de aceste glande este bogată în mucină și are rol în formarea bolului alimentar (salivă de deglutiție) .

Pe lângă glandele salivare principale mai există și o serie de glande salivare accesorii (cu acini mucoși) în pereții mucoasei bucale , cu rol mai puțin important .
Glandele salivare, fiind exocrine, își varsă produșii de secreție la exterior printr-un canal, pe suprafața epitelială a buco-faringelui.

Ele prezintă două tipuri principale de celule :

– seroase – care sunt bogate în depozite de zimogen și a căror secreție este ptialină ,

-mucoase – ce conțin granule de mucinogen , precursorul produsului de secreție – mucina ,

-un al treilea tip de celule sunt celulele mixte – secundare

Saliva este un lichid incolor , opalescent , vâscozitatea depinzând de proveniență și condițiile de excreție .

La om , cantitatea de salivă secretată în 24 de ore variază între 100-1500 de ml , în perioada de activitate secretorie , debitul putând crește până la 900 ml/oră.

Densitatea salivei variază între 1,003-1,008 , având un punct crioscopic cuprins între (-0,2°C) – (-0,4°C) .

Reacția salivei este slab acidă , cu un pH=6,0-7,0 , conținând 99,4% apă și 0,6% substanțe solide ( reziduu uscat ) din care 0,2% anorganice și 0,4% organice , inclusiv celulele ( leucocite, epitelii ) .

Substanțele minerale ale salivei sunt reprezentate mai ales de combinații ale potasiului ( concentrații mai mari decât în sânge ) , de clor , sodiu , bicarbonați și fosfați .

Substanțele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite și mucină ( 0,2 g/dl ), enzime și alte proteine ( 0,15 g/dl ), restul fiind substanțele organice neazotate .

Ptiaina sau α-amilaza-salivară, activată de clorurile din salivă , este principala enzimă care scindează amidonul , acțiune care continuă și în stomac încă aproximativ jumătate de oră . Amilaza descompune amidonul copt sau fiert din dextrine, polimeri cu moleculă mai mică .

Lipaza , o alta enzimă care se gasește în saliva nou-născuților și care descompune tributirina din lapte .

Kalicreina , enzimă proteolitică , recent pusă în evidență, fiind implicată în formarea de plasmakinine, vasodilatatoare locale .

Dintre proteine, cea mai importantă este mucina – cu rol în formarea bolului alimentar . De asemenea , în salivă sunt prezente , la aproximativ 80% din populație , aglutininele sistemului de grupe sanguine ABO , cu importanță în medicina legală .

Substanțele azotate neproteice sunt reprezentate de uree, acid uric, aminoacizi, creatinină, iar din categoria substanțelor neazotate ce intra în compoziția salivei menționăm acidul lactic .

MECANISMUL SECREȚIEI SALIVARE ȘI ROLURILE SALIVEI :

Celulele salivare acinoase secretă în porțiunea inițială a tubilor o salivă primară, care de-a lungul tubilor va suferi modificari în compoziția sa, rezultând saliva finală .

Saliva primară conține : apă, ptialină și/sau mucină, uree și aminoacizi într-o soluție de ioni reprezentați de Na+, K+, H+CO3-, în concentrații izotonice cu plasma .

Celulele care formează tubulii au o ultrastructură caracteristică celulelor secretoare ce suferă modificări citologice în timpul secreției salivare .

Apa și toți ionii salivei primare provin din plasmă, cu excepția celui carbonic, care rezultă și din metabolismul celular al glandelor salivare .

Saliva primară își modifică compoziția pe măsura avansării ei în ductele salivare ( apariția de noi ioni, modificări ale raporturilor ionilor ), prin schimburi cu sângele din capilarele peritubulare, înainte de a ajunge în canalele excretoare .

Modificările de compoziție cele mai importante au loc datorită proceselor de transport care deplasează sodiu și potasiu în ambele sensuri prin traversarea pereților tubilor .

Astfel , potasiu este secretat activ la schimb cu sodiu, care se reabsoarbe activ, mișcarea celor doi ioni fiind influențată de hormonii mineralocorticoizi (aldosteron) într-o manieră analogă acțiunii de la nivel renal, în saliva finală, concentrația ionului de potasiu este de aproximativ opt ori mai mare decât în sânge (40mEq/l față de 5mEq/l) .

Reabsorbția în exces a sodiului față de secreția potasiului creează în ductele salivare o negtivitate în jur de -70mV, care determină o reabsorbție pasivă a ionului de Cl- direct proporțională cu reabsorbția de Na+ .

În același timp are loc o secreție a anionului HCO- (activă probabil , ajungând la o concentrație de 2-3 ori mai mare decât în plasmă ), precum și a iodului .

În cazul în care rata fluxului salivar crește (salivație abundentă) , timpul necesar pentru resorbție și secreție este mai scurt, ceea ce va determina creșterea conținutului salivar în Na+, în timp ce K+ se va concentra numai de patru ori mai mult decât în plasmă .

Dacă aldosteronul va fi în exces, reabsorbția de Na+ și Cl- , precum și secreția de K+, vor fi mult amplificate, ducând la o scădere a concentrației în salivă a primilor doi ioni apropiată de zero și la o creștere a concentrației de K+ .

Creșterea eliminarii de K+ prin salivă timp îndelungat poate duce în anumite stări patologice la o depleție serioasă a acestui ion (hipokaliemie severă) .

Efectul net al sumei ionilor abdorbiți face ca aceștia să predomine față de cei secretați, astfel încât, în final, saliva este hipotonică. Cu toate că gradientul osmotic al plasmei este mai ridicat decât al salivei, relativ o mică cantitate de apă este reabsorbită prin pereții ductelor din cauza permeabilitații scăzute la apă a epiteliului canalelor .

O serie de modificari ale sucului primar salivar sunt rezultatul difuziunii pasive (de exemplu : ureea), altele provin datorită transportului activ prin celule – iodul este secretat alaturi de K+ în salivă, de asemenea, la o concentrație care poate fi de câteva ori mai ridicată decât cea din plasmă .

Circulația sangvină de la nivelul glandelor salivare favorizează schimburile ionice, care se fa în contracurent printr-un veritabil sistem port dispus în serie .

În condiții normale, saliva este secretată în cantitate de 0,5 ml/min, exceptând perioada de somn , când cantitatea este foarte mică .

Secreția salivară joacă un rol major în menținerea stării de igienă a țesuturilor orale. Cavitatea bucală este încarcată cu bacterii patogene cu acțiune distructivă și favorizante ale apariției cariei dentare .

Saliva previne procesele de deteriorare bucale pe trei căi :

1.-fluxul salivar ajută la eliminarea bacteriilor patogenice, ca și a particulelor alimentare de suport al acestora ,

2.-conține în mod obișnuit factori de distrugere antibacterieni (lizozim-enzimă proteolitică, ioni de tiocianat ),

3.-în salivă sunt prezente adesea concentrații semnificative de anticorpi .

În absența salivei, țesuturile orale se pot ulcera și infecta, fenomene la care se adaugă apariția rapidă a cariilor dentare .

Obținerea de salivă pură poate fi făcută din canularea canalului excretor cu un tub de plastic prevăzut cu o capsulă în care se face vid .

SALIVA ÎNDEPLINEȘTE URMĂTOARELE ROLURI :

Facilitează masticația și deglutiția prin lubrefierea mucoasei și a alimentelor ,

Solubilizează substanțele alimentare pentru a le pune în contact cu papilele gustative și a face posibilă stimularea acestora și apariția senzației de gust ,

Lubrifiază mucoasa bucală și linguală, favorizând vorbirea ,

Exercită o acțiune degradativă asupra glucidelor, descompunând amidonul până la stadiul de maltoză ,

Secreția salivară prezintă proprietăți bactericide ,

Reprezintă o cale de eliminare a unor substanțe toxice, microorganisme și uree .

REGLAREA SECREȚIEI SALIVARE :

Secreția salivară este declanșată numai pe calea impulsurilor nervoase . Glandele salivare sunt lipsite de control umoral, dar unii hormoni pot influența funcționalitatea acestora .

Secreția poate fi stimulată pe căile :

Reflexă, prin stimularea mecanică a receptorilor tactili sau prin stimularea chimică a receptorilor gustativi din mucoasa bucală și cea linguală ,

Psihică , prin vederea, mirosirea sau aducerea aminte a alimentelor ,

Asociată , prin activarea musculaturii masticatorii și a deglutiției ,

Umorală , direct asupra centrilor salivari .

Arcurile reflexe excito-secretoare salivare sunt constituite de :

Căile aferente senzitive, reprezentate de ramurile nervilor lingual, glosofaringian și vag ,

Centrii salivari din substanța reticulată de la nivelul joncțiunii dintre bulb și protuberanță ,

Căile aferente secretoare, care se împart pentru urmatoarele glande astfel :

Glanda parotidă :

fibrele parasimpatice (colinergice), cu origine în nucleul salivar inferior din bulb, care se atașează nervului glosofaringian (IX) . Fibrele se separă de nervul glosofaringian la nivelul găurii jugulare, pătrund în nervul Jacobson (care își are originea în ganglionulnAndersch), apoi trec în nervul mic pietros superficial și ajung în ganglionul optic, unde fac sinapsă fibre postganglionare. Acestea urmează mai departe traiectul nervului auriculo-temporar, ramură a trigemenului, până la glanda parotidă .

fibrele simpatice (adrenergice), ce pleacă din măduva cervico-dorsală, de la nivelul segmentelor D1-D2 din coarnele laterale . Părăsesc măduva prin rădăcinile anterioare și, pe calea ramurilor comunicante albe, ajung în lanțul ganglionar simpatic, unde fac sinapsa în ganglionul cervical superior. Fibrele postganglionare urmează traiectul ramurii comunicante cenușii și trec fie în nervii micști, fie pătrund în glandă odată cu arterele .

Glandele submaxilară și sublinguală :

fibrele parasimpatice, ce pornesc din nucleul salivar superior situat în protuberanță, urmează apoi calea nervului intermediar Wriesberg, trec fără întrerupere prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până la nervul corda timpanului, care, în apropierea cavitații bucale, se unește cu nervul lingual. Fibrele părăsesc nervul lingual în planșeul bucal și fac sinapsa în mai mulți ganglioni mici, situați în hilul glandei submaxilare, sau în ganglionul sublingual, în cazul celor care inervează glanda sublinguală .

fibrele simpatice, ce ies din măduvă prin rădăcinile anterioare ale segmentelor D1-D6, urmează calea simpatică a ramurilor comunicante albe și ajung în lanțul ganglionar simpatic, făcând sinapsa în ganglionul cervical superior, de unde pătrund în glandă odată cu ramificațiile arterelor .

Glandele parietale (din obraji, buze, bolta palatină, peretele faringian ) . Primesc inervația secretoare de la nervul glosofaringian, iar din punct de vedere funcțional cele două sisteme de inervație (colinergic și adrenergic) se completează .

Astfel, excitatea corzii timpanului dă un răspuns salivar prompt, cu o salivă abundentă, fluidă, lăsând o cantitate mică de reziduu uscat, pe când excitarea cordonului simpatic cervical determină apariția tardivă a unei salive în cantitate mică, mai vâscoasă și mai bogată în constituenți organici .

De aceea, salivația fiziologică trebuie considerată ca rezultanta efectelor concertate ale celor două inervații, nu in sens antagonist, ci complementar .

Substanțele parasimpatomimetice (acetilcolina) și cele parasimpatotrope (pilocarpina) măresc secreția salivară, în timp ce parasimpatoliticele (atropina), o reduc .

DECLANȘAREA SECREȚIEI SALIVARE SE NOTEAZĂ PRIN :

secreția prin mecanism reflex necondiționat, care este cea mai importantă. Mișcarea maxilarelor în timpul masticației, mobilizarea corpilor străini în gură, contactul mucoasei bucale și a celei linguale cu substanțe pulverulente insipide sau alimente sapide, cu produse acide sau amare, declanșează o salivație a cărei intensitate se adaptează cantitativ și calitativ la condițiile care au provocat-o .

Secreția relex necondiționată este declanșată de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi și tactili, actul masticației contribuind la întreținerea secreției salivare .

Există, de asemenea, reflexe esofago-salivare și gastro-salivare determinate de distensia esofagului și stomacului (sialoreea din aerofagie) și ale căror căi aferente sunt fie nervii pneumogastrici, fie sistemul simpatic .

Excitațiile nociceptive, cum sunt cele plecate de la capătul central al nervului sciatic sau splanhnic, determină, de asemenea, o salivație reflexă, evident fără semnificație funcțională .

secreția prin mecanism reflex condiționat: atunci când se depun pe limba unui câine, purtător al unei fistule permanente a canalului Wharton, picaturi de acid acetic diluat (excitant necondiționat), apare o scurgere abundentă de salivă apoasă. Dacă se colorează soluția acidă în roșu, de exemplu, pentru a o face ușor de recunoscut, și se repetă de mai multe ori operația depunerii pe limbă, după un timp se observă că numai prezentarea soluției roșii (excitantul condiționat) determină o secreție salivară reflexă condiționată, identică celei din reflexul absolut. Acest fapt explică cum, prin intermediul receptorilor senzoriali de la distanță (vizuali, auditivi, olfactivi), prin mecanisme psihice având la bază reflexe condiționate, secreția salivară se poate intensifica înainte de pătrunderea alimentului în cavitatea bucală .

secreția prin mecanism central este excepțională – se produce în asfixie, în cursul căreia centrii salivari sunt excitați de sângele încărcat cu dioxid de carbon. Mecanismul intercentral este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de salivație, emoțiile violente, care au efect inhibitor de uscare a gurii, etc. .

Secreția salivară poate fi, de asemenea, stimulată sau inhibată și prin alte impulsuri sosite la centrii salivari de la structuri nervos-superioare. Față de alimentele preferate, salivația este mai abundentă decât față de cele ce sunt obișnuit evitate sau chiar indiferente. Centrii foamei influențează și modulează într-o măsură importantă astfel de aspecte, corelate cu participarea ariilor corticale ale gustului și mirosului, și de asemenea, cu amigdala din sistemul limbic.

Dintre hormonii care pot influența secreția salivară s-a menționat deja inervația mineralocorticoizilor, în special a aldosteronului. S-a demonstrat, de asemenea, rolul hormonului somatotrop în troficitatea acinilor salivari, în creșterea capacității funcționale a granulațiilor zimogene și puterii amilolitice a ptialinei salivare.

Hormonul retrohipofizar antidiuretic reduce salivația, diminuând și pe această cale pierderile de lichide.

Irigarea mucoasei bucale este asigurată de ramificațiile terminale ale arterei maxilare, faciale și sublinguale, ca și de numeroase anastomoze.

Sângele venos ajunge prin vena jugulară, vena subclaviculară la vena cavă superioară, astfel încât o substanță medicamentoasă absorbită prin mucoasa bucală este condiționată de proprietățile fizico-chimice ale acesteia și de permeabilitatea locului de aplicare. Sunt avantajate substanțele lipofile cu masă moleculară mică, acestea putând traversa o zonă cu epiteliu subțire necheratinizat, prin difuziune pasivă.

Regiuni epiteliale permeabile, favorabile absorbției, sunt mucoasa palatină și mucoasa ce acoperă fața internă a obrajilor (pentru care au fost concepute sisteme mucoadezive) .

Mucoasa bucală, prin caracteristicile structurale, și de permeabilitate, se poate indica ca o posibilitate de administrare a medicamentelor pentru avantaje ca :

evită inactivarea substanței în condițiile tractului gastro-intestinal,

evită efectele primului pasaj hepatic,

prezintă o vascularizație bogată,

pH-ul salivei nu aduce modificări substanței active și cantitatea secretată este favorabilă dizolvării,

accesibilitate mare,

oferă posibilitatea aplicării sistemelor mucoadezive ca medicamente cu acțiune prelungită sau cu acțiune locală.

MASTICAȚIA

Realizează prelucrarea mecanică și insalivarea în cavitatea bucală a alimentelor ingerate, prin participarea dinților și a mușchilor ce asigură mișcarile mandibulei, buzelor, limbii și obrajilor.

Dinții au un rol important în masticație, prin tăierea și zdrobirea alimentelor. Ei conțin în interior camera pulpară, cu țesut conjunctiv, vase sangvine și filete nervoase. Pereții acestei camere sunt formați din dentină, o substanță de consistență dură, care este acoperită de smalț, la nivelul coroanei dentare, si de cement, la nivelul radăcinii.

Matricea dentinei este formată din substanțe organice (colagen, glicoproteine) în relație strănsă cu componenta minerală, reprezentată de cristale de hidroxiapatită.

Smalțul reprezintă cel mai dur țesut din organism formându-se încă din perioada dezvoltării fetale.

Cementul este un țesut cu structură analogă osului, secretat de membrana periodontală, ce învelește alveola dentară, și are rol în fixarea dintelui în cavitatea alveolară.

Dentina și pulpa dentară prezintă o mare sensibilitate, evidențiată prin senzații foarte dureroase, atunci când intensitatea stimulilor și accesul acestora fac posibilă acțiunea lor asupra receptorilor de la nivelul celor două structuri.

Mușchii care intervin în procesul de masticație sunt mușchi striați, în număr de 7, împărțiți în 4 grupe funcționale :

ridicători și propulsori: mușchii maseter și pterigoidian intern

ridicători și propulsori: mușchiul temporal

coborâtori și propulsori: mușchiul pterigoidian intern

coborâtori și retractori: mușchii milohioidian, geniohioidian și digastric.

Inervația acestor mușchi este asigurată de trigemen, exceptând mușchiul geniohioidian care este inervat de hipoglos.

Mecanica masticației implică mișcările voluntare ale maxilarelor, limbii și dinților, prin coborâre și ridicare, combinate cu cele de rotație, de retropulsie și de lateralitate, permise datorită unor caractere speciale ale articulației temporo-mandibulare, având ca rezultat :

măcinarea alimentelor, astel încăt fibrele colagene și țesuturile vegetale care conțin celuloză sunt înmuiate,

alimentele sunt amestecate cu saliva, care determină hidratarea bolului alimentar, asigurând un contact cu enzimele salivare,

triturarea alimentelor și îmbinarea particulelor triturate cu salivă previne escoriația segmentelor tubului digestiv.

Prelucrarea mecanică realizează succesiv tăierea, zdrobirea și măcinarea hranei.

Eficacitatea masticației depinde atât de suprafața articulară de contact al dinților mandibulari cu maxilarul superior, cât și de forțele dezvoltate de mușchii masticatori. Ocluzia gurii, tensiunea pereților obrajilor și mobilitatea limbii asigură în timpul masticației menținerea alimentelor pe suprafețele articulare ale dinților, iar cu ajutorul salivei se realizează umectarea și constituirea bolului alimentar.

Se descriu trei tipuri de reflexe masticatorii:

reflexul de ronțăit, ca răspuns la stimularea regiunii incisivilor,

reflexul masticator vertical, ca răspuns la stimularea mucoasei din dreptul celui de-al doilea molar; se manifestă prin mișcări de închidere și deschidere a gurii,

reflexul de ruminație, care survine ca urmare a stimulării molarilor posteriori și constă în mișcări laterale de mestecare.

DEGLUTIȚIA

Deglutiția succedă masticația, fiind un fenomen mecanic prin care are loc propulsia alimentelor din gură în stomac, prin esofag. La făt, deglutiția este declanșată la 12 săptămâni, deși mișcarile respiratorii și de sucțiune nu apar decât în a 24-a săptămână de viață fetală.

Deglutiția are loc în trei etape :

Timpul bucal – deglutiția debutează cu plasarea alimentului masticat, insalivat și adunat sub formă de bol pe fața posterioară a limbii, pentru a se termina cu trecerea acestuia prin istmul buco-faringian, limitat de pilierii anteriori (mușchii palatogloși). Apoi, bolul alimentar situat în spațiul cuprins între dosul limbii și bolta palatină este împins posterior, prin acțiunea de piston realizată de ridicarea vârfului limbii pe arcada dentară superioară și apoi pe bolta palatină, în timp ce baza limbii coboară. Aceste două mișcări simultane creează un plan înclinat în jos și înapoi. Ulterior întreaga parte anterioară a limbii se ridică și se lipește pe palat, propulsând bolul spre faringe printr-o mișcare bruscă, în sus și îndărăt . Durata timpului bucal este în general scurtă de aproximativ 0,3 secunde, și se asociază cu oprirea masticației și respirației. Timpul bucal este sub control voluntar.

DEGLUTIȚIA LICHIDELOR – când se bea un lichid prin sucțiune sau prin aspirație, presiunea subatmosferică este realizată în cavitatea bucală printr-o retracție a limbii, fără separarea obturației limbii-palat. Astfel, cavitatea bucală se umple, apoi partea posterioară a limbii coboară brusc pentru a permite lichidului să coboare în farinx (partea superioară a esofagului ). Maxilarul inferior se ridică, închizând cavitatea bucală și mișcarea de deglutiție începe printr-o mișcare de baleiaj a părții posterioare a limbii.

DEGLUTIȚIA DE AER – când limba împinge bolul alimentar în faringe, o cantitate de aer, care în mod normal este prezentă aici, trece în mare parte înainte ca glota să se închidă și numai întâmplător o bulă de aer este împinsă în esofag înaintea bolului alimentar. Aerul înghițit, în cea mai mare parte, nu trece de esofag și este expulzat prin eructație, dar o anumită cantitate poate pătrunde în stomac și interstin.

De asemenea, aerul conținut în saliva mucoasă sau în alimente este înghițit. În cursul unui prânz se pot înghiții până la 500cm3 de aer. Aerul poate fi înghițit voluntar, mobilizat de limbă, in timp ce buzele sunt închise.

În continuare, deglutiția se realizează prin mecanisme neuro-reflexe complexe, care fac pentru scurt timp din faringe-organ cu funcții multiple- o cale adecvată de deplasare a bolului alimentar din gură în esofag și, de aici în stomac, inițiată voluntar de împingerea bolului spre câmpul receptor de la nivelul faringelui, laringelui și esofagului. Odată ajunsă în această fază și declanșată, deglutiția nu poate fi stopată voluntar, deoarece este un reflex stereotip cu răspunsuri de tip „tot sau nimic”.

Calea aferentă, reprezentată de filetele senzitive ale glosofaringianului și vagului, face legătura între zona reflexogenă-zona Vasilief- de la nivelul vălului palatului și pilierilor anteriori ai faringelui, pe de o parte și centrul deglutiției din formațiunea recticulată bulbară, pe de altă parte. Acesta este localizat sub ventriculul al IV-lea , în vecinătatea nucleului solitar al vagului, a centrului masticator, cu care se află în antagonism reciproc și a centrului respirator bulbar.

Căile eferente sunt formate din fibrele motorii ale hipoglosului în cazul limbii, spinalului pentru vălul palatului și vagului în cazul constrictorilor faringelui și esofagului. Proiectarea conținutului bucal (salivă sau alimente) pe zona sensibilă din jurul deschiderii faringelui declanșează contracția aproape simultană a mușchilor implicați în închiderea foselor nazale și laringelui, concomitent deschirerii faringelui prin lărgirea istmului buco-faringian datorită ridicării vălului palatin. Întregul proces se consumă în 1-2 secunde, însoțit fiind de oprirea respirației datorită relațiilor de vecinătate dintre centrii respiratori și centrul deglutiției.

Timpul faringian- din momentul în care bolul alimentar atinge faringele posterior, evenimentele scapă de sub controlul voluntar.

Timpul faringian constă în contracții musculare în amonte de bol și inhibarea lor în aval, în concordanță cu fenomenele respiratorii.

Se disting trei faze ale acestui timp al deglutiției:

Trecerea prin faringele superior – pasaj marcat de :

O contracție a limbii dinainte inapoi, care se mulează pe vălul palatin și faringele posterior

O ridicare a vălului palatin și o relaxare a pilierilor posteriori, însoțită de lărgirea faringelui și obturarea foselor nazale.

Trecerea prin faringele mijlociu – bolul este propulsat de unda de contracție determinată de constrictorul mijlociu. Diametrul antero-posterior al faringelui este crescut, ceea ce determină deplasarea înainte și în sus a laringelui; traheea și esofagul urmează aceleași mișcări cu ale laringelui, osul hioid se mișcă în sus și înainte, în timp ce epiglota basculează în spate într-o poziție orizontală sau oblică.

Trecerea prin hipofaringe, marcată de relaxarea constrictorului inferior al faringelui, care va determina creșterea diametrului hipofaringelui, în timp ce epiglota este închisă.

Ansamblul acestor fenomene motorii proiectează bolul alimentar în esofag cu o presiune cuprinsă între 40-135 cmH2O, care se menține apoximativ 30 de secunde. Această hiperpresiune este precedată de o undă de presiune negativă, anulând presiunea fiziologică existentă în repaus.

Comanda celui de-al doilea timp al deglutiției necesită o acțiune simultană a centrului respirator și a nucleului de origine a nervului IX cranian. Acest stadiu reflex începe când bolul alimentar atinge receptorii tactili ai feței posterioare a faringelui, vălului palatului și glotei.

Influxul centripet merge pe calea nervului glosofaringian, dar și pe calea vagală. Centrii nervoși sunt la nivel bulbar, dar și substanța reticulată are un rol esențial în reglarea controlului deglutiției (sistem interneuronal).

Nervii implicați în sistemul eferent sunt : V (trigemen), VII (facial), XI (accesor spinal), XII (hipoglos) , care inervează mușchii limbii, faringelui și hipofaringelui.

Timpul esofagian – asigură deplasarea bolului prin cele două tipuri de unde peristaltice cu origine și caracteristici diferite. Primele fiind continuarea undelor plecate din faringe, ajung rapid la stomac (5-7 secunde). Dacă alimentele ingerate nu trec din esofag în stomac în intervalul scurt al undei primare, distensia esofagiană constituie factorul de declanșare a undelor peristaltice secundare. Acestea vor continua de sus în jos până la golirea esofagului. Spre deosebire de unda peristaltică primară, care este indusă de excitarea reflexă a zonei sensibile faringiene cu participarea căilor aferente și eferente vagale, undele secundare rezultă din distensia musculaturii netede de la nivelul celor 2/3 inferioare ale esofagului.

Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul va trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag:

Apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii împiedică întoarcerea bolului alimentar în cavitatea bucală.

Contracția simultană a pilierilor laterali ai palatului și ridicarea palatului moale și a luetei (omușor) împiedică penetrarea alimentelor în fosele nazale.

Penetrarea în laringe și trahee este prevenită prin ridicarea laringelui, coborârea epiglotei, contracția corzilor vocale care închid glota, toate acestea fiind însoțite de inhibarea ciclului respirator.

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ INTEGRITATEA CAVITĂȚII BUCALE

Starea fiziologică a mucoasei bucale este influențată de starea generală de sănătate, diversele agresiuni patologice sau toxice ce au loc asupra organismului pot avea consecințe și la acest nivel.

Astfel, că între starea de sănătate a organului de masticație și traiectul gastro-intestinal există o strânsă corelație, orice afectare mai serioasă la diferite nivele cum ar fi: pancreasul, stomacul, intestinul subțire sau gros, ficatul sau vezica biliară, se reflectă și la nivelul mucoasei bucale și gingivale.

Frecvent inflamațiile gingivale sau parodontoza indică existența unui diabet sau a unei hipercolesterolemii, cel mai adesea necunoscută pacientului.

Mai mult de 50% din bolnavii hipercolesterolemici suferă de complicații parodontale, pe când la 15% din pacienții diabetici le apar astfel de afecțiuni.

Un rol important ocupă sistemul endocrin, sistemul nervos vegetativ precum și starea psihică, influențate deseori de starea de sănătate precară a diferitelor organe digestive, determinând apariția la nivel bucal, a unor modificări care se traduc prin afectarea mucoasei bucale sau/și gingivale.

Se consideră că leziunile ce apar la nivelul mucoasei bucale se datoreaza fie :

Unor măsuri de igienă bucală insuficiente și necorespunzătoare ,

Reprezintă proiecția, la acest nivel, a unor boli localizate în cu totul altă zonă a organismului,

Administrării de medicamente, în cazul tratamentelor altor boli.

În cazul administrării anumitor medicamente, pot apărea tulburări ale funcției glandelor salivare, ale echilibrului fiziologic al mucoasei bucale cu modificări de floră microbiană sau chiar apariția unor papiloame gingivale.

Salivei îi revine rolul de a curăța cavitatea bucală diluând și neutalizând acizii formați de enzimele bacteriene prin degradarea glucidelor alimentare restante.

Producția mărită de salivă = sialoreea, apare în intoxicațiile cu plumb și în boala Parkinson, fiind și o caracteristică fiziologică la femeile însărcinate.

Reducerea secreției salivare apare în cazul unor afecțiuni ale sistemului nervos central, putând fi provocată și de inflamarea glandelor salivare (sialadenită) sau blocarea canalului secretor al glandei de către un calcul.

Bicarbonatul de calciu existent în salivă determină calcefierea depozitelor organice (placa bacteriană) cu formarea tartrului.

Granulocitelor neutrofile le revine un rol central în păstrarea atât a sănătații bucale, cât și a aparatului dentar, parodontita prepuberală juvenilă explicându-se prin scăderea numărului acestora în salivă, ca urmare a unei deficiențe imunitare.

Capitolul II

PREPARATE FARMACEUTICE DE UZ BUCAL

În 1955 Warhaug a reușit să demonstreze că depozitele dentare sunt formate în proporție de 90% din bacterii și 10% din resturi alimentare, ajungând la concluzia că 1 mg de placă conține aproximativ 109 bacterii.

Compoziția plăcii bacteriene este diferită și depinde de anumiți factori care intervin.

Toate bacteriile plăcii acționează asupra țesutului parodontal și a materialului mineral dur, dentar, fiind considerate cauza generatoare de carii și afecțiuni ale patului dentar.

Această teorie a nonspecificității plăcii bacteriene stă, de fapt la baza procedeelor profilactice și terapeutice aplicate astăzi în tratamentul afecțiunilor mucoasei bucale.

În concluzie, se urmărește îndepărtarea mecanică sau chimică a plăcii bacteriene, sau măcar o reducere a acesteia, pentru că o gingivită odată instalată și netratată poate degenera în parodontită.

S-a constatat că numai anumite bacterii din componența plăcii produc carii, respectiv parodontopatii.

Factorii favorizanți ai acestui proces de evoluție a unei gingivite spre parodontopatie ar fi mai ales bacteriile gram pozitive din grupul Actinomyces.

Placa din sfera sub- și supragingivală este constituită în proporție de 85-90% din bacili și coci gram pozitivi, pe când aerobii gram negativi nu depășesc 15%. Când inflamația gingivală devine cronică bacilii anaerobi gram negativi ajung la 20-30%, pe când bacteriile gram pozitive scad către 60%.

În parodontită placa este constituită aproximativ 25% din bacterii gram pozitive, cele gram negative anaerobe urcând la 70-80%, revenindu-le rolul specific în distrugerea sănătății bucale.

Prezența unor depozite și a unei plăci bacteriene masive pe suprafața dinților și a gingiei în afecțiunile parodontale va duce la înmulțirea anumitor tulpini ale biotopului oral normal în detrimentul altora cauzând :

Apariția inflamației bucale

Creșterea florei bucale patogene

Creșterea enzimelor bucale cu apariția unor modificări de pH

Apariția unor tulburări circulatorii la nivel gingival, primul semn fiind sângerarea gingiei la cea mai mică iritare mecanică.

Modificarea turgescenței și a tonusului gingival

Apariția unor leziuni bucale, în final.

În cazul modificării anormale (patogene) a florei bucale, scopul terapiei ar trebui să fie:

Îndepărtarea regulată și completă a plăcii bacteriene

Modificarea compoziției florei bacteriene la nivelul plăcii

Reducerea plăcii sub pragul de îmbolnăvire.

Necesitatea instruirii unor măsuri profilactice de igienă bucală este foarte importantă pentru a preîntămpina îmbolnăvirile mucoasei bucale.

În acest sens deosebim:

Profilaxia primară – care constă în aplicarea tehnicilor de curățire a danturii asigurând o igienă dentară adecvată.

Profilaxia secundară – apelează la utilizarea unor substanțe antimicrobiene cu aplicare locală care asigură o reducere a plăcii bacteriene, iar în cazul unei gingivite, a stării inflamatorii.

Dintre principiile antiplacă, cel mai frecvent utilizate sunt clorhexidina și componente ale unor uleiuri volatile care se aplică sub formă de gargară, intrând în compoziția apelor de gură.

Cele mai cunoscute produse comerciale antiplacă și efectele determinate:

(după Ciancio S.G. , 1992)

Aprecierea eficienței terapeutice a unor astfel de preparate se face în cadrul unor studii clinice urmărindu-se influența pe care o are tratamentul asupra 3 indici de igienă bucală:

Indicele de placă – evaluează întinderea plăcii bacteriene

Indicele gingival – evaluează severitatea gingivopatiilor

Indicele de sângerare al șanțului gingival – sângerarea însemnând primul simptom clinic al gingivitei și papilitei gingivale, evaluează stadiul afecțiunii.

Înainte și după aplicarea tratamentului cu preparatul a cărui eficiență urmează a fi testată, pacienților li se stabilesc valorile celor trei indici; eficiența preparatului este dată de scăderea valorilor indicilor după tratament.

Profilactic se mai pot utiliza o serie de măsuri complementare care cresc eficiența periajelor dentare și a utilizării agenților antiplacă:

Evitarea consumului de fructe, sucuri sau vinuri acide care atacă smalțul

Utilizarea în alimentație a îndulcitorilor care nu fermentează, în locul glucidelor,

În cazul în care nu există posibilitatea efectuării unui periaj dentar adecvat, se va evita pe cât posibil consumul de banane, miere, deoarece favorizează prin aderență de gingii și dinți fermentația și apariția cariilor,

Pentru a curăța dinții, după mesele intermediare se va utiliza guma de mestecat (ORBIT®)

În ziua de astăzi, aproximativ 80% din adulții de peste 30 de ani suferă de parodontopatii , prin aceasta înțelegându-se toate afecțiunile patului dentar.

De obicei, apare mai întâi gingivita, care se caracterizează prin hiperemie, sângerare gingivală și inflamație, care se datorează apariției tartrului subgingival.

Când procesul avansează fără alte semne și semnale, gingia încet se va retrage până când baza dinților rămâne dezgolită, dinții încep să se miște și cad, patologia purtând numele de parodontoză.

Parodontita este o afecțiune inflamatoare degenerativă a aparatului dentar de susținere. Endotoxinele bacteriene și tartrul produc inflamarea gingiei cu formarea unor pungi gingivale. Inflamația se extinde la nivelul arcadei dentare și, dacă se exercită o presiune asupra gingiei, se elimină o secreție purulentă, cu miros fetid, iar în final dinții vor cădea.

Parodontita apare în cazul în care pacientul suferă de hipertensiune arterială, diabet zaharat sau a făcut un accident vascular sau un infarct miocardic; ea apărând ca urmare a faptului că bacteriile ajung din placă, la sângerare, în circulația sistemică determinând local inflamații vasculare.

Celulele sistemului imunitar vor reacționa la invazia bacteriană a aparatului dentar, stimulând fagocitoza și secreția de citokine.

În afara acestor domenii menționate preparatele vegetale de tip gargarisme sau concentrate pentru badijonaj local se mai utilizează în tratamentul stomatitei, dar și a tonsilitei, faringitei sau laringitei, care nu reprezintă afecțiuni ale mucoasei bucale.

SFERA BUCALĂ INCLUDE CĂILE DE ADMINISTRARE:

Bucofaringiană – administrarea unui medicament în cavitatea orală, în vederea obținerii unui efect local sau sistemic.

Dentară – administrarea unui medicament pe și în interiorul dinților.

Gingivală – administrarea unui medicament pe gingii.

Laringofaringiană – administrarea unui medicament în orofaringe, în vederea obținerii unui efect local.

Sublinguală – administrarea unui medicament sub limbă în vederea obținerii unui efect sistemic.

Orală – administrarea unui medicament prin înghițire.

Preparatele bucofaringiene sunt forme lichide, semisolide sau solide, care conțin una sau mai multe substanțe active destinate să se elibereze și să se dizolve în vederea absorbției la nivelul cavității bucale, pentru a obține un efect local sau sistemic.

Preparatele sublinguale sunt formulate în vederea obținerii unui efect sistemic, pe când preparatele mucoadezive sunt destinate a fi reținute în cavitatea orală prin aderență la epiteliul mucoasei putând manifesta absorbția sistemică a substanței medicamentoase în direcția unui efect prelungit.

Preparatele destinate obținerii unui efect local pot fi concepute pentru administrarea pe o anumită parte a cavității orale, de exemplu : gingia (preparatele gingivale), faringele (preparate laringofaringiene sau orofaringiene).

Un avantaj major al preparatelor bucofaringiene îl constituie posibilitatea administrării unei substanțe active și absorbția lui în tractul gastro-intestinal.

Preparatele bucofaringiene respectă regulile de fabricație specifice fiecărei forme farmaceutice: comprimate, soluție, suspensie, emulsie, geluri, aerosoli.

Farmacopeea Română editia a-X-a – Supliment 2004 – prevede următoarele preparate:

Soluție pentru gargarisme

Soluție concentrată pentru gargarisme

Pulbere solubilă pentru gargarisme

Comprimat solubil pentru gargarisme

Soluție bucofaringiană

Suspensie bucofaringiană – este exclus spray-ul sublingual

Picături bucofaringiene

Spray bucofaringian

Spray sublingual

Apă de gură

Comprimat solubil pentru apă de gură

Soluție gingivală

Gel bucofaringian – este exclus gelul gingival

Pastă bucofaringiană – este exclusă pasta gingivală

Gel gingival

Pastă gingivală

Capsulă bucofaringiană

Comprimat sublingual

Comprimat bucal mucoadeziv – comprimat administrat în cavitatea bucală în vederea obținerii unui efect sistemic

Comprimat bucal

Pastilă (lozenge) – formă farmaceutică solidă, dură , de supt (bomboană tare), administrată în vederea obținerii unui efect local.

Comprimat de supt – formă farmaceutică dozată, comprimată, de supt, administrată în vederea obținerii unui efect sistemic sau local.

Pastilă moale – forma farmaceutică solidă, de consistență moale, de supt, administrată în vederea obținerii unui efect local.

Preparate dentare

Soluție dentară

Suspensie dentară

Emulsie dentară

Gel dentar

Pastă de dinți

Pulbere dentară

Creion dentar

Implant dur – se plasează între gingie și dinte – în alveola dentară sau membrana periodontală.

Preparatele bucofaringiene lichide și semisolide trebuie să asigure omogenitatea, iar eventualele particule insolubile trebuie să fie adecvate modului de utilizare, având o mărime controlată.

Picăturile bucofaringiene, spray-urile sublinguale și spray-urile bucofaringiene sunt soluții, emulsii sau suspensii, administrate prin instilare sau pulverizare în cavitatea orală sau într-o anumită parte a cavității orale – pulverizarea sub limbă (spray sublingual) sau în faringe (spray orofaringian) – în vederea obținerii unui efect local sau sistemic.

În preparatele bucofaringiene solide unidoză, substanța activă reprezintă cel puțin 2% din masa totală, pe când în preparatele solide – comprimate, capsule, pastile, granule homeopate, comprimate mucoadezive, substanța activă are un dozaj precis și condiții speciale de administrare, dizolvare și absorbție, fiind și cel mai des utilizate.

Comprimatele ca formă solidă, obținute prin comprimare, respectă fazele tehnologic ale comprimării directe sau prin granulare, cu unele particularități privind mărimea, forma, timpul de dizolvare și dezagregare.

Comprimatele bucale sunt plasate între buze și gingie, sus pe muzoasa obrazului, având o formă rotundă, ovală, convexă cu suprafețe netede și cât mai mici; substanțele administrate sub această formă fiind în general: antiseptice, antimicrobiene, antimicotice și antiinflamatoare.

Comprimatele care conțin hormoni steroidieni sunt formulate astfel încât să prezinte acțiune prelungită și să se dezintegreze în mai puțin de patru ore.

Intervențiile la care se recurg pentru a prelungi timpul de dizolvare și absorbție sunt :

Excluderea dezagregatului din formulare

Alegerea proporției de liant

Acoperirea granulatului cu soluții peliculogene (substanțe grase, ceruri)

Drajefiere cu mult zahăr, și

Presiune de comprimare ridicată.

Potențialul de absorbție al mucoasei bucale a fost evaluat prin dezvoltarea unor noi sisteme de administrare specifice – preparate bioadezive.

Ca și alte preparate mucoadezive solide sau semisolide, comprimatele bucale mucoadezive conțin substanțe active și polimeri hidrofili care aderă la mucoasa bucală, pe peretele obrajilor sau între buze și cerul gurii. Polimerii carboxivinilici sau derivații de celuloză se îmbibă treptat cu salivă și se lipesc de mucoasă, eliberând substanța activă pentru a realiza o acțiune prelungită, locală sau generală.

Medicamentele prelucrate sub această formă sunt anestezice, antivirale, antiseptice, antimicotice și altele.

Sistemele mucoadezive sunt formulate pentru a realiza o eliberare prelungită sau controlată a substanței medicamentoase, asigurând niveluri plasmatice pe tot parcursul perioadei de administrare.

Biodisponibilitatea la acest nivel este mai scăzută, absorbția substanței medicamentoase depinde de concentrația în preparatul mucoadeziv, coeficientul de permeabilitate al membranei, suprafața de control cu mucus, timpul de contact și aderența pe mucoasă.

Pastilele, lozenges, tabletele, comprimatele de supt se obțin prin metode diferite – turnare în forme, decupare, comprimare – ca forme farmaceutice clasice în care se regăsesc numeroase substanțe cu acțiune dezinfectantă, antiseptică, expectorantă, vitamine, zahăr sau îndulcitori sintetici, aglutinanți. Dizolvarea acestor preparate în condițiile determinării in vivo este prevăzută între 30 și 60 de minute.

Se urmărește, în general, ca preparatele cu acțiune bucală să mențină substanța activă la nivelul mucoasei bucale, faringiene, laringiene și să nu fie transferată ușor prin esofag în stomac.

Determinările farmacotehnice ale formelor solide urmăresc rezistența, friabilitatea, dizolvarea prin care se demonstrează condițiile de eliberare și dizolvare ale substanței active și tipul de acțiune imediată, accelerată sau prelungită.

Comprimatele sublinguale pot fi cu eliberare imediată sau prelungită.

De exemplu: comprimatele cu nitroglicerină trebuie să-și manifeste imediat acțiunea antianginoasă motiv pentru care limita de dizolvare este până la două minute.

Dozele sublinguale sunt mai mici în comparație cu calea orală, pentru faptul că modul de absorbție, distribuție, metabolizare este diferit.

Liofilizatul sublingual a fost conceput pentru a elibera rapid substanța activă, îmbunătățind biodisponibilitatea unor formulări clasice.

În studiile de biodisponibilitate ale unor comprimate administrate bucal, sublingual, s-a constatat curba concentrației plasmatice cu două vârfuri ale concentrației. Acest profil dovedește două absorbții succesive: la nivelul mucoasei sublinguale și la nivel gastro-intestinal, ceea ce presupune că o parte din medicament este ingerat.

Comprimatele a căror viteză de dizolvare a substanței medicamentoase este lentă se vor încadra într-un timp care nu depășește 30 de minute.

Granulele homeopate, indicate în terapia homeopatică după principii diferite de medicină alopată sunt recomandate a fi plasate sub limbă pentru a se dizolva repede și a trece în circulația generală fără a interfera cu alimente și băuturi.

FORME FARMACEUTICE DE UZ BUCAL-ORAL

Produse pentru profilaxia cariei:

NATRII FLUORIDUM (OTC)

Farmacocinetică: absorbție bună din tubul digestiv, diminuată în prezența calciului, magneziului, aluminiului. După o doză orală de 40-100 mg/zi, concentrația serică de flor este 5-10 mmol/l. Fixare predominantă în oase și dinți, circa jumătate din aport. Difuzează în salivă, unghii, păr, lapte, traversează placenta. Excreție prin urină, mai puțin prin fecale și secreția sudorală.

Farmacodinamie: crește rezistența la mediul acid a smalțului dentar, favorizează remineralizarea, scade producerea plăcii dentare. Crește densitatea osului în osteoporoză prin stimularea osteoblaștilor și creșterea masei trabeculare.

Indicații: prevenirea cariilor dentare la copii sub formă de adjuvant alimentar și mai ales de preparate igienice bucale. Acțiunea topică la nivelul smalțului și plăcii este superioară efectului sistemic. Efecte nesigure la adulți și la femei însărcinate, neavând influență favorabilă asupra fetusului.

Reacții adverse: – locale, în intoxicații acute, ca iritații gastrice prin acidul florhidric format în stomac sau tulburări metabolice și electolitice, mai ales hipocalcemie.
– generale: tremurături, hiperreflectivitate, parestezii, convulsii, tetanie, aritmii cardiace, șoc, tulburări respiratorii.

Produs farmaceutic:
ZYMAFLUOR® (Rottapharm SpA, Italia) – comprimate 0,25 mg și 1 mg .

Antiinfecțioase și antiseptice pentru tratament oral local
CHLORHEXIDINUM (OTC)

Farmacocinetică: absorbție din tubul digestiv și prin piele.

Farmacodinamie: bacteriostatic și bactericid față de bacterii gram pozitive (mai activ) și gram negative (mai puțin activ), Pseudomonas și Proteus puțin sensibili. Inhibă micobacterii, unii fungi și unele virusuri. Inactiv asupra sporilor. Prezintă acțiune mai mare la Ph neutru și slab acid.

Indicații: gingivită (efecte favorabile 60-90%), tulburări periodontale la bolnavi cu insuficiență imunitară, pentru favorizarea evoluției după tratamente periodontale, prevenirea plăcii dentare, îngrijirea zilnică a dinților și gurii, igienizarea gurii înaintea intervențiilor chirurgicale; ulcerații aftoase; candidoza orală.

Reacții adverse: iritații locale, modificarea culorii limbii, dinților, materialelor stomatologice protetice, tulburări ale gustului, senzație de arsură la nivelul limbii, inflamația parotidelor, descuamarea limbii, care poate fi diminuată prin diluarea soluției inițiale (1/1).

Precauții: aplicarea locală bucală se face la cel puțin ½ oră distanță de utilizarea pastelor de dinți.

Produse farmaceutice:

-COLGATE PERIOGARD (GABA, Germania) – soluție bucofaringiană 0,2%

-CORSODYL MINT MOUTH WASH® (Glaxo Smithkline, Anglia) – apă de gură 0,2g/100 ml.

METRONIDAZOL ( face parte din categoria medicamentelor eliberate în spații cu destinație specială – spitale, aparatele dispensarelor, etc. )

Indicații: antiinfecțios pentru cavitatea bucală.

Produse farmaceutice:
GRINAZOLE® (Lab. Septodont, Franța ) – pastă dentară 100 mg/g.
METROGENE® (Septodont, Franța ) – burete dentar

HEXETIDINUM

Farmacodinamie: antiseptic, bactericid, fungicid.

Indicații: infecții locale bucale: angine, amigdalită, faringită, afte, stomatită, glosită, gingivită, parodontopatii, alveolită suprainfectată după extracții dentare, gingivoragii, micoze bucale și faringiene. Igiena cavității bucale în îmbolnăviri generale, dezodorizarea gurii.

Reacții adverse: rar modificarea gustului și mirosului, dermatită de contact.

Produs farmaceutic:
HEXORAL® (McNeil Products Ltd C/O Johnson & Johnson, Anglia) – spray bucofaringian soluție 2 mg/ml.

MICONAZOLUM (face parte din categoria medicamentelor eliberate în farmacii pe bază de prescripție medicală valabilă 6 luni )

Farmacocinetică: inhibitor al citocromilor CYP2C9 și CYP3A4.

Farmacodinamie: antifungic cu spectru larg împotriva speciilor de Candida (albicans, glabrata, krusei, parapsilosis, tropicalis și pseudotropicali) și antibacterian împotriva bacteriilor gram pozitive ( Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus și Erysipelothrix insidiosa) .

Indicații: tratamentul candidozei orofaringiene la pacienții imunocompromiși.

Reacții adverse: dureri abdominale, greață, disconfort oral.

Contraindicații: administrarea concomitentă de anticoagulante orale, sulfonamide hipoglicemiante, cisapridă, pimozidă, ergotamină, dihidrorgotamină.

Produs farmaceutic:
LORAMYC 50 mg (Catalent Germany Schorndorf GMBH – Germania ) – comprimate bucale mucoadezive

COMBINAȚII (OTC) :

Produs farmaceutic :
NEOCONES® (Lab. Septodont, Franța ) – sulfat de neomicină (15.400 U.I.) ; benzocaină 5 mg – con dentar

Indicații: tratamentul adjuvant al alveolitelor după controlul și curățirea alveolară.

Contraindicații: alergie la componentele preparatului. Copii sub 12 ani.

Corticosteroizi pentru tratament oral local:

Produs farmaceutic:
CRESOPHENE® (Lab. Septodont, Franța ) – dexametazonă (0,111 g%), timol ( 5g %), paraclorfenol, camfor – soluție pentru uz dentar.

Indicații: asepsia canalelor radiculare înainte de obturție, după extragerea pulpei dentare gangrenate și curățare atentă.

Contraindicații: copii sub 30 de luni. Alergie la componente.

Precauții: soluția nu se înghite. Nu se aplică pe pulpa dentară expusă. Buleta de vată nu se îmbibă în exces. În caz de contact cu mucoasele, se clătesc cu multă apă.

Produse farmaceutice:
LEDERDENTAL (Romfarmachim SA Foreign Trade Co, România) – demeclociclină, triamcinolon – pastă dentară.
PULPOMIXINE® (Lab. Septodont, Franța) – combinații cu corticosteroizi – pastă
ROCKLE' S® (Lab. Septodont, Franța) – combinații cu corticosteroizi – soluție dentară.
SEPTOMIXINE® (Lab. Septodont, Franța) – pastă dentară cu corticosteroizi de uz stomatologic.

Alte preparate pentru tratament local oral :

BENZYDAMINUM (OTC)

Farmacodinamie: antiinflamator nesteroidian, care își manifestă activitățile antiinflamatorii și analgezice prin stabilizarea membranelor celulare și prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. De asemenea, inhibă agregarea plachetară și are o acțiune anestezică moderată la aplicarea locală.

Indicații: tratamentul local al inflamațiilor mucoasei bucale și faringelui.

Reacții adverse: senzație de înțepături, arsuri ale mucoasei bucale. Dacă se absoarbe poate produce iritații gastrice, greață, hemoragie internă, insomnie, lapsus memoriae, efecte asemănătoare cu LSD. La asociere cu alcool produce halucinații cu durată de 48 de ore, putând fi utilizat în acest scop.

Produse farmaceutice:
GARGANTA (Pharmaswiss SRO, Cehia) – comprimate de supt 3 mg; spray bucofaringian 1,5 mg/ml.
TANTUM ® VERDE, LĂMÂIE/MENTĂ/EUCALIPT (CSC Pharmaceuticals, Austria ) – pastile pentru supt 3 mg; soluție pentru gargarisme 0,15%; pastă de dinți 5 mg/g; spray bucofaringian 0,15%, 0,3%.

CHOLINI SALICYLAS (OTC)

Farmacodinamie: antiinflamator nesteroidian

Indicații: stomatite, faringite, gingivite, periodontite.

Reacții adverse: reacții alergice, tuse, obstrucție nazală, dificultate la înghițire

Contraindicații: varice esofagiene

Produs farmaceutic:
CHOLINEX® (GlaxoSmithKline SA, Polonia) – comprimate de supt 150 mg.

DICLOFENACUM (OTC)

Indicații: tratament simptomatic al stărilor de iritație-inflamație ale cavității orofaringiene, asociate și cu durere; de exemplu: gingivită, stomatită, faringită, tratamentele stomatologice conservatoare sau extracțiile dentare.

Produs farmaceutic:
GLIMBAX® (CSC Pharma, Austria) – apă de gură 0,074%

COMBINAȚII (OTC)

Produs farmaceutic:
CITROLIN® (Pharco Impex 93, România) – cetrimoniu (0,025%), lidocaină (0,003%) – apă de gură

Farmacodinamie: cetrimoniu este un antiseptic din grupa detergenților cationici; lidocaina este un anestezic de suprafață cu latență 1-2 minute și durată de acțiune 15 minute.

Indicații: orofaringite, stomatite, gingivite.

Produs farmaceutic:
XYLONOR® (Lab. Septodont, Franța) – cetrimidă (150 mg), lidocaină (5 g/100 ml) – soluție dentară

Indicații: anestezie locală de suprafață pentru adaptarea coroanelor și punților dentare, detartraj supra- și subgingival.

Atenționare: poate modifica testele antidoping

Produs farmaceutic:
CALGEL® (McNeill Products Ltd C/O Johnson & Johnson, Anglia) – lidocaină (0,33%), cetilpiridinium (0,1%) – gel gingival

Indicații: dureri produse de creșterea primilor dinți.

Produs farmaceutic:
DENTINOX GEL N® (Dentinox, Germania) – tinctură Chamomilla 150 mg, lidocaină 3,4 mg; polidocanol (600) 3,2 mg – gel gingival

Indicații: prevenirea durerilor dentare la erupția dentiției de lapte.

Produse farmaceutice:
XAMISTAD® GEL (Stada Arzneimittel AG, Germania) – gel dentar conținând: clorhidrat de lidocaină, extract lichid de mușețel
PANSORAL® (Pierre Fabre, Franța) – salicilat de colină (8,7g), clorură de cetalconiu (10mg/100g) – gel bucofaringian.
CAUSTINERF FĂRĂ ARSENIC® (Lab. Septodont, Franța) – clorhidrat de efedrină, lidocaină și anhidridă arsenică – pastă dentară.

PLANTE (OTC)

Produs farmaceutic:

AFTOLIZOL® (Meduman, România) – extract etanolic 50° (v/v) din petale de trandafir (1/1) 15 g%; miere de albine, apă purificată 85 g% – soluție bucofaringiană.

Farmacodinamie: antiinflamator, antimicrobian, antimicotic.

Indicații: stomatite aftoase, microbiene, micotice.

Atenționări: se poate administra în cursul sarcinii și la conducătorii auto.

Produs farmaceutic:
PIASCLEDINE 300® (Lab. Expanscience, Franța) – extract insaponifiabil din ulei de avocado, ulei de soia – capsule 300 mg.

Farmacodinamie: acțiune trofică.

Indicații: în stomatologie, adjuvant în tratamentul parodontopatiilor; în reumatologie, adjuvant în dureri artrozice.

Reacții adverse: regurgitări, creșterea transaminazelor, diaree, gastralgii.

DIVERSE

Produse farmaceutice:
ALVOGYL (Lab. Septodont, Franța) – pastă
DENTOCALMIN (Biofarm SA, România) – soluție dentară
SOLUȚIE CONTRA AFTELOR BUCALE (Meduman SA, România) – picături bucofaringiene
APHTAPLUS (Vitro-Bio, Franța) – gel gingival (se poate administra la copii peste 3 ani și la femei însărcinate sau care alăptează).

CAPITOLUL III

TIPURI DE EXTRACTE VEGETALE CU UTILITATE TERAPEUTICĂ

Dintre cele mai importante tipuri de preparate vegetale utilizate actualmente, amintim:

INFUZIE – extract apos obținut din frunze, flori, părți aeriene, fructe sau semințe, prin opărirea cu apă fiartă, urmată de repaus – 15 minute – și filtrare.

DECOCT – extract apos obținut prin fierberea – 30 minute – cu apă a unor scoarțe, rădăcini, fragmente lemnoase, fructe.

MACERAT – extract apos obținut, din motive galenice, la rece din materialul vegetal.

TINCTURĂ – extract alcoolic sau hidroalcoolic (raport alcool:apă=1:5 sau 1:10) obținut prin extracția drogului cu etanol de diverse concentrații.

EXTRACT FLUID – se obține prin extracția materialului vegetal cu etanol de diferite concentrații astfel încât din 1 g drog rezultă cel mult 2 g extract fluid.

EXTRACT USCAT – rezultă din extractele fluide prin uscare, aceasta conducându-se astfel încât umiditatea restantă să nu depășească 2 %.
În funcție de compoziția chimică a extractului fluid, cât și de temperatura la care se face uscarea acestuia prin atomizare, o parte din componentele foarte volatile se pierd și uneori, dacă temperatura de uscare este inadecvată apar anumite modificări chimice importante cum ar fi racemizările (l-hiosciamina din extractul de mătrăgună racemizează la d,l-hiosciamină = atropină, mai puțin activă decât alcaloidul levogir) și care împietează asupra activității farmacodinamice sau chiar a toleranței; în plus extractele provenite de la firme diferite nu vor prezenta aceeași parametri fizico-chimici și farmacologici deoarece aceștia depind de procedeul tehnologic aplicat.
Astăzi, extractele uscate nu se mai folosesc ca atare în farmacie (excepție făcând extractul de Belladonna), ci reprezintă, asemănător substanțelor de sinteză, medicamente vegetale care se condiționează sub forme farmaceutice diferite: drajeuri, tablete, soluții, unguente, creme, supozitoare, ovule.

ULEIURI – extracte uleioase obținute din produse vegetale prin macerare sau digestie cu uleiuri grase – ulei de măsline, arahide, migdale.

ULEIURI VOLATILE – sunt extrase prin distilarea cu vapori de apă a produselor vegetale sau, mai rar, prin extracție cu solvenți organici nepolari.

SUCURI DE PRESARE – extracte apoase obținute prin presarea materialului vegetal proaspăt.

GRUPE DE PRINCIPII ACTIVE CARE SE PRETEAZĂ LA PRELUCRAREA DE FITOPREPARATE UTILIZATE ÎN TERAPIA AFECȚIUNILOR BUCALE ȘI FARINGIENE

Din punct de vedere chimic, substanțele existente în produsele vegetale utilizate în tratamentul unor afecțiuni ale mucoasei bucale și faringiene aparțin la cinci grupe mari de principii active, și anume:

Uleiurile volatile – sunt amestecuri de substanțe volatile lipofile, cu miros aromat, care aparțin diferitelor clase de compuși organici (mono- și sescviterpene volatile, mai rar derivați de fenilpropan volatili și cu miros particular).
Exemplu: eugenol, camazulenă, mono- și sescviterpene volatile tip elemol.

inseră structura: linalool
Proveniență: Ocimum basilicum; Familia: Lamiaceae; Denumire populară: busuioc.

inseră str. eugenol
Proveniență: Geum urbanum; Familia: Rosaceae; Denumire populară: cerențel.
Proveniență: Ocimum basilicum; Familia: Lamiaceae; Denumire populară: busuioc

inseră str. elemol
Proveniență: Commiphora myrrha var. molmol; Familia: Burseraceae; Denumirea populară: smirnă

inseră str. camazulena
Proveniență: Matricaria recutita; Familia: Asteraceae; Denumirea populară: mușețel
Proveniență: Achillea collina; Familia: Asteraceae; Denumirea populară: coada-șoricelului.

Derivați ai unor acizi polifenolcarboxilici
Exemplu: taninuri, acid rozmarinic.

inseră str acid rozmarinic
Proveniență: Melissa officinalis; Familia: Lamiaceae; Denumirea populară: roiniță.

Derivați flavonoidici
Exemplu: crizol, tectocrizol, glicozide ale apigenolului, luteolinei, cvercetolului, antocianozide.

inseră str crizol
Proveniență: Apis mellifera (albina meliferă vestică/ europeană) specie din familia Apidae. Propolis – produs de excreție.

Principii amare din grupul iridoidelor (swertiamarina, loganozida = meliatina), a lactonelor sescviterpenice (camazulena) sau furano-sescviterpenice (curzerenona).

inseră str. swertiamarina
Proveniență: Centaurium umbellatum; Familia: Gentianaceae; Denumire populară: țintaură

inseră str. curzererona
Proveniență: Commiphora myrrha var. molmol; Familia: Burseraceae; Denumirea populară: smirnă.

Mucilagii, poliholozide imunostimulatoare

inseră str.; subunitatea undecaholozid a poliholozidei din nalba mare (Althaea officinalis)

Funcție de acțiunea farmacologică pe care o prezintă produsele vegetale, se pot distinge cinci clase mari :

Emoliente , mucilaginoase
În această grupă putem încadra, în principal rădăcinile de nalbă mare și frunzele de nalbă, însă cu acțiune emolientă pot fi încadrate și florile de coada-șoricelului, mușețel și chiar frunzele de jaleș, dacă în loc de infuzia simplă se prepară o infuzie-macerat.
Extractele apoase – infuzie, macerat, infuzia-macerat – se folosesc ca emoliente pentru reducerea iritației locale în inflamații acute, mai ales în stomatite acute, faringite, dar și în tusea de iritație, în cazul apariției greutății în deglutiție.
În general se asociază rădăcina de nalbă mare sau frunzele de nalbă cu jaleș și florile de mușețel sau coada-șoricelului, amestecul fiind folosit sub formă de infuzie sau infuzie-macerat sau sub formă de macerat când se combină cu rădăcinile de nalbă mare. Extractul apos obținut se folosește sub formă de gargară, care se face de mai multe ori pe zi, cu precauție ca temperatura acestuia sa fie mai mică de 30°C.

Antivirale, antimicrobiene, analgezice
În această clasă se încadrează: busuiocul (Basilici herba), frunzele de jaleș (Salviae folium), frunzele de roiniță (Melissae folium) și propolisul.
Roinița prezintă acțiune antivirală, pe când propolisul și busuiocul sunt puternic antifungice și antimicrobiene, în plus propolisul are și un efect analgezic foarte bun, iar jaleșul redă troficitatea mucoasei afectate, prezentând de asemenea efect antibacterian.
Frecvent sunt utilizate extractele fluide cu alcool de 30°-40°, raportul dintre drogul supus extracției și solvent fiind de 10 g/115 ml.
În tratamentul stomatitei aftoase se asociază extractul de busuioc, extractul de roiniță și tinctura de propolis, la care se poate adăuga extractul de cerențel, administrate sub formă de badijonaj sau prin pulverizare cu ajutorul unui pulverizator pentru a evita atingerea aftelor foarte dureroase.
Asocierile constând din extracte de jaleș, busuioc și mușețel sau coada-șoricelului, la care se poate adăuga și arnica, se utilizează în tratamentul parodontopatiilor având o eficacitate mai bună decât gargarismele.

Antiinflamatoare topice
Grupul acestor produse este constituit din florile de coada-șoricelului, de mușețel, de arnică, fiind utilizate în tratamentul inflamațiilor acute cum există în abcesele peritonsilare, tonsilită, stomatite aftoase, parodontopatii, faringite.
În abcesele peritonsilare se alternează gargara cu mușețel cu cea de arnică până când se va produce deschiderea spontană a abcesului, efectuându-se o gargară la fiecare 30 de minute cu soluții cât mai fierbinți, având grijă ca lichidul să ajungă cât se poate de adânc.
Preparare: 1 linguriță extract fluid de mușețel sau arnică la 150 ml apă.
În tonsilită se utilizează gargara cu infuzie de mușețel caldă (35°-38° C) repetată la fiecare oră.
O combinație mai eficientă este cea compusă din extract fluid de mușețel cu extract fluid de jaleș, în părți egale, așa-numitul ”gargarism complex de mușețel”.
Preparare: 20-30 picături din acest amestec se vor dilua cu 150 ml apă călduță (35°C).
În cazul stomatitelor dureroase se utilizează infuzia de mușețel cu jaleș și roiniță, în cantități egale.

Înainte de utilizare, trei linguri de infuzie se pun într-o cană cu lapte fierbinte, cu care se face gargară.
Un amestec format din extract fluid de coada-șoricelului (Achillea collina, nu Achillea millefolium) și extract fluid de jaleș și busuioc, asociat în părți egale, se utilizează pentru tratamentul parodontopatiilor prin badijonarea gingiei.
De preferat, în tratamentul faringitelor este gargara cu tinctură de arnică, care stimulează circulația periferică și crește totodată capacitatea de apărare a mucoasei bucale.
Preparare: 1 linguriță tinctură la un pahar de apă călduță.

Astringente
Produsele vegetale care conțin taninuri: Gei rhizoma (rizomii de cerențel), Tormentillae rhizoma (rizomii de sclipeți), Myrtilli fructus ( fructele de afin) cu rol astringent, se prescriu în tratamentul unor forme subacute sau cronice, mai ales în cazul gingivitei persistente, stomatitei, faringitei cronice, dar și în catarul fumătorilor.
Utilizarea gargarismelor este mai eficientă decât aplicațiile locale gen badijonaj în cazul tratamentului cu astringente.
Frecvent, în cursul tratamentului, preparatele astringente ”pure” neasociate se alternează cu mucilaginoasele deoarece astfel, la aplicare, mucilagul din macerat sau infuzia-macerat va forma la nivelul mucoasei un film de protecție, înlocuind stratul de mucus lipsă pe care glucidele salivare atrofiate nu-l mai pot secreta în cantitate suficientă.
Dintre cele mai importante produse vegetale cu acțiune astringentă amintim: rizomii de cerențel (Gei rhizoma), asociată cu fructele de afin (Myrtilli fructus) și rizomii de sclipeți (Tormentillae rhizoma) din care se va obține decoctul pentru gargară, preparat astfel: 2-3 linguri de produs vegetal mărunțit la 1 litru apă, care se fierbe timp de 15 minute.
În tratamentul parodontozei, sub formă de badijonaj, cu foarte bune rezultate se poate folosi exprimatul obținut din asocierea taninurilor cu poliholozide (pectine și mucilagii) care se găsește în sucul de presare al gutuilor (Cydonia vulgaris).

Tonice, troficizante
Eficiente în tratamentul glositei atrofice, stomatitei cronice, a catarului faringian cronicizat, sunt gargarismele din droguri care conțin principii amare și anume: țintaură (Centauri herba), frunzele de trifoiște (Trifolii fibrini folium), rădăcina de ghințură (Gentianae radix), care au o acțiune de stimulare a secreției glandelor salivare și implicit cresc cantitatea de mucus care acoperă mucoasa.
Preparare decoct pentru gargară: 1-2 lingurițe de produs vegeta se fierb 5 minute cu 1 litru de apă.
De asemenea, aceste decocturi pot fi folosite și de persoanele care au o senzație de jenă în gât, ce le declanșează o tuse frecventă, indicându-se în acest caz tonicele și astringentele.
Principiile amare sub formă de decoct pot fi folosite și la persoanele în vârstă, cărora le scade secreția salivară, putând apărea xerostomia, simptome care pot dispărea dacă se clătește gura cu acest decoct.
Același efect toficizant, tonic, îl are și tinctura de smirnă ( Tinctura Myrrhae), care intră în compoziția unor paste de dinți.

Frunzele de ceai verde (Theae folium) – care ocupă un loc aparte, având un bun efect antimicrobian și anticarie.
Principiile active sunt:
-epigalocatehingalatul – antioxidant și antimicrobian
-flavonoidele
-fluorurile existente în frunzele verzi.
Apariția cariilor este provocată, mai ales de Streptococcus mutans, care se transmite în sarcină, de la mamă la făt.
Conform unui studiu efectuat în Japonia, s-a constatat că încărcătura bacteriană la nivelul mucoasei bucale se reduce cu până la 50%, care se păstrează și la copil în primii 3-4 ani după naștere, dacă femeile însărcinate consumă zilnic, începând cu luna a VII-a de sarcină, infuzie de ceai verde și fac gargară cu acest extract apos, la care se adaugă 1 mg fluorură/zi.
De asemenea, s-a constatat că în școlile din Japonia în care școlarii sunt îndemnați să bea zilnic o cană de ceai verde și să facă gargară cu același extract apos, incidența cariilor a scăzut cu 50%.
Această infuzie se abate puțin de la regula generală, prepararea făcându-se astfel: prima dată, frunzele uscate de ceai verde se opăresc cu apă la 80°C și se lasă în contact 30 de secunde, având ca scop îndepărtarea principiilor amare neimportante în efectul anticarie și care deranjează din punct de vedere gustativ ; apoi se aruncă prima apă, după care se prepară infuzia propriu-zisă în condițiile cunoscute.

CAPITOLUL IV

SURSE VEGETALE DE PRINCIPII ACTIVE UTILIZATE ÎN TERAPIA MUCOASEI BUCALE

Și astăzi, gargarismele sunt frecvent utilizate în tratamentul afecțiunilor mucoasei bucale și faringiene, de asemenea, se folosesc și concentrate pentru badijonări locale, atunci când concentrația în principii active pe unitatea de suprafață de mucoasă tratată este mai mare.

Gargarismele se obțin prin infuzarea, mai rar fierberea produsului vegetal cu apă, fiind apreciate mai ales în tratamentul gingivitei, tonsilitei, stomatitei, faringitei acute sau cronice.

O altă posibilitate de realizare a gargarismelor este aceea de a obține un extract hidroalcoolic, cu alcool de 40°, concentrat din materialul vegetal (1 g produs vegetal la 2-3 părți alcool de 40°), care la nevoie se poate dilua cu apă. Extractul hidroalcoolic are avantajul că poate fi folosit și ca atare, pentru badijonaj.

Folosirea unor gargarisme preparate din diverse plante medicinale nu produce doar o hiperemizare și asanare a mucoasei bucale, ci determină și anumite modificări în țesutul în sine; unele dintre ele determinând reducerea plăcii bacteriene, diminuarea durerii, reducerea perioadei de criză și a timpului cât durează îmbolnăvirea, acțiuni datorate mucilagiilor, glicozidelor polifenolice, flavonoidelor, uleiurilor volatile, substanțelor amare sau taninurilor prezente.

Pentru a realiza o acțiune complexă, se asociază mai multe produse vegetale, astfel încât, pe lângă efectul antiplacă să existe și o acțiune antiinflamatoare, tonică și de reglementare locală a microcirculației.

Produse naturale utilizate în tratamentul afecțiunilor mucoasei bucale și faringiene:

Familia Apidae
Proveniență: Apis mellifica
Denumire populară: albină
Produs natural: propolis (produs de excreție)
Principii active la nivel bucal: flavonoli (crizol, tectocrizol), acizi rezinici, ulei volatil.
Acțiune farmacologică: analgezic, antimicrobian, cicatrizant.

+str. crizol, tectocrizol !!!

Familia Asteraceae
1. Proveniență: Matricaria recutita
Denumire populară: mușețel, romaniță
Produs natural: Matricariae flos
Principii active la nivel bucal: ulei volatil ( (-)-α-bisabolol, bisabolol-oxizii A,B,C, bisabolonoxid, camazulena (albastră), camaviolina, spatulenol); flavonoide (apigenol și glicozidele sale; luteolina și glicozidele sale; cvercitrina și unele flavone metoxilate); cumarine (umbeliferona, herniarina); mucilag; acizi fenolici (cafeic, anisic, salicilic, siringic, vanilic), vitamina C.
Acțiune farmacologică: antiinflamator, bacterio- și fungistatic, regenerator al mucoasei; o acțiune deosebită a uleiului volatil este cea antitoxică, de inactivare a toxinelor bacteriene, ceea ce explică utilizarea infuziei fierbinți sub formă de inhalație în tratamentul sinuzitelor sau a altor afecțiuni bacteriene la nivelul căilor respiratorii superioare.

+str. bisabolol, camaviolin, matricina, camazulena, apigenol, luteolina!!!!

2. Proveniență: Achillea collina
Denumire populară: coada-șoricelului
Produs natural: Achilleae collinae flos
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (la distilare cu vapori de apă, furnizează așa-numitele ”azulene verzi”, care în acțiunea lor farmacologică seamănă cu cea a camazulenei); derivați flavonici (apigenol, luteolină, alături de 7-O-glucozidele lor, C-glicozil-flavone); lactone sescviterpenice de tip proazulene guaianolidice (achilicina) și alți derivați guaianolidici neazulenogeni (achilina, 8-hidroxi- și 8-acetoxi-achilina); acizi polifenolcarboxilici; taninuri.
S-a demonstrat ca există o legătură directă între prezența proazulenelor și gradul de polipoidie. Astfel, uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă de la exemplare octaploide conțin aproximativ 80% monoterpene oxigenate, în principal linalool, pe când cel obținut din plante hexaploide conține aproximativ 40% mono- și sescviterpene oxigenate, alături de circa 50% mono- și sescviterpene neoxigenate, precum și camazulena.
Acțiune farmacologică: antiinflamator, antiseptic, regenerator al mucoasei, stimulent al circulației sangvine.

+str achilicina (guaianoidă azulenogenă)!!!

3.Proveniență: Arnicae montana
Denumire populară: arnică, carul zânelor
Produs natural: Arnicae flos
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (portocaliu – consistență semisolidă), derivați ai timolului, mono- și sescviterpene (α-felandren, mircen, humulen, cariofilen- oxidul); esteri ai helenalinei și 11,13-dihidrohelenalin-esteri, derivații lor 2,3-dihidro-2α-hidroxilați (arnifoline), alături de cei 2,3-dihidro-2α, 4α- dihidroxilați (chamissonolide); flavonoide; carotenoide.
Acțiune farmacologică: antiseptic, antiinflamator, antioxidant, antimicrobian, antifungic, regenerator al mucoasei, stimulator al circulației sangvine.

+str –helenalina, 11,13-dihidrohelenalina, arnifoline, chamissonolide !!!

Familia Burseraceae
Proveniență: Commiphora myrrha var. molmol
Denumire populară: smirnă
Produs natural: Myrrhae gummiresina
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (monoterpene: (α-pinenul); hidrocarburi sescviterpenice (β- și δ-elemen, β-bererbonen, β-cariofilen, humulen); alcooli sescviterpenici (elemol) și furanosescviterpene de tip gemacran, eleman, eudesman și guaian ); acizi rezinici (acidul α-, β- și γ-comiforic); substanțe amare.
Acțiune farmacologică: astringent, antimicrobian, tonic local, redă mucoasei troficitatea normală.

+str. – elemol, ; curzerenona-tip furanoelemen; 4,5-dihidrofuranodien-6-ona și 2-metoxifuranodiena- tip germacran

Familia Ericaceae
Proveniență: Vaccinium myrtillus
Denumire populară: afin
Produs natural: Myrtilli fructus
Principii active la nivel bucal: taninuri catehice, leucoantocianidoli, flavonozide, acizi polifenolcarboxilici, iridoide, săruri de mangan, săruri de crom.
Acțiune farmacologică: astringent, stimulator al circulației sangvine, cicatrizant, antimicrobian.

Familia Gentianaceae
1.Proveniență: Gentiana lutea
Denumire populară: ghințură, gențiană, ențură
Produs natural: Gentianae radix
Principii active la nivel bucal: principii amare de tip secoiridoid, gențiopicrozida, swertiamarină, swerozidă. Acetilglicozida amarogentina prezentă în concentrații de 0,049-0,084%, conferă acestuia gustul putenic amar (indicele de amăreală al acestei substanțe este 58.000.000, substanța fiind considerată ca având gustul cel mai amar cunoscut); derivați xantonici (gentizina, izogentizina, mangiferina, mangiferinglucozida, gențiozida); glucide (30-55%) (gențiobioza- dizaharidă cu gust amar).
Acțiune farmacologică: tonic amar, restaurator al troficității mucoasei.

+str. gențiopicrozida (gențiopicrina); amarogentina, gentizina, izogentizina, mangiferina, swerozida, swertiamarina!!!!

2. Proveniență: Menyanthes trifoliata
Denumire populară: trifoiște, trifoi de baltă, bobul broaștei
Produs natural: Trifolii fibrini folium
Principii active la nivel bucal: substanțe amare: glicozide de tip secoiridoidic (foliamentina, mentiafolina, dihidrofoliamentina, swerozida; în plus apar desoxiloganina și loganina (loganozida) – iridoid de tip verbenalic, considerat a fi precursorul biogenic imediat pentru formarea secoiridoidelor ); taninuri; flavone (hiperozidă și rutozidă); acizi polifenolcarboxilici.
Acțiune farmacologică: tonic amar, stimulator al circulației sangvine, restaurator al troficității mucoasei.

+ str. loganozida, dihidrofoliamentina, mentiafolina, foliamentina.

3. Proveniență: Centaurium umbellatum
Denumire populară: țintaură, fierea-pământului
Produs natural: Centaurii herba
Principii active la nivel bucal: glicozide secoiridoide foarte amare (centapicrină, swertiamarină, swerozidă și gențiopicrozida); flavonoide; derivați ai xantonei metoxilate (metilbellidifolina); acizi fenolcarboxilici.
Acțiune farmacologică: tonic amar, activează circulația sanguină locală, antibacterian, restaurator al troficității mucoasei.

+ str. swerozida, centapicrina, swertiamarina, gențiopicrozida.

Familia Hamamelidaceae
Proveniență: Hamamelis virginiana
Produs natural: Hamamelidis folium
Principii active la nivel bucal: tanin, în special de natură catehică, alături de proantocianidine oligomere, galotaninuri (predominând cantitativ, hamamelitaninul); flavonoide (kemferol, cvercetol, astragalina, izocvercitrina); ulei volatil (safrol, alcooli alifatici, derivați carbonilici tip hex-2-enal).
Acțiune farmacologică: astringent, antiinflamator, antimicrobian, hemostatic local (vasoconstrictor, vasoprotector).

+ str hamamelitanin

Familia Lamiaceae
1. Provniență: Ocimum basilicum
Denumire populară: busuioc
Produs natural: Basilici herba
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (estragol, linaloo, eugenol, ocimen, cineol, sescviterpene și derivați fenilpropanici); derivați flavonici (glicozide ale cvercetolului și kemferolului); acid cafeic; taninuri.
Acțiune farmacologică: antiseptic, antimicrobian, stimulent al circulației sangvine.

2. Proveniență: Salvia officinalis
Denumire populară: jaleș, salvie de grădină, salvie roșie
Produs natural: Salviae folium
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (tuiona, cineol, mici cantități de sescviterpene); taninuri; acid rozmarinic; substanțe diterpenoide amare (carnosol, rozmanol, acid carnosolic, rosmadial, rozmarichinonă), triterpene (acid oleanoic, ursolic și derivați ai lor); flavonoide (glucozide ale luteolinei și apigenolului, hispidulina, cirziliona); acizi polifenolcarboxilici (cafeic, clorogenic, ferulic, p-cumaric).
Acțiune farmacologică: antiflogistic în inflamații ale cavității bucale și gâtului (gingivite, stomatite, laringite, faringite); antimicrobian, tonic al mucoasei, stimulent al circulației sangvine.

+ str. tuiona, carnosol, acid carnosolic, rosmadial, rozmanol, rozmachinona, acid rozmarinic.

3. Proveniență: Melissa officinalis
Denumire populară: roiniță, lămâiță, busuiocul stupului
Produs natural: Melissae folium
Principii active la nivel bucal: ulei volatil (monoterpenoide: citronelal (imprimă mirosul plăcut al roiniței), citral- sub cele 2 forme stereoizomere cis și trans, respectiv citral A(geranial) și citral B (neral), mici cantități de metilcitronelal, ocimen, citronelol, geraniol și nerol; sescviterpenoide: β-cariofilen și germacran D); taninuri; acizi polifenolcarboxilici (acid rozmarinic, acid clorogenic, cafeic, p-cumaric, ferulic); flavonoide (cinarozida, ramnazina).
Acțiune farmacologică: antibacterian, antifungic, antiviral (utilizat în tratamentul infecției cu virusul herpetic simplu), astringent.

+ str.citral B, geraniol, germacran D, beta-cariofilen, citronelal,, citral A, acid rozmarinic.

Familia Malvaceae
1. Proveniență: Althaea officinalis
Denumire populară: nalbă mare
Produs natural: Althaeae radix
Principii active la nivel bucal: mucilagii (arabinani, glucani și un ramnogalacturonan); pectine; oze libere; asparagină.
Acțiune farmacologică: emolient local, antitusiv, antiinflamator.

2. Proveniență: Malva silvestris
Denumire populară: nalbă, nalbă mică, nalba de pădure
Produs natural: Malvae folium
Principii active la nivel bucal: mucilagii, care la hidroliză formează arabinoză, glucoză, ramnoză, galactoză și acid galacturonic; mai multe glucuronid-8-hidroxiflavonoide, dintre care predomină cantitativ gosipetin-3-glucozida-8-glucuronida și hipoletin-8-glucuronida; mici cantități de tanin.
Acțiune farmacologică: emolient local, expectorant, antiinflamator.

Familia Rosaceae
1. Proveniență: Geum urbanum
Denumire populară: cerențel, cuișoriță, ridichioară
Produs natural: Gei rhizoma
Principii active la nivel bucal: taninuri mixte (galice și catehice); ulei volatil (eugenol); geozidă (glicozida eugenolului cu vicianoza – diholozidă constituită din glucoză și arabinoză); rezine; mucilagii; oze reducătoare; un principiu amar.
Acțiune farmacologică: astringent, antiseptic, antiinflamator local, cicatrizant.

+str. geozida, eugenol, vicianoza

2. Proveniență: Potentilla tormentilla
Denumire populară: sclipeți, scrântitoare
Produs natural: Tormentillae rhizoma
Principii active la nivel bucal: taninuri, acid chinovic, derivați fenilpropanici (acid cafeic, p-cumaric, sinapic).

Acțiune farmacologică: astringent, antiviral, antimicrobian, cicatrizant.

Familia Theaceae
Proveniență: Theae sinensis
Denumire populară: ceai
Produs natural: Theae folium
Principii active la nivel bucal: taninuri catehice, flavonoide (derivați ai apigenolului); ulei volatil (aldehide și alcooli monoterpenici), saponine triterpenice; compuși ai fluorului, vitamina C.
Acțiune farmacologică: astringent, antioxidant, antimicrobian, de protejare a smalțului dentar (anticarie).

RECEPTURĂ

Gargarismele , concentratele pentru periaje gingivo-dentare, apele de gură, dușurile bucale, pastele de dinți medicamentoase, reprezintă chiar în studiul actual al dezvoltării tehnice și a posibilităților de abordare stomatologică, cele mai convenabile mijloace de profilaxie și tratament în abordarea afecțiunilor cavității bucale și faringiene.
Simptomele cele mai des întâlnite în afecțiunile mucoasei bucale și gingiei sunt:

Lezarea mucoasei bucale sau gingivale tradusă prin ulcerație,

Inflamația locală,

Modificarea de tonus a gingiei,

Sângerarea gingiei,

Modificări de metabolism ale mucoasei,

Prezența unei plăci bacteriene abundente,

Prezența unor toxine bacteriene,
prin alegerea celor mai convenabile asocieri se va aplica tratamentul care să influențeze favorabil tot acest complex simptomatic, fără a uita de individualizarea preparatului în funcție de cazul ce urmează a fi tratat.
Scopul asocierilor este să asigure o acțiune complexă, care se obține prin compoziția chimică asigurată fitopreparatului.
Substanțele de natură terpenoidică (bisaboloizi, triterpene pentaciclice, camazulenă, carotenoide) se vor utiliza pentru reducerea inflamațiilor și a ulceratiilor.
Sângerarea poate fi combătută prin utilizarea de produse vegetale ce conțin flavonoide și/sau uleiuri volatile care stimulează circulația periferică, crescând totodată capacitatea de rezistență locală a mucoasei.
Pentru reducerea plăcii bacteriene se utilizează produse cu principii active antimicrobiene, antifungice, iar substanțele amare redau mucoasei troficitatea, tonusul și reglementează metabolismul alterat.
Din punct de vedere al modului de aplicare, diferitele formulări de preparate fitoterapeutice utilizate în tratamentul afecțiunilor mucoasei bucale și faringiene s-ar putea împărți în trei categorii:

Extracte apoase sau hidroalcoolice pentru gargară
Rp.
Althaeae roseae flos
Rubi fruticosi folium aa 25 g
Juglandis folium 50 g

M.f. species, 3 lingurițe la o cană de apă, pentru infuzie

D.s. extern pentru gargară (de 5-8 ori pe zi), în tratamentul stomatitei aftoase

sau

Rp.

Tormentillae rhizoma
Myrtilli fructus aa 50 g

M.f. species, 30 g la un litru de apă, pentru decoct (fierbere 5 minute)

D.s. extern, de 5-8 ori pe zi, pentru gargară, în tratamentul glositei acute, a stomatitei, gingivitei.

Un decoct cu acțiune emolientă, antiinflamatoare și ușor astringentă, destinat gargarei în tratamentul faringitei, dar și a afecțiunilor parodontale se poate prepara din 50 g specii la un litru de apă (fierbere 5 minute), speciile fiind constituite din:

Rp.
Althaeae radix

Myrtilli fructus aa 20 g

Liquiritiae radix ad 100 g

M.f. species

D.s. intern

Stomatitele și gingivitele pot fi tratate utilizând un gargarism concomitent cu o infuzie care se bea. Cele două amestecuri de plante utilizate în acest scop sunt:
Rp.

Agrimoniae folium

Alchemillae folium aa 15 g

Quercus cortex

Myrtilli fructus

Rubi fruticosi folium aa 30 g

M.f. species, pentru infuzie, 30 g/l apă

D.s extern sub formă de gargară

Sau

Rp.

Bardanae folium

Urticae folium

Violae tricoloris herba

Rubi fruticosi folium

Salviae folium aa 20 g

M.f. species, pentru infuzie, 50g/l apă

D.s. intern, câte o cană de infuzie de 3-5 ori/zi

De asemenea, se folosesc o serie de asocieri de tincturi sau extracte fluide care, diuate cu apă, se utilizează pentru gargară

Rp.

Tinctura Tormentillae

Tinctura Salviae aa 25 g

M.f. solutio
D.s. extern, 1 linguriță la un pahar de apă, indicat în tratamentul stomatitelor, gingivitelor, a glositei și faringitei.

Sau

Rp.

Tinctura Tormentillae
Tinctura Arnicae aa 20 g

M.f. solutio,
D.s. extern, 1 linguriță la un pahar de apă, indicat în tratamentul stomatitelor, gingivitelor, a glositei și faringitei.

În parodontopatii se poate face gargară (1 linguriță/50 ml de apă) cu una din următoarele formule:

Rp.

Formula

I II III

Extractum Matricariae fluidum 50g – –

Extractum Arnicae fluidum 20g 20g 20g

Extractum Achilleae fluidum 10g 30g 60g

Extractum Gei fluidum 20g 50g 20g

Aetheroleum Chamomillae 1g 1g –

Digluconat de clorhexidină 0,1g – 0,1g

Lauriletersulfat de sodiu 2g 2g 2g

M.f. solutio pentru gargară

2. Concentrate bucale pentru badijonări

În tratamentul afecțiunilor mucoasei gingivale și bucale, frecvent se utilizează o serie de concentrate care se aplică local, sub forma badijonajelor. Este vorba de soluții hidroalcoolice (cu grad alcoolic redus, sub 40°) sau soluții uleioase.

Chiar dacă, mai ales soluțiile alcoolice, aplicate pe mucoasa lezată provoacă, la început o senzație de arsură, neplăcută, mulți pacienți preferă badijonajele deoarece sunt mai eficiente, concentrația în principii active (antifungice, antimicrobiene, antiinflamatoare, tonice, cicatrizante, stimulante ale circulației) fiind mai mare decât în gargarisme.

Rp.

Gei rhizoma (sau Hamamelidis folium) 5 g

Salviae folium (sau Arnicae flos) 2,8 g

Gentianae radix 0,2 g

Matricariae flos 12 g

M.f. species pentru prepararea unui extract

Amestecul de plante se macerează timp de 7 zile cu 125 ml alcool etilic 40°, agitând de câteva ori pe zi amestecul de extracție. După filtrare se obține concentratul pentru badijonaj.

Rp.

Tinctura Tormentillae

Tinctura Myrrhae aa 10 g

M.f. solutio

D.s. extern pentru badijonaj

Ambele concentrate se recomandă în tratamentul gingivitelor, parodontozei și parodontitei.

Rp.

Basilici herba 6g

Salviae folium

Melissae folium aa 4 g

Matricariae flos 6 g

M.f. species, pentru prepararea unui concentrat extractiv cu 125 ml alcool de 40° după rețeta de mai sus.

Concentratul are o acțiune antibacteriană și antivirală foarte bună, putând fi utilizat în toate afecțiunile bucale și faringiene inflamatorii.

În stomatita herpetică, pentru badijonări, se folosesc și soluții uleioase ce conțin anumite uleiuri volatile, și anume:

Rp.

Aetheroleum Chamomillae

Aetheroleum Foeniculi

Aetheroleum Thymi

Aetheroleum Geranii robertiani aa 1 g

Oleum Olivarum 96 g

M.f. solutio

D.s. extern

Sau

Rp.

Aetheroleum Cajeputti

Aetheroleum Foeniculi

Aetheroleum Origani

Aetheroleum Saturejae hortensis aa 1 g

Oleum Olivarum 96 g

M.f. solutio

D.s. extern

3. Paste de dinți medicinale

Pentru reducerea plăcii bacteriene, dar și a stărilor de inflamație și a sângerării gingiei, se pot utiliza paste de dinți medicinale. În compoziția unor astfel de paste de dinți se încorporează o serie de extracte vegetale sau uleiuri volatile într-o bază obișnuită pentru pasta de dinți.

Redăm mai jos câteva posibilități de prescripție, formulele adresându-se pacienților ce suferă de gingivită sau parodontoză.

Rp.

Formula

I II III IV

Extract moale de propolis 1 g – – 1 g

Extract moale de arnic – 1 g – –

Extract moale de obligeană – 1 g – –

Extract moale de jaleș – – 2 g 2 g

Ulei volatil de mușețel 0,2 g 0,2 g 0,2 g –

Ulei volatil de anason – – 0,2 g –

Ulei de cătină 0,2 g – 0,2 g 0,2 g

Bază pentru pastă de dinți ad 100g 100g 100g 100g