Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna, Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti), Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Nap… [625813]

RELA|II INTERNA|IONALE
}coli, curente, g@nditori
{n rom@ne]te de
Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna,
Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti),
Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Nap oca),
Adrian Tudorache (}coala Na\ional` de Studii Politi ce
]i Administrative, Bucure]ti)
Consultant de specialitate
Dan N`stase
Coordonator si Prefa\` de
Ionel Nicu Sava
3Griffiths Martin
Fifty Key Thinkers in International Relations
London and New York, Routledge 1999
Copyright ©1999 by Martin Griffiths & Routledge
Martin Griffiths este conferen\iar universitar la }coala de Studii
Politice ]i Interna\ionale a Universit`\ii Flinders , Australia de Sud. Printre
lucr`rile anterioare se num`r` Realism, Idealism and International Politics
(Routledge, 1992).
s
2

RELA|II INTERNA|IONALE 2
• Johan Galtung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216
• Vladimir I. Lenin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224
• Andrew Linklater . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . .239
• Hedley Bull . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240
• Terry Nardin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248
• John Vincent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257
• Michael Walzer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266
• Martin Wight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276
ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285
• Karl W. Deutsch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286
• Ernst Haas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .293
• Robert Keohane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300
• David Mitrany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309
• John Ruggie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315
• Alexander Wendt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .324
POSTMODERNISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333
• Richard Ashley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .334
• Robert B. J. Walker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .342
FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .349
• Jean Bethke Elshtain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .350
• Cynthia Enloe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .357
• J. Ann Tickner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .364
SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL . . . . . . . .37 1
• Anthony Giddens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .372
• Michael Mann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380
• Charles Tilly . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .390
• Immanuel Wallerstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .399
TEORIILE DESPRE NA|IUNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .409
• Benedict Anderson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .410
• Ernest Gellner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .419
• Anthony D. Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .426
BIBLIOGRAFIE GENERAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .435CUPRINS
Prefa\` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
Cuv@nt [nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13
REALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17
• Raymond Aron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
• Edward Hallett Carr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
• Robert Gilpin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
• John Hertz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41
• George Kennan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49
• Henry Kissinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
• Stephen Krasner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
• Hans Morgenthau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73
• Susan Strange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
• Kenneth Waltz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
LIBERALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97
• Norman Angell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
• Charles Beitz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
• Michael Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115
• Francis Fukuyama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124
• David Held . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134
• John Hobson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142
• Stanley Hoffmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150
• Richard Rosecrance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158
• Woodrow Wilson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167
• Alfred Zimmern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175
TEORIILE CRITICE/RADICALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183
• John Burton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184
• Robert Cox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192
• Richard A. Falk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .201
• André Gunder Frank . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .209

Prefa\`
Publicarea prezentei lucr`ri de rela\ii interna\ion ale încearc` s`
r`spund` nevoilor generate de extinderea înv`\`mântului de profil în
România. Domeniile noi de specializare universitar` , cum sunt studiile de
securitate, geopolitic`, rela\ii interna\ionale, integrare european` ]i euro-
atlantic`, dezvoltate în ultimii ani în diferite un iversit`\i, solicit` extin-
derea suportului bibliografic disponibil în limba r omân`. În acest sens,
manualele universitare sunt un pas necesar pentru c onsacrarea unor noi
specializ`ri academice. Este motivul pentru care st uden\i masteranzi ]i
cadre didactice din cîteva institu\ii de înv`\`m@nt super ior (Universitatea
din Bucure]ti, Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj- Napoca ]i SNSPA
Bucure]ti), c`rora li s-au ad`ugat experien\a unui referent ]i meticulozi-
tatea unui diplomat, ]i-au unit eforturile pentru a publica acest manual.
Publicarea lui se încadreaz` în seria de manuale in i\iate în cadrul
Masterului de Studii de Securitate de la Facultatea de Sociologie ]i
Asisten\` Social`, Universitatea din Bucure]ti, ser ie din care fac parte
manuale universitare deja publicate (sociologie milita r`, geopolitic`) sau
care se afl` în stadiu de proiect.
Ca domeniu independent de studiu universitar, rela\ iile interna-
\ionale (RI) s-au dezvoltat extensiv în anii ’70-’80 de cea lalt` parte a fos-
tei Cortine de Fier. De-a lungul timpului a ap`rut o vast` literatur` a
c`rei simpl` trecere în revist` ar solicita ast`zi eforturile a numero]i
cercet`tori vreme de mai mul\i ani. Totu]i, în ulti mul deceniu s-au creat
condi\iile pentru o evaluare critic` ]i astfel a de venit posibil` analiza lite-
raturii RI dup` câteva categorii care s` permit` or ganizarea sa în func\ie
de curentele de gândire din care s-a inspirat, de t eoriile pe care le-a creat
]i de autorii pe care i-a consacrat. Acesta este ]i tipul de demers preferat
de ini\iatorul acestei traduceri. Demersul nostru permite o trecere în
revist` a principalelor ]coli de gândire RI, ilustr ate de autorii cei mai
cunoscu\i din interiorul fiec`rei ]coli. Prezint` a stfel avantajul de a
cuprinde toate ]colile consacrate (realism, liberalism, sociologie istoric`,
radicalism, feminism etc.) ]i primii cei mai cunosc u\i 50 de gânditori (o
ierarhie altfel arbitrar`, care apar\ine autorului versiunii originale) între
coper\ile unei singure lucr`ri. Are probabil dezava ntajul, datorat spa-
\iului disponibil limitat, de a realiza o prezentar e restrâns` a autorilor ]i
a contribu\iei lor. Furnizeaz` îns` suficiente repe re ]i recomand`ri biblio-
grafice pentru cei interesa\i de aprofundarea unei ]coli sau a unui autor.

(îndeosebi a celei dominante, anglo-saxone). Este î ns` ]i o bun` ocazie
pentru a men\iona, cel pu\in în acest cuvânt introd uctiv, c` exist` ]i o sem-
nificativ` contribu\ie româneasc` la studiul rela\i ilor interna\ionale (în
principal înainte de cel de-al doilea r`zboi mondia l, dar cu o oarecare conti-
nuitate ]i în perioada comunist`) care, în paralel cu traducerile, trebuie
(re)introdus` în circuitul academic. Lucrarea Geopolitica integr`rii euro-
pene (colectiv, Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), publicat` sub
auspiciile Centrului de Geopolitic` ]i Antropologie Vizual`, reprezint` o
invita\ie [n acest sens. De aceea, prezenta întrepr indere trebuie în\eleas`,
în continuarea unui proiect mai general, ca o tenta tiv` de a asimila ]coala
occidental`, dominant` ast`zi, ]i de a stimula toto dat` reluarea tradi\iei
române]ti.
Împ`rt`]esc opinia c`, pentru dezvoltarea academic` a disciplinei
rela\iilor interna\ionale la noi în \ar`, calea pot rivit` o reprezint` „natu-
ralizarea“ (sau ceea ce am numit asimilarea critic` ) a sofisticatelor ]coli
occidentale, în paralel cu valorificarea tradi\iilor pr oprii.
Necesit`\ile universitare ale ultimilor ani m-au ap ropiat de scrie-
rile interbelice române]ti, îndeosebi de studiile d e geopolitic`. Am putut
constata larga compatibilitate, pentru vremea la ca re au fost scrise, a
abord`rilor multor geopoliticieni români. Spre exem plificare, amintesc
teoria lui Simion Mehedin\i despre semnifica\ia fro ntierei ponto-baltice,
elaborat` înc` din 1916. „Meridianul istoriei“, cum a denumit Mehedin\i
aceast` frontier` care separ` Europa de Asia pe lin ia de la Marea Baltic`
la Marea Neagr`, se suprapune aproape perfect pe me ridianul extinderii
NATO din 2002. Similar, scrierile de filozofie paci fist` ale lui Dimitrie
Gusti pot fi u]or comparate cu lucr`ri similare din Occident, dup` cum
geografia istoric` a lui Gheorghe Br`tianu se încadreaz` , lucru deja con-
firmat, în curentul ]colii franceze a Analelor, din care s-a inspirat mai
târziu ]coala mondialist` a lui Wallerstein. Nicola e Titulescu, considerat
simbolul politicii externe române]ti, este un alt e xemplu, compatibil de
aceast` dat` cu ]coala institu\ionalist` european`.
A]adar, asimilarea critic` a vastei literaturi occiden tale ]i stimula-
rea refacerii tradi\iei române]ti din domeniul stud iilor interna\ionale mi
se par necesare în egal` m`sur`. Publicarea prezent ei traduceri este
parte a acestui demers.
Ionel Nicu Sava12
În acest fel, lucrarea r`spunde menirii sale esen\iale: ini\ierea în
principalele curente de gândire din studiul rela\iilor i nterna\ionale ]i con-
tactul cu lucr`rile celor ce au ilustrat aceste cur ente. Motiv pentru care
manualul este util studen\ilor ]i cercet`torilor ca re au nevoie de o pre-
g`tire introductiv` în RI. La fel de util se poate doved i ]i celor care ocup`
func\ii de responsabilitate public` (politicieni, diploma\i, militari, func-
\ionari) sau formatorilor de opinie public`, cum su nt jurnali]tii, care do-
resc s`-]i completeze preg`tirea profesional` ]i ca re pot beneficia astfel
de o informare avizat` în domeniu.
Practica traducerilor a fost evident extins` în ult imii ani în România.
Pe de o parte, a fost nevoie de umplerea unui uria] gol de informa\ie, acu-
mulat vreme de mai multe decenii dup` cel de-al doi lea r`zboi mondial.
Pe de alt` parte, pruden\a academic` ne îndeamn`, c el pu\in în ]tiin\ele
sociale, s` proced`m critic în preluarea diferitelo r texte din limbile de cir-
cula\ie. În paralel cu practica traducerilor este n evoie de asimilarea apa-
ratelor critice de evaluare a diferitelor lucr`ri, a numero]ilor autori tra-
du]i sau cel pu\in a principalelor orient`ri teoret ice. Aparatul critic este
întotdeauna necesar pentru o bun` raportare ]i asim ilare în cadrul cul-
turii locale a oric`rei contribu\ii externe. În caz ul culturii române au fost
asimilate ]i deci au devenit obiecte de inventar ac ademic ]i profesional în
principal acele lucr`ri care ]i-au g`sit un referen \ial local. Teoriile ]i, în
general, ideile nu pot circula în afara unui refere n\ial critic, ceea ce
înseamn` c` notorietatea nu este suficient` pentru a impune un autor sau
o lucrare în cadrul unei comunit`\i academice. Deocamdat`, se poate
aprecia c` atât traducerile, cât ]i contribu\iile r omâne]ti sunt necesare
pentru dezvoltarea studiului RI în România. În acea st` lucrare recoman-
d`rile bibliografice sunt aproape exclusiv pentru l iteratura de limb` en-
glez` datorit` num`rului mic de c`r\i traduse sau d e contribu\ii autoh-
tone, aflate în circula\ie în limba român`.
Ceea ce particularizeaz` traducerea de fa\` este to cmai prezen\a
unui aparat critic, prin care fiecare autor expus e ste raportat la orientarea
teoretic` [n interiorul c`reia s-a afirmat, în part icular, ]i la domeniu, în
general. În acest fel, traducerea pe care o propune m câ]tig` pe cel pu\in
dou` planuri: r`spunde unei nevoi acute de informa\ ie în materie ]i ofer`
elemente de referin\` pentru asimilarea corect` a a cestei informa\ii.
Raportarea critic` a oric`rei traduceri permite a]a dar o mai bun`
asimilare a sa ]i, în paralel, actualizarea contrib u\iilor autohtone. De aceea,
publicarea unei versiuni în limba român` a uneia di ntre cele mai vehicu-
late lucr`ri în str`in`tate destinate preg`tirii ge nerale în RI poate fi
socotit` în primul rând o întreprindere de asimilar e a tradi\iei occidentale11

În memoria p`rin\ilor mei,
Richard Tudor (1924-1993)
Lilian Doreen (1926-1996)

Cuv@nt [nainte
Acest volum urmeaz` drumul deschis de Diané Collinson cu lucra-
rea Fifty Major Philosophers (1987) ]i de John Lechte cu Fifty Key
Contemporary Thinkers (1994). Men\inerea standardelor înalte fixate de
ace]ti autori a fost o provocare descurajant`. Ca ] i ei, îi ofer cititorului
liste cu lucr`rile fiec`rui gânditor studiat, reper e biografice acolo unde era
cazul ]i un ghid pentru o lectur` aprofundat`. Am î ncercat s` fiu cât mai
obiectiv posibil fa\` de fiecare teoretician, de]i uneori nu m-am sfiit s`
introduc în text judec`\i proprii. Pentru a-l ajuta pe cititor în parcurgerea
domeniului ca întreg, ca ]i a ]colilor de gândire d in cadrul lui, am inclus,
la finalul c`r\ii, o bibliografie general`.
Cartea prezint` numai teoreticienii importan\i din domeniul rela-
\iilor interna\ionale din secolul al XX-lea. Exist` o serie de alte lucr`ri,
texte excelente despre gânditorii clasici ai discip linei (men\iona\i în bibli-
ografia general`) ]i am vrut s` m` suprapun cu ele cât mai pu\in posibil.
Din acest motiv am exclus, de asemenea, gânditori i mportan\i din dome-
niul strategiei nucleare ]i am trimis cititorul la lucrarea coordonat` de
John Baylis ]i John Garnett, Makers of Modern Strategy , Londra, Pinter,
1991. Oricum, unele intersect`ri sunt inevitabile. U ltimele dou` decenii au
fost caracterizate de o serie de polemici aproape n esfâr]ite privind meri-
tele comparative ale „paradigmelor“ concurente din domeniu. În lipsa
consensului asupra criteriilor adecvate de identifi care ]i evaluare a aces-
tora, este potrivit s`-i analiz`m pe ace]ti gândito ri prin prisma propriilor
realiz`ri, aceasta devenind din ce în ce mai mult o regul` în domeniu.
Astfel, unii teoreticieni inclu]i în aceast` carte sunt discuta\i ]i în alt`
parte. A se vedea în special: Iver B. Neumann ]i Ol e Waever (coordona-
tori), The Future of International Relations: Masters in t he Making ,
Londra, Routledge, 1997; Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (coordona-
tori), Journeys Through World Politics: Autobiographical R eflections ofMul\umiri
Kieron Corless m-a c`utat în 1995, cu o propunere i ni\ial` pentru
aceast` carte. Mi-a fost de mare ajutor în a pune p roiectul pe picioare ]i îi
mul\umesc pentru toat` munca depus` în fazele ini\i ale. Nu a] fi putut
scrie aceast` carte f`r` ajutorul unor oameni întâl ni\i de-a lungul acestui
drum. Îi mul\umesc în special lui Terry O’Callaghan pentru ajutorul lui în
studierea elementelor bibliografice cheie. Îi sunt, de asemenea, recunos-
c`tor lui David Mathieson ]i Lachlan Pontifex pentru ajutorul lor în adu-
narea materialelor. O serie de colegi au citit ]i m i-au furnizat observa\ii
critice utile la anumite sec\iuni. Între ace]tia se num`r` George Crowder,
Leonard Seabrooke, Tom Martin ]i David Moore. Îi su nt în mod în special
îndatorat lui Rick DeAngelis. El a citit întreaga c arte de la început pân` la
sfâr]it ]i deprinderile sale editoriale au contribu it inestimabil la îmbun`-
t`\irea variantei finale. Pentru to\i cei care m-au încurajat s` cred c` a]
putea termina acest proiect la timp, multe mul\umiri.
În sfâr]it, partenera mea, Kylie, a îndurat multe n op\i, pân` târziu,
zgomotul tastaturii din camera al`turat`. Îi mul\umesc pentru toleran\` ]i
dragoste ]i îi promit s` nu mai depun vreodat` o mu nc` atât de obsedant`
pentru un proiect similar.

ma\iei ]i ai folosirii for\ei între state ]i cei pr eocupa\i de economia politic`
interna\ional`.
În sfâr]it, trebuie s` ar`t c` majoritatea teoretic ienilor din aceast`
carte înc` studiaz` ]i scriu, a]a încât cititorul n u ar trebui s` substituie
modestele mele schi\e unei întâlniri directe cu mun ca acestora. Paginile
care urmeaz` inten\ioneaz` s` completeze cursurile de rela\ii interna\io-
nale ]i s`-i inspire pe cei care p`trund într-una d intre cele mai interesante
]i mobile discipline academice.
Martin Griffiths 15 14
Thirty-Four Academic Travellers , Lexington, Massachusetts, Lexington
Books, 1989; Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger ,
Baton Rouge, Louisiana State University Press, 1986 . Oricum, am încer-
cat s` minimizez aceste suprapuneri, unele dintre ele fiind îns` inevitabile
când scrii despre teoreticieni importan\i, indiferent de d omeniul academic
pus în discu\ie.
În ciuda cerin\ei din ce în ce mai mari de a discut a mai degrab` gân-
ditori individuali decât „]coli de gândire“ practic lipsite de corporalitate,
am urmat exemplul lui John Lechte ]i i-am plasat pe teoreticienii respec-
tivi în categorii, în loc s` îi men\ionez pur ]i si mplu în ordine alfabetic`.
Categoriile însele reprezint` ]colile de gândire do minante în studiul con-
temporan al rela\iilor interna\ionale, de]i exist` un substan\ial câmp
comun de viziuni ]i idei la gânditorii din cadrul l or. Într-adev`r, s-ar putea
spune c` semnul oric`rui mare gânditor este capacit atea de a dep`]i
cadrele conven\ionale de analiz`. De pild`, teoria lui J. A. Hobson despre
imperialism este foarte critic` la adresa multor ar gumente liberale privind
binefacerile „comer\ului liber“ ]i a fost inspirat` de unele din ideile lui
Karl Marx. În chip asem`n`tor, Robert Keohane este îndatorat descoperi-
rilor multor reali]ti chiar prin modul în care a c` utat s` dep`]easc` limi-
t`rile acestora. Folosirea categoriilor men\ionate are, în viziunea mea, nu
scopul de a-i plasa pe ace]ti gânditori într-un soi de cu]c` teoretic` sau
ideologic`, ci pe acela de a ar`ta faptul c`, de]i pot fi încadra\i în mod util
în tradi\ii de gândire îndelungate, sunt rar limita \i la acestea. O scurt` not`
introductiv` precede fiecare grup de teoreticieni d in respectivele categorii.
Aceast` lucrare prezint` autori care au avut contribu\ii substan\iale
la modul în care gândim rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al
XX-lea; am încercat s` m` asigur c` lucrarea ca înt reg reprezint` profilul
domeniului. Astfel, pe lâng` tradi\ionalii reali]ti , liberali ]i radicali, am
introdus teoreticieni din subdomenii în afirmare, p recum postmodernis-
mul ]i feminismul. În cele trei categorii principal e am inclus câte un om
de stat care s` reprezinte întruparea politic` a pa radigmei respective.
Astfel, apar Henry Kissinger ca arhirealist, Woodro w Wilson ca liberal ]i
V. I. Lenin ca radical. Aceste figuri istorice au c ontribuit ]i cu o
substan\ial` literatur` de specialitate la domeniul rela\iilor interna\ionale.
Sec\iunea dedicat` teoriilor despre na\iune poate f i problematic` pentru
unii. Cred c`, într-o epoc` în care na\ionalismul r evine în politica mondi-
al`, este justificat` includerea unora dintre cei m ai buni anali]ti ai
fenomenului, de]i nu pot fi considera\i „teoreticie ni ai rela\iilor
interna\ionale“ în sens strict. În cadrul celor tre i categorii dominante am
încercat s` asigur un echilibru între filosofii pol itici, cercet`torii diplo-

REALISMUL
Rela\iile dintre state au loc în absen\a unui guver n mondial. Pentru
reali]ti, acest lucru înseamn` c` sistemul interna\ ional este anarhic, iar
rela\iile interna\ionale pot fi cel mai bine în\ele se prin descifrarea modu-
lui în care puterea este distribuit` între state. Î n ciuda egalit`\ii legale for-
male, distribu\ia inegal` a puterii înseamn` c` are na rela\iilor interna-
\ionale este o form` a „politicii de putere“ ( power politics ). Puterea este
greu de m`surat; distribu\ia sa între state se schi mb` în timp ]i nu exist`
un consens al statelor cu privire la modul de a o d istribui. Rela\iile inter-
na\ionale sunt prin urmare un domeniu al necesit`\i i (statele trebuie s`
ob\in` putere pentru a supravie\ui într-un mediu competi tiv) ]i al continu-
it`\ii în timp. Când reali]tii analizeaz` schimbare a în sistemul rela\iilor
interna\ionale, ei se concentreaz` asupra schimb`ri lor echilibrului de pu-
tere dintre state ]i tind s` nu \in` cont de posibi litatea unei schimb`ri fun-
damentale în dinamica sistemului însu]i. Adep\ii ac estei teorii subscriu
acestor ipoteze de baz` când exploreaz` urm`toarele probleme: (1) Care
sunt sursele principale ale stabilit`\ii ]i instabi lit`\ii în sistemul inter-
na\ional? (2) Care este echilibrul de putere real ] i dezirabil între state?
(3) Cum ar trebui s` se comporte marile puteri unel e fa\` de celelalte ]i
fa\` de statele mai slabe? (4) Care sunt sursele ]i dinamica schimb`rilor
contemporane în echilibrul de putere? În ciuda câto rva afirma\ii comune
cu privire la natura rela\iilor interna\ionale, rea li]tii nu r`spund [ntr-un
glas la aceste întreb`ri ]i ar fi gre]it s` credem c` ipotezele comune duc la
elaborarea unor concluzii similare. De fapt, exist` un deza cord puternic în
ceea ce prive]te beneficiile fiec`rui echilibru de pute re (unipolar, bipolar
]i multipolar) [n parte. De altfel, se discut` mult despre raportul cauzal al
importan\ei relative a felurilor diferite de putere [n rela\iile interna\ionale
contemporane cu statele ]i presiunile interna\ional e asupra lor.

Experien\a i-a insuflat lui Aron angajamentul fa\` de liberalism ]i
admira\ia pentru munca lui Max Weber, în defavoarea utopiei ]i a materi-
alismului istoric al lui Marx, care i-a inspirat pe al\i intelectuali europeni,
nici ei încânta\i de teoriile progresive evolu\ioni ste ale istoriei (a se vedea
în mod special cartea sa The Opium of the Intellectuals , publicat` în
1955). O abordare corect` a teoriei ]i practicii po litice const` în recu-
noa]terea unor valori politice diferite ]i adesea i ncompatibile ]i prin
urmare a existen\ei ]i competi\iei diferitelor inte rpret`ri/ideologii diver-
gente care privilegiaz` unele din aceste valori în defavoarea celorlalte.
Anumite interpret`ri ar putea fi analizate critic î n ceea ce prive]te consis-
ten\a lor intern` ]i compatibilitatea lor cu struct urile sociale ]i politice
existente, dar ar fi o utopie s` credem în utilitat ea ra\iunii ca mijloc de a
transcende o asemenea competi\ie.
Pornind de la acest punct de vedere, o mare parte a lucr`rilor lui
Aron s-a concentrat asupra naturii industrializ`rii ]i a viabilit`\ii dife-
ritelor moduri de a o promova în societ`\ile capita liste ]i a]a-zis „socia-
liste“. El a fost printre primii care au sus\inut c ` modelul sovietic de pla-
nificare centralizat`, de]i facilita industrializar ea for\at`, nu era potrivit
pentru conducerea unei societ`\i industriale mai co mplexe. 2
În principiu, el a ap`rat capitalismul occidental l iberal de criticile
de stânga ]i l-a sus\inut ca pe mijlocul cel mai bu n de combinare a cre]-
terii economice cu o anumit` m`sur` de libertate po litic` ]i redistribu\ie
economic`. De]i a recunoscut existen\a conflictului de clas`, nu a crezut
niciodat` în ideea potrivit c`reia „clasa muncitoar e“ era suficient de omo-
gen` sau motivat` pentru a se revolta împotriva nedrept`\ii din societatea capitalist`. În condi\iile în care societ`\ile capi taliste pot combina ob\ine-
rea profiturilor cu un anumit nivel al bun`st`rii ] i redistribuirii, el nu a
g`sit nici un motiv pentru care conflictul dintre m uncitori ]i capitali]ti s`
fie unul cu sum` zero. Într-adev`r, Aron a sperat c a, pe termen lung, aseme-
nea societ`\i s`-]i modereze competi\ia ideologic`, de]i a exprimat îngri-
jorarea c` domina\ia grupurilor de presiune ar pute a sl`bi procesul demo-
cratic ]i ar putea priva statele liberale de „capac itatea de conducere“ a
intereselor societ`\ii ca întreg.
În ceea ce prive]te studiul rela\iilor interna\iona le, în afar` de
industrializarea per se , Aron a fost inspirat de lucr`rile lui Hobbes ]i
Clausewitz. Într-o oarecare m`sur` el a împ`rt`]it viziunea realist` cu
privire la existen\a unei diferen\e fundamentale în tre rela\iile interne ]i
interna\ionale , aceast` diferen\` fiind piatra de temelie a între gii teorii a
rela\iilor interna\ionale. Pentru Aron, politica ex tern` este constituit` din
comportamentul diplomatico-strategic, iar rela\iile interna\ionale se des-RAYMOND ARON
Raymond Aron s-a n`scut la Paris în 1905, ca ]i Jea n-Paul Sartre.
Amândoi au fost educa\i la ]coala de elit` Ecole Normale Supérieure , care
a produs g@nditori ]i politicieni precum Claude-Lév i Strauss, Leon Blum,
Georges Pompidou ]i Michel Foucault. De]i Sartre a fost [n general mult
mai cunoscut, iar, din 1940 p@n` [n 1970, Aron a fo st considerat un paria
de intelectualii aripii de st@nga în parte datorit` gaullismului ]i anticomu-
nismului s`u hot`rât, reputa\ia celui din urm` a cr escut dup` moartea sa,
în 1983, în compara\ie cu aceea a fostului s`u conc urent.
Opera lui Aron este prea complex` ]i vast` pentru a putea f i prezen-
tat` pe scurt. El a fost jurnalist, dar ]i sociolog , iar sfera intereselor sale
intelectuale a fost mult mai ampl` decât cea a mult or cercet`tori ai rela-
\iilor interna\ionale. În domeniul rela\iilor inter na\ionale Aron este foarte
cunoscut pentru cartea Paix et guerre , care a ap`rut pentru prima dat` în
limba englez` în 1966. Cercet`torilor afla\i în c`u tarea unui principiu
c`l`uzitor pentru a analiza rela\iile interstatale posibile nu le-a fost u]or s`
citeasc` aceast` lucrare cu amplitudine discursiv` ]i profunzime istoric`.
Aron este cunoscut ]i pentru analiza incisiv` a dil emelor strategiei în era
nuclear`. De]i este corect, dup` cum vom vedea, s` îl încadr`m în ]coala
realist`, este important s` men\ion`m felul [n care el abordeaz` studiul
rela\iilor interna\ionale spre deosebire de gândito rii reali]ti americani.
Ca evreu francez care ]i-a petrecut ceva timp în Ge rmania înainte
ca Hitler s` ajung` la putere în anii ’30, Aron a r eac\ionat fa\` de apari\ia
fascismului în Europa ]i a stalinismului în Uniunea Sovietic` altfel dec@t
majoritatea intelectualilor francezi din epoca post belic`. În ciuda forma-
\iei sale filozofice bazate pe teoriile abstracte a le istoriei din lucr`rile lui
Marx ]i Hegel, dezgustul s`u fa\` de gândirea utopi c` ]i fa\` de totali-
tarism în toate formele lui a oferit scrierilor sal e un aer de pesimism critic
prin refuzul de a între\ine speran\a c` politica va putea fi vreodat` un
spa\iu potrivit pentru promovarea prin for\` de ver siuni particulare ale
unei vie\i mai bune în detrimentul altora. În 1978 scria:
„Apari\ia na\ional-socialismului … ]i revela\ia pol iticii în expresia sa
dialogic` m` for\eaz` s` m` contrazic cu mine însum i, cu preferin\ele
mele intime; mi-au inspirat un soi de revolt` împot riva instruirii pe
care am primit-o în facultate, împotriva spirituali t`\ii filozofilor ]i
împotriva tendin\ei anumitor sociologi de a interpr eta gre]it impactul
regimurilor politice sub pretextul concentr`rii asu pra realit`\ilor per-
manente.“ 119 R. ARON

încercare istoric` de a trasa procesele de schimbar e ]i de continuitate în
timp în interac\iunea acestor factori. Ca urmare, d e]i ar avea sens s` com-
par`m epoci istorice caracterizate, de exemplu, de configura\ii bipolare ]i
multipolare ale puterii, asupra stabilit`\ii lor re levante ne-am putea pro-
nun\a cel mult ipotetic, \inând cont de caracterul statelor într-o anumit`
epoc`. Este tot a]a de important c` statele împ`rt` ]esc anumite valori sau
interese comune ca ]i modul în care ele se afl` în rela\ie unele cu altele pe
o scar` cantitativ` a „puterii“. O mare parte a luc r`rii Paix et guerre este
dedicat` prezent`rii ]i analiz`rii punctelor slabe ale unor ]coli de gândire
care, în opinia lui Aron, exagereaz` influen\a fact orilor de mediu, cum ar
fi geopolitica ]i teoria marxist-leninist` a imperi alismului economic, drept
cauze ale r`zboiului. Aron scoate în eviden\`, de e xemplu, c` „excesul de
capital“ al Fran\ei – care, potrivit teoriei, ar fi trebuit investit în colonii –
ajungea de obicei în America de Sud ]i în Rusia ]i nu în Africa de Nord.
Mai mult, el a sugerat c` nu exist` un motiv real c a pie\ele interne s` nu
se extind` nelimitat pentru a absorbi „produc\ia în exces“ a statelor capi-
taliste avansate. În schimb, el a subliniat c` riva litatea tradi\ional` dintre
state este principala „cauz`“ a r`zboiului.
Partea final` a lucr`rii Paix et guerre încearc` s` r`spund` la între-
barea privind modul în care s-a schimbat sistemul interna\ional în perioa-da de dup` 1945. Aici pe autor [l intereseaz` în mo d special dac` armele
nucleare au schimbat fundamental gândirea strategic ` cu privire la rolul
for\ei în politica extern`. În aceast` carte, dar ] i în alte lucr`ri, Aron s-a
dovedit perfect con]tient de ambiguitatea dovezilor , ca ]i de dilemele cen-
trale cu care se confruntau strategiile ]i etica di plomatic` în era nuclear`.
Pe de o parte, el a subliniat c` între armele nucle are ]i cele conven-
\ionale exista o diferen\` fundamental` deoarece ca pacitatea lor de dis-
trugere, viteza de atingere a \intei ]i utilitatea militar` limitat` au f`cut ca
ele s` fie folosite mai mult pentru a descuraja r`z boiul decât pentru a-l
duce. Pentru prima dat` în istoria omenirii, statel e care de\ineau arme
nucleare aveau capacitatea de a se distruge recipro c f`r` s` fie nevoite s`
înfrâng` for\ele armate ale adversarilor. Imediat d up` ce superputerile s-au
aflat în situa\ia de distrugere reciproc` asigurat` (la finele anilor ’50), ele
au atins punctul numit descurajare „existen\ial`“. Fiecare parte avea capa-
citatea de a o distruge în întregime pe cealalt` pr intr-o a doua lovitur`
nuclear` de r`spuns, iar aceast` sanc\iune extrem` ]i teama de escaladare
erau suficiente pentru a descuraja fiecare parte s` lanseze prima lovitur`.
Pentru Aron aceast` condi\ie existen\ial` era sigur ` atâta timp cât nici una
dintre superputeri nu putea s` distrug` capacitatea de r`spuns a celeilalte
printr-un atac nuclear ]i atât timp cât nu se putea construi nici un ad`post f`]oar` în umbra r`zboiului. Prin acest lucru, el n u a inten\ionat s` afirme
c` r`zboiul este o posibilitate permanent`, ci doar c` legitimarea violen\ei
pentru asigurarea scopurilor statului este comun` t uturor statelor ]i c` nu
ar putea fi monopolizat` a]a cum fusese în interior ul grani\elor teritoriale
ale statului. În faimoasa sa fraz`, rela\iile inter na\ionale sunt
„rela\ii între unit`\i politice care pretind fiecar e dreptul de a-]i face sin-
gure dreptate ]i de a fi singurul arbitru în privin \a deciziei de a lupta
sau de a nu lupta“. 3
Desigur, un asemenea argument pare s`-l plaseze pe Aron în mod
corect printre reali]ti, dar, la o examinare mai at ent`, opera lui Aron apare
mult mai subtil` decât, s` zicem, cea a lui Hans Mo rgenthau sau Kenneth
Waltz. De]i era de acord cu Morgenthau c` rela\iile interna\ionale sunt în
anumite privin\e o lupt` pentru putere între state, conceptul puterii era
prea nebulos pentru a servi ca principiu de baz` pe ntru în\elegerea rela-
\iilor interna\ionale. La fel, de]i era de acord cu Waltz c` mediul rela\iilor
interna\ionale era structurat în mod unic, acest me diu nu stabile]te obiec-
tivele statelor. Într-adev`r, „obiectivele“ unui st at nu pot fi reduse la o for-
mul` simpl`:
„Securitatea, puterea, gloria, ideile sunt obiectiv e esen\ialmente etero-
gene care pot fi reduse la un singur termen doar di storsionând în\ele-
sul uman al ac\iunii diplomatico-strategice. Dac` r ivalitatea dintre
state este comparabil` cu un joc, miza nu poate fi exprimat` printr-un
singur concept valabil pentru toate civiliza\iile, în toate epocile. Diplo-
ma\ia este un joc în care câteodat` juc`torii risc` s`-]i piard` vie\ile,
iar alt`dat` prefer` victoria, nu avantajele care a r rezulta în urma ei.“ 4
În absen\a unei formule simple care s` prevad` obie ctivele statului,
cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în c alitate de filozof, diplo-
mat sau strateg este s` încerce s` în\eleag` scopur ile ]i motivele statului
pe baza celor mai bune dovezi de care dispune. Paix et guerre poate s`-i
dezam`geasc` pe cei afla\i în c`utare de generaliz` ri anistorice, c`ci în cel
mai bun caz reprezint` o colec\ie de ipoteze par\ia le bazate pe modurile în
care statele se influen\eaz` unele pe altele în fun c\ie de: a) diferite epoci
istorice; b) constrângerile „materiale“ ale spa\iul ui (geografia), popula\iei
(demografia) ]i resurselor (economia); c) factorii „morali“ care provin din
„stilul statelor de a fi ]i de a se comporta“. 5
Potrivit lui Aron, teoria interna\ional` trebuie s` încerce nu s` pri-
vilegieze vreuna din aceste categorii, ci s` le îmb ine pe toate trei într-o 21 R. ARON RELA|II INTERNA|IONALE 20

riei ]i de a încerca s` evit`m atât c`derea într-un cinism permanent, cât ]i
între\inerea unor speran\e utopice în ceea ce prive ]te transcenden\a rela-
\iilor interna\ionale.
Note
1. „On the Historical Condition of the Sociologist“, republicat` într-o colec\ie de
eseuri, History and Politics , editat` de M.B. Conant, Free Press, New York,
1978, p. 65.
2. A se vedea în special Raymond Aron, Democracy and Totalitarianism ,
Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1968.
3. Raymond Aron, Peace and War , edi\ia [n limba englez`, Praeger, New York,
1968, p. 5.
4. Ibid ., p. 91.
5. Ibid ., p. 279.
6. Ibid ., p. 585.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Hoffmann, Morgenthau ]i Valtz .
Principalele lucr`ri ale lui Raymond Aron
The Century of Total War , Derek Verschoyle, Londra, 1954.
The Opium of the Intellectuals , traducere în englez` de Terence Kilmartin, Secker
& Warburg, Londra, 1957.
Diversity of Worlds: France and the United States L ook at Their Common
Problems , The Greenwood Press, Westport, Connecticut, 1957.
France: The New Republic , Oceana Publications, New York, 1960.
Introduction to the Philosophy of History: An Essay on the Limits of Historical
Objectivity , traducere în englez` de George J. Irwin, Weidenfe ld &
Nicolson, Londra, 1961.
The Dawn of Universal History , traducere în englez` de Dorothy Pickles, Weidenfe ld
& Nicolson, Londra, 1961.
The Great Debate: Theories of Nuclear Strategy , traducere în englez` de Ernst
Pawel, Doubleday, Garden City, New York, 1965.
„What Is a Theory of International Relations?“, în Journal of International Affairs ,
nr. 21, 1967, p. 185-206.
On War , traducere în englez` de Terence Kilmartin, W.W. N orton, New York, 1968. blindat împotriva armelor nucleare. Eficien\a sau c redibilitatea intimid`rii
nucleare nu se bazau pe strategii sau doctrine complexe utilizate de una
din p`r\i pentru a o convinge pe cealalt` de ceea c e s-ar putea întâmpla
dac` un conflict direct ar izbucni între ele. Credi bilitatea descuraj`rii \inea
de arme ca atare, nu de încerc`rile statelor de a g ândi un r`zboi nuclear în
termeni conven\ionali, iar Aron i-a criticat sever p e cei ce pl`nuiau con-
flicte nucleare ]i pe adep\ii teoriei jocului din S tatele Unite pentru modul
lor diferit de gândire. În ceea ce prive]te conside ra\iile sale cu privire la
limit`rile inerente ale teoriei interna\ionale în g eneral, Aron a insistat c`
strategia nuclear` nu ar putea deveni niciodat` o ] tiin\` exact`.
Pe de alt` parte, de]i Clausewitz i-a fost pu\in de folos [n exami-
narea condi\iilor în care r`zboiul nuclear ar fi pu tut fi dus ]i „câ]tigat“, el
a crezut c` o stabilitate mai mare în poten\ialul d e descurajare dintre
Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` (în ciuda cursei înarm`rilor dintre ele)
determina mai pu\in` stabilitate la nivelurile infe rioare ale sistemului inter-
na\ional. Superputerile însele ar fi putut fi tentat e s` foloseasc` arme con-
ven\ionale în r`zboaiele din „proximitatea“ lor în cazul în care nu exista
temerea unei escalad`ri, iar conflictele regionale ar fi continuat în umbra
st`rii de „stand-off“ nuclear dintre cele dou` mari puteri. Aron a ajuns la
concluzia potrivit c`reia r`zboiul rece a fost f`r` precedent ]i, în contextul
diferen\elor ideologice dintre cele dou` superputer i nucleare, inevitabil.
În ciuda, dac` nu chiar din cauza pericolelor f`r` precedent ale erei
nucleare, combinate cu incertitudinea care a caract erizat întotdeauna rela-
\iile interna\ionale, Aron a crezut cu putere în pruden\` ca fiind cea mai
potrivit` etic` a artei politice. Prin aceasta a în \eles nevoia de a înlocui
convingerea cu lec\ia consecin\elor:
„A fi prudent înseamn` s` ac\ionezi în func\ie de o situa\ie specific` ]i
date concrete, nu în func\ie de un sistem oarecare sau prin obedien\`
pasiv` fa\` de o regul` … înseamn` s` preferi lim itarea violen\ei fa\`
de pedepsirea unei p`r\i presupuse a fi vinovate sa u fa\` de o a]a-
numit` justi\ie absolut`; înseamn` s` stabile]ti ob iective tangibile con-
crete … nu unele intangibile ]i poate f`r` sens, cu m ar fi «o lume
sigur` pentru democra\ie» sau o lume din care polit ica de putere a
disp`rut.“ 6
Pe scurt, Raymond Aron s-a remarcat, prin realismul s`u sobru ]i
pluralismul liberal, ca teoretician al rela\iilor i nterna\ionale ]i critic al
exceselor r`zboiului rece. De asemenea, ne-a atras aten\ia f`r` remu]c`ri
asupra limitelor pe care le a]tept`m de la teorie, asupra nevoii de a ne baza
generaliz`rile pe o bun` cunoa]tere a evenimentelor neprev`zute ale isto-23 R. ARON RELA|II INTERNA|IONALE 22

EDVARD HALLETT CARR
E. H. Carr este cunoscut prin cartea sa The Twenty Years’ Crisis
(1946), care combin` o critic` tran]ant` la adresa diploma\iei occidentale
dintre cele dou` r`zboaie mondiale cu un cadru de an aliz` solid. Opera lui
Carr a contribuit la instituirea termenilor în care a fost discutat` teoria interna\ional` în secolul al XX-lea, mai precis ca dezbatere continu` între
„reali]ti“ ]i „ideali]ti“ sau „utopici“. Nu Carr a fost cel care a ini\iat aceast`
dezbatere ]i nici nu ]i-a formulat o pozi\ie clar` în cadrul acesteia. El a
demonstrat [ns` cum s-au manifestat în gândirea ]i practica interna\ional`
dou` concep\ii opuse privind progresul istoric. Mai mult , u]urin\a cu care
a combinat reflec\ia filozofic`, analiza istoric` ] i comentariul asupra pro-
blemelor curente a f`cut ca aceast` carte s` r`mân` una clasic` în domeniu.
Carr s-a n`scut în 1892 ]i a absolvit Universitatea Cambridge ca ]ef
de promo\ie, îns` primul r`zboi mondial i-a întreru pt studiile. S-a angajat
în Serviciul diplomatic ]i a fost prezent la Confer in\a de Pace de la Paris
de la sfâr]itul primului r`zboi mondial. S-a întors în mediul universitar în
1936, când a fost numit profesor la University College of Wales din
Aberystwyth, unde a predat politic` interna\ional`. Cân d a izbucnit cel de-al
doilea r`zboi mondial, a devenit editor adjunct la The Times din Londra.
S-a întors la Cambridge în 1953, unde a r`mas pentr u a se apleca asupra
istoriei Uniunii Sovietice. Cu toate c` cercetarea sa a culminat cu publi-
carea a 14 c`r\i despre acest subiect, Carr va r`mâ ne îns` cunoscut cel mai
bine prin contribu\ia sa, bazat` pe lucrarea The Twenty Years’ Crisis, la
ascenden\a „realismului“ în studiul rela\iilor inte rna\ionale.
În aceast` lucrare, ap`rut` prima dat` în 1939 (a d oua edi\ie în
1946), Carr s-a angajat într-o critic` sus\inut` la adresa gândirii „utopice“
care, a sus\inut el, a dominat gândirea intelectual ` ]i practica diplomatic`
occidental` din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale. El sugereaz`
c` toate ]tiin\ele umaniste, mai ales când se afl` la început, tind s` fie într-o
oarecare m`sur` prescriptive, subordonând analiza f aptelor dorin\ei de a
reforma lumea. Studiul rela\iilor interna\ionale, s us\ine el, era prea mult
influen\at de un set de idei care ele însele erau p roduse ale unui anumit
echilibru de putere, în care Marea Britanie a jucat un rol dominant. Astfel,
studiul rela\iilor interna\ionale a fost dedicat ef ortului de a produce pacea
la nivel interna\ional pe baza unor norme ]i princi pii care de fapt erau
limitate la experien\a istoric` a politicii ]i econ omiei interne din Marea
Britanie ]i nu puteau fi puse în aplicare la nivel interna\ional într-o lume
divizat` în state diferite atât sub aspectul puteri i cât ]i al pozi\iei fa\` de Peace and War , traducere în englez` de Richard Howard ]i Annette Baker-Fox,
Praeger, New York, 1968.
Progress and Disillusion: The Dialectics of Modern Society , Pall Mall Publishers,
Londra, 1968.
Democracy and Totalitarianism , traducere în englez` de Valence Ionescu, Weidenfe ld
& Nicolson, Londra, 1968.
Marxism and the Existentialists , Harper & Row, New York, 1969.
The Imperial Republic: The United States and the Wo rld, 1945-1973 , traducere în
englez` de Frank Jellinek, Weidenfeld & Nicolson, L ondra, 1975.
Politics and History , ed. Miriam Bernheim, The Free Press, Londra, 1978 .
Memoires , Julliard, Paris, 1983.
Clausewitz: Philosopher of War , traducere în englez` de Christine Booker ]i
Norman Stone, Routledge ]i Kegan Paul, Londra, 1983 .
History, Truth, Liberty: Selected Writings of Raymo nd Aron , ed. Franciszek Draus,
cu o biografie de Edward Shils, University of Chica go Press, Chicago, 1985.
Power, Modernity, and Sociology: Selected Sociologi cal Writings , ed. Dominique
Schnapper, traducere în englez` de Peter Morris, Go wer, Aldershot, Hants,
Anglia, 1988. Lecturi suplimentare
„Raymond Aron: A Critical Retrospective and Prospec tive“, în International
Studies Quarterly , nr. 29, 1985, edi\ie special`.
Baverez, Nicolas, Raymond Aron , Manufacture, Lyon, 1986.
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume One: The Philosopher in Histor y,
1905-1955 , Sage Publications, Beverly Hills, California, 198 6.
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume Two: The Sociologist in Societ y,
1955-1983 , Sage Publications, Beverly Hills, California, 198 6.
Mahony, Daniel J., The Liberal Political Science of Raymond Aron , Rowman &
Littlefield, Oxford, 1991. RELA|II INTERNA|IONALE 24

finit, un apel emo\ional, un drept al judec`\ii mor ale ]i o baz` pentru
ac\iune.“ 2
Exist` totu]i o tensiune între descrierea pe care o face Carr conflic-
tului dintre realism ]i utopie ]i nevoia sa profund ` de a o media. Pe de o
parte, dezbaterea diferen\elor teoretice dintre ace ste „isme“ este îmbibat`
de determinism (ideea marxist` potrivit c`reia norm ele ]i valorile sunt
expresii justificative ale clasei conduc`toare) ]i de dualism metafizic
(„cele dou` elemente – utopia ]i realitatea – apar\ in unor planuri diferite
care nu se pot întâlni niciodat`“). 3Antiteza dintre ele este identificat` în
mod analog cu o serie de dihotomii pe care Carr le postuleaz` ca fiind
voin\a liber` contra determinismului, rela\ia dintr e teorie ]i practic`, inte-
lectualul contra birocratului ]i morala contra poli ticii. Apoi Carr trans-
form` antinomia într-o dihotomie aparent` a puterii ]i moralit`\ii, ultima
fiind subordonat` primei pentru a avea efect. Date fiind astfel de pre-
supuneri, realismul ]i utopia sunt dou` doctrine li psite de substan\`, îns`
fiecare dintre ele poate ac\iona doar ca o „corecta re“ a celeilalte. Dar ele
nu pot fi dep`]ite sau sintetizate în gândire. Tot ceea ce se poate face, se
pare, este balansul între ele, folosindu-se punctele tar i ale uneia pentru a o
ataca pe cealalt` atunci când una pare s` domine în diploma\ia interna-\ional` ]i în comportamentul marilor puteri în materie de politic` extern`.
Pe de alt` parte, Carr a sus\inut c` „gândirea poli tic` s`n`toas` ]i
via\a politic` s`n`toas` vor fi g`site doar acolo u nde î]i au amândou`
sorgintea“. 4Indiferent de dificult`\ile filozofice implicate de argumentul
s`u, Carr a c`utat s` reconcilieze aceste tendin\e concurente în propriile
sale diagnoze ]i recomand`ri de stabilitate interna \ional`. Acest lucru a
dus la emiterea unor judec`\i care au fost criticat e, de]i trebuie spus c`
aceste critici au beneficiat de avantajele conferit e de trecerea timpului. Cel
mai clar exemplu îl constituie acceptarea de c`tre Carr a politicii guvernu-
lui Marii Britanii de conciliere fa\` de Germania în ultima parte a anilor ’30. Acest lucru a fost inclus în prima edi\ie a lu cr`rii The Twenty Years’
Crisis, publicat` în 1939, dar a lipsit din cea de-a doua e di\ie ap`rut` în
1946. Dup` cum observa William Fox în excelenta sa analiz` a ideilor lui
Carr de la sfâr]itul anilor ’30, „o teorie bun` aju t` pe termen mediu ]i
lung, îns` nu atrage aten\ia în mod direct ]i inevi tabil asupra marilor
decizii pe termen scurt“. 5
În timpul ]i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi m ondial, Carr ]i-a
concentrat aten\ia asupra ]anselor stabilit`\ii int erna\ionale, f`r` a încerca
s` prezic` politicile ]i evenimentele diplomatice p e termen scurt. Ca adept
al stângii, Carr a sperat s` se poat` înv`\a din ex perien\a Uniunii Sovietice
în materie de planificare economic` ]i social` ]i a crezut în coexisten\a statu quo -ul interna\ional. Cele mai importante norme erau c redin\ele în
armonia natural` a intereselor (derivate din econom ia de tip laissez-faire
a secolului al XIX-lea) ]i în securitatea colectiv` . În special aceasta din
urm` considera r`zboiul drept o consecin\` a „agres iunii“ de peste hotare.
Pentru ca r`zboiul s` fi fost abolit, ar fi fost ne voie de o organiza\ie
interna\ional`; statele s-ar fi angajat s` respecte legea ]i ar fi fost preg`tite
s` coopereze pentru a împiedica ]i, în caz de neces itate, pentru a pedepsi
„agresorii“ cu o gam` variat` de m`suri pornind de la sanc\iuni diploma-
tice ]i economice pân` la utilizarea for\ei colectiv e pentru a asista vic-
timele agresiunii. Carr a afirmat c` optimismul ]i credin\a în securitatea
colectiv` ca ]i instituirea Ligii Na\iunilor, creat ` pentru a o pune în apli-
care, s-au bazat pe ipoteza eronat` potrivit c`reia toate marile puteri din
sistemul interna\ional erau mul\umite cu statu quo -ul teritorial ]i politic.
Într-o lume de state suverane cu puteri inegale, ac easta era îns` o impro-
babilitate. Prin urmare, conflictul dintre state nu era doar o consecin\` a
e]ecului de a se în\elege între ele, ci ]i rezultat ul inevitabil al unor aspira\ii
incompatibile care ar fi putut fi rezolvate doar pr in negociere prin prisma
echilibrului de putere ]i nu f`cându-se apel la pri ncipii „universale“ de
conduit` moral`. De aceea, el a respins ideea c` pa cea ar putea rezulta din
reproducerea în rela\iile dintre state a proceselor juridice sau legislative
care puteau fi impuse de state doar în spa\iul lor i ntern.
Carr a sus\inut c` teoreticienii ]i diploma\ii ar f i putut evita câteva
din problemele perioadei interbelice dac` ar fi ado ptat o abordare mai
pu\in „idealist`“ ]i mai „realist`“ în rela\iile in terna\ionale. Aceast` abor-
dare ar fi implicat nevoia de a înlocui retorica cu diploma\ia ]i de a sub-
ordona principiile universale eticii procedurale a compromisului dintre
statu quo ]i statele revizioniste din sistemul interna\ional.
„Procesul «d` ]i ia» trebuie aplicat provoc`rilor a dresate ordinii exis-
tente. Cei care profit` cel mai mult de acea ordine pot doar s` spere c`
o vor men\ine pe termen lung f`când suficiente conc esii pentru ca cei
care profit` cel mai pu\in de pe urma ei s` o consi dere tolerabil`, iar
responsabilitatea pentru ca aceste schimb`ri s` aib ` loc pe cât posibil
într-un mod ordonat depinde atât de cei care lansea z` provocarea, cât
]i de cei care ap`r` ordinea.“ 1
Carr a sus\inut c` rela\ia dintre realism ]i utopie era dinamic` ]i
dialectic`. Chiar dac` era un critic sever al gândi rii utopice din anii ’30 ]i
’40, el a recunoscut c` realismul f`r` utopie ar pu tea degenera într-o
realpolitik cinic`: „realismul consecvent exclude patru lucruri care par s`
fie ingredientele esen\iale ale oric`rei reflec\ii politice eficiente: un scop 27 E. H. CARR RELA|II INTERNA|IONALE 26

europene din timpul r`zboiului rece, Nationalism and After a fost o
profe\ie.
Carr nu a scris foarte mult în domeniul rela\iilor interna\ionale per
se dup` cele dou` mari lucr`ri de la sfâr]itul anilor ’30 ]i ’40. De la
începutul anilor ’50 ]i-a concentrat aten\ia asupra analizei istoriei Uniunii
Sovietice, un proiect uria] prin care a încercat s` în\eleag` problemele cu
care se confruntau liderii Uniunii Sovietice ]i a refuzat s` se lanseze într-o condamnare „moralist`“ a sistemului politic sovieti c. Întotdeauna a
sus\inut c` teama americanilor de „agresiunea“ sovi etic` împotriva
Europei de Vest era exagerat`, precum ]i c` Vestul avea mult de înv`\at de
la Est în propriile încerc`ri de a împ`ca libertate a individual` cu politicile
sociale egalitariste:
„Soarta lumii occidentale va depinde de capacitatea sa de a r`spunde
provoc`rilor Uniunii Sovietice printr-o c`utare înc ununat` de succes a
unor forme de ac\iune social` ]i economic` în care tot ce este valabil
în tradi\iile individualiste ]i democratice s` poat ` fi aplicat la proble-
mele civiliza\iei de mas`.“ 7
S-ar putea sus\ine punctul de vedere potrivit c`rui a pr`bu]irea
Uniunii Sovietice nu a însemnat sfâr]itul provoc`rii , ci doar sfâr]itul
nevoii de a se confrunta cu un stat ale c`rui încer c`ri de a-i face fa\` au
e]uat dramatic. Carr însu]i nu a oferit nici un plan pentru modul în care se
putea r`spunde acelei provoc`ri. Dac` ar fi f`cut a cest lucru ar fi însem-
nat s` se lanseze într-un exercitiu utopic de genul acelora pe care le-a
deplâns.
Carr a murit în 1982 la vârsta de 90 de ani, dar op era sa continu` s`
stârneasc` dezbateri în rândul celor care studiaz` r ela\iile interna\ionale.
De]i a fost recunoscut ca autorul uneia dintre cele mai importante lucr`ri
clasice ale secolului al XX-lea, imaginea permanent ei diviziuni teoretice
dintre realism ]i utopie realizat` de el nu este co nving`toare pentru mul\i
cercet`tori ai domeniului. Câ\iva, în special cei c are se asociaz` cu
„}coala englez`“ a rela\iilor interna\ionale, cum a r fi Martin Wight ]i
Hedley Bull, au sus\inut c` dihotomia sa dintre rea lism ]i utopie este o
încercare mult prea simplist` ]i rigid` de a difere n\ia abord`rile teoretice
din studiul rela\iilor interna\ionale. Al\ii au con damnat relativismul apa-
rent a lui Carr ]i refuzul s`u de a ap`ra valorile socialiste într-o manier`
mult mai explicit` decât a încercat. În mare parte acest lucru poate fi
atribuit credin\elor marxiste ale lui Carr (care nu apar în nici una din
lucr`rile sale publicate) ]i influen\ei pe care a e xercitat-o asupra sa opera
lui Karl Mannheim din domeniul sociologiei cunoa]te rii. Dar, indiferent f`r` conflicte a comunismului ]i capitalismului. Ace ast` atitudine se baza
pe neîncrederea sa profund` în capacitatea capitali smului de a promova
egalitatea dintre oameni sau state ]i pe credin\a s a c`, în ciuda tuturor gre-
]elilor sale, comunismul se baza pe idealul unui sc op moral comun nece-
sar pentru a genera sacrificiul de sine care ar fi putut constitui leg`tura
dintre cei slabi ]i cei puternici. Carr era foarte con]tient de schimb`rile
drastice din politica extern` aduse de revolu\ia fr ancez` ]i de extinderea
democra\iei. Participarea în mas` la procesul polit ic nu putea fi men\inut`
decât dac` societ`\ile occidentale descopereau noi modalit`\i de a admi-nistra pia\a ]i dac` adoptau forme de democra\ie so cial` care cereau inter-
ven\ia pe pia\` ]i nu idei naive de secol al XIX-le a derivate din lectura
simplist` a lui Adam Smith. În ciuda propriului pun ct de vedere oarecum
naiv cu privire la Hitler de la sfâr]itul anilor ’3 0, el a recunoscut c` cel
de-al doilea r`zboi mondial era la fel de mult un p rodus al unei ideologii
revolu\ionare ]i un conflict de interese na\ionale pe termen lung. În ciuda
ororii r`zboiului, a sus\inut c` experien\a fascismului ]i cea a comunismu-lui au oferit lec\ii utile democra\iilor occidental e în special cu privire la
necesitatea planific`rii sociale ]i a interven\iei interna\ionale pentru ate-
nuarea inegalit`\ilor capitalismului global. 6
În cartea sa Nationalism and After (1945), Carr a comparat mi]-
c`rile na\ionaliste ale secolului al XIX-lea cu cel e ale secolului al XX-lea ]i,
precum în celelalte c`r\i ale lui din acea perioad` , a deplâns aplicarea unor
idei care ar fi putut fi realizabile în trecut, dar care erau perimate. Pentru cei interesa\i de problemele na\ionalismului la sfâ r]itul r`zboiului rece,
Nationalism and After constituie înc` o lectur` obligatorie, pentru c` mu lte
din argumentele ]i analizele sale sunt la fel de re levante azi ca atunci când
au fost elaborate. În aceast` carte, el sus\ine c` principiul autodetermin`rii
na\ionale nu mai este un remediu pentru libertate, îns` gar anteaz` conflic-
tul atâta timp cât interpretarea sa în termeni etni ci este incompatibil` cu
diversitatea etnic` a majorit`\ii statelor. Mai mult, na\i onalismul secolului
al XX-lea este strâns legat de apari\ia particip`ri i publice la sistemul
politic, ceea ce ar putea duce la apari\ia unui num `r mare de „state-
na\iune“ dac` procesul nu ar fi controlat. În acela ]i timp, a existat o in-
compatibilitate clar` între valoarea autodetermin`r ii na\ionale ca expresie
a libert`\ii ]i puterea economic` sc`zut` a statelo r-na\iune de a le furniza
cet`\enilor lor securitate social` sau militar`. Po trivit lui Carr, solu\ia era
crearea unor organiza\ii multina\ionale ]i regional e de state care s`-]i
poat` coordona mai bine politicile ]i s` poat` men\ ine un angajament fa\`
de justi\ia social`, în compara\ie atât cu comunism ul în stil sovietic, cât ]i
cu „initia\iva liber`“ în stil american. Prin prism a experien\ei statelor 29 E. H. CARR RELA|II INTERNA|IONALE 28

Note
1. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939 , edi\ia a doua, Macmillan,
Londra, 1946, p. 87-88.
2. Ibid ., p. 89.
3. Ibid ., p. 93.
4. Ibid ., p.10.
5. William Fox, „E. H. Carr and Political Realism: Vi sion and Revision“, [n Review
of International Studies , nr. 11, 1985, p. 5.
6. A se vedea în special E. H. Carr, Nationalism and After , Macmillan, Londra,
1945.
7. E. H. Carr, The Soviet Impact on the Western World , Macmillan, Londra, 1947.
8. E. H. Carr, What is History? , Macmillan, Londra, 1961, p. 117.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Morgenthau ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui E. H. Carr
Britain: A Study of Foreign Policy From the Versail les Treaty to the Outbreak of
War , Longmans Green, Londra, 1939.
Conditions of Peace , Macmillan, Londra, 1942.
Nationalism and After , Macmillan, Londra, 1945.
The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939 , a doua edi\ie, Macmillan, Londra, 1946.
The Soviet Impact on the Western World , Macmillan, Londra, 1947.
A History of Soviet Russia (14 volume), Macmillan, Londra, 1950-1978.
The New Society , Macmillan, Londra, 1951.
German-Soviet Relations Between the Two World Wars, 1919-1939 , Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1951.
Socialism in One Country, 1924-1926 (trei volume), Harmondsworth, Penguin,
1958-1964.
The Romantic Exiles: A Nineteenth Century Portrait Gallery , Beacon Press,
Boston, 1961.
What is History? , Macmillan, Londra, 1961.
From Napoleon to Stalin, and Other Essays , St. Martin’s Press, 1980.
Lecturi suplimentare
Abramsky, Chimen, Essays in Honour of E. H. Carr , Macmillan, Londra, 1970.
Bull, Hedley, „The Twenty Years’ Crisis Thirty Year s On“, în International
Journal , nr. 24, 1969, p. 625-638. de sl`biciunea sa filozofic`, opera lui Carr ne ami nte]te c`, independent
de modul în care ne justific`m angajamentul fa\` de valori c a libertatea ]i
egalitatea, ele r`mân abstracte ]i într-un anumit f el lipsite de sens, cu
excep\ia situa\iei în care sunt cuprinse în aranjam ente politice ]i econo-
mice concrete, a c`ror reform` depinde de un proces istoric complex în
care progresul nu poate fi garantat.
Pentru o analiz` profund` a abord`rii lui Carr cu p rivire la progre-
sul istoric, studen\ii pot consulta doar textul s`u What is History? , care
relev` punctele de vedere ale lui Carr ]i r`mâne o lucrare clasic` pentru
modul în care istoria trebuie în\eleas` ]i scris`. Printre alte aspecte, Carr
examineaz` no\iunea de progres în istorie ]i istori ografie începând cu ilu-
minismul ]i observ` c` ceea ce a început ca secular izare a teleologiei
cre]tine a trebuit s` fie modificat` continuu de is toricii de mai târziu ]i
într-un final chiar de Carr însu]i pentru a nu dege nera în misticism sau
cinism ]i pentru a men\ine o viziune constructiv` a supra trecutului. În
aceast` lucrare Carr încearc` s` medieze între vizi unea asupra progresului
ca form` etern` platonic` anistoric` ]i ca obiectiv determinat istoric sta-
bilit în viitor, neformat ]i susceptibil de a fi mo dificat de atitudinile
prezente. S` ne amintim c` prima parte a educa\iei lui Carr a avut loc în
plin val de optimism victorian, doar ulterior tempe rat de realit`\ile mai
pesimiste ale celor dou` r`zboaie mondiale. Dec`der ea Angliei ca putere
mondial` a f`cut din Carr purt`torul de cuvânt al g enera\iei sale când a
exprimat ideea c` progresul istoric nu poate fi ade v`rat în sens victorian,
îns` poate fi adev`rat într-un sens mai vast ]i mai complex. No\iunea de
progres istoric a lui Carr este cuprins` în ideea c ` „omul este capabil s`
profite (nu înseamn` c` ]i profit`) de experien\a p redecesorilor, c` progre-
sul în istorie, spre deosebire de evolu\ia din natu r`, se bazeaz` pe trans-
miterea unor bunuri dobândite“. 8Potrivit lui Carr, progresul nu este o linie
dreapt` c`tre perfec\iune, ci depinde de capacitatea oame nilor de a înv`\a
din trecut ]i de capacitatea istoricilor de a trans mite într-un mod folositor
acel trecut culturii de care apar\in prin prisma pr oblemelor contemporane.
Civiliza\iile umane pot ap`rea, se pot pr`bu]i sau pot stagna tot a]a cum
grupuri diferite din cadrul societ`\ilor câ]tig` sa u pierd puterea, dar „pro-
gresul“ în sensul modificat de Carr poate persista. Aceasta pentru c` toate
evenimentele distincte care au loc îmbog`\esc memor ia colectiv` a istori-
cilor. Acest lucru, la rândul lui, le permite s` z` reasc` mai bine direc\ia
mereu schimb`toare în care se mi]c` istoria ]i chia r s` schimbe acea
direc\ie într-un sens mai favorabil. Meritele încerc`rilor modeste ale luiCarr de a influen\a cursul istoriei interna\ionale pot fi discutate, îns` nu
exist` nici un dubiu c`, între cei 50 de mari gândi tori prezenta\i în aceast`
carte, Carr este printre cei mai importan\i. 31 E. H. CARR RELA|II INTERNA|IONALE 30

ROBERT GILPIN
Robert G. Gilpin este profesor de politic` ]i rela\ ii interna\ionale la
Woodrow Wilson School , Universitatea Princeton. A fost consilier la
Congresul SUA ]i vicepre]edinte al Asocia\iei Ameri cane de }tiin\e
Politice ]i este cel mai bine cunoscut pentru cerce t`rile sale din domeniul
economiei politice interna\ionale. Pentru a le r`sp unde celor care sus\in c`
realismul se preocup` prea mult de politica de secu ritate militar` ]i tinde
s` ignore for\ele economice, Gilpin încearc` s` rea lizeze integrarea dintre
studiul politicii interna\ionale (preocupat` de rol ul puterii în modelarea
rela\iilor dintre state) ]i economia interna\ional` (preocupat` de natura ]i
dinamica firmelor pe pia\`). Mai mult, este unul di n pu\inii reali]ti intere-
sa\i de schimbare, în special în efortul s`u de a e xplica ascensiunea ]i
dec`derea statelor de-a lungul timpului. Acest dome niu din cadrul rela-
\iilor interna\ionale s-a extins în ultimele dou` d ecenii sub influen\a pre-
ocup`rii pentru declinul economic vizibil al Statel or Unite din anii ’70 ]i
’80 în compara\ie cu Europa ]i Japonia ]i a argumen telor multor liberali,
potrivit c`rora cre]terea interdependen\ei economic e dintre state le dimi-
nua puterea ]i atenua vechea rela\ie dintre for\a m ilitar` ]i capacitatea de
a sus\ine interesele na\ionale de stat.
Lucr`rile lui Gilpin demonstreaz` o preocupare cons ecvent` pentru
rolul puterii ]i modul în care statul o administrea z`. Prima lucrare impor-
tant` a fost studiul tensiunilor dintre oamenii de ]tiin\` americani din
domeniul nuclear ]i guvernul SUA cu privire la poli ticile regimului
armelor nucleare în anii ’50. Dar cele mai importan te studii ale sale au
ap`rut pe la mijlocul anilor ’70 ]i în anii ’80 în domeniul economiei poli-
tice interna\ionale. Contrar celor care sus\ineau c ` m`rirea interdepen-
den\ei economice submina statul ]i reducea relevan\ a puterii militare
coercitive în determinarea influen\ei economice în problemele globale,
Gilpin a sus\inut c` ordinea comercial` interna\ion al` liberal` depindea
chiar de factorii pe care se pretindea c` îi submin a, mai exact de prezen\a
unui stat puternic care putea oferi a]a-numitele „b unuri publice“ inter-
na\ionale.
Argumentul principal este c` pie\ele nu pot produce ]i distribui
bunuri ]i servicii în absen\a unui stat care s` le of ere anumite condi\ii pre-
alabile. Prin defini\ie, pie\ele depind de transfer ul, prin intermediul
mecanismului eficient al pre\ului, al bunurilor ]i serviciilor care pot fi
cump`rate ]i vândute între actori priva\i care schi mb` între ei drepturile de
proprietate. Dar pie\ele însele depind de stat, car e ofer`, prin m`suri Evans Graham, „E. H. Carr and International Relatio ns“, în British Journal of
International Studies , nr. 1, 1975, p. 77-97.
Fox, William, „Carr and Political Realism: Vision a nd Revision“, în Review of
International Studies , nr. 11, 1985, p. 1-16.
Gellner, Ernst, „Nationalism Reconsidered and E. H. Carr“, în Review of
International Studies , nr. 18, 1992, p. 285-293.
Howe, Paul, „The Utopian Realism of E. H. Carr“, în Review of International
Studies , nr. 20, 1994, p. 277-297.
Morgenthau, Hans J., „The Political Science of E. H . Carr“, în World Politics , nr. 1,
1949, p. 127-134.
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger , Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 68-98. RELA|II INTERNA|IONALE 32

b`ri în rela\iile interna\ionale. Schimbarea prin interac\iune se refer` doar
la schimbarea rela\iilor interstatale în cadrul dat al echilibrului puterii.
Schimbarea sistemic` se refer` la guvernarea general` a sistemului, la
num`rul marilor puteri ]i la schimbarea identit`\ii puterilor dominante.
Aceste schimb`ri se produc de obicei în urma unui r `zboi, [n cadrul sis-
temului care implic` atât provoc`ri la adresa distr ibu\iei de putere exis-
tente, cât ]i încerc`ri de a o men\ine. Schimb`rile sistemelor, cele mai
importante schimb`ri, se refer` la transformarea fu ndamental` a actorilor
]i prin urmare a naturii sistemului per se . Ca exemplu, s-ar putea men\iona
apari\ia sistemului de state din secolele al XV-lea ]i al XVI-lea sau trans-
formarea imperiilor în state na\ionale în secolul a l XVIII-lea ]i al XIX-lea.
Modelul schimb`rii sistemice a lui Gilpin se bazeaz ` pe o serie de
ipoteze cu privire la state pe care el le deduce di n teoria microeconomic`
a alegerii ra\ionale. Aceast` teorie este utilizat` pentru a postula o teorie
ciclic` a schimb`rii în sistemul interna\ional, car e const` în cinci enun\uri
principale:
„1. Un sistem interna\ional este stabil (adic` în echilibru) dac` nici
un stat nu consider` c` schimbarea sistemului este profitabil`.
2. Un stat va încerca s` schimbe sistemul interna\ional dac` bene-
ficiile a]teptate dep`]esc costurile presupuse.
3. Un stat va c`uta s` schimbe sistemul interna\ion al prin expansi-
une teritorial`, politic` ]i economic` pân` când co sturile mar-
ginale ale unei viitoare schimb`ri sunt egale sau m ai mari decât
beneficiile a]teptate.
4. O dat` ce se ajunge la un echilibru între costur ile ]i beneficiile
unei viitoare schimb`ri (]i expansiunea este atins` ), costurile
economice de men\inere a statu quo -ului tind s` creasc` mai
repede decât capacitatea economic` de a sus\ine statu quo -ul.
5. Dac` dezechilibrul din sistemul interna\ional nu este solu\ionat,
sistemul se va schimba ]i se va stabili un nou echilibru care va reflecta redistribu\ia puterii.“ 1
Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începând cu
Tratatul de la Westphalia (1648), a fost o perioad` de schimbare sistemic`
în cadrul unui sistem centrat pe stat, iar stabilit atea sau instabilitatea sis-
temului depind de existen\a unui hegemon politic ]i economic. Îns`
stabilitatea este dificil de men\inut deoarece schi mbarea economic` ]i
tehnologic` nu este distribuit` în mod egal între s tate. Prin urmare, în timp
apare o pr`pastie tot mai mare între statutul ]i pr estigiul anumitor state ]i
puterea pe care pot s` o desf`]oare pentru a-]i ap` ra interesele na\ionale.
În ciuda nevoii de schimbare pa]nic` din sistem pen tru controlarea proce-coercitive, prin reglementare ]i impozite, anumite „bunuri publice“ pe
care pie\ele nu le pot genera. Acestea includ infra structura legal` a drep-
turilor de proprietate ]i legi pentru a realiza cont racte obligatorii, infra-
structura coercitiv` pentru a asigura respectarea l egilor ]i un mediu de
schimb stabil (bani) pentru a garanta evaluarea sta ndard a bunurilor ]i ser-
viciilor. În interiorul grani\elor de stat, guvernu l este cel care ofer` aceste
condi\ii. Desigur, la nivel interna\ional nu exist` un stat global care s`
poat` reproduce aceste condi\ii la scar`. Construin du-]i argumentul pe
lucr`rile lui Charles Kindleberger ]i pe analiza lui E. H. C arr privind rolul
Marii Britanii în economia interna\ional` a secolul ui al XIX-lea, Gilpin
sus\ine c` stabilitatea ]i „liberalizarea“ schimbul ui interna\ional depind de
existen\a unui „hegemon“ care este capabil, dar ]i dornic s` asigure „bu-
nuri publice“ interna\ionale, ca ordine, legi ]i o moned` stabil` pentru comer\.
Direc\ia general` a argumentului lui Gilpin poate f i g`sit` în cele
mai importante trei lucr`ri ale sale, ]i anume US Power and the Multi-
national Corporations (1975), War and Change in World Politics (1981)
]i The Political Economy of International Relations (1987). Prima este o
examinare a influen\ei pe plan extern a corpora\iil or multina\ionale din
perioada postbelic`. Contrar anumitor idei larg r`s pândite, potrivit c`rora,
expansiunea ]i autonomia activit`\ii corpora\iilor erau în afara controlului
guvernului Statelor Unite, Gilpin sus\ine c` activi tatea lor pe plan extern
poate fi în\eleas` doar în contextul economiei desc hise liberale stabilite
sub patronajul SUA la sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Con-
ducerea hegemonic` ]i atitudinea antisovietic` a St atelor Unite au consti-
tuit fundamentul angaj`rii lor pe calea „interna\io nalismul liberal“ ]i a sta-
bilirii institu\iilor interna\ionale destinate faci lit`rii extinderii comer\ului
dintre statele capitaliste în anii ’50 ]i ’60.
Urm`toarele dou` lucr`ri majore au fost scrise în c ontextul unei
dezbateri, care lua amploare, cu privire la presupu sul declin al Statelor
Unite în rela\iile interna\ionale, în special în lu mina bru]tei reveniri eco-
nomice a Europei ]i a Japoniei dup` devastarea prod us` de cel de-al doilea
r`zboi mondial. De]i la sfâr]itul anilor ’80 opera lui Paul Kennedy a atras
mai mult aten\ia, lucrarea lui Gilpin War and Change in World Politics
reprezint` o încercare de a orienta dezbaterea c`tr e teoretizarea atotcu-
prinz`toare a ascensiunii ]i declinului statelor he gemonice în rela\iile
interna\ionale. Originalitatea lucr`rii sale const` în încercarea de a integra
ipoteze atât la nivelul sistemului interna\ional, c ât ]i la nivelul individual
al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipote ze cu privire la state, el
încearc` s` explice apari\ia ]i schimbarea sistemel or de state prin inter-
mediul teoriei op\iunii ra\ionale. Mai mult, el dis tinge trei tipuri de schim-35 R. GILPIN RELA|II INTERNA|IONALE 34

A treia lucrare, The Political Economy of International Relations
(1987), este atât un manual de economie politic` in terna\ional`, cât ]i o
continuare a temelor prezentate în lucr`rile sale a nterioare. Dup` cer-
cetarea unei game variate de cauze ale schimb`rii, care cuprinde finan\ele,
comer\ul ]i investi\iile din era postbelic`, Gilpin concluzioneaz` c`
perioada hegemoniei americane în sistemul interna\i onal se apropie de
sfâr]it ]i c` Japonia apare ca poten\ial stat hegem on în sistemul inter-
na\ional. El crede c` declinul puterii americane, c auzat de o combina\ie de
for\e interne ]i externe, va avea efecte negative î n ceea ce prive]te men\i-
nerea ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de
tehnologie ]i capital american au u]urat revenirea Europei ]i a Japoniei, în
timp ce, pe de alt` parte, Statele Unite fac fa\` c u greu competi\iei rivalilor
lor datorit` costurilor impuse de politica de [ngr`dire a Uniunii Sovietice. Statele Unite au devenit unul dintre marii debitori , în special în anii ’80,
în timp ce Japonia a dobândit un surplus semnificat iv de capital pe care
l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede c` acea st` situa\ie are consecin\e
grave pentru continuitatea sistemului comercial lib eral din moment ce, în
timp, Statele Unite nu vor dori s` pl`teasc` pentru bunuri publice de care
vor beneficia a]a-numi\ii free riders din sistemul interna\ional, ca Japonia.
Gilpin sus\ine c` s-ar putea ca declinul hegemoniei Statelor Unite s` inau-
gureze epoca unui „nou mercantilism“, poate chiar a pari\ia unor noi
blocuri de comer\ sub hegemoniile regionale ale Sta telor Unite, Germaniei
]i Japoniei.
Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre „ globalizare“ în
economia mondial`, Gilpin pune accentul pe schimb`r ile fundamentale
din economia mondial` ca produs secundar al eroziun ii hegemoniei ame-
ricane. El crede c` în prezent ne afl`m în mijlocul unei tranzi\ii de la o
perioad` lung` de interna\ionalism liberal la una d e mercantilism, iar, dac`
cel din urm` este malign sau benign, este o întreba re care r`mâne deschis`.
Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încerc`rii sale
inedite de a adapta realismul pentru a explica schi mbarea din sistemul
interna\ional. Unii autori au atras aten\ia asupra ambiguit`\ii ]i caracteru-
lui nedeterminat al teoriei, în timp ce al\ii au su s\inut c` pesimismul lui
Gilpin privind viitorul sistemului interna\ional se bazeaz` aproape în întregime pe predispozi\ia sa ideologic` fa\` de re alism ]i c` teoria sa a
schimb`rii este pu\in mai mult decât aplicarea unui darwinism social la
studiul rela\iilor interna\ionale.
Primul tip de critic` este deosebit de pertinent pr in prisma schim-
b`rilor dramatice care au avut loc în ultimul decen iu. Gilpin nu a prezis
sfâr]itul r`zboiului rece, dar s-ar putea sus\ine c ` pr`bu]irea Uniunii sului schimb`rii, Gilpin observ` c`, pân` în prezen t, „mecanismul princi-
pal al schimb`rii … a fost r`zboiul sau ceea ce noi am numi r`zboiul hege-
monic (adic` un r`zboi care determin` ce stat sau s tate vor fi dominante ]i
vor guverna sistemul)“. 2Factorii care stau în spatele schimb`rii din sis-
temul interna\ional sunt în mare parte factori ambi entali care structureaz`
paleta de motiva\ii în func\ie de care statele înce arc` s` schimbe ]i schim-
b` sistemul în beneficiul propriu, cum ar fi schimb `rile de popula\ie ]i
r`spândirea tehnologiei militare în întregul sistem . De]i declinul imperi-
ilor pare s` confirme demodarea expansiunii teritor iale ]i înlocuirea ei cu
statele hegemonice (ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea ]i Statele
Unite dup` 1945), încerc`rile Germaniei ]i Japoniei de a-]i extinde con-
trolul teritorial în prima jum`tate a secolului tre cut sugereaz` c` modul de
schimbare r`mâne nedeterminat [n contextul dezbater ii privind presupusul
declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ional e.
Aceste dou` afirma\ii merit` s` li se acorde o aten \ie deosebit`. În
esen\`, Gilpin crede c` toate statele hegemonice su nt efemere întrucât cos-
turile men\inerii lor cresc mai repede decât resurs ele necesare acestei
men\ineri. Pe de o parte, statul hegemon nu poate î mpiedica r`spândirea
capacit`\ilor ]i tehnicilor sale economice în alte state. Pe de alt` parte, tre-
buie s` se confrunte cu cre]terea a]tept`rilor prop riilor cet`\eni. În timp,
ace]tia vor prefera consumul produc\iei ]i se vor o pune sacrificiilor nece-
sare pentru men\inerea suprema\iei pe scena interna \ional`. Combinarea
factorilor interni cu cei externi duce la ceea ce G ilpin nume]te „o criz` fis-
cal` sever`“ pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune de un num`r
limitat de op\iuni. Dac` dore]te s`-]i men\in` pute rea, poate fie s` înfrunte
obstacolele interne ]i s` determine popula\ia s` ac cepte situa\ia, fie s`
atace puterile în ascensiune înainte ca acestea s` devin` o amenin\are.
Alternativ, statul hegemon poate încerca s`-]i dimi nueze angajamentele
externe ]i s` promoveze alian\e strategice cu alte state. Gilpin ilustreaz`
primul caz cu exemplul Chinei imperiale, iar cel de -al doilea cu ac\iunea
Marii Britanii în anii ’30. În orice caz, Gilpin es te sceptic în privin\a
lec\iilor istoriei. De]i, în trecut, s-au ob\inut, [ntr-o m`sur` sau alta, suc-
cese dup` aceste op\iuni, nici una nu a fost capabil` s` împiedice izbuc-nirea r`zboiului ca solu\ie a dezechilibrului de pu tere la nivel global. În
ultima parte a secolului al XX-lea, o asemenea conc luzie a ridicat întreb`ri
cu privire la stabilitatea sistemului interna\ional curent ]i la nevoia de a
descoperi alte mijloace decât r`zboiul pentru produ cerea schimb`rii, din
moment ce, în contextul existen\ei armelor nucleare , urm`torul r`zboi
„sistemic“ avea foarte multe ]anse de a deveni ]i u ltimul. 37 R. GILPIN RELA|II INTERNA|IONALE 36

Note
1. Robert Gilpin, War and Change in World Politics , Cambridge University Press,
Cambridge, 1981, p. 10-11.
2. Ibid ., p. 15.
3. James Richardson, „Paul Kennedy and International Relations Theory: A
Comparison With Robert Gilpin“, în Australian Journal of International Affairs ,
nr. 45, 1991, p. 73-74. Pentru o încercare de testare a teori ei lui Gilpin în contex-
tul hegemoniei britanice, a se vedea K. Edward Spez io, „British Hegemony and
Major Power War: An Empirical Test of Gilpin’s Mode l of Hegemonic Gover-
nance“, în International Studies Quarterly , nr. 34, 1990, p. 165-181.
4. Robert Gilpin, „The Richness of the Tradition of P olitical Realism“, în
International Organization , nr. 38, 1984, p. 290. Pentru cea mai recent` ap`r are
a realismului, a se vedea Robert Gilpin, „No One Lo ves a Political Realist“, în
Security Studies , nr. 5, 1996, p. 4-26 (edi\ie special` editat` de Benjamin Frankel,
publicat` de Frank Cass, Londra).
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Keohane, Krasner ]i Strange.
Principalele lucr`ri ale lui Robert Gilpin
Scientists and National Policy-Making , Columbia University Press, New York, 1964.
France in the Age of the Scientific State , Princeton University Press, Princeton,
New Jersey, 1968.
„The Politics of Transnational Economic Relations“, în International Organization ,
nr. 25, 1971, p. 398-419. A se vedea de asemenea Ro bert O. Keohane ]i
Joseph S. Nye (ed.), Transnational Relations and World Politics , Harvard
University Press, Cambridge, Massachusets, 1970, p. 48-69.
US Power and the Multinational Corporation: The Pol itical Economy of Direct
Foreign Investment , Basic Books, New York, 1975.
„Three Models of the Future“, în International Organization , nr. 29, 1975, p. 30-67.
„Economic Interdependence and National Security in Historical Perspective“, în
Klaus Knorr ]i Frank N. Trager (ed.), Economic Issues and National
Security , Regents Press of Kansas, Lawrence, Kansas, 1977, p. 19-66.
War and Change in World Politics , Cambridge University Press, Cambridge, 1981.
„The Richness of the Tradition of Political Realism “, în International Orga-
nization , nr. 38, 1984, p. 287-304.
The Political Economy of International Relations , Princeton University Press,
Princeton, New Jersey, 1987. Sovietice a f`cut ca diagnoza sa privind declinul S tatelor Unite s` par`
demodat`, din moment ce statul hegemon nu mai trebu ie s` se angajeze
într-o competi\ie militar` costisitoare cu rivalul s`u principal. Caracterul
nedeterminat al teoriei, în special pentru c` tinde s` se bazeze pe dou`
studii de caz (Marea Britanie ]i Statele Unite), la s` loc pentru dezbateri.
Richardson arat`:
„Dac` Statele Unite sunt în faza de declin a ciclul ui, teoria lui Gilpin
poate sugera atât o parte a motivelor, cât ]i unele op\iuni ]i constrân-
geri. Dar este oare a]a? Cum ]tim noi c` nu sunt ca pabile de refacere,
întocmai precum China imperial` sau ca Anglia ]i Fr an\a secolului al
XVIII-lea? … teoria lui Gilpin nu este suficient de riguroas` pentru a
specifica criteriile care ar solu\iona problema: el presupune c` modelul
declinului hegemonului se potrive]te Statelor Unite , dar, cu excep\ia
unei compara\ii cu situa\ia din perioada postbelic` , nu dezv`luie
ra\ionamentul aflat la baza acestei ipoteze.“ 3
S-ar putea foarte bine sus\ine ]i c`, în ultimul de ceniu al secolului
al XX-lea, unipolaritatea a luat locul bipolarit`\i i în rela\iile interna\ionale
]i c` dezvoltarea economic` a Statelor Unite din ul timii ani, combinat` cu
declinul relativ al Japoniei ]i al altor „\`ri rece nt industrializate“ din Asia-
Pacific, face ca o mare parte a preocup`rii fa\` de „declinul“ american s`
nu mai fie de actualitate. Problema este dificil de rezolvat în absen\a cri-
teriilor prestabilite pentru m`surarea puterii în s istemul interna\ional con-
temporan sau pentru selectarea unor perioade de tim p relevante. De ase-
menea, se poate sus\ine c` hegemonul cel mai important care a ap`rut la sfâr]itul secolului al XX-lea este China, hegemon c hiar mai important
decât Japonia.
Al\i critici au atras aten\ia asupra modului în car e teoria lui Gilpin
se bazeaz` mai pu\in pe valabilitate empiric` ]i ma i mult pe ipoteze ]i
judec`\i de valoare care î]i au originea într-o perspectiv ` pesimist` asupra
lumii. A]a cum a afirmat el însu]i, „acolo este o j ungl`!“ 4, viziunea lui
Gilpin asupra lumii r`mâne centrat` pe stat; el nu este convins c` tipurile
de rela\ii dintre state într-o lume anarhic` se vor schimba în viitorul apro-
piat. Unii critici au sugerat c` opera teoretic` a lui Gilpin se bazeaz` pe
ipoteza principal` c` Statele Unite sunt un hegemon benign, dar este
foarte posibil s` interpreteze intimidarea nuclear` ca fiind mai curând un
„r`u“ decât un „bun“ public. În ciuda încerc`rii sa le de a sintetiza realis-
mul ]i utilitarismul microeconomic, mul\i r`mân sce ptici c` aceasta ofer`
o baz` care s` îi justifice pesimismul cu privire l a posibilitatea unei
reforme progresive în sistemul interna\ional. 39 R. GILPIN RELA|II INTERNA|IONALE 38

JOHN HERZ
Ca ]i în cazul lui Susan Strange, lucr`rile lui Joh n Herz nu pot fi
plasate complet în ]coala de gândire „realist`“ f`r ` o anumit` rezerv`. În
prima sa carte, autorul î]i descrie propria pozi\ie drept „liberalism realist“, termen care rezum` opera unui autor ce recunoa]te t oate constrângerile
empirice identificate de „reali]tii“ mai tradi\iona li, dar care afirm` de ase-
menea nevoia de a le dep`]i prin c`utarea unei ordi ni mondiale mai umane
]i mai drepte. 1În lucr`rile sale dedicate „statului teritorial“ di n anii ’50,
Herz a crezut c` aceast` dep`]ire era iminent`, u]u rat` de e]ecul aparent
al statului de a-]i îndeplini rolul principal în er a nuclear`, acela de a-]i
ap`ra cet`\enii. Pân` la sfâr]itul anilor ’60, el a recunoscut c` era impro-
babil ca statul s` dispar` în ciuda apari\iei armel or nucleare, iar scrierile
sale au dobândit o dimensiune mai normativ`, f`când apel la necesitatea
existen\ei unor puncte de vedere mai informate asup ra intereselor proprii
din politica extern`. În 1981 el scria:
„Tr`im într-o epoc` în care amenin\area la adresa s upravie\uirii noas-
tre – supraînarmarea nuclear`, foametea ]i epuizare a resurselor ener-
getice, distrugerea habitatului omului – preocup` t oate na\iunile ]i
popoarele ]i prin urmare trebuie s` afecteze proces ul de luare a decizi-
ilor pe plan extern, ca ]i concep\iile despre secur itate.“ 2
Aceast` schimbare de direc\ie era înso\it` de preoc uparea fa\` de
ceea ce putea fi numit „critica imanent`“ a modului în care politica
extern` este adesea interpretat` în ceea ce Herz su s\ine c` sunt „imagini“
gre]ite asupra lumii. El ne îndeamn` (ca observator i ]i practicieni ai
rela\iilor interna\ionale) s` distingem între acea parte a „realit`\ii“ care
este stabil` ]i imuabil` ]i partea care ia na]tere din „structuri conceptuale
]i perceptuale prin care noi … vedem lumea“. 3În lunga sa carier`, Herz a
încercat mereu s` realizeze acest lucru ]i s` evalu eze percep\iile domi-
nante prin prisma a ceea ce odat` numea „interna\io nalism moderat“. Într-un
scurt eseu, scris pentru International Encyclopaedia of Social Sciences în
1968, a explicat diferen\a dintre ideologia interna\ional ismului moderat ]i
alte forme mai radicale ale interna\ionalismului. I nterna\ionalismul mo-
derat, care este atât practic cât ]i dezirabil, tin de spre o lume în care statele
r`mân cei mai importan\i actori politici, sunt demo cratice ]i autodetermi-
nate, iar conflictele sunt solu\ionate prin mediere , arbitrare ]i aplicarea
legii interna\ionale în contextul extinderii interd ependen\ei ]i cooper`rii. „The Theory of Hegemonic War“, în Journal of Interdisciplinary History , nr. 18,
1988, p. 591-613.
„The Cycle of Great Powers: Has It Finally Been Bro ken?“, în Geir Lundestad (ed.),
The Fall of Great Powers: Peace, Stability, and Legitim acy , Scandinavian
University Press, Oslo, 1994. Lecturi suplimentare
Gowa, Joanne, „Rational Hegemons, Excludable Goods, and Small Groups: An
Epitaph For Hegemonic Stability Theory“, în World Politics , nr. 41, 1989,
p. 307-324.
Grundberg, Isabelle, „Exploring the «Myth» of Hegem onic Stability“, în
International Organization , nr. 44, 1990, p. 431-477.
Rogowski, Roger, „Structure, Growth, Power: Three R ationalist Accounts“, în
International Organization , nr. 37, 1993, p. 713-738. RELA|II INTERNA|IONALE 40

În loc s` apeleze la metafizic`, Herz sus\ine c` ex is\enta unei
„dileme a securit`\ii“ este factorul-cheie. Ea apar e din con]tiin\a individu-
lui c` al\ii urm`resc s`-l distrug`, prin urmare es te nevoie întotdeauna de
autoap`rare, care la rândul ei îi poate face pe al\ ii s` se simt` în nesigu-
ran\`. Ce este adev`rat pentru indivizi este la fel de relevant pentru în\e-
legerea comportamentului de grup. De fapt, Herz sus \ine c` dilema secu-
rit`\ii este mai acut` la grupuri pentru simplul mo tiv c` acestea pot dez-
volta mijloace de autoap`rare care sunt mult mai di structive decât cele ale
indivizilor. Mai mult, întrucât ajung s`-]i echival eze identitatea ]i valoa-
rea cu aceea a grupului c`ruia îi apar\in, indivizi i pot fi preg`ti\i s`-]i sa-
crifice via\a în numele supravie\uirii grupului. As tfel, chiar dac` este for-
mulat` cea mai optimist` ipotez` cu privire la natu ra ]i motivele indi-
vizilor ]i grupurilor, dilema securit`\ii va persis ta atâta timp cât vor exista
grupuri care nu se subordoneaz` unei autorit`\i mai înalte. În lumea mo-
dern`, acestea sunt statele suverane.
Desigur, acest argument nu îi apar\ine lui Herz. Ho bbes a afirmat
ceva asem`n`tor la mijlocul secolului al XVII-lea. Îns` Herz a devenit
cunoscut pentru sintagma „dilema securit`\ii“ ( security dilemma ), ca ]i
pentru îndemânarea cu care s-a folosit de cadrul de analiz` pentru a ilus-
tra istoria rela\iilor interna\ionale din ultimii 2 00 de ani. În aceast` carte,
Herz examineaz` anumite mi]c`ri pentru democra\ie, na\ionalism ]i inter-
na\ionalism, ar`tând modul în care retorica „ideali st`“ din spatele unor
asemenea mi]c`ri ajunge întotdeauna la probleme „re aliste“ care le con-
damn` la e]ec. În acela]i timp, el accept` c` „idea lurile“ sunt de aseme-
nea parte a „realit`\ii“ politice ]i istorice ]i, c a orice filozofie care neag`
idealurile, d` na]tere la letargie ]i disperare. Ro bert Berki rezum` astfel
argumenta\ia lui Herz:
„În viziunea realist`, mijloacele politice trebuie modelate în a]a fel
încât s` combat` «rezisten\a» for\elor care amenin\ ` idealurile, ceea ce
înseamn` intrarea în jocul imperfect al politicii, jucat dup` reguli im-
perfecte. T`râmul f`g`duit se afl` mereu dincolo de orizont, iar mijloa-
cele imaginate a c`ror valoare decurge din acest t` râm sunt nepotrivite.“ 8
De-a lungul urm`toarelor dou` decenii, Herz a conti nuat s` cer-
ceteze natura dilemei securit`\ii în rela\iile inte rna\ionale postbelice. În
1959 ]i-a publicat a doua lucrare clasic`, International Politics in the
Atomic Age , [n care ]i-a [nf`\i]at punctul de vedere despre a scensiunea (]i
colapsul iminent) a „permeabilit`\ii“ statelor suve rane. Cartea are dou`
p`r\i. Prima ofer` o descriere a apari\iei statului care se concentreaz`
asupra rolului tehnologiei militare, în timp ce a d oua prezint` criza statu-
lui în epoca nuclear`. În timp ce prima carte se co ncentreaz` asupra rolu-Scopul interna\ionalismului radical este acela de a înlocui sistemul exis-
tent al statelor suverane cu o form` de guvernare m ondial`. 4
Herz s-a n`scut în 1908 în Germania. A urmat cursur ile Univer-
sit`\ii din Köln, unde a studiat filozofia juridic` ]i politic` precum ]i drep-
tul constitu\ional ]i interna\ional. Dup` ob\inerea titlului de doctor sub
îndrumarea teoreticianului în drept Hans Kelsen, He rz s-a mutat în Elve\ia,
unde s-a înscris la cursurile de rela\ii interna\io nale de la Institutul de
Înalte Studii Interna\ionale din Geneva. Ca ]i în c azul altor gânditori impor-
tan\i prezenta\i [n aceast` carte (Deutsch, Haas, Ki ssinger, Morgenthau), a
venit în Statele Unite pentru a sc`pa de nazi]ti cu pu\in timp înainte de
izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. A pre dat la Universitatea
Howard, la Universitatea Columbia, la New School for Social Research
din New York ]i la Fletcher School of Law and Diplomacy (1939-1941).
Apoi a lucrat pentru Biroul de Afaceri Strategice ] i Departamentul de Stat,
iar dup` r`zboi a avut o pozi\ie permanent` ca prof esor de ]tiin\e politice
la City College din New York ]i a condus programul de doctorat de l a City
University din New York. Experien\a sa de la Departamentul de Stat l-a
înv`\at „cât de pu\in înseamn` pentru cei care iau decizii munca ]i efor-
turile cuiva de la un nivel inferior“. 5El credea c` Statele Unite ar fi putut
ac\iona mai mult pentru a stabili bazele democra\ie i în Germania în primii
ani de dup` r`zboi, dar nu au f`cut acest lucru întrucât erau ner`bd`toare s` o transforme într-un bastion împotriva comunismu lui sovietic. Ca pro-
fesor, Herz a continuat s` se concentreze asupra de mocratiz`rii germane ]i
asupra problemelor de schimbare a regimului în poli tica comparat` euro-
pean`. 6Într-adev`r, pe lâng` activitatea privind rela\iile interna\ionale,
Herz este considerat specialist în problemele Germa niei. El a editat de-a
lungul mai multor ani revista Comparative Politics .
În 1951, Herz ]i-a publicat prima lucrare important `, Political
Realism and Political Idealism . În aceast` carte el încearc` s` urmeze o
cale de mijloc între „realism“ ]i „idealism“. Herz define]te „realismul“ ca
un curent de gândire care „ia în considerare implic a\iile din via\a politic`
ale factorilor de putere ]i de securitate ineren\i societ`\ii umane“. 7În con-
trast, idealismul politic fie ignor` ace]ti factori , fie crede c` vor disp`rea
o dat` ce solu\iile „ra\ionale“ ale problemelor pol itice sunt prezentate ]i
adoptate. Oricum, spre deosebire de Hans Morgenthau ]i de al\i „reali]ti
clasici“ ai vremii, Herz nu descoper` „factorii de putere“ în caracteristi-
cile permanente ale naturii umane. El recunoa]te c` natura uman` are
multe dimensiuni – biologice, metafizice ]i chiar s pirituale – care se com-
bin` pentru a determina comportamentul uman ]i c` [ n orice prezentare
adecvat` trebuie s` se \in` seama de tr`s`turile et ice umane. 43 J. HERZ RELA|II INTERNA|IONALE 42

cile s` decid` tipul ]i alegerea armelor, utilizare a lor, cantitatea lor ]i
a]a mai departe. Cu alte cuvinte, în loc ca armele s` slujeasc` politi-
cile, politica devine slujitoarea unor armamente ca re încet-încet consti-
tuie chiar ra\iunea de a exista.“ 9
Pe scurt, lumea a devenit prea mic` pentru teritori alitatea tradi-
\ional` ]i pentru protec\ia pe care o asigurase ant erior. Echilibrul terorii nu
mai era continuarea vechiului echilibru de putere. R`zboiul, care func-
\ionase ca parte a dinamicii echilibrului, nu mai c onstituia un instrument
ra\ional al politicilor. Herz a sus\inut c` ceea ce odinioar` fusese consi-
derat „un ideal“ – adic` sl`birea suveranit`\ii sta tale – constituia acum
interesul na\ional primordial.
Aproape un deceniu mai târziu, Herz a recunoscut c` „eveni-
mentele m-au f`cut s` m` îndoiesc de corectitudinea anticip`rilor mele
anterioare“. 10 La sfâr]itul anilor ’50, el sugerase c` statul teri torial se afla
în declin. Schimbarea tehnologic`, care în opinia s a era un factor crucial
în determinarea ascensiunii statelor, ar fi facilit at în acel moment apari\ia
unor noi forme de guvernare transna\ional` ]i coope rativ`. Herz a crezut
c` argumentele care în anii ’30 erau asociate cu id ealismul deveniser`
compatibile cu realismul. El ]i-a schimbat p`rerea nu doar ca urmare a
faptului c` liderii politici nu i-au acordat mai mu lt` aten\ie decât atunci
când lucrase pentru Departamentul de Stat.
Astfel, Herz identific` trei motive pentru continui tatea teritoria-
lit`\ii ca semn al diferen\ierii politice. {nt@i, d ecolonizarea a dus la o
remarcabil` „creare“ de state noi ]i Herz a recunos cut c` nu anticipase
viteza cu care s-au pr`bu]it vechile imperii. Doi, Herz a admis c` deter-
minismul tehnologic al argumentului s`u anterior er a de fapt determinist.
El nu a recunoscut for\a na\ionalismului în sprijinirea statului teritorial indiferent de permeabilitatea sa militar` în era nucl ear`. Trei, de]i a con-
tinuat s` se plâng` de cursa înarm`rilor dintre cel e dou` superputeri, Herz
a afirmat ulterior c` echilibrul terorii era mai st abil decât crezuse cu 10 ani
înainte. În 1968 a sus\inut c`, dac` cursa înarm`ri lor nucleare urma s` fie
\inut` sub control în viitor, o „opera\ie ampl`“ er a absolut necesar`.
Aceasta ar consta într-un set de politici precum „c ontrolul armamentelor,
demarcarea sferelor blocurilor, evitarea prolifer`r ii nucleare … ]i reduce-
rea rolului ideologiilor comunist` ]i anticomunist` “. 11
Acesta este contextul în care Herz a ap`rat politic ile de destindere
la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Pe ntru aceasta, el a înt`rit dis-
tinc\ia dintre constrângerile inerente ale dilemei securit`\ii ]i percep\iile
prost plasate ale acestor constrângeri bazate pe im aginile improprii a ceea lui filozofiei politice în formarea atitudinilor no astre în politica inter-
na\ional`, în general, a doua este o aplicare a „in terna\ionalismului libe-
ral“ în contextul specific al bipolarit`\ii nuclear e ]i al r`zboiului rece.
Observând varietatea unit`\ilor care au intrat în „ rela\iile interna-
\ionale“ de-a lungul istoriei, Herz încearc` s` jus tifice apari\ia statului
modern în func\ie de capacitatea de a oferi protec\ ie ]i securitate cet`-
\enilor împotriva atacului armat al celor din afar` . Astfel, Herz se anga-
jeaz` într-o form` de „determinism strategic“. El î] i concentreaz` aten\ia
în special asupra trecerii de la unit`\ile politice mici ]i vulnerabile ale
Evului Mediu european (castele fortificate ]i cet`\ i) la unit`\i mai mari,
care au ajuns s` fie cunoscute ca state na\ionale. El sus\ine c`, împreun`
cu artileria ]i armata, inventarea ]i r`spândirea u tiliz`rii prafului de pu]c`
le-au permis conduc`torilor s` distrug` autorit`\il e feudale pe suprafe\e
extinse ]i s` le protejeze ulterior prin construire a fortifica\iilor impenetra-
bile. În compara\ie cu situa\ia precedent`, statele suverane erau impene-
trabile din punct de vedere teritorial.
Schimbarea crucial` a acestei situa\ii a avut loc î n secolul al XX-lea.
În primul rând, între cele dou` r`zboaie mondiale a crescut spectaculos
capacitatea distructiv` a puterii aeriene, chiar da c` unii strategi militari
i-au exagerat putin\a de a câ]tiga r`zboaie. Dup` c um a demonstrat expe-
rien\a celui de-al doilea r`zboi mondial, bombardar ea ampl` a infrastruc-
turii industriale nu a [ngenunchiat statele-\int`, iar bombardarea civililor
nu a generat o dorin\` general` de a cere pacea ind iferent de consecin\e.
De exemplu, bombardarea ora]ului Tokyo cu arme conv en\ionale, la
începutul anului 1945, a cauzat mai multe pierderi directe decât bombar-
damentul atomic de la Hiroshima din august, dar [n acea vreme nu a rezul-
tat nici o prob` care s` sugereze c` bombardamentul conven\ional, invazia
conven\ional` cu trupe aliate nu ar mai fi fost nec esare. Herz sus\ine c`
armele nucleare au distrus „impermeabilitatea“ stat ului suveran astfel
încât tradi\ionalul „echilibru de putere“ s-a perim at în cele din urm`.
Desigur, „realistul“ din el recunoa]te c` dilema se curit`\ii înc` mai func-
\ioneaz`, chiar dac` mijloacele folosite pentru a o solu\iona submineaz`
acest scop. Pe parcursul c`r\ii, Herz regret` c` St atele Unite ]i Uniunea
Sovietic` nu au reu]it s` se adapteze la noua situa \ie, construind mii de
arme necesare pentru descurajare. Situa\ia îngrozit oare a nimicirii nucle-
are ]i schemele elaborate de strategii civili ]i de inventatorii armelor
nucleare pentru a elimina noua dilem` a securit`\ii au dus la pierderea din
vedere a unei probleme fundamentale:
„Chiar impactul at@t de mare al dezvolt`rii tehnice a armelor ]i a arma-
mentelor nucleare a ajuns aproape de a dicta politi cile, în loc ca politi-45 J. HERZ RELA|II INTERNA|IONALE 44

Note
1. John Herz, Political Realism and Political Idealism: A Study i n Theories and
Realities , University of Chicago Press, Chicago, 1951, p. 129.
2. John Herz, „Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly , nr. 25,
1981, p. 184.
3. Ibid ., p. 185.
4. John Herz, „International Relations: Ideological A spects“, în International
Encyclopaedia of the Social Sciences , Macmillan, Londra, 1968, p. 72-73.
5. John Herz, „An Internationalist’s Journey Through the Century“, în Joseph
Krutzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics:
Autobiographical Reflections of Thirty-four Academi c Travellers , Lexington
Books, Lexington, Massachusets, 1989, p. 252.
6. A se vedea spre exemplu John Herz (ed.), From Dictatorship to Democracy:
Coping With the Legacies of Authoritarism and Total itarianism , Greenwood
Press, Westport, Connecticut, 1982.
7. John Herz, „Political Realism and Political Ideali sm“, op. cit. , p. 18.
8. Robert N. Berki, Political Realism , Dent, Londra, 1981, p. 29.
9. John Herz, International Politics in the Atomic Age , Columbia University Press,
New York, 1959, p. 220.
10. John Herz, „The Territorial State Revisited – Refl ections on the Future of the
Nation-State“, în Polity , nr. 1, 1968, p. 12.
11. John Herz, „An Internationalist’s Journey Throug h the Century“, op. cit. , p. 253.
12. John Herz, „Détente and Appeasement from a Politic al Scientist’s Vantage
Point“, în John Herz, The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays
on International Politics in the Twentieth Century , David McKay, New York,
1976, p. 279-289.
13. Fred Halliday, The Making of the Second Cold War , Verso, Londra, 1983.
14. Kenneth Thompson, Masters of International Thought: Major Twentieth-
Century Theorists and the World Crisis , Louisiana State University Press, Baton
Rouge, 1980, p. 112.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Giddens, Mann ]i Morgenthau.
Principalele lucr`ri ale lui John Herz
„Idealist Internationalism and the Security Dilemma “, în World Politics , nr. 2,
1949, p. 157-180.
Political Realism and Political Idealism: A Study i n Theories and Realities ,
University of Chicago Press, Chicago, 1951.
„The Rise and Demise of the Territorial State“, în World Politics , nr. 9, 1957,
p. 473-493. ce înseamn` rela\iile interna\ionale. Spre exemplu, în 1974 el a atacat
viguros ideea propus` de unii critici conservatori c` destinderea era o
form` de „împ`ciuire“ ( appeasement ). 12 Herz a argumentat c` între situa\ia
interna\ional` din anii ’30 ]i cea din anii ’70 exi sta doar o asem`nare
minim`. Statele Unite negociau de pe o pozi\ie puterni c`, nu de pe una
slab`. Existen\a armelor nucleare însemna c` „agres iunea“ din partea (pe
atunci) a Uniunii Sovietice ar fi însemnat un act s inuciga], nu oportunism,
]i c` destinderea, departe de a reprezenta o distan \are de realism, era de
fapt o condi\ie prealabil` a unor politici ]i mai r adicale în „interesul
comun“ al supravie\uirii rasei umane.
În anii ’80, Herz a fost tot mai deziluzionat de po litica extern` ame-
rican`. Destinderea, în care sperase atât de mult, c`zuse ]i fusese înlocuit`
de ceea ce Fred Halliday a numit „al doilea“ r`zboi rece. 13 Reluarea cursei
înarm`rilor, interven\ia superputerilor în Afganist an ]i America Central`
]i e]ecul lor în a începe s` se ocupe de problemele ecologice ]i demo-
grafice, toate au conferit un ton „de disperare ]i de romantism angoasat“
scrierilor sale. 14
Herz nu crede c` sfâr]itul r`zboiului rece justific ` mul\umirea de
sine în analiza rela\iilor interna\ionale. R`zboiul rece a luat sfâr]it deoa-
rece o superputere nu a mai putut s` se men\in` în competi\ia cu Occiden-
tul în termeni ideologici sau economici. El nu a lu at sfâr]it ca urmare a
unor decizii în care interesul „uman“ a fost pus în aintea interesului
„na\ional“. De]i teama de un r`zboi nuclear între m arile puteri s-a dimi-
nuat într-o oarecare m`sur`, ea a fost înlocuit` de noi temeri în leg`tur` cu
proliferarea nuclear`, iar mo]tenirea vechilor imag ini este înc` vie. De
exemplu, Statele Unite continu` s` evoce mo]tenirea „[mp`ciuirii“ pentru
a-]i justifica politica fa\` de Irak ]i nu exist` nici un indiciu c` „etica supravie\uirii“, dup` cum o nume]te Herz, a înlocui t ceea ce el discredi-
teaz` sub numele de „parohialism regional“ în rela\ iile interna\ionale. În
perioada pension`rii sale, Herz s-a dedicat „cercet `rii supravie\uirii“, fiind
mai pu\in preocupat de analize descriptive ]i expli cative ale rela\iilor
interna\ionale contemporane ]i sf`tuindu-ne s` aban don`m imaginile
rela\iilor interna\ionale care fac posibil „parohialism ul regional“. 47 J. HERZ RELA|II INTERNA|IONALE 46

GEORGE KENNAN
George Frost Kennan s-a n`scut la Wisconsin în 1904 (întâmpl`tor
în acela]i an cu un alt realist, Hans Morgenthau). Este cunoscut atât pen-
tru contribu\ia sa major` la politica extern` a SUA în timpul r`zboiului
rece, cât ]i pentru criticile tran]ante pe care i l e-a adus. De]i este corect s`
îl caracteriz`m drept realist, el nu este interesat s` contribuie la teoria
interna\ional`, ci mai degrab` s` extrag` ample pri ncipii realiste pentru
analiza ]i evaluarea comportamentului diplomatic.
Par\ial aceasta este o simpl` consecin\` a preg`tir ii sale. {n tinere\e
a fost trimis la ]coala militar` ]i apoi la Univers itatea Princeton, înainte de
a lucra [n serviciul diplomatic al SUA în 1926. Dup ` 1933, c@nd pre]edin-
tele Roosevelt a recunoscut Uniunea Sovietic`, Kenn an a fost trimis ]i a
stat la Moscova în timpul anilor cruciali 1944-1946 . Poate cel mai impor-
tant lucru de men\ionat este c` a fost educat s` de vin` sovietolog la Riga,
capitala Letoniei, la sfâr]itul anilor ’20. Kennan a fost acolo în scurta
perioad` a independen\ei Letoniei ]i astfel nu a in trat în contact doar cu
nobilimea rus` emigrant`, ci a ]i observat îndeapro ape ascensiunea lui
Stalin ]i consolidarea nemiloas` a puterii sale în Uniunea Sovietic`.
De]i nu prea era cunoscut în Statele Unite, acest l ucru s-a schimbat
dup` ce a publicat, în 1947, faimosul s`u articol d in prestigioasa revist`
Foreign Affairs , în ciuda faptului c` a încercat s`-]i p`streze an onimatul,
semnându-]i articolul „Mr. X“. Articolul se centra pe o analiz` detaliat` a
„surselor comportamentului sovietic“ pe care o trim isese Departamentului
de Stat din Washington în 1946 („telegrama cea lung `“). Într-un moment
de incertitudine caracterizat de dezbateri profunde asupra felului în care
SUA ar trebui s` se comporte fa\` de Uniunea Soviet ic` dup` cel de-al
doilea r`zboi mondial, avertismentele lui Kennan cu privire la tendin\ele
expansioniste ale Uniunii Sovietice ]i nevoia de a o „[ngr`di“ ( contain ) au
atins o coard` sensibil` în Statele Unite ]i au dus la numirea sa în fruntea
nou createi Echipe de Planificare Politic` din cadr ul Departamentului de
Stat, unde a r`mas pân` când s-a retras din diploma \ie, în 1950. De]i a
îndeplinit pentru scurt timp func\ia de amabasador al SUA în Uniunea
Sovietic`, în 1952, iar la începutul anilor ’60 a f ost ambasador în
Iugoslavia când pre]edintele Kennedy încerca s` îmb un`t`\easc` rela\iile
dintre SUA ]i Tito, George Kennan ]i-a petrecut cea mai mare parte a
vie\ii profesionale la Universitatea Princeton, la Institutul de Studii
Avansate. Acolo a elaborat o serie de c`r\i ]i arti cole pe teme de politic` International Politics in the Atomic Age , Columbia University Press, New York,
1959, p. 220.
Government and Politics in the Twentieth Century (împreun` cu Gwendolen
Margaret Carter), Praeger, New York, 1961.
The Government of Germany , Harcourt, Brace & World, New York, 1967.
„The Territorial State Revisited – Reflections on t he Future of the Nation-State“,
în Polity , nr. 1, 1968, p. 11-34.
The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics
in the Twentieth Century , David McKay, New York, 1976.
„Technology, Ethics, and International Relations“, în Social Research , nr. 43, 1976,
p. 98-113.
„Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly , nr. 25, 1981,
p. 179-183.
„An Internationalist’s Journey Through the Century“ , în Joseph Krutzel ]i James
N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical
Reflections of Thirty-four Academic Travellers , Lexington Books,
Lexington, Massachusets, 1989, p. 247-261. Lecturi suplimentare
Ashley, Richard K., „Political Realism and Human In terests“, în International Studies
Quarterly , nr. 25, 1981, p. 204-236.
Wright, Quincy, „Realism and Idealism in Internatio nal Politics“, în World Politics ,
nr. 5, 1952, p. 116-128. RELA|II INTERNA|IONALE 48

În primul rând, Statele Unite de\ineau monopolul nu clear în anii
’40, ceea ce i-a determinat pe Truman ]i pe câ\iva consilieri s` cread` c`
armele nucleare pot fi folosite pentru intimidarea lui Stalin ]i pentru
ob\inerea unor concesii concrete la dolean\ele ameri cane.
Apoi, în lipsa oric`rui mijloc de a prevedea politi ca extern` sovie-
tic`, administra\ia Truman s-a bazat pe a]a-zisele „lec\ii de istorie“ ale
anilor ’30, mai concret pe natura autodistructiv` a tacticii de „împ`ciuire“
în fa\a agresiunii autoritare. De]i planul Marshall era în concordan\` cu
accentul pus de Kennan pe acordarea de ajutor econo mic, el a fost îngro-
zit de limbajul folosit în formularea „doctrinei Tr uman“ din 1947, ce p`rea
s` angajeze SUA [n sprijinirea pe termen nelimitat a oric`rui regim care se
confrunta cu „subversiuni interne“ sprijinite de Un iunea Sovietic`. În al
treilea rând, Statele Unite doreau foarte mult s` i nclud` Germania într-o
alian\` vestic` ]i aceasta necesita prezen\a trupel or americane pe teritoriul
german ca parte a ceea ce urma s` devin` (în 1949) NATO. În fine,
Kennan a subestimat gradul de volatilitate al opini ei publice americane.
Conform spuselor lui Barnet, „administra\ia Truman a întâmpinat difi-
cult`\i în momentul în care a încercat s` prezinte o viziune mai nuan\at` a
situa\iei din Europa ]i astfel s-a dezvoltat repede un consens în rândul
administra\iei c` poporul american trebuie prevenit …, lucru esen\ial pen-
tru a combate atmosfera izola\ionist`“. 2
În consecin\`, formularea original` a teoriei „[ngr `dirii“ a lui Kennan
era distorsionat` de confundarea amenin\`rii soviet ice cu comunismul în
general, de accentuarea mijloacelor militare în defavoarea celor econo-mice ]i de expansiunea geografic` a r`zboiului rece în Asia. La mijlocul
anilor ’60, la fel ca Morgenthau, Kennan a fost un critic aspru al politicii
externe americane din Vietnam. Ca sus\in`tor al pol iticii de m@n` forte
(strongpoint) , opus` ap`r`rii de „perimetru“, în 1967 a afirmat, în fa\a
Comisiei de Rela\ii Externe a Senatului, c` Vietnam ul nu era vital pentru
interesele strategice ale Statelor Unite ]i c` pres tigiul \`rii nu ar fi fost
afectat dac` s-ar fi retras din conflict. Destul de neobi]nuit` este împ`r-
t`]irea de c`tre Kennan a opiniilor multor radicali din mi]c`rile pentru
pace, anume c` modul în care Statele Unite în\elege au s` se comporte în
r`zboiul rece ar fi putut submina chiar idealurile de libertate ]i democra\ie
pe care sus\ineau c` le ap`r`, atât în interior cât ]i în exterior. Aceste ide-
aluri ar fi fost cel mai bine promovate dac` Statel e Unite ar fi încercat s`
fie un exemplu pentru restul lumii ]i s` nu î]i imp un` propriile idealuri
altor state ori s` sus\in` regimuri autoritare doar pentru c` ar fi fost „anti-
comuniste“. extern` american`, istoria Uniunii Sovietice ]i imp actul armelor nucleare
asupra rela\iilor interna\ionale în timpul r`zboiul ui rece.
Din lucr`rile sale se ive]te profilul unui critic c onservator ]i aristo-
cratic al unora dintre cele mai revolu\ionare schim b`ri din politica inter-
na\ional`, un nostalgic al lumii relativ mai calme a Europei secolelor al
XVIII-lea ]i al XIX-lea. În ciuda faimei sale ]i vo lumului mare de scrieri,
Kennan nu s-a sim\it niciodat` ca apar\inând Statelor Unite. Chiar la apogeul influen\ei sale, la sfâr]itul anilor ’40, s e plângea de aparenta inca-
pacitate a liderilor americani de a în\elege subtil itatea g@ndirii sale ]i în
multe dintre lucr`ri repudiaz` politicile ]i practi cile aplicate în numele
„[ngr`dirii“ ( containment ), doctrin` ce va fi mereu asociat` cu numele s`u.
Pentru a în\elege de ce Kennan era deziluzionat de politica extern`
american`, trebuie avute în vedere atât modul în ca re aceasta s-a dep`rtat
de viziunea lui, cât ]i regretele sale cu privire l a evolu\ia politicii interna-
\ionale de la un sistem multipolar centrat pe Europa spre unul bipolar
bazat pe domina\ia a dou` superputeri nucleare. La sfâr]itul anilor ’40,
Kennan sus\inea c` stabilitatea interna\ional` depindea d e recrearea ordinii
multipolare care fusese distrus` de r`zboiul mondia l. Mai exact, sus\inea
c` Statele Unite ar trebui s` î]i foloseasc` uria]a putere economic` pentru
a repune pe picioare Europa ]i Japonia ]i a le tran sforma în mari puteri,
astfel încât povara \inerii sub control a amenin\`r ii sovietice s` fie dis-
tribuit` între mai mul\i actori ]i nu purtat` numai de o \ar` pe care Kennan
o suspecta de incapacitate de modera\ie în politica extern`. Kennan con-
sidera c` obiectivele controlului ar fi trebuit lim itate la ap`rare ]i la refa-
cerea complexului militaro-industrial. În ceea ce prive]te metoda, a sus-\inut c` mijlocul cel mai bun prin care Statele Uni te ar atinge acest rezul-
tat ar fi fost acordarea de ajutor economiilor deva state de r`zboi ale
Europei ]i Japoniei. Aceasta le-ar fi permis s` î]i recapete statutul ]i s`
sl`beasc` popularitatea mi]c`rilor interne radicale, comuniste. De]i [n scrierile de [nceput a pus accentul pe provocarea r evolu\ionar` adresat`
ordinii interna\ionale de comunism, el a crezut înt otdeauna c`, dac` Uniunea
Sovietic` ar fi fost „[ngr`dit`“ geografic, influen \a ei asupra altor state s-ar
fi diminuat în timp ]i ar fi determinat schimb`ri i nterne graduale care ar fi
transformat-o dintr-un stat revolu\ionar într-o mar e putere moderat`. Spre
deosebire de al\ii care au fost educa\i la Riga, „m arile proiecte“ ale comu-
nismului de cucerire a lumii nu l-au îngrijorat. În tr-o analiz` incisiv`
scris` în momentele în care r`zboiul rece intra în istorie, Richard Bernet
identifica patru factori cruciali care au determina t administra\ia Truman s`
nu urmeze sfatul lui Kennan. 151 G. KENNAN RELA|II INTERNA|IONALE 50

extindere a teritoriului s`u în Europa sau de impli care într-o form` de
]antaj nuclear.
De]i cele mai multe scrieri ale lui Kennan au fost dedicate artei
diplomatice (sau mai degrab` lipsei ei lamentabile în cea mai mare parte
a r`zboiului rece), cititorul trebuie s` fac` un ef ort de memorie pentru a
ob\ine profilul filozofic care se desprinde din teo riile lui Kennan despre
politica extern` în secolul al XX-lea. Ca mul\i al\ i „reali]ti“ clasici,
Kennan s-a ancorat mereu într-o viziune tragic` a c ondi\iei umane. În ulti-
ma carte, Around the Cragged Hill , descrie oamenii ca „f`pturi gata s`-]i
piard` controlul“, destinate s` oscileze între natu ra animal` ]i aspira\ia
aproape divin` de a dep`]i limitele umane. Este mer eu o lupt` constant`
pentru a ne controla pasiunile primare ]i a cultiva civiliza\ia. De]i este de
acord cu al\i reali]ti c` nu putem evita lupta pent ru putere care este strâns
legat` de natura uman`, nu suntem animale, iar capa citatea noastr` de a
ra\iona ]i de a fi morali ne oblig` s` dezvolt`m vi rtu\i pentru care nu
putem garanta c` se vor manifesta în orice sistem p olitic. Îngrijorarea sa
în leg`tur` cu regimuri democratice precum Statele Unite se datoreaz`
faptului c` în aceste regimuri func\ionarii publici sunt mereu tenta\i s`
fac` mai mult ce este popular decât ce este virtuos . La fel, în multe dintre
lucr`rile sale Kennan prive]te cu suspiciune capita lismul pie\ei libere,
care se dezvolt` pe baz` de interese ]i l`comie.
George Kennan va fi amintit ca unul dintre cei mai insisten\i, influ-
en\i ]i tran]an\i critici ai politicii externe ameri cane din secolul al XX-lea.
Nu a fost nici el lipsit de critici. Una dintre dif icult`\i st` în constantul s`u
apel la interesul na\ional ca determinant al politi cii externe. Adesea sus-
\ine c`, dac` guverenele ]i-ar urm`ri doar interese le pe termen lung, nu
pasiunile de scurt` durat`, ar rezulta stabilitate ]i ordine. Totu]i, acest
lucru depinde de consensul dintre guverne, mai ales dintre marile puteri,
privind avantajele men\inerii unei distribu\ii drep te a puterii între ele ]i
prin urmare privind respectarea limitelor în încerc area de a reprezenta
interesele cet`\enilor. A]a cum a eviden\iat Michae l Smith, „Kennan nu a
luat în considerare niciodat` dac` sau cum ar putea fi construit consensul
necesar în jurul acelor valori“. 4Pentru acei ce vor s` construiasc` analize
în era de dup` r`zboiul rece pornind de la mo]tenir ea lui Kennan, efortul
este la fel de provocator ca în momentul în care Ke nnan a început s` pu-
blice, în anii ’40. Majoritatea lucr`rilor lui Kennan s-au concentrat a supra chestiunii
dac` Statele Unite sunt capabile s` se comporte ca o mare putere „tradi-
\ional`“ european`. În eseurile ]i cursurile sale ] i mai ales în volumul
American Diplomacy, 1900-1950 , a deplâns ceea ce îi pl`cea s` numeasc`
tendin\a american` de a adopta „o abordare moral-le galist` în politica
interna\ional`“. Acest lucru era inevitabil într-un stat democratic precum
Statele Unite, dar se suprapunea calculului obiecti v al interesului na\ional
pe baza unor tendin\e pe termen lung în echilibrul de putere ]i nu pe fluc-
tua\ii pe termen scurt. O reac\ie moral` este un fe nomen pe termen scurt
când publicul consider` c` interesul na\ional este în joc. F`r` cuno]tin\e
temeinice ]i f`r` acces la date obiective, cet`\eni lor nu le r`mâne decât s`
î]i exprime îngrijorarea în termeni duri ]i morali. Luate drept barometru
pentru deciderea politicii externe, astfel de reac\ ii pot avea efecte dezas-
truoase pe termen lung. De exemplu, Kennan sus\inea c` a]a-numita
„c`dere a Chinei“ din 1949 nu a reprezentat o oport unitate nesperat`
pentru Uniunea Sovietic` de a cimenta o alian\` com unist` împotriva
Vestului, ci o provocare major` pentru Uniunea Sovi etic` ca lider al mi]-
c`rii comuniste mondiale. Într-un interviu din 1972 , imediat înainte de
încercarea lui Nixon de a normaliza rela\iile cu Ch ina, Kennan a evi-
den\iat:
„Pozi\ia Moscovei ca «a treia Rom`» a comunismului interna\ional
este esen\ial` pentru imaginea cultivat` cu grij` d e sovietici. Odat`
îndep`rtat`, întreaga istorie planificat` ]i prefab ricat` a comunismului
sovietic, întreaga sa justificare ]i sens al legiti m`rii sunt amenin\ate.
Moscova trebuie s` se opun` Chinei cu disperare deo arece China aten-
teaz` la identitatea sa.“ 3
De]i Kennan era sus\in`torul unei politici de desti ndere între super-
puteri la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, ar fi gre]it s` se afirme
c` istoria rela\iilor dintre SUA ]i URSS sus\ine pe rfect valabilitatea viziu-
nii sale originale, teoria „[ngr`dirii“. F`r` îndoi al` c`, a]a cum a prezis,
Uniunea Sovietic` s-a „înmuiat“ în timp, iar politi cile surprinz`toare puse
în aplicare de Gorbaciov la sfâr]itul anilor ’80 st au m`rturie c` era inca-
pabil` s`-]i continue competi\ia cu Statele Unite p e o baz` economic` care
se reducea rapid. Totu]i, Kennan nu se bucur` de te rminarea r`zboiului
rece care, în opinia sa, s-ar fi putut produce mult înainte de sfâr]itul anilor
’80 f`r` costurile enorme ale cursei înarm`rilor nucleare. Într-adev`r, cursa înarm`rilor nucleare este un excelent exemplu al modului în care
politica extern` american` a fost distorsionat` de o team` ira\ional` c`
Uniunea Sovietic` ar putea folosi armele nucleare c a mijloace ra\ionale de 53 G. KENNAN RELA|II INTERNA|IONALE 52

Lecturi suplimentare
Gaddis, John Lewis, „Containment: a Reassessment“, în Foreign Affairs , nr. 60,
1977, p. 873-888.
Gelman, Barton, Contending With Kennan: Toward a Philosophy of Amer ican
Power , Praeger, New York, 1984.
Harper, John L., American Visions of Europe: Franklin D. Roosevelt, George F. Kennan,
and Dean G. Acheson , Cambridge University Press, Cambridge, 1994.
Herz, Martin F., Decline of the West?: George Kennan and its Critics , Ethics and
Public Policy Center , Georgetown University, Washington DC, 1978.
Hixson, Walter L., George F. Kennan: Cold War Iconoclast, Columbia University
Press, New York, 1989.
Mayers, David, George Kennan and the Dilemmas of US Foreign Policy , Oxford
University Press, New York, 1988.
Miscamble, Wilson Douglas, George F. Kennan and the Making of American
Foreign Policy, 1947-1950 , Princeton University Press, Princeton, New
Jersey, 1992.
Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191.
Stephenson, Anders, Kennan and the Art of Foreign Policy , Harvard University
Press, Cambridge, Massachusets, 1989.
Travis, Frederick F., George Kennan and the American-Russian Relationship ,
1865-1924 , Ohio University Press, Athens, 1990. Note
1. Richard J. Barnet, „A Balance Sheet: Lippmann, Ken nan, and the Cold War“, în
M. Hogan (ed.), The End of the Cold War: Its Meaning and Implicatio ns ,
Cambridge University Press, Cambridge, 1992, p. 113 -127.
2. Ibid ., p. 122.
3. „Interview with George W. Kennan“, în Foreign Policy , nr. 7, 1972, p. 10.
4. Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger , Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 236.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Aron,
Kissinger ]i Morgenthau.
Principalele lucr`ri ale lui George Kennan
„The Sources of Soviet Conduct“, în Foreign Affairs , nr. 25, 1947, p. 566-582.
American Diplomacy 1900-1950 , Chicago University Press, Chicago, 1951.
Realities of American Foreign Policy , Princeton University Press, Princeton, New
Jersey, 1954.
Soviet-American Relations, 1917-1920 , Faber & Faber, Londra, 1958.
Russia, the Atom and the West , Oxford University Press, Londra, 1958.
Soviet Foreign Policy, 1917-1941 , D. Van Nostrand, Princeton, New Jersey, 1960.
Russia and the West Under Lenin and Stalin , Little Brown, Boston, 1961.
Memoirs: 1925-1950 , Hutchinson, Londra, 1968.
From Prague after Munich: Diplomatic Papers, 1938-1 940 , Princeton University
Press, Princeton, New Jersey, 1968.
Memoirs: 1950-1963 , Hutchinson, Londra, 1973.
The Cloud of Danger: Current Realities of American Foreign Policy , Little,
Brown, Boston, 1977.
The Decline of Bismark’s European Order: Franco-Rus sian Relations, 1875-
1890 , Princeton University Press, Princeton, New Jersey , 1979.
The Nuclear Delusion: Soviet-American Relations in the Atomic Age , Pantheon
Books, New York, 1982.
The Fateful Alliance: France, Russia and the Coming of the First World War ,
Manchester University Press, Manchester, 1984.
Around the Cragged Hill: A Personal and Political P hilosophy , W. W. Norton,
New York, 1993.
At a Century’s Ending: Reflections , 1982-1995, W. W. Norton, New York, 1996. 55 G. KENNAN RELA|II INTERNA|IONALE 54

ra\iune de stat, în care interesul statului justifi c` folosirea de mijloace
externe care ar putea p`rea de neconceput într-un s istem politic intern
ordonat. În ceea ce prive]te a doua idee, Kissinger crede c` este datoria
omului de stat, mai ales dac` apar\ine unei mari pu teri ca Statele Unite, s`
manipuleze echilibrul de putere pentru a men\ine o ordine interna\ional`
în care nici un stat s` nu le domine pe celelalte. Întregul statu quo extrage
beneficii de la o ordine interna\ional` „legitim`“ în care statele î]i pot
p`stra independen\a prin alinierea sau opozi\ia fa\ ` de alte state conform
mi]c`rilor balan\ei. Ca diplomat, Kissinger calc` p e urmele cardinalului
Richelieu, ale lui Wilhelm de Orania, Frederick cel Mare, Metternich, Castlereagh ]i Bismark. Ca savant, scrie în tradi\i a realist` a lui Max
Weber ]i are multe în comun cu Hans Morgenthau ]i G eorge Kennan.
Accept` opinia conform c`reia rela\iile interna\ion ale se petrec într-un
spa\iu ce nu dispune de o autoritate central` care s` arbitreze conflictele
de interese ]i valori dintre state. Având în vedere c` statele sunt egale doar formal ]i legal ]i foarte inegale din punct de vede re militar ]i economic,
rela\iile interna\ionale iau forma luptei pentru puter e dintre aceste state.
Lupta poate fi controlat` dac` marile puteri sunt c onduse de indivizi care
pot produce o ordine „legitim`“ ]i pot ajunge între ele la un consens
privind limitele în care se poate desf`]ura lupta.
Aceasta este tema central` a uneia din lucr`rile de început ale lui
Kissinger, A World Restored (1957), bazat` pe teza de doctorat, lucrare [n
care examineaz` atent concertul european din secolu l al XIX-lea. În
descrierea modului în care diploma\ii au reu]it s` creeze un astfel de
echilibru dup` 1815, Kissinger pune accentul pe dou ` caracteristici ale
acelei ere, pe care le-a admirat ]i a încercat s` l e recreeze în perioada
foarte diferit` a sfâr]itului anilor ’60. Prima era existen\a unei culturi
europene cosmopolite în rândul diploma\ilor care s- au întâlnit la
Congresul de la Viena. Ace]tia au fost capabili s` subscrie la un sistem
comun de valori care a mediat conflictele dintre interesele na\ionale. A doua, care sprijinea o astfel de cultur`, era admir a\ia lui Kissinger pentru
autonomia relativ` a politicii externe fa\` de cea intern`. Tensiunea dintre
creativitatea artei diplomatice ]i sarcinile birocr a\iei ]i politicii interne
este o tem` mereu prezent` în lucr`rile sale. El de clara:
„Inspira\ia implic` identificarea sinelui cu sensul evenimentelor.
Organizarea necesit` disciplin`, supunere fa\` de v oin\a grupului.
Inspira\ia nu este supus` timpului, valabilitatea e i este inerent` con-
ceperii. Organizarea este istoric`, depinde de mate rialul aflat la dis-
pozi\ie într-o perioad` dat`. Inspira\ia este o che mare la m`re\ie; orga-HENRY KISSINGER
Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite din 1973
pân` în 1977. De asemenea, a fost consilier pe prob leme de securitate
na\ional` al pre]edintelui Nixon la sfâr]itul anilo r ’60 ]i s-a men\inut dup`
c`derea lui Nixon de la putere, în timpul scandalul ui Watergate de la
începutul anilor ’70. La un moment dat, a de\inut a mbele posturi simultan,
ceea ce este o reflectare a dorin\ei ]i capacit`\ii sale de a controla politica
extern` american` ]i de a centraliza într-o m`sur` cât mai mare puterea executiv`. A fost arhitectul-]ef al politicii de destindere de la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, al deschiderii c`tre China ]i al „navetei
diplomatice“ ( shuttle diplomac y) [n Orientul Mijlociu. Înainte de a se
al`tura echipei de la Casa Alb`, Kissinger a fost p rofesor la Universitatea
Harvard ]i a scris mult ]i cu accente critice la ad resa politicii externe
americane în timpul r`zboiului rece. Într-adev`r, m ul\i consider` perioada
cât a fost în func\ie ca una în care Kissinger a în cercat s` implementeze o
nou` abordare „realist`“ în conducerea afacerilor e xterne, iar câteva din-
tre lipsurile realismului sunt adesea prezente în p oliticile lui. De la
p`r`sirea func\iei în 1977, Kissinger a continuat s ` scrie c`r\i ]i articole ]i
s` fie activ în calitate de comentator la televiziu ne, profesor ]i consultant
politic.
Kissinger s-a n`scut la Fuerth, Germania, la 27 mai 1923. Familia
sa a ajuns în America în 1938, p`r`sind \ara din ca uza persecu\iilor naziste
[mpotriva evreilor. În timpul celui de-al doilea r` zboi mondial, Kissinger
a f`cut parte din Serviciul de Contrainforma\ii al armatei americane. Dup`
r`zboi, a început o carier` academic` în ]tiin\e po litice la Harvard,
ob\inând licen\a în 1950 ]i titlul de doctor în 195 4, predând în cadrul
Departamentului de ]tiin\a guvern`rii (1957-1971) ] i conducând progra-
mul de studii de ap`rare al universit`\ii din 1958 pân` în 1969. În timp ce
preda la Harvard, Kissinger a fost ]i consultant pe ntru Departamentul de
Stat, Corpora\ia Rand ]i Consiliul Na\ional de Secu ritate.
În abordarea teoriei ]i practicii politicii interna \ionale, Kissinger a
încercat s` critice ]i s` reformeze ceea ce a consi derat a fi atitudinea ame-
rican` tradi\ional` fa\` de restul lumii. Aceasta e ste o tem` permanent` în
lucr`rile sale începând cu teza de doctorat, A World Restored (1957), pân`
la cea mai recent` carte, Diplomacy (1994). Abordarea sa se bazeaz` pe
tradi\ia diplomatic` european`, adesea numit` realpolitik , a]a cum s-a
dezvoltat din secolul al XVII-lea pân` în secolul a l XIX-lea. Aceast`
tradi\ie are dou` idei centrale. Prima este concept ul de raison d’État , sau 57 H. KISSINGER

Bineîn\eles, în cele din urm`, strategia „[mbin`rii “ nu a reu]it s`
produc` un echilibru de putere mai stabil sub condu cerea Statelor Unite ]i
cu Kissinger mânuind pârghiile de influen\`. Pân` la mijlocul anilor ’70, destinderea era un cuvânt murdar în politica americ an`, iar Gerald Ford a
refuzat s` foloseasc` termenul în timpul campaniei preziden\iale din 1975.
Au existat trei motive ale e]ecului, care ilustreaz ` problemele ridicate de
realism, atunci când politica extern` se modeleaz` dup` principiile sale.
Prima problem` a fost aceea c` Uniunea Sovietic` nu p`rea s` în\e-
leag` regulile echilibrului de putere a]a cum erau prezentate de Kissinger.
De]i conducerea sovietic` a recunoscut nevoia de co existen\` pa]nic` cu
SUA în lumina amenin\`rii nucleare ]i a dorin\ei de a ob\ine recunoa]terea
sferei sale de influen\` din Europa R`s`ritean` de c`tre SUA, acesta nu era
sfâr]itul competi\iei. Pentru Uniunea Sovietic`, des tinderea (relaxarea
tensiunilor) devenea posibil` datorit` rezultatelor ob\inute de sovietici în
cursa înarm`rilor ]i recunoa]terii URSS ca superputere de c`tre americani. Aceasta nu însemna, sau necesita, coabitare conform condi\iilor ameri-
cane. Astfel, Kissinger a fost consternat când URSS nu a presat Vietnamul
de Nord s` fac` concesii la negocierile de pace de la Paris pentru a pune
cap`t mai repede r`zboiului din Vietnam ]i când s-a folosit de rela\iile
comerciale mai bune cu SUA pentru a promova influen\a sovietic` în lumea a treia (de exemplu, sprijinirea „lupt`torilo r pentru libertate“ radi-
cali din Angola ]i Chile la începutul anilor ’70). A cest comportament ridi-
ca întrebarea dac` URSS \inea la statu quo sau era în continuare o for\`
revolu\ionar` în rela\iile interna\ionale, lider al lumii comuniste. În func\ie
de pozi\ia adoptat`, „manipularea“ echilibrului de for\e ar fi necesitat fie
cooperare, fie conflict. Philip Windsor rezuma astf el problema:
„Dac` ru]ii vor grâu ]i computere americane … ]i li se ofer` acest aju-
tor ca parte a unui set de acorduri care duc la un tratat SALT, atunci cu
siguran\` vor tinde s` accepte necesitatea de a cal cula întregul spectru
de interese ]i de a se comporta prudent ]i ra\ional , ceea ce se potrive]te
cu necesit`\ile ordinii mondiale. [Dar ]dac` afi]eaz` un comportament
corect în cadrul SALT [n schimbul unor afaceri econ omice avanta-
joase, [ns` nu simt nici o presiune pentru a extind e acest tip de com-
portament ]i în cazul Orientului Mijlociu?“ 3
A doua problem` major` a constat în dificult`\ile pe care K issinger
le-a întâmpinat în controlul comportamentului p`r\i lor ter\e, care era
esen\ial în cazul în care Statele Unite urmau s` pu n` în aplicare o strate-
gie foarte complex` ]i delicat`. Pentru a prezenta numai câteva exemple,
Kissinger nu a putut controla ritmul cooper`rii dint re Germania de Est ]i nizarea este recunoa]terea faptului c` mediocritate a este modelul obi]-
nuit al conducerii.“ 1
Publicarea lucr`rii A World Restored a fost posibil` datorit` popu-
larit`\ii de care s-a bucurat prima carte a lui Kis singer, Nuclear Weapons
and American Foreign Policy (1957). În aceast` lucrare, Kissinger a afir-
mat c` Statele Unite nu se mai puteau bizui pe stra tegia „ripostei masive“
urmat` de Eisenhower ]i Dulles. Kissinger a avertiz at c`, imediat ce
Uniunea Sovietic` ar fi egalat puterea nuclear` a S tatelor Unite, o aseme-
nea strategie ar fi l`sat Statele Unite f`r` op\iun e în cazul unui atac „necu-
getat“ cu arme conven\ionale din partea URSS. Astfe l, spunea el, Statele
Unite ar fi trebuit s` se preg`teasc` de un r`zboi nuclear li mitat împotriva
URSS. La sfâr]itul anilor ’50, Kissinger a prev`zut apari\ia unei con-
frunt`ri primejdioase între superputeri, un joc bip olar cu sum` zero, r`z-
boiul rece. Interesul s`u academic consta în examin area modului în care
SUA ar putea men\ine rela\ii bune cu Europa Occiden tal` în lumina aces-
tei confrunt`ri. Aceasta a fost tema urm`toarelor d ou` c`r\i, care sunt inte-
resante ]i ast`zi doar prin faptul c` aceste preocu p`ri au lipsit din diplo-
ma\ia lui Kissinger când a ajuns la Casa Alb`, împr eun` cu Richard Nixon,
în 1969.
Într-o oarecare m`sur`, diploma\ia lui Kissinger di n urm`torii ani
poate fi interpretat` ca o încercare de a recrea anumite elemente ale Congresului de la Viena în turbulenta perioad` a an ilor ’60. Acesta urm`-
rea un scop dublu. În primul rând, el dorea s` scoa t` SUA din r`zboiul din
Vietnam f`r` a afecta „credibilitatea“ \`rii ca sup erputere în ochii alia\ilor
]i ai inamicilor. În al doilea rând, vroia s` îmbun `t`\easc` rela\iile cu
Uniunea Sovietic` astfel încât ru]ii s` nu încerce s` profite de o aparent`
înfrângere a Statelor Unite ]i astfel cele dou` sup erputeri s` poat` crea o
serie de „reguli de angajare“ care s` limiteze comp eti\ia dintre ele. Solu\ia
realiz`rii acestor dou` obiective consta în ideea d e „[mbinare“ ( linkage ).
Ideea era ca Statele Unite „s` urmeze strategia mor covului ]i a b`\ului,
fiind gata s` pedepseasc` actele necugetate ]i s`-] i extind` rela\iile în con-
textul unui comportament responsabil“. 2În opinia lui Kissinger, îmbu-
n`t`\irea rela\iilor dintre superputeri depindea de capacitatea ]i de dorin\a
americanilor de a induce un „comportament bun“ sovi eticilor prin acor-
darea de beneficii pentru cooperare ]i pedepse pent ru „acte necugetate“,
mai ales în lumea a treia. Pentru aceasta, trebuie ca SUA s` fie capabile s` manipuleze rela\iile de „interdependen\`“ în domeni i precum controlul
armamentelor, comer\ ]i altele. „Deschiderea c`tre China“ era o parte a
acestei strategii ample. 59 H. KISSINGER RELA|II INTERNA|IONALE 58

„nou“ r`zboi rece între superputeri ]i pân` în 1977 Kissinger a pierdut
controlul asupra politicii externe americane.
În ultima sa carte, Diplomacy (1994), Kissinger reflecteaz` asupra
provoc`rilor la care au fost supuse SUA în era de d up` r`zboiul rece. În
mare parte, cartea discut` practica realist` de con ducere a statului, exem-
plificat` de cardinalul Richelieu, primul-ministru al Fran\ei în secolul al
XVII-lea. Kissinger traseaz` istoria diploma\iei în ultimele dou` secole, iar multe dintre temele dezvoltate în A World Restored sunt repetate. Ele
eviden\iaz` faptul c` „tradi\ia diplomatic` europea n`“ nu este complet
str`in` Statelor Unite, c`ci el îi consider` pe p`r in\ii fondatori, la care [i
adaug` pe Theodore Roosevelt ]i Richard Nixon, ca practi can\i ai politicii
echilibrului de putere. Kissinger a sus\inut c`, în anii ’90 ]i în secolul
urm`tor, nevoia unei ordini legitime interna\ionale este tot atât de mare pe
cât a fost ]i înainte ]i c` Statele Unite trebuie s ` vegheze ca „idealismul“
lui Wilson s` nu apar` din nou în politica extern`. El a observat c` „tradi\ia
american`“ dominant` consider` politica extern` doar un m ijloc de a pro-
teja ]i a promova libertatea ]i bun`starea individu lui. În opinia lui Kissinger,
Statele Unite se consider` o na\iune excep\ional` d atorit` formei republi-
cane de guvern`mânt, circumstan\elor dezvolt`rii ]i virtu\ilor cet`\ene]ti
înn`scute. El afirm` c` aceast` tradi\ie a generat dou` atitudini politice
opuse ]i la fel de nepotrivite. Prima este retrager ea izola\ionist` a Americii
din rela\iile interna\ionale pentru a-]i îmbun`t`\i institu\iile democratice ]i
a fi un exemplu pentru restul umanit`\ii. A doua, m ai recent`, este anga-
jarea în cruciade pentru democra\ie în lume ca o moda litate de a transfor-
ma sistemul interna\ional vechi într-o ordine mondi al` bazat` pe demo-
cra\ie, comer\ liber ]i lege interna\ional`. Într-o astfel de lume, pacea va fi
rezultatul natural al rela\iilor dintre na\iuni, nu al echilibrului de putere
instabil ]i adesea nedrept.
În cea mai mare parte a istoriei sale, SUA au ales primul curs,
izola\ionismul. Îns` în a doua jum`tate a secolului al XX-lea a dominat a
doua cale, aceea a interna\ionalismului cruciat. Pe ntru Kissinger, ca ]i
pentru Kennan ]i Morgenthau, Woodrow Wilson este un exemplu al inter-
na\ionalismului american. El recunoa]te ]i admir` f aptul c` SUA au reu]it
s` înfrâng` URSS. Totu]i, consider` c` politica ext ern` american` din tim-
pul r`zboiului rece a fost excesiv de moralist` ]i insuficient acordat` la
realit`\ile echilibrului de putere. În particular, critic` opinia c` fosta
Uniune Sovietic` a fost mai curând o amenin\are ide ologic` decât una
geopolitic`. Ca rezultat al acestei erori de percep \ie, succesul american în
r`zboiul rece a fost mai costisitor decât ar fi put ut fi. Tragedia din Vietnam, cea de Vest, care se desf`]ura mai repede decât ar fi dorit. El nu a reu]it
s` conving` guvernul din Vietnamul de Sud c` „vietn amizarea“ r`zboiu-
lui (prin retragerea trupelor americane ]i predarea controlului militar
guvernului vietnamez) nu era o strategie pentru a c â]tiga timp înainte de
abandonarea aliatului. Similar, a înclinat s` presu pun` c` URSS avea mai
mult` influen\` asupra alia\ilor s`i (ca Vietnamul de Nord ]i Cuba) decât
în realitate.
A treia problem` major` a fost e]ecul s`u de a conv inge poporul
american c` destinderea era în interesul na\ional a l SUA. A fost criticat de
stânga pentru escaladarea în secret a conflictelor din Vietnam ]i
Cambodgia deoarece el ]i Nixon s-au bazat pe lovitu ri aeriene devasta-
toare pentru a ob\ine un „progres“ în timpul negoci erilor de pace. A fost
criticat de dreapta pentru refuzul de a extinde pro cesul de „[mbinare“ la
respectarea drepturilor omului în URSS. Kissinger a sus\inut c`, în
c`utarea unei stabilit`\i politice, ar fi trebuit c a SUA s` se concentreze pe
politica extern` sovietic` ]i mai pu\in pe emigra\i a evreiasc` ]i pe trata-
mentul de\inu\ilor politici. De asemenea, în ciuda încerc`rii de a centra-
liza la Casa Alb` controlul asupra politicii extern e americane, Kissinger a
fost nevoit s` se confrunte cu suspiciunile Congres ului, care încerca mereu
s` sl`beasc` puterea ]i autonomia executivului.
În memoriile sale, Kissinger recunoa]te aceste prob leme, dar con-
tinu` s` cread` c` strategia de destindere propus` de el era cea potrivit` ]i
d` vina pe Watergate ]i pe incapacitatea poporului american de a în\elege
arta realist` de conducere a statului. A avut îns` un oarecare succes. Pentru
o vreme, la începutul anilor ’70, a ob\inut mai mul t` popularitate decât
oricare alt diplomat american. Sondajul Gallup l-a prezentat drept cel mai
admirat om din America în 1972 ]i 1973. A primit Pr emiul Nobel pentru
Pace în 1973 pentru negocierile care au dus la Acor durile de pace de la
Paris ce au pus cap`t implic`rii militare americane în Vietnam, dar repu-
ta\ia sa a sc`zut curând. În timpul scandalului Wat ergate, investigatorii
numi\i de Congres au descoperit c` d`duse ordin FBI s` înregistreze con-vorbirile subordona\ilor din cadrul Consiliului Na\ ional de Securitate.
Pân` la mijlocul anilor ’70, realiz`rile sale în po litica extern` au fost
reevaluate. Victoria comunist` din Vietnam ]i ascen siunea lui Pol Pot în
Cambodgia au distrus Acordurile de pace de la Paris . S-a înregistrat un
progres minim în discu\iile asupra controlului arma mentelor cu URSS ]i,
în timpul campaniei electorale din 1976, pre]edinte le ales, Carter, l-a
acuzat c` s-a angajat în diploma\ia ineficient` a „ c`l`re\ului singuratic“.
„Structura p`cii“ pe care promisese în 1969 c` o va ob\ine l`sa loc unui 61 H. KISSINGER RELA|II INTERNA|IONALE 60

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Kennan, Morgenthau ]i Wilson.
Principalele lucr`ri ale lui Henry Kissinger
Nuclear Weapons and Foreign Policy , Harper, New York, 1957.
A World Restored: Metternich, Castlereagh and the P roblems of Peace, 1812-22 ,
Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957.
The Necessity for Choice: Prospects of American For eign Policy , Harper, New
York, 1961.
The Troubled Partnership: A Re-appraisal of the Atlant ic Alliance , McGraw-Hill,
New York, 1965.
American Foreign Policy: Three Essays , Weidenfeld & Nicholson, Londra, 1969.
White House Years , Little, Brown, Boston, 1979.
Years of Upheaval , Little, Brown, Boston, 1982.
Observations: Selected Speeches and Essays, 1982-19 84 , Michael Joseph,
Londra, 1985.
Diplomacy , Simon & Schuster, New York, 1994.
Lecturi suplimentare
Bell, Coral, The Diplomacy of Détente: The Kissinger Era , Martin Robertson,
Londra, 1977.
Brodine, Virginia ]i Selden, Mark (ed.), Open Secret: The Kissinger-Nixon
Doctrine in Asia , Harper & Row, New York, 1972.
Chomsky, Noam, Towards a New Cold War: Essays on the Current Crisi s and
How We Got There , Pantheon Books, New York, 1982.
Cleva, Gregory D., Henry Kissinger and the American Approach to Foreig n
Policy , Associated University Press, Londra, 1989.
Dickson, Peter W., Kissinger and the Meaning of History , Cambridge University
Press, New York, 1978.
Hersh, Seymour M., The Price of Power: Kissinger in the Nixon White Ho use ,
Suummit Books, New York, 1983.
Isaacson, Walter, Kissinger: A Biography , Faber & Faber, Londra, 1992.
Landau, David, Kissinger: The Uses of Power , Houghton, Boston, 1972.
McDougall, Walter, „Oh Henry! Kissinger and his cri tics“, în Orbis , nr. 38, 1994,
p. 657-672.
Mazlish, Bruce, Kisssinger: The European Mind in American Policy , Basic Books,
New York, 1976. nu triumful c`derii zidului Berlinului, domin` refl ec\iile sale asupra po-
liticii externe americane din timpul r`zboiului rec e.
Lec\ia care trebuie înv`\at`, afirm` el, este c` SU A nu trebuie s` se
a]tepte ca sfâr]itul r`zboiului rece s` duc` la un sistem interna\ional radi-
cal schimbat. În cadrul a ceea ce el crede c` va fi o lume multipolar`, rela-
tivul declin al puterii americane de dup` 1945 va î mpiedica Statele Unite
s` domine lumea, la fel cum rela\iile lor de interd ependen\` cu celelalte
\`ri le vor împiedica s` se retrag`. Pe scurt, Kiss inger identific` dou`
domenii unde echilibrul de putere ar trebui aplicat . Rusia ]i Germania sunt
puterile europene asupra c`rora Statele Unite ar tr ebui s` se concentreze.
SUA sunt interesate s` se asigure c` Germania unit` ]i Rusia nu vor intra
în competi\ia asupra centrului Europei, a]a cum au f`cut în prima jum`tate
a secolului. Aceast` situa\ie necesit` o prezen\` a merican` continu` în
Europa ]i l`rgirea NATO c`tre Est. În ceea ce prive ]te Asia, Kissinger
sus\ine c` SUA trebuie s` \in` Japonia ]i China [n echilibru ]i s` le ajute
s` coexiste în ciuda suspiciunii dintre ele.
Exist` multe elemente de valoare în analiza pe care Kissinger o
face sistemului interna\ional la sfâr]itul secolulu i al XX-lea, de]i critica sa
privind politica extern` a SUA este amplu cunoscut` de reali]ti. Ca de obi-
cei, el accentueaz` distinc\ia dintre politica „îna lt`“ ( high politics ), ce \ine
de aspectele militare ]i geopolitice, ]i politica „ joas`“ ( low politics ) pri-
vind comer\ul ]i economia, distinc\ie care, în opin ia altor anali]ti, î]i pier-
de din acurate\e. În mod ironic, ast`zi [n SUA, acc entul pe care Kissinger
l-a pus pe primatul interesului na\ional ]i pe echilibrul de putere s-ar puteadovedi mai apreciat sub aspect politic decât atunci cân d el era arhitectul
politicii interna\ionale americane în toiul r`zboiu lui rece ]i al celui din
Vietnam.
Note
1. Henry Kissinger, A World Restored: Metternich, Castlereagh and the P roblems
of Peace, 1812-22 , Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957, p. 317.
2. Henry Kissinger, White House Years , Little, Brown, Boston, 1979, p. 120.
3. Philip Windsor, „Henry Kissinger’s Scholarly Contr ibution“, în British Journal
of International Studies , nr. 1, 1975, p. 35. 63 H. KISSINGER RELA|II INTERNA|IONALE 62

STEPHEN KRASNER
La sfâr]itul reflec\iilor autobiografice despre car iera sa, Stephen
Krasner îi îndeamn` pe studen\i „s` reziste la moda de moment ]i s`
încerce s` dezvolte un mod de cercetare care permit e o form` de validare
empiric`, chiar dac` o astfel de validare nu poate fi exhaustiv`“. 1Acestea
sunt virtu\ile în care abund` întreaga oper` a lui Krasner. De asemenea, ele
explic` statutul s`u în domeniu ca om de ]tiin\` ca re refuz` s` urmeze
moda zilei ]i a c`rui fidelitate fa\` de idealurile ]tiin\ei sociale empirice
produce un model de urmat, chiar dac` argumentele s ale pot fi contraca-
rate. Într-o epoc` în care realismul era criticat d in toate unghiurile ]i într-un
subdomeniu de cercetare al c`rui raison d’être este adesea presupus a fi
absen\a cercet`rilor din economie realizate de real i]tii clasici preocupa\i de
siguran\a militar`, opera lui Krasner a insuflat vi a\` paradigmei realiste.
Al`turi de lucr`rile lui Kenneth Waltz ]i Robert Gi lpin, contribu\ia sa la
studiul economiei politice interna\ionale i-a convi ns pe câ\iva liberali (ca
Robert Keohane) s` î]i prezinte lucr`rile mai mult ca o modificare a realis-
mului structural decât ca un atac direct la ipoteze le sale esen\iale:
„Realismul este o teorie despre politica interna\io nal`. Este un efort de
a explica atât comportamentul statelor individuale, cât ]i caracteristicile
sistemului interna\ional ca întreg. Axioma ontologi c` a realismului este
c` statele suverane sunt componentele constitutive ale sistemului inter-
na\ional. Suveranitatea reprezint` o ordine politic ` bazat` pe control
teritorial. Sistemul interna\ional este anarhic. Es te un sistem care se
autosus\ine. Nu exist` o autoritate suprem` care s` poat` constrânge sau
canaliza comportamentul statelor. Statele suverane sunt actori ra\ionali
]i interesa\i, dac` nu chiar preocupa\i exclusiv s` ob\in` câ]tiguri rela-
tive deoarece trebuie s` func\ioneze într-un mediu anarhic în care secu-
ritatea ]i bun`statea lor se bazeaz` în cele din ur m` pe capacitatea de
mobilizare a resurselor proprii în fa\a unor amenin \`ri externe.“ 2
În anii ’60 ]i la începutul anilor ’70, când Krasne r era un tân`r
licen\iat implicat în cercetarea pentru teza de doc torat, ]i ulterior, când a
devenit membru al Departamentului de }tiin\e Politi ce la Universitatea
Harvard, toate aceste afirma\ii erau puse sub semnu l întreb`rii. Mai exact,
exista o p`rere conform c`reia, dac` aceste ipoteze fuseser` vreodat`
corecte, politica interna\ional` trecea printr-o sc himbare structural` gigan-
tic`. E]ecul SUA de a câ]tiga r`zboiul din Vietnam, criza petrolului ]i
problemele comerciale cu Japonia s-au petrecut în a cela]i timp ]i astfel Morris, Roger, Uncertain Greatness: Henry Kissinger and American F oreign Policy ,
Harper & Row, New York, 1977.
Schulzinger, Robert D., Henry Kissinger: Doctor of Diplomacy , Columbia University
Press, New York, 1989.
Shawcross, William, Sideshow: Kissinger, Nixon, and the Destruction of Cambodgia ,
Simon & Schuster, New York, 1979.
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger , Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191.
Stroessinger, John G., Henry Kissinger: The Anguish of Power , W. W. Norton,
New York, 1976. RELA|II INTERNA|IONALE 64

nerabile la schimb`rile din exterior ]i pot folosi aceast` putere pentru a-]i
men\ine accesul la pie\ele externe. Pe de alt` part e, dac` puterea este dis-
tribuit` egal între state, ele sunt mai pu\in dispu se s` sus\in` un sistem
deschis de comer\. Statele mai pu\in dezvoltate eco nomic vor încerca s`
evite pericolul politic de a deveni vulnerabile la presiuni exercitate de alte
state, în timp ce statele a c`ror hegemonie intr` î n declin se tem c` vor
pierde puterea în favoarea rivalilor ]i rezist` cu greu la presiunile interne
care cer protec\ie fa\` de importurile ieftine. Un factor crucial în argumen-
tul lui Krasner este afirma\ia sa c` statele nu con sider` întotdeauna boga\ia
drept cel mai important scop. Puterea politic` ]i s tabilitatea social` sunt la
fel de importante ]i aceasta înseamn` c`, de]i come r\ul liber poate pro-
duce câ]tiguri absolute pentru toate statele implic ate, unele vor câ]tiga
mai mult decât altele. Ceea ce este ra\ional pentru binele colectiv al sta-telor nu este neap`rat necesar pentru statele indiv iduale. Admirând argu-
mentul lui Krasner ]i contribu\ia sa la evolu\ia EP I, Keohane observa c`
for\a sa provenea nu doar din subminarea viziunii c onven\ionale a libe-
ralilor, ci ]i din unele lipsuri ]i din sugerarea d e c`i noi de cercetare, care
au inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori la sfâr]itul anilor ’70 ]i ’80.
De la publicarea articolului din 1976, Krasner a co ntinuat s` î]i
dezvolte argumentele ]i s` le aplice pe un spectru larg de chestiuni în EPI.
În 1978 ]i-a editat prima carte, Defending the National Interest. Aici, spre
deosebire de liberali ]i marxi]ti, Krasner examinea z` politica SUA cu
privire la investi\iile externe în materii prime di n secolul al XX-lea. Argu-
mentul s`u principal este acela c` statul este o en titate autonom` care
încearc` s` î]i impun` interesul na\ional în fa\a a ctorilor interni ]i a celor
externi. Mai precis, are în vedere acele acte ]i de clara\ii ale factorilor de
decizie de la Casa Alb` ]i din Departamentul de Sta t care au scopul de a
m`ri bun`starea general` ]i sunt caracterizate de m en\inerea în timp a unei
ierarhii. Ceea ce reiese din studiul acesta este c` interesul na\ional ameri-
can pe pia\a interna\ional` a bunurilor are trei co mponente, ordonate în
ordinea cresc`toare a importan\ei: stimularea compe ti\iei economice; asi-
gurarea siguran\ei ofertei; promovarea unor scopuri de politic` extern`
mai largi, cum ar fi interesele materiale generale ]i obiectivele ideologice.
El afirm` c`, în timp ce statele mai mici se orient eaz` spre p`strarea
integrit`\ii politice ]i teritoriale ]i a intereselo r lor economice înguste,
doar statele mari vor încerca s` modeleze lumea dup ` propria lor imagine.
Din 1945 Statele Unite au fost o astfel de mare put ere, iar cheia politicii
lor externe este ideologia, mai concret anticomunis mul. De]i aceast`
politic` a fost în general favorabil` dezvolt`rii c orpora\iilor multina\ionale
din SUA, nu poate fi explicat` în întregime în term eni de men\inere pe ter-mai mul\i observatori au sugerat c` „anarhia“ era î nlocuit` de fenomenul
„interdependen\ei complexe“ dintre state. Se sugera adesea c` agenda
tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale trecea de la chestiuni de „politic`
înalt`“ (securitate militar` ]i dezarmare nuclear`) la „politica joas`“
(comer\ ]i finan\e interna\ionale). De asemenea, er a o perioad` în care
anali]tii politicii interna\ionale nu mai considera u statul un actor ra\ional
unitar. Mai precis, lucr`rile lui Graham Allison su gerau c` aceast` ipotez`
era adesea inadecvat` pentru în\elegerea procesului decizional în SUA ]i
implicit ]i în alte state. 3
Acesta era contextul în care Krasner, care pe atunc i se considera
„un spin în coastele“ departamentului de la Harvard, a scris articolul State
Power and the Structure of International Trade (1976) care, conform lui
Robert Keohane, „a definit agenda [pentru EPI* din SUA ]pentru ani de
cercet`ri“. 4Argumentul lui Krasner este o încercare de a explic a varia\ia
în „deschiderea“ economiei mondiale, concentrându-s e asupra comer\ului
drept criteriu de deschidere/închidere m`surat prin nivelul tarifelor dintre
state ca propor\ie din produsul na\ional brut ]i pr in gradul în care este con-
centrat la nivel regional. O economie mondial` desc his` este o economie
cu tarife mici, unde comer\ul de\ine o propor\ie ri dicat` din venitul
na\ional ]i unde concentrarea regional` a comer\ulu i este sc`zut`. Odat`
astfel definit` variabila dependent`, Krasner exami neaz` varia\iile dis-
tribu\iei puterii economice între state timp de 200 de ani, m`surate cu aju-
torul venitului na\ional pe cap de locuitor, produs ului na\ional brut ]i par-
ticip`rii la comer\ul mondial ]i investi\ii. Pe baz a analizei atente a datelor
empirice, Krasner formuleaz` o serie de ipoteze pe care le explic` apelând
la abordarea realist`. El sus\ine c` perioadele de deschidere din economia
mondial` se coreleaz` cu perioade dominate în mod c lar de un singur stat.
În secolul al XIX-lea acesta era Marea Britanie. În perioada 1945-1960,au fost Statele Unite. În consecin\`, nivelul de de schidere este dependent
de distribu\ia puterii între state. „Interdependen\ a“ economic` este subor-
donat` echilibrului de putere economic` ]i politic` dintre state, nu invers.
Explica\ia lui Krasner se bazeaz` pe afirma\iile re aliste despre
interesul de stat. Un stat puternic care dispune de avantaje tehnologice
asupra celorlalte state va dori un sistem de comer\ deschis ]i noi pie\e de
export. Mai mult, statele mari ]i puternice sunt ma i pu\in expuse
schimb`rilor economiei interna\ionale în compara\ie cu cele mici ]i prin
urmare ceea ce Krasner nume]te „costurile de oportu nitate pentru
închidere“ vor fi mai sc`zute. Mai mult, aceste sta te sunt mai pu\in vul-67 S. KRASNER RELA|II INTERNA|IONALE 66
*EPI – economia politic` interna\ional`, n. trad.

regimurile, în special despre capacitatea lor de a transforma interesele de
stat ]i de a men\ine cooperarea în ciuda schimb`ril or din cadrul echilibru-
lui de putere, se afl` în incitantul volum Structural Conflict: The Third
World Against Global Liberalism (1985).
În aceast` carte, Krasner sus\ine c` statele mici ] i s`race din Sud
tind s` sprijine acele regimuri politice care aloc` resursele în mod autori-
tar, în timp ce statele mai bogate din Nord vor pre fera regimurile ale c`ror
principii ]i reguli dau prioritate mecanismelor de pia\`. Prin regimuri „cu
autoritate“ Krasner în\elege principii, reguli ]i p roceduri care sporesc pu-
terea suveran` a statelor individuale sau care conf er` statelor ce ac\io-
neaz` [n grup dreptul de a reglementa fluxuri inter na\ionale (ca migra\ia
sau semnalele radio) sau dreptul de a aloca accesul la resursele inter-
na\ionale (fundul oceanului). Par\ial, motivele ace stei diferen\e sunt evi-
dente. Statele din lumea a treia încearc` s` se pro tejeze în fa\a opera\iilor
de pe pie\ele unde se afl` în dezavantaj. Transport ul este un bun exemplu.
Lumea a treia a men\inut un regim de autoritate în avia\ia civil` în ciuda
presiunilor SUA pentru adoptarea unui regim mai ori entat c`tre pia\`.
Drept urmare, lumea a treia se bucur` de „un segmen t de pia\` care este
mai mult sau mai pu\in propor\ional cu segmentul pe care îl de\in din
totalul c`l`torilor aerieni la nivel mondial“. 8Îns`, la transportul naval,
lumea a treia nu a fost capabil` s` modifice semnif icativ regimul existent
orientat spre pia\`. În consecin\`, cele mai multe state din lumea a treia au
un segment de pia\` dispropor\ionat de mic din tran sportul naval mondial
(de multe ori mai pu\in de o zecime) în compara\ie cu segmentul lor din
totalul m`rfurilor transportate.
Totu]i, explica\ia lui Krasner pentru aceast` difer en\` de preferin\e
dep`]e]te economia conven\ional`. La fel ca în toat e scrierile sale ante-
rioare, el respinge ipoteza c` statele urm`resc doa r bog`\ia ]i afirm` c`
\`rile din lumea a treia sunt ]i ele implicate în l upta pentru putere. Ele vor
s`-]i reduc` vulnerabilitatea fa\` de pia\` prin exercitarea unui control mai
puternic al statului asupra pie\ei. În aceast` înce rcare, statele mai s`race
pot folosi puterea principiului suveranit`\ii de st at, conform c`ruia toate
statele sunt egale din punct de vedere formal ]i le gal. Suveranitatea fur-
nizeaz` statelor din lumea a treia o form` de „meta putere“, cea a unei ide-
ologii coerente prin care s` atace legitimitatea re gulilor interna\ionale de
pia\` ]i inechit`\ile capitalismului global. Krasne r sus\ine c` provocarea
pe care lumea a treia o adreseaz` liberalismului gl obal este de fapt un atac
la regulile jocului ]i mai pu\in o reac\ie direct` la s`r`cia economic`. De
exemplu, el prezint` date care arat` c` \`rile mai s`race, luate împreun`,
au o situa\ie economic` mai bun` decât în trecut ]i c` apelurile lor la o men lung a capitalismului. Krasner îi atac` pe stru cturali]tii marxi]ti pen-
tru c` nu au putut explica implicarea SUA în r`zboi ul din Vietnam, care a
cauzat atâta tulburare intern` ]i un câ]tig economi c infim. Pe baza analizei
datelor, Krasner concluzioneaz` c` factorii de deci zie din SUA erau
dispu]i s` protejeze interesele corpora\iilor ameri cane, dar au utilizat for\a
pe scar` larg` în cazuri motivate ideologic. Aceast a explic` folosirea for\ei
împotriva Vietnamului, o zon` de importan\` neglija bil` pentru SUA, ]i
re\inerea de a folosi armele în timpul crizelor pet rolului din anii ’70, care
au amenin\at rezervele de petrol ale întregii lumi capitaliste.
Într-o recent` sus\inere a argumentului c`r\ii sale , Krasner afirm`
c` obiectivul principal al acesteia nu era ap`rarea direct` a realismului ]i
a modului s`u de a descrie sistemul interna\ional, ci mai degrab` „un efort
de a demonstra plauzibilitatea empiric` a unei aser \iuni realiste impor-
tante: statele pot fi considerate actori ra\ionali unitari“. 5Interesul na\ional
este un termen care a fost folosit foarte vag atât de ap`r`torii realismului,
cât ]i de criticii s`i. Pentru Krasner, el înseamn` „un set de obiective ordo-
nate tranzitiv ]i validate empiric care nu a avanta jat dispropor\ional nici
un grup din societate“. 6Implica\iile normative ale c`r\ii lui Krasner, dac`
exist`, sunt c` etatismul nu numai c` este compatib il cu realismul, ci este
necesar pentru c` z`d`rnice]te capacitatea unor gru puri populiste, privi-
legiate din punct de vedere economic, de a acapara statul ]i a-i modela
politicile pentru satisfacerea propriilor \eluri.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Kr asner ]i-a folosit
uneltele analitice ]i teoretice în dezbaterea inspi rat` par\ial de articolul din
1976. Dup` cum am mai spus, mul\i dintre cei care a firmau c` interdepen-
den\a eroda „anarhia“ statelor ]i-au schimbat p`rer ile v`zând argumentele
lui Krasner. Dar el însu]i a observat c` nu exista o potrivire perfect` între
perioadele de hegemonie ]i cele de comer\ liber din economia mondial`.
Mai mult, se manifestau lipsuri semnificative în ar gumentul cauzal pre-
cum ]i unele anomalii empirice. Dup` cum eviden\iaz ` Keohane, „ano-
maliile – sprijinul britanic pentru comer\ul liber dup` 1900, e]ecul SUA
de a-]i asuma conducerea dup` 1919 ]i discutabil … sprijinul SUA pentru
comer\ul liber dup` 1960 – sunt evidente“. 7
Bineîn\eles, Keohane însu]i a cercetat mult aceste anomalii. Pe la
începutul anilor ’80, împreun` cu al\i cercet`tori, a popularizat ideea c`
„regimurile“ erau o variabil` care intervenea între puterea de stat ]i rezul-
tatele interna\ionale. Regimurile ( international regimes – n.n.) reprezint`
principii ]i reguli care reglementeaz` interac\iunea stat elor ]i a altor actori
pe un spectru larg de probleme ]i confer` un anumit grad de „guvernare“
sistemului interna\ional. Contribu\ia lui Krasner l a dezbaterea privind 69 S. KRASNER RELA|II INTERNA|IONALE 68

Note
1. Stephen Krasner, „Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în
Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics , Lexington
Books, Massachusetts, 1989, p. 426.
2. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democrac y“, în Political Theory ,
nr. 20, 1992, p. 39.
3. Graham T. Allison, Essence of Decision: Explaining Cuban Missile Crisi s , Little,
Brown, Boston, 1971.
4. Robert O. Keohane, „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s ’State Power and
the Structure of International Trade“, în World Politics , nr. 50, 1997, p. 151.
5. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democr acy“, op. cit ., p. 46.
6. Ibid ., p. 47.
7. Robert O. Keohane, op. cit. , p. 153.
8. Stephen Krasner, Structural Conflict: The Third World against Global
Liberalism , University of California Press, Berkeley, 1985, p. 197.
9. Stephen Krasner, „The Accomplishments of Internati onal Political Economy“, în
Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zalewski (ed.), International Theory:
Positivism and Beyond , Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 1 25.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
Keohane, Strange ]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui Stephen Krasner
„Are Bureaucracies Important? (or Allison in Wonder land)“, în Foreign Policy , nr. 7,
1972, p. 159-179.
„State Power and the Structure of International Tra de“, în World Politics , nr. 28,
1976, p. 317-346.
Defending the National Interest: Raw Material Inves tment and U.S. Foreign
Policy , Princeton University Press, Princeton, New Jersey , 1978.
„Transforming International Regimes: What the Third World Wants and Why“, în
International Studies Quarterly , nr. 25, 1981, p. 119-148.
„American Policy and Global Economic Stability“, în William P. Avery ]i David P.
Rapkin (ed.), America in a Changing World Political Economy , Longman,
New York, 1982, p. 29-48.
„Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as Intervening Variables“,
în International Organization , nr. 36, 1982, p. 1-21.
„Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Auto nomous Variables“, în
International Organization , nr. 36, 1982, p. 355-368.
„Approaches to the State: Alternative Conceptions a nd Historical Dynamics“, în
Comparative Politics , nr. 6, 1984, p. 223-246. Nou` Ordine Economic` Interna\ional` (NOEI) erau f` cute într-un moment
în care cre]terea economic` ]i veniturile lor atins eser` un apogeu postbe-
lic. Mai mult, argumentul s`u este sus\inut de fapt ul c` mai multe state din
lumea a treia sprijin` regimuri autoritare care se conformeaz` principiului
suveranit`\ii, dar care nu se afl` în sfera interes elor economice individuale
ale statelor din lumea a treia. De exemplu, statele din lumea a treia au
sus\inut cre]terea pre\ului petrolului de OPEC în a nii ’70 chiar dac` a avut
un efect devastator asupra bugetelor celor care imp ortau petrol.
Din analiza realist` a lui Krasner rezult` c` încer carea de a stabili
regimuri pentru dep`]irea sau atenuarea efectelor a narhiei nu este efi-
cient`. Existen\a regimurilor universale nu poate m asca inegalit`\ile de
putere în rela\iile interna\ionale ]i aceste regimu ri nu pot modifica impor-
tan\a suveranit`\ii de stat. Mai degrab` au rolul d e a oferi un cadru struc-
tural în care ciocnirile dintre Nord ]i Sud sunt ine vitabile. Mai mult, din
orice ciocnire între statele bogate ]i cele s`race primele ies în câ]tig.
Astfel, „succesul“ UNESCO de a adopta o politic` in forma\ional` inter-
na\ional` antiliberal` a fost urmat de retragerea s prijinului financiar din
partea SUA. De asemenea, SUA au refuzat pur ]i simp lu s` semneze
prevederile Conven\iei privind dreptul m`rii, care includeau mecanisme
cu autoritate pentru reglemetarea mineritului la ma re adâncime. Krasner
este oarecum pesimist cu privire la capacitatea reg imurilor de a modera
conflictele de interese dintre Nord ]i Sud, dar luc r`rile sale în acest dome-
niu sunt o corectare necesar` a unor evalu`ri benig ne care ignor` rolul
suveranit`\ii în politica mondial`.
Din 1981, Stephen Krasner a activat la Universitate a Stanford ca
profesor de rela\ii interna\ionale la catedra Graha m A. Stuart. A fost edi-
torul revistei International Organization între 1987 ]i 1992 ]i este asociat
al Academiei Americane de Arte ]i }tiin\e. În anii ’90, Krasner a continuat
s` publice lucr`ri importante privind natura suvera nit`\ii statului ]i
schimb`rile din economia politic` global`. Lucr`ril e sale stau m`rturie
pentru relevan\a perspectivelor realiste în rela\ii le interna\ionale la sfâr-
]itul secolului al XX-lea. Spre deosebire de cei ca re se mul\umesc s`
accepte anumite abord`ri teoretice din motive ideolog ice sau personale,
Krasner folose]te date pentru a-]i sus\ine afirma\i ile ]i astfel „discipli-
neaz` puterea prin adev`r“. 9Opera sa reprezint` un bun exemplu pentru
modul în care se pot evita dou` vicii academice: man ipularea datelor în
absen\a unui cadru teoretic mai larg ]i tenta\ia de a r`mâne pe t`râmul
metateoriei f`r` a o conecta la lumea empiric`. 71 S. KRASNER RELA|II INTERNA|IONALE 70

HANS MORGENTHAU
Hans Morgenthau, care a murit în 1980 la 76 de ani, a fost supra-
numit „pap`“ al rela\iilor interna\ionale. Este cu siguran\` cel mai cunos-
cut dintre to\i gânditorii clasici reali]ti ai seco lului al XX-lea, de]i de
multe ori a pretins c` este ]i cel mai pu\in în\ele s. Al`turi de E. H. Carr ]i
George Kennan, Morgenthau este amintit ca unul dint re autorii care au
încercat s` construiasc` o teorie cuprinz`toare a „po liticii de putere“ pe
bazele filozofice ale principiilor realiste despre natura uman`, esen\a
politicii, echilibrul de putere ]i rolul eticii în politica extern`. Ca refugiat
evreu din Germania nazist`, a dorit s` îi educe pe americani în lumina
acestor principii astfel încât Statele Unite s` înve\e cum s` se comporte ca
mare putere activ` în sistemul interna\ional. Aseme nea lui Kennan, în anii
’50 a recunoscut c` nu a reu]it s` modeleze prea mu lt politica extern` a
SUA. Dar, în ciuda vehemen\ei cu care au fost criti cate ideile sale, influ-
en\a sa asupra studiului rela\iilor interna\ionale a fost mai mare decât a
oric`rui gânditor important prezentat în aceast` ca rte.
Morgenthau s-a n`scut în 1904 în Germania. Unicul f iu al unui tat`
autoritar, a fost un b`iat timid ]i introvertit car e a trebuit s` fac` fa\` ]i
antisemitismului ]i discrimin`rii crescânde din ]co al`. Nu este surprin-
z`tor c` ]i-a g`sit lini]tea în c`r\i ]i c` îi pl`c ea s` citeasc` istorie, dar ]i
filozofie ]i literatur`. În anii ’20, a studiat la universit`\ile din Frankfurt ]i
München, specializându-se în drept ]i diploma\ie. Î n aceast` perioad` a
descoperit ]i a devorat lucr`rile lui Max Weber, ca re i-a devenit un model
de urmat atât personal, cât ]i intelectual. Mai exa ct, a admirat modul în
care Weber a combinat de-a lungul întregii sale vie \i activitatea academi-
c` riguroas` ]i deta]at` cu activismul politic ]i s ocial. La începutul anilor
’30, Morgenthau a predat dreptul public la Universi tatea din Geneva. De
asemenea, a lucrat în Spania, înainte de a p`r`si E uropa pentru SUA, când
Hitler ]i-a consolidat puterea în Germania.
A ajuns în Statele Unite în 1937 ]i a reu]it s` î]i g`seasc` de lucru
în domeniul academic în ciuda antisemitismului cu care se confruntau mul\i evrei din mediul universitar. A predat pentru perioade scurte la
Brooklyn College (1937-39) ]i la Universitatea din Kansas City (1939 -43).
Cariera sa academic` s-a desf`]urat la Universitate a din Chicago (1943-
1971) ]i, dup` pensionare, la City College din New York (1968-1975) ]i
la New School for Social Research din New York (1975-1980). A lucrat
pentru scurte perioade de timp pentru guvern (consu ltant pentru planifi-
care politic` [n cadrul Departamentului de Stat la sfâr]itul anilor ’40 ]i
apoi consilier la Pentagon la începutul anilor ’60) . }i-a dedicat cea mai Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism , University of
California Press, Berkeley, 1985.
„Toward Understanding in International Relations“, în International Studies
Quarterly , nr. 29, 1985, p. 137-145.
„Trade Conflicts and the Common Defence: the United States and Japan“, în
Political Science Quarterly , nr. 101, 1986, p. 787-806.
Asymetries in Japanese-American Trade: The Case for Specific Reciprocity ,
University of California Press, Berkeley, 1987.
„Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în Joseph Kruzel ]i
James N. Rosenau, Journeys Through World Politics , Lexington Books,
Massachusets, 1989, p. 417-427.
„Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier“, în David
A. Baldwin (ed.), Neoliberalism and Neorealism , Columbia University
Press, New York, 1993, p. 234-249.
„Economic Interdependence and Independent Statehood “, în Robert H. Janckson ]i
Alan James (ed.), States in a Changing World: A Contemporary Analysis ,
Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 301-321.
„International Political Economy: Abiding Discord“, în Review of International
Political Economy , nr. 1, 1994, p. 13-19.
„Compromising Westphalia“, în International Security , nr. 20, 1996/97, p. 115-151.
„The Accomplishments of International Political Eco nomy“, în Steve Smith, Ken
Booth ]i Marysia Zalewski (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond , Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 1 08-127.
Lecturi suplimentare
Keohane, Robert O., „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s «State Power and
the Structure of International Trade»“, în World Politics , nr. 50, 1997,
p. 150-170.
Thompson, Janice E., „State Sovereignity in Interna tional Relations: Bridging the
Gap Between Theory and Empirical Research“, în International Studies
Quarterly , nr. 39, 1995, p. 213-233. RELA|II INTERNA|IONALE 72

pacea sunt decise în func\ie de ace]ti factori perm anen\i, indiferent de
forma de guvern`mânt … ]i de politicile interne. Na \iunile sunt «dori-
toare de pace» în anumite condi\ii ]i sunt r`zboini ce în altele.“ 1
Pentru Morgenthau, teoria interna\ional` are func\i a de a descoperi
aceste condi\ii ]i, pe baza examin`rii am`nun\ite a istoriei, de a identifica
tiparele lor de continuitate ]i schimbare. Masiva s a carte Politics Among
Nations , publicat` prima oar` în 1948, r`mâne cea mai sist ematic` încer-
care de a adopta principii „realiste“ în construire a unei teorii empirice de
politic` interna\ional`. O astfel de teorie devine po sibil` atât prin rolul
puterii de a delimita scopul ]i natura domeniului d e studiu, cât ]i prin
tiparele recurente de activitate ale statelor pe ca re lupta pentru putere le
produce de-a lungul istoriei. Mai mult, de]i a sus\ inut c` teoria sa era
aplicabil` la toate statele, Morgenthau s-a concent rat asupra celui mai pu-
ternic dintre ele, afirmând c` doar marile puteri d etermin` caracterul poli-
ticii interna\ionale în fiecare perioad` a istoriei .
Pe baza interpret`rii datelor istorice, Morgenthau descoper` c`
toate politicile externe tind s` se conformeze unui a dintre urm`toarele trei
tipare de activitate: men\inerea echilibrului de puter e, imperialismul ]i
ceea ce el a numit politica prestigiului (impresion area altor state cu m`ri-
mea puterii unui stat). El eviden\iaz` condi\iile c are determin` ce politic`
va fi urmat`, scopurile proxime c`tre care sunt ori entate, metodele adop-
tate pentru a le ob\ine ]i politicile potrivite pen tru a le contracara. De]i nu
descoper` nici o „lege“ sigur` a echilibrului de pu tere, aceasta din urm`
sluje]te ca dispozitiv de organizare esen\ial, în c adrul c`ruia el exami-
neaz` dificult`\ile m`sur`rii puterii ]i stabilitat ea relativ` a diferitelor con-
figura\ii de putere. De]i un anumit tip de „echilib ru“ este inevitabil pe ter-
men lung într-un sistem anarhic, stabilitatea sa de pinde de capacitatea ]i
de voin\a oamenilor de stat de a-i evalua caracteru l ]i apoi de a ac\iona în
cadrul constrângerilor pe care le impune libert`\ii lor de ac\iune în exteri-
or. Acest lucru este foarte important în sistemul d e dup` 1945, a c`rui sta-
bilitate este amenin\at` de schimb`rile istorice ca re au f`cut noua structur`
„bipolar`“ mult mai greu de men\inut. Morgenthau ev iden\iaz` patru
schimb`ri importante.
{n primul r@nd, sus\ine c`, începând din secolul al XVIII-lea,
num`rul marilor puteri a sc`zut. În trecut, când pa cea depindea de un
echilibru stabil între cinci sau ]ase mari puteri d in Europa, structura vag`
de alian\e dintre ele inducea pruden\` ]i prevedere în politica extern` a
fiec`reia. Bipolaritatea celei de-a doua jum`t`\i a secolului al XX-lea i-a
r`pit diploma\iei flexibilitatea necesar` ]i a f`cu t-o s` par` un joc cu sum` mare parte a vie\ii scrisului ]i activit`\ii didact ice. Pe lâng` contribu\ia sa
teoretic`, Morgenthau a scris pentru mai multe revi ste ]i magazine de
larg` circula\ie. De fapt, a publicat nu mai pu\in de patru volume separate
de articole elaborate de-a lungul vie\ii.
Ca teoretician, Morgenthau a devenit cunoscut la sf âr]itul anilor ’40
]i începutul anilor ’50. Prima sa carte, Scientific Man versus Power Politics
(1946), reprezint` cea mai sistematic` expunere a u nei filozofii realiste ]i
constituie o critic` incisiv` a ceea ce el numea „l iberalismul ra\ional“. În
contrast cu ceea ce consider` c` este credin\a libe ral` despre progres,
bazat` pe un set de afirma\ii optimiste cu privire la natura uman`,
Morgenthau accept` concep\ia mai tradi\ional`, meta fizic` ]i religioas`, a
„omului c`zut“. Întreaga politic` este o lupt` pent ru putere pentru c` ceea
ce el nume]te „omul politic“ este o creatur` egoist ` prin na]tere, caracte-
rizat` de o nevoie nes`\ioas` de a-i domina pe ceil al\i. Natura uman` are
trei dimensiuni: biologic`, ra\ional` ]i spiritual` . De]i recunoa]te c` cele
trei se combin` pentru a determina comportamentul u man în contexte
diferite, Morgenthau se concentreaz` asupra „voin\e i de putere“ ca element
caracteristic principal al politicii, prin care se deosebe]te de economie
(urm`rirea ra\ional` a bog`\iei) ]i religie (mediul spiritual al moralit`\ii).
Din moment ce tr`s`tura principal` a politicii este folosirea puterii pentru
a-i domina pe ceilal\i, moralitatea ]i ra\iunea sun t virtu\i subordonate poli-
ticii, simple instrumente de ob\inere ]i justificar e a puterii.
Accentul pus de Morgenthau pe politica interna\iona l` ca mediu al
continuit`\ii ]i al necesit`\ii invoc` o dimensiune contextual` a autono-
miei politice pe lâng` elementele ei subiective, relevân d astfel c` speran\a
de a îmblânzi politica interna\ional` prin dezarmar e sau stabilirea de cor-
puri parlamentare interna\ionale este un exemplu de naivitate. În interiorul
grani\elor teritoriale ale unui stat, lupta pentru putere este mediat` de o
pluralitate de loialit`\i, aranjamente constitu\ion ale ]i „reguli ale jocului“
dependente de o cultur`. Acestea mascheaz`, dar ]i direc\ioneaz` lupta
pentru putere c`tre concep\ii concurente despre bun `stare. Puterea coerci-
tiv` legitim` a statului, combinat` cu o re\ea de n orme sociale ]i leg`turi
din interiorul comunit`\ii, eviden\iaz` politica ca pe o aren` de progres
poten\ial. În contrast, to\i ace]ti factori sunt mu lt mai slabi pe plan inter-
na\ional. Aici nu numai c` „voin\a de putere are mâ n` liber`“, dar ea este
accentuat` de num`rul mare de state, ale c`ror suve ranit`\i individuale le
ridic` pe fiecare la rangul suprem de de\in`tori ai autorit`\ii morale ]i
politice. În consecin\`,
„continuitatea în politica extern` nu este supus` o p\iunii, ci este o ne-
cesitate; pentru c` deriv` din [factori ]pe care nici un guvern nu îi poate
controla, dar pe care îi poate neglija risc@nd s` e ]ueze … r`zboiul sau 75 H. MORGENTHAU RELA|II INTERNA|IONALE 74

dorea s` demoleze afirma\iile „moraliste“ despre ca re sus\inea c` ar ca-
racteriza diploma\ia lui Woodrow Wilson din timpul primul r`zboi mon-
dial. În locul lor, el cerea cu insisten\` o trecer e la diploma\ia „realist`“ a
lui George Washington ]i Alexander Hamilton din sec olul al XVIII-lea,
când SUA au ac\ionat conform interesului na\ional – s` împiedice Fran\a
sau Marea Britanie s` amenin\e securitatea SUA.
Stanley Hoffmann a scris c` Morgenthau „a furnizat atât o explica\ie
[a politicii interna\ionale ]cât ]i un ghid“ pentru modul în care trebuie con-
dus` politica extern` american`. 4Trebuie totu]i s` se men\ioneze c`
Morgenthau nu a reu]it în încercarea de a uni sfere le teoriei ]i politicii.
Figur` important` prin contribu\ia la definirea „re alismului“ ca paradigm`
dominant` [n studiul rela\iilor interna\ionale, toc mai pe c@nd raporturile
dintre teorie ]i politic` evoluau [n direc\ie opus` , Morgenthau, ca ]i George
Kennan, a fost dezam`git de orientarea politicii am ericane [n timpul r`z-
boiului rece. De]i motivele acestui e]ec nu pot fi atribuite integral lacu-
nelor din abordarea lui Morgenthau, acestea nu pot fi trecute cu vederea.
Teoria interna\ional` a lui Morgenthau, impresionan t` în termeni
istorici, este plin` de tensiuni ]i contradic\ii pe care Morgenthau nu a
reu]it s` le rezolve niciodat`. Trei [n special mer it` a fi men\ionate.
Prima, nu a reu]it s` fac` distinc\ia dintre putere a ca scop în sine ]i
puterea ca mijloc pentru a atinge un scop. Pe de o parte, „cel de-al doilea
principiu“ al realismul politic al lui Morgenthau, al`turi de alte remarci
din Politics Among Nations , afirm` c` „oamenii de stat gândesc ]i ac\io-
neaz` conform interesului definit ca putere, iar istoria arat` c` acest lucru este adev`rat“. 5Pe de alt` parte, distinc\ia pe care o opereaz` înt re statu
quo]i statele imperiale presupune c` nivelul la care p olitica interna\ional`
este o lupt` pentru putere depinde de (in)compatibi litatea intereselor de
stat. Deci, lupta pentru putere nu este o constant` , ci o variabil`. Dac`
statele încearc` s` ob\in` puterea sau nu, în ce m` sur` ]i în ce condi\ii este
o chestiune de studiu empiric ]i istoric pentru a d escoperi determinan\ii
intereselor statelor. Dup` John Vasquez, „politica de putere nu este atât o
explica\ie, cât descrierea unui tipar de comportame nt identificat în sis-
temul politic global [care ]el însu]i trebuie explicat; nu se explic` pe
sine“. 6
A doua: a]a cum Kenneth Waltz ]i al\ii au observat, în lucr`rile lui
Morgenthau exist` o problem` a „nivelului de analiz `“. Niciodat` nu este
clar dac` pesimismul s`u privind natura politicii i nterna\ionale deriv` din
afirma\iile sale metafizice despre „natura uman`“ s au din natura anarhic`
a sistemului interna\ional per se . Dac` natura uman` este sursa politicii de
putere a statelor, înseamn` c` se comite inversul e rorii ecologice – analiza zero în care schimb`rile marginale ale raporturilor de putere puteau duce la
conflict. {n al doilea r@nd, nu a existat nici o ma re putere care s` ac\ioneze
ca un tampon între superputeri, iar Morgenthau sus\ inea c` acesta a fost un
element-cheie al politicii europene în trecut, când Marea Britanie putea s`
se comporte ca un „arbitru“ neutru în conflictele c ontinentale. Apoi, în
epoca decoloniz`rii, compensarea teritorial` nu mai era o solu\ie disponi-
bil` pentru a men\ine echilibrul. În trecut, divizi unile teritoriale ]i distri-
bu\ia coloniilor ]i a puterilor mai mici din Europa (ca Polonia) erau o teh-
nic` important` pentru a negocia concesii în diploma\i a european`. {n
sf@r]it, aplicarea noilor tehnologii de transport, comunica\ii ]i r`zboi au
transformat secolul al XX-lea într-o epoc` pe care Morgenthau a numit-o
„mecanizare total`, r`zboi total ]i dominare total` “. 2
Pe scurt, Morgenthau era foarte pesimist cu privire la capacitatea
SUA ]i a URSS de a garanta pacea interna\ional`. De]i lupta pentru pute-
re era men\inut` în limite greu de tolerat de ameni n\area reciproc` provo-
cat` de armele nucleare, el nu avea încredere c` el e vor men\ine pacea.
Cum armele nu erau o surs` de instabilitate în r`zb oiul rece, nu puteau fi
nici o solu\ie salvatoare. În acela]i timp, Morgent hau avea pu\in` încre-
dere în orice reform` liberal` sau „idealist`“ a si stemului interna\ional. El
a dedicat capitole lungi inutilit`\ii dreptului int erna\ional, opiniei publice,
dezarm`rii ]i ONU. Date fiind aceste credin\e metafizice privind natura uman` ]i centralitatea puterii, a condamnat toate î ncerc`rile de evitare a
r`d`cinii problemei sau de c`utare a r`spunsurilor în afara cadrului exis-
tent al sistemului de state. Astfel de încerc`ri sunt mai nocive decât nimic,e]ecul lor duce la cinism ]i disperare.
Morgenthau însu]i a evitat disperarea sugerând c`, în ciuda difi-
cult`\ilor, oamenii de stat au ]i rolul de a modera instabilitatea inerent` a
politicii interna\ionale contemporane. Îns` Statele Unite trebuie s` înve\e
s` renun\e la unele iluzii adânc înr`d`cinate despre politica interna\ional`.A treia carte major` a lui Morgenthau, In Defence of the National Interest
(1951) , este o critic` sus\inut` a ceea ce el descria a f i „o anumit` obi]-
nuin\` a min\ii ]i preconcep\ii asupra naturii poli ticii externe“ în Statele
Unite. 3Considera c` politica extern` american` era continu u afectat` de
patru erori importante (legalism, utopie, sentiment alism ]i izola\ionism),
care proveneau din separarea geografic`, istoric` ] i diplomatic`
întâmpl`toare a Statelor Unite de echilibrul de put ere european. Dac`
SUA urmau s` joace un rol constructiv în stabilirea noului echilibru de
putere dup` 1945, ar fi trebuit s` se dezbare de ac este preconcep\ii ]i s` se
angajeze într-o analiz` serioas` a noului echilibru de putere ]i a nece-
sit`\ilor de promovare a interesului na\ional. Mai precis, Morgenthau 77 H. MORGENTHAU RELA|II INTERNA|IONALE 76

Din anii ’50, când a continuat s` publice edi\ii su ccesive ale mag-
num opus -ului s`u, Morgenthau s-a dep`rtat de teorie pentru a se concen-
tra asupra politicii ]i rela\iilor externe dintre A merica ]i URSS. Asemenea
lui Kennan, a fost foarte nemul\umit de politica ex tern` american` din anii
’60, mai ales cu privire la implicarea în Vietnam, c`reia i s-a opus cu curaj
pe baza principiului clasic al diploma\iei c` oamen ii de stat nu ar trebui s`
pun` în joc prestigiul \`rii lor (sau pe ei în]i]i) în situa\ii din care nu se pot
retrage f`r` s`-]i afecteze credibilitatea ]i nu pot avansa f`r` a risca un conflict direct cu alte mari puteri. În lumina cara cterului general al teoriei
]i a ambiguit`\ilor cu privire la natura puterii în politica interna\ional`,
p`rerile sale cu privire la natura Uniunii Sovietic e nu formau un tot uni-
tar, îns` el era perfect con]tient de limitele dipl oma\iei americane într-o
er` a decoloniz`rii, iar articolele sale privind li mitele impuse de armele
nucleare în politica extern` sunt printre cele mai bune din domeniu.
Note
1. Hans Morgenthau, Scientific Man versus Power Politics , University of Chicago
Press, 1946, p. 66.
2. Ibid ., p. 383.
3. Hans Morgenthau, In Defence of National Interest , Alfred Knopf, New York,
1951, p. 91.
4. Stanley Hoffmann, „Hans Morgenthau: the Limits and Influe nce of Realism“, în
colec\ia sa de eseuri Janus and Minerva , Westview Press, Boulder, 1987, p. 5.
5. Hans Morgenthau, Politics Among Nations , Alfred Knopf, New York, 1948, p. 5.
6. John A. Vasquez, The Power of Power Politics , Rutgers University Press, New
Jersey, 1983, p. 216.
7. Kenneth N. Waltz, Man, The State, and War , Columbia University Press, New
York, 1959.
8. Hans Morgenthau, Politics Among Nations , p. 8.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Herz, Kennan ]i Kissinger.
Principalele lucr`ri ale lui Hans Morgenthau
Scientific Man versus Power Politics , Chicago University Press, Chicago, 1946. comportamentului individual folosit` necritic pentr u a în\elege comporta-
mentul de grup. A]a cum a eviden\iat Waltz, r`zboiu l ]i pacea nu se pot
explica argumentând c` oamenii sunt r`i. 7Dac` contextul politicii inter-
na\ionale este sursa politicii de putere, aceasta p resupune ceea ce lui
Morgenthau îi venea greu s` resping`, anume c` sist emul interna\ional era
caracterizat atât de continuitate, cât ]i de schimb `ri ]i c` esen\ial` este tre-
cerea de la un sistem eurocentric relativ stabil la un sistem global, ai c`rui
juc`tori principali nu pot c`dea de acord asupra re gulilor jocului. În fine,
exist` o tensiune real` între ata]amentul lui Morge nthau fa\` de teorie ca
descriere a realit`\ii ]i ca instrument de promovar e a politicii externe
americane. Pe lâng` faptul c` a sus\inut c` Politics Among Nations con\i-
nea o teorie empiric` de testat în realitate ]i în istorie, lui Morgenthau îi
f`cea pl`cere s` invoce metafora portretului pictat ]i a fotografiei pentru a
ilustra rela\ia dintre teorie ]i practic`.
„Realismul politic vrea ca fotografia lumii politic e s` semene cât mai
mult cu portretul construit. Fiind con]tient de dis tan\a inevitabil` din-
tre politica extern` bun` – adic` ra\ional` – ]i po litica extern` a]a cum
este ea în realitate, realismul politic sus\ine nu doar c` teoria trebuie s`
se axeze pe elementele ra\ionale ale realit`\ii pol itice, ci ]i c` politica
extern` trebuie s` fie ra\ional`.“ 8
Unificarea teoriei cu practica pe baza unei teorii dogmatice ]i deter-
ministe a echilibrului de putere ridic` o problem` de inconsisten\`. Atâta
timp cât teoria este empiric`, preten\iile sale la adev`r necesit` ca ipotezele
ei principale s` fie testate cu date. Dar acest luc ru este dificil de realizat
deoarece Morgenthau a evitat s` opera\ionalizeze va riabila sa principal`,
„puterea“, astfel încât s` poat` fi m`surat` cantit ativ. Mai mult, critic@nd
e]ecul politicii externe americane [n a ac\iona con form necesit`\ilor
„interesului na\ional“, Morgenthau []i submina teza c` politica inter-
na\ional` nu este domeniul op\iunii ]i contingen\ei , ci al necesit`\ii ]i deter-
minismului. Dac` politica interna\ional` este într- adev`r guvernat` de „legi
obiective înr`d`cinate în natura uman`“, care se ap lic` indiferent de
schimb`rile istorice ]i de recunoa]terea de c`tre cei al c`r or comportament
îl explic`, nu ar trebui s` conteze dac` oamenii de stat recunosc aceste legi
sau nu. Pe de alt` parte, dac` aplicarea lor depind e de recunoa]terea ante-
rioar` ]i de încorporarea con]tient` în formularea politicilor „ra\ionale“,
atunci ele nu sunt „legi“ empirice obiective ]i nu pot fi invocate ca parte a
unui deus ex machina metateoretic care determin` fie comportamentul
statal, fie modelele de ac\iune provenite dintr-un astfel de comportament. 79 H. MORGENTHAU RELA|II INTERNA|IONALE 78

Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1996, p. 134-164.
Social Research , an 48, nr. 4, iarna 1981. Edi\ie special` dedicat ` operei lui Hans
J. Morgenthau cu eseuri de George Liska, Kenneth Th ompson, Michael
Joseph Smith, Stanley Hoffmann, Richard Rosecrance, Hedley Bull ]i al\ii.
Thompson, Kenneth ]i Myers, Robert J., Truth and Tragedy: A Tribute to Hans
Morgenthau , Transaction Books, New Bruswick, 1984.
Tickner, J. Ann, „Hans Morgenthau’s Principles of P olitical Realism: A Feminist
Reformulation“, în Rebecca Grant and Kathleen J. Ne wland (ed.), Gender
and International Relations , Indiana University Press, Bloomington,
1991, p. 27-40.
Tucker, Robert, „Professor Morgenthau’s Theory of P olitical «Realism»“ în American
Political Science Review , nr. 46, 1952, p. 214-224. Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace , Alfred Knopf, New
York, 1948.
In Defence of the National Interest: A Criticall Ex amination of American Foreign
Policy , Alfred Knopf, New York, 1951.
Dilemmas of Politics , University of Chicago Press, Chicago, 1958.
The Purpose of American Politics , Alfred Knopf, New York, 1960.
Politics in the Twentieth Century (trei volume), University of Chicago Press,
Chicago, 1962.
The Crossroad Papers: A Look into the American Futu re , W. W. Norton, New
York, 1965.
Vietnam and the United States , Public Affairs Press, Washington DC, 1965.
A New Foreign Policy for the United States , Pall Mall Press, Londra, 1969.
Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970 , Praeger, New York, 1970.
Science: Servant or Master? , W. W. Norton, New York, 1972.
Lecturi suplimentare
Claude, Inis, L., Jr., Power and International Relations , Random House, New
York, 1966.
Gardiner, Lloyd, C., The Origins of the Cold War , Ginn-Blaisdell, Waltham,
Massachusetts, 1970.
Gelman, Peter, „Hans J. Morgenthau and the Legacy o f Political Realism“, în
Review of International Studies , nr. 14, 1988, p. 247-266.
Griffiths, Martin, Realism , Idealism and International Politics: A Reinterpreta tion ,
Routledge, Londra, 1995.
Hoffman, Stanley, „Notes on the Limits of Realism“, în Social Research , nr. 48,
1981, p. 653-659.
Jervis, Robert, „Hans Morgenthau, Realism and the S ceintific Study of International
Politics“, în Social Research , nr. 61, 1994, p. 856-876.
Mastny, Vojtech, Power and Policy in Transition: Essays Presented on the Tenth
Anniversary of the National Committee on American F oreign Policy in
Honor of its Founder Hans J. Morgenthau , Westport, Connecticut, 1984.
Nobel, Jaap W., „Morgenthau’s Theory and Practice: A Response to Peter Gelman“,
în Review of International Studies , nr. 15, 1989, p. 281-293.
Nobel Jaap W., „Morgenthau’s Struggle with Power: T he Theory of Power Politics
and the Cold War“, în Review of International Studies , nr. 21, 1995, p. 61-85.
Russel, Greg, Hans J. Morgenthau and the Ethics of American State craft , Louisiana
State University Press, Baton Rouge, 1990. 81 H. MORGENTHAU RELA|II INTERNA|IONALE 80

aceasta ca profesor de rela\ii interna\ionale la Ca tedra Montague Burton.
În urm`torul deceniu ]i-a stabilit reputa\ia de cerce t`tor de vârf în dome-
niul finan\elor ]i comer\ului interna\ional, precum ]i de critic acerb al mo-
dului în care EPI evolua în Statele Unite. În anii ’70 Strange a jucat un rol
important în înfiin\area cursurilor de economie politic` interna\ional` la
London School of Economics ]i a creat filiala britanic` a International
Studies Association (BISA ). În ultimul deceniu Susan Strange a lucrat la
European University Institute din Floren\a. În 1993 s-a angajat la
Universitatea Warwick. Dup` o lupt` de un an cu can cerul, a murit la 25
octombrie 1998.
În 1970, Strange a condus valul de critici care îi acuzau pe cerce-
t`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale c` i gnorau modul în care
for\ele economice alterau politica tradi\ional` a puterii ]i i-a criticat pe economi]ti pentru c` se bazau prea mult pe calcule abstracte în deter-
minarea ac\iunilor politico-economice. Evenimentele care au urmat c`de-
rii sistemului instituit la Bretton-Woods pentru ge stionarea economiei
globale au constituit un bun exemplu pentru critici le lui Strange. Astfel,
conform logicii economice pure, o trecere de la rat e fixe la rate libere ale
schimbului ar fi trebuit s` le permit` statelor s` î]i echilibreze bugetele,
îns` statele cu deficit s-au îndatorat ]i mai mult, iar statele creditoare au
acumulat ]i mai mult capital. Pentru a explica aces t fapt ]i alte anomalii
ale EPI, Strange s-a bazat în mod explicit pe mai m ulte ]coli de gândire.
În anii ’70, disciplina rela\iilor interna\ionale e ra adesea înf`\i]at` în ter-
menii a trei astfel de ]coli: reali]tii, care continuau tradi\ia mercantilist` ]i accentuau necesitatea controlului statului asupra p ie\ei; liberalii, care
sus\ineau ideea unei pie\e „libere“ ]i considerau c ompeti\ia un mijloc de a
promova bun`starea global`; marxi]tii, care afirmau c`, prin natura sa,
capitalismul este exploatator. Strange argumenteaz` c` nu este nevoie ca
domeniul s` fie divizat „ca trei trenule\e de juc`r ie pe trei linii separate,
care c`l`toresc dinspre trei puncte de pornire dife rite ]i se îndreapt` spre
\inte diferite (predeterminate) ale c`ror c`i nu se încruci]eaz` niciodat`“. 3
Strange se bazeaz` pe toate aceste trei ]coli când dezvolt` ideea puterii
structurale ca un concept al EPI care le poate permite cercet`t orilor s`
împace economia ]i politica.
Puterea structural` „confer` puterea de a decide cu m vor fi f`cute
lucrurile, puterea de a modela tipare pentru rela\i ile dintre state, dintre
state ]i popoare sau dintre state ]i corpora\ii. Pu terea relativ` a fiec`rei
p`r\i incluse în aceast` rela\ie este mai mare sau mai mic`, [n m`sura
[n care determin` structura care înconjoar` rela\ia .“ 4SUSAN STRANGE
Dintre to\i gânditorii reali]ti, Susan Strange este cea mai necon-
ven\ional`. De]i opera ei a constituit o critic` pu ternic` la adresa neorea-
lismului, ea se prezint` drept „un nou realist“ în subdomeniul economiei
politice interna\ionale (EPI). Strange este neconve n\ional` ]i pentru c` a
fost ceea ce Robert Cox nume]te „o singuratic`“, nu „o coechipier`“. În
loc s` porneasc` de la un set de afirma\ii teoretic e sau ideologice deja
acceptate, Strange î]i dezvolt` conceptele teoretic e pentru a r`spunde la
întreb`rile empirice pe care le ridic` ]i pentru a fi adaptate nemul\umirii
ei fa\` de modul în care aceste întreb`ri erau tratate în lite ratura existent`.
Cox observa:
„Realismul ei este o c`utare a unor entit`\i eficie nte ale politicii mon-
diale, oricare ar fi ele. În loc s` defineasc` lume a exclusiv în termenii
statelor, ea consider` puterea drept preocuparea de baz` a realismului
]i se întreab`: unde se afl` puterea? Cu siguran\` se afl` în state, într-o
oarecare m`sur`, dar ]i în pie\e. În firme ]i poate ]i în alte entit`\i.
R`spunsul nu este dat o dat` cu întrebarea ]i este supus schimb`rii.“ 1
Aceast` observa\ie este mai cu seam` adev`rat` în E PI, un dome-
niu la înfiin\area ]i dezvoltarea c`ruia Strange ]i -a adus pe deplin con-
tribu\ia.
Susan Strange s-a n`scut în 1923 ]i a absolvit Lond on School of
Economics. Dup` ce, în timpul celui de-al doilea r` zboi mondial, s-a aflat
o vreme la Cambridge, a devenit ziarist` ]i a lucra t pentru The Economist,
iar în 1946 a fost corespondentul la Washington pen tru The Observer .
Experien\a de ziarist` a fost de nepre\uit pentru S trange pentru c` a pus-o
în contact cu politica ]i i-a format stilul – direc t, clar ]i nepreten\ios. În
1948 a preluat prima pozi\ie în înv`\`mânt la Unive rsity College din
Londra. Dup` certuri cu administra\ia universit`\ii în leg`tur` cu durata
concediului de maternitate, Strange s-a angajat la Institutul Regal de
Politic` Extern` de la Chatham House în calitate de cercet`tor. 2În aceast`
perioad` a scris faimosul s`u articol în care ataca modul de tratare a poli-
ticii ]i economiei ca domenii separate în studiul r ela\iilor interna\ionale.
Tot atunci ]i-a publicat prima carte, Sterling and British Policy (1971). În
aceast` lucrare a învinov`\it liderii economici ]i politici ai Marii Britanii
pentru declinul economic al \`rii. Strange a afirma t c` ace]tia fuseser`
prea obseda\i de men\inerea monedei britanice ca se mn interna\ional al
prestigiului. În 1978 a revenit la London School of Economics , de data 83 S. STRANGE

doilea r`zboi mondial. Aranjamentele de la Bretton Woods puse în apli-
care de Statele Unite pentru a asigura un sistem co mercial deschis nu erau
adecvate pentru a opri presupusa cre]tere a protec\ ionismului între state.
Mai mult, incapacitatea Statelor Unite de a men\ine un surplus comercial
fa\` de competitorii lor principali indica existen\ a unui dezechilibru cres-
când între angajamentele puterii pe plan militar ]i baza sa economic`. Prin
urmare, dorin\a de a oferi „bunuri publice“ la nive l interna\ional care s` se
bucure de autoritate, cum ar fi o moned` interna\io nal` stabil` ]i descura-
jare nuclear` extins` la Europa ]i Japonia, era ame nin\at`. Pentru Susan
Strange, o astfel de analiz` este un exemplu clasic al neputin\ei de a dis-
tinge puterea rela\ional` de cea structural` (subl. n.). În ceea ce prive]te
protec\ionismul, autoarea insist` asupra ideii c` s porirea m`surilor pro-
tec\ioniste nu afecteaz` capitalismul global. Aceas ta datorit` faptului c`
ele nu vor func\iona tocmai din cauza structurii de produc\ie. De]i sunt
interesate s` î]i protejeze industria fa\` de compe ti\ia „necinstit`“ din
exterior, statele sunt la fel de interesate s` limi teze aceste m`suri deoarece
propria lor economie va stagna dac` va fi prea izol at` în fa\a presiunilor
competi\iei interna\ionale. Mai mult, structura de produc\ie a trecut prin schimb`ri uria]e din moment ce o treime din comer\u l mondial nu mai are
loc între firme separate din cadrul statelor, ci între ramuri ale corpora\iilor multina\ionale.
Strange ]i-a concentrat cea mai mare parte a analiz ei sale empirice
asupra schimb`rilor din structura financiar` mondia l`, concluzionând c`
cei care deplâng declinul hegemoniei Statelor Unite confund` puterea
rela\ional` cu cea structural`. Statele Unite nu ]i -au pierdut puterea în
favoarea altor state ca urmare a faptului c` aceste a din urm` profit` de pe
urma accesului privilegiat pe pia\a american`:
„Guvernul american a pierdut puterea … în favoare a pie\ei – ]i
pierderea a fost în mare m`sur` autoimpus`. Pentru a transforma restul
lumii într-un spa\iu sigur care s` primeasc` cu bra \ele deschise capita-
lismul american, guvernele americane au ridicat suc cesiv barierele din
fa\a investi\iilor str`ine ]i au promovat mobilitat ea capitalului, au dis-
trus în\elegerile de la Bretton Woods, au abuzat de GATT prin tratate
comerciale unilaterale; []i ]au dereglementat pie\ele pentru transportul
aerian ]i finan\e. }i lista nu este exhaustiv`. Toa te aceste decizii poli-
tice luate de Statele Unite au promovat schimb`ri s tructurale în econo-
mia global` ]i datorit` multora dintre ele guvernul american ]i alte
guverne au cunoscut o deteriorare a autorit`\ii leg itime a statului
asupra economiei.“ 8Strange argumenteaz` c` studierea fiec`rui aspect d in cadrul EPI ar
trebui s` înceap` cu un set de întreb`ri empirice: „Prin ce procese politice
]i economice ]i datorit` c`ror structuri politice ] i economice s-a produs
acest rezultat? Dup` cauze vin consecin\e: Cine a b eneficiat de ele? Cine
a pl`tit? Cine a suportat riscurile? Cine s-a bucur at de noile oportunit`\i?“ 5
Astfel de întreb`ri ar trebui s` primeasc` r`spunsu ri în urma examin`rii
deciziilor luate ]i a negocierilor purtate între ac torii relevan\i, guvernele
fiind doar unul dintre ace]tia. Îns` analiza nu ar trebui lim itat` la negocie-
rile explicite (rezultatul puterii rela\ionale dint re actori), c`ci ar trebui s`
recunoasc` constrângerile exercitate ]i interac\iun ile dintre patru structuri
de putere distincte analitic, anume „puterea de a i nfluen\a ideile altora
[structura de cunoa]tere ], puterea de a influen\a accesul la credite [struc-
tura financiar` ], puterea de a influen\a viitorul securit`\ii lor [structura de
securitate ], puterea de a influen\a ]ansele lor la o via\` mai bun` în cali-
tate de produc`tori ]i consumatori [structura de produc\ie ]“. 6Pentru
Strange, aceste patru structuri interac\ioneaz` ]i se mod ific` în timp. Nici
o structur` nu le domin` pe celelalte, dar modul în care interac\ioneaz`
influen\eaz` rezultatele negocierilor dintre actorii economici ]i politici în diferite domenii ale economiei politice interna\ion ale.
Distinc\ia pe care o face Strange între cele patru tipuri de putere
structural` este dezvoltat` deplin în States and Markets (1988), iar analiza
pe care o face fiec`reia ilustreaz` eclectismul s`u teoretic. Spre exemplu, descrierea structurii de securitate \ine de realism ul conven\ional, în care
autoritatea statului deriv` din asigurarea de c`tre el a securit`\ii cet`\enilor
împotriva amenin\`rii venite din partea altor state . Structura de produc\ie
trimite la sursa fundamental` a cre`rii avu\iei în societate ]i la modul în
care tehnologiile de produc\ie structureaz` distrib u\ia puterii între state ]i
pie\e. Structura financiar` se refer` la modul în c are este creat, distribuit
]i administrat (sau prost administrat) creditul în rela\iile interna\ionale. În
cele din urm`, structura de cunoa]tere se refer`, c onform lui May, la „ceea
ce se crede, ceea ce se ]tie (]i este perceput ca în\eles sau dat) ]i la canalele
prin care aceste credin\e, idei ]i cuno]tin\e sunt communicate sau res-
tric\ionate“. 7
Opera lui Strange privind puterea structural` în econo mia politic`
interna\ional` izvor`]te din nemul\umirea ei fa\` d e inadecvarea instru-
mentelor teoretice utilizate în studiul politicii ] i economiei în anii ’70. Ea
a fost inspirat` ]i de dezacordul autoarei cu cerce t`torii care au afirmat c`
puterea politico-economic` a Statelor Unite fa\` de alte state înregistra o
descre]tere în anii ’70. Argumentul conven\ional de curgea astfel: Japonia
]i Europa î]i reveniser` de pe urma distrugerii eco nomiilor lor din cel de-al 85 S. STRANGE RELA|II INTERNA|IONALE 84

În lucr`rile sale mai recente, Strange se ocup` mai pu\in de dez-
baterea privind declinul hegemoniei Statelor Unite ]i este mai interesat`
de m`sura în care puterea structural` s-a modificat astfel încât disperseaz`
autoritatea statului teritorial. În loc s` concurez e pentru teritorii, statele
concureaz` pentru p`r\i din pia\` în cadrul economi ei mondiale. Prin
urmare, priorit`\ile lor s-au deplasat dinspre ap`rare ]i politic` extern` spre comer\ ]i politic` economic`, iar acum statele t rebuie s` împart`
autoritatea cu al\i actori. „Autoritatea statal` s- a împr`]tiat în toate p`r\ile.
Iar în anumite privin\e pare c` nu s-a dus nic`ieri , ci pur ]i simplu s-a
evaporat.“ 9Strange afirm` c` motivul acestei transform`ri îl c onstituie
rata schimb`rii tehnologice din structura de produc \ie. Nu numai c` tr`im
într-o lume în care viteza comunica\iilor transfront aliere este f`r` prece-
dent, ci avansul tehnologic este atât de rapid încâ t capitalul necesar pen-
tru dezvoltarea de bunuri ]i servicii competitive n u poate fi recuperat
numai pe baza vânz`rilor pe plan intern. Schimb`ril e nu au complicat
numai identitatea actorilor angaja\i în economia in terna\ional`, ci ]i pale-
ta negocierilor dintre state ]i firme. O tendin\` n epl`cut` este aceea c`, pe
m`sur` ce statele concureaz` pentru p`r\i din pia\a mondial`, stimulând
firmele str`ine s` investeasc` ]i s` manufactureze produse pe teritoriul lor,
capacitatea lor de a percepe impozite ]i de a regle menta pie\ele scade, iar
acest proces accentueaz` dificult`\ile de a adminis tra economia global`.
Toate acestea sunt rezultatul schimb`rilor structur ale din natura puterii,
care nu pot fi în\elese dac` analiza este limitat` la rela\iile interstatale.
Transferul de putere este dinspre state spre pie\e ]i nu este reflectat în mod
necesar într-un transfer de putere între state. Sta tele Unite înc` benefici-
az` de o enorm` putere structural` în termeni de se curitate, finan\e ]i
cuno]tin\e, fapt care este reflectat de domina\ia universit`\ilor americane în compara\ie cu alte state în ceea ce prive]te atr activitatea pentru stu-
den\ii str`ini.
Implica\iile operei lui Strange sunt duble. În prim ul rând, ea a f`cut
mai mult decât oricare alt cercet`tor pentru a prom ova fertilizarea teore-
tic` între „paradigmele“ centrale ale gândirii în r ela\iile interna\ionale, în
particular în domeniul EPI. În al doilea rând, a at ras aten\ia cercet`torilor
asupra necesit`\ii ]i dificult`\ilor managementului central a ceea ce ea
descrie ca trecere de la lumea statelor na\ionale l a un „nou medievalism“
în rela\iile interna\ionale. Prima implica\ie este esen\ial` dac` cea de-a
doua urmeaz` a fi încercat`.
„Dac` intelectualii nu g`sesc curajul de a abandona impedimentele
unui trecut care dispare cu repeziciune ]i nu încep s` reflecteze din nou În cea mai provocatoare carte a sa, Casino Capitalism (1986), care
rezoneaz` la temele iresponsabilit`\ii politice din lucr`rile precedente,
Strange argumenteaz` c` sistemul capitalist global sufer` de lipsa ordinii
în structura financiar`. În particular, trecerea de la rata fix` a schimbului la cea liber` a f`cut ca statele s` întâmpine greut `\i în administrarea
economiilor lor ]i a creat un climat în care cre]te rea economic` este greu
de realizat. În ceea ce prive]te lumea a treia, Str ange sus\ine c` adev`rata
problem` nu sunt nivelurile foarte înalte ale datoriilor, ci lipsa unei sursesigure de credit pentru dezvoltarea pe termen lung.
Strange spune foarte clar cine este de vin` pentru crearea „capita-
lismului de cazinou“ al anilor ’70 ]i ’80 – Statele Unite. Ea identific` o
serie de cazuri în care guvernul american a refuzat s` ac\ioneze ca un
hegemon responsabil (spre exemplu, crearea unor rat e mobile ale schim-
bului, refuzul de a negocia direct cu OPEC ]i de a înfiin\a o institu\ie inter-
na\ional` de împrumut ca ultim resort dup` crahul b ancar din 1975). Spre
deosebire de reali]ti precum Stephen Krasner, Stran ge presupune c` statul
american este slab ]i nu dore]te s` se opun` intere selor economice de grup
din Statele Unite. Îns` ea insist` c` argumentele n eorealiste/neoliberale
cum c` Statele Unite sunt atât de slabe din punct d e vedere economic încât
nu pot institui o ordine financiar` interna\ional` sunt doar scuze pentru
politici ]i evalu`ri gre]ite. În ciuda faptului c` au pierdut din putere în fa\a
pie\ei, Statele Unite p`streaz` o mare putere struc tural` în compara\ie cu
alte state din sistemul interna\ional, iar Strange crede c` ar trebui ca SUA
s` fie trase la r`spundere pentru ac\iunile lor.
Îns` nu este deloc clar, cel pu\in nu reiese din Casino Capitalism
(1986), care ar fi tratamentul pentru bolile pe car e analista le observ`. Ea
sugereaz` c` Statele Unite ]i-ar putea face ordine în propria cas` prin
rezolvarea problemei enormului lor deficit bugetar, care a produs în
primul rând dezvoltarea pie\elor volatile ale moned ei europene, ]i prin
controlul b`ncilor interna\ionale, reglementându-se accesul lor la New
York. Îns` astfel de reforme nu vor avea loc f`r` p resiuni ]i, din moment
ce este improbabil ca acestea s` vin` din interioru l Statelor Unite, trebuie
s` vin` dinspre celelalte state. Strange adopt` ast fel o variant` a diplo-
ma\iei echilibrului de putere, argumentând c` în sp ecial europenii trebuie
s` dezvolte o moned` comun` ]i s` î]i asume o respo nsabilitate mai mare
pentru nevoile proprii de securitate. În ciuda fapt ului c` a împrumutat
amplu din ]coala marxist` în elaborarea naturii str ucturii de produc\ie,
Strange respinge orice speran\e în clasele muncitoa re care, încorsetate în
interiorul statelor na\ionale, nu ar putea constitu i agen\i reali ai reformei
sau revolu\iei. 87 S. STRANGE RELA|II INTERNA|IONALE 86

„Cave, hic Dragones: A Critique of Regime Analysis“ , în International Organization ,
nr. 36, 1982, p. 479-496.
„Still an Extraordinary Power: America’s Role in a Global Monetary System“, în
Raymond E. Lombra ]i Willard E. Witte (ed.), Political Economy of
International Relations and Domestic Monetary Relat ions , Iowa State
University Press, Ames, Iowa, 1982, p. 73-103.
Paths to International Political Economy (ed.), Allen & Unwin, Londra, 1984.
„The Global Political Economy: 1958-1994“, în International Journal , nr. 34,
1984, p. 333-345.
„Protectionism and World Politics“, în International Organization , nr. 39, 1985,
p. 233-259.
Casino Capitalism , Oxford University Press, Oxford, 1986.
„Supranationals and the State“, în John A. Hall (ed .), States in History , Basil
Blackwell, Oxford, 1986, p. 289-305.
„The Persistent Myth of Lost Hegemony“, în International Organization , nr. 41,
1987, p. 551-574.
States and Markets: An Introduction to Internationa l Political Economy , Pinter,
Londra, 1988.
„The Future of the American Empire“, în Journal of International Affairs , nr. 42,
1988, p. 1-17.
„Towards a Theory of Transnational Empire“, în Jame s N. Rosenau ]i Ernst-Otto
Czempiel (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges: Approach es to
World Politics for the 1990’s , D. C. Heath & Co., Toronto, 1989, p. 161-176.
„Finance, Information and Power“, în Review of International Studies , nr. 16,
1990, p. 259-274.
Rival States , Rival Firms: Competition for World Market Shares (împreun` cu
John M. Stopford), Cambridge University Press, Camb ridge, 1991.
„An Eclectic Approach“, în Craig N. Murphy ]i Roger Tooze (ed.), The New
International Political Economy , Lynne Reinner, Boulder, Colorado,
1991, p. 33-50.
„Rethinking Structural Change in the International Political Economy: States,
Firms and Diplomacy“, în Richard Stubbs ]i Geoffrey R. D. Underhill
(ed.), Political Economy and the Changing Global Order , McClelland &
Stewart, Toronto, 1994, p. 103-115.
„Political Economy in International Relations“, în Ken Booth ]i Steve Smith (ed.),
International Relations Theory Today , Polity Press, Cambridge, 1995,
p. 154-174.
The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy , Cambridge
University Press, Cambridge, 1996. la unele aspecte fundamentale ale societ`\ii, siste melor politice ]i eco-
nomiei, orice tip de progres c`tre un sistem durabi l va fi imposibil.“ 10
Dup` cum se observ`, cu adev`rat un nou gânditor re alist!
Note
1. Robert Cox, Approaches to World Order , Cambridge University Press,
Cambridge, 1996, p. 183.
2. Dup` cum remarc` ea în leg`tur` cu aceast` perioad `, „problema feminist` a pro-
fesiilor este înc` de ridicat ]i, cu patru copii mi ci acas`, nu am preferat s` lupt“.
Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics:
Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academi c Travellers , Lexington
Books, Massachusets, 1989, p. 433.
3. Susan Strange, States and Markets: An Introduction to Internationa l Political
Economy , Pinter, Londra, 1988, p. 16.
4. Ibid ., p. 24-25.
5. Susan Strange, „Political Economy and Internationa l Relations“, în Ken Booth ]i
Steve Smith (ed), International Relations Theory Today , Polity Press,
Cambridge, 1995, p. 172.
6. Ibid .
7. Chris May, „Strange Fruit: Susan Stange’s Theory o f Structural Power in the
International Political Economy“, în Global Society , nr. 10, 1996, p. 182. May
sugereaz` ideea interesant` c` structura cunoa]teri i ar trebui tratat` cu mult mai
mult` seriozitate ca precedesor al altor structuri, dar acesta este un subiect care
necesit` alte cercet`ri. A se vedea Susan Strange, „A Reply to Chris May“, în
Global Society , nr. 10, 1996, p. 303-306.
8. Susan Strange, „Wake up, Krasner! The World Has Ch anged“, în Review of
International Political Economy , nr. 1, 1994, p. 213.
9. Susan Strange, „The Defective State“, în Daedalus , nr. 24, 1995, p. 56.
10. Ibid ., p. 72.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la
Keohane ]i Krasner.
Principalele lucr`ri ale lui Susan Strange
„International Economics and International Politics : A Case of Mutual Neglect“,
în International Affairs , nr. 46, 1970, p. 304-315. 89 S. STRANGE RELA|II INTERNA|IONALE 88

KENNETH WALTZ
Kenneth Waltz s-a n`scut în 1924. A absolvit progra mul de maste-
rat la Universitatea Columbia în 1950 ]i în 1954 ]i -a terminat teza de doc-
torat, care a fost publicat` în acela]i an cu mare succes. Man, The State
and War nu era numai un exerci\iu str`lucit de istoria idei lor privind
cauzele r`zboaielor dintre state, ci con\inea ]i ge rmenii unei idei pe care
Waltz a dezvoltat-o în întregime un sfert de secol mai târziu. La un prim
nivel cartea este pur ]i simplu o încercare de a ex amina sistematic r`spun-
surile oferite de filozofi, oameni de stat, istoric i ]i anali]ti politici la între-
barea fundamental`: Care este cauza r`zboiului? El a sus\inut ideea c`
ace]tia pot fi clasifica\i ca optimi]ti sau pesimi] ti, iar r`spunsurile lor ar
putea fi împ`r\ite în trei niveluri de analiz` sau „imagini“. Acestea sunt:
natura uman`; economia intern` ]i sistemele politic e ale statelor; mediul
anarhic în care statele coexist` f`r` o putere supe rioar` care s` dispun` de
autoritatea de a reglementa conflictele dintre ele. Waltz a argumentat c`
este necesar s` se \in` seama de interac\iunea dint re aceste imagini ]i s`
nu se exagereze importan\a nici uneia dintre ele.
„A treia imagine descrie cadrul politicii mondiale, îns`, în lipsa primei
]i a celei de-a doua, nu pot fi cunoscute for\ele c are determin` politi-
cile; prima imagine ]i cea de-a doua descriu for\el e care ac\ioneaz` la
nivelul politicii mondiale, îns`, în lipsa celei de -a treia imagini, impor-
tan\a lor nu poate fi evaluat` ]i nici rezultatele lor nu pot fi prezise.“ 1
În urm`torii 25 de ani Waltz s-a preocupat de probl ema modului de
evaluare a rela\iei empirice dintre imaginile pe ca re le-a identificat în
prima carte. El a devenit profesor titular la vârst a de 33 de ani ]i a fost
numit profesor de ]tiin\e politice la Berkeley, în 1971, dup` ce între timp
a predat la Harvard ]i Brandeis. A contribuit cu ar ticole importante la dez-
baterea privind meritele relative ale echilibrelor multipolare de putere fa\`
de cele bipolare dintre marile puteri, iar în 1967 a publicat o carte în care
a comparat politicile externe ale Statelor Unite ]i Marii Britanii prin pris-
ma sistemelor lor politice diferite.
În 1979, în pragul alegerii lui Ronald Reagan ]i în momentul în
care destinderea dintre superputeri f`cea loc unei noi faze (care s-a dove-
dit ulterior a fi faza terminal`) a tensiunii dintr e Statele Unite ]i Uniunea
Sovietic`, Waltz a publicat cartea care a fost desc ris` drept „singura ]i cea
mai citit` contribu\ie la teoria neorealismului, pr in care a ajuns succesorul Lecturi suplimentare
Calleo, David P., The Imperious Economy , Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts, 1982.
Gill, Stephen ]i Law, David, The Global Political Economy: Perspectives,
Problems and Policies , Harvester Wheatsheaf, Brighton, 1988.
Lukes, Stephen, Power: A Radical View , Macmillan, Basingstoke, 1974.
May, Christopher, „Strange Fruit: Susan Strange’s T heory of Structural Power in the
International Political Economy“, în Global Society , nr. 10, 1996, p.167-189.
May a oferit o bibliografie cuprinz`toare a lucr`ri lor publicate ale lui Susan
Strange la urm`toarea adres` Internet: http://human .ntu.ac.uk/foh/is/ipebib.html. RELA|II INTERNA|IONALE 90

similare, dar difer` sub aspectul capacit`\ilor de care dispun în a le rezol-
va. Elementul de referin\` empiric al ultimei varia bile este num`rul de
mari puteri care domin` sistemul. Dat fiind num`rul mic de astfel de state,
]i Waltz sugereaz` c` nu mai mult de opt au jucat v reodat` un rol cu con-
secin\e pe scena mondial`, politica interna\ional` „poate fi studiat` în ter-
menii logicii sistemelor numerelor mici“. 3Aceast` logic`, sus\ine el, poate
fi în\eleas` f`r` a face vreo afirma\ie vag` ]i car e nu poate fi testat` despre
când ]i în ce m`sur` statele urm`resc s` dobândeasc ` puterea. „Politica
echilibrului de putere predomin` oricând sunt îndep linite dou` ]i numai
dou` condi\ii: ordinea s` fie anarhic` ]i s` fie po pulat` de unit`\i care
doresc s` supravie\uiasc`.“ 4
Dup` ce a izolat structura, Waltz argumenteaz` c` o structur` bipo-
lar` dominat` de dou` mari puteri este mai stabil` decât o structur` mul-
tipolar` dominat` de trei sau mai multe mari puteri . O structur` bipolar`
tinde s` fie mai durabil` f`r` r`zboaie extinse la ni velul întregului sistem.
Din nou, spre deosebire de predecesorii s`i reali]t i, care erau preocupa\i
de confruntarea ideologic` a superputerilor în era nuclear`, Waltz sus\ine
c` exist` diferen\e izbitoare între multipolaritate ]i bipolaritate în termeni
de comportament strategic. În cazul multipolarit`\i i, statele se bazeaz` pe
alian\e pentru a-]i men\ine securitatea. Instabilit atea este inerent`,
deoarece „exist` prea multe puteri pentru a permite oric`reia dintre ele s`
trag` linii clare ]i rigide între alia\i ]i adversa ri“. 5În schimb, inegalitatea
dintre superputeri ]i celelalte state face ca ameni n\area s` fie mai u]or de
identificat ]i permite atât Uniunii Sovietice cât ] i Statelor Unite s`
men\in` echilibrul central bazându-se pe for\e prop rii ]i nu pe alia\i. Peri-
colele calculelor gre]ite ]i ale retragerii alia\il or sunt astfel reduse. Ame-
nin\area nuclear` ]i incapacitatea fiec`reia dintre cele dou` superputeri de
a dep`]i for\a de r`spuns a celeilalte sporesc stab ilitatea sistemului. În ter-
menii anun\a\i de lucr`rile sale precedente, spre sfâr]itul anilor ’70 Waltz s-a autoidentificat drept un optimist al celei de-a treia imagini.
Pentru mai mult de un deceniu de la publicare, Theory ]i autorul
s`u au fost în centrul unei dezbateri intense ]i ad esea acide [n rela\iile
interna\ionale. Unii l-au l`udat pe Waltz pentru c` a r`sturnat credin\a
liberal` c` rela\iile interna\ionale treceau prin sch imb`ri structurale ]i pen-
tru c` a oferit cea mai sistematic` încercare de a articula o teorie testabil`
a echilibrului de putere. La cealalt` extrem`, a fo st acuzat c` ar legitima
„un proiect autoritar de propor\ii globale“. 6
{ntre cei care au admirat rigoarea c`r\ii lui Waltz s-a derulat o dez-
batere despre [ncercarea sa de a izola natura ]i ef ectele structurii sistemu-
lui interna\ional, despre gradul [n care concluziil e sale substan\iale cores-lui Morgenthau“. 2Theory of International Politics este un text fundamen-
tal al domeniului. Acest succes se explic` printr-o serie de factori.
{ntâi, de]i momentul apari\iei a fost într-o oareca re m`sur` întâm-
pl`tor, coinciden\a dintre publicarea c`r\ii ]i înc eputul unui nou r`zboi
rece a f`cut ca argumentul s`u principal s` fie deo sebit de controversat.
Ideea lui Waltz c` domina\ia în continuare a superp uterilor este cea mai
bun` garan\ie a ordinii ]i stabilit`\ii în politica mondial` a ap`rut într-o
vreme în care mul\i credeau c` un r`zboi atomic put ea izbucni în Europa
ca urmare a cursei înarm`rilor nucleare. În al doil ea rând, spre deosebire
de reali]tii din perioada postbelic` timpurie (prec um Carr ]i Morgenthau),
Waltz a afirmat c` a ob\inut echivalentul „revolu\i ei lui Copernic“ în
studiul politicii modiale prin rezolvarea problemei nivelului de analiz` pe
care o anun\ase în anii ’50. În al treilea rând, Wa ltz a afirmat c` lucrarea sa
era prima teorie a echilibrului de putere din rela\ iile interna\ionale care
putea fi sus\inut` în mod ]tiin\ific . Spre deosebire de to\i cei care conside-
rau c` rela\iile interna\ionale treceau printr-o tr ansformare radical` ca
urmare a interdependen\ei crescânde din economia mo ndial` ]i a limit`rii
for\ei în era nuclear`, Kenneth Waltz a reafirmat i mportan\a statului ca
actor principal în politica interna\ional` ]i a cat alogat argumentele opo-
nen\ilor s`i drept reduc\ioniste ]i nonfalsificabil e. În timpul a]a-numitei
dezbateri a paradigmelor care a dominat rela\iile i nterna\ionale în anii ’80,
Waltz a fost o figur` cheie, iar cartea sa continu` s` fie o lucrare de referin-
\` pentru sus\in`torii ]i oponen\ii neorealismului în rela\iile interna\ionale.
Argumentul c`r\ii este o continuare a unor idei pre zentate întâi în
lucrarea Man, The State and War ]i în acela]i timp o repudiere a concluzi-
ilor acesteia. În loc s` exploreze rela\ia dintre n ivelurile de analiz` pe care
le-a identificat în lucr`rile anterioare, Waltz se concentreaz` asupra auto-
nomiei ]i influen\ei componentei structurale a sist emului interna\ional.
Acest al treilea nivel influen\eaz` comportamentul statelor ]i prin urmare
influen\eaz` rezultate precum inciden\a r`zboaielor , constrângând statele
s` nu adopte anumite politici ]i predispunându-le p entru altele. El defi-
ne]te structura politic` interna\ional` cu ajutorul a dou` criterii. Primul
este un principiu al aranjamentului prin care state le se rela\ioneaz` reci-
proc. Sistemul interstatal este un sistem de autopr otec\ie, anarhic. El
afirm` c` acest principiu este constant în timp ]i limiteaz` sever gradul la
care poate ajunge diviziunea muncii dintre state. E le sunt, dup` cum spune
Waltz, nediferen\iate din punct de vedere func\iona l. Prin urmare, suvera-
nitatea multipl` limiteaz` amploarea interdependen\ ei statelor. În timp ce
anarhia este o constant`, cel de-al doilea criteriu al structurii, distribu\ia
capacit`\ilor, variaz` de la un stat la altul. Stat ele se confrunt` cu sarcini 93 K. WALTZ RELA|II INTERNA|IONALE 92

spune cum variaz` posibilitatea marilor puteri de a modela constructiv
rela\iile interna\ionale o dat` cu schimbarea siste mului ca întreg.“ 7În mod
ironic, sistemul s-a schimbat dramatic o dat` cu sf âr]itul r`zboiului rece ]i
colapsul unuia dintre polii structurii, Uniunea Sov ietic`. Aceast` schim-
bare dramatic` a evenimentelor nu era compatibil` c u a]tept`rile enun\ate
în Theory , conform c`rora superputerile se maturizau ]i deve neau „doi
poli sensibili“ în fruntea unei structuri tot mai s tabile.
De la sfâr]itul r`zboiului rece, Waltz ]i-a îndrept at aten\ia asupra
consecin\elor a ceea ce el consider` a fi o trecere dinspre bipolaritate spre
unipolaritate. Dup` cum era de a]teptat, lucr`rile sale recente reflect` o
parte din preocup`rile pe care le-a enun\at în anii ’60 referitoare la con-
secin\ele nedorite care decurg din dezechilibrul de putere. În particular, el
afirm` c`, în absen\a unor presiuni de echilibrare eficiente, s-ar putea ca
Statele Unite s` ia pe cont propriu asigurarea inte reselor lor de politic`
extern` ]i, prin aceasta, s` se bazeze pe preponder en\a lor militar` pentru
a-]i impune propria viziune despre o nou` ordine mondia l`. În acest con-
text, el este deosebit de optimist cu privire la co nsecin\ele prolifer`rii
nucleare în politica interna\ional`. La începutul a nilor ’80 Waltz a afirmat
c` descurajarea nuclear` reprezenta o for\` pentru stabilitatea politicii
mondiale, obligând statele s` î]i realizeze scopuri le f`r` riscul unui con-
flict nuclear global. El este înc` adeptul acestui argument ]i crede c`
„r`spândirea controlat`“ a armelor nucleare poate a vea, în contextul mul-
tipolarit`\ii, acelea]i efecte pe care le-a avut de scurajarea nuclear` ]i ar
putea contrabalansa pericolele sale inerente. Îns` acest argument porne]te
de la prezum\ia c` dinamica complex` a rela\iei nucleare dintre superpu-teri poate fi reprodus` f`r` probleme. Waltz nu a r `spuns celor mai radi-
cali critici, pentru care Theory este m`rturia s`r`cirii teoriei rela\iilor
interna\ionale într-un mod neorealist, pozitivist.
Note
1. Kenneth Waltz, Man, The State, and War , Columbia University Press, New York,
1959, p. 238.
2. Michael Banks, „The Inter-Paradigm Debate“, în M. Light ]i A. J. R. Groom
(ed.), International Relations: A Handbook of Current Theo ry , Frances Pinter,
Londra, 1985, p 14. pundeau premiselor ]i despre schimbare ]i continuit ate [n sistemul inter-
na\ional.
Prima problem` este m`sura în care Waltz reu]e]te s` identifice
structura drept cauz` a comportamentului statelor. El sus\ine c` structura
func\ioneaz` precum ficatul omului sau ca un sistem progresiv de impozi-
tare, producându-]i efectele prin socializare ]i compe ti\ie interstatal`.
Waltz admite c` a fost inspirat de Durkheim ]i de s tudiile sociologice
privind comportamentul mul\imilor, îns` nu este cla r în ce m`sur` struc-
tura func\ioneaz` independent de percep\ia statelor asupra echilibrului de
putere. S-a atras de asemenea aten\ia asupra incons ecven\elor [n argumen-
ta\ia substan\ial` a lui Waltz privind meritele bip olarit`\ii în anii ’70 ]i teo-
ria echilibrului de putere. Unii dintre criticii s` i au afirmat c` „stabilitatea“
r`zboiului rece este legat` mai mult de armele nucl eare (un fenomen la
nivelul unit`\ilor) ]i mai pu\in de bipolaritate. T ocmai pentru c` superpu-
terile erau cu mult mai puternice dec@t alte state, nu rezult` c` ele erau la
fel de puternice fiecare ]i c` s-au adaptat cu succ es la structura dominant`.
Din nou, puterea explicativ` ]i predictiv` a teoriei lui Waltz a fost com-
promis` de dificultatea separ`rii nivelurilor de an aliz` ]i a determin`rii
con\inutului fiec`ruia. În cele din urm`, unii crit ici au sus\inut c` modelul
lui Waltz este prea static ]i determinist, lipsindu -i dimensiunea schimb`rii
structurale. Statele sunt condamnate s` reproduc` lo gica anarhiei ]i orice
cooperare care are loc între ele este subordonat` d istribu\iei puterii.
Premisele lui Waltz privind natura statelor au fost contestate cu aprindere
de neoliberali, care cred c` este exagerat` m`sura în care statele sunt obse-
date de distribu\ia puterii ]i c` sunt ignorate ben eficiile colective care pot
fi dobândite prin cooperare.
În loc s` încerce s` amendeze sau s` reconstruiasc` teoria lui Waltz
pentru a solu\iona unele dintre presupusele sale sl `biciuni, al\ii au privit
cartea cu mult mai mult` suspiciune ca o încercare prost deghizat` de a
legitima r`zboiul rece sub mantia ]tiin\ei. O mare parte a c`r\ii este dedi-
cat` problemelor deconstruc\iei teoretice, rela\iei dintre legile comporta-
mentului ]i teoriile care explic` acele legi precum ]i modului în care poate
fi testat` o teorie astfel încât s` se conformeze s tandardelor ]tiin\ifice co-
recte de comportament. Pentru Waltz, o teorie este un instrument de expli-
care a tiparelor comportamentului statelor în cadru l circumscris al acti-
vit`\ii umane. De]i explica\ia este o condi\ie prea labil` necesar` ac\iunii
reu]ite, interoga\ia teoretic` este o activitate f` r` valoare politic`. Dat`
fiind distinc\ia rigid` pe care o face [ntre teoria politic` interna\ional` ]i
analiza politicii externe, prima nu o poate evalua ]i prescrie pe cea de-a
doua. „Problema nu este de a spune cum trebuie cond us` lumea, ci de a 95 K. WALTZ RELA|II INTERNA|IONALE 94

LIBERALISMUL
Spre deosebire de reali]ti, liberalii consider` rela\ iile interna\ionale
ca o posibil` surs` de progres ]i transformare tele ologic`. Ei pun libertatea
individual` mai presus de orice ]i consider` c` sta tul se cuvine s` fie oprit
de la ac\iuni de natur` a o submina. Pe plan intern , puterea statului liberal
constitu\ional este limitat` de r`spunderea sa demo cratic` fa\` de propriii
cet`\eni, de nevoia de a respecta cerin\ele economi ei de pia\` ]i normele
de drept. Liberalii consider` c`, în ciuda dificult `\ilor pe care le presupune
transferul acestor constrângeri la nivel interna\io nal, ele trebuie instituite
pentru a promova stabilitatea atât în raporturile d intre statele suverane, cât
]i în interiorul acestora. Între gânditorii de seam` din aceast` sec\iune exist` diferen\e de accent în ceea ce prive]te prio ritatea ce trebuie acordat`
democra\iei, interdependen\ei economice ]i reglemen t`rii legale interna-
\ionale a securit`\ii ]i domeniului economic. Sunt prezentate aici formele
republicane, comerciale ]i cele juridice ale tradi\ iei liberale, a]a cum atât
meritele acestora, cât ]i gradul în care (individua l sau combinate) afec-
teaz` rela\iile interna\ionale sunt sus\inute de li berali. În anii ’20 ]i ’30,
liberalismul a fost subapreciat ]i considerat o for m` de „idealism“ sau
„utopism“ de c`tre autoproclama\ii „reali]ti“ ai vr emii. Aceasta a fost
eticheta care s-a aplicat f`r` deosebire lucr`rilor lui Norman Angell,
Woodrow Wilson ]i Alfred Zimmern. Ast`zi, liberalis mul nu mai este
marginalizat în studiul rela\iilor interna\ionale. Pr`bu]irea Uniunii
Sovietice, ]i deci a comunismului drept concurent g lobal al capitalismu-
lui, le-a asigurat liberalilor contemporani, la sfâ r]itul secolului al XX-lea,
prilejul de a afirma tradi\ia intelectual` ]i impor tan\a liberalismului.
Oricum, de]i unele tendin\e contemporane par a conf irma teoriile „ideali]-
tilor“, liberalismul trebuie s` r`spund` la noi pro voc`ri, pe m`sur` ce
for\ele capitalismului global submineaz` aparenta „ victorie“ a democra\iei
liberale, la sfâr]itul r`zboiului rece. 3. Kenneth Waltz, Theory of International Politics , Addison-Wesley, Reading,
Massachusetts, 1979, p.131.
4. Ibid ., p. 121.
5. Ibid ., p. 168.
6. Richard Ashley, „The Poverty of Neorealism“, în International Organization ,
nr. 38, 1981, p. 226.
7. Kenneth Waltz, Theory of International Politics , p. 210.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Gilpin, Keohane, Morgenthau ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Kenneth Waltz
Man, The State, and War , Columbia University Press, New York, 1959.
„Political Philosophy and the Study of Internationa l Relations“, în William Fox
(ed.), Theoretical Aspects of International Relations , University of Notre
Dame Press, Notre Dame, Indiana, 1959, p. 51-69.
„The Stability of a Bipolar World“, în Daedalus , nr. 93, 1964, p. 881-909.
Foreign Policy and Democratic Politics , Little, Brown, Boston, 1967.
Theory of International Politics , Addison-Wesley, Reading, Massachusetts, 1979.
„The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better“ , în Adelphi Paper ,
nr. 171, International Institute of Strategic Studie s, Londra, 1981.
„The Origins of War in Neorealist Theory“, în Journal of Interdisciplinary
History , nr. 18, 1988, p. 615-628.
„Realist Thought and Neorealist Theory“, în Journal of International Affairs ,
nr. 44, 1990, p. 21-37.
„The Emerging Structure of International Politics“, în International Security ,
nr. 18, 1993, p. 44-79. Lecturi suplimentare
Buzan, B., Jones C. ]i Little, R., The Logic of Anarchy: Neorealism to Structural
Realism , Columbia University Press, New York, 1993.
Halliday, F. ]i Rosenberg, J., „Interview with Ken Waltz“, în Review of
International Studies , 1998, p. 371-386.
Keohane, Robert O. (ed.), Neorealism and its Critics , Columbia University Press,
New York, 1986.
Linklater, Andrew, „Neo-realism in Theory and Pract ice“, în Ken Booth ]i Steve
Smith (ed.), International Relations Theory Today , Polity Press,
Cambridge, 1995.
Mouritzen, Hans, „Kenneth Waltz: A Critical Rationa list Between International
Politics and Foreign Policy“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The
Future of International Relations: Masters in the M aking , Routledge,
Londra, 1997, p. 66-99. Aceast` evaluare a operei l ui Waltz con\ine ]i o
bibliografie complet`. RELA|II INTERNA|IONALE 96

despre fapte, p`reri ce pot fi corecte sau incorect e; ]i, de regul`, sunt
incorecte“ 2. Ca jurnalist, Angell cuno]tea pe deplin modul în care presa
putea modela ]i deforma opinia public` ]i era hot`r ât s` î]i foloseasc`
pozi\ia din pres` pentru a schimba opinia publiculu i. De]i primele sale
încerc`ri de a instrui oamenii nu s-au bucurat de pre a mult` aten\ie, tema
ira\ionalit`\ii avea s` domine tot ceea ce a public at ulterior. În 1909, a scris
un scurt pamflet intitulat Europe’s Optical Illusion , care a fost, în general,
ignorat, pân` când Angell ]i-a dezvoltat argumentele ]i a publicat lucrarea
The Great Illusion . Talentul s`u de a-]i face reclam` ]i distribuirea gratu-
it` a c`r\ii unor politicieni eminen\i ]i altor jur nali]ti au contribuit la con-
sacrarea acesteia, în cele din urm`, ca best-seller . S-au vândut peste dou`
milioane de exemplare pân` la izbucnirea r`zboiului ]i lucrarea a fost
tradus` în 25 de limbi. A dat chiar na]tere unei te orii care i-a purtat
numele, iar succesul c`r\ii i-a permis autorului s` -]i dedice restul vie\ii
scrisului, sus\inerii de cursuri ]i organiz`rii de mi]c`ri politice menite a
promova idei compatibile cu viziunea sa asupra inte rna\ionalismului li-
beral. Pân` la încetarea sa din via\`, în 1967, Ang ell a publicat peste 40 de
c`r\i despre rela\iile interna\ionale, reevaluând ] i dezvoltând argumentele
sus\inute, pentru prima dat`, în 1909. A continuat s` scrie pentru ziare ]i a
editat revista Foreign Affairs din 1928 pân` în 1931. Pentru o scurt`
perioad`, spre sfâr]itul anilor ’20, a fost membru al Parlamentului,
reprezentând Partidul Laburist ]i i-a fost acordat, în 1931, titlul de cavaler
pentru servicii aduse comunit`\ii. A fost membru în consiliul Institutului
Regal de Studii Interna\ionale din Londra ]i al Com itetului Executiv al
Ligii pentru Uniunea Na\iunilor. În 1933, lui Angel l i-a fost acordat
Premiul Nobel pentru Pace, pentru care a fost nomin alizat de personali-
t`\i ca Bertrand Russel, J. M. Keynes, Harold Laski , John Dewey ]i John
Hobson.
Angell este un precursor important al teoreticienil or „interdepen-
den\ei“, ap`ru\i la finele anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Esen\a analizei
lui Angell este aceea c` principala caracteristic` a modernit`\ii ar fi
incompatibilitatea dintre r`zboi ]i obiectivul fiec `rui stat de a ob\ine
bun`stare economic`. În era mercantilismului, expan siunea teritorial`,
prin colonialism ]i r`zboi, a contribuit la bun`sta rea economic` a statelor.
De pild`, dobândirea de teritorii noi le permitea s tatelor s`-]i m`reasc`
resursele, în special cele de aur. Oricum, tranzi\i a c`tre societ`\i comer-
ciale puternic dezvoltate, al`turi de conturarea un ei pie\e mondiale ]i de
cre]terea diviziunii muncii la scar` mondial`, a cr eat o situa\ie care a f`cut
inutil r`zboiul ca mijloc de rezolvare a conflictel or ap`rute în jurul intere-
selor materiale ale statelor. Angell nu a crezut c` noua epoc` ar reflecta NORMAN ANGELL
Norman Angell ]i-a publicat celebra lucrare The Great Illusion cu
doar doi ani înainte de izbucnirea primului r`zboi mondial. El a sus\inut
c` interdependen\a economic` a statelor puternic in dustrializate era atât de
mare încât controlul teritorial, ca premis` a bun`s t`rii economice, deve-
nise perimat ]i, de aceea, r`zboiul era ira\ional. Din nefericire, credin\a c`
Norman Angell a prezis desuetudinea r`zboiului a fa cilitat înt`rirea impre-
siei c` acest gânditor de seam` ar fi un „idealist“ care fie se în]ela funda-
mental, fie (într-o interpretare mai binevoitoare) era prea avansat pentru
vremea sa. Atribuirea unei asemenea etichete ar fi, totu]i, eronat`, dac`
s-ar baza pe o asemenea percep\ie. Angell nu a fost victima propriei sale
„iluzii“ c` r`zboiul nu ar mai putea izbucni doar pentru c` nu mai era ra\ional din punct de vedere economic. De fapt, a f ost inspirat s`-]i scrie
cartea tocmai pentru c` s-a temut de începutul r`zb oiului ]i a dorit s` con-
tracareze gândirea conven\ional` despre care credea c` a contribuit la con-
sim\`mântul publicului de a sprijini politici care nu erau în interesul s`u.
Acum, c` r`zboiul rece s-a sfâr]it, iar realismul n u mai domin` studiul
rela\iilor interna\ionale, cercet`torii î]i pot înd repta aten\ia c`tre perioada
de dinainte de 1914 f`r` prejudec`\ile din trecut ] i, în acest mod, pot apre-
cia munca „unui teoretician despre care toat` lumea a auzit, dar pe care
pu\ini îl iau în serios“ 1.
Norman Angell s-a n`scut [n 1874, în Lincolnshire, Anglia, într-o
familie din clasa mijlocie ]i a înv`\at s` citeasc` la o vârst` fraged`, asi-
milând operele lui Voltaire, Tom Paine, Walt Whitma n ]i mai ales pe cele
ale lui John Stuart Mill. Educa\ia sa formal` nu er a foarte vast`. }i-a petre-
cut câ\iva ani în Fran\a ]i Elve\ia, unde a urmat c âteva cursuri la Uni-
versitatea din Geneva. La vârsta de 17 ani a decis s` emigreze în SUA,
convins c` problemele Europei erau nerezolvabile. Î n SUA, a c`l`torit
de-a lungul Coastei de Vest, lucrând ca muncitor ag ricol, v`car, plantator
de vi\`-de-vie ]i, în cele din urm`, ca reporter la publica\iile Globe-
Democrat din St. Louis ]i Chronicle din San Francisco. Când a r`mas f`r`
bani, s-a întors la Paris ]i s-a angajat redactor l a ziarul de limb` englez`
Daily Messenger ]i, în cele din urm`, a fost selectat de Lord North cliffe
s` conduc` edi\ia francez` a cotidianului Daily Mail .
În 1903 ]i-a publicat prima carte, Patriotism Under Three Flags: A
Plea for Rationalism in Politics . În autobiografia sa, Angell a ar`tat c`
„lucrarea era, de fapt, o provocare deschis` la adr esa determinismului ma-
terialist ]i economic… oamenii nu sunt c`l`uzi\i de fapte, ci de p`rerile lor99 N. ANGELL

boiul îi confirmase teza principal` ]i s-a opus cu înver]unare deciziei de la
Versailles de a impune costuri imense pentru repara\ii de r`zboi Germaniei
înfrânte. Pentru Angell, o asemenea m`sur` era inut il` într-o epoc` în care
bun`starea nu se mai m`sura în aur, ci în m`rfuri ] i în valoarea acestora.
„Pedepsind“ Germania, alia\ii î]i f`ceau r`u lor în ]i]i, din moment ce Ger-
mania trebuia reabilitat` pentru a putea pl`ti repa ra\iile cerute de învin-
g`tori. Cum ar`ta Navari:
„era vorba despre acel postulat pentru care el s-ar fi putut felicita f`r`
rezerve… în timpul negocierilor de pace de dup` pri mul r`zboi mon-
dial, sindicatele franceze refuzau s` primeasc` m`r furi germane în
contul repara\iilor, din cauza concuren\ei; singuru l mod în care Germa-
nia a «pl`tit», în ultim` instan\`, a fost printr-o tax` pe comer\; ]i, în
principal pe baza împrumuturilor americane, economi a german` s-a
redresat ]i a putut pl`ti.“ 4
Mai târziu, pe lâng` reflec\iile asupra adecv`rii t ezei sale la reali-
tate, în lumina experien\ei primului r`zboi mondial ]i a lec\iilor sale mai
cuprinz`toare, Angell ]i-a concentrat aten\ia tot m ai mult asupra nevoii
unor reforme politice interna\ionale pentru a preve ni un alt r`zboi mondi-
al. Din moment ce r`zboiul izbucnise deja, era clar c` nimeni nu se putea
baza doar pe procesele economice pentru a împiedica conflictele violente.
Pe lâng` necesitatea constant` de a instrui, Angell era un credincios sus-\in`tor al eforturilor interna\ionale de promovare a dezarm`rii ]i de domi-
na\ie a dreptului interna\ional prin Liga Na\iunilo r.
Angell nu a fost nicic@nd pacifist. Nu credea c` fo r\a nu ar trebui
folosit` niciodat` în chestiunile interna\ionale. Î n studiul s`u privind paci-
fismul în Marea Britanie în prima jum`tate a secolului al XX-lea, Martin Ceadel face distinc\ie între pacifism ]i ceea ce el nume]te pacificism ,
adic` opinia c` „r`zboiul, de]i necesar uneori, est e întotdeauna un mod
ira\ional ]i inuman de a rezolva disputele ]i c` prevenirea lui ar trebui s` fie întotdeauna o prioritate politic` dominant`“ 5. Angell a fost un „pacifi-
cist“ ]i un sus\in`tor zelos al securit`\ii colecti ve în rela\iile interna\ionale.
El a crezut c`, din moment ce domina\ia legii este crucial` pentru
men\inerea p`cii în interiorul statelor, ar trebui s` i se acorde un rol simi-
lar ]i la nivel interna\ional. Astfel, de]i a sus\i nut principiul dezarm`rii,
niciodat` nu s-a al`turat acelor pacifi]ti care mil itau pentru dezarmarea
unilateral`. Angell a regretat modul în care German ia a fost tratat` la
Versailles ]i, la începutul anilor ’30, a vrut s` r ecreeze o în\elegere de tipul
concertului european din secolul al XIX-lea. Ar fi trebuit ca [n special
Germania ]i Italia s` primeasc` statute ]i drepturi egale cu celelalte mari vreo „armonie de interese“ utopic` a celor care par ticip` la diviziunea
interna\ional` a muncii. Dup` cum sus\ine ]i în pas ajul de mai jos, argu-
mentul s`u principal este acela c`, dac` vrem s` ap `r`m avantajele inter-
dependen\ei economice, trebuie s` g`sim noi c`i de rezolvare a conflic-
telor care sunt inerente:
„Barca lua ap`, marea era agitat`, iar \`rmul se af la la mare dep`rtare.
Era nevoie de toate eforturile unui om pentru a vâs li ]i de ale celuilalt
pentru a scoate apa din barc` cu ispolul. Dac` unul dintre ei ar fi cedat,
s-ar fi înecat amândoi. La un moment dat, vâsla]ul îl amenin\` pe cel
care scotea apa c`, dac` nu se mi]ca mai repede, îl arunca din barc`; la
aceasta, cel care scotea apa i-a replicat c`, dac` el ar fi aruncat, cu sigu-
ran\` s-ar fi înecat apoi ]i vâsla]ul. }i, cum vâsl a]ul era cu adev`rat
dependent de cel care scotea apa, iar acesta depind ea, la rândul s`u, de
primul, nici unul nu putea folosi for\a împotriva c eluilalt.“ 3
Aceasta nu însemna c` r`zboiul ar înceta s` existe sau c` interde-
penden\a ar fi inevitabil`. Dar Angell credea cu ad ev`rat c` aceasta din
urm` va cre]te în timp, con]tient c` el ]i al\i teo reticieni ar fi trebuit s`
fac` eforturi uria]e pentru eradicarea r`zboiului. El sus\inea îndeosebi
inutilitatea colonialismului ]i ideea c` interdepen den\a financiar` a mari-
lor puteri europene f`cea f`r` sens competi\ia pent ru teritorii sau chiar
pretinderea unor desp`gubiri de la cei învin]i în r `zboi. Angell spera c`,
odat` acest mesaj în\eles, liderii politici ar fi c `utat mai degrab` coopera-
rea decât r`zboiul pentru a-]i rezolva diferendele. Interdependen\a îns`]i
ar fi facilitat, în opinia lui, aceasta. Apoi, cum diviziune a muncii s-a adân-
cit, statele ar fi incapabile s` controleze apari\i a organiza\iilor transna-
\ionale, a c`ror cooperare ar trece peste grani\ele teritoriale ]i ar putea
duce la ceea ce noi numim ast`zi o societate civil` interna\ional`.
Desigur, temerile lui Angell au fost confirmate de izbucnirea pri-
mului r`zboi mondial. Dup` r`zboi, el a recunoscut c` experien\a acestu-
ia îl obliga s`-]i reconsidere câteva puncte de ved ere, dar a r`mas solidar
cu teza central` din The Great Illusion . De exemplu, crezuse c` r`zboiul
ar fi urmat s` se limiteze la Germania ]i Marea Bri tanie ]i c` posibilit`\ile
acestora de a finan\a conflictul ar fi fost diminua te de refuzul altor state de
a le acorda credite ]i asisten\` financiar`. A recu noscut, de asemenea, c`
subestimase puterea statului de a salvgarda circula \ia monetar` ]i de a-]i
organiza resursele pentru a se mobiliza de r`zboi. Aceasta a ar`tat capaci-
tatea statului de a interveni în diviziunea muncii ]i de a controla gradul de
interdependen\`, de]i o asemenea interven\ie politi c` ar fi putut avea cos-
turi economice foarte mari. Pe de alt` parte, Angel l a considerat c` r`z-101 N. ANGELL RELA|II INTERNA|IONALE 100

muncii este un pas înainte fa\` de liberalismul sec olului al XVIII-lea (care
lega necesitatea pie\elor economice de legea natura l`), ea are înc` puncte
slabe. De]i analiza sa empiric` s-a limitat la Europa ]i, în special, la
Germania ]i Anglia, Angell a fost înclinat s` fac` generaliz`ri care nu erau
sus\inute de realitate. Interdependen\a, dup` cum m ul\i autori au sus\inut
de atunci, nu ar trebui în\eleas` ca însemnând egal itatea gradului de
dependen\` dintre diferite state. De aceea, metafor a b`rcii sparte induce în
eroare. În cel mai bun caz, interdependen\a este li mitat` la anumite regi-
uni ale lumii; ea nu este universal` ]i rareori statele sunt l a fel de vulnera-
bile sub aspectul costurilor unui eventual r`zboi. Dar, din moment ce nu
sunt în mod egal vulnerabile, într-o lume în care „ câ]tigurile relative“ din
comer\ ]i cooperare sunt distribuite inegal, poate fi ra\ional pentru anu-
mite state s` renun\e la câ]tigurile absolute ob\inute din cooperare pentru a-]i asigura securitatea relativ`. În al doilea rân d, Angell nu a contribuit
prea mult la în\elegerea na\ionalismului. El ura na \ionalismul în toate
formele sale, dar avea mai degrab` pornirea s` fac` remarci generale
despre sl`biciunea ]i vulnerabilitatea con]tiin\ei publice la manipulare
prin inocularea ideilor na\ionaliste, decât s` recu noasc` vreo legitimitate
moral` identit`\ii na\ionale. Ca urmare, de]i nu a prezis niciodat` c`
r`zboiul ar urma s` dispar` ca efect al interdepend en\ei economice, a
crezut c` a]a ar trebui. De aceea, nu a reu]it s` i a în considerare posibili-
tatea existen\ei unor motive u]or de sus\inut pentr u a duce un r`zboi, în
pofida costurilor sale economice. Colin Gray observ a:
„Problema central` este aceea c`, de]i Omul este Ec onomic, el este, de
asemenea, ]i Politic, Religios ]i, posibil, Militar (dac` nu chiar
R`zboinic) prin natura sa… chiar dac` s-ar putea de fini, m`sura ]i
ob\ine bun`starea economic`, ce s-ar realiza? Dac`, ab extensio ,
bun`starea economic` trebuie s` includ` valorile se curit`\ii fizice ]i
politice, poate chiar ]i securitatea con]tiin\ei, c e utilitate i-ar r`mâne
acestui concept-valoare?“ 8
În al treilea rând, Angell tindea s` presupun` c` e xista o rela\ie
invers` între interdependen\a economic` dincolo de grani\ele teritoriale ]i
puterea guvernelor de a controla ceea ce se petrece a în interiorul acestor
grani\e. Nu a f`cut niciodat` o distinc\ie sistemat ic` între state ]i guverne
]i nici nu a acceptat c` statul „este constituit di n mai mult decât aparatul
guvernamental formal. Institu\ii precum presa, grup urile de lobby, insti-
tutele de cercetare au fost absorbite în structura guvern`rii moderne. În
timp ce guvernul î]i poate pierde din for\a de dete rminare a politicilor sec-
toriale, el câ]tig` mai mult prin coordonarea, inte rven\ia în ]i, în cele din puteri ale Europei ]i ca Liga Na\iunilor s` caute a fi cât mai universal` în ceea ce prive]te selec\ionarea membrilor. Nevoia un or m`suri de îngr`dire
a Germaniei ]i Italiei, la sfâr]itul anilor ’30, a fost ea îns`]i, într-o oare-
care m`sur`, consecin\a tratamentului care li s-a a plicat de c`tre alia\i la
sfâr]itul primului r`zboi mondial. V`zându-l pe Ang ell mai degrab` ca
„realist“ decât ca „idealistul“ care era acuzat a f i (în mod special de E. H.
Carr, în The Twenty Years’ Crisis ), J. D. B. Miller arat` cum, în practic`,
aceste etichet`ri sunt nesigure în ceea ce prive]te diferen\ierea dintre cele
dou` moduri de gândire:
„«Utopi]tii» [ca Angell ]sugeraser` f`r` nici o îndoial` c` ar fi putut
exista o cale nedureroas` de ie]ire din dificult`\i le create de preten\iile
Italiei ]i Germaniei; dar tot ei au propus ]i o ali an\` [între SUA ]i
Uniunea Sovietic`, Marea Britanie ]i Fran\a ]care, în cele din urm`,
s-a ]i realizat. «Reali]tii» [Carr ]desconsideraser` posibilitatea unei
alian\e, dar e]uaser` în a-]i da seama c` Hitler nu era doar un politician
obi]nuit, care ar fi putut fi cump`rat cu un împrum ut ]i cu praful în
ochi al posibilit`\ii unor concesii comerciale ]i c oloniale“. 6
De]i s-a opus întotdeauna ideii c` un colonialism c lasic era impor-
tant pentru men\inerea prosperit`\ii economice a pu terii metropolitane,
Angell nu a fost un opozant al ideii de imperiu. 7Spre deosebire de al\i li-
berali, precum Hobson, Angell nu a crezut c` decolo nizarea ]i neames-
tecul erau importante în sine, ca instrumente ale l ibert`\ii politice ]i drept
contributori la stabilitatea interna\ional`. Angell a fost un ardent adversar
al na\ionalismului, oriunde s-ar fi manifestat ]i a sus\inut ideea c` deco-
lonizarea era, mai degrab`, compatibil` cu propagar ea na\ionalismului
decât opus` acestuia. El a considerat iluzia suvera nit`\ii politice ]i eco-
nomice ca fiind mai pu\in important` decât asigurar ea ordinii politice ]i
extinderea domniei legii la toate popoarele, fie c` erau formal indepen-
dente sau nu. Angell a fost întotdeauna foarte scep tic cu privire la
„con]tiin\a public`“ ( public mind ) în a]a-numitele democra\ii. Credea, ca
]i Hobson, c` r`zboiul survenea adesea din cauza ]o vinismului, na\iona-
lismului deformat ]i abilit`\ii elitelor militare d e a manipula viziunile pro-
priilor cet`\eni cu privire alte state. Acesta fiin d cazul lumii dezvoltate, cu
atât mai probabil era ]i cazul lumii a treia, cu li deri chiar ]i mai pu\in
îngr`di\i de pres` decât cei din statele moderne in dustrializate.
În excelenta sa analiz` critic` asupra contribu\iei lui Angell la stu-
diul rela\iilor interna\ionale în secolul al XX-lea , Cornelia Navari se con-
centreaz` asupra a trei principale puncte slabe ale operei acestuia. Mai
întâi, chiar dac` analiza lui asupra interdependen\ ei ca func\ie a diviziunii 103 N. ANGELL RELA|II INTERNA|IONALE 102

Principalele lucr`ri ale lui Norman Angell
Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalis m in Politics , Londra, Fisher
Unwin, 1903.
The Great Illusion: A Study of Relations of Militar y Power in Nations to Their
Economic and Social Advantage , Londra, William Heinemann, 1912.
The Foundations of International Polity , Londra, William Heinemann, 1914.
Human Nature and the Peace Problem , Glasgow, W. Collins Sons & Co., 1925.
From Chaos to Control , New York, Century Co., 1933.
„The International Anarchy“, în lucrarea lui Leonar d Woolf, The Intelligent Man’s
Way to Prevent War , Londra, Gollancz, 1933, p. 19-66.
The Press and the Organization of Society , Cambridge, Minority Press, 1933.
Preface to Peace , New York, Harper & Brothers Ltd., 1935.
The Unseen Assassins , Londra, Hamish Hamilton, 1935.
This Have and Have-not Business: Political Fantasy and Economic Fact , Londra,
Hamish Hamilton, 1936.
The Defence of the Empire , Londra, Hamish Hamilton, 1937.
Peace with the Dictators?: A Symposium and Some Con clusions , Londra, Hamish
Hamilton, 1938.
The Great Illusion – Now , Harmondsworth, Penguin, 1938.
Let the People Know , New York, Viking Press, 1943.
Sleep Places: An Examination of Political Tendencie s , Londra, Hamish Hamilton, 1947.
After All: The Autobiography of Norman Angell , Londra, Hamilton, 1951.
Lecturi suplimentare
Bisceglia, Louis, Norman Angell and the Liberal Internationalism in B ritain,
1931-1939 , New York, Garland, 1982.
Howard, Michael, War and the Liberal Conscience , Londra, Temple Smith, 1978.
Miller, John D. B., Norman Angell and the Futility of War: Peace and th e Public
Mind , Londra, Macmillan, 1986. Con\ine o bibliografie c omplet` a lucr`-
rilor lui Angell.
Navari, Cornelia, „The Great Illusion Revisited: th e International Political Theory of
Norman Angell“, în Review of International Studies , nr. 15, 1989, p. 341-358.
Weinroth, H., „Norman Angell and The Great Illusion : an Episode in pre-1914
Pacifism“, în Historical Journal , nr. 17, 1974, p. 551-574. urm`, legitimarea activit`\ilor multor agen\i infor mali definitorii pentru
statul modern“. 9
În ciuda existen\ei lor, aceste observa\ii privind opiniile lui Angell
nu ]tirbesc imensa sa contribu\ie la studiul rela\i ilor interna\ionale, în\e-
leas` în contextul locului ]i timpului s`u. Acum ]t im mai multe decât în
vremea sa despre natura ]i amploarea interdependen\ ei în politica mondi-
al`, iar dezbaterea privind rela\ia acesteia cu r`z boiul este mult mai sofis-
ticat` decât atunci. Angell a f`cut mult pentru a p une bazele interna\iona-
lismului liberal ]i a contribuit la combaterea mitu lui potrivit c`ruia r`zbo-
iul este o întreprindere profitabil`. Apelul la ra\ iune ]i nevoia de educa\ie
în domeniul rela\iilor interna\ionale au fost ]i ele foarte importante. Orice
s-ar crede despre con\inutul unora din argumentele sale, încercarea lui de
a aplica ideea unui interes propriu „luminat“ la do meniul rela\iilor inter-
na\ionale este înc` o puternic` surs` de inspira\ie pentru cercet`tori.
Note
1. Cornelia Navari. „The Great Illusion Revisited: th e International Theory of
Norman Angell“, în Review of International Studies , nr. 15, 1989, p. 341.
2. Norman Angell, After All , Londra, Hamish Hamilton, 1951, p. 107. Un bun rez u-
mat al vie\ii lui Angell poate fi g`sit în lucrarea lui J. D. B. Miller, Norman
Angell and the Futility of War , Basingstoke, Macmillan, 1986, p. 1-24.
3. Norman Angell, The Foundations of International Polity , Londra, Heineinann,
1914, p. 17.
4. Cornelia Navari, op.cit ., p. 350.
5. Martin Ceadel, Pacificism in Britain 1914-1945, Oxford, Clarendon Press, 1980, p. 3.
6. J. D. B. Miller, op. cit ., p. 7.
7. A se vedea în mod deosebit lucrarea lui Norman Ang ell, The Defence of the
Empire , Londra, Hamish Hamilton, 1937.
8. Colin Gray, „Global Security and Economic Well-Bei ng: A Strategic
Perspective“, în Political Studies , nr. 42, 1994, p. 30.
9. Cornelia Navari, op. cit ., p. 354.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Hobson ]i Wilson. 105 N. ANGELL RELA|II INTERNA|IONALE 104

dac` nu totalmente perimat`, oricum nepotrivit` pen tru a analiza proble-
mele importante ]i noile orient`ri din economia pol itic` interna\ional`.
Era nevoie s` fie examina\i al\i actori decât state le, cum ar fi corpora\iile
multina\ionale ]i mi]c`rile sociale transna\ionale, fiecare cu importan\a
proprie. Distribu\ia puterii militare era din ce în ce mai irelevant`, argu-
mentau ei, în timp ce imaginea „anarhiei“ era înloc uit` de ceea ce Wolfram
Hanreider numea „o nou` convergen\`“ a proceselor p olitice interna\io-
nale ]i na\ionale. Politicile privind distribu\ia e conomic` erau, adesea, cel
pu\in la fel de importante ca ]i politicile de secu ritate militar`. 2
Rena]terea teoriei politice în SUA s-a datorat, în mare m`sur`, unei
singure personalit`\i, John Rawls, ]i c`r\ii sale A Theory of Justice (1971).
Beitz a profitat de oportunitate ]i a sus\inut c` „ principiile drept`\ii“ ela-
borate de Rawls puteau îndeplini cele dou` func\ii ale teoriei politice la
scar` global`, acum, c` „reali]tii“ î]i pierduser`, aparent, unul din argu-
mentele lor principale împotriva integr`rii teoriei politice ]i rela\iilor in-
terna\ionale. Acestea din urm` nu mai erau o aren` a „continuit`\ii ]i nece-
sit`\ii“, în forma politicilor de putere, în timp c e (a]a cum credea Beitz)
idealurile colective ale teoriei politice liberale puteau fi ap`rate ca interese
universale proprii. Pentru a în\elege bazele argume nta\iei lui Beitz, se
impune deci o scurt` prezentare a lucr`rii lui Rawl s. Acesta a furnizat o
metod` unic` pentru identificarea principiilor de j usti\ie care protejeaz`
drepturile individului. În acest sens, el a dezvolt at principiile de justi\ie
care ap`rau nu numai libert`\ile civile ]i politice tradi\ionale, ci ]i o împ`r-
\ire mai echitabil` a veniturilor, bog`\iei, educa\ iei, ofertelor de munc`,
s`n`t`\ii ]i a altor „bunuri“ esen\iale pentru a as igura bun`starea ]i dem-
nitatea tuturor, inclusiv a celor defavoriza\i.
Metoda pe care Rawls a folosit-o pentru a elabora a ceste principii
se bazeaz` pe tradi\ia contractului social, trasat` de Hobbes, Rousseau ]i
Kant. Dar, în loc de a postula anumite caracteristi ci ale „naturii umane“
pentru a stabili condi\iile contractului, Rawls a s ugerat ideea unei „pozi\ii
originare“. Aceasta este o situa\ie ipotetic` în ca re „un v`l de ignoran\`“
ne împiedic` s` ne recunoa]tem talentele naturale, principiile morale ]i
rangul în ordinea social`, astfel încât s` putem alege în mo d ra\ional prin-
cipii de justi\ie care nu sunt în favoarea noastr`. F`r` a-\i cunoa]te religia,
vei alege un principiu de toleran\` religioas` pent ru a guverna societatea.
Necunoscând clasa social` din care faci parte, vei alege principii care s` garanteze egalitatea corect` de ]anse ]i s`-\i maxi mizeze succesul în via\`,
dac` ajungi s` fii printre cet`\enii cei mai pu\in favoriza\i. Orice persoan`
„ra\ional`“ va alege aceste principii, deoarece nu exist` nimic care s` ne
deosebeasc` unul de cel`lalt în aceast` pozi\ie ori ginar`, unde cu to\ii sun-CHARLES BEITZ
Cei mai mul\i dintre liberalii prezenta\i în aceast ` parte a lucr`rii
sunt empiri]ti. De]i motiva\i de valorile liberale ale libert`\ii individuale,
egalit`\ii politice ]i democra\iei, ei sunt în prin cipal preocupa\i de modu-
rile în care rela\iile interna\ionale promoveaz` sa u obstruc\ioneaz` aceste
valori. Beitz este un teoretician important, intere sat de justificarea acestor
valori ]i de modul în care pot fi furnizate indiviz ilor, la scar` global`,
motive de comportare concordant` cu aceste valori. Cu alte cuvinte, el
vrea s` elaboreze principii de drept acceptabile în sine, la care s` ne putem
conforma în mod rezonabil, dat fiind c` indivizii ] i statele sunt entit`\i
complexe din punct de vedere motiva\ional. Cartea s a, Political Theory
and International Relations (1979), este o încercare de a urm`ri dou`
obiective de baz` ale teoriei politice: elaborarea unui ideal al vie\ii colec-
tive ]i a unui argument conving`tor asupra motivulu i pentru care acesta ar
trebui promovat. Thomas Nagel ar`ta: „Un ideal, ori cât de atractiv ar putea
fi de contemplat, este utopic dac` indivizii concre \i nu pot fi motiva\i s`
tr`iasc` dup` tiparul lui. Dar un sistem politic ca re este legat complet de
motivele individuale poate da gre] în a întruchipa orice ideal.“ 1Aceste
dou` dimensiuni ale proiectului lui Beitz sunt inex tricabil legate una de
alta, din moment ce el este la fel de procupat s` e vite eticheta de „idealist“
pe cât este s` apere principiile liberale.
Din teza de doctorat a lui Beitz, sus\inut` la Univ ersitatea Princeton
la mijlocul anilor ’70, a rezultat lucrarea Political Theory and Interna-
tional Relations . A fost o perioad` interesant` atât din punct de v edere in-
telectual, cât ]i politic. Pe de o parte, teoria po litic` se afirma în SUA dup`
o perioad` lung` de somnolen\` ]i marginalizare, în plin` domina\ie a po-
zitivismului ]i behaviorismului din ]tiin\a politic ` american`. „Valorile“
erau adesea asociate cu emo\iile sau „preferin\ele“ indivizilor, legându-se
moralitatea de domeniul „opiniilor“. Filozofia poli tic` dominant` în mediul
academic era utilitarismul, care sus\inea un princi piu aparent simplu, „ma-
ximizarea bun`st`rii sociale ]i a fericirii“. Acest principiu coexista cu
ideea liberal` c` drepturile indivizilor nu ar treb ui sacrificate în interesul
bun`st`rii sociale, dar acelora care au crezut într -o asemenea idee le-au
lipsit argumentele filozofice împotriva gândirii ut ilitariste predominante.
Pe de alt` parte, în studiul rela\iilor interna\ion ale existau indicii privind
inadecvarea paradigmei realiste la studiul unei lum i de „interdependen\e
complexe“. Gânditori ca Robert Keohane ]i Joseph Ny e sus\ineau c`
imaginea „politicilor de putere“ în statele autonom e ( self-contained ) era, 107 C. BEITZ

stat. El ap`r` o pozi\ie cosmopolit` radical`, a ju sti\iei interna\ionale,
împotriva a ceea ce nume]te concep\ia „moralit`\ii statelor“. Drepturile
statelor sunt ele însele derivate din drepturile fi in\elor umane ]i Beitz nu
vede nici un motiv care s` limiteze cel de-al doile a principiu, care \ine de
justi\ia distributiv`, la rela\iile dintre cet`\eni în interiorul grani\elor teri-
toriale ale statelor suverane. Din punct de vedere moral, f rontierele terito-
riale sunt arbitrare, consecin\` mai degrab` a întâ mpl`rii istorice decât a
deliber`rii morale. De aceea, el este oarecum scept ic cu privire la princi-
piul „autodetermin`rii“ ca fiind limitat la acele s tate care se întâmpl` s`
existe la un moment dat în istorie. Cine este „subi ectul“ relevant al auto-
determin`rii? Care este scopul „autodetermin`rii“? „Autonomia“ politic`
a anumitor grupuri sau suveranitatea statal` deplin `? Ceea ce conteaz`
pentru Beitz este întâietatea moral` a indivizilor, nu obscurele carac-
teristici „împ`rt`]ite“ ale grupurilor:
„Ideea c` statele ar trebui s` fie respectate ca su rse autonome de
finalit`\i ]i c`, de aceea, nu trebuie s` fie stânj enite, apare ca un cores-
pondent al ideii c` indivizii ar trebui respecta\i ca fiin\e autonome. Dar
analogia este gre]it`. Corespondentul autonomiei in dividuale la nive-
lul statelor este conformitatea institu\iilor lor d e baz` cu principii de
justi\ie adecvate… principiul autonomiei statului … nu poate fi corect
interpretat f`r` a aduce în discu\ie justi\ia socia l` care, de regul`, este
considerat` ca apar\inând teoriei politice a statul ui.“ 4
Dac` Beitz are dreptate, iar principiile lui Rawls despre justi\ie sunt
într-adev`r adecvate la nivel global, atunci mult d in ceea ce este considerat
drept studiu al eticii interna\ionale trebuie compl et regândit. Într-adev`r,
Beitz este foarte clar asupra acestui punct. Analog ia hobbesian` dintre
indivizi ]i state, pe care mul\i studen\i ]i-au îns u]it-o înc` de la primul curs
de rela\ii interna\ionale, este gre]it`. Beitz a de dicat o parte însemnat` din
cartea sa expunerii permanente a m`surii în care st udiul rela\iilor
interna\ionale este astfel fundamental viciat; abia Rawls ne furnizeaz`
principii universale de justi\ie care ar trebui aplicate la nivel global. Mai
mult înc`, ele pot fi aplicate sau, cel pu\in, cond i\ia de interdependen\`
face ]i mai posibil acest lucru acum mai mult ca niciodat` ]i Beitz insist` asupra justific`rii contractuale c` „persoane de di ferite cet`\enii au
obliga\ii reciproce distributive, asemenea cet`\eni lor aceluia]i stat.
Obliga\iile distributive interna\ionale sunt bazate pe justi\ie, nu pur ]i sim-
plu pe ajutorul reciproc.“ 5
Cu o singur` carte, Charles Beitz a reu]it s` treze asc` interesul unei
noi genera\ii de cercet`tori pentru valoarea teorie i politice în rela\iile in-tem persoane care aleg ra\ional. În acest caz sunte m „persoane morale
libere ]i egale“, conduse de sim\ul „justi\iei drep t corectitudine“ pentru a
dezvolta principii care ne leag` unii de ceilal\i ] i de care ne ata]`m atât
noi, cât ]i societatea ca întreg.
Substan\a politic` a teoriei lui Rawls const` în în cercarea de a inte-
gra critica socialist` în liberalism. Primul princi piu de justi\ie afirm` li-
bertatea ]i egalitatea, acordând prioritate asigur` rii libert`\ilor liberale
fundamentale de gândire, con]tiin\`, exprimare, aso ciere, vot universal,
protec\ie fa\` de arest`ri abuzive ]i dreptul de a de\ine proprietate. Al
doilea principiu de justi\ie are dou` p`r\i. Mai în tâi, este „principiul dife-
ren\ei“. Inegalit`\ile sociale ]i economice sunt ju stificate doar dac` spo-
resc beneficiile cet`\enilor mai pu\in avantaja\i. În al doilea rînd, se cere o
egalitate universal` de ]anse, nu numai a ]anselor de a munci, ci ]i a
]anselor în via\`, indiferent de clasa social`. Ast fel, justi\ia lui Rawls
descrie un liberalism pentru cei mai pu\in avantaja\i, care pl`te]te tribut
criticii socialiste. Principiul diferen\ei îi prote jeaz` pe s`raci atâta timp cât
ridicarea nivelului lor de trai e posibil`. În mod similar, egalitatea de ]anse
merge, dincolo de liberalismul clasic, pân` la a ce re educa\ie compensa-
torie ]i limitarea inegalit`\ilor economice.
Importan\a lui Rawls în istoria teoriei politice es te acum recunos-
cut`. Beitz afirm` c` el este la fel de important ] i în studiul rela\iilor inter-
na\ionale, în ciuda faptului c` Rawls însu]i atinge foarte pu\in acest
subiect. Nu îl ignor`, dar sus\ine c`, ]i la nivel global, între state, con-
secin\ele pornirii de pe o „pozi\ie originar`“ ar d uce la principii „fami-
liare“, deja existente în dreptul interna\ional:
„Principiul de baz` al dreptului na\iunilor este pr incipiul egalit`\ii.
Popoarele independente organizate în state au anumi te drepturi funda-
mentale egale. Acest principiu este analog drepturi lor egale ale cet`\e-
nilor într-un regim constitu\ional. O consecin\` a acestei egalit`\i a
na\iunilor este principiul autodetermin`rii unui po por, dreptul unui
popor de a-]i rezolva propriile probleme f`r` imixt iunea unor puteri
str`ine. Altul… este dreptul la autoap`rare împot riva unui atac extern,
inclusiv dreptul de a forma alian\e de ap`rare pent ru a-]i proteja acest
drept. Un alt principiu este acela c` tratatele tre buie s` fie respectate…
dar în\elegerile de a coopera, în cazul unui atac n ejustificat, sunt nule
ab initio .“ 3
Rawls însu]i este neclar, nereu]ind s` fac` distinc \ie între na\iuni ]i
state. În oricare din cele dou` cazuri, Beitz nu ve de nici un motiv pentru
a îngr`di pozi\ia originar` a indivizilor la nivelu l unei na\iuni sau al unui 109 C. BEITZ RELA|II INTERNA|IONALE 108

concret scopurile propuse este imens`. Oricum, teor ia în sine a fost
subiectul mai multor critici, care trebuie luate în considerare de aceia care
sprijin` tipul de viziune cosmopolit` articulat` de Beitz. Dou` dintre aces-
tea se desprind în mod special.
Mai întâi, s-ar putea ca Rawls s` aib` bune motive fil ozofice s` se
opun` sus\inerii unei versiuni globale a teoriei sa le asupra justi\iei, chiar
dincolo de evidentele dificult`\i de ordin practic. Dac` a reu]it s` readuc`
un discurs despre drepturi în teoria politic` ]i s` înl`ture domina\ia in-
telectual` a utilitarismului lui Benthamite, Rawls recunoa]te acum c`
pozi\ia originar` nu este atât de inocent` pe cât p are. Aceasta ca r`spuns
la filozofia politic` de tip „comunitarist“, care a atacat „universalismul
abstract“ al „v`lului de ignoran\`“. S-a spus c` te oria lui Rawls se bazeaz`
pe o concep\ie gre]it` ]i incoerent` asupra oamenil or, ca ]i când ar fi
neîmpov`ra\i de scopuri comune, determinate social ]i „constitutive“. În
eseurile mai recente, Rawls neag` faptul c` teoria sa ar presupune o con-
cep\ie metafizic` asupra persoanei. Ca teorie mai d egrab` „politic`“ decât
metafizic`, ea urm`re]te s` realizeze un consens în tre cet`\enii unei demo-
cra\ii pluraliste care, cu toate acestea, se pot în dep`rta de practicile lor
sociale ]i pot reflecta asupra rezonabilit`\ii lor. În acest caz, exist` motive
serioase pentru a restrânge scopul teoriei la anumi te societ`\i, cum ar fi
Statele Unite. Rawls crede c` societ`\ile ar trebui considerate „întreprinderi
cooperative pentru avantaje reciproce“ ]i este difi cil de v`zut cum s-ar putea
caracteriza sistemul mondial prin aceast` sintagm`. Chris Brown arat`:
„A]a-numita «societate» mondial` nu este o societat e, deoarece nu
creeaz` prin cooperare un surplus care s` fie împ`r \it; astfel de principii
de justi\ie distributiv` nu sunt cerute la scar` mo ndial`, pentru c` nu
este nimic de distribuit. Societ`\ile individuale n u coopereaz`, îns` tre-
buie s` coexiste. Justi\ia interna\ional` se refer` la acest` coexisten\`.“ 7
Astfel încât s-ar putea ca Rawls s` aib` dreptate c ând ajunge s`
exclud` al doilea principiu al justi\iei din arena interna\ional`, iar Beitz se
în]eal` când î]i imagineaz` un „v`l de ignoran\`“ g lobal care nu genereaz`
altceva decât mult zgomot. Este destul de greu de i maginat un consens în
interiorul comunit`\ilor na\ionale asupra unei list e de „bunuri esen\iale“
ce trebuie distribuite. Despre societatea global` nici nu poate fi vorba.
A doua critic` adus` lui Beitz se refer` la modul î n care face apel
la interdependen\a interna\ional` pentru a-]i justi fica teoria. Exist` aici
câteva probleme. În primul rând, dac` se presupune c` apelul justific`
numirea societ`\ii interna\ionale drept o „întrepri ndere cooperativ`“, pu-
terea acestuia este predispus` la schimbare. Pân` l a urm`, interdependen\a terna\ionale. El a fost capabil s` foloseasc` opera lui Rawls pentru a dove-
di netemeinicia argumentelor epistemologice care as imileaz` moralitatea
emo\iilor ori obiceiurilor (scepticism etic) ]i a putut s` invoce interdepen-
den\a economic` pentru a ataca argumentele fundamen tale conform c`rora
rela\iile interna\ionale sunt un domeniu nepotrivit pentru etica aplicat`
(ceea ce s-ar putea numi imposibilitate etic`). A]a dar, din multe puncte de
vedere, Political Theory and International Relations este o lucrare foarte
important` pentru cei care cerceteaz` teoria politi c` ]i rela\iile interna-
\ionale. Ea caut` s` integreze în ]tiin\a politic` dou` subdomenii, care s-au
dezvoltat pe dou` c`i diferite. Martin Wight argume ntase c` teoria politic`
era limitat` la stat ]i c` domeniul cel mai apropia t teoriei politice, în
rela\iile interna\ionale, era filozofia istoriei. D ac` Beitz avea dreptate,
situa\ia era pe punctul de a se schimba.
Într-o anumit` m`sur`, situa\ia s-a schimbat mul\um it`, în parte, lui
Beitz. Dar ar fi gre]it s` suger`m c` argumenta\ia sa a fost larg acceptat`
]i c` s-ar putea continua pur ]i simplu s` se în\el eag` complexitatea
justi\iei distributive globale potrivit direc\iilor trasate de Rawls. În mod
cert, a se c`uta, de pild`, s` se aplice la nivel global principiul distributiv ar fi o sarcin` descurajatoare în sine. Desigur, Be itz recunoa]te c` teoria
sa ar trebui considerat` un ideal la care indivizii ]i statele trebuie s` aspire
]i ar fi chiar motiva\i s` fac` eforturi în acest s ens. Nu este o eroare a
teoriei faptul c` exist` o deosebire esen\ial` într e presupozi\iile sale ]i
realitatea contemporan`. Janna Thompson d` unele su gestii asupra impli-
ca\iilor pr`pastiei dintre teoria în discu\ie ]i pr actic`:
„Nu exist`, în primul rând, nici un organism politi c mondial capabil s`
impoziteze indivizii boga\i de dragul celor mai pu\ in înst`ri\i; nici un
organism mondial capabil s` asigure acele resurse d e care s` benefi-
cieze cei nevoia]i. Pentru a face aceast` teorie ap licabil`, avem nevoie
cel pu\in de o organiza\ie capabil` s` administreze ]i s` im pun` un sis-
tem universal de distribu\ie social`.“ 6
Inutil s` mai spunem c` nu avem nimic de acest gen în lume ]i este
îndoielnic c` justi\ia distributiv` ar putea fi vre odat` practicat` pe liniile
trasate de Rawls f`r` ]i mai multe restric\ii drast ice asupra capitalismului
global decât Rawls sau Beitz ar fi preg`ti\i s` acc epte. Motivul este c`
interven\iile politice pe „pia\a liber`“ ar submina alte valori pe care libe-
ralii le pre\uiesc, cum ar fi libertatea fa\` de co nstrângerea statal` (sau
suprastatal`!) ]i dreptul de proprietate.
S-ar putea atunci concluziona c` Beitz a reu]it s` intersecteze teo-
ria politic` ]i rela\iile interna\ionale, chiar dac ` dificultatea de a-]i atinge 111 C. BEITZ RELA|II INTERNA|IONALE 110

2. Wolfram F. Hanreider, „Dissolving International Po litics: Reflections on the
Nation-State“, în American Political Science Review , nr. 72, 1978, p. 1276-
1287. A se vedea ]i lucrarea lui Robert Keohane ]i Joseph Nye, Power and
Interdependence: World Politics in Transition , Boston, Little, Brown, 1977.
3. John Rawls, A Theory of Justice , Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1971, p. 378-379.
4. Charles Beitz, Political Theory and International Relations , Princeton, New
Jersey, Princeton University Press, 1979, p. 122.
5. Ibidem , p. 128.
6. Janna Thompson, Justice and World Order , Londra, Routledge, 1992, p. 15.
7. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Appro aches ,
Londra, Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 173-174.
8. Andrew Linklater, Men and Citizens in the Theory of International Relations ,
Edi\ia a doua, Londra, Macmillan, 1990, p. 6.
9. Charles Beitz, Political Theory and International Relations , p. 183.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Wight
]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Charles Beitz
„Justice and International Relations“, în Philosophy and Public Affairs , nr. 4, 1975,
p. 360-389.
Political Theory and International Relations , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1979.
„Bounded Morality: Justice and the State in World P olities“, în International
Organisation , nr. 33, 1979, p. 405-424.
„Nonintervention and Communal Integrity“, în Philosophy and Public Affairs , nr. 9,
1980, p. 385-403.
Law, Economics, and Philosophy: A Critical Introduc tion, With Applications to
the Law of Torts (with Mark Kuperberg), Totowa, New Jersey, Rowman &
Allenheld, 1983.
Political Equality: An Essay in Democratic Theory , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1990.
„Sovereignty and Morality in International Affairs“ , în lucrarea lui David Held
(ed.), Political Theory Today , Stanford, Stanford University Press, 1991,
p. 236-254.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Appro aches , Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Malnes, Raino, „Philosophers Crossing Borders: Rece nt Literature on Ethics and
International Relations“, în Journal of Peace Research , nr. 20, 1983, p. 193-200. este o variabil` în rela\iile interna\ionale, nu o constant`. A]a cum spune
Andrew Linklater, „orice … teorie care men\ioneaz` interdependen\a
drept cheie a dezvolt`rii sale genereaz` limit`ri s ubstan\iale; aceasta ar fi
o teorie regional` ]i poate chiar una efemer`“. 8Ar avea o astfel de teorie
cele mai potrivite aplica\ii în regiunile cele mai „interdependente“? Dac`
da, atunci, a]a cum arat` Brown, teoria lui Beitz „ func\ioneaz` cel mai bine
acolo unde este cel mai pu\in necesar` ]i unde este în cel mai înalt grad
irelevant`“, adic` în interiorul unor arii ca Europ a de Vest, mai degrab`
decât aplicat` la rela\iile dintre Europa Occidenta l` ]i lumea a treia.
Acestea sunt critici puternice aduse ambelor elemen te ale proiectu-
lui lui Beitz – apelul s`u la universalismul filozofic pentru justificarea drepturilor politice ]i economice ]i preten\iile em pirice ale acestui proiect
cu privire la scopul teoriei în rela\iile interna\i onale. Cu toate acestea, de]i
Beitz a recunoscut for\a criticilor aduse, opera sa r`mâne valoroas`, ca o
tentativ` curajoas` de a îmbina teoria politic` ]i studiul rela\iilor
interna\ionale. De]i nu reu]e]te s` ofere o solu\ie la conflictul dintre par-
ticularism ]i universalism în studiul eticii intern a\ionale, legitimitatea
cercet`rii în sine este acum acceptat` în rela\iile interna\ionale. Political
Theory and International Relations este o carte important`, care a ajutat
la îndreptarea dezbaterii în rela\iile interna\iona le într-o nou` direc\ie.
Beitz chiar a avut dreptate s` observe c` „o asemen ea dezbatere moral`
sistematic` despre rela\iile interna\ionale a avut loc doar între sus\in`torii
scepticismul interna\ional ]i ai moralit`\ii statel or. Oricum … cele mai
presante probleme sunt acelea care separ` moralitat ea statelor de morali-
tatea interna\ional`“. 9
Charles Beitz este în prezent profesor ]i decan în cadrul Colegiului
Bowdoin din SUA. El a predat filozofie politic` ]i rela\ii interna\ionale
la Universitatea Princetown ]i la Colegiul Swarthmo re, Pennsylvania. De
asemenea, este membru al consiliului editorial al r evistei Philosophy and
Public Affairs .
Note
1. Thomas Nagel, „What Makes a Political Theory Utopi an?", în Social Research ,
nr. 56, 1989, p. 904. 113 C. BEITZ RELA|II INTERNA|IONALE 112

MICHAEL DOYLE
Doi factori au ac\ionat împotriva studierii sistema tice a istoriei în
cadrul ]colii anglo-americane de rela\ii interna\io nale. Primul este impac-
tul a ceea ce s-ar putea numi „afaceri curente“ ( current affairs ) asupra
determin`rii obiectului principal de studiu. Din do rin\a de „relevan\` poli-
tic`“ ]i din imboldul de a r`mâne în pas cu problemele cotidiene, cerce-t`torii pot fi cu u]urin\` captiva\i de titlurile z ilnice, incapabili ]i poate
neinteresa\i s` aprofundeze ]i s` încerce s` evalue ze modelele mai dura-
bile de comportament al statelor. În al doilea rând , ]i vorbim despre o
nemul\umire tradi\ional` a cercet`torilor [n materi e, c`utarea „legilor de
comportament al statelor“, în anii ’50 ]i ’60, a l` sat urme de ne]ters în
domeniu. Istoria a fost studiat` numai în m`sura în care se credea c` ar
putea genera „ipoteze verificabile“ ori furniza ech ivalentul unui laborator
pentru testarea ipotezelor generate de o gândire lo gic` ]i deductiv`.
Principalul motiv al includerii lui Michael Doyle î n aceast` carte
este considera\ia lui pentru istoria „intern`“ a do meniului. În recenta sa
critic` asupra modului în care rela\iile interna\io nale ]i istoria lor sunt
prezentate în mare parte a literaturii de specialit ate, Brian Schmidt de-
plânge ceea ce consider` a fi „prezenteismul“ cople ]itor al abord`rilor:
„Actualul consens teoretic al disciplinei, sau o ve rsiune polemic` a ceea
ce ar fi trebuit s` fie acest consens, este de fapt considerat definitiv ]i
atunci trecutul este reconstruit ca o teleologie pe deplin manifestat` în
el… rezultatul net al acestei orient`ri prezentei ste este acela c` dez-
baterea istoric`, reconstruind fidel discursul isto ric al ideilor, practicilor
]i conversa\iilor, sluje]te demonstr`rii tezei desp re natura contempo-
ran` a disciplinei.“ 1
Articolul lui Schmidt a fost publicat în 1994, cu trei ani înainte de
apari\ia a ceea ce este, în opinia mea, cel mai bun manual pentru studen\ii
în ultimul an la rela\ii interna\ionale contemporan e, ]i anume Ways of War
and Peace al lui Michael Doyle (1997). Când aceast` carte a a juns pe
biroul meu, la jum`tatea anului 1997, trebuie s` m` rturisesc c` am suferit
în t`cere. Prima mea reac\ie a fost s` gândesc c` e ra un alt manual ameri-
can masiv pentru studen\ii naivi din ultimii ani, t icsit de „date“ contempo-
rane, unde abund` modele complicate cu s`ge\i aruncate pe toat` pagina ]i sute de „instantanee“ istorice care ilustreaz` r elevan\a empiric` a su-
gestivelor, dar cu validitate nedovedit`, generaliz `ri. Este, oricum, un text
unic, de departe superior celor mai multe lucr`ri c are caut` s` introduc` Rawls, John, A Theory of Justice , Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1971.
Rawls, John, „Justice as Fairness: Political not Me taphysical“, în Philosophy and
Public Affairs , nr. 14, 1985, p. 223-251.
Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Anal ogy: the Case of Bull, Beitz,
and Linklater“, în Review of International Studies , nr. 12, 1986, p. 145-158.
Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry , Londra,
Routledge, 1992. RELA|II INTERNA|IONALE 114

temului interna\ional. For\ele transna\ionale sunt mijloacele prin care pu-
terea imperial` afecteaz` periferia. Acestea pot fi militare, comerciale sau
misionar-religioase ori o combina\ie a celor trei. Rela\iile din interiorul
sistemului interna\ional se refer` la echilibrul de putere dintre statele
imperiale.
Doyle critic` teorii precum cele ale lui Lenin, Hob son ]i Schumpeter,
care condamn` imperialismul în primul rând ca urmar e a nevoii statelor
metropolitane de a se extinde. De asemenea, el crit ic` teoriile care bla-
meaz` imperialismul pentru sl`birea ]i pr`bu]irea s tatelor periferice. Pentru
Doyle, imperialismul nu este doar rezultanta for\el or compuse într-o parte
sau alta a sistemului interna\ional. Mai degrab`, n a\iunile ]i societ`\ile vin
în contact unele cu altele prin intermediul for\elo r transna\ionale. Impe-
rialismul este un posibil rezultat al acestor conta cte, apari\ia lui depinzând
de interesele ]i de capacit`\ile relative ale socie t`\ilor implicate.
În special trei caracteristici diferen\iaz` statele cu poten\ial imperi-
alist de statele ce pot fi supuse st`pânirii imperi ale. M`rimea ]i bog`\ia,
suficient de relevante, nu sunt îns` factori-cheie, de]i pot afecta lupta din-
tre statele imperiale ]i pot avea un efect asupra s copului acestora de a
forma un imperiu. Tr`s`turile importante ale posibi lelor state imperiale
sunt centralizarea politic`, unitatea ]i diferen\ie rea în raport cu alte state.
Astfel, un stat înalt centralizat, unificat, cu un profil puternic, precum
Anglia, este probabil s` cople]easc` statele descen tralizate, fragmentate,
mai pu\in diferen\iate, cu care vine în contact, re zultând imperialism chiar
dac` statele-\int`, cum ar fi China ]i India, sunt mult mai mari ]i chiar mai
bogate în resurse.
De asemenea, Doyle sugereaz` c` imperialismul are i mportante
varia\ii, care trebuie explicate. Unele imperii ]i- au exercitat direct st`pâ-
nirea, în vreme ce altele au condus indirect prin l iderii indigeni din
colonii. Doyle sus\ine c` tipul de exercitare a st` pânirii nu depinde în mod
determinant de scopurile puterii imperiale. El re\i ne chiar ideea c`, în ge-
neral, puterile europene au preferat domina\ia info rmal` în colonii, acolo
unde a fost posibil, ca o modalitate mai pu\in cost isitoare de a ob\ine drep-
turile comerciale la care \ineau atât de mult. Totu ]i, comer\ul cerea secu-
ritate, domnia legii ]i un cadru de echilibru între interesele reprezentan-
\ilor puterii imperiale ]i ale membrilor statelor p eriferice. Dac` ace]tia din
urm` erau constitui\i în triburi slab diferen\iate, statul periferic nu putea
asigura condi\iile men\ionate. Centrul imperial a t rebuit, în astfel de ca-
zuri, s` exercite direct st`pânirea în colonii ]i s ` î]i asume asigurarea
condi\iilor care [i erau necesare prin autoritatea consular`. Astfel, con-
struc\ia statului la periferie a fost o consecin\` a activit`\ilor imperiale. studen\ii în domeniu într-o manier` riguroas` din p unct de vedere teore-
tic. Valoarea sa rezid` în capacitatea lui Doyle de a combina dou` sarcini.
Pe de o parte, el este capabil s` prezinte paradigm e „clasice“ ale materiei,
r`mânând totodat` sensibil la contextul în care ace stea au fost elaborate.
Pe de alt` parte, Doyle demonstreaz` relevan\a lor contemporan`, extr`-
gând generaliz`rile empirice relevante con\inute în ele ]i supunându-le
unei examin`ri riguroase, în lumina m`rturiilor ist orice. Aceasta este me-
toda pe care autorul a folosit-o cu mare succes în trecut, în special în
lucr`rile despre Kant ]i Tucidide, ]i în principala sa lucrare privind impe-
rialismul.
Michael Doyle este profesor de politici ]i rela\ii interna\ionale la
}coala Woodrow Wilson, director al Centrului de Stu dii Interna\ionale ]i
director de studii postuniversitare la Departamentu l de }tiin\e Politice al
Universit`\ii Princeton. N`scut la Honolulu, Hawaii , Doyle a fost educat
în Fran\a ]i Suedia ]i a absolvit Liceul Iezuit din Tampa, Florida. A studi-
at la Academia For\elor Aeriene din Statele Unite î nainte de a se transfera
la Universitatea Harvard, unde a ob\inut licen\a, m asteratul ]i doctoratul
în ]tiin\e politice. Înainte de a ajunge la Princet on, a predat la Univer-
sitatea Warwick ]i la Universitatea Johns Hopkins. În 1993, a fost vicepre-
]edinte al Academiei Interna\ionale a P`cii ]i în p rezent este Senior Fellow
la International Peace Academy din New York. Este editorul pentru
America de Nord al publica\iei International Peacekeeping ]i unul din
membrii Council on Foreign Relations din New York.
Înainte de publicarea c`r\ii Ways of War and Peace , Doyle era
cunoscut pentru lucr`rile sale privind imperialismu l european al secolului
al XIX-lea, ca ]i pentru analizele sale riguroase c u privire la presupusa
corela\ie dintre predominan\a democra\iei liberale în interiorul statelor ]i
absen\a r`zboiului dintre acestea. În 1986, a publi cat Empires , o analiz`
profund`, multicauzal` a imperialismului european. Acesta din urm`,
sus\ine el, a fost slab definit în literatura de sp ecialitate, ceea ce face difi-
cil` elaborarea unor ipoteze testabile asupra cauze lor fenomenului. Doyle
define]te imperialismul ca „o rela\ie formal` sau i nformal`, în care un stat
controleaz` suveranitatea politic` efectiv` a altui a“. 2O explica\ie cu-
prinz`toare a imperiului ar trebui, prin urmare, s` demonstreze natura unui
astfel de control efectiv, s` arate motivele dorin\ ei de a avea un astfel de
control ]i ar justifica fie supunerea, fie rezisten\a ineficace a societ`\ii pe-
riferice fa\` de puterea imperial`. Orice teorie ca re ar încerca s` descrie ]i
s` explice rela\iile imperiale ar trebui, sus\ine e l, s` ia în considera\ie patru
factori: interesele ]i capacit`\ile metropolei; int eresele ]i capacit`\ile peri-
feriei; dinamica for\elor transna\ionale; natura rela\iilor din cadrul sis-117 M. DOYLE RELA|II INTERNA|IONALE 116

clasice la testul timpului. Abordarea este precaut` , iar concluzia c`r\ii nu
este surprinz`toare. „Nu a fost suficient` o singur ` explica\ie [a imperia-
lismului ]… la baza imperiilor se afl` o combina\ie de cauze. “ 3În acela]i
timp, cartea lui Doyle arat` clar nevoia de a evita explica\iile simpliste,
unicauzale, ale complexelor procese transna\ionale ]i interna\ionale.
În 1983, Doyle s-a angajat într-o analiz` la fel de aprofundat` a
operei lui Immanuel Kant. El a fost printre primii teoreticieni care au
descoperit, dup` o analiz` exhaustiv` a documentelor istorice, ceea ce Kant a prezis ]i a sperat s` se realizeze, ]i anume apari\ia unei „zone de
pace“ între statele democratice liberale. Doyle a r edat chestiunea astfel:
„De]i statele liberale s-au implicat în numeroase r `zboaie cu cele non-
liberale, a mai fost totu]i nevoie ca statele liber ale constitu\ionale s` se
angajeze ]i în r`zboaie unele cu altele. Nimeni nu trebuie s` sus\in` c`
aceste r`zboaie sunt imposibile; dar exist` dovezi care par s` indice o
important` dispozi\ie spre lipsa st`rii de r`zboi î ntre statele liberale…
o zon` liberal` a p`cii, o uniune pacifist` a fost men\inut` ]i s-a extins,
în ciuda numeroaselor conflicte de interese economi ce ]i strategice.“ 4
La aceast` concluzie au ajuns mai mul\i teoreticien i ai rela\iilor inter-
na\ionale, în special Fukuyama, care sus\ine c`, o dat` cu încheierea
r`zboiului rece, cu pr`bu]irea comunismului ]i cu a ]a-zisa expansiune a
democra\iilor liberale pe întreg globul, r`zboiul d intre state a devenit o rea-
litate pe cale de dispari\ie. Doyle îns` este mult mai precaut. De]i accept`
mo]tenirea liberalismului în privin\a ideii apari\i ei unei zone de pace între
statele liberale, însu]i succesul liberalismului, d in motivele subliniate de
Kant înc` din secolul al XVIII-lea, ofer`, în opini a lui Doyle, motive de
îngrijorare fa\` de un sistem „mixt“ de state liber ale ]i nonliberale:
„Chiar constrângerile constitu\ionale, interesele c omerciale comune ]i
respectarea interna\ional` a drepturilor individulu i, elemente care pro-
moveaz` pacea între statele liberale, pot conduce l a conflicte în
rela\iile dintre societ`\ile liberale ]i cele nonli berale (…) Conform
practicii liberale, unele state nonliberale … nu ob\in dreptul de a fi
independente de interven\ia str`in` ]i nici nu se p resupune c` respect`
independen\a politic` ]i integritatea teritorial` a altor state. Mai
degrab`, conflictele de interes sunt interpretate c a pa]i într-o campanie
de agresiune împotriva statelor liberale.“ 5
Pentru a simplifica, dac` explica\ia p`cii dintre s tatele liberale are
în vedere chiar liberalismul acestora, este tentant s` afirmi c` rela\iile din-
tre statele liberale ]i cele nonliberale nu pot fi pa]nice, pentru c` ultimele În schimb, atunci când statul periferic a avut o st ructur` feudal` sau
patriarhal` mai diferen\iat`, a putut îndeplini mul te din aceste necesit`\i
ale metropolei, asigurând cel pu\in controlul propr iei popula\ii. Puterea
metropolitan` a putut face atunci în\elegeri cu sta tul periferic cu privire la
comer\ ]i la protec\ia emisarilor s`i. Rela\ia dezv oltat` astfel între cele
dou` ar putea fi descris` la început ca inegal` sau de dependen\`, dar înc`
nu poate fi vorba de un imperiu. Aceste structuri î ns` s-au dezintegrat ade-
sea sub presiunea datoriilor coloniei fa\` de centr u. Statul periferic împru-
mut`, dintr-o multitudine de motive, de la investi\ ii la consumul propriu,
dar, în majoritatea cazurilor, investe]te prea prip it pentru a-]i mai putea
pl`ti datoriile. În acest context, statului imperial îi este posibil s` exercite
mai mult control asupra economiei ]i bugetului colo niei. Astfel, st`pânirea
indirect`, dezvoltat` ca suveranitate efectiv` a st atului periferic, sl`be]te.
Caracteristicile periferiei dau seama deci de multe din tr`s`turile
st`pânirii imperiale. Îns` ele nu explic` în ce sit ua\ii ritmul imperialismu-
lui este probabil s` se accelereze, nici criteriile pe baza c`rora unora din-
tre colonii li se atribuie o importan\` cople]itoar e sau care dintre marile
puteri ar putea deveni lider în competi\ia dintre p osibilele centre imperi-
ale. Pentru l`murirea acestor aspecte, Doyle are în vedere caracteristicile
sistemice locale din interiorul statului imperial. Astfel, factorii sistemici
pot l`muri accelerarea imperialismului dup` 1870. P ân` la acel moment,
când suprema\ia naval` ]i industrial` britanic` era larg recunoscut`, statele
europene se mul\umeau s` utilizeze, pentru comer\ul exterior, puncte
comerciale sigure ca urmare a Pax Britannica . Dup` 1870, orchestrarea de
c`tre Bismarck a alian\elor continentale ]i încerca rea puterilor europene
de a câ]tiga pie\e sigure prin propriile lor efortu ri de industrializare au
condus la o lupt` pentru controlul unor teritorii î ndep`rtate, vizând în prin-
cipal regiunile nerevendicate din Africa. Urm`rind modul în care sistemulinterna\ional multipolar a afectat modelul imperial ismului, Doyle exami-
neaz` îndeaproape maniera în care considerentele in terne au determinat
eforturile imperiale ale Fran\ei, Marii Britanii, G ermaniei ]i Spaniei. De
fapt, Doyle î]i încheie cartea sus\inând c` o combi na\ie între sc`derea
intereselor imperiale ale puterilor europene ]i coe ren\a crescând` a
statelor periferice a însemnat sfâr]itul imperiului în secolul al XX-lea.
Cartea Empires reprezint` un bun exemplu al modului în care
Doyle s-a încadrat în teoria clasic` interna\ional` . Mai întâi, el îi cite]te pe
teoreticienii tradi\ionali ai problemei, redând arg umentele lor cu conside-
ra\ia cuvenit` contextelor în care î]i sus\ineau pu nctele de vedere. Apoi,
extrage din lucr`rile lor un set de generaliz`ri em pirice. În al treilea rând,
examineaz` cu grij` dovezile pentru a vedea cât de bine rezist` teoriile 119 M. DOYLE RELA|II INTERNA|IONALE 118

În al doilea rând, de]i folose]te o tipologie cam d emodat` ast`zi,
împ`r\ind gânditorii în reali]ti, liberali ]i socia li]ti, Doyle este în egal`
m`sur` sensibil la diferen\ele dintre gânditorii fi ec`rei categorii. Dup`
cum bine spune, „opiniile despre lume se aliniaz` p e spectre, nu intr` în
categorii clare“. 7În mod corespunz`tor, încadrarea teoreticienilor re spec-
tivi în cadrul fiec`rui grup de c`tre Doyle este di rijat` de propriile lor
argumente, nu de criteriile epistemologice predeter minate invocate de
autor. Este chiar îmbucur`tor c` nu exist` nici o men\iune despre filozofia ]tiin\ei, pozitivism, postmodernism sau „perspectiv ism“. Cu alte cuvinte,
Doyle face exact ceea ce cerea Schmidt în 1994 ]i n e ofer` ceea ce
Schmidt nume]te „o istorie discursiv` intern` criti c`“:
„Sarcina… este de a descrie evolu\ia formelor conce ptuale pe care le-a
luat disciplina prin examinarea practicilor discurs ive care au condus la
configura\ii istorice diferite. Preocuparea unei as tfel de istorii este de
a reasambla discursul academic intern al rela\iilor interna\ionale urmând
o conversa\ie relativ coerent`.“ 8
Delimitarea diferen\elor dintre reali]ti este origi nal` ]i folositoare.
Doyle face distinc\ie între realismul fundamental, structural ]i constitu-
\ional. De asemenea, are puncte de vedere interesan te despre membrii a]a-
numitei „]coli engleze“, preferând s` situeze liber alismul între realism ]i
socialism mai degrab` decât în cadrul ideii de „soc ietate interna\ional`“,
dup` modelul lui Martin Wight ]i Hedley Bull.
În fine, Doyle nu se mul\ume]te s` reconstruiasc` o conversa\ie
între uria]i disp`ru\i. El ia în considerare genera liz`rile lor empirice ]i le
evalueaz` fa\` în fa\` cu probele empirice disponib ile. Dat fiind c` mul\i
dintre mentorii lui clasici sunt filozofi politici, simpla traducere a argu-
mentelor lor normative în limbajul ]tiin\ei sociale empirice este inadec-vat`, astfel încât lucrarea con\ine dou` capitole c uprinz`toare privind etica
interven\iei ]i distribu\iei interna\ionale. Închei nd cu o privire atent`
asupra viitorului prin lentilele fiec`rui cadru nor mativ de analiz`, în mod
foarte corect, Doyle nu pretinde c` ar fi capabil nici s` încheie, nici s` dep`]easc` dezbaterea clasicilor. Pledoaria sa pent ru pluralism în teoria
rela\iilor interna\ionale este o justificare potriv it` a unei mai mari toleran\e
în ceea ce prive]te cercet`torii, deoarece, de]i es te liberal, recunoa]te
nevoia pruden\ei realiste ]i este sensibil la inega litatea ce inspir` viziunile
socialiste ale ordinii mondiale:
„Un model pluralist al politicii mondiale nu reprez int` o contradic\ie a
]tiin\ei, ci o baz` a acesteia. Noi, ca fiin\e uman e gânditoare, nu tre-sunt, într-un anumit fel, în r`zboi cu propriile po poare. Din lipsa legitimi-
t`\ii interne, statele nonliberale vor fi mai dispuse (alte condi\ii r`mânând constante) s` se angajeze în agresiuni împotriva alt or state dac` este în
interesul liderilor lor s` o fac`. Doyle nu neag` i deea c` lucrurile ar sta
a]a, ci doar c` statele liberale, precum SUA, ar pu tea ac\iona pe baza aces-
tei presupozi\ii ]i c` deci nu ar dori s` acorde st atelor nonliberale acela]i
grad de respect pe care îl ofer` altor state libera le. Într-adev`r, folosirea
termenului „politic` de domolire“ ( appeasement ), în fapt o politic` abu-
ziv`, aplicat Marii Britanii în anii ’30 sau Statel or Unite în perioada de
destindere a rela\iilor cu fosta Uniune Sovietic` d e la sfâr]itul anilor ’60,
se datoreaz`, într-un fel, acestui mod de a gândi. La fel, atunci când statele
liberale intr` în r`zboi cu cele nonliberale, Doyle sugereaz` c` ele sunt
predispuse spre ceea ce el nume]te „impruden\` libe ral`“ ]i „imperialism
liberal“ în încercarea lor de a „exporta“ doctrina liberal-democratic` în
restul lumii. Pe scurt, o lume care include state liberale ]i state nonliberale nu este în mod necesar una foarte stabil` ]i necesi t` o doz` s`n`toas` de
pruden\` realist` din partea oamenilor de stat libe rali.
Studiul lui Doyle despre Kant ]i pacea liberal` est e inclus în ultima
sa lucrare, Ways of War and Peace . Aici, ca ]i în cartea despre teoria ]i
practica imperialismului, Doyle aplic` metodologia ]tiin\ei sociale con-
temporane în scopul reconsider`rii teoriilor clasic e ale rela\iilor interna-
\ionale. Este un excelent studiu-sintez` teoretic` din trei motive.
În primul rând, este un studiu analitic deosebit al abord`rilor cla-
sice ale disciplinei. Într-adev`r, dac` cititorul c aut` un volum pe care s`-l
al`ture celui pe care îl cite]te în prezent, care s ` se ocupe de gânditorii
importan\i de dinainte de secolul al XX-lea, atunci cartea lui Doyle este
recomandabil` fie ]i numai pentru acest motiv. Nu e xist` alt` lucrare care
s` furnizeze atât de bine date despre Tucidide, Mac hiavelli, Hobbes,
Rousseau, Locke, Bentham, Smith, Schumpeter, Kant, Marx, Engels ]i
Lenin. Prezent`rile lui Doyle sunt foarte bine scri se, cu trimiteri la surse-
le importante pentru fiecare gânditor. În plus, pe alocuri sunt foarte
amuzante. De pild`, despre Rousseau: „}i-a dezv`lui t târziu adâncile frus-
tr`ri psihologice ]i sexuale, din cauza c`rora sufe rise atât de mult, în
memoriile sale, extraordinar de sincere din punct d e vedere psihologic,
Confessions . Vi-l pute\i imagina pe Henry Kissinger sau pe Ale xander
Haig ori pe un alt sus\in`tor contemporan al realis mului f`când public fap-
tul c` a trecut prin via\` cer]ind s` fie b`tut? Pu \in escroc, a început prin
a se prezenta ca profesor de muzic` tinerelor din G eneva înainte de a fi ca-
pabil s` citeasc` notele muzicale. Dar mai presus d e toate a fost un geniu.“ 6121 M. DOYLE RELA|II INTERNA|IONALE 120

„An International Liberal Community“, în lucrarea l ui Graham Allison ]i Gregory
Treverton (ed.), Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to N ew
World Order , New York, W. W. Norton, 1992, p. 307-333.
„Liberalism and World Politics Revisited“, în lucra rea lui Charles W. Kegley
(ed.), Controversies in International Relations Theory: Re alism and the
Neoliberal Challenge , New York, St. Martin’s Press, 1996. p. 83-106 .
Ways of War and Peace , New York, Norton, 1997.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Really Existing Liberalism and Inter national Order“, în
Millennium: Journal of International Studies , nr. 21, 1992, p. 313-328.
Lake, David. „Powerful Pacifists: Democratic States and War“, în American
Political Science Review , nr. 86, 1992, p. 24-37.
Meuller, John, Retreat From Doomsday: On The Obsolescence of Major War ,
New York, Basic Books, 1989.
Smith, Michael Joseph, „Liberalism and Internationa l Reform“, în lucrarea lui
Terry Nardin ]i David R. Mapel (ed.), Traditions of International Ethics ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p. 201 -224. buie s` fim, ]i în mare parte nu suntem, euri singu lare. Identit`\ile
noastre moderne sunt pluraliste, se g`sesc în ident itatea individual`,
na\ional` ]i de clas`, precum ]i în cea religioas`, rasial` ]i de sex. Nu
putem evita multiplicitatea op\iunilor nostre polit ice ]i, dac` vrem s`
fim sinceri cu noi în]ine, ar trebui s-o încerc`m.“9
Note
1. Brian Schmidt, „The Historiography of Academic Int ernational Relations“, în
Review of International Studies , nr. 20, 1994, p. 363.
2. Michael Doyle, Empires , Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986, p. 45.
3. Ibid ., p. 341.
4. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreig n Affairs: Part 1“, în
Philosophy and Public Affairs , nr. 12, 1983, p. 213-215.
5. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreig n Affairs: Part 2“, în
Philosophy and Public Affairs , nr. 12, 1983, p. 324-325.
6. Michael Doyle, Ways of War and Peace , New York, Norton, 1997, p. 139-140.
7. Ibid ., p. 210.
8. Schmidt, op. cit ., p. 365.
9. Michael Doyle, Ways of War and Peace , p. 499-500.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Fukuyama, Hobson ]i Lenin.
Principalele lucr`ri ale lui Michael Doyle
„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 1“, în Philosophy and Public
Affairs , nr. 12, 1983, p. 205-234.
„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 2“, în Philosophy and Public
Affairs , nr. 12, 1983, p. 323-253.
„Liberalism and World Polities“, în American Political Science Review , nr. 80,
1986, p. 1151-1169.
Empires , Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986.
„Thucydidean Realism“, în Review of International Relations , nr. 16, 1990,
p. 223-237. 123 M. DOYLE RELA|II INTERNA|IONALE 122

din Orientul Mijlociu ]i în politica extern` a fost ei Uniuni Sovietice. A
de\inut o varietate de func\ii la Rand ]i în Depart amentul de Stat al SUA
în ultimii 15 ani. În prezent este profesor de poli tici publice la Univer-
sitatea George Mason.
În vara anului 1989, Fukuyama a publicat un scurt a rticol în revista
conservatoare The National Interest , intitulat „The End of History?“. Cea
mai important` lucrare a sa a fost scris` ca r`spun s la dezbaterea ce a
urmat acestui articol, de]i ]i cartea a continuat s ` provoace opinii foarte
divergente din diferite p`r\i ale spectrului ideolo gic din SUA ]i din alte
\`ri. De exemplu, John Dunn o descrie drept „un vol um pueril“ ]i o com-
par` cu „cel mai prost tip de lucrare semestrial` a unui student american“. 2
În opozi\ie cu acesta, Wayne Cristaudo o judec` dre pt „cea mai important`
ap`rare a democra\iei liberale de la lucrarea A Theory of Justice a lui John
Rawls încoace“. 3
Cartea opereaz` la mai multe niveluri. Dup` Perry A nderson,
„nimeni nu a mai încercat o astfel de sintez` – atâ t de profund` în ceea ce
prive]te premisa ontologic` ]i atât de aproape de s uprafa\a politicii glo-
bale“. 4Dat fiind scopul lui Fukuyama, putem numai s` tras` m contururile
argumenta\iei sale, în speran\a c` cititorii nu vor substitui examinarea
complet` a textului cu ceea ce urmeaz`. Orice lucra re care poate isca
opinii atât de divergente precum cele exprimate de Dunn ]i Cristaudo
merit` s` fie citit` cu anumite precau\ii.
Prin expresia „sfâr]itul istoriei“, Fukuyama se ref er` la istoria
gândirii principiilor prime care stau la baza organ iz`rii politice ]i sociale.
Argumentul s`u este, înainte de toate, normativ. La sfâr]itul secolului al
XX-lea, combina\ia democra\ie liberal`-capitalism s-a dovedit superioar`
oric`rei alternative de sistem economic/politic, iar surs a superiorit`\ii este
capacitatea acesteia de a satisface trebuin\ele pri mare ale naturii umane.
Aceasta din urm` este compus` din dou` dorin\e fund amentale. Una este
dorin\a de bunuri materiale ]i bog`\ie, a doua (înc ` mai important`) este
dorin\a de recunoa]tere ( recognition ) a valorii noastre ca fiin\e umane de
c`tre cei din jur. Capitalismul este cel mai bun si stem economic pentru
maximizarea produc\iei de bunuri ]i servicii ]i pen tru exploatarea tehnolo-
giei ]tiin\ifice în scopul producerii bun`st`rii. T otu]i, cre]terea economic`
este doar o parte a problemei. Fukuyama apeleaz` la conceptul de recu-
noa]tere al lui Hegel pentru a sublinia superiorita tea democra\iei liberale
asupra rivalelor ei din arena politic`. În timp ce cre]terea economic` poate
fi promovat` printr-o varietate de regimuri politic e, inclusiv în cele fas-
ciste, numai democra\iile liberale pot întâmpina nevoia u man` fundamen-
tal` de recunoa]tere, libertate politic` ]i egalita te. Hegel a fost cel care a FRANCIS FUKUYAMA
Ca ]i lucrarea The Twenty Years’ Crisis (1945) a lui E. H. Carr,
cartea lui Fukuyama The End of History and the Last Man (1992) a oferit
o interpretare a semnifica\iei sfâr]itului r`zboiul ui rece care a captat pu-
ternic aten\ia publicului. Aproape peste noapte, ex presia „sfâr]itul isto-
riei“ a devenit sinonim` cu „era de dup` r`zboiul r ece“, iar Fukuyama,
pân` atunci aproape necunoscut în domeniul rela\iil or interna\ionale, a
devenit o celebritate intelectual`. Într-un anumit fel, aceast` situa\ie nu a
fost tocmai fericit`. Fukuyama nu a spus c` istoria a ajuns la sfâr]it în sen-
sul c` politica, r`zboiul ]i conflictele nu vor mai avea loc. El nu a afirmat
nici c` pr`bu]irea comunismului va transforma toate statele în democra\ii
liberale. Astfel de concep\ii eronate sunt probabil o consecin\` a supraex-
punerii lui Fukuyama [n mass-media. Subtilitatea in terpret`rilor sale, un
amestec ingenios de filozofie politic`, istorie ]i futurologie experimental`,
poate fi în\eleas` numai printr-o citire atent` a t extului, ceea ce prea mul\i
comentatori au neglijat s` fac`. În mod ironic totu ]i, dac` l`s`m deoparte
recept`rile simpliste ale ideilor lui Fukuyama, r`m âne neclar cum aceast`
carte a atras atâta aten\ie asupra ei în ultimul de ceniu al secolului al XX-lea.
Cele mai interesante aspecte ale c`r\ii din punctul nostru de vedere ]i cele
mai pu\in comentate erau mai degrab` legate de cara cteristicile „ultimului
om“ decât de „sfâr]itul istoriei“ în sine. Din nou, cei care au pus accentul
pe prima parte a c`r\ii au minimalizat aceste aspec te. Numai dac` se
observ` pesimismul din argumentarea lui Fukuyama es te posibil s` se
evite tenta\ia de a-l adula sau condamna, din presu punerea, eronat`, c`
scrierea sa ar fi, în principal, un exerci\iu de „t riumfalism“ liberal la
sfâr]itul r`zboiului rece.
Francis Fukuyama s-a n`scut în 1953. A crescut în S tatele Unite,
dar are origini japoneze. Bunicul din partea tat`lu i a plecat din Japonia în
1905, când \ara se afla în r`zboi cu Rusia, iar mam a sa provine dintr-o
cunoscut` familie de intelectuali japonezi. Ambii p `rin\i aveau înclina\ii
academice. Tat`l s`u era pastor protestant, iar Fuk uyama se descrie pe sine
drept „un fel de agnostic cu orizont larg, dar f`r` a fi împotriva clericalis-
mului“. 1A studiat la Universitatea Cornell ]i a ob\inut doc toratul în ]tiin\e
politice la Harvard. Teza sa a avut ca subiect politica exte rn` sovietic` din
Orientul Mijlociu. A petrecut de asemenea ]i ceva t imp în Fran\a, unde a
studiat poststructuralismul, sub îndrumarea lui Jac ques Derrida. Când a
plecat de la Harvard, Fukuyama s-a al`turat Corpora \iei Rand (un influent
think-tank din SUA) ca analist specializat în problemele polit ico-militare 125 F. FUKUYAMA

contradic\iilor din interiorul statelor ar putea fi transferat la nivel
interna\ional. Kojeve ]i Fukuyama afirm` îns` c`, d e]i r`zboaiele nu vor
disp`rea, omogenizarea valorilor între marile puter i va promova pacea
între statele mari, ele fiind cele care conteaz` în perspectiva pe termen
lung a istoriei.
Viziunile filozofice ale lui Fukuyama sunt elaborat e în corela\ie cu
examinarea detaliat` a tendin\elor inexorabile c`tr e forme de guvern`mânt
liberal-democratice în secolul al XX-lea. El sus\in e c` în Europa de Sud,
în America Latin`, în p`r\i din Asia ]i din Europa de Est, economia de
pia\` liber` ]i democra\ia parlamentar` devin, cu c âteva excep\ii, regula.
El arat` c` existau numai 13 democra\ii liberale în 1940, dar 37 în 1960 ]i
62 în 1990. De asemenea, observ` declinul r`zboaiel or dintre statele
democratice de-a lungul timpului, afirmând c` pacea dintre state se core-
leaz` cu convergen\a lor intern` c`tre norme democr atice liberale.
Dar în viziunea lui Fukuyama „sfâr]itul istoriei“ n u reprezint`
neap`rat o veste bun`. În ciuda victoriei modelului democra\iei liberale
asupra rivalilor s`i, Fukuyama este îngrijorat de f aptul c` o subordonare a
megalothymia fa\` de isothymia poate reprezenta c`utarea egalit`\ii cu
riscul pierderii dorin\ei de a excela. Dac` exist` prea mult` egalitate ]i nu
sunt cauze mari pentru care s` lupte, oamenii se po t revolta împotriva
oric`rui sistem care le-a adus pace ]i securitate. Nu putem s` ne men\inem
numai cu drepturi egale ]i confort material, cei ca re sunt satisf`cu\i cu
acestea devenind ceea ce Nietzsche a numit „ultimii oameni“ iar C. S.
Lewis „oameni f`r` m@ndrie“ ( men without chest ). C`tre sfâr]itul c`r\ii,
Fukuyama pare s` dea un avertisment. Dac` nu exist` c`i de exprimare a megalothymia în acele societ`\i care sunt destul de norocoase s` ajung` la
„sfâr]itul istoriei“ (]i, conform propriilor statis tici, mai pu\in de o treime
din toate statele au ajuns la acest statut), democr a\ia liberal` se poate
atrofia ]i poate muri. Într-un anumit punct, Fukuya ma afirm` c` Japonia
ar putea s` devin` o alternativ` la democra\ia libe ral` american` ]i s`
combine o economie de succes cu leg`turi sociale de stul de puternice, ast-
fel încât s` poat` rezista for\elor de fragmentare a democra\iei liberale. El
sus\ine c` multe societ`\i asiatice „au sprijinit formal principiile de democra\ie liberal` ale Occidentului, acceptând for ma, dar modificându-i
con\inutul pentru a se potrivi cu tradi\iile culturale as iatice“. 7Aceasta este
o tem` pe care Fukuyama o urm`re]te în cea de-a dou a carte a sa, Trust:
The Social Virtues and the Creation of Prosperity (1995). Înainte de a dis-
cuta aceast` lucrare, este important s` red`m câtev a dintre cele mai impor-
tante note critice ap`rute pe marginea c`r\ii The End of History .sus\inut c` sfâr]itul istoriei va veni atunci când oamenii vor atinge nivelul
de civiliza\ie care s` le satisfac` nevoile ]i dori n\ele fundamentale. Pentru
Hegel, acest punct final a fost statul constitu\ion al. În versiunea sa, Hegel
l-a v`zut pe Napoleon ca pe vestitorul sfâr]itului istoriei la începutul sec-
olului al XIX-lea. Fukuyama afirm` c` avem nevoie d e recuperarea ideal-
ismului filozofic hegelian ]i de abandonarea materi alismului filozofic al
lui Marx ]i al urma]ilor s`i, care credeau c` socia lismul era necesar pen-
tru a dep`]i inegalit`\ile economice din interiorul societ`\ilor capitaliste.
Fukuyama g`se]te în Hegel ]i o în\elegere mai profund` a naturii umane decât cea întâlnit` la filozofi precum Thomas Hobbe s ]i John Locke, care
a]ezau prezervarea sinelui mai presus de recunoa]te re.
Pe lâng` Hegel, Fukuyama face referire la Platon, d ar ]i la Alexandre
Kojeve, cel mai cunoscut comentator al lui Hegel. D e la Platon, Fukuyama
împrumut` no\iunea de thymos tradus` fie ca „spiritualizare“ ( spirited-
ness ), fie drept „curaj“ ( courage ), dar ]i „dorin\`“ ( desire ). Megalothymia
este thymos -ul marilor oameni, al celor care schimb` istoria, precum
Caesar sau Stalin. Pe de alt` parte, isothymia este cerin\a umil` de recu-
noa]tere mai degrab` în sensul egalit`\ii decât al superiorit`\ii. Istoria este
o lupt` între aceste pasiuni thymotice. Geniul demo cra\iei liberale const`
în faptul c` reprezint` punctul final al acestei lu pte. Dialectica st`pân-
sclav este motorul primar al istoriei, aceasta din urm` neputând fi nicio-
dat` stabil` atâta timp cât fiin\ele umane sunt împ `r\ite în st`pâni ]i sclavi.
Ultimii nu î]i vor accepta niciodat` statutul, iar superioritatea democra-
\iei capitaliste liberale const` în capacitatea ei de a împ`ca aceste pasi-
uni. Shadia Drury concluzioneaz` astfel argumentul lui Fukuyama:
„Liberalismul pacific` ]i depolitizeaz` lumea arist ocratic` a domi-
na\iei prin transformarea politicii în economie. Li beralismul pacific`
acel thymos de st`pân al primului om ]i îl înlocuie]te cu thymos -ul de
sclav al ultimului om. În loc de superioritate ]i d ominare, societatea se
lupt` pentru egalitate. Cei care înc` viseaz` s` do mine au la îndemân`
calea capitalist` de îmbog`\ire.“ 5
De asemenea, Fukuyama se bazeaz` pe interpretarea l ui Hegel de
c`tre Alexandre Kojeve, filozof rus aflat în exil. Într-o serie de expuneri
sus\inute la Paris, în anii ’40, Kojeve a sus\inut c` statul bun`st`rii sociale
(welfare state ) a rezolvat problemele capitalismului identificate de Marx. 6
Astfel, capitalismul a reu]it s`-]i suprime proprii le contradic\ii interne.
Mai mult chiar, acesta asigur` nu doar prosperitate material`, ci mai ales
omogenizeaz` idei ]i valori, subminând astfel contr adic\ia de idei dintre
state ]i reducând posibilitatea unui r`zboi. Hegel nu a crezut c` sfâr]itul 127 F. FUKUYAMA RELA|II INTERNA|IONALE 126

fa\` de care acesta s` se defineasc`. În lumina mis iunii istorice pe care
Fukuyama crede c` statele liberal-democratice au în deplinit-o, e]ecul de a
diferen\ia statele în interiorul acestor categorii largi este o sl`biciune
major` a c`r\ii ca întreg. Pur ]i simplu nu exist` o analiz` a diferen\elor
enorme dintre modurile în care statele pe care Fuku yama le pune laolalt`
administreaz` tensiunile dintre libertate ]i egalit ate în politic` ]i eco-
nomie. Cât prive]te ideea sa c` „democra\iile liber ale“ nu poart` r`zboaie
între ele pentru c` sunt democra\ii liberale, Fukuy ama e]ueaz` în exploa-
tarea virtu\ilor altor explica\ii din literatura de specialitate referitoare la
cauzele r`zboiului.
În sfâr]it, exist` probleme în ceea ce prive]te pre supunerea lui
Fukuyama c` liberalismul politic ]i economic – moto arele pereche ale
mi]c`rii unidirec\ionale a istoriei – pot coexista confortabil în interiorul
grani\elor statului suveran. În opozi\ie, mul\i aut ori afla\i în c`utarea unui
concept substan\ial care s` descrie era de dup` r`z boiului rece se preocup`
de dinamica contradictorie „globalizare“ contra „fr agmentare“, pentru
care na\ionalismul etnic este un prim exemplu. Glob alizarea este un ter-
men general care exprim` limitele puterii de stat, ce rezult` din dinamica
extrem de divers` a unei economii globale în care s tatul pare s` fie relativ
neputincios în a administra economia intern`. În sp ecial integrarea capi-
talului global, în mare parte speculativ, tinde s` subordoneze politica
intern` fa\` de cererea pentru flexibilitate, eficien \` ]i competitivitate la
scar` global`, care în nici un caz nu este uniform` .
În acela]i timp, pe m`sur` ce guvernele devin mai p u\in respon-
sabile fa\` de cei pe care pretind c` îi reprezint` într-o serie de probleme,
spectrul alegerii democratice aflat la îndemâna cet `\enilor se limiteaz`
considerabil. În m`sura în care globalizarea econom ic` ]i fragmentarea
politic` ac\ioneaz` la diferite niveluri ale organi z`rii sociale, politice ]i
economice, s-ar putea accepta ca plauzibile multe d in presupunerile filo-
zofice ale lui Fukuyama ]i s-ar ajunge la concluzii opuse celor trase de el.
Pornind de la presupunerea rezonabil` c` un capital ism global exacer-
beaz` inegalitatea economic` atât în interiorul sta telor, cât ]i între acestea,
în acela]i timp negându-li-se capacitatea distribut iv` de a modera impac-
tul acestuia, „lupta pentru recunoa]tere“ poate lua forme reactive, precum
na\ionalismul etnic. 10 Nu este clar cum poate fi rezolvat` aceast` proble-
m` apelându-se numai la virtu\ile capitalismului ]i democra\iei liberale,
de vreme ce principala dificultate const` în g`sire a echilibrului dintre ele,
problem` asupra c`reia Fukuyama nu se opre]te în ca rtea sa.
De la publicarea lucr`rii The End of History and the Last Man , în
1992, Fukuyama a continuat prin examinarea mai deta liat` a dimensiu-
nilor culturale ale economiei politice comparative. În 1995, a publicat cea În primul rând, apelul la Hegel ]i la Platon a fost pus sub semnul
întreb`rii de anumi\i comentatori ai c`r\ii, profun d contraria\i de încer-
carea lui Fukuyama de a integra platonismul în dial ectica hegelian`.
Shadia Drury, de exemplu, subliniaz` c` nu este pos ibil „ [s` împaci ]pers-
pectiva obiectivist` a lui Platon cu conceptul de r ecunoa]tere, intersubiec-
tiv, al lui Hegel“. 8Ea sus\ine c` invocarea lui Platon are scopul de a evita
realitatea stingheritoare c` Hegel nu a anticipat n iciodat` sfâr]itul istoriei,
nici m`car în sensul folosit de Fukuyama pentru ter menul de „sfâr]it“. Iar
Hegel nu ar fi putut face acest lucru, dat fiind an gajamentul s`u fa\` de
ideea c` istoria este inerent dialectic`. John O’Ne ill, care îl atac` pe
Fukuyama cu instrumente hegeliene de analiz`, face o critic` asem`-
n`toare. Conform acestuia, Hegel a sus\inut c` „rec unoa]terea nu poate fi
un scop în sine, de vreme ce este parazitar` fa\` d e alte bunuri“, care asi-
gur` criteriile potrivite pentru recunoa]tere:
„Recunoa]terea este necesar` pentru confirmarea pro priei mele valori
ca fiin\` dotat` cu puterea de a ra\iona ]i cu capa citatea de a se situa
deasupra dorin\elor ]i de a le modela. Numai pentru fiin\e pe care le
recunosc ca având astfel de puteri ]i astfel de cap acit`\i conteaz`
recunoa]terea … în virtutea acestei naturi parazita re a recunoa]terii pe
anumite bunuri anterioare ei Hegel respinge în cele din urm` economia
de pia\` individualizat`, dependent` de alte bunuri .“ 9
De aceea, este neclar cum poate Fukuyama s` îl folo seasc` pe
Hegel în mod coerent pentru a ap`ra capitalismul ]i democra\ia liberal`,
când Hegel a negat în mod explicit faptul c` printr -o asemenea combina\ie
s-ar putea atinge scopul recunoa]terii. Cu toate cr iticile aduse lui Hobbes
]i Locke, Fukuyama nu reu]e]te s` se separe suficie nt de concep\iile lor
atomiste privind natura uman`.
Un al doilea set de critici s-a adresat preten\iilor empirice substan-
\iale ale lui Fukuyama privind r`spândirea democra\ iei liberale pe glob ]i
natura inerent pacifist` a rela\iilor dintre statel e liberal-democratice. Pe de
o parte, Fukuyama define]te democra\iile liberale î n termeni oarecum vagi
]i formali. O democra\ie liberal` este un regim a c `rui Constitu\ie respect`
anumite drepturi politice fundamentale ]i cere guve rnului s` conduc` pe
baza unui consens explicit al cet`\enilor, exprimat prin competi\ie elec-
toral` ]i alegeri corecte, desf`]urate regulat. În timp ce o defini\ie mai larg` ar facilita o m`surare sumar` a „mar]ului dem ocra\iei“, un asemenea
indicator brut este prea pu\in potrivit pentru conc luzii certe asupra extin-
derii libert`\ii în lumea contemporan`. De pild`, p otrivit lui Fukuyama,
Salvadorul ]i SUA sunt, ambele, democra\ii liberale . Termenul în sine
devine mai pu\in clar din moment ce, în opinia sa, nu exist` alternative 129 F. FUKUYAMA RELA|II INTERNA|IONALE 128

dezvoltarea economic`. În afar` de marile companii de stat, care au datorii
uria]e, lipsa tendin\elor spontane de a crea mari c ompanii face dificil` în
China crearea de industrii strategice importante, u nde m`rimea este un
factor crucial al succesului.
În continuare, r`mâne de dezb`tut dac` o \ar` f`r` drepturi de propri-
etate stabile ]i f`r` un cod al dreptului comercial de încredere poate men\ine
la nesfâr]it rate înalte de dezvoltare. Într-o oare care m`sur`, exist` o conti-
nuitate între cele dou` c`r\i ale lui Fukuyama. Par adoxul fundamental al li-
beralismului este acela]i. Dac` universalizezi indi vidualismul liberal ]i îi
extinzi premisele la toate sferele vie\ii, institu\ iile liberale (inclusiv pia\a)
vor func\iona în cele din urm` prost, iar societate a democratic` liberal` va
[ncepe s` decad`. Totu]i, ca ]i în prima carte, exi st` ]i aici cel pu\in dou`
probleme majore. Prima \ine de faptul c`, a]a cum d ihotomia dintre demo-
cra\iile liberale ]i celelalte regimuri este cumva simplist`, distinc\ia dintre
economiile de „înalt`“ ]i „slab`“ încredere este pr ipit`. Din perspectiva
majorit`\ii indicatorilor pe baza c`rora s-ar face compara\ia (criminalitate,
locuri de munc` permanente, distribu\ia bun`st`rii, mobilitatea geografic` ]i
ocupa\ional`), SUA ]i Japonia sunt foarte departe u na de cealalt`. Pu\ini
comentatori au aderat la încercarea lui Fukuyama de a le grupa împreun`.
În mod similar, exist` îndoieli legate de opiniile lui despre China. Constance
Lever-Tracy, de exemplu, sus\ine c` Fukuyama nu în\ elege dimensiunile
culturale ale cre`rii bun`st`rii în China, unde „av erile familiilor cresc prin
multiplicarea unit`\ilor mici, nu prin expansiunea structurilor birocratice
largi“. 12 Ea sugereaz` c` re\eaua transna\ional` de firme fam iliale, bazate pe
încrederea personal`, [ndepline]te acelea]i func\ii pe care Fukuyama le
atribuie marilor structuri birocratice.
În plus, chiar dac` statele pe care le studiaz` s-a r potrivi categori-
ilor de economii de „slab`“ ]i de „înalt` încredere “, întrebarea ce s-ar ridi-
ca ar fi „]i ce-i cu asta?“. În timp ce „virtu\ile sociale“ pot avea ceva în
comun cu crearea prosperit`\ii, este neclar cât de mult anume contribuie
ele la cre]terea economic` în compara\ie cu al\i fa ctori. În ultimele dou`
decenii, de pild`, China a avut cea mai rapid` cre] tere economic` din lume
]i aceasta se pare c` nu se datoreaz` unei cre]teri subite a încrederii. A]a
cum exist` diferite tipuri de „democra\ie liberal`“ , exist` ]i o mul\ime de
forme de capitalism, ceea ce sugereaz` c` este într ucâtva simplist s` cau\i
]i s` încerci s` izolezi un factor singular care ar contribui la dezvoltarea
economic`.
Pe scurt, lucr`rile lui Francis Fukuyama sunt atât incitante, cât ]i
contrariante. Fukuyama nu este, folosind celebra me tafor` a lui Isaiah
Berlin, nici arici (care ]tie un singur lucru impor tant) ]i nici vulpe (care de-a doua carte, Trust: the Social Virtues and the Creation of Prosp erity .
Dup` ce tratase chestiunea din punct de vedere isto ric, Fukuyama se
opre]te acum asupra condi\iilor sociale esen\iale p entru prosperitatea eco-
nomic`. El sus\ine c` succesul economic depinde num ai par\ial de factorii
eviden\ia\i de economi]ti, ]i anume competi\ia, teh nologia ]i calificarea
lucr`torilor. La fel de important` este ]i o cultur ` adecvat` a încrederii
(trust ) sau a „sociabilit`\ii spontane“ ( spontaneous sociability ), u]urin\a în
a te în\elege cu concet`\enii în moduri economic pr oductive:
„Aproape toate activit`\ile economice contemporane sunt înf`ptuite nu
de indivizi, ci de organiza\ii, care cer un grad în alt de cooperare
social`. Drepturile de proprietate, contractele ]i dreptul comercial sunt
institu\ii indispensabile pentru crearea unui siste m economic modern,
orientat spre pia\`, dar este posibil s` se economi seasc` substan\ial din
costurile de tranzac\ie dac` astfel de institu\ii s unt completate de capi-
tal social ]i încredere. Încrederea, la rândul ei, este produsul comu-
nit`\ilor preexistente de valori ]i coduri morale. Aceste comunit`\i …
nu sunt produsul alegerii ra\ionale.“ 11
În centrul lucr`rii se afl` o analiz` a dou` grupur i contrastante de
\`ri. Primul cuprinde trei economii în care societa tea civil` înflore]te,
adic` în care institu\ii sociale de diferite tipuri joac` roluri importante în
via\a cet`\enilor, mediind între familie ]i stat. A ceste economii de „înalt`
încredere“ sunt SUA, Germania ]i Japonia. În schimb , economiile din cel
de-al doilea grup sunt lipsite de societ`\i civile puternice, potrivit luiFukuyama. Au în centru familii ]i guvern`ri puterni ce, dar nimic altceva.
Ca exemple de astfel de economii, caracterizate pri n „încredere sc`zut`“,
el alege China, Fran\a ]i Italia.
Cartea este incitant` din dou` motive. În primul râ nd, de]i ideea
importan\ei „capitalului social“ nu este nou` (poat e fi g`sit`, într-adev`r,
în opera lui Hegel), categorizarea statelor de c`tr e Fukuyama este cel
pu\in neconven\ional`. Acesta sus\ine c` listele sa le reflect` gradele în
care statele au adoptat sau nu forme corporatiste d e organizare, pe m`sur`
ce au trecut prin industrializare în ultimii 200 de ani. Economiile de
„înalt` incredere“ pot dezvolta mai bine structuril e corporatiste decât
economiile de „slab` încredere“, unde afacerile la nivel de familie domin`
economia. În al doilea rând, Fukuyama este înclinat s` refuze ideea c` ar
fi adecvat s` se generalizeze în privin\a unei cre] teri economice de tip
„asiatic“. El sus\ine c`, în ceea ce prive]te „încr ederea“, Japonia ]i China
sunt foarte diferite. El consider` c`, în China, pr esupusul nivel sc`zut al
„încrederii“ dintre cei care nu apar\in aceleia]i f amilii va împiedica îns`]i 131 F. FUKUYAMA RELA|II INTERNA|IONALE 130

9. John O’Neill, „Hegel Against Fukuyama: Association s, Markets and
Recognition“, în Politics , nr. 17, 1997, p. 193.
10. Pentru un argument dezvoltat cu privire la aceste aspecte, vede\i ]i Perry
Anderson, A Zone of Engagement , Londra, Verso, 1992, p. 331-375.
11. Francis Fukuyama, Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosp erity ,
Londra, Hamish Hamilton, 1995, p. 335-336.
12. Constance Lever-Tracy, „Fukuyama’s Hijacking of Ch inese Trust“, în Policy ,
Organisation and Society , nr. 12, 1996, p. 94.
13. Ross Poole, Morality and Modernity , Londra, Routledge, 1991, p. 91.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Doyle ]i Rosecrance.
Principalele lucr`ri ale lui Francis Fukuyama
„The End of History?: After the Battle of Jena“, în The National Interest , nr. 18,
1989, p. 15-25.
„Reply to My Critics“, în The National Interest , nr. 18, 1989, p. 21-28.
The End of History and the Last Man , Londra, Hamish Hamilton, 1992.
Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosp erity , Londra, Hamish
Hamilton, 1995.
„Social Capital and the Global Economy“, în Foreign Affairs , nr. 74, sep.-oct.
1995, p. 91-103. Lecturi suplimentare
Anderson, Perry, A Zone of Engagement , Londra,Verso Press, 1992.
Bertram, Christopher and Chitty, Alan (ed.), Has History Ended?: Fukuyama,
Marx, Modernity , Aldershot, Edward Elgar, 1994.
Drury, Shadia, „The End of History and the New Worl d Order“, în International
Journal , nr. 48, iarna 1992/93, p. 80-99.
Halliday, Fred, „An Encounter with Fukuyama“, în New Left Review , nr. 193, mai-
iun. 1992, p. 89-95.
Halliday, Fred, „International Society as Homogenei ty: Burke, Marx, and
Fukuyama“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 21, 1992,
p. 435-461.
Milliband, Ralph, „Fukuyama and the Socialist Alter native“, în New Left Review ,
nr. 193, mai-iun. 1992, p. 108-113.
Poole, Ross, Morality and Modernity , Londra, Routledge, 1991.
Rustin, Michael, „No Exit from Capitalism“, în New Left Review , nr. 193, mai-
iun. 1992, p. 96-107. ]tie multe lucruri), ci ambele în acela]i timp. Sco pul ]i ambi\ia operei sale
sunt largi, iar capacitatea de a sus\ine argumente filozofice abstracte cu
nenum`rate date empirice contemporane este de invid iat. Fukuyama nu
este îns` un liberal triumfalist la sfâr]itul secol ului al XX-lea. El este pro-
fund îngrijorat cu privire la aparentul declin al „ capitalului social“ în
Statele Unite, iar opera sa sugereaz` c` realiz`ril e democra\iei liberale ]i
ale capitalismului sunt fragile. Ele depind de fact ori culturali, care sunt
cruciali pentru succesul proiectului liberal. Ross Poole sus\ine:
„În ciuda preocup`rii sale pentru individ, liberali smul nu a fost nicioda-
t` foarte bun în a-i oferi individului o ra\iune sa u un motiv pentru a-i
accepta principiile. În presupunerea existen\ei une i lumi sociale golite
de valori, liberalismul a atribuit sarcina cre`rii acestora capriciilor
op\iunii individuale. A descoperit atunci c` nu are nici un argument pu-
ternic împotriva individului care alege valorile op use liberalismului.“ 13
Oricum, solu\ia lui Fukuyama la aceast` problem` es te, ca s` nu
spunem mai mult, controversat`. De]i este un oponent hot`râ t al relativis-
mului moral ]i cultural în toate formele sale, r`mâ ne de v`zut dac` va
sus\ine ]i o ap`rare explicit` a valorilor comunita re pe care se sprijin`
opera sa recent`.
Note
1. Henry Porter, „Fukuyama Worried About the Future“ (interviu cu Francis
Fukuyama), în The Guardian Weekly , 22 mar. 1992, p. 27.
2. John Dunn, „In the Glare of Recognition“, în Times Literary Supplement , 24 apri-
lie 1992, p. 6.
3. Wayne Cristaudo, „The End of History?“, în Current Affairs Bulletin , nr. 69,
1992, p. 29.
4. Perry Anderson, A Zone of Engagement , Londra, Verso Press, 1992, p. 341.
5. Shadia B. Drury, „The End of History and the New W orld Order“, în
International Journal , nr. 48, 1992/93, p. 95.
6. Alexandre Kojeve, Introduction to the Reading of Hegel , New York, Basic
Books, 1969.
7. Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man , Londra, Hamish
Hamilton, 1992, p. 243.
8. Drury, op. cit ., p. 93.133 F. FUKUYAMA RELA|II INTERNA|IONALE 132

sus\in c` libertatea f`r` egalitate nu valoreaz` ni mic. Liberalii consider`
pia\a un mecanism pentru coordonarea diverselor act ivita\i ale produc`-
torilor ]i consumatorilor. Marxi]tii cred c`, în ab sen\a unei planific`ri pu-
blice atente a investi\iilor, produc\ia va fi anarh ic`, risipitoare ]i va r`mâne
centrat` pe profit, nu pe satisfacerea nevoilor.
Judecând dup` aparen\e, este dificil de identificat vreun mijloc de
a reconcilia liberalismul cu marxismul. Dar Held su s\ine c` ele împ`r-
t`]esc un num`r de preocup`ri, pe care le red` ca o angajare fa\` de prin-
cipiul autonomiei:
„Indivizii ar trebui s` fie liberi ]i egali în dete rminarea regulilor dup`
care tr`iesc; adic` ar trebui s` se bucure de drept uri egale (]i, în con-
secin\`, de obliga\ii egale) în specificarea cadrul ui care le genereaz` ]i
le limiteaz` oportunit`\ile pe care le au la îndemâ n` de-a lungul vie\ii.“ 2
Extr`gând ceea ce pretinde c` este comun fiec`reia dintre ideologi-
ile respective, Held sus\ine c` este posibil s` fie reunite dac` sunt con]ti-
entizate limitele ]i lacunele lor. Într-o anumit` m asur`, sl`biciunea uneia
se reflect` în puterea celeilalte. Odat` recunoscut acest fapt, s-ar putea
aprecia poten\iala complementaritate a scepticismul ui liberal cu privire la
puterea politic` ]i a celui marxist referitor la pu terea economic`. Held
sugereaz` c` solu\ia reunirii acestor doctrine apar ent ireconciliabile st` în
punerea în aplicare a democra\iei radicale atât la nivelul societ`\ii civile,
cât al statului. Held este un mare sus\in`tor al de mocra\iei participative la
toate nivelurile vie\ii politice. Totu]i, de]i are multe de spus despre
virtu\ile democra\iei participative, el se sfie]te s` indice ce cote ar trebui
s` ating` nivelul deliber`rii democratice. Held nu crede despre capitalism
c` poate fi ori c` trebuie dep`]it sau cel pu\in re cunoa]te pre\ul care ar tre-
bui pl`tit pentru atingerea unui asemenea scop abst ract. Pentru a atenua
din inegalit`\ile proprii capitalismului, el consid er` c` statul trebuie s`
joace un rol activ în administrarea economiei.
Pe de alt` parte, este suspicios cu privire la pute rea statului ]i este
de acord cu pozi\ia liberal` conform c`reia distinc \ia dintre domeniul pu-
blic ]i cel privat trebuie p`strat`. Pentru a explo ata atât for\ele liberalis-
mului cât ]i ale marxismului, Held crede c` „societatea civi l` ]i statul tre-
buie s` devin` condi\ia pentru democratizarea celui lalt“. 3Astfel, de]i spri-
jin` men\inerea democra\iei reprezentative la nivel ul organiz`rii de stat,
grani\a exact` dintre stat ]i societatea civil` est e aceea care trebuie nego-
ciat` într-o „multitudine de sfere sociale, inclusi v cea a întreprinderilor
publice, a cooperativelor familiale []i ]a mass-media independente ]i a
centrelor de s`n`tate“. 4Acesta este un element care se repet` de-a lungul DAVID HELD
David Held este profesor de politologie ]i sociolog ie la Open
University , în Marea Britanie. În ultimii 20 de ani a scris f oarte mult în
domeniul teoriei politice ]i sociale din epoca mode rn`, concentrându-se
asupra naturii democra\iei ]i a perspectivelor aces teia într-o epoc` a „glo-
baliz`rii“. Opera sa vine ca o util` corec\ie a cel ei a lui Fukuyama, care
sus\ine c` „sfâr]itul istoriei“ va surveni când „de mocra\ia liberal`“ va fi
singura form` legitim` de guvernare în rela\iile interna\i onale. Ea poate fi
de asemenea v`zut` ca o contribu\ie important` la d ezvoltarea abord`rilor
critice ale chestiunii guvern`rii globale, deci din colo de limitele teritoriale
ale statelor-na\iune. Held caut` s` integreze ceea ce el consider` c` sunt
cele mai importante contribu\ii ale liberalismului ]i marxismului la pro-
movarea libert`\ii ]i egalit`\ii umane, evalueaz` d ificult`\ile îndeplinirii
obiectivului autonomiei umane în epoca de dup` r`zb oiul rece ]i ofer`
solu\ii practice de realizare a democra\iei univers ale în secolul al XXI-lea.
În opinia sa, globalizarea este atât o amenin\are c ât ]i o oportunitate pen-
tru democra\ie. Imperfec\iunea statului-na\iune ca depozitar al formelor
democratice de guvernare cere extinderea democra\ie i în spa\iul inter-
na\ional. Aceast` prezentare sumar` a operei lui He ld va dezbate fiecare
element al proiectului integral.
Held sus\ine în primul rând c` democra\ia ofer` mij loacele prin
care ar fi posibil s` se reuneasc` cele mai bune as pecte ale liberalismului
]i marxismului. Ar fi util s` rezum`m în\elegerea d e c`tre Held a proiec-
tului liberal ]i a celui marxist. 1El le reduce pe fiecare la un mic num`r de
elemente-cheie, pentru a scoate în eviden\` moduril e în care ele apar ca
incompatibile. Liberalismul este ostil puterii stat ului ]i accentueaz`
importan\a diversit`\ii centrelor de putere în soci etate, punând accent pe
cele economice. Marxismul, pe de alt` parte, este o stil concentr`rii puterii
economice ]i propriet`\ii private asupra mijloacelo r de produc\ie. Liberalii
cred în separarea statului de societatea civil` ca premis` esen\ial` a unei
ordini democratice. De partea cealalt`, marxi]tii c red în eventuala restruc-
turare a societ`\ii civile ]i în abolirea propriet` \ii private ca premis`
esen\ial` a adev`ratei democra\ii. Liberalii sus\in c` forma de stat cea mai
dezirabil` ar fi o structur` impersonal` de putere, întruchipat` de domnia
legii. Marxi]tii sus\in îns` c` ideea liberal` de „ neutralitate“ nu poate fi
atins` în contextul capitalismului. Liberalii scot în eviden\` importan\a
separ`rii sferei private de cea public`. Aceasta di n urm` ar fi un spa\iu
protejat, în care autonomia individual` ]i ini\iati va pot prospera. Marxi]tii 135 D. HELD

apt` s` r`spund` în mod adecvat provoc`rilor modern it`\ii târzii. Datorit`
cre]terii interrela\ion`rii globale, statelor le es te dificil s` controleze acti-
vit`\ile din interiorul ]i din afara grani\elor lor . Gama lor de instrumente
politice, în special cele ale politicii macroeconom ice, se restrânge, iar
statele nu pot rezolva un num`r din ce în ce mai ma re de probleme
transna\ionale dac` nu coopereaz` cu alte state ]i cu actori nonstatali. Held
arat` c` statele se g`sesc prinse într-o mul\ime de aranjamente de colabo-
rare pentru gestionarea chestiunilor transna\ionale , rezultatul fiind o sepa-
rare crescând` „între, pe de o parte, domeniul form al al autorit`\ii politice
pe care [statele ]o revendic` pentru ele, ]i, pe de alta, practicile ]i struc-
turile efective ale statului ]i sistemului economic la nivelul na\ional,
regional ]i global“. 6
El identific` patru astfel de „separa\ii“ care meri t` re\inute. Mai
întâi ]i cel mai evident, autoritatea formal` a sta tului nu corespunde cu sis-
temul efectiv de producere, distribuire ]i schimb l a nivel global. În al doilea
rând, statele sunt din ce în ce mai încorsetate în „regimurile“ interna\io-
nale ca urmare a acordurilor încheiate pentru regle mentarea chestiunilor
transna\ionale. Aceasta a dat na]tere unui num`r de organiza\ii ]i structuri
importante de decizie, cu putere foarte mare, dar a supra c`rora exist` un
control democratic redus, cum ar fi Na\iunile Unite sau Fondul Monetar
Interna\ional. A treia aren` este cea a dreptului i nterna\ional, care în epoca
postbelic` s-a extins pentru a consacra noi dreptur i ]i obliga\ii ale statelor
]i indivizilor, fapt care diminueaz` suveranitatea e fectiv` a statului terito-
rial. Îndeosebi în Europa de Vest indivizii pot ape la la Curtea European`
a Drepturilor Omului ]i pot chiar ini\ia proceduri legale împotriva propri-
ilor lor guverne. În sfâr]it, Held ne aminte]te c`, în domeniul securit`\ii,
continu` s` existe o separare între r`spunderea dem ocratic` ]i activitatea
unor alian\e cum ar fi NATO.
Pe scurt, ipoteza suveranit`\ii statale, care inspir` teoriile demo-
crate contemporane, este învechit`. Held este în mo d sever critic la adresa
tezei lui Fukuyama potrivit c`reia, o dat` cu sfâr] itul r`zboiului rece, am
ajuns la filozoficul „sfâr]it al istoriei“. El o cr itic` pe baza a trei conside-
rente. Mai întâi, atrage aten\ia c` Fukuyama aborde az` liberalismul ca o
unitate ]i ignor` diferen\ele semnificative dintre diversele modele de
democra\ie. În al doilea rând, Fukuyama nu ia în co nsiderare tensiunile
dintre liberalism ]i democra\ie. În ultimul rând, F ukuyama gre]e]te în
momentul în care nu se întreab` dac` democra\ia lib eral` poate continua
s` se dezvolte din plin în contextul globaliz`rii. Held sus\ine c`, pentru a
reafirma ]i a extinde controlul democratic, avem ne voie s` consider`m
democra\ia mai degrab` într-un context cosmopolit d ecât într-unul na\io-operei lui Held, ]i anume punerea accentului pe dem ocra\ie în sine ca bun
public, a c`rui valoare intrinsec` trece dincolo de perspectivele concurente asupra rolului ]i scopului proprii guvern`rii:
„Democra\ia este, cred, singura «mare» sau « META » discurs care
poate în mod legitim s` formeze ]i s` delimiteze DISCURSURILE con-
curente ale epocii contemporane. Ideea de democra\i e este important`
deoarece nu reprezint` doar o valoare între multe a ltele, cum sunt li-
bertatea, egalitatea ]i dreptatea, ci este valoarea care poate face leg`-
tura ]i poate intermedia raporturile concurente pre scriptive…demo-
cra\ia nu presupune acordul asupra unor valori dife rite. Mai degrab` ea
sugereaz` un mod de a pune în leg`tur` valorile înt re ele ]i de a l`sa
deschis` rezolvarea conflictelor de valori particip an\ilor la dialogul
politic.“ 5
O dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, interesul lui Held pentru cerce-
tarea poten\ialului democra\iei de a sintetiza ce e ste mai bun din liberalism
]i marxism s-a transferat asupra amenin\`rilor la a dresa acesteia din partea
for\elor globaliz`rii economice. Acest termen ar in clude o varietate de
fenomene, precum dezvoltarea economiei globale, în care actorii eco-
nomici globali ac\ioneaz` împreun` cu pie\ele de capital ]i financiare din ce în ce mai integrate cu procesele informa\ionale globale ]i cu o con-
]tiin\` sporit` a problemelor ecologice globale. Pr actic, globalizarea este
un proces care nu numai c` submineaz`, ci uneori nu \ine seama de statul-
na\iune, dar, ]i mai important, care pune sub semnu l întreb`rii importan\a
teritoriului în sine. Puterea ]i influen\a intervin între mul\i actori, dintre
care statul-na\iune este doar unul, defini\i din ce în ce mai independent de
reperele teritoriale. În acest context, Held sus\in e c`, la sfâr]itul secolului
al XX-lea, ne confrunt`m cu un ciudat paradox. Pe d e o parte, sfâr]itul
r`zboiului rece a fost înso\it de s`rb`torirea vict oriei „democra\iei“ asupra
comunismului. Pe de alt` parte, este destul de redu s` con]tientizarea exis-
ten\ei unei variet`\i de sisteme democratice atât î n teorie, cât ]i [n practic` ]i
a enormelor provoc`ri adresate de globalizare s`n`t `\ii viitoare a democra\iei.
Held sugereaz` c` politologii sunt împiedica\i s` s e adapteze la
noua agend` global` de tendin\ele lor etatiste, în\ elegând statul ca pe o
„comunitate de destin“. Ei au presupus c` exist` o rela\ie „simetric` ]i
congruent`“ între deciden\ii politici ]i destinatar ii deciziilor lor. În prin-
cipiu, se presupune c` politicienii r`spund fa\` de cet`\enii care îi aleg ]i
care reprezint` „destinatarii“ principali ai „produselo r“ politice. Pentru c`
teoria democratic` nu a cercetat rolul arbitrar al grani\elor teritoriale în
determinarea constituentelor relevante ale statelor suverane, ea nu este 137 D. HELD RELA|II INTERNA|IONALE 136

este reconfortant s` cite]ti un politolog care ia î n serios rela\iile interna-
\ionale ]i refuz` s` accepte tradi\ionala distinc\ie dintre politica intern` a
statelor ]i „rela\iile“ interna\ionale dintre state . Held este îndrept`\it s`
pun` la îndoial` aceast` tradi\ional` dihotomie din interiorul ]tiin\ei
politice. Mai mult, cercetarea sa asupra modelelor „democra\iei liberale“
este util` în a ne aminti c` nu exist` în aceast` p rivin\` un singur model
„de export“, a]a c` trebuie s` fim precau\i în rapo rt cu tenta\ia de a
s`rb`tori presupusa victorie a democra\iei în era d e dup` r`zboiul rece. Pe
de alt` parte, a] sugera c` exist` dou` fisuri în o crotirea de c`tre Held a
„democra\iei cosmopolite“.
Prima \ine de ap`rarea insuficient argumentat` a de mocra\iei îns`]i
la nivel filozofic. Held sus\ine c` democra\ia este cel mai bun „metadis-
curs“, pentru c` dep`]e]te dezacordurile reale cu p rivire la anumite valori
politice. S-ar putea îns` sus\ine c` acest punct de vedere are câteva pro-
bleme. De ce se întâmpl` astfel încât, dac` indiviz ii ]i grupurile nu cad de
acord asupra modului în care s` rânduiasc` idealuri precum liberatatea
politic` ]i egalitatea economic`, atunci ei fie vor fi de acord, fie vor trebui
s` fie de acord s` dezbat` asupra fiec`ruia într-o manier` democratic`?
Held nu r`spunde la aceast` întrebare; el tinde s` presupun` c` oamenii
„rezonabili“ vor c`dea de acord asupra procedurilor impar\iale de a decide
rânduirea valorilor politice în absen\a unui consen s semnificativ. Vor
ajunge îns` ace]tia la un acord? Ar trebui s` se întâmple a]a? În analiza sa
privind rela\ia dintre pluralismul filozofic ]i lib eralismul politic, George
Crowder identifica o dificultate major` în utilizar ea primului pentru justi-
ficarea celuilalt:
„Simplul fapt c` valorile sunt «plurale» [prin aceea c` nu exist` nici o
unitate de m`sur` comun` pentru aprecierea lor ]ne spune … c` trebuie
s` alegem, dar nu ne spune ]i ce s` alegem. Nu ne o fer` nici un motiv
s` nu îmbr`\i]`m valori care au, prin ele însele sa u în combina\ie cu
altele, implica\ii meschine. Nu avem nici un motiv, ca plurali]ti [din
punct de vedere filozofic ], s` nu prefer`m ordinea ]i ierarhia libert`\ii
]i egalit`\ii.“ 8
Lui Held îi revine obliga\ia s` justifice în mod ma i clar ap`rarea pe
care o ia democra\iei ca metanara\iune legitim`, ma i ales dac` vrea s` o
promoveze ca valoare global`.
În al doilea rând, opera lui Held este parte a unei solide tradi\ii
social-democrate liberale de stânga. El dore]te s` conserve distinc\ia din-
tre stat ]i societatea civil`, ca ]i valorile funda mentale ale liberalismului
politic ]i economic. În acela]i timp, el nu vrea do ar s` stopeze con-nal. Provocarea nu const` în replicarea unor modele particulare de demo-
cra\ie între state cu culturi, sisteme politice ]i economice diferite. Pro-
vocarea const` în a corecta „deficitul democratic“ dintre scopul limitat al
democra\iei contemporane ]i dispersia autorit`\ii p olitice fa\` de centrele
oficiale de guvernare na\ional`.
Re\eta lui Held pentru regândirea proiectului democ ratic în anii ’90
este similar` cu cea oferit` pentru dep`]irea liber alismului ]i marxismului
la jum`tatea anilor ’80. Elementele-cheie ale model ului s`u de democra\ie
cosmopolit` sunt prezentate în continuare:
1. Ordinea global` const` în re\ele de putere multiple ]i suprapuse,
economice, sociale ]i politice.
2. Tuturor grupurilor ]i asocia\iilor le sunt atrib uite drepturi de
autodeterminare, specificate de un angajament la au tonomie
individual` ]i de un m`nunchi specific de drepturi. Acesta din
urm` este constituit din drepturi în interiorul ]i de-a lungul
fiec`rei re\ele de putere. Împreun`, aceste dreptur i reprezint`
bazele unei ordini legale generatoare de putere – o „lege demo-
cratic` interna\ional`“.
3. Elaborarea ]i asigurarea respect`rii legii pot f i dezvoltate în acest
cadru la o varietate de loca\ii ]i niveluri, împreu n` cu o extindere
a influen\ei instan\elor regionale ]i interna\ional e în monitori-
zarea ]i controlul autorit`\ii politice ]i sociale.
4. Sunt adoptate principii legale care delimiteaz` forma ]i scopul
ac\iunilor individuale ]i colective din interiorul organiza\iilor ]i
asocia\iilor statului ]i societ`\ii civile. Anumite standarde sunt
specificate pentru tratamentul tuturor ]i nici un r egim politic ori
asocia\ie civil` nu le poate înc`lca în mod legitim .
5. Ca urmare, principiul rela\iilor noncoercitive g uverneaz` solu-
\ionarea diferendelor, de]i folosirea for\ei r`mâne o op\iune co-
lectiv` de ultim` instan\` în fa\a atacurilor tiranice \intind eradi-carea legii democratice interna\ionale.
6. Prezervarea autodetermin`rii, crearea unei struc turi comune de
ac\iune ]i p`strare a valorilor democratice sunt pr iorit`\ile colec-
tive generale.
7. Principiile determinate ale justi\iei sociale de rivate de aici pre-
supun un modus operandi al produc\iei, distribu\iei ]i exploat`rii
resurselor care trebuie s` fie compatibil cu proces ul democratic
]i cu un cadru comun de ac\iune. 7
Cum ar trebui s` evalu`m contribu\ia lui Held la te oria rela\iilor
interna\ionale ? Ea are atât puncte tari, cât ]i pu ncte slabe. Pe de o parte, 139 D. HELD RELA|II INTERNA|IONALE 138

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Falk, Fukuyama, Linklater ]i Ruggie.
Principalele lucr`ri ale lui David Held
Introduction to Critical Theory: Horkheimer to Habe rmas , Londra, Hutchinson, 1980.
New Forms of Democracy (with Christopher Pollitt), Londra, Sage Publicatio ns
în asociere cu Open University, 1986.
Models of Democracy , Cambridge, Polity Press, 1987.
„Sovereignty, National Politics and the Global Syst em“, în lucrarea lui David
Held (ed.), Political Theory and the Modern State: Essays on St ate, Power
and Democracy , Stanford, Stanford University Press, 1989, p. 214 -242.
Political Theory Today (ed.), Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
„Democracy, the Nation-State and the Global System“ , în Economy and Society ,
nr. 20, 1991, p. 138-172.
Modernity and its Futures (with Stuart Hall and Tony McGrew), Cambridge,
Polity Press în asociere cu Open University, 1992.
„Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Orde r?“, în Political Studies , nr. 40,
1992, p. 10-39.
Prospects for Democracy: North, South, East, West , Cambridge, Polity Press, 1993.
Foundations of Democracy: the Principle of Autonomy and the Global Order ,
Cambridge, Polity Press, 1993.
„Globalization and the Liberal Democratic State“, î n Government and
Opposition , nr. 28, 1993, p. 261-288 (cu Anthony McGrew).
„Liberalism, Marxism and Democracy“, în Theory and Society , nr. 22, 1993, p. 249-281.
Cosmopolitan Democracy: An Agenda for a New World O rder (cu Daniele
Archibugi), Cambridge, Polity Press, 1995.
Democracy and the Global Order: From the Modern Sta te to Cosmopolitan
Governance , Cambridge, Polity Press, 1995.
Lecturi suplimentare
Archibugi, Daniele, „Models of International Organi sation in Perpetual Peace
Projects“, în Review of International Studies , nr. 18, 1992, 295-317.
Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry , Londra,
Routledge, 1992. secin\ele nedemocratice ]i inegalitare ale capitali smului global, ci s` fac`
acest lucru printr-o transformare radical` a, chipu rile, demodatului sistem
westphalian. S-ar putea spune c` Held nu poate ob\i ne ]i una, ]i alta. În
absen\a unei ]i mai radicale îngr`diri a „pie\ei li bere“ mondiale, este
foarte pu\in probabil s` se produc` vreuna dintre s chimb`rile politice pe
care el ]i le dore]te. Aceasta nu este o critic` în sine a „utopismului“ lui
Held. Alex Callinicos afirma:
„Eclipsa, din ultimii dou`zeci de ani, a oric`rei p olitici social-demo-
crate distincte în fa\a resurec\iei, pretutindeni î n Vest, a economiei de
tip laissez-faire , ridic` problema dac` cele dou` constrângeri la ca re
Held î]i supune proiectul – p`strarea separa\iei di ntre stat ]i societatea
civil` ]i regularizarea capitalismului – sunt de fa pt compatibile.“ 9
Acestea fiind spuse, Held constituie o important` e xcep\ie de la
„triumfalismul liberal“ care a r`sunat atât de pute rnic în perioada imediat
urm`toare r`zboiului rece. Oricare ar fi realiz`ril e liberalismului în epoca
modern`, Held ne reaminte]te c` mai sunt multe de f `cut pentru p`strarea
]i mai larga împ`rt`]ire a acestora în sistemul int erna\ional.
Note
1. Acest rezumat este preluat din capitolul lui David Held, „Beyond Liberalism and
Marxism?“ din lucrarea autorilor Gregor McLennan, D avid Held ]i Stuart Hall
(ed.), The Idea of the Modern State , Milton Keynes, Open University Press,
1984, p. 223-240.
2. Ibid ., p. 231.
3. Ibid ., p. 236.
4. Ibid .
5. David Held, „Liberalism, Marxism, and Democracy“, în Theory and Society ,
nr. 22, 1993, p. 274.
6. David Held, „Democracy, the Nation-State and the G lobal System“, în Economy
and Society , nr. 20, 1991, p. 150.
7. David Held, „Democracy: from City-States to a Cosm opolitan Order?“, în
Political Studies , nr. 40, 1992, p. 36.
8. George Crowder, „Pluralism and Liberalism“, în Political Studies , nr. 42, 1994,
p. 303.
9. Alex Callinicos, „Liberalism, Marxism, and Democra cy: a Response to David
Held“, în Economy and Society , nr. 22, 1992, p. 285. 141 D. HELD RELA|II INTERNA|IONALE 140

Nord Staffordshire Journal ]i, de asemenea, s` predea literatur` englez` ]i
economie politic`. În 1889 ]i-a publicat cea dintâi carte (împreun` cu A. F. Mummery, un om de afaceri), The Physiology of Industry , care i-a pro-
movat ideile radicale cu privire la subconsumul ( underconsumption ) ce
caracteriza societatea capitalist` ]i l-a f`cut nep opular printre economi]tii
ortodoc]i de paradigm` clasic`. Când tat`l s`u a murit, în 1 897, Hobson a
putut s` renun\e la catedr` ca surs` de venit, mo]t enirea permi\ându-i s`
se dedice cercet`rii ]i scrisului. A fost un activ sus\in`tor al reformei so-
ciale din Marea Britanie ]i a continuat s` scrie at ât articole pentru publicul
larg, cât ]i o serie de c`r\i ]i articole academice .
Când a izbucnit primul r`zboi mondial, Hobson era i mplicat în
crearea British Neutrality Committee ]i a Union of Democratic Control ,
care luptau pentru a pune cap`t „diploma\iei secret e“ dintre marile puteri.
A demisionat din Partidul Liberal în 1916, dup` che stiunea taxelor pe
import (Hobson era ferm încrez`tor în comer\ul libe r) ]i a fost învins la
limit` în alegerile din 1918, când a candidat ca in dependent pentru Camera
Comunelor. Dup` aceast` înfrângere, a intrat în Par tidul Laburist Inde-
pendent ]i a f`cut parte din mai multe comitete ce vizau reforma econo-
mic` ]i social`. Opera sa nu numai c` l-a inspirat pe Lenin în primii ani ai
secolului al XX-lea, dar analizele sale economice c u privire la subconsum
]i ]omaj l-au influen\at, de asemenea, pe John Mayn ard Keynes în perioa-
da interbelic`. 3
Hobson este bine cunoscut studen\ilor în rela\ii in terna\ionale pentru
analizele ]i critica sa asupra imperialismului sfâr ]itului de secol al XIX-lea.
Teoria sa unic` privind imperialismul, publicat` pe ntru prima dat` în 1902
]i retip`rit` de mai multe ori de atunci, este cel mai bine în\eleas` în con-
trast cu cele mai influente teorii rivale. Dintre a cestea, patru merit` în mod
deosebit s` fie avute în vedere.
Unii gânditori conservatori, precum Benjamin Disrae li, Cecil Rhodes
]i Rudyard Kipling, pretind c` imperialismul este n ecesar pentru a se
p`stra ordinea social` existent` în statele mai dez voltate. Trebuie s` se
securizeze comer\ul ]i pie\ele, s` se men\in` slujb ele ]i s` se canalizeze
energiile ]i conflictele sociale ale cet`\enilor di n metropole c`tre teritorii
str`ine. Exist` o foarte puternic` prezum\ie, defin it` pe coordonate rasiale
]i ideologice, a superiorit`\ii Occidentului în cad rul acestui curent de
gândire. Pentru reali]tii ca Hans Morgenthau, imper ialismul este pur ]i
simplu o manifestare a echilibrului de putere ]i un ul dintre procesele prin
care statele încearc` s` realizeze o schimbare favo rabil` a statu-quo -ului.
Scopul imperialismului ar fi acela de a reduce vuln erabilitatea strategic`
]i politic` a statului. Pentru marxi]tii radicali, precum Lenin, imperialis-JOHN HOBSON
John A. Hobson s-a n`scut în Derbyshire, Anglia, în 1858, ]i a
murit la 1 aprilie 1940, zi care, a]a cum ar`ta Dav id Long, „poate p`rea ca
suficient` pentru a confirma portretul lui Hobson c a idealist“. 1În studiul
rela\iilor interna\ionale, numele lui este asociat cu cele ale lui Norman
Angell ]i Alfred Zimmern ca fiind cei mai importan\ i critici liberali ai
primului r`zboi mondial. Hobson a fost, poate, cel mai radical dintre ei. El
este adesea (în mod incorect) considerat ca apar\in ând tradi\iei marxiste,
pentru c` o parte a ideilor sale, în special cele p rivind imperialismul, l-au
influen\at direct pe Lenin. Oricum, de]i s-a inspir at din unele lucr`ri ale
lui Marx, Hobson nu a acceptat viziunea materialist ` a acestuia asupra
istoriei ]i l-a considerat un reduc\ionist de expre sie economic`. O des-
criere mai fidel` a lui Hobson ar fi dat` de termen ul „neoliberal“. În con-
trast cu liberalii clasici ai secolului al XVIII-le a ]i ai [nceputului de secol
al XIX-lea, neoliberalii precum Hobson erau caracte riza\i de trei crezuri
fundamentale. În primul rând, refuzau s` accepte c` exist` o inevitabil`
incompatibilitate între libertate ]i egalitate. Ei voiau s` aplice obiectivele
egalitariste ale socialismului într-un sistem polit ic care, totodat`, promo-
va proprietatea privat` ]i valorile politice liberale. Acesta s-ar fi putut rea-liza impozitând rentele, „veniturile nemuncite“ car e revin indivizilor ca
rezultat al propriet`\ilor lor asupra unor resurse rare (cum ar fi p`mântul),
mai degrab` decât contribu\ia lor direct` la produc \ie. În al doilea rând, au
respins ideea utilitarist` c` indivizii premerg soc ietatea civil` ]i nu au
acceptat clasica idee liberal` c` binele social este s uma satisfac\iilor indi-
viduale sau private. În al treilea rând, au sus\inu t c` ra\iunea nu este
epuizat` de calculul logic al mijloacelor necesare pentru atingerea unor scopuri date. În schimb, au aderat la o viziune evo lu\ionist` asupra progre-
sului istoric ]i, cu toate c` au r`mas suspicio]i c u privire la puterea sta-
tului, au crezut c` statul are de jucat un rol impo rtant în sporirea bun`st`rii
sociale ]i cre]terea bun`st`rii colective. 2Opera lui Hobson ilustreaz` toate
aceste trei convingeri, iar eticheta de „idealist“ atribuit` lui de reali]tii
anilor ’30 ]i ’40 nu ar trebui s` distrag` aten\ia de la contribu\ia pe care a
avut-o la tradi\ia liberal` în economia politic` ]i rela\iile interna\ionale.
Hobson a fost instruit la Derby ]i apoi, în 1876, a primit o burs` la
Oxford, unde a studiat filozofia. În 1880 a plecat de la Oxford pentru a
ajunge profesor de gimnaziu, iar un an mai târziu, în 1887, a p`]it pe
urmele tat`lui s`u, începând o carier` în jurnalism . S-a mutat la Londra ]i
a reu]it s` \in`, s`pt`mânal, o coloan` în The Derbyshire Advertiser and 143 J. HOBSON

imperial, el a crezut ferm c` surplusul de avere al elitelor a fost factorul determinant.
Într-o anumit` m`sur`, argumenta\ia lui Hobson a fo st limitat` atât
de lipsa datelor empirice, cât ]i de concentrarea s a asupra Marii Britanii
din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Desigur, în cele mai multe dintre
statele industrializate din Europa, perioada cuprin s` între 1870 ]i primul
r`zboi mondial a fost una a acumul`rii masive de ca pital ]i a investirii lui
în str`in`tate. Gilpin sus\ine:
„Londra ]i-a m`rit de mai mult de cinci ori proprie t`\ile din str`in`tate
între 1870 ]i 1914. Dup` 1914, peste un sfert din b oga\ia Marii Britanii
a fost investit` în titluri de proprietate emise de alte guverne ]i în c`ile
ferate str`ine. Marea Britanie investea de fapt mai mult peste hotare
decât acas` ]i a traversat un deficit comercial cro nic în aceast` peri-
oad`… [dar ]scurgerea masiv` de capital a contribuit, f`r` îndo ial`, la
declinul industrial ]i general al economiei britani ce ]i a accelerat eclip-
sarea Marii Britanii de puterile industriale în asc ensiune.“ 5
Pentru Hobson nu are nici un sens studierea economi ei politice
interna\ionale prin abordarea separat` a rela\iilor interne ]i a celor inter-
na\ionale. Pentru a pune cap`t imperialismului este necesar s` se între-
prind` reforme economice ]i politice majore pe plan intern. Spre deose-
bire de Lenin, care a considerat acest lucru ca nefi ind posibil în statele
capitaliste, Hobson a privit imperialismul ca pe o alegere politic`; el nu
l-a considerat un înso\itor imposibil de evitat al sistemelor capitaliste,
bazate pe proprietate privat`. Hobson credea c` sta tul poate aborda pro-
blema subconsumului la nivel intern fie prin cre]te rea veniturilor majo-
rit`\ii popula\iei, fie prin intermediul legisla\ie i privitoare la salarii, la
folosirea muncii copiilor, prin legalizarea sindica telor sau prin intermediul
transferurilor de venituri, prin impozitarea rentel or ]i redistribuirea bun`-
st`rii prin compesa\ii de ]omaj ]i asisten\` social `. Capitalismul poate fi
„benign“ din punct de vedere social dac` statele li berale se îndreapt` într-o
direc\ie mai social-democrat`. Din acest motiv, Hob son împ`rt`]ea opinia
c` o politic` a comer\ului liber ar fi o for\` în s prijinul p`cii. Elitele
politice ]i economice, a c`ror conduit` a stat la b aza imperialismului, s-au
împotrivit comer\ului liber, deoarece acesta le-ar fi amenin\at pozi\iile
interne protejate din vârful ierarhiei economice. Hobs on a sus\inut c` ta-
xele pe import ]i celelalte de acela]i tip nu numai c` reduc concuren\a eco-
nomic`, dar este ]i foarte pu\in probabil c` pot sp ori consumul intern,
deoarece avantajele protec\ionismului ar fi revenit boga\ilor (latifundiari
agricoli ]i magna\i industriali) mai degrab` decât celor s`raci. Hobson mul se dezvolt` datorit` faptului c` o concentrare sporit` a bun`st`rii în
societatea capitalist` duce la subconsum. Oricum, d in moment ce statul
reprezint` clasa capitalist`, nu este posibil ca bo g`\ia s` fie redistribuit`.
În cele din urm`, potrivit lui Lenin, lumea va fi c omplet împ`r\it` între
statele capitaliste ]i acestea vor lupta pentru reî mp`r\irea ei. Aceast` ana-
liz` i-a servit drept explica\ie principal` pentru primul r`zboi mondial. În
fine, teoriile socio-psihologice, precum cele din o pera lui Joseph Schumpeter,
concep imperialismul ca „o extindere f`r` un scop a nume“, un model
înv`\at din comportamentul altor state ]i institu\i onalizat în procesele
politice indigene de o clas` r`zboinic`. Aceasta di n urm` poate fi creat` ca
urmare a nevoii de ap`rare ]i securitate, dar cu ti mpul ea poate produce
motive pentru perpetuarea propriei existen\e, de re gul` prin manipularea
opiniilor publicului ]i elitelor.
Viziunea lui Hobson, de]i nu exclude elemente teore tice \inând de
alte ]coli de gândire dominante, explic` imperialismul ca fiind o alegere
politic`, nu o consecin\` inevitabil` a echilibrulu i de putere al capitalismu-
lui, a nevoii de noi pie\e pentru a exporta produse industriale sau a unei
patologii sociale. Pentru Hobson, „r`d`cina economi c`“ a imperialismului
sfâr]itului secolului al XIX-lea rezid` în subconsumul intern. El identific`un cerc vicios în care concentrarea economic` a put erii sprijin` o elit`
politic` oligarhic`, aceasta la rândul ei facilitând men\i nerea inegalit`\ilor
economice. Cre]terea eficien\ei productivit`\ii în capitalism a generat o
bog`\ie semnificativ`, care este direc\ionat` mai d egrab` c`tre proprietarii
de capital, sub forma profiturilor, decât c`tre mun citori, sub forma salari-
ilor. Presiunea supraeconomisirii din profituri de c`tre capitali]ti, combi-
nat` cu subconsumul for\at al s`racilor, duce la ac umularea de c`tre boga\i
a unor mari sume de bani. Ace]tia nu pot fi nici ch eltui\i, nici transforma\i
în investi\ii interne (date fiind ratele sc`zute al e profiturilor generate de
competi\ia intern` puternic` ]i de absen\a pie\elor interne din cauza sub-
consumului). În consecin\`, investitorii, c`utând s ` ob\in` câ]tiguri cât
mai ridicate, î]i investesc banii în str`in`tate. Î n schimb, investi\iile în
afara \`rii trebuie protejate pentru a le fi asigur ate profiturile, iar aceasta
creeaz` presiuni economice în favoarea unor interve n\ii politice ]i militare
în acele pie\e unde capitalul este în cre]tere. Pre siunile imperialiste pot
avea la origine mai multe grupuri, nu doar marii financiari (cum sus\ineaLenin), ci ]i „un ambi\ios om de stat, un gr`nicer, un misionar prea zelos,
un negustor descurc`re\“. În cea mai renumit` fraz` a sa, Hobson sus\ine
c`, în ultim` instan\`, imperialismul a reprezentat un „vast sistem de defu-
lare în afara \`rii pentru p`tura de sus a societ`\ ii“. 4De]i Hobson nu a
negat niciodat` influen\a mai multor factori asupra comportamentului 145 J. HOBSON RELA|II INTERNA|IONALE 144

operând la nivelul intern, transna\ional ]i interna \ional de analiz`. Pe lâng`
reformele interne, Hobson a recunoscut ]i importan\ a continu` a suve-
ranit`\ii statului, dar a sperat c` dezvoltarea com er\ului ]i a interdepen-
den\ei va submina leg`turile dintre suveranitate, c a situa\ie legal`, ]i c`u-
tarea autonomiei ]i interdependen\ei fa\` de alte s tate, promovând interese
comune ale statelor în numele p`cii. De asemenea, L ong atrage aten\ia ]i
asupra lucr`rilor lui Hobson privind legisla\ia ]i organiza\iile interna-
\ionale. Acesta din urm` a sus\inut înt`rirea oblig a\iilor legale dintre state,
ceea ce necesita instituirea unor instrumente jurid ice mai puternice la
nivel interna\ional, inclusiv crearea unei forme de guvernare interna\io-
nal`. Long arat`:
„Hobson a sus\inut securitatea colectiv`, nevoia de sanc\iuni militare
care s` sprijine arbitrajul interna\ional ]i necesi tatea unei for\e poli-
\iene]ti interna\ionale. [El ]a propus o Lig` a Na\iunilor puternic`, în
fapt un guvern interna\ional, care s` aib` o curte de justi\ie, un exe-
cutiv ]i un legislativ, în fa\a c`ruia statele ar f i trebuit s`-]i aduc` dis-
putele; a mai propus un sistem de securitate colect iv` în care utilizarea
legitim` a for\ei era concentrat` în mâinile reprez entantului societ`\ii
statelor, guvernul interna\ional. Aceast` lig` urma s` fie atât de cuprin-
z`toare ]i de puternic` pe cât era posibil, pentru a se evita eventuali-
tatea restabilirii echilibrului de putere în interi orul sau între lig` ]i pu-
terile exterioare.“ 8
Pe scurt, a eticheta ideile lui Hobson, [n mod peio rativ, ca „idea-
liste“ este un deserviciu adus subtilit`\ii ]i „rea lismului“ acestora. În tim-
pul primului r`zboi mundial, Hobson a dat dovad` de o considerabil`
intui\ie, prevenind alia\ii despre pericolul r`zbun `rii Germaniei, r`zbunare
care nu putea fi decât încurajat` de impunerea unor sanc\iuni Germaniei
la sfâr]itul r`zboiului. Într-adev`r, s-ar putea sp une c` toat` chestiunea
sanc\iunilor din anii ’30 \ine mai degrab` de conte xtul temporal decât de
încercarea în sine de a coopera cu Germania. Dac` a lia\ii ar fi urmat sfa-
tul lui Hobson în 1918 ]i nu ar fi impus Germaniei desp`gubiri atât de
mari la acea vreme, ar fi fost posibil ca împrejur` rile care l-au propulsat
pe Hitler, în anii ’20 ]i ’30, s` nu fi existat.
Este important s` eviden\iem calitatea multidimensi onal` a gândirii
lui Hobson în rela\iile interna\ionale nu numai pen tru a contracara
prezent`rile simpliste ale acesteia, ci ]i pentru a indica relevan\a sa la
sfâr]itul secolului al XX-lea. S-ar putea sus\ine, bineîn\eles, c` abordarea
imperialismului întâlnit` la Hobson, oricât de exac t` a fost pentru perioa-
da studiat`, este irelevant` ast`zi. Investi\iile î n str`in`tate nu mai sunt avea de asemenea mari rezerve fa\a de teza leninist ` potrivit c`reia, pen-
tru a pune cap`t imperialismului, ar fi fost nevoie de o r`sturnare prin re-
volu\ie a capitalismului. El a sus\inut c` doctrina leninist` era incompati-
bil` cu reformele social-democrate ]i c` ar fi legi timat pur ]i simplu o
nou` elit` ]i, în consecin\`, noi tipuri de imperia lism.
A fost Hobson idealist? Kenneth Waltz, în criticile aduse ideilor
acestuia, îl prezint` pe acesta drept „optimist [n planul al doilea“. 6Merit`
re\inute comentariile lui Waltz, din moment ce majo ritatea studen\ilor este
posibil s` îl întâlneasc` pe Hobson prin intermediu l cunoscutei lucr`ri a
lui Waltz, Man, The State and War (1959). Potrivit lui Waltz, opiniile lui
Hobson asupra rela\iilor interna\ionale se bazau pe ideea optimist` c`
problema r`zboiului putea fi cel mai bine abordat` prin „perfectarea“
[n\elegerilor economice ]i politice interne ale sta telor. Doar dac` reforma
social`, economic` ]i politic` se va face sim\it` î n interiorul statelor va
deveni posibil s` se pun` cap`t conflictelor dintre ele. Waltz sintetizeaz`
re\eta de pace a lui Hobson dup` cum urmeaz`:
„Mai întâi socialismul, spune Hobson, ]i apoi virtu \ile prosl`vite de
liberalii secolului al XIX-lea vor func\iona efecti v pentru a crea o lume
pa]nic`. Fric\iunile datorate comer\ului nu vor mai inflama rela\iile
dintre state; în schimb, comer\ul le va lega într-o reciprocitate de
interese. Ra\iunea nu va mai n`scoci noi în]el`tori i ]i noi moduri de a
dezavantaja alte \`ri sau, dac` aceasta nu reu]e]te , de a le birui;
ra\iunea va fi în schimb mijlocul prin care rela\ii le dintre state vor fi
croite în avantajul tuturor.“ 7
Desigur, în ceea ce îl prive]te pe Waltz, re\eta de pace a lui Hobson
este naiv`, din moment ce nu ia în considerare anar hia structural` dintre
state, care genereaz` un comportament r`zboinic, ]i nu \ine seama de
orânduirile politice ]i economice interne ale acest ora. De aceea, eticheta
de „idealist“ i s-ar potrivi lui Hobson ]i altora c a el.
Totu]i, în excelenta sa analiz` a „idealismului“ lu i Hobson, David
Long ne ofer` motive s` st`ruim pu\in înainte de a ne gr`bi în a lansa
judec`\i premature. Dac` idealismul este un alt ter men pentru naivitate,
atunci opera lui Hobson merit` mai mult` aten\ie. L ong este de acord c`
Hobson a fost idealist în sensul c` a crezut în put erea ideilor de a orienta
lumea într-o direc\ie progresiv`, dar opera sa în d omeniul rela\iilor inter-
na\ionale este mult mai sofisticat` decât apare rez umat` în cartea lui
Waltz. Hobson a scris despre dificult`\ile reform`r ii anarhiei interna-
\ionale ]i nu s-a limitat doar la chestiunea reform ei interne. Long distinge
trei forme de idealism, toate putând fi g`site în l ucr`rile lui Hobson ]i 147 J. HOBSON RELA|II INTERNA|IONALE 146

Principalele lucr`ri ale lui John Hobson
The Physiology of Industry (cu A. F. Mummery), Londra, Murray, 1889.
The War in South Africa: Its Causes and Effects , Londra, J. Nisbet, 1900.
Imperialism: A Study , (1902), Ann Arbor, Michigan University Press, 196 5.
Toward International Government , Londra, Macmillan, 1915.
The Economics of Unemployment , Londra, George Alien & Unwin, 1922.
The Evolution of Modern Capitalism: A Study of Mach ine Production , 1926,
Londra, George Alien & Unwin, 1954.
Conditions of Industrial Peace , Londra, George Alien & Unwin, 1927.
Rationalisation and Unemployment: An Economic Dilem ma , Londra, George
Alien & Unwin, 1930.
Democracy and a Changing Civilisation , Londra, Lane, 1934.
The Crisis of Liberalism: New Issues of Democracy (1909), Brighton, Harvester
Press, 1974.
Veblen (1936), New York, A. M. Kelley, 1963.
Confessions of an Economic Heretic: The Autobiograp hy of J. A. Hobson (1938),
Sussex, Harvester Press, 1976. Lecturi suplimentare
Allett, John, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobs on , Toronto,
University of Toronto Press, 1981. Aceast` lucrare con\ine o bibliografie
complet` a publica\iilor lui Hobson.
Brailsford, Henry Noel, The Life Work of J. A. Hobson , Londra, Oxford University
Press, 1948.
Freeden, Michael (Ed.), J. A. Hobson: A Reader , Londra, Alien & Unwin, 1988.
Freeden, Michael (Ed.), Reappraising J. A. Hobson: Humanism and Welfare ,
Boston, Unwin Hyman, 1990.
Long, David, „J. A. Hobson and Idealism in Internat ional Relations“, în Review of
International Studies , nr. 17, 1991, p. 285-304.
Long, David, Towards a New Liberal Internationalism: The Interna tional Theory
of J. A. Hobson , Cambridge, Cambridge University Press, 1996.
Schneider, Michael, J. A. Hobson , Basingstoke, Macmillan, 1996. precursoare pentru practicile imperialiste ale anil or 1870 ]i 1880. Oricum,
aceasta ]i pentru c` multe dintre reformele pe care Hobson le-a propus în
prima parte a secolului al XX-lea au avut loc m`car în zonele puternic
industrializate ale lumii. Apari\ia statului bun`st `rii sociale, a sindicalis-
mului, extinderea dreptului la vot ]i enorma expans iune a comer\ului în
perioada de dup` 1945 au redus condi\iile imperiali smului, care fuseser`
\inta atacurilor lui Hobson. Desigur, toate aceste realiz`ri ale democra\iei
sociale s-au aflat constant sub amenin\are deja un num`r de ani. Opera lui
Hobson ne aminte]te c`, în ciuda multor re\ete neol iberale pentru o ordine
mondial` a anilor ’90, în lipsa unor obligativit`\i democratice ]i econo-
mice, nu ne putem încrede în pie\ele „deschise“ ]i în mi]c`rile neîngr`dite
ale capitalului dac` vrem s` men\inem o ordine pa]nic` a lumii. Cruciale
pentru gândirea lui Hobson au fost dorin\a ]i încer carea de a men\ine
integritatea statului-na\iune ]i, în acela]i timp, asocierea acesteia cu uneleconsidera\ii privind importan\a nivelului suprana\i onal sub aspect politic,
social ]i economic. Proiectul r`mâne la fel de viu ast`zi pe cât a fost ]i în
vremea sa.
Note
1. David Long, „J. A. Hobson and Idealism in Internat ional Relations“, în Review
of International Studies , nr. 17, 1991, p. 285.
2. John Allet, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobs on , Toronto,
University of Toronto Press, 1981, p. 15-22.
3. Pentru mai multe detalii biografice, a se vedea lu crarea lui Michael Schneider,
J. A. Hobson , Basingstoke, Macmillan, 1996. p. 2-20.
4. J. A. Hobson, Imperialism: A Study , Ann Arbor, Michigan University Press,
1965, p. 59, 50-51.
5. Robert Gilpin, The Political Economy of International Relations , Princeton,
Princeton University Press, 1987, p. 308-309.
6. Kenneth Waltz, Man, The State, and War , edi\ia a doua, New York, Columbia
University Press, 1959, p. 45-56.
7. Ibid ., p. 153.
8. David Long, op. cit ., p. 294.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Lenin, Waltz ]i Zimmern. 149 J. HOBSON RELA|II INTERNA|IONALE 148

Stanley Hoffmann s-a n`scut în Viena în 1928 ]i a c rescut în Fran\a
în anii ’30. Copil în Fran\a, Hoffmann se descrie c a „un mic austriac, în
parte evreu, copil f`r` r`d`cini“, a c`rui familie a suferit toate traumele
sociale cauzate de ascensiunea fascismului ]i invad area Fran\ei de
Germania, în mai 1940. A r`mas în Fran\a în anii re gimului de la Vichy,
tr`ind la Nisa. Familia a revenit în Paris în 1945, iar Hoffmann s-a înscris
la Institut d’Etudes Politiques ]i la Facultatea de Drept a Universit`\ii din
Paris. A absolvit în 1948 ]i a urmat studii de doct orat în drept inter-
na\ional. A petrecut un an la Harvard în 1951. Dup` ce ]i-a încheiat teza
de doctorat (pe care o descrie ca fiind „aproape de necitit“), Hoffmann
s-a întors la Harvard pentru a ocupa o pozi\ie dida ctic` la Department of
Government , în 1955. În prezent, Hoffmann este C. Douglas Dillon
Professor de civiliza\ie francez` la Harvard, unde combin` pr edarea cu
interesul pentru studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii franceze.
Hoffmann a scris trei c`r\i importante privind poli tica extern`
american`. În 1968, a publicat Guliver’s Troubles, Or, The Setting of
American Foreign Policy . Aceasta este o examinare aprofundat` a schim-
b`rii mediului politic interna\ional cu care s-au c onfruntat politicienii
Statelor Unite la sfâr]itul anilor ’60 ]i, de aseme nea, o analiz` a preju-
dec`\ilor acestora privind raportarea la mediul din trecut. Este o carte
cuprinz`toare ]i ambi\ioas`, care încearc` s` ia în considerare constrân-
gerile interne ]i externe ale politicii externe ame ricane. Ca ]i în celelalte
lucr`ri pe acest subiect, Hoffmann este preocupat s ` elaboreze, adesea în
cele mai mici am`nunte, scopul adecvat al politicii e xterne americane, ]i
s` stabileasc`
„ce pot ]i ce nu pot face Statele Unite, dat fiind tipul de na\iune pe care
[l reprezint` în lumea de ast`zi. Scopurile care su nt împotriva naturii
celor mai profunde crezuri ]i obiceiuri ale unei na \iuni sau împotriva
lumii în care se încearc` îndeplinirea lor nu sunt s`n`toase. Puterea
aflat` la dispozi\ia na\iunii trebuie folosit` în d eplin` cuno]tin\` de
cauz` cu privire la condi\iile externe, ce stabiles c care mijloace sunt
productive ]i care nu, ca ]i cu privire la institu\ iile ]i predispozi\iile
interne care canalizeaz` energiile na\ionale în anu mite direc\ii sau
împiedic` \ara s` le foloseasc` altfel.“ 3
Având în vedere sarcina pe care el însu]i ]i-a tras at-o în c`r\i, ca ]i
refuzul de a folosi modele teoretice pe care le con sider` exagerat de sim-
pliste, nu este de mirare c` lucr`rile lui Hoffmann au tendin\a s` fie cam
lungi ]i, ca s` fim cinsti\i, destul de greu de cit it dintr-o dat`. El înclin` s`
reproduc` complexitatea lumii pentru cititorii s`i mai degrab` decât s` o STANLEY HOFFMANN
Stanley Hoffmann este o personalitate important` pe ntru studiul
politicii franceze ]i al celei comparative europene , ca ]i al politicii externe
americane ]i al teoriei rela\iilor interna\ionale. Mentorul s`u intelectual
este gânditorul francez Raymond Aron, cu care împ`r t`]e]te o concep\ie
tragic`, liberal`, weberian`. Cercetând politica ex tern` american` ]i etica
interna\ional`, Hoffmann s-a angajat în polemic` at ât cu politicienii, cât ]i
cu teoreticienii reali]ti. Valorile lui sunt libera le ]i el tinde s` prescrie mo-
duri în care valorile libert`\ii individuale pot fi promovate într-o lume care
amenin\` în mod constant s` le submineze. În unele privin\e, el se asea-
m`n` cu reali]ti precum Kennan, Morgenthau ]i Henry Kissinger. Ca ]i ei,
Hoffmann a scris lucr`ri vaste ]i articole multe des pre ceea ce este în
neregul` cu politica extern` american`. De asemenea , analizele sale, ca ]i
ale lor, se concentreaz` pe ideile preconcepute, ad esea naive, pe care poli-
ticienii americani le au în privin\a chestiunilor d e politic` extern`.
Totu]i, spre deosebire de reali]ti, Hoffmann nu consider` c` solu\ia
const` în a încerca instruirea americanilor în arta diploma\iei europene din
secolul al XIX-lea. El este un critic tran]ant al r eali]tilor, ale c`ror idei
crede c` doar exacerbeaz` cele mai pu\in dezirabile aspecte ale practicii
politice americane. În schimb, opera sa încearc` s` îi conving` deopotriv`
pe cercet`tori ]i politicieni despre complexitatea real` a politicii mondiale,
despre dilemele etice ale politicii externe ]i desp re riscurile aplic`rii unor
modele necorespunz`toare privind comportamentul sta tal. În anumite
privin\e, Hoffmann poate fi privit ca versiune amer ican` a lui Hedley Bull,
pe care l-a admirat ]i a c`rui concep\ie general` a împ`rt`]i t-o. 1{ns`, spre
deosebire de Bull, Hoffmann nu construie]te un edif iciu teoretic identifi-
cabil care s` sintetizeze cumva tensiunile dintre r ealism ]i idealism în
studiul rela\iilor interna\ionale. În schimb, el pe nduleaz` între acestea la
nivelul teoriei ]i al analizei politicii externe. H offman afirm`:
„Ca ]i Aron, eu înclin, în mod natural, s` gândesc «împotriv`». Uto-
pi]tii m` tenteaz` s` demonstrez c` re\etele lor su nt f`r` valoare. Rea-
li]tii autentici m` provoac` s` încerc a ar`ta c` a u omis unele solu\ii.“ 2
În lumina volumului de munc` al cuiva care în mod c onstant î]i
articuleaz` opiniile „împotriva“ curentelor teoreti ce ]i politice ale zilei, ne
vom axa pe tensiunea fertil` dintre realismul ]i id ealismul lui Hoffmann
în lucr`rile sale privind politica extern` american `. 151 S. HOFFMANN

critic la adresa fostului s`u coleg de la Harvard, acuzându-l c` a e]uat în
a-l scoate pe Gulliver din încurc`turile din str`in `tate ]i c` a introdus un
set de dogme realiste, a c`ror aplicare ar fi limit at` într-o lume a interde-
penden\ei în cre]tere, în care rela\iile economice sunt la fel de importante
ca ]i cele militare. Contradic\iile din diploma\ia lui Kissinger apar din
pr`pastia dintre no\iunile abstracte ale cerin\elor echilibrului de putere ]i
realitatea geopolitic`. Stanley Hoffmann sus\ine c` diploma\ia lui
Kissinger s-a bazat pe iluzia c` Statele Unite ar p utea s` beneficieze atât
de primatul interna\ional cât ]i de ordinea mondial `, în timp ce, pentru
Hoffmann, ele sunt obiectul unui schimb reciproc ( trade-off ). El îi îndeam-
n` (înc` o dat`) pe politicienii Statelor Unite s` î]i poarte rivalitatea cu
Uniunea Sovietic` la niveluri benigne de paritate ] i s` abandoneze orice
încercare de a realiza ordinea mondial` pe bazele c ontrolului imperial.
Cea de-a treia carte important` a lui Hoffmann desp re politica ex-
tern` american`, Dead Ends (1983), continu` s` dezvolte teme familiare
din scrierile autorului: complexitatea în cre]tere a sistemului interna\ional,
cerin\ele ]i oportunit`\ile interdependen\ei global e, natura multidimen-
sional` ]i de neînlocuit a puterii, utilitatea limi tat` a for\ei militare, decli-
nul relativ al Statelor Unite, sl`biciunea diploma\ie i americane ]i nevoia
unei strategii „variate“ în raport cu Uniunea Sovie tic`. Dar, în centrul
c`r\ii, o colec\ie revizuit` a mai multor eseuri, H offmann reia ideea sa c`
politica extern` a lui Kissinger, Carter ]i, în mod special, a lui Reagan a
dus la o serie de situa\ii f`r` ie]ire ( dead ends ). În vreme ce marele plan
al lui Kissinger a suferit din cauza inevitabilei d ilu`ri a preten\iei de hege-
monie, Carter a în\eles c` difuziunea puterii înspr e noi actori insisten\i în
a se afirma ]i în a respinge dependen\ele neocoloni ale a creat o lume în
care un leadership „f`r` hegemonie“ ar fi singurul rol posibil de juca t de
America. În plus, Hoffmann aprob` accentuarea timpu rie de c`tre Carter
a unor chestiuni globale de perspectiv`, cum ar fi drepturile omului, pro-
liferarea nuclear`, vânz`rile de armament ]i legisl a\ia maritim`, ]i credi-
teaz` respectiva administra\ie apreciind c` „aceast ` lume din ce în ce mai
complex` nu ar putea fi nici condus` de superputeri , nici redus` la rela\iile
dintre ele“. 4Dar, în ner`bdarea sa de a reduce impactul tradi\io nalei
obsesii americane privind comunismul, administra\ia Carter nu a oferit
niciodat` o strategie de abordare a Uniunii Sovieti ce. Aceast` omisiune a
constituit „gaura din gogoa]`“ a concep\iei lui Car ter despre ordinea mon-
dial`. Ea nu a reu]it „s` comunice … care activit`\ i sovietice erau intolera-
bile ]i care erau compatibile cu concep\ia Washingt onului despre com-
peti\ia mondial`, []i nu a reu]it ]s` î]i integreze excelentele intui\ii ]i
ipoteze într-o strategie“. 5În cel mai critic eseu al c`r\ii, Hoffmann îl ridi-simplifice. Totu]i, ele r`spl`tesc eforturile citit orului. În cartea sa prezen-
tat` anterior, Hoffmann sus\ine c` sistemul interna \ional contemporan (din
anii ’60) este caracterizat de dinamism revolu\iona r, bipolaritate manifest`
sau tacit`, ca ]i de confrunt`ri ideologice. El fac e distinc\ie între trei
niveluri ale sistemului aflate în leg`tur`, fiecare expunând atribute struc-
turale diferite. Esen\ial, sistemul este bipolar în termenii distrugerii nucle-are pe care superputerile o pot dezl`n\ui, dar tocm ai restric\iile impuse de
dilema nuclear` au oferit statului-na\iune noi pers pective ]i au permis, la
un al doilea nivel sistemic, emergen\a policentrism ului politic. Acesta, la
rândul s`u, a încurajat tendin\a spre proliferarea nuclear`, care împrumut`
atribute multipolare celui de-al treilea nivel sist emic.
În lumina unei astfel de complexit`\i a rela\iilor în cadrul ]i de-a
lungul nivelurilor sistemice, Hoffmann diagnosticheaz` ciudata neputin\`na\ional` care face s` fie atât de greu pentru Stat ele Unite s` ac\ioneze
efectiv pentru promovarea ordinii mondiale. Complex itatea lumii pro-
voac` în mod special Statele Unite din cauza unui a nsamblu dezarmant de
atitudini care deriv` din „stilul na\ional“ america n (o func\ie a trecutului
]i principiilor Americii) ]i de la institu\iile guv ernamentale americane.
Problema institu\ional` principal` \ine de dispersa rea puterii între ]i în
cadrul structurii ]i birocra\iei guvernamentale. De ficien\ele din „stilul“
politicii externe sunt reflectate în legalism, încr ederea în formule, planifi-
carea pe termen scurt ]i conflictul dintre pasivita te ]i activism.
În ultima parte a c`r\ii, Hoffmann sus\ine c` State le Unite ar trebui
s` efectueze o retragere discret` din Europa, care ar permite apari\ia unei
„Europe europene“, integrat` conform principiilor c onfederale ]i protejat`
de umbrela nuclear` franco-britanic` cu garan\ii am ericane ]i sovietice.
Programul este, în mod esen\ial, proiectul gaullist al Europei. În afar` de
favorizarea instituirii unei Europe relativ independe nte, acesta ar elibera
resursele americane pentru proiecte mai urgente, cu m ar fi restric\ionarea
Chinei. Hoffmann pledeaz` împotriva bizuirii peste m`sur` pe for\a mili-
tar` ca instrument al politicii, dar admite c`, în a bsen\a acesteia, este
foarte probabil ca for\e revolu\ionare s` submineze ordinea interna\ional`.
Pe scurt, cartea este un apel adresat Statelor Unit e de a se adapta la un sis-
tem interna\ional din ce în ce mai „multiierarhic“ ]i de a permite Europei de Est ]i de Vest s` ias` din r`zboiul rece ca p`r\ i ale unei entit`\i politice
unite.
Hoffmann î]i reînnoie]te apelul în urm`toarea sa carte, Primacy or
World Order (1978). El face distinc\ie între dou` cicluri ale p oliticii
externe americane dup` 1945, ciclul r`zboiului rece (1945-1968) ]i ceea
ce el nume]te ciclul Kissinger (1968-1976). Hoffmann este î n mod special 153 S. HOFFMANN RELA|II INTERNA|IONALE 152

„Structura mediului interna\ional, care limiteaz` p osibilit`\ile ac\iu-
nilor morale, conflictele sistemelor de valori, ce au drept consecin\`
dezacorduri t`ioase asupra concep\iilor privind dre pturile omului ]i
asupra priorit`\ilor, dificult`\ile aprecierii ]i e valu`rii, toate sunt aici
evidente ]i duc la e]ecuri repetate sau la confrunt `ri ori la utiliz`ri
deformate ale chestiunii drepturilor omului în scop uri legate de osti-
lit`\i politice din \ar` sau din str`in`tate.“ 6
În ciuda acestor probleme, Hoffmann afirm` c` State le Unite nu ar
fi oneste fa\` de concep\ia despre sine dac` nu ar promova drepturile omu-
lui ]i sus\ine o politic` a interna\ionalismului li beral. În acela]i timp, aver-
tizeaz` c` o asemenea politic` trebuie s` coexiste cu con]tientizarea fap-
tului c`, punând accentul pe drepturile civile ]i p olitice ale omului, pe cos-
tul drepturilor sociale ]i economice, poate s` apar ` adesea drept neocolo-
nialism, dar sub alt` înf`\i]are.
De la sfâr]itul r`zboiului rece, Hoffmann a continu at s` publice în
mare m`sur` pe temele care l-au preocupat timp de mai bine de 30 de ani
[n calitate de cercet`tor în rela\ii interna\ionale . Aceste teme includ posi-
bilitatea de a construi o ordine mondial` liberal` într-un mediu pluralist, anarhic, responsabilit`\ile Statelor Unite ca super putere conduc`toare a
lumii, impasurile teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, de asemenea, statali-
tatea american`.
Personal, nu sunt un mare admirator al lucr`rilor l ui Hoffmann,
chiar dac` argumentele lor au reprezentat fundament ul acestui rezumat al
operei sale. C`r\ile sunt prea lungi ]i con\in prea des nenum`rate referiri
la linii de direc\ionare a politicii, ale c`ror con exiuni cu temele principale
ale lucr`rilor sunt mai pu\in clare. Pe de alt` par te, eu îl v`d ca fiind cel
mai fin eseist în studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii externe ame-
ricane din acest secol. Dou` volume cu eseurile sal e sunt disponibile.
Primul a fost publicat în 1965 ]i const` dintr-un n um`r de prelegeri
revizuite pe problema r`zboiului ]i a p`cii, preleg eri \inute la Harvard ]i
Geneva la începutul anilor ’60, iar al doilea, suge stiv intitulat Janus and
Minerva , a fost publicat în 1987. Ca întreg, ele reprezint ` un corp de
gândire în rela\iile interna\ionale care este remar cabil de consistent, chiar
a]a cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Ele sunt, cred, lecturi necesare
oric`rui cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. E seul s`u despre Kant ]i
Rousseau r`mâne neîntrecut ca analiz` comparativ` a acestor teoreticieni
clasici ai domeniului, iar cele despre limitele rea lismului în teoria rela-
\iilor interna\ionale sunt ]i ast`zi la fel de rele vante ca atunci când au fost
scrise, la sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. La finele secolului al XX-lea, culizeaz` pe Reagan pentru încercarea sa periculoas ` de a recrea o strate-
gie global` de [ngr`dire ( containment ) care, înc` o dat`, ar reduce lumea
la o confruntare ideologic` ]i militar` între super puteri ]i pentru ciudata sa
preten\ie c` Statele Unite aproape î]i pierduser` v oin\a de a-]i folosi pu-
terea. În 1983, Hoffmann a sus\inut c` nostalgia lui Reagan f a\` de lumea
anilor ’50 ar duce la o alt` fund`tur` – alia\i îns tr`ina\i, o spiral` a înar-
m`rii ]i o Uniune Sovietic` îndârjit`.
Ei bine, desigur c` Hoffmann a în\eles gre]it ultim a chestiune, pen-
tru c` Uniunea Sovietic` a capitulat. Dar sfâr]itul r`zboiului rece ]i succe-
sul pe termen scurt al administra\iilor Reagan/Bush în a-i pune cap`t (pe
care îns` nici ei nu l-au anticipat mai mult decât Stanley Hoffmann) nu au
invalidat argumentele lui Hoffmann ]i nici nu au di minuat din aprecierea
în\elepciunii mai largi a comentariilor sale cu privi re la politica extern`
american` extins` asupra ultimilor treizeci de ani. Spre deosebire de fos-
tul s`u coleg, Henry Kissinger, Hoffmann nu a c`uta t niciodat` s` joace
un rol important în formularea activ` a politicii e xterne americane, prefe-
rându-l pe cel al unui critic preocupat de orient`r ile generale ale acesteia.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, pe lâng` comentariile
la adresa politicii externe americane, Hoffmann ]i- a îndreptat aten\ia în
mod critic c`tre dificult`\ile ]i poten\ialul de re conciliere a abord`rilor
realiste în rela\iile interna\ionale cu cerin\ele e ticii ]i moralit`\ii liberale.
Cea mai vestit` carte a sa pe aceast` problem` este Duties Beyond
Borders: On The Limits and Possibilities of Ethical International Politics
(1981). Aceast` lucrare const` din cinci eseuri, pr ezentate pentru prima
dat` în 1980, în cadrul cursurilor Frank W. Adams d e la Syracuse
University . Hoffmann a exprimat îngrijor`ri care au fost igno rate ca fiind
periferice sau chiar nepotrivite de c`tre unii real i]ti ]i care au fost adesea
manevrate pe un tipar „utopist“ de c`tre liberali.
În principal, el analizeaz` trei chestiuni care s-a u dovedit a fi sursa
at@tor dezbateri între reali]ti ]i liberali: folosi rea for\ei, drepturile omului
]i justi\ia distributiv`. Prima este concentrat` în primul rând asupra r`z-
boiului, mai ales printr-o examinare a lucr`rii Just and Unjust Wars a lui
Michael Walzer ]i a criticilor acesteia. El aprofun deaz` spinoasa problem`
a criteriilor morale pe care oamenii de stat le-ar putea aplica în luarea
deciziilor care presupun aplicarea for\ei. În ceea ce prive]te cea de-a doua
tem`, drepturile omului, Hoffmann furnizeaz` o impresionant` list` de capcane pentru orice defini\ie universal` a dreptur ilor omului ]i recu-
noa]te dificult`\ile promov`rii lor ca valori expli cite în politica extern`: 155 S. HOFFMANN RELA|II INTERNA|IONALE 154

The State of War: Essays on the Theory and Practice of International Politics ,
New York, Pall Mall Press, 1965.
„Obstinate or Obsolete? The Fate of the Nation-Stat e and the Case of Western
Europe“, în Daedalus , nr. 3, 1966, p. 862-913.
Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Fo reign Policy , New York,
McGraw-Hill, 1968.
Decline or Renewal?: France Since the 1930’s , New York, The Viking Press, 1974.
Primacy or World Order: American Foreign Policy Sin ce the Cold War , New York,
McGraw-Hill, 1978.
Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilit ies of Ethical International
Politics , Syracuse, New York, Syracuse University Press, 19 81.
The Mitterrand Experiment: Continuity and Change in Modern France (publicat`
împreun` cu George Ross ]i Sylvia Malzacher), New Y ork, Oxford University
Press, 1987.
Janus and Minerva: Essays in the Theory and Practic e of International Relations ,
Boulder, Colorado, Westview Press, 1987.
„A Retrospective“, în Joseph Kruzel ]i James N. Ros enau (ed.), Journeys Through
World Politics: Autobiographical Reflections of Thi rty-Four Academic
Travellers , Lexington, Massachusetts. Lexington Books, 1989, p. 263-278.
„International Society“, în J. D. B. Miller ]i R. J . Vincent (ed.), Order and Violence:
Hedley Bull and International Relations , Oxford, Clarendon Press, 1990,
p. 13-37.
The New European Community: Decision-Making and Ins titutional Change (pu-
blicat` împreun` cu Robert O. Keohane), Boulder, Co lorado, Westview
Press, 1991.
After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe ,
1989-1991, (publicat` împreun` cu Robert O. Keohane ), Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1993.
„The Crisis of Liberal Internationalism“, în Foreign Policy , nr. 98, 1995, p. 159-177.
World Disorders , Oxford, Rowman & Littlefield, 1998.
Lecturi suplimentare
Miller, Lynda B., „America, Europe, and the Interna tional System“, în World
Politics , nr. 21, 1969, p. 315-411.
Miller, Lynda, B. ]i Smith, Michael, J., Ideas and Ideals: Essays on Politics in
Honour of Stanley Hoffmann , Boulder, Colorado, Westview Press, 1993;
cuprinde o bibliografie complet` a operelor lui Sta nley Hoffmann. Hoffmann r`mâne „un nefericit Sisif“ al domeniului. El însu]i comenta
recent:
„Tensiunea dintre moralitate ]i politic` va d`inui ve]nic – pentru c`
moralitatea se afl` întotdeauna în r`zboi nu numai cu interesele egoiste
sau asociale, ci ]i cu dorin\a de putere ]i domina\ ie. În lumea rela\iilor
interna\ionale, aceasta va fi o lupt` istovitoare. Albert Camus a vrut s`
ne imaginam un Sisif fericit. În afacerile interna\ ionale, acest lucru pur
]i simplu nu este posibil.“ 7
Note
1. A se vedea lucrarea lui Stanley Hoffmann, „Hedley Bull and His Contribution to
International Relations“, în International Affairs , nr. 62, 1986, p. 179-195.
2. Stanley Hoffmann, „A Retrospective“, în lucrarea a utorilor Joseph Kruzel ]i
James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical
Reflections of Thirty-Four Academic Travellers , Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989, p. 269.
3. Stanley Hoffmann, Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Fo reign
Policy , New York, McGraw-Hill, 1968, p. xiii.
4. Stanley Hoffmann, Dead Ends: American Foreign Policy in the New Cold War ,
Cambridge, Massachusetts, Ballinger, 1983, p. 69.
5. Ibid ., p. 73-74.
6. Stanley Hoffmann, Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilit ies of
Ethical International Politics , Syracuse, New York, Syracuse University Press,
1981, p. 95.
7. Stanley Hoffmann, „Democracy and Society“, în World Policy Journal , nr. 12,
1995, p. 39.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare Aron, Kennan, Kissinger,
Morgenthau ]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Stanley Hoffmann
„International Relations: the Long Road to Theory“, în World Politics , nr. 11,
1959, p. 346-377.
Contemporary Theory in International Relations , Englewood Cliffs, New Jersey,
Prentice-Hall, I960. 157 S. HOFFMANN RELA|II INTERNA|IONALE 156

Rosecrance ]i-a creat reputa\ia în domeniu în anii ’60 ]i la înce-
putul anilor ’70 cu lucrarea sa despre teoria siste melor. A combinat cuno]-
tin\ele sale vaste de istorie a statalit`\ii europe ne din secolul al XVIII-lea
cu modelele explicative abstracte pentru a l`muri c omportamentul statal ]i
stabilitatea diferitelor sisteme istorice. A public at Action and Reaction in
World Politics în 1963 ]i, un deceniu mai târziu, International Relations:
Peace or War? (1973). Aceasta din urm` reia analizele istorice di n lucr`-
rile anterioare ]i le dezvolt` pe marginea cercet`r ilor acestora cu privire la
adoptarea politicilor externe. În Action and Reaction Rosecrance este pre-
ocupat de evolu\ia pe termen lung din domeniul rela \iilor interna\ionale ]i
de modul în care schimb`rile fundamentale, atât din natura statelor cât ]i
din mediul interna\ional, au afectat natura rela\ii lor dintre state. Aceste
teme au fost dezvoltate de-a lungul carierei sale ] i sunt reflectate în lu-
cr`rile privind interdependen\a, echilibrul de pute re, adecvarea teoriilor
existente ]i dinamica epocii de dup` r`zboiul rece.
În prima sa carte, Rosecrance împarte istoria din 1 740 pân` în pre-
zent (aproximativ la începutul anilor ’60) în nou` sisteme istorice. În ge-
neral folose]te izbucnirea unui r`zboi pentru a mar ca sfâr]itul unui sistem
]i începutul altuia. Spre deosebire de cei care înt rebuin\eaz` termenul de
„sistem“ pentru a se referi la un proces continuu d e rela\ii politice la nivel
interna\ional, Rosecrance se refer` la ceea ce s-ar putea numi „conste-
la\iile diplomatice“, la modelele de putere ]i rela \ii diplomatice care ca-
racterizeaz` o perioad` istoric` dat`. Schimb`ri im portante în aceste mo-
dele, adesea înso\ite de conflict, indic` dezvoltar ea unui nou sistem. În
medie, fiecare sistem dureaz` doar câte dou` deceni i.
Rosecrance pretinde c` stabilitatea oric`rui sistem este determinat`
de rela\ia dintre patru variabile majore sau „deter minan\i“. Interesant este
c` trei dintre ace]tia s-ar referi la ac\iunile sta telor care alc`tuiesc siste-
mul. Ace]tia sunt direc\ia pe care grupurile conduc`toare o dau politicii
externe (]i compatibilitatea acestor direc\ii ]i a obiectivelor între state),
gradul de control al elitelor în ceea ce prive]te politica extern` a propriilor
state ]i resursele („capacit`\ile persuasive, cantitatea resurselor mo biliza-
bile ]i viteza mobiliz`rii“) care pot fi folosite î n sprijinul politicii externe.
Dintre ace]ti factori determinan\i, Rosecrance sus\ ine c` al doilea este cru-
cial în explicarea stabilit`\ii sistemice. Patru di ntre cele nou` sisteme s-au
aflat în „dezechilibru“ când au intervenit schimb`r i majore privind secu-
ritatea pozi\iei elitelor na\ionale, sugerând c` ac estea din urm` încearc`
adesea s`-]i fortifice pozi\iile printr-un comporta ment agresiv în sistemul
interna\ional. Oricum, la o analiz` final`, stabili tatea oric`rui sistem în
parte depinde cel mai mult de cel de-al patrulea fa ctor, capacitatea me-RICHARD ROSECRANCE
În 1986, când o preocupare interna\ional` major` o constituiau pro-
gramul Star Wars al lui Ronald Reagan ]i riscurile pe care acesta le pre-
zenta de a transforma r`zboiul rece într-unul fierb inte, Richard Rosecrance
a publicat The Rise of the Trading State: Commerce and Conques t in the
Modern World . În aceast` lucrare sus\ine c` preocup`rile geopol itice cla-
sice privind teritoriul ]i puterea militar`, care datau de la pacea de la Westphalia, la finele r`zboiului de treizeci de ani (1648), simbolizând tre-
cerea de la epoca medieval` la cea modern`, devenis er` – în cele din urm`
– aproape demodate. În ciuda excep\iilor-cheie, Uni unea Sovietic` ]i
Statele Unite, comer\ul luase locul expansiunii ter itoriale ]i puterii mili-
tare, sus\ine Rosecrance, drept cale spre prestigiu l interna\ional, putere ]i
bog`\ie. Echilibrul comer\ului înlocuia echilibrul puterii. Ceea ce p`rea a
fi o fraz` de roman la jum`tatea anilor ’80 a devenit, o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, un adev`r larg acceptat. În anii ’ 90, Rosecrance a conti-
nuat s` dezvolte ]i s` aplice ideile pe care le pre zentase în 1986, constru-
indu-]i în continuare teza ]i cercetând implica\iil e ei pentru pace ]i demo-
cra\ie în secolul al XXI-lea.
Desigur, fraza nu era în întregime inedit`, din mom ent ce Norman
Angell f`cuse afirma\ii foarte asem`n`toare în anii de la în ceputul acestui
secol. Oricum, spre deosebire de Angell, Rosecrance scrie de la un nivel
de complexitate teoretic` ce reflect` interesul s`u academic permanent în
dezvoltarea teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, î n mod special, pe direc\ia
rela\iei politicii interne cu politica extern`. În acela]i timp, Rosecrance are
abilitatea de invidiat (pe care o împarte cu Norman Angell) de a scrie pen-
tru un public general informat la fel de bine ca ]i pentru colegii speciali]ti
din domeniul rela\iilor interna\ionale. În timp ce Angell a fost jurnalist,
Rosecrance ]i-a petrecut cea mai mare parte a carie rei în mediul academic,
de]i a ajuns în acesta dup` ce, mai întâi, a trecut prin Departamentul de Stat, la Consiliul de Planificare Politic`. În prez ent este profesor de rela\ii
interna\ionale în Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii
California din Los Angeles ]i, totodat`, director a l Centrului pentru Rela\ii
Interna\ionale al acesteia. De]i Rosecrance pred` ]i scrie acum la univer-
sitatea pe care a absolvit-o în 1952, el a mai pred at la câteva universit`\i
americane. I s-a acordat masterul în 1954 la Swarthmore College ]i ]i-a
încheiat teza de doctorat în 1957, la Harvard. Înai nte de a ocupa pozi\ia
actual`, Rosecrance a fost ani buni profesor de pol itici interna\ionale ]i
comparative la Universitatea Cornell. 159 R. ROSECRANCE

la\iilor „na\ionale“ dornice s` apere integritatea teritorial` a statelor „lor“.
Rosecrance sus\ine c` aceasta ar fi cauza fundament al` a expansiunii
imperiale europene. Pentru c`, de îndat` ce toate n oile teritorii extraeu-
ropene care puteau fi cucerite au fost ocupate, ace ste antagonisme na\io-
nale reciproce, ap`rute ini\ial în interiorul state lor, s-au întors împotriva
Europei, ducând, pân` la urm`, la primul r`zboi mon dial. În cartea sa mai
recent` ]i ca r`spuns la critica potrivit c`reia ex agerase gradul în care sta-
bilitatea interna\ional` depindea de variabilele in terne, Rosecrance modi-
fic` for\a argumentelor sale anterioare. El admite c` nu exist` nici o leg`-
tur` concludent` între revolu\ia intern` ]i violen\ a ]i instabilitatea inter-
na\ional`, dar î]i men\ine ideea de baz` conform c` reia prima va tinde s`
le promoveze pe cele din urm` ]i c` imperialismul d in secolul al XIX-lea
este un exemplu clasic pentru cât de str@ns` este l eg`tura dintre politica
intern` ]i cea interna\ional`. 3
În timpul anilor ’70 ]i ’80, Rosecrance ]i-a reorie ntat interesul ]i a
început s` studieze gradul pân` la care se schimba mediul interna\ional ]i
consecin\ele unei asemenea schimb`ri asupra politic ii externe americane.
Argumentele din The Rise of the Trading State au rezultat în parte din
examinarea de c`tre Rosecrance a datelor empirice c u privire la m`sura în
care statele devin mai interdependente în rela\iile interna\ionale ]i a vari-
atelor interpret`ri ale acestor date realizate de r eali]ti ]i liberali spre sfâr-
]itul anilor ’70. El a crezut c` datele în sine era u ambigue. Existau unele
dovezi c` statele deveneau mai „interconectate“ în identificarea unor mi]-
c`ri comune în cre]tere în dinamica unor factori pr ecum pre\urile într-un
anumit num`r de \`ri. Rosecrance a cercetat m`sura în care varia\iile
pre\urilor la vânz`rile angro, pre\urile pentru con sumatori, ratele dobân-
zilor ]i ale salariilor au demonstrat similitudini între economiile industri-
ale majore din 1890 pân` în 1975. Au fost stabilite asem`n`ri în varia\ii
prin corelarea indicilor celor patru factori ]i Ros encrance a descoperit c`
nici reali]tii, nici liberalii nu aveau dreptate. D ovezile erau amestecate,
sugerând atât discontinuit`\i abrupte între fazele de cre]tere economic`,
c@t ]i diminuarea interconect`rii pe parcursul ulti mului secol. 4În 1981,
într-o recenzie critic` la Keneth Waltz, Rosecrance a sus\inut c` sistemul
interna\ional nu poate fi în\eles doar cu uneltele analitice ale realismului
sau ale liberalismului; este nevoie de am@ndou`.
„Studiul viitor al politicilor interna\ionale va tr ebui s` \in` seama de
e]ecul fiec`ruia. Puterea ]i [num`rul marilor puteri ]nu sunt criterii
suficiente nici ale politicii ]i nici ale stabilit` \ii interna\ionale. În
schimb, politica interna\ional` exist` într-un cont inuum care se întinde diului de a absorbi sau a bloca obiectivele statelo r. În schimb, capacitatea
poate fi analizat` în termenii jocului dintre for\e le regulatoare (ac\iuni
preventive directe împotriva politicilor dezintegra toare pentru sistem) ]i
factori mai degrab` pasivi din mediu. 1
Argumentul lui Rosecrance din anii ’60 ]i de la înc eputul anilor ’70
este o provocare direct` adresat` realismului struc tural, potrivit c`ruia sis-
temul interna\ional poate fi tratat mai degrab` ca o entitate separabil` de
interac\iunile dintre statele care îl compun decât ca o re\ea de leg`turi între
actorii subsistemului. Potrivit lui Rosecrance, nu este posibil s` izolezi
politica intern` de cea extern` în evaluarea stabil it`\ii sistemice. Ac\iunile
la scara întregului sistem sunt aduse în discu\ie d oar ca r`spuns la ini-
\iativele politice ale statelor membre. În Action and Reaction , Rosecrance
las` foarte pu\in` îndoial` asupra faptului c` prin cipalele cauze ale com-
portamentului din politica extern` se afl` în inter iorul politicii interne.
Instabilitatea interna\ional` serioas` ]i revolu\ia rezult` din incapacitatea
sistemului interna\ional existent de a face fa\` tu rbulen\elor generate de
cauze localizate în interiorul statelor. Astfel, pe de o parte, r`zboaiele anilor
1792-1815 pot fi explicate prin încercarea de a exp orta ideologia intern` a
Fran\ei revolu\ionare ]i napoleoniene, iar, pe de a lt` parte, prin nevoia
regimurilor conservatoare de a-]i proteja sau resta ura pozi\iile interne. 2
Similar, avântul na\ionalismului ]i r`zboaiele de u nificare na\io-
nal`, care au destabilizat Europa mijlocului de sec ol al XIX-lea ]i au dus
la pr`bu]irea definitiv` a concertului Europei, au provenit din încerc`rile
încununate de succes ale elitelor conservatoare de a-]i întrece oponen\ii
liberali în lupta intern` pentru putere politic`. L iberalii folosiser` demo-
cra\ia pentru a aduna poporul împotriva regimului c onservator, dar conser-
vatorii ]i-au recâ]tigat sprijinul f`când apel la n a\ionalism ]i combinând,
în acest mod, tradi\ionalismul ]i democra\ia. Capac itatea ambiental` a sis-
temului din Europa a fost limitat` de lipsa unui teritoriu de schis, iar rezul-
tatul a constat într-o multitudine de conflicte nec ontrolate. Marea epoc` a
imperialismului secolului al XIX-lea, care a începu t s` se dezvolte dup`
colapsul concertului Europei, a fost direct asociat ` acesteia. În Europa,
Bismarck a reorganizat o form` a concertului sub do mina\ia Germaniei ca
garant unilateral. Îns` aceasta s-a petrecut prin c ontinuarea controlului
politic na\ionalist-conservator ]i pe un fundal de nelini]te politic` ]i soci-
al` general`. Chiar ]i atunci când mai multe guvern e liberale au dobândit
puterea, precum în Marea Britanie sau Fran\a, ele n u s-au putut men\ine
în aceast` pozi\ie decât satisf`când a]tept`rile na \ionaliste. În acela]i timp,
mediul interna\ional a oferit teritorii vaste spre a fi cucerite în afara
Europei, pe continent expansiunea fiind îngreunat` de ascensiunea popu-161 R. ROSECRANCE RELA|II INTERNA|IONALE 160

din toat` lumea a crescut la aproape 150, la mijloc ul anilor ’60. Desigur,
dup` r`zboiul rece ]i dup` colapsul Uniunii Sovieti ce, au r`mas, în pre-
zent, 187 de state membre ale Na\iunilor Unite, iar acest num`r s-ar putea
ridica la 200 în primii ani ai secolului al XXI-lea . În acest context, co-
mer\ul dintre state devine crucial pentru supravie\ uirea acestora. În repli-
ca dat` acelora care au sus\inut c` predic\ii la fe l de optimiste cu privire la
consecin\ele pa]nice ale comer\ului spre sfâr]itul secolului al XIX-lea nu
au prevenit primul r`zboi mondial, Rosecrance sus\i ne c` logica sistemu-
lui comercial este ast`zi mult mai puternic` decât a fost vreodat`. De]i nu
face abstrac\ie de posibilitatea unui r`zboi nuclea r între colo]ii sistemului
interna\ional, a]a-zisele „superputeri“, el sus\ine c` ace]tia sunt capabili
de schimbare ]i se pot adapta cerin\elor statului c omercial.
Cartea-cheie a lui Rosecrance a fost publicat` cât Reagan era înc`
la putere. Gorbaciov nu [ncepuse s` î]i lanseze pol iticile sale de perestroi-
ka ]i glasnost ]i mul\i observatori se temeau c` „al doilea r`zboi rece“, cel
al anilor ’80, s-ar putea încheia cu un holocaust n uclear. Dac` a fost ceva
ce a legitimat analiza lui Rosecrance, acestea au f ost evenimentele din
ultimul deceniu. Num`rul statelor a continuat s` cr easc` ]i atât Rusia cât
]i China încearc` din r`sputeri s` se al`ture siste mului comercial capitalist,
din care au fost excluse în cea mai mare parte a er ei r`zboiului rece.
Colapsul competi\iei ideologice dintre comunism ]i capitalism a fost înlo-
cuit de hegemonia pie\ei mondiale ca unic` civiliza \ie la sfâr]itul secolu-
lui al XX-lea.
În scrierile sale mai recente, Rosecrance sus\ine c ` acum ne afl`m
în epoca „statului virtual“. De]i procesul nu este universal ]i în timp ce
\`rile cel mai pu\in dezvoltate se bazeaz` înc` pe p`mân t pentru a produce
provizii alimentare ]i recolte pentru export, capit alul, munca ]i informa\ia
sunt factori ai produc\iei mai mobili decât oricând înainte. În acest mediu,
statele dezvoltate mai degrab` ar concura pe pia\a mondial` decât s` asi-
mileze teritorii. „Statul virtual“ este unul care n u încearc` s` î]i m`reasc`
propria capacitate productiv` bazându-se pe teritor iu. În schimb, ca ]i con-
ducerea unei corpora\ii imense, el investe]te în se rvicii ]i oameni mai
degrab` decât s` concentreze costisitoare capacit`\ i de produc\ie ]i con-
tracteaz` alte func\ii cu statele specializate în e le. La fel de bine el poate
avea rolul de gazd` pentru capitalul ]i munca altor state. Pentru a promo-
va cre]terea economic`, statul virtual se specializ eaz` în servicii tehnice
moderne ]i de cercetare, ob\inându-]i veniturile nu doar din produc\ia cu
valoare ad`ugat` înalt`, ci ]i din servicii de desi gn, marketing ]i finan\are.
De]i Rosecrance continu` s` sus\in` c` versiunea sa asupra libera-
lismului comercial va domina rela\iile interna\iona le în viitor, el nu con-de la formularea structural` extrem` a lui Waltz, î n care toate unit`\ile
sunt omogene, la un cap`t, pân` la o alt` formulare extrem`, în care
toate unit`\ile sunt eterogene, la cel`lalt cap`t. Nici una nu este prin ea
îns`]i suficient` ]i nici una, asemenea modelului c oncuren\ei pure din
economia politic` abstract`, nu se aplic` în mod co nsistent. Cele mai
multe cazuri se g`sesc spre mijlocul unui continuum .“ 5
Cinci ani mai târziu, Rosecrance ]i-a publicat cea mai cunoscut`
carte, The Rise of the Trading State . În ea, el respinge cadrul explicativ
monist de studiu al rela\iilor interna\ionale. În s chimb, propune o abordare
„dualist`“, sugerând c` sistemul interna\ional este caracterizat de prezen\a
a dou` lumi, „lumea politico-militar`“ ( military-political world ) ]i „lumea
comercial`“ ( trading world ).
Par\ial, Rosecrance s-a inspirat din experian\a Jap oniei. În prima
jum`tate a secolului al XX-lea, Japonia s-a afirmat ca stat politico-militar,
ducând politici mercantiliste de expansiune teritor ial` în Asia, care au fost
dep`]ite (sau regularizate, ca s` folosim un termen din opera de început a
lui Rosecrance) abia dup` un r`zboi mondial foarte distrug`tor. În con-
trast, din 1945, Japonia a devenit un stat comercia l, bazându-se pe comer\
]i pe specializare în cadrul diviziunii globale a m uncii pentru a genera
bun`stare ]i cre]tere economic`. Asemenea lui Angel l în prima decad` a
secolului al XX-lea, Rosecrance sprijin` o versiune a liberalismului co-
mercial, de]i, spre deosebire de primul, el nu conc luzioneaz` c` interde-
penden\a va triumfa inevitabil asupra logicii terit orialit`\ii. În orice caz,
pentru echilibru, el sugereaz` c` viitorul rela\iil or interna\ionale va fi ca-
racterizat de o schimbare în ceea ce prive]te prior it`\ile statelor, de la lo-
gica întrecerii militare la cea a comer\ului ]i a i nterdependen\ei.
Motiva\ia unei asemenea schimb`ri este foarte simpl ` ]i poate fi
în\eleas` din perspectiva ideii de alegere ra\ional `. În era nuclear`, cos-
turile expansiunii teritoriale ]i ale ap`r`rii mili tare au crescut exponen\ial,
în timp ce beneficiile s-au diminuat. De la al doil ea r`zboi mondial, bene-
ficiile din comer\ au crescut în raport cu costuril e, iar acele state (precum
Japonia) care în\eleg avantajele acestuia beneficiaz` de ele pe seama unor
state ca SUA ]i Uniunea Sovietic`. Mai mult, cum r` zboiul a devenit mai
costisitor ]i mai periculos, sprijinul intern acordat militarismului ]i chel-tuielilor ridicate pentru ap`rare s-a mic]orat. În final, din 1945, tendin\a
anterioar` spre un num`r cât mai mic de state în si stemul interna\ional s-a
inversat. Din Evul Mediu pân` la sfâr]itul secolulu i al XIX-lea, num`rul
statelor din Europa s-a mic]orat de la aproape 500 la pu\in peste 25. Dar,
dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, când imperiil e europene s-au pr`-
bu]it în sfâr]it ]i decolonizarea a început cu pa]i repezi, num`rul statelor 163 R. ROSECRANCE RELA|II INTERNA|IONALE 162

Note
1. Richard Rosecrance, Action and Reaction, [n World Politics: International
Systems in Perspective , Boston, Little, Brown, 1963, p. 79-93.
2. Ibid ., p. 236-239.
3. Richard Rosecrance, International Relations: Peace or War? , New York,
McGraw-Hill, 1973, p. 33-36.
4. Richard Rosecrance, Arthur Stein ]i Alan Alexandro ff, „Whither Interdepen-
dence?“, în International Organisation , nr. 31, 1977, p. 425-472.
5. Richard Rosecrance, „International Theory Revisite d“, în International
Organization , nr. 35, Autumn 1981, p. 713.
6. Richard Rosecrance, „A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs , nr. 71,
Spring 1992, p. 75.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Keohane ]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Rosecrance
Action and Reaction in World Politics: Internationa l Systems in Perspective ,
Boston, Little, Brown, 1963.
„Bipolarity, Multipolarity and the Future“, în Journal of Conflict Resolution ,
nr. 10, 1966, p. 314-327.
Defence of the Realm: British Strategy in the Nucle ar Epoch , New York,
Columbia University Press, 1967.
International Relations: Peace or War? , New York, McGraw-Hill, 1973.
America as an Ordinary Country: U.S. Foreign Policy and Future (Ed.), Ithaca,
New York, Cornell University Press, 1976.
„Whither Interdependence?“, în International Organisation , nr. 31, 1977, p. 425-
472 (împreun` cu Arthur Stein ]i Alan Alexandroff).
„International Theory Revisited“, în International Organization , nr. 35, 1981,
p. 691-713.
The Rise of the Trading State: Commerce and Conques t in the Modern World ,
New York, Basic Books, 1986.
America’s Economic Resurgence: A Bold New Strategy , New York, Harper &
Row, 1990.
„A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs , nr. 71, 1992, p. 64-82.
„The Rise of the Virtual State“, în Foreign Affairs , nr. 75, iul.-aug. 1996, p. 45-61.
The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the G lobal Arena , Oxford, Rowman
& Littlefield, 1998 (cu Michael E. Brown). ]tientizeaz` continuitatea lumii politico-militare ]i nevoia de o anumit`
„regularizare“ a noului sistem interna\ional ap`rut din r`zboiul rece. El
afirm` c` exist` înc` necesitatea unei versiuni a c oncertului [Europei, n.
trad. ]specific secolului al XIX-lea. Ast`zi, Statele Unit e, Rusia, China,
Japonia ]i Uniunea European` trebuie s` coopereze p entru a asigura sta-
bilitatea sistemului. Progresul nu vine automat, ec hilibrul de putere nu
este un sistem „autoregulator“, iar dinamica propri e capitalismului global
este posibil s` favorizeze inegalitatea dintre (]i în interiorul) statelor, cel
pu\in pe termen scurt. Orice coali\ie a statelor po ate fi sus\inut` doar pe
baza a trei principii: „implicarea tuturor, consens ul ideologic ]i renun\area
la r`zboi ]i la expansiunea teritorial`, oferind prior itate maxim` dezvol-
t`rii liberal-democratice ]i economice“. 6În lipsa consensului asupra unor
astfel de principii, consecin\ele benigne ale noulu i sistem nu se pot mate-
rializa, Rosecrance fiind con]tient c` exist` o ten siune inerent` între cerin-
\ele liberalismului comercial din anii ’90 ]i persp ectivele liberalismului
democratic. În statele virtuale de succes, cerin\el e tradi\ionale ale demo-
cra\iilor avansate – cheltuieli guvernamentale ridi cate, deficite mari ]i mai
multe ajutoare sociale – trebuie s` fie subordonate cerin\elor pie\ei inter-
na\ionale – infla\ie sc`zut`, productivitate în cre ]tere, moned` puternic` ]i
for\` de munc` flexibil` ]i calificat`. Instabilita tea social` care a înso\it
recentul colaps al mai multor monede asiatice st` m `rturie pentru difi-
cult`\ile reconcilierii cerin\elor cre]terii econom ice cu cele ale particip`rii
politice.
În ciuda acestor dificult`\i, Rosecrance r`mâne con vins c` sistemul
interna\ional contemporan poate fi stabil. Pe lâng` necesitatea reglemen-
t`rii interna\ionale pentru a se face fa\` probleme lor complexe ale tran-
zi\iei de la un sistem la altul, el a scris foarte mult despre nevoia ca Statele
Unite s` se adapteze imperativelor schimb`rii. În 1 976, Rosecrance a pu-
blicat o carte, intitulat` America as an Ordinary Country, în care a sus\inut
c` de la Statele Unite nu ar trebui s` se mai a]tep te s` î]i asume respon-
sabilit`\i deosebite în cadrul sistemului interna\i onal. SUA trebuiau s`
devin` un stat „obi]nuit“, al c`rui declin relativ îi impunea s` joace rolul
de echilibrare a sistemului interna\ional mai degra b` decât pe cel al statu-
lui pe care to\i ceilal\i s` îl priveasc` drept lider. În 1990, a publicat
America’s Economic Resurgence , o larg` examinare a modurilor în care
Statele Unite trebuie s`-]i reformeze politica inte rn` ]i extern`, în mod
special în ceea ce prive]te Japonia, dac` vor s` pr ofite de schimbarea sis-
temului interna\ional în secolul urm`tor. 165 R. ROSECRANCE RELA|II INTERNA|IONALE 164

WOODROW WILSON
Expresia „interna\ionalism liberal“ ( liberal internationalism ), care
a fost etichetat` drept „utopism“ sau „idealism“ în anii ’30 ]i dup` al doilea
r`zboi mondial, s-a bucurat de o rena]tere în epoca de dup` r`zboiul rece.
Cel pu\in pentru o scurt` perioad` de timp, la începutul anilor ’90, în mod
special dup` r`zboiul din Golf ]i dup` pr`bu]irea U niunii Sovietice ]i, de
asemenea, a comunismului, multora li se p`rea c` vi sul ordinii mondiale
sus\inut de pre]edintele Wilson devenea realitate. În special „noua ordine
mondial`“, anun\at` de pre]edintele Bush în 1991, s e asem`na izbitor cu
viziunea asupra stabilit`\ii interna\ionale [mbr`\i ]at` de Woodrow Wilson
în primele dou` decenii ale secolului al XX-lea. De sigur, în anii ’20 acea
viziune a e]uat ]i s-ar putea sus\ine c` succesoare a ei de la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea a dat deja gre] în a transforma rel a\iile interna\ionale dintr-un
spa\iu al conflictului într-unul al cooper`rii. Pen tru cei inspira\i de inter-
na\ionalismul liberal din anii ’90 ]i de dup`, soar ta încerc`rilor lui Wilson
de a reforma politica mondial` în anii ’20 merit` î nc` o analiz` serioas`.
Proiectul interna\ionalismului liberal este acela d e a transforma
rela\iile interna\ionale în a]a fel încât s` se con formeze modelelor de pace,
libertate ]i prosperitate de care se bucurau democr a\iile liberale con-
stitu\ionale, precum Statele Unite ]i Europa de Ves t. Robert Keohane face
distinc\ie între trei forme de interna\ionalism lib eral, care pot fi toate
g`site în gândirea ]i practica diplomatic` a lui Woodrow Wilson. Libera-lismul comercial ( commercial liberalism ) promoveaz` schimbul ]i comer-
\ul peste grani\ele statelor, în credin\a c` interd ependen\a economic` din-
tre acestea va reduce stimulii pentru folosirea for\ei ]i va m`ri costurile unei asemenea atitudini. Potrivit acestei tr`s`turi a doctrinei, diviziunile teritoriale dintre state nu mai devin cauze conflic tuale în cazul în care con-
trolul teritorial este disociat de putere. Liberali smul republican ( republi-
can liberalism ) sprijin` propagarea democra\iei în rândul statelo r pentru
ca, astfel, guvernele s` devin` mai responsabile fa \` de cet`\eni ]i s` le fie
mai dificil s` promoveze politici care s` protejeze interesele elitelor eco-nomice ]i militare. În anii ’90 s-au lansat dezbate ri exhaustive cu privire
la m`sura în care democra\iile sunt mai pa]nice decât state le nondemocra-
tice ]i la motivele din spatele pretinsei leg`turi dintre profilul intern al
statelor ]i politicile externe ale acestora. În fin e, liberalismul regulator
(regulatory liberalism ) caut` s` promoveze domnia legii în rela\iile inte r-
na\ionale, deopotriv` la nivelul organiza\iilor ]i practicilor, care s` me-
dieze dilemele de securitate dintre state. Aceasta ar ajuta la atenuarea Lecturi suplimentare
Barry Jones, R. J. and Willetts, Peter (ed.), Interdependence on Trial , Londra,
Pinter, 1984.
Crawford, Beverly, „The New Security Dilemma Under International Economic
Interdependence“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 23,
1994, p. 25-55. RELA|II INTERNA|IONALE 166

legitimitate a imperiului formal. De asemenea, el c redea c` Statele Unite
nu aveau nici un interes în perpetuarea practicilor imperialiste europene ]i
c` le revenea un rol-cheie ca mediator al disputelo r dintre alte state.
Wilson a sprijinit independen\a Filipinelor în 1916 ]i a fost chiar gata s`
foloseasc` for\a pentru a ap`ra democra\ia în Mexic ]i pentru a restaura
„ordinea“ în Nicaragua ]i Haiti. În 1916, trupele a mericane au ocupat
Republica Dominican` ]i au trecut-o sub controlul d irect al Statelor Unite.
Totu]i, Wilson a respins toate formele derivate din Manifest Destiny * ]i
expansiunea teritorial`. El a crezut c` afacerile ] i comer\ul înlocuiser`
anexarea de teritorii ca preocupare principal` a St atelor Unite. Dac` avan-
tajele comer\ului puteau fi câ]tigate, atunci contr olul formal al teritoriilor
nu mai era necesar.
Disponibilitatea lui Wilson de a folosi for\a în Am erica Central`
pentru a asigura guvern`ri stabile ]i împotriva reg imurilor dictatoriale nu
s-a extins ]i la Europa, când a izbucnit r`zboiul, în 1914. El a declarat c`
Statele Unite vor r`mâne neutre ]i impar\iale în co nflict, din moment ce nu
aveau nici un interes într-un r`zboi pe care el îl considera consecin\a riva-
lit`\ilor imperiale ]i a cursei înarm`rilor dintre state cu democra\ii consti-
tu\ionale firave. Atâta timp cât puteau continua ne stingherite comer\ul,
Statele Unite se puteau comporta mai degrab` ca un mediator decât ca un
participant la conflict. Din nefericire, acest lucr u a devenit imposibil dup`
ce submarinele germane au atacat navele americane ] i, în 1917, Wilson a
cerut Congresului s` declare r`zboi Germaniei ]i al ia\ilor ei. Implicarea
Statelor Unite în r`zboi a contribuit la r`sturnare a situa\iei în defavoarea
Germaniei, în 1918, ]i marele r`zboi s-a încheiat î n noiembrie.
Reputa\ia lui Wilson ca interna\ional-liberal se ba zeaz` pe marea sa
viziune asupra instituirii unui climat de pace în E uropa la sfâr]itul r`zbo-
iului, ca ]i pe rolul s`u în fondarea Ligii Na\iuni lor ca promotor al secu-
rit`\ii colective ]i factor de prevenire a apari\ie i vreunui alt r`zboi. Con-
cep\ia sa a fost cuprins` în celebrele Fourteen Points (Cele paisprezece
puncte), o serie de principii ]i propuneri pe care le-a f`cut cunoscute în
ianuarie 1918 ]i le-a adus la Conferin\a de la Vers ailles din decembrie:
1. Acorduri deschise de pace, încheiate liber, f`r` în\elegeri secrete.
2. Libertatea circula\iei pe m`ri, cu excep\ia apel or teritoriale.
3. Înl`turarea tuturor barierelor economice ale com er\ului.
4. Reducerea arsenalului na\ional pân` la cel mai s c`zut nivel care
s` garanteze siguran\a intern`. anarhiei interna\ionale ]i ar reduce motiva\iile st atelor de a se lansa în
comportamente care s` le asigure interesele pe term en scurt pe seama
celor comune, generale, ale societ`\ii statelor. 1Privind în trecut la expe-
rien\a pre]edintelui Wilson din timpul ]i de dup` p rimul r`zboi mondial,
liberalii contemporani sunt mai mult în m`sur` s` e valueze fezabilitatea
tuturor acestor forme de interna\ionalism liberal d ecât liberalii acelei vremi.
Woodrow Wilson s-a n`scut în decembrie 1856 în ora] ul Staunton,
Virginia. Tat`l s`u era pastor la biserica prezbite rian`. Familia s-a mutat
în Georgia curând dup` na]terea lui Wilson ]i apoi în Carolina de Sud, în
1870. Wilson însu]i s-a al`turat bisericii în 1873 ]i s-a înscris la College
of New Jersey (actuala Princeton University ) în 1875, unde a studiat isto-
ria ]i filozofia. A urmat apoi dreptul la Virginia ]i ]i-a deschis propriul
birou de avocatur` în Atlanta, în 1880. Totu]i, afa cerea nu a mers a]a cum
sperase ]i, în 1883, a venit la John Hopkins University pentru a începe o
carier` în înv`\`mânt. Acolo ]i-a scris prima carte , Congressional Government ,
pentru care i s-a acordat doctoratul, în 1886. }i-a publicat cea de-a doua
carte, The State , în 1886, iar patru ani mai târziu a fost numit pr ofesor la
Princeton, unde a r`mas pân` în 1910. Wilson a avan sat repede ca tân`r
profesor de ]tiin\e politice ]i, în 1902, a devenit rectorul universit`\ii. În
toat` aceast` perioad`, a fost cre]tin devotat, luând în mo d regulat parte la
slujbe ]i citind zilnic Biblia.
Wilson a fost ales guvernator al statului New Jerse y în 1911 ]i a
început o serie de reforme radicale, al c`ror succe s l-a dus la Casa Alb`,
în 1912. Ca guvernator, el a transformat New Jersey dintr-un stat oarecum
conservator într-unul progresist. Ca promotoare a d emocra\iei, adminis-
tra\ia Wilson a dat legi noi, instituind alegerile directe pentru legislativul
local, regularizarea utilit`\ilor publice, legi ant itrust pentru combaterea
monopolurilor industriale, ca ]i reforma sistemului educa \ional al statului.
Zelul cu care a militat pentru ceea ce el numea The New Freedom la nivel
na\ional l-a adus la pre]eden\ie în campania din 19 12. Odat` ales, el a
început un program na\ional de reforme. Sub conduce rea sa, guvernul a
votat Underwood Act [legisla\ia privind tarifele vamale – n. trad. ]în
octombrie 1913, care a redus taxele pe importuri de la aproape 40% la
25% ]i a extins lista bunurilor care puteau fi impo rtate f`r` taxe. Tot el s-a
aflat la originea reform`rii sistemului bancar ]i, de asemenea, a adopt`rii
legisla\iei radicale antitrust pentru prevenirea ap ari\iei monopolurilor în
industria na\ional`. În 1914, a constituit Comisia Federal` a Comer\ului,
cu puteri extinse, pentru a preveni concuren\a nelo ial`.
În politica extern`, Wilson a pus un accent deosebit pe importan\a
drepturilor omului, inclusiv pe dreptul la autoguve rnare ]i pe lipsa de 169 W. WILSON RELA|II INTERNA|IONALE 168
* Sintagm` utilizat` de politicienii americani [n a nii 1840 pentru a justifica expansi-
unea teritorial` a SUA; misiune, destin istoric – n . trad.

oamenii de stat europeni s` subscrie la ideea c` pa cea este indivizibil`
(adic` prevenirea r`zboaielor locale este în intere sul general al „comu-
nit`\ii statelor“), dar nu pân` într-at@t încât s`- ]i sacrifice libertatea
deciziei în chestiuni de siguran\` na\ional`. Gabri el nota:
„Liga era un organism modest. Nu era o institu\ie c omparabil` cu
Consiliul de Securitate [din structura prezent` a ONU – n. trad. ]unde
s` poat` fi luate deciziile comune ]i imperative ]i nu existau resurse
pentru mecanismele de ac\iune colectiv`. Independen \a suveran` a
membrilor s`i nu era în nici un fel restric\ionat`, nu exista nici urm` de
suprastatalitate … era doar un mecanism de amânare a r`zboiului.
Exista mult` încredere în dialog, în investigarea ] i prezentarea public`
a faptelor. Date fiind informa\iile potrivite ]i ti mpul suficient, se spera
s` înceap` un proces de educa\ie ]i, de asemenea, s e a]tepta ca ra\iunea
s` fie victorioas`. Oamenii din lumea întreag` avea u s` priveasc`
iscoditori peste umerii diploma\ilor în sesiune; op inia public` mondi-
al` avea s` se fac` sim\it`.“ 2
Din nefericire, o asemenea organiza\ie era inadecva t` pentru a asi-
gura pacea în Europa sau oriunde în alt` parte. Par \ial, motivul pentru
aceast` situa\ie consta în aceea c`, în afar` de cr earea unei noi organiza\ii
de securitate, oamenii de stat europeni impuneau to todat` Germaniei, la
Versailles, o pace punitiv`, provocându-i nemul\umi ri profunde legate de
redistribuirile teritoriale bazate pe ideea discuta bil` c` Germania era
exclusiv responsabil` de izbucnirea primului r`zboi mondial. Fran\a, în
mod deosebit, era decis` s` utilizeze conferin\a de pace nu ca pe o opor-
tunitate de a pune cap`t echilibrului politicii de puter e, ci în sensul satis-
facerii ambi\iei ]i intereselor sale egoiste de a s e asigura c` Germania va
r`mâne slab`. De]i Wilson ar fi fost capabil s` pre vin` dezmembrarea
Germaniei la conferin\a de pace, el nu a putut opri preten\iile alia\ilor
asupra unor teritorii ale acesteia, cererea unor de sp`gubiri imense ]i a
dezarm`rii for\ate în avantajul puterilor înving`to are. Astfel, acele Fourteen
Points ale lui Wilson au fost numai selectiv aplicate la V ersailles, pentru
c` înving`torii au refuzat s`-]i predea armele unui organism mondial pe
care nu-l puteau controla ]i au folosit propunerile lui Wilson pentru a-i
impune un dictat inamicului învins.
Alte elemente ale concep\iei lui Wilson au fost doa r par\ial puse în
aplicare la conferin\` de a]a-numitele patru mari p uteri (Marea Britanie,
Fran\a, Statele Unite ]i Italia). A fost creat` o P olonie independent` ]i a
fost pus în aplicare principiul autodetermin`rii na \ionale în beneficiul
Cehoslovaciei, Finlandei ]i statelor baltice Lituan ia, Letonia ]i Estonia. 5. Reglement`ri libere, impar\iale ]i f`r` prejudec `\i ale revendi-
c`rilor coloniale.
6. Evacuarea trupelor germane din Rusia ]i respecta rea indepen-
den\ei acesteia.
7. Evacuarea trupelor germane din Belgia. 8. Evacuarea trupelor germane din Fran\a, inclusiv din contestata
regiune Alsacia-Lorena.
9. Retrasarea grani\elor italiene de-a lungul linii lor etnice clar recu-
noscute.
10. Autoguvernare limitat` pentru popoarele Austro- Ungariei.
11. Evacuarea trupelor germane din Balcani ]i indep enden\a po-
poarelor balcanice.
12. Independen\a Turciei ]i autoguvernare restrâns` pentru alte
na\ionalit`\i care tr`iau sub domina\ia Imperiului Otoman.
13. Independen\a Poloniei. 14. Crearea unei societ`\i generale a na\iunilor pr in acorduri speci-
fice scopului de a oferi garan\ii reciproce de inde penden\` poli-
tic` ]i integritate teritorial` pentru statele mari ]i pentru cele mici
în aceea]i m`sur`.
Pentru a se asigura c` principiile sale erau puse î n aplicare la
Versailles, Wilson a participat la conferin\`, dar nu a reu]it s` se asigure
ca în delega\ia de pace s` fie inclu]i membri ai Se natului Statelor Unite;
de asemenea, i-a exclus pe republicani. Wilson s-a întors în Statele Unite
la începutul anului 1919, dup` ce a ob\inut acordul interna\ional pentru
punerea bazelor Ligii Na\iunilor, prima organiza\ie interna\ional` desti-
nat` promov`rii securit`\ii colective la nivel glob al. În ciuda atractivit`\ii,
concep\ia lui Wilson con\inea un num`r de lacune ]i nu s-a reu]it s` fie
aplicat` conform dorin\ei ini\iatorului.
Principiul securit`\ii colective presupune o lume a statelor care în
general sunt satisf`cute de statu quo -ul referitor la distribuirea controlului
teritorial. Potrivit principiului, statele nu trebuie s` foloseasc` for\a unele
împotriva altora, dar sunt obligate s` o utilizeze împreun` dac` un stat
oarecare comite o „agresiune“ împotriva altuia. În mod paradoxal, statele
sunt mai probabil în favoarea unui asemenea princip iu în cazurile în care
el este necesar ]i mai degrab` împotriv` dac` presu pune s` se mearg` la
r`zboi în ajutorul altor \`ri. O asemenea situa\ie s-a întâlnit în 1919, când
costurile umane ale r`zboiului s-au ridicat la cote f`r` precedent
(Germania – 1,8 milioane de mor\i; Rusia – 1,7 mili oane; Fran\a – 1,4 mi-
lioane; Marea Britanie – 0,9 milioane; spre compara \ie, au fost uci]i
aproximativ 50 000 de americani). M`celul r`zboiului i-a convins pe 171 W. WILSON RELA|II INTERNA|IONALE 170

Germania. În schimb, insistase în justificarea impl ic`rii SUA în r`zboi în
termenii moralei, sperând s` pun` cap`t r`zboiului pentru totdeauna ]i s`
înlocuiasc` echilibrul european de putere cu un nou set de proceduri
democratice, legale ]i universale. Nu a reu]it aces t lucru, iar retorica sa a
ajutat la garantarea faptului c` nu putea atinge ni ci m`car scopul restrâns
al calit`\ii de membru în Liga Na\iunilor pentru St atele Unite.
Wilson a refuzat din principiu s` fac` un compromis în privin\a
acordului de pace semnat la Versailles. El a crezut c` putea apela, peste
capul Congresului, la bunul sim\ al poporului ameri can ]i a fost total
intransigent odat` angajat în c`l`torii de-a lungul Statelor Unite, sperând
s` conving` poporul american de juste\ea punctului s`u de vedere. }i
totu]i nu a reu]it s` asigure majoritatea de dou` t reimi cerut` de Senat
pentru ratificarea tratatului. Republicanii au cont inuat s` insiste asupra
clarific`rii ]i modific`rii articolului 10, conside rând c` succesul lor la
alegerile pentru Congres din 1918 le-a reflectat po pularitatea crescând`.
Tratatul a e]uat la votul din 19 noiembrie 1919. {n Statele Unite, „wilso-
nism“-ul a devenit un termen asociat abuzului iar „ interna\ionalismul
wilsonian“ un sinonim pentru pentru „utopism“ în st udiul rela\iilor inter-
na\ionale pentru urm`torii 70 de ani. Wilson s-a îm boln`vit grav în timp
ce se afla într-un turneu, \inând discursuri în spr ijinul ligii în octombrie
1919, ]i a murit în februarie 1923. În 1920, democr a\ii au fost clar înfrân\i
în alegerile preziden\iale care l-au adus la putere pe Warren Harding.
Statele Unite nu au intrat niciodat` în lig`, care astfel nu a reu]it s` asi-
gure pacea interna\ional`. În decembrie 1920, lui W oodrow Wilson i-a
fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturi le depuse în
c`utarea unui acord politic corect pentru încheierea marelui r`zboi ]i în
fundarea Ligii Na\iunilor. Cel de-al doilea r`zboi mondial avea s` izbuc-
neasc` dup` mai pu\in de dou`zeci de ani.
Note
1. Robert O. Keohane, „International Liberalism Recon sidered“, în lucrarea lui
John Dunn (Ed.), The Economic Limits to Modern Politics , Cambridge,
Cambridge University Press, 1990, p. 165-195.
2. Jurg Martin Gabriel, Worldviews and Theories of International Relations ,
Londra, Macmillan, 1994, p. 79. Dar existau probleme semnificative în determinarea scopului ]i criteriilor
principiului în atât de multe state care con\ineau o pluralitate de „na\iuni“
diferite. Întreb`rii asupra a ce constituie o na\iu ne nu i s-a dat niciodat` un
r`spuns ]i obiectivul stabilit`\ii europene ]i al integrit`\ii teritoriale s-adovedit imposibil de împ`cat cu principiul autodete rmin`rii na\ionale. De
pild`, deosebirile dintre na\iunile balcanice au fo st ignorate în interesul
fund`rii unei Iugoslavii independente, în vreme ce marile puteri ]ov`iau
în a renun\a la posesiunile lor coloniale. Înc` o dat`, Germania era pr`dat` de propriile colonii din Africa ]i Oceanul Pacific, care erau efectiv trans-ferate puterilor aliate ca teritorii sub mandat int erna\ional, controlate îns`
de acestea sub variate grade de supraveghere din pa rtea Ligii Na\iunilor.
Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la viitoru l Rusiei, care la acea
vreme era în toiul unui r`zboi civil, iar Marea Bri tanie a refuzat pur ]i sim-
plu s` ia în discu\ie perspectiva independen\ei Ind iei. O fuziune a noului
stat germanofon, Austria, cu Germania a fost exclus `, în ciuda voin\ei
populare. Tragic, Hitler însu]i a folosit mai târzi u limbajul autodeter-
min`rii na\ionale, în anii ’30, pentru a asigura de str`marea Cehoslovaciei
]i unificarea tuturor vorbitorilor de limb` german` din Reich.
Confruntat cu toate aceste probleme, Wilson a fost convins c` doar
dac` Statele Unite se al`turau ligii putea spera s` influen\eze viitorul
rela\iilor interna\ionale într-o manier` compatibil ` cu ideile liberale. Dup`
ce s-a întors de la Versailles, în 1919, el s-a ang ajat într-o campanie
intens` pentru a se asigura c` Senatul nu va respinge Acordul de Pace.
Mul\i americani erau îns` nepreg`ti\i s`-]i asume obliga\iile interna\ionale
pe care Actul Fondator al Ligii p`rea c` le reclam` . De]i Wilson însu]i era
convins c` primatul american ]i trecerea timpului p uteau rectifica unele
dintre aparentele nedrept`\i ale acordului, Senatul Statelor Unite era în
mod deosebit preocupat de ceea ce p`rea a fi un ang ajament atotcuprin-
z`tor referitor la securitatea colectiv`, prev`zut în articolul 10 al Actului
Fondator. Acesta obliga statele membre „s` respecte ]i s` apere“ integri-
tatea teritorial` a altor state, iar Wilson insista se c` acest articol era o com-
ponent` crucial` a organiza\iei. Îns` el a p`rut s` contrazic` tradi\ia
izola\ionist` a politicii externe americane, potriv it c`reia Statele Unite nu
trebuiau niciodat` s` fie implicate în „alian\e înc âlcite“ din str`in`tate,
care nu pot fi justificate în raport cu interesul na\ional. Timp de mai bine de 200 de ani, Statele Unite se bucuraser` de o sep ara\ie geografic`,
istoric` ]i ideologic` unic` fa\` de echilibrului d e putere european ]i mul\i
americani nu în\elegeau de ce nu se puteau întoarce la aceast` stare de
lucruri, dup` câ]tigarea r`zboiului. Dar Woodrow Wi lson nu explicase
r`zboiul în termenii echilibrului de putere ]i ai n evoii de a îngr`di 173 W. WILSON RELA|II INTERNA|IONALE 172

ALFRED ZIMMERN
Exist` dou` motive, aflate în strâns` leg`tur`, pen tru includerea în
aceast` carte a lui Sir Alfred Zimmern. Mai întâi, opera sa este un bun
exemplu al tipului de „idealism“ care a fost subiec tul atât de multor critici
din partea unor „reali]ti“ precum Carr ]i Morgentha u în anii ’30 ]i ’40.
De]i am sus\inut c` astfel de critici sunt nejustif icate dac` se analizeaz`
opera, s` zicem, a lui John Hobson sau Norman Angel l, nu acela]i lucru
se poate spune despre Zimmern. Cu toate c` ideile s ale nu sunt reprezen-
tative pentru to\i „ideali]tii“ liberali din perioa da interbelic`, ele sunt un
bun exemplu a ceea ce Carr ]i al\ii au hot`rât s` d esfiin\eze. În al doilea
rând, faptul c` Zimmern a dat gre] atât de spectacu los în a convige
cercet`torii ]i diploma\ii de meritele dreptului in terna\ional ]i ale Ligii
Na\iunilor în anii ’30 este interesant în sine. El ajut` la explicarea modu-
lui în care studiul „organiz`rii interna\ionale“ s- a dezvoltat dup` 1945.
J. Martin Rochester observ` c`, dup` primul r`zboi mondial, cercet`torii
din domeniul rela\iilor interna\ionale erau preocup a\i de construirea unor
institu\ii interna\ionale concrete „într-o m`sur` î n care organizarea inter-
na\ional` era v`zut` nu atât ca subdomeniu, cât pra ctic ca nucleul acestei
discipline“. 1Dup` al doilea r`zboi mondial, dezam`girile provoca te de
performan\ele Ligii Na\iunilor, ca ]i de viziunile principalilor ei sprijini-
tori (inclusiv Zimmern), au expediat cercetarea org aniz`rii interna\ionale
în domeniul politicii „joase“ ( low politics ). Organiza\ia Na\iunilor Unite,
de]i a c`utat s` consolideze ]i s` modifice profilu l institu\ional al prede-
cesoarei sale, nu a putut func\iona efectiv în „men \inerea p`cii ]i
securit`\ii interna\ionale“ cât` vreme s-a desf`]ur at r`zboiul rece. Spre
deosebire de lig`, Consiliul de Securitate [al ONU, n. trad. ]privilegiaz`
rolul marilor puteri, asigurându-le locuri permanen te în cadrul s`u ]i drep-
tul de veto în privin\a oric`rei rezolu\ii. În lips a unui acord între ele,
Na\iunile Unite sunt handicapate cel pu\in în manag ementul securit`\ii
interna\ionale. Chiar ]i când subdomeniul „organiz` rii interna\ionale“ a
început s` se extind`, în anii ’70, aceasta s-a înt âmplat datorit` dezvol-
t`rilor din teoria rela\iilor interna\ionale, nu vr eunei schimb`ri majore în
randamentul institu\iilor interna\ionale în sine, ] i avem în vedere în spe-
cial ONU. În 1986, într-o reconsiderare semnificati v` a subdomeniului,
Kratochwil ]i Ruggie au re\inut c` „organizarea int erna\ional` ca domeniu
de studiu este acolo unde este ]i ac\iunea; unii ar caracteriza domeniul
organiz`rii interna\ionale ca unul al practicii… doctorii ezit` [n fa\a
pacien\ilor muribunzi, pentru c` medicii cei mai bu ni au devenit biochi-Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Zimm erman ]i Doyle.
Principalele lucr`ri ale lui Woodrow Wilson
George Washington , New York, Harper, 1896.
The State: Elements of Historical and Practical Pol itics (Revised edition),
Boston, Heath, 1898.
A History of the American People , New York, Harper, 1906.
The New Freedom , Londra, Dent, 1916.
Congressional Government: A Study in American Polit ics (cu o introducere de
Walter Lippman), New York, Meridian Press, 1956.
Constitutional Government in the United States , New York, Columbia Unversity
Press, 1961.
Woodrow Wilson’s Case for the League of Nations , 1923, compilat` cu aprobarea
sa de c`tre Hamilton Foley, New York, Kraus Reprint s, 1969.
The Public Papers of Woodrow Wilson: Authorized Edi tion , 1925, New York,
Kraus Reprints, 1970. Lecturi suplimentare
Ambrosius, Lloyd E., Woodrow Wilson and the American Diplomatic Traditio n: The
Treaty Fight in Perspective , New York, Cambridge University Press, 1987.
Ambrosius, Lloyd E., Wilsonian Statecraft: Theory and Practice of Libera l Inter-
nationalism During World War I , Wilmington, Delaware, SR Books, 1991.
Anderson, David D., Woodrow Wilson , Boston, Twayne Publishers, 1978.
Bell, Herbert and Clifford, Francis, Woodrow Wilson and the People , Hamden,
Connecticut, Archon Books, 1968.
Buckingham, Peter H., Woodrow Wilson: A Bibliography of his Times and
Presidency , Wilmington, Delaware, Scholarly Resources, 1990.
Greene, Theodore P., Wilson at Versailles , Boston, Heath, 1957.
Knock, Thomas J., To End all Wars: Woodrow Wilson and the Quest for a New
World Order , New York, Oxford University Press, 1992.
Walworth, Arthur, Woodrow Wilson , New York, W. W. Norton, 1978. RELA|II INTERNA|IONALE 174

cosmopolit` … ca ]i familiaritatea sa degajat` cu c ercurile conduc`-
toare“. 3„Cosmopolitismul“ s-a reflectat în st`ruin\a sa ca noului profesor
s` i se permit` s` dedice c`l`toriei în str`in`tate fiecare al treilea trimestru. La Aberystwyth, Zimmern a proiectat programa de înv `\`mânt în jurul
studiului Acordului Ligii Na\iunilor ]i a \inut s`p t`mânal cursuri pe
subiecte contemporane din ]tirile zilei, ceea ce a atras mul\i studen\i.
Zimmern a reu]it, de asemenea, s-o atrag` ]i pe so\ ia unuia dintre colegii
s`i. Când, în cele din urm`, cei doi s-au c`s`torit , el a fost „convins“ s`
demisioneze, ceea ce a ]i f`cut în 1921.
În urm`torul deceniu, pân` la numirea sa ca profesor de rela\ii
interna\ionale la Oxford, în 1930, Zimmern a partic ipat la sesiuni ale Ligii
la Geneva ]i a \inut cursuri la Universitatea Corne ll din Statele Unite. A
intrat în Partidul Laburist în 1924 ]i chiar ]i-a d epus candidatura în alegeri
împotriva lui Lloyd George în acela]i an. Între 192 6 ]i 1930 a fost direc-
tor adjunct al Institutului pentru Cooperare Intele ctual` al Ligii de la Paris
]i s-a dedicat dezvolt`rii înv`\`mântului superior în domeniul rela\iilor
interna\ionale. A contribuit la înfiin\area Royal Institute for International
Affairs din Londra ]i a fost un sus\in`tor îndârjit al necesit`\ii de a preg`ti
studen\ii în managementul „cooper`rii interna\ional e“.
La Oxford, Zimmern a terminat în sfâr]it cartea pen tru care este
cunoscut, League of Nations and the Rule of Law , publicat` în 1936.
Hedley Bull o descrie drept „cea mai ]lefuit`“ lucr are a unuia dintre autorii
condamna\i mai târziu pentru „idealismul“ lor. Într -adev`r, ea sufer` de
toate viciile pe care Bull le atribuie „ideali]tilor“ în general:
„Caracteristica distinctiv` a acestor scriitori a f ost credin\a lor în pro-
gres: credin\a, în mod deosebit, c` sistemul rela\i ilor interna\ionale
care d`duse na]tere primului r`zboi mondial putea f i transformat într-o
ordine mai pa]nic` ]i mai dreapt`; c`, sub impactul de]tept`rii demo-
cra\iei, al dezvolt`rii «gândirii interna\ionale» ( international mind ), al
dezvolt`rii Ligii Na\iunilor, al eforturilor depuse de oamenii p`cii sau
al luminii r`spândite de propriile lor înv`\`turi, el era de fapt în trans-
formare; ]i c` responsabilitatea lor [n calitate de cercet`tori … era de
a asista acest mar] al progresului pentru a învinge ignoran\a, preju-
dec`\ile, reaua-voin\` ]i sinistrele interese care i-ar fi stat în cale.“ 4
Ca scurt` prezentare a tuturor ideali]tilor, cuvint ele lui Bull sunt
poate injuste, dar ele recapituleaz` adecvat temele dominante ale lucr`rii
majore a lui Zimmern în domeniul rela\iilor interna \ionale. Cartea în sine
este împ`r\it` în dou`. Prima parte este intitulat` The Pre-War System , iar
a doua se concentreaz` asupra Acordului ]i a func\i on`rii Ligii Na\iunilor mi]ti ]i au renun\at s` mai trateze ]i, [n cele mai multe cazuri, ]i s` mai
consulte pacien\ii“. 2
Zimmern a fost par\ial r`spunz`tor de reputa\ia gro aznic` a gene-
ra\iei mai de început de „doctori“. El este un auto r-cheie în rela\iile inter-
na\ionale nu pentru c` este un mare g@nditor, ci pe ntru c` opera sa ofer`
lec\ii însemnate despre cum s` nu gânde]ti dreptul interna\ ional ]i organi-
zarea interna\ional`. Dac` cercet`torii organiz`rii interna\ionale au mers
prea departe în a privilegia teoria pe seama practi cii în ultimii ani, ei au
m`car ]ansa de a redresa dezechilibrul f`r` s` repe te gre]elile unora din-
tre înainta]ii lor intelectuali.
Alfred Zimmern s-a n`scut în 1879. Tat`l s`u era ev reu german,
de]i Zimmern a fost crescut cre]tin ]i a luat foart e în serios valorile spiri-
tuale, implic@ndu-se activ în Consiliul Mondial al Bisericilor în anii ’40.
A urmat ]coala la Winchester ]i a studiat clasicii la New College , Oxford,
absolvind cu cea mai înalt` distinc\ie, în 1902. A r`mas acolo p@n` în
1909, \inând cursuri în domeniul istoriei antice. Î n 1909 a plecat la studii
în Grecia, iar în 1911 ]i-a publicat prima carte, The Greek Commonwealth .
Când a revenit în Marea Britanie a lucrat în Minist erul Înv`\`mântului ca
inspector ]colar ]i a activat în cadrul mi]c`rii la buriste în plin` dezvoltare,
eviden\iind necesitatea educ`rii clasei muncitoare în afacerile interne ]i
interna\ionale. O dat` cu izbucnirea primului r`zbo i mondial, Zimmern a
început s` joace un rol mai important în rela\iile interna\ionale. A scris
mici articole la ziarul The New Europe , editat de R. W. Seton-Watson,
cerând înfiin\area unei noi institu\ii interna\ionale, Liga Na\iunilor, abo-lirea r`zboiului ]i respectarea principiului autode termin`rii na\ionale.
Când r`zboiul s-a [ncheiat, în 1918, Zimmern a fost angajat de
Ministerul Reconstruc\iei, unde a lucrat în Political Intelligence Depart-
ment of the Foreign Office . Aceast` situa\ie i-a oferit posibilitatea s` mo-
deleze oarecum politica britanic` privind Liga Na\i unilor ]i s` sus\in`
independen\a „popoarelor înrobite“ din Europa. A lucrat în Comisia de
cercetare a Ligii Na\iunilor Unite ]i a contribuit la a]a-numitul Cecil
Draft , supus aten\iei la Paris de c`tre delega\ia britan ic`. A participat la
Conferin\a de la Versailles, care a instituit Liga, ]i a fost foarte mul\umit
de acordul final, în ciuda re\inerilor sale în priv in\a propor\iei desp`gubi-
rilor pretinse Germaniei de Fran\a.
În 1919, la vârsta de doar 40 de ani, Alfred Zimmer n a fost numit
la Catedra de Politici Interna\ionale „Woodrow Wils on“ din cadrul Uni-
versit`\ii |`rii Galilor din Aberystwyth. Astfel, e l a devenit primul profe-
sor universitar la noua disciplin`, numit nu atât pen tru num`rul ]i reputa\ia
lucr`rilor sale, cât pentru ceea ce Brian Porter de scria drept „concep\ia sa 177 A. ZIMMERN RELA|II INTERNA|IONALE 176

îns`]i cultivat` de doctrinele economice liberale a le secolului al XVIII-lea.
Dac` statele nu p`reau a în\elege aceasta, nu putea u exista decât dou`
motive. Se putea ca pur ]i simplu s` le lipseasc` i nforma\iile necesare, caz
în care era de datoria profesorilor precum Zimmern s`-i instruiasc` pe li-
derii politici ]i pe cet`\eni. A]a cum spunea odat` , „nu pentru c` oamenii
sunt prost dispu]i se întâmpl` ca ei s` nu poat` fi educa\i în spiritul unei
con]tiin\e sociale mondiale. Se întâmpl` din cauz` c` ei – s` fim corec\i ]i
s` spunem «noi» – sunt fiin\e cu … inteligen\` limi tat`.“ 8Spre sfâr]itul
anilor ’20, Zimmern a sugerat înfiin\area unei bibl ioteci interna\ionale de
împrumut, subven\ionate de guverne, care s` poat` f ace accesibile c`r\ile
scumpe s`racilor ]i s` ajute la dezvoltarea unei „o pinii publice inter-
na\ionale“ în sprijinul p`cii. Dezvoltarea unei opi nii publice concrete era,
de asemenea, crucial` în contracararea altui motiv pentru care statele ar fi
putut porni la r`zboi, în ciuda eviden\ei progresul ui din dreptul inter-
na\ional, acest motiv fiind lipsa constrângerilor d emocratice împotriva li-
derilor dictatoriali ai „statelor puterii“. {n cadr ul ligii, principiul „pro-
testeaz` ]i plângi“ ( Hue and Cry ) trebuia s` fie echivalentul interna\ional
al unei reac\ii electorale de dezaprobare [n democr a\iile constitu\ionale
împotriva guvernelor nepopulare. O nemul\umire obi] nuit` privind dreptul
interna\ional \ine de aceea c` el nu este nicidecum drept în adev`ratul sens
al cuvântului, din moment ce nu exist` nici un orga nism cu autoritatea de
a-l impune. În lipsa unui stat mondial, nu exist` n imic care s` opreasc`
statele s` invoce dreptul pentru a justifica acte c e \in în primul r@nd de
interesele proprii sau s`-l ignore din acelea]i con siderente. Astfel, Irakul a
c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991, c ând a invadat Kuweitul.
Apoi a f`cut apel la principii esen\iale ale dreptu lui interna\ional (de exem-
plu suveranitatea statului) în încercarea de a expu lza ca spioni inspectorii
americani pentru arme nucleare în 1997.
Zimmern nu era ne]tiutor în ceea ce prive]te existe n\a unor aseme-
nea probleme, dar a sperat c` Liga Na\iunilor putea deveni un forum cru-
cial în gestionarea lor. Pe de o parte, conflictele dintre state ar putea fi
rezolvate pa]nic, dac` autoritatea dreptului ar fi consolidat`. Pe de alt`
parte, acele „state ale puterii“ care au luat în râ s dreptul ar putea fi împie-
dicate ]i, dac` este necesar, pedepsite prin mecani smele „securit`\ii colec-
tive“. În cadrul unui sistem de securitate colectiv `, statele sunt obligate s`
renun\e la folosirea for\ei pentru a-]i rezolva dif erendele. A]a c` Zimmern
a fost încântat când Statele Unite ]i Fran\a au îna intat ligii pactul Briand-
Kellogg, în 1928, document care scotea r`zboiul în afara legii. Pe de alt`
parte, statele sunt obligate în mod egal s` folosea sc` for\a, dac` este nece-
sar, împotriva oric`rui stat care refuz` s` se supu n` legilor interna\ionale. (The Working of the League ). Ceea ce se reg`se]te în referirile lui
Zimmern ca fiind „trecutul“ este respins ca princip iu c`l`uzitor pentru
prezent ]i pentru viitorul „ale c`rui posibilit`\i nu erau restrânse de testul
experien\elor anterioare, dar erau deductibile din necesit`\ile prezentu-
lui“. 5În excelenta sa analiz` asupra lui Zimmern, Markwel l scoate în evi-
den\` „cinci elemente principale“ ale viziunii lui Zimmern despre acordul
de înfiin\are a Ligii Na\iunilor, pe care acesta se bazeaz` pentru men-
\inerea stabilit`\ii interna\ionale:
1. o colaborare îmbun`t`\it` ]i extins` a puterilor , folosind metoda
conferin\elor periodice;
2. garan\ii reciproce de integritate teritorial` ]i independen\`;
3. un sistem îmbun`t`\it al Conferin\ei de la Haga pentru Mediere,
Conciliere ]i Investigare;
4. o îmbun`t`\ire ]i coordonare a Uniunii Po]tale U niversale ]i
aranjamente similare pentru servicii globale ]i … u tilit`\i publice;
5. o agen\ie pentru mobilizarea reac\iei ( Hue and Cry ) fa\` de
r`zboi ca problem` de interes universal ]i crim` îm potriva comu-
nit`\ii globale. 6
În analiza sa asupra puterii acestor tr`s`turi de a transforma rela\iile
interna\ionale, întreg idealismul lui Zimmern iese în eviden\`, ceea ce
le-a preg`tit lui Carr ]i lui Morgenthau o \int` u] oar`, pe care s` o distrug`
în anii ulteriori. Markwell pune în eviden\` câteva teme idealiste în lucr`-rile lui Zimmern.
El re\ine c` Zimmern inten\ionase ini\ial s`-]i int ituleze cartea
Towards the Rule of Law . Zimmern a crezut c` rela\iile interna\ionale
evoluau de la echilibrul de putere la domnia legii. El a f`cut distinc\ie între
„o ordine veche“ ]i „una nou`“ precum ]i între „pol itica puterii“ ]i „poli-
tica responsabilit`\ii“. O alt` distinc\ie preferat ` a fost între politica
„bun`st`rii“ ]i cea „a puterii“, Zimmern crezând c` aceasta din urm` se
subordona primei, din moment ce rela\iile interna\i onale s-au mi]cat de la
anarhie spre iluminare. E. H. Carr este ucig`tor în dispre\ul s`u pentru
asemenea distinc\ii:
„Timp de mul\i ani înainte de 1933, Marea Britanie, fiind mul\umit` de
puterea sa, era un stat «al bun`st`rii». Dup` 1935, sim\indu-]i puterea
disputat` ]i inadecvat`, ea a devenit un «stat al p uterii». Contrastul nu
este unul între «putere» ]i «bun`stare» ]i cu atât mai pu\in unul între
«politic`» ]i «economie», ci unul între diferite gr ade de putere.“ 7
Desigur, încrederea lui Zimmern în progres a fost f acilitat` de cre-
din\a sa profund` în „armonia de interese“ dintre i ndivizi ]i dintre state, ea 179 A. ZIMMERN RELA|II INTERNA|IONALE 178

a lucrat pentru o scurt` perioad` ca secretar gener al al Conferin\ei
UNESCO, a fost numit profesor invitat la Trinity College din Hartford,
Connecticut. În 1953 ]i-a publicat ultima carte, The American Road to
World Peace . Nu ar fi corect s` spun c` nu a înv`\at nimic din criticile
îngr`m`dite asupra sa de reali]ti. Înv`\ase, dar le c\iile pe care le luase nu
erau bune. În loc s` recunoasc` subordonarea dreptu lui interna\ional fa\`
de echilibrul de putere ]i s` caute s`-i îmblânzeas c` manifest`rile de
echilibru al terorii, Zimmern ]i-a oferit întregul sprijin Statelor Unite în
r`zboiul rece. Acum, Uniunea Sovietic` era „stat al puterii“ mai degrab`
decât Germania. În cartea sa de dinainte, Zimmern a dmisese c`, în lipsa
constrângerii, dreptul interna\ional era doar „un a lai de peruci ]i robe
vociferând în gol“. 9Dac` dreptul ar fi fost eficace în r`zboiul rece, e l ar fi
trebuit s` fie aplicat de Statele Unite. Deci „idea listul“ Zimmern devenise
un sus\in`tor hot`rât al bombei atomice în mâinile Statelor Unite, întâiul
poli\ist al planetei. Din nefericire, Zimmern a înc etat din via\` în 1957 ]i
nu a tr`it suficient de mult pentru a prinde apari\ ia unei for\e poli\iene]ti
rivale, similar înarmate.
Note
1. J. Martin Rochester, „The Rise and Fall of Interna tional Organisation as a Field
of Study“, în International Organization , nr. 40, 1986, p. 780.
2. Friedrich Kratochwil and John Gerard Ruggie, „Inte rnational Organisation: a
State of the Art on an Art of the state“, în International Organization , nr. 40,
1986, p. 753.
3. Brian Porter (ed.), The Aberystwyth Papers: International Politics 1919 -1969 ,
Londra, Oxford University Press, 1972, p. 361.
4. Hedley Bull, „The Theory of International Politics 1919-1969“, în lucrarea lui
Porter, ibidem , p. 34.
5. Ibidem , p. 35.
6. D. Markwell, „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“, în Review of International
Studies , nr. 12, 1986, p. 282.
7. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis , Londra, Macmillan, 1946, p. 120.
8. Alfred Zimmern, Neutrality and Collective Security , Chicago, University of
Chicago Press, 1936, p. 8.
9. Alfred Zimmern, The League of Nations and the Rule of Law , 1918-1935 ,
Londra, Macmillan, 1936, p. 252. Optimismul lui Zimmern din 1928 a fost repede risip it când, în anii ’30,
marile puteri au refuzat s` aplice dispozi\iile aco rdului împotriva Japoniei
(dup` invazia acesteia în Manciuria) ]i înc` o dat` împotriva Italiei dup`
invazia din Abisinia. Pentru Zimmern, e]ecul aplic` rii principiului „pro-
testeaz` ]i plângi“ a confirmat m`sura în care guvernele, înc` fidele „vechii diploma\ii“, au r`mas în urma segmentelor l uminate ale opiniei
publice din \`rile lor. Evenimentele din anii ’30 d emonstreaz` c` dreptul
interna\ional nu poate crea singur, prin el însu]i, o ordine mondial` co-
rect`. El poate fi expresia unei ordini interna\ion ale legitime care este
acceptat` de marile puteri, dar dac` aceast` ordine este just` este o cu totul
alt` chestiune. Zimmern nu a acceptat aceasta în pa rte pentru c` (a]a cum
Carr nu a ezitat nici un moment s` atrag` aten\ia î n The Twenty Years’
Crisis ) el însu]i provenea dintr-o putere avantajat` de statu-quo . Tipul s`u
de liberalism, accentuând dimensiunile constitu\ion ale ]i de reglementare,
a fost o manifestare interna\ional` a analizei sale cu privire la sursa ordinii
în Marea Britanie ]i Statele Unite. Dac` politica i nterna\ional` nu era din
start diferit` de politica intern` a statelor anglo -saxone, el nu a v`zut nici
un motiv pentru care domnia legii s` nu fie r`spând it` în arena interna-
\ional`. Dac` o asemenea opinie pare chiar naiv` în anii ’90, s-ar putea
reflecta asupra influen\ei continue a unui astfel d e idealism pân` ast`zi.
De pild`, tot a]a cum Irakul a c`lcat în picioare d reptul interna\ional în
1991, pre]edintele Bush a exagerat ]i el importan\a restabilirii suverani-
t`\ii Kuweitului pentru a]a-numita „nou` ordine mondial`“. Orice motive existau pentru izgonirea for\elor irakiene din Kuwe it din punct de vedere
strategic, succesul opera\iei „Furtun` în de]ert“ n u a inaugurat o nou` er`
în politica interna\ional`. Ca ]i în anii ’30, nu poate exista o ordine mon-dial` stabil` care s` împace statele interesate de men\inerea statu-quo -ului
]i pe cele revizioniste, mai ales dac` acestea din urm` sunt puternice. Dac`
dreptul interna\ional nu cuprinde proceduri legitim e pentru negocierea
schimb`rii pa]nice în rela\iile interna\ionale, cee a ce este pu\in probabil
date fiind inegalit`\ile de putere ]i bog`\ie dintr e state ]i lipsa oric`rui con-
sens cu privire la semnifica\ia unei ordini mondial e juste, deziluzia este
inevitabil`.
Este tentant s` închei scurta prezentare a operei ] i vie\ii lui Zimmern
cu unele cuvinte politicoase despre valoarea contri bu\iei sale la domeniul
rela\iilor interna\ionale, în ciuda erorilor eviden te ale acesteia. Ar trebui
îns` s` rezist tenta\iei de a-l aprecia pe Zimmern ca fiind bine inten\ionat,
chiar dac` oarecum naiv. Aceasta pentru c` trezirea sa din vraja Ligii
Na\iunilor a anilor ’30 l-a f`cut s` devin` mai târ ziu un fervent avocat al
r`zboiului rece. În 1944 s-a retras de la catedra s a de la Oxford. Dup` ce 181 A. ZIMMERN RELA|II INTERNA|IONALE 180

TEORIILE CRITICE/RADICALE
G@nditorii ce vor fi prezenta\i în continuare sunt preocupa\i de sur-
sele inegalit`\ii structurale, inerente sistemului interna\ional, ]i de moda-
lit`\ile în care acestea ar putea fi dep`]ite. Inspir@ndu-se adesea din g@ndi-rea tradi\ional` marxist`, dar nelimit@ndu-se la ac easta, ei pun în lumin`
modul în care rela\iile interna\ionale fac posibile (]i tind s` ascund`) ine-
chit`\ile sistemului capitalist global. Ace]ti g@nd itori î]i exprim` radicalis-
mul în dou` moduri: în primul r@nd, ei consider` c` teoria ]i practica nu
sunt domenii separate ]i autonome de g@ndire ]i ac\ iune. În al doilea r@nd,
î]i exprim` nemul\umirea fa\` de reformele interna\ionale care se limi-teaz` la organizarea rela\iilor dintre state, mai a les c@nd se bazeaz` pe
capacitatea ]i pe voin\a a]a-numitelor „mari puteri “.
Ace]tia consider` c` at@t realismul c@t ]i liberali smul servesc men-
\inerii distribu\iei elementare a puterii ]i a bun` st`rii. Ei afirm` c` este
necesar` o reflec\ie critic` privind condi\iile isto rice care au condus la insta-
urarea inegalit`\ii, for\ele materiale ]i ideologic e care o sus\in ]i poten\ialul
de a reforma radical sistemul în favoarea unei ordi ni mondiale mai drepte.
În cazul în care cercet`torii vor urm`ri cu fidelit ate interesul social
emancipator de a promova „nevoile umane“ la o scar` global`, autorii men-
\iona\i îi îndeamn` s` exploreze conexiunile comple xe dintre o „anarhie“
formal` între state ]i o „ierarhie“ economic` a cla selor sociale ]i econo-
mice. Distinc\ia rigid` dintre politicile interstat ale ]i „rela\iile“ dintre cla-
sele sociale trebuie s` fie abandonat`. Autorii ext ind domeniul rela\iilor
interna\ionale prin includerea for\elor active impl icate în „societatea glo-
bal`“, ale c`ror realiz`ri practice impun reconside rarea încrederii noastre
tradi\ionale în suveranitatea statului.
Desigur, nici unul dintre autorii men\iona\i nu con sider` c` suvera-
nitatea este un concept care va deveni desuet ]i ni ci nu agreeaz` ideea
poten\ialului „noilor mi]c`ri sociale“ de a se subs titui proletarilor clasei
muncitoare revolu\ionare transna\ionale a lui Marx ]i a lui Lenin. Citi\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele despre Angell, Bull,
Carr, Hobson ]i Wilson.
Principalele lucr`ri ale lui Alfred Zimmern
The Greek Commonwealth: Politics and Economics in F ifth-Century Athens ,
Oxford, Clarendon Press, 1915.
Europe in Convalescence , Londra, Mills & Boon, 1922.
The Third British Empire: Being a Course of Lecture s Delivered at Columbia
University New York , Londra, Oxford University Press, 1926.
Learning and Leadership: A Study of the Needs and P ossibilities of International
Intellectual Cooperation , Londra, Oxford University Press, 1928.
The League of Nations and the Rule of Law, 1918-193 5 , Londra, Macmillan, 1936.
Spiritual Values and World Affairs , Oxford, Clarendon Press, 1939.
Modern Political Doctrines , Londra, Oxford University Press, 1939.
University Teaching of International Relations , Paris, International Institute of
Intellectual Cooperation, Liga Na\iunilor, 1939.
The American Road to World Peace , New York, E. P. Dutton, 1953.
Lecturi suplimentare
Claude, Inis, Power and International Relations , New York, Random House, 1962.
Markwell, D. J., „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years O n“, în Review of International
Studies , nr. 12, 1986, p. 272-292.
Parkinson, F., The Philosophy of International Relations , Londra, Sage, 1977. RELA|II INTERNA|IONALE 182

Conflictelor cu sediul în Kent, care i-a oferit cad rul pentru propagarea ]i
ad@ncirea studiilor sale. La începutul anilor ’80, Burton s-a mutat în SUA,
unde ]i-a continuat activitatea academic` la Univer sitatea George Mason
din Fairfax, Virginia. În prezent, tr`ie]te în Austr alia, renun\@nd la mediul
universitar, dar fiind înc` activ ca scriitor ]i g@ nditor.
Prima sa lucrare important`, International Relations: A General
Theory (1965), a fost o încercare ambi\ioas` de folosire a teoriei sis-
temelor ca parte a unei mai ample critici a ceea ce Burton considera a fi
modelul realist ortodox în rela\iile interna\ionale . Acesta prezenta statele
ca pe bile de biliard, a c`ror interac\iune putea f i cel mai bine [n\eleas` ca
fiind consecin\a pe termen lung a ierarhiei de pute re. A fost f`cut` o dis-
tinc\ie clar` între politica intern` ]i cea extern`, statele fiind tratate ca unit`\i distincte. Înc` din în anii ’60 Burton afir ma c` g@ndirea ortodox`
privitoare la politica ]i organiza\iile interna\ionale – aflate în rela\ie cu
puterea na\ional`, interesul na\ional, echilibrul p uterii, securitatea colec-
tiv` ]i guvernarea mondial` – nu se potrivea cu sit ua\iile ]i condi\iile inter-
na\ionale. De exemplu, una din sl`biciunile modelul ui realist ortodox cri-
ticate era c` nu a putut face distic\ie între puter ea ca mijloc de a atinge alte
scopuri (precum securitatea) ]i puterea ca scop în sine.
Ca alternativ`, Burton a folosit modele informatice ]i teoria sis-
temelor pentru a aduce mai mult` lumin` în teoria r ela\iilor interna\ionale
în general ]i în analiza conflictelor în particular . Desigur, Burton nu a fost
primul care a folosit no\iunea de „sistem“ pentru a studia rela\iile
interna\ionale. 2Concep\ia sa privind sistemul interna\ional era îns ` origi-
nal` prin încercarea de a reintroduce „resursele“ i nterne în studiul ordinii
interna\ionale ]i de a substitui puterea cu „legiti mitatea“ ca o variabil`
crucial` în explicarea conflictelor interstatale. I nspirat de lucr`rile lui Karl
Deutsch, printre al\ii, Burton a utilizat concepte a le cercet`rii managemen-
tului ]i informaticii pentru a-]i sus\ine teoria. El a observat c`:
„{n termenii nevoilor de comunicare, puterea nu est e important`. C@nd
un sistem este integrat complet, recept@nd ]i clasi fic@nd informa\iile,
reac\ion@nd ]i fiind supus controlului prin feed-back , ]i c@nd prin acest
proces î]i poate schimba scopurile ]i se poate adap ta situa\iilor în
schimbare, puterii i se atribuie o mic` importan\`, indiferent de c@t de
[nsemnat` ar putea s` par` într-un anumit moment al istoriei.“ 3
El a mai sus\inut c` puterea ]i folosirea for\ei în rela\iile interstatale
erau la un cap`t al scalei, la cap`tul opus fiind l uarea [n comun a deciziilor
de rezolvare a conflictelor, „interesul fiec`rui st at fa\` de reac\ia altor state
la politicile sale, fa\` de procesul de schimbare, fa\` de schimbarea scopu-JOHN BURTON
Opera lui John Burton nu poate fi clasificat` cu u] urin\` în cadrul
conven\ional al studiilor de rela\ii interna\ionale . Acest lucru se datoreaz`
în parte criticii tran]ante a teoriei conform c`rei a rela\iile interna\ionale
pot exista separat de celelalte discipline ale ]tii n\elor sociale, dar ]i
încerc`rii sale eclectice de a dezvolta o abordare holist` a conflictelor în
politica global`, ca ]i hot`r@rii sale de a promova conceptul de „societate
mondial`“ ( world society ), în cadrul c`reia rela\iile interstatale ar fi co n-
siderate doar o parte a sistemului mai amplu de con exiuni ]i leg`turi ce
dep`]esc frontierele teritoriale.
„Practic, exist` at@t de multe comunica\ii directe sau sisteme înc@t o
hart` a lumii, care le-ar reprezenta, ar ar`ta ca o suprapunere de p@nze
de p`ianjen ale c`ror fire converg în num`r inegal c`tre diferite puncte
ale p@nzei, astfel înc@t grani\ele statelor ar deve ni imperceptibile.“ 1
De]i ideea conform c`reia am tr`i într-o lume aflat ` într-o globa-
lizare cresc@nd` a devenit popular` în anii ’90, Jo hn Burton a studiat acest
fenomen înc` de la începutul anilor ’60, dezvolt@nd o teorie unic` ce con-
tinu` s`-i inspire pe cercet`torii societ`\ii globa le de ast`zi.
John Burton s-a n`scut în 1915 în Australia, via\a ]i cariera lui
neurm@nd traiectoria obi]nuit` de la ]coal` la univ ersitate ]i apoi la via\a
academic`, ci pendul@nd între via\a academic` ]i ca riera diplomatic`.
Aceasta ar explica atitudinea sa critic` fa\` de mo delele scolastice rupte de
schimb`rile din lumea real`, precum ]i dorin\a sa d e a se angaja în munca
academic` pentru a îmbun`t`\i procesul de luare a d eciziilor. Burton s-a
angajat în administra\ia public` australian` în 193 7, la terminarea studiilor
preuniversitare, iar [n 1938 au ob\inut o burs` a U niversit`\ii din Londra.
A absolvit studiile de doctorat la London School of Economics în 1942 ]i
a avut un rol activ în diploma\ia australian` la sf @r]itul celui de-al doilea
r`zboi mondial. Statutul de func\ionar al corpului diplomatic australian a
devenit insuficient pentru el, cu at@t mai mult cu c@t unele dintre ideile
sale erau mult prea neconven\ionale pentru acea per ioad`. A activat în
lumea academic` a Universit`\ii Na\ionale Australie ne pentru o scurt`
perioad` la sf@r]itul anilor ’50, în 1963 oferidu-i-se un p ost de profesor la
Colegiul Universitar din Londra, unde a r`mas p@n` la începutul anilor
’70, c@nd s-a transferat la Universitatea Kent din Canterbury. Împreun` cu
un colectiv de colegi mai tineri, precum Michael Ba nks de la London
School of Economics , a contribuit la înfiin\area Centrului de Analiz` a 185 J. BURTON

lupta intern` în spa\iul interna\ional chiar cu pre \ul conflictelor ]i al r`z-
boiului, reafirm@ndu-]i astfel convingerea c` o lum e ideal` începe o dat`
cu lini]tea intern` a fiec`rui stat. Eliberat de re vendic`rile ]i amenin\`rile
presiunilor interne, un stat poate urma o politic` mult mai flexibil` în exte-
rior, baz@ndu-se în procesul lu`rii deciziilor pe o percep\ie corect` ]i coor-
don@ndu-]i activit`\ile cu ale altor state prin int ermediul organismelor
interna\ionale.
Burton folose]te drept cadru de analiz` a vie\ii so ciale un sistem
asem`n`tor unui triunghi. În v@rful superior al tri unghiului se situeaz`
ideea sa principal`, care deriv` din teoria general ` a sistemelor: pozi\ia
statelor este condi\ionat` de nevoia acestora fie de adaptar e la schimbarea
mediului în care se situeaz`, fie de schimbarea med iului însu]i. Pentru
Burton, tipul ideal de societate mondial` ar fi „ce l perfect deschis schim-
b`rilor ]i care nu necesit` ajust`ri din partea vre unui stat sau a unuia dintre
organismele acestuia, except@nd schimb`rile natural e lente ]i continue“. 6
La una din bazele triunghiului conceptual men\ionat se afl` no\iu-
nea de legitimitate în comportamentul statelor. Ace st concept încearc` s`
explice diferen\a dintre comportamentul coordonat ] i reciproc, sistemic ]i
func\ional, ]i comportamentul de putere, nonsistemi c ]i de aceea disfun-
c\ional. De asemenea, trebuie f`cut` distinc\ie înt re legalitate ]i legitimi-
tate. Guvernele legitime se bazeaz` pe sprijinul ce t`\enilor în procesul de
autoritate, coerci\ia acestora fiind astfel minim`. Burton a afirmat c`
guvernele trebuie s` reflecte valorile ]i s` satisf ac` nevoile poporului pe
care [l reprezint` pentru a deveni legitim. „Întotd eauna c@nd exist` o dife-
ren\` între interesele sistemului, pe de o parte, ] i scopurile ]i valorile
autorit`\ilor, pe de alt` parte, ne afl`m în situa\ ia … unui nivel redus de
legitimare social`.“ 7
La cealalt` la baz` a triunghiului conceptual al lui Burton se situ-
eaz` teoria lu`rii deciziei. Leg`turile dintre cele trei unghiuri ale trunghi-ului sunt definite de logica intern` a teoriei sale . Nevoile statelor (perce-
pute ca sisteme de ac\iune ]i nu ca actori independ en\i) pot fi satisf`cute
doar de un comportament legitimat; luarea deciziei face leg`tura dintre
legitimitatea perceput` ca reprezent@nd valorile ]i interesele statului ]i
legitimitatea perceput` ca factor activ aflat în co ncordan\` cu acordurile ]i
revendic`rile adresate statului“. 8Dup` cum afirm` Daniel Dunn, în
momentul în care a fost publicat` aceast` lucrare c adrul de referin\` al lui
Burton era foarte larg:
„Rela\iile umane sunt v`zute în termeni de tranzac\ ii, rela\ion`ri, sis-
teme, modele, percep\ii ]i definiri ale situa\iei. Acesta este un sistem rilor [n general ]i adaptarea la nivel na\ional [n raport cu schimb`rile din
[ntreaga lume.“ 4
Totu]i, titlul primei sale lucr`ri este în]el`tor, deoarece ipotezele de
lucru erau mai degrab` sugestive dec@t sistematice, iar analiza lui Burton
asupra stadiului teoriei în rela\iile interna\ional e a fost umbrit` de tendin\a
sa de a se angaja în critici polemice împotriva a c eea ce percepea ca fiind
limitele modelului realist ortodox. Cartea este notabil` pentru analiza ]i
promovarea principiului nealinierii în contextul de sf`]ur`rii r`zboiului
rece dintre superputeri. Autorul sugereaz` c` regim urile nepopulare din
noile state, care au luat na]tere prin procesul dec oloniz`rii, doresc alian\e
cu superputeri în scopul de a ob\ine protec\ia acestora în cazul unor revolte ]i schimb`ri interne ]i nu ca urmare a unei similitudini de ordin
ideologic. Pe de alt` parte, guvernele care se bucu r` de legitimitate ]i de
sus\inere puternic` din partea cet`\enilor lor aleg principiul nealinierii,
neav@nd nevoie de sprijin extern, ]i pot astfel s` evite expunerea noului
stat la interven\ia unei superputeri.
Acest studiu ne ajut` în explicarea sl`biciunilor a numeroase
regimuri din lumea a treia în perioada ulterioar` r `zboiului rece. În prezent,
c@nd una dintre superputeri nu mai exist` ]i SUA nu doresc s` intervin` în
zonele care nu au importan\` strategic` pentru secu ritatea lor, aceste
regimuri (mai ales din Africa) nu-]i mai pot men\in e controlul tiranic
asupra popula\iei. În 1965, Burton a prezentat prin cipiul nealinierii ca pe
o cale spre pace, în condi\iile adopt`rii acesteia de un num`r suficient de
mare de state. Deoarece descurajarea nuclear` ofere a o baz` necesar` dar
nu ]i suficient` pentru ordinea interna\ional`, nealinierea ar fi putut creaun sistem interna\ional „în care toate statele suve rane, indiferent de
m`rime, pot coexista într-o rela\ie competitiv`, dar nu agresiv`“.5Idealul
lui Burton este reflectat în viziunea sa despre sta tul impar\ial, pasiv ]i
nealiniat, care înglobeaz` întreaga sa concep\ie privito are la rolul care tre-
buie jucat de „puterile mijlocii“ ca Australia. Tot u]i, leg`tura dintre suges-
tiile politice ale lui Burton ]i folosirea teoriei sistemelor nu a fost expus`
clar în aceast` lucrare.
În 1968 Burton a publicat a doua lucrare de referin \`, Systems,
States, Diplomacy and Rules . Este preocupat în continuare de teoria sis-
temelor ]i de luarea deciziilor, afirm@nd c` situa\ iile conflictuale dintre
state iau na]tere adesea ca urmare a unor disfunc\ionalit`\i interne în pro-cesul de luare a deciziei. Acestea pot ap`rea dintr -o educa\ie inadecvat`,
din lipsa cunoa]terii aprofundate a cadrului intern a\ional, din ideologiile
care stimuleaz` orgoliile ]i temerile, precum ]i di n percep\iile eronate ale
altor state. Burton a afirmat c` liderii na\ionali prefer` adesea s` transfere 187 J. BURTON RELA|II INTERNA|IONALE 186

tuturor fiin\elor umane. Sisteme culturale diferite nu fac dec@t s` folo-
seasc` mijloace diferite pentru a le satisface; imp ortan\a acestora ca priori-
tate variaz` în func\ie de sistemul cultural. În st udiul Conflict: Resolution
and Prevention (1990), Burton a sus\inut c` situa\iile conflictual e pot fi
solu\ionate doar prin satisfacerea a opt nevoi fund amentale ale p`r\ilor
antagoniste: „nevoia de r`spuns, de securitate, de recunoa]tere, de stimu-
lare, de justi\ie redistributiv`, de a se face în\eles, de a fi perceput ca actor
ra\ional … ]i nevoia de control“. 10 În momentul în care aceste nevoi au
fost satisf`cute ne asum`m roluri care ne permit s` ap`r`m aceste nevoi ]i
adesea s` combin`m nevoile cu rolul asumat de a le proteja. F`r` îndoial`,
Burton r`m@ne convins c` „frustrarea cauzat` de nev oi“ este cauza princi-
pal` a violen\ei ]i a „conflictului în societatea m ondial` contemporan`“.
În plus, „teoria nevoilor î\i mut` aten\ia de la in divid (privit ca vinovat)
c`tre absen\a legitim`rii structurilor, institu\iil or ]i politicilor ca surs` pri-
mar` de conflict“. 11
Opera lui Burton în domeniul solu\ion`rii conflicte lor, de]i a inspi-
rat mul\i continuatori, a atras de asemenea unele critici. În particular, în-cercarea cercet`torilor vie\ii sociale de a alc`tui o list` obiectiv` a nevoilor
umane nu a avut succes. Aceast` list` este adesea e xprimat` în termeni
foarte vagi, iar dezbaterea dintre cei care conside r` c` nevoile umane sunt
universale ]i cei care le consider` elemente specif ice culturale r`m@ne
nerezolvat`. Trebuie men\ionat c` nici Burton nu a reu]it s` stabileasc`
modul în care aceste nevoi pot fi satisf`cute simul tan. Acest lucru con-
travine par\ial teoriei sale conform c`reia ]tiin\e le sociale sunt utile în re-
zolvarea problemelor care fac, în mod tradi\ional, obiectul filozofiei poli-
tice. În timp ce majoritatea cercet`rilor lui Burton, mai ales cele referi-toare la natura „societ`\ii mondiale“, sunt un supo rt corectiv al realismului
chiar ]i în prezent, Richard Little desconsider`, î n 1984, aportul lui Burton
]i al continuatorilor s`i:
„Trebuie s` alegem în ce fel de lume vrem s` tr`im. În consecin\`,
cercet`torul social nu poate fi niciodat` un simplu spectator.
Posibilitatea de a recl`di lumea, analizat` de c`tr e acesta, afecteaz` în
mod necesar natura acestei analize. De aceea, analo giile cu ]tiin\ele
sociale sunt nepotrivite, deoarece orice analiz` a lumii sociale va fi
influen\at` de valorile analistului. Într-o lume a valorilor în competi\ie,
meritul unui anumit model nu se impune de la sine. Nici un model nu
este independent de ideologie. Dac` John Burton dor e]te s` schimbe
lumea, trebuie s` aduc` argumente de ordin ideologi c în acest sens.
Este contraproductiv s` ata]ezi unei valori un ve]m @nt din ]tiin\ele interna\ional format din state, dar este numai un s istem din multe altele
]i, [n termeni de natur` comportamental`, autoritat e, legitimitate,
loialitate, conflict ]i control, ar putea s` nu fie , pentru mul\i oameni,
cel mai important sistem. În mod progresiv, vocabul arul lui reflect`
no\iunile de participare, rela\ionare, autoritate, devian\`, conflict ]i
legitimitate.“ 9
La începutul anilor ’70, John Burton î]i c@]tigase reputa\ia de
cercet`tor al societ`\ii mondiale. Mai mult, s-a de dicat studierii naturii
conflictului ]i originilor complexe ale acestuia în absen\a institu\iilor ]i
modelelor comportamentale care s` satisfac` nevoile umane. Accentul pus
pe analiza sistemelor sc`zuse, de]i Burton înc` mai insista asupra utilit`\ii
]tiin\ifice în descrierea societ`\ii mondiale în lo cul folosirii filozofiei
politice sau a teoriei normative. Burton a r`mas un oponent hot`r@t al rea-
lismului ]i „politicii de putere“ în general, f`c@n d o delimitare important`
între rezolvarea tip „puzzle“ ( puzzle-solving ) ]i rezolvarea tip „problem`“
(problem-solving ). Primul tip de abordare a solu\ion`rii conflictel or
opereaz` în cadrul unor constr@ngeri stabilite, înt rebuin\@nd c`i (precum
recurgerea la for\`) folosite ]i în trecut. Deoarec e aceast` abordare nu a
putut s` ajung` la r`d`cinile problemei violen\ei ] i s-a concentrat doar
asupra simptomelor (terorismul fiind un exemplu con cludent), nu a reu]it
eradicarea violen\ei, deseori chiar contribuindu-se la perpetuarea ei. Pe de
alt` parte, rezolvarea tip „problem`“ este o aborda re care încearc` s`
transforme ceea ce pare a fi o situa\ie conflictual ` neutr` înr-o rela\ie po-
zitiv`. Burton a afirmat c`, de vreme ce statele folosesc deseori mijloace care perpetueaz` conflictul, rezolvarea conflictelo r, fie a celor dintre state,
fie a celor din interiorul lor, nu trebuie s` fie a tributul p`r\ilor implicate,
ci al unor ter\e p`r\i care ar putea asista la proc esul conflictual, l`rgin-
du-se astfel implicarea ]i la p`r\ile care sunt dir ect interesate în solu\io-
narea conflictelor ]i facilit@ndu-se c`utarea unor solu\ii c@t mai creative.
La baza schimb`rii direc\iei preocup`rilor lui Burt on din anii ’70 ]i
’80 a fost convingerea potrivit c`reia, o dat` ce a u fost în\elese originile
violen\ei ca e]ec a îndeplinirii nevoilor umane înt r-o societate mondial`,
ar trebui s` se ac\ioneze mai degrab` în sensul cre `rii de institu\ii ]i sta-
bilirii de practici care s` poat` îmbun`t`\i condi\ ia uman`. În c`ut`rile sale
pentru a stabili un concept automotivant al nevoilo r umane, în concor-
dan\` cu angajarea sa pozitivist` [n studiul ]tiin\ ific al politicii, lucr`rile
lui Burton dezv`luie o capacitate multidisciplinar` de invidiat de atragere
a unor surse disparate c`tre ]tiin\ele sociale, sur se provenite din biologie,
psihologie ]i sociologie. În 1972, Burton a definit nevoile umane ca valori
socio-biologice ]i a sus\inut c` acestea sunt caracteristici universale ale 189 J. BURTON RELA|II INTERNA|IONALE 188

World Society , Cambridge, Cambridge University Press, 1972.
„Resolution of Conflict“, [n International Studies Quarterly , nr. 16, 1972, p. 5-30.
Deviance, Terrorism and War: The Process of Solving Unsolved Social and Political
Problems , Oxford, Martin Robertson Press, 1979.
„The Role of Authorities in World Society“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 8, 1979, p. 73-79.
Dear Survivors: Planning After Nuclear Holocaust: W ar Avoidance , Boulder, Colorado,
Westview Press, 1982.
Global Conflict: The Domestic Sources of Internatio nal Crisis , Brighton, Wheatsheaf
Books, 1984.
Conflict: Resolution and Prevention (coautori Frank Dukes ]i George Mason), Londra,
Macmillan, 1990.
Conflict: Human Needs Theory (ed.), Londra, Macmillan, 1990.
Lecturi suplimentare
Banks, Michael (ed.), Conflict in World Society: A New Perspective on Int ernational
Relations , New York, St Martin’s Press, 1984.
Banks, Michael, „Where We Are Now?“, [n Review of International Studies, nr. 11,
1985, p. 215-233.
Dunn, David J., „Articulating an Alternative: the C ontribution of John Burton“, [n
Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 197-208. naturii. Un model al ordinii sociale lipsit de elem ente ideologice este o
himer` care nu trebuie nici revendicat`, nici urmat `.“ 12
Note
1. John Burton, World Society , Cambridge, Cambridge University Press, 1972, p. 4 3.
2. Pentru o util` privire de ansamblu asupra originil or ]i teoriei sistemelor în studi-
ul rela\iilor interna\ionale, a se vedea lucrarea l ui C. R. Mitchell „Systems
Theory and International Relations“, în lucrarea lui A.J.R. Groom ]i a lui C.R. Mitchell (ed.), International Relations Theory , Londra, Pinter, 1978, p. 33-48.
3. John Burton, International Relations: A General Theory , Cambridge, Cambridge
University Press, 1965, p. 147.
4. Ibid ., p. 274.
5. Ibid ., p. 231.
6. John Burton, Systems, States, Diplomacy and Rules , Cambridge, Cambridge
University Press, 1968, p. 36.
7. Ibid ., p. 47.
8. Ibid ., p. 57.
9. David J. Dunn, „Articulating an Alternative: the C ontribution of John Burton“,
[n Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 200.
10. John Burton, Frank Dukes and George Mason, Conflict: Resolution and
Prevention , Basingstoke, Macmillan, 1990, p. 95.
11. John Burton (ed.), Conflict: Human Needs Theory , Londra, Macmillan, 1990, p. xv.
12. Richard Little, „The Decision Maker and Social Ord er: the End of Ideology or
the Pursuit of a Chimera?“, în Michael Banks (ed.), Conflict in World Society ,
Brighton, Wheatsheaf Books, 1984, p. 95.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch
]i Galtung.
Principalele lucr`ri ale lui John Burton
The Alternative: A Dynamic Approach to Our Relation s With Asia , Sydney, Morgan
Publications, 1954.
International Relations: A General Theory , Cambridge, Cambridge University Press, 1965.
Systems, States, Diplomacy and Rules , Cambridge, Cambridge University Press, 1968.
Conflict and Communication: The Use of Controlled C ommunication in International
Relations , Londra, Macmillan, 1969. 191 J. BURTON RELA|II INTERNA|IONALE 190

dure ale mi]c`rii sindicale americane ]i ca protect or al «infiltr`rii
socialismului» de elementele mai reac\ionare din r@ ndul oamenilor de
afaceri americani); (2) men\inerea principiului «un iversalit`\ii», adic`
a încerca s` li se creeze membrilor blocului soviet ic o imagine accep-
tabil` în fa\a Occidentului; (3) ob\inerea ]i men\i nerea unui nivel
acceptabil de coeren\` a programelor organiza\iei î n cadrul unei biro-
cra\ii segmentate în domenii de tip feudal.“ 2
La începutul anilor ’70, c@nd a considerat c` statu tul s`u de mem-
bru al organiza\iei ]i libertatea de a scrie ]i de a publica studii nu mai erau
compatibile, Cox a demisionat din organiza\ie ]i a început o carier` aca-
demic` la Universitatea Columbia. În 1977 s-a întor s în Canada pentru a
deveni profesor de ]tiin\e politice la Universitate a York din Toronto.
În scopul perceperii corecte a operei acestui teoretician iconoclast,
trebuie avute în vedere trei elemente cruciale: ang ajarea sa în teoria cri-
tic`; influen\a lui Antonio Gramsci ]i a lui Karl P olanyi asupra argumen-
ta\iei proprii cu privire la ordinea mondial`; anal iza sa deosebit` privind
globalizarea la sf@r]itul secolului al XX-lea.
{n primul r@nd, Cox se consider` un teoretician critic. Termenul de
teorie critic` este, f`r` îndoial`, inadecvat pentr u a acoperi toate alterna-
tivele care pot fi incluse în aceast` categorie teo retic`. Un termen mult
mai potrivit ar putea fi „cercetare orientat` ideol ogic“, incluz@nd neo-
marxismul, unele forme ale feminismului ]i alte ]co li radicale de g@ndire.
Aceste direc\ii de g@ndire sunt optim plasate împre un` datorit` conver-
gen\ei în respingerea ideii de libertate axiologic` , promovate de formele
de g@ndire pozitiviste. Natura nu poate fi privit` ca „dat“ sau ca „meca-
nism care func\ioneaz` natural“ dec@t printr-o abor dare axiologic`. Valo-
rile fiind parte component` a fiec`rei cercet`ri, î ntrebarea imediat` care se
ridic` este ce ]i ale cui valori vor guverna. Dac` finalitatea studiului poate
varia în func\ie de valorile alese, atunci alegerea unui anumit sistem de
valori va tinde s` acorde o mai mare importan\` uno r anume indivizi sau
grupuri în detrimentul altora, studiul devenind ast fel un act politic.
Aceasta nu înseamn` c` teoreticienii criticii sunt oricum ]i oric@nd
relativi]ti. Preocuparea acestora cu privire la fen omenul „falsei con]tiin\e“
dezv`luie credin\a în posibilitatea existen\ei unei „con]tiin\e reale“.
Aceasta este ]i sarcina autoimpus` a teoreticienilo r critici, aceea de a
dezv`lui for\ele materiale ]i sociale care [i împie dic` pe oameni s`-]i
ating` scopurile reale într-o lume care le manipule az` dorin\ele ]i le limi-
teaz` poten\ialul. Sarcina cercet`rii critice este, prin defini\ie, de a ridica
omenirea la nivelul con]tiin\ei „reale“. Aceasta re prezint` o condi\ie nece-
sar`, dar nu ]i suficient` pentru a ac\iona în scop ul transform`rii lumii. ROBERT COX
„O teorie serve]te întotdeauna cuiva ]i este [ndrep tat` c`tre un
anume scop.“ 1Aceasta este ideea cea mai citat` din opera lui Rob ert Cox,
oper` care a devenit mult mai r`sp@ndit` în anii ’9 0 dec@t înainte de
sf@r]itul r`zboiului rece din dou` motive: Cox a pu blicat nenum`rate arti-
cole privitoare la fenomenul „globaliz`rii“ în rela \iile interna\ionale; el este
cel care a inspirat un num`r tot mai mare de cercet `tori care s-au grupat
ca promotori ai „teoriei critice“ postmarxiste. Art icolul de pionierat al lui
Cox în domeniul teoriei critice a fost publicat în 1981 ]i a p`rut s` ofere o
alternativ` radical` la pozitivismul neorealist, ca re la acea dat` domina
studiul rela\iilor interna\ionale mai ales în State le Unite.
Cox a început s` studieze rela\iile interna\ionale ]i economia poli-
tic` interna\ional` în a doua jum`tate a vie\ii lui . Beneficiind de aportul
canoanelor academice ale disciplinei men\ionate, op era lui are originali-
tate ]i prospe\ime în compara\ie cu cele mai multe cercet`ri teoretice din
domeniu. Concep\ia despre lume a lui Cox s-a format de-a lungul a mai
mul\i ani ]i a fost profund modelat` de o carier` n econven\ional`. Bio-
grafia sa este esen\ial` pentru a-i în\elege aborda rea studiului rela\iilor
interna\ionale, mult mai important` dec@t a majorit `\ii autorilor cuprin]i în
aceast` lucrare.
Robert Cox s-a n`scut în 1926, în Quebec, Canada, ] i a copil`rit la
Montreal. De]i (sau poate chiar acesta este motivul ) p`rin\ii lui erau vor-
bitori de limb` englez`, conservatori, Cox a deveni t un student meticulos
al politicilor radicale din Canada vorbitoare de limb` francez`. Interesuls`u pentru rela\iile interna\ionale s-a manifestat doar dup` sf@r]itul celui
de-al doilea r`zboi mondial. Dup` absolvirea studii lor universitare la
Universitatea din McGill, s-a al`turat Organiza\iei Interna\ionale a Muncii
de pe l@ng` Organiza\ia Na\iunilor Unite, care în timpul r`zboiului ]i-a avut cartierul general la Universitatea McGill. În 1945 Cox a p`r`sit
Canada pentru a ocupa noua sa func\ie de la Geneva. A activat în Orga-
niza\ia Interna\ional` a Muncii [n urm`torii 25 de ani, mai înt@i ca func-
\ionar superior ]i apoi ca ]ef al Direc\iei de prog rame ]i planificare.
Activitatea în cadrul OIM, în timpul r`zboiului rec e, a marcat în
mod incontestabil via\a lui Cox:
„Au existat trei aspecte inerent contradictorii, da r fundamentale pentru
supravie\uirea politic` în timpul r`zboiului rece: (1) men\inerea spri-
jinului Statelor Unite (mai ales al unui lider amer ican care a fost în
mod repetat atacat ca «moderat împotriva comunismului» de e lementele 193 R. COX

fiind bazat pe urm`rirea ob\inerii unui profit pe p ia\`, în timp ce în soci-
et`\ile redistributive deciziile politice determin` ceea ce trebuie produs.
Cox sus\ine c` orice compara\ie semnificativ` între capitalism ]i
tipul redistributiv de dezvoltare trebuie plasat` î ntr-un context global,
lu@ndu-se în considerare rela\iile dintre statele u nde se concentreaz` aces-
te dou` tipuri. De exemplu, dinamica ini\ial` ]i re primarea dezvolt`rii
redistributive sunt explicate în mare m`sur` de pre siunile interna\ionale
asupra regimurilor ale c`ror economii, predominant bazate pe agricultur`,
trebuie s` concureze cu \`rile dezvoltate industria l din Europa ]i cu Statele
Unite. De]i dezvoltarea redistributiv` a ap`rut pri n combinarea planifi-
c`rii centrale ]i a propriet`\ii comune, dezvolt`rile recente au descoperit modele diferite de schimbare în URSS ]i China. În U RSS proprietatea
comun` devenise total subordonat` necesit`\ilor pla nific`rii centrale, în
timp ce în China a fost demontat` în agricultur` ]i înlocuit` cu forme de
pia\` de munc` în întreprinderi.
În a doua parte a c`r\ii, cercetarea lui Cox se axeaz` pe dez voltarea
sistemului statal modern ]i mai ales pe constr@nger ile impuse statelor de
economia politic` mondial`. Astfel de constr@ngeri sunt utile pentru a
explica transform`rile ]i contradic\iile diferitelo r moduri de rela\ii sociale
de produc\ie. Subliniind importan\a for\elor materi ale de produc\ie în
determinarea rela\iilor sociale, Cox recunoa]te tot odat` ]i rolul-cheie jucat
de state ]i de rela\iile dintre state:
„Statele creeaz` condi\iile în care moduri particul are de rela\ii sociale
devin dominante asupra tipurilor cu care coexist`. Ele structureaz` fie
în mod inten\ionat, fie accidental rela\ia dominator-subo rdonat în pro-
cesul de acumulare … fiecare stat este constr@ns de pozi\ia sa ]i de
puterea sa relativ` în cadrul ordinii mondiale, fap t ce [i limiteaz`
voin\a ]i capacitatea de a schimba rela\iile de pro duc\ie.“ 3
Concep\iile lui Cox datoreaz` mult scriitorului com unist italian
Antonio Gramsci. 4În particular, Cox folose]te ideea lui Antonio Gram sci
despre controlul hegemonic în societ`\ile capitalis te pentru a explica
modul în care ideile dominante despre ordinea mondi al` sunt utilizate
pentru a sus\ine modele particulare de rela\ii dint re for\ele materiale, idei
]i institu\ii la un nivel global. Gramsci se situea z` în sfera schemei mar-
xiste, unde „baza economic`“ stabile]te condi\iile limitative pentru
politic`, ideologie ]i stat. Esen\a operei lui Gram sci este îns` departe de
formele simple de reduc\ionism. El se adreseaz` în special naturii com-
plexe a rela\iilor dintre structur` ]i suprastructu r`, care nu poate fi redus`
doar la o simpl` reflectare a condi\iilor economice interpretate simplist. Cox compar` teoria critic` cu ceea ce el denume]te „teoria solu\ion`rii
problemelor“, concept folosit pentru a descrie teor iile care iau ca un dat
durabilitatea sistemului a c`rui dinamic` intern` i nten\ioneaz` s` o descrie.
Teoria critic` se axeaz` pe schimb`rile istorice la scar` mare ]i pe con-
tradic\iile ]i conflictele care ar putea furniza po ten\ial pentru transform`ri
sistemice emancipatoare.
Încercarea sa cea mai sistematic` de a construi o t eorie critic` pro-
prie a rela\iilor interna\ionale poate fi g`sit` în lucrarea Production, Power
and World Order: Social Forces in the Making of His tory (1987). Aceasta
asigur` cadrul conceptual de baz` folosit de Cox pe ntru a examina leg`-
tura dintre for\ele materiale de produc\ie, ideile ]i institu\iile din cadrul
rela\iilor interna\ionale în anumite perioade istor ice. Ipoteza de baz` a
lucr`rii este c` for\ele de produc\ie creeaz` baza material` a rela\iilor
sociale, gener@nd capacitatea de exercitare a puter ii în cadrul institu\iilor,
puterea ]i produc\ia fiind, dialectic, în leg`tur`. Puterea determin` modul
de organizare a produc\iei. Lucrarea este structura t` în trei p`r\i.
În prima parte, Cox distinge nu mai pu\in de 12 „pa tternuri“ de rela\ii
de produc\ie, pe care le denume]te „moduri ale rela \iilor sociale de pro-
duc\ie“. Acestea includ modurile de subzisten\`, \` ran-mo]ier, pia\a primi-
tiv` a for\ei de munc`, casnic, autoangajare, pia\a muncii bazat` pe fabric`,
bipartit, corporatist-întreprinz`tor, tripartit, pl anificare local` ]i central`.
Fiecare dintre aceste moduri este studiat ca struct ur` de sine st`t`toare, cu
poten\ial propriu de dezvoltare ]i cu perspectiv` i deatic`/institu\ional`
individual`. Rela\iile sociale de produc\ie apar în trei feluri distincte ana-
litic: puterea social` acumulat`, care determin` natura produc\iei; struc-tura autorit`\ii, care este modelat` de dinamica in tern` a procesului de
produc\ie; consecin\ele distributive ale produc\iei . Cox arat` cum aceste
aspecte ale rela\iilor sociale sunt legate între el e într-o manier` dialectic`
]i este în mod deosebit interesat de modurile în ca re factorii enumera\i
intr` reciproc în contradic\ie ]i conflict în anumi te faze istorice.
În ciuda studiului panoramic al acestor modele ale rela\iilor de pro-
duc\ie, Cox s-a axat pe dou` moduri de dezvoltare, denumite de el capi-
talist ]i redistributiv. Dezvoltarea este asociat` cu ]i devine posibil` prin
generarea unui surplus economic în cadrul unui mod de rela\ii sociale.
Reproduc\ia simpl`, în care modul este doar reconst ituit în urma unor
cicluri de produc\ie succesive, nu poate produce o dezvoltare semnifica-
tiv`. At@t capitalismul, c@t ]i formele redistribut ive ale dezvolt`rii acu-
muleaz` pentru a se putea dezvolta ]i ambele pot or ganiza produc\ia pe c`i
asem`n`toare pentru a crea un surplus necesar dezvo lt`rii ulterioare. Meca-
nismele ]i logica de acumulare difer` la cele dou` moduri, capitalismul 195 R. COX RELA|II INTERNA|IONALE 194

olului al XX-lea. Plec@nd de la lucr`rile lui Karl Polanyi, Cox se concen-
treaz` pe ceea ce denume]te „interna\ionalizarea statului“. El se refer` la
procesul prin care institu\iile, politicile ]i practici le na\ionale se adapteaz`
la structurile ]i dinamicile evolutive ale economie i mondiale bazate pe
produc\ia capitalist`.
Cox identific` trei dimensiuni ale acestui proces. {n primul r@nd,
„exist` un proces de formare a unui consens interstatal în c eea ce prive]te
nevoile ]i cerin\ele economiei mondiale, plasate în tr-un cadru comun din
punct de vedere ideologic“. {n al doilea r@nd, part iciparea la negocierea
acestui consens este ierarhic`. {n al treilea r@nd, „structura intern` a
statelor este în a]a fel adaptat` înc@t s` transfor me în mod optim, la nivelul
fiec`rui stat, consensul global în politica ]i prac tica na\ional`“. 6El identi-
fic` ]i trei etape istorice în procesul prin care s tatul a devenit din ce în ce
mai interna\ionalizat. Prima etap` a fost caracteri stic` pentru anii ’30,
c@nd statele erau mai puternice în raport cu econom ia mondial` ]i î]i
puteau proteja popula\ia de ea. A doua etap` s-a pe trecut dup` 1945, o dat`
cu stabilirea sistemului de la Bretton Woods, care reprezint` un compro-
mis între responsabilitatea guvernelor în fa\a instit u\iilor economiei mon-
diale (mai ales sursele ei de lichiditate) ]i respo nsabilitatea în fa\a opiniei
publice interne pentru performan\ele economice ]i p entru men\inerea
nivelului de trai. A treia etap` implic` globalizar ea statului, marc@nd o
restructurare a rela\iilor dintre stat ]i economia mondial` ]i compromisul
na\ional/interna\ional în favoarea institu\iilor tr ansna\ionale ]i a re\elelor
de putere care domin` economia mondial` actual`. In terna\ionalizarea
statului marcheaz` erodarea în continuare a rolului statului ca tampon pro-
tector împotriva economiei mondiale ]i dezvoltarea surselor interstatale
de putere, de autoritate ]i de luare a deciziilor.
Astfel, Cox atrage aten\ia asupra unei perspective privind epoca
ulterioar` r`zboiului rece diferite de cea dezb`tut ` de curentul realist ]i de
cel liberal. Schimb`rile echilibrului de putere din tre state ]i presupusa
ascensiune a democra\iei în fa\a totalitarismului s unt folositoare pentru un
fenomen numit de Cox „perestroik` global`“ ( global perestroika ). El
sus\ine ideea c` schimb`rile dramatice inspirate de „revolu\ia“ lui
Gorbaciov nu s-au limitat doar la teritoriul fostei URSS. O schimbare
structural` similar`, ]i anume dezintegrarea libera lismului global, a avut
loc ]i [n lumea capitalist` pe parcursul unei perio ade mult mai îndelun-
gate. În viziunea lui Cox, globalizarea capitalului , produc\iei ]i datoriilor
nu constituie parte a unei inevitabile tendin\e c`t re o lume postindustrial`
]i postmodern`, cauzate doar de un avans exponen\ia l în tehnologia pro-
duc\iei ]i a comunica\iilor. Aceast` globalizare a fost cov@r]itor facilitat` de Originalitatea teoriei sale const` într-o serie de concepte literare folosite
pentru a extinde ]i a transforma felul de a în\eleg e politica. Gramsci a fost
în mare m`sur` preocupat de caracterul rela\iilor d intre stat ]i societatea
civil`, care prevaleaz` în societ`\ile relativ mode rne, mai ales în demo-
cra\iile capitaliste. El a atacat concep\ia reduc\i onist` despre stat ca stat de
„clas`“, instrument de coerci\ie ]i dominare al cla selor conduc`toare.
Gramsci a insistat asupra rolului „educativ“ al sta tului, asupra semnifi-
ca\iei sale în construc\ia acelor alian\e care ar p utea ob\ine sprijinul
diferitelor clase sociale ]i asupra rolului s`u în asigurarea „conducerii“
culturale ]i morale. De]i structura economic` poate fi determinant` în
ultim` instan\`, Gramsci a acordat o mai mare auton omie efectelor for-
melor reale ale luptei pentru conducere, pe un fron t larg ]i pe un num`r
variat de institu\ii. El a sus\inut c` rolul partid ului comunist a fost acela de
a se angaja ]i de a conduce într-o lupt` complex` p entru „hegemonie.“ O
schimbare în strategia politic` socialist` era nece sar`, departe de un atac
direct ]i frontal [mpotriva statului pentru c@]tiga rea pozi\iilor strategice pe
un num`r de fronturi. B`t`lia socialismului a fost receptat` ca „r`zboi al
pozi\iilor“, în prim` instan\` împotriva for\elor c apitaliste dominante din
societatea civil` ]i din cultur`.
Astfel, pentru Gramsci ]i pentru Cox, hegemonia la nivel global nu
poate fi echivalat` cu simpla domina\ie material` s au militar` (ca în rea-
lism) ]i nici nu poate fi privit` ca „bun“ public d e urm`rit (ca în institu\io-
nalismul neoliberal):
„Gramsci a folosit conceptul de hegemonie pentru a exprima o unitate
între for\ele materiale obiective ]i ideile etico-p olitice – în termeni
marxi]ti, o unitate a structurii ]i suprastructurii – în care puterea,
bazat` pe domina\ia asupra produc\iei, este explica t` [n mod ]tiin\ific
printr-o ideologie care încorporeaz` compromisul sa u consensul dintre
grupurile dominate ]i cele dominatoare.“ 5
În majoritatea scrierilor sale, Cox este preocupat de ascensiunea ]i
declinul ordinii mondiale hegemonice de-a lungul ti mpului. El distinge
trei „structuri succesive ale ordinii mondiale“: ec onomia interna\ional`
liberal` (1789-1873); era imperialismului concuren\ ial (1873-1945);
ordinea mondial` neoliberal` (dup` 1945).
Cea de-a treia ]i ultima parte a c`r\ii se axeaz` p e studiul crizelor
economice globale din 1973-1974. El sus\ine c` rest ructurarea industrial`
]i financiar` din ultimii 20 de ani a condus la sl` birea puterii sociale
autonome colective a muncii ]i la cre]terea marginaliz`rii for\ei de munc`. Acesta este contextul în care Cox examineaz` globali zarea la sf@r]itul sec-197 R. COX RELA|II INTERNA|IONALE 196

tatea sa academic` de la Universitatea York, Cox a inspirat mul\i
cercet`tori s` reanalizeze modul în care trebuie st udiat` economia politic`
interna\ional`. Ar fi corect s` se spun` c` materia lismul istoricist al lui
Gramsci este poate acum cea mai important` alternat iv` la viziunea rea-
list` ]i la cea liberal` din domeniu.
Note
1. Robert Cox, „Social Forces, States and World Order s: Beyond International Relations
Theory“, [n Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 128.
2. Robert Cox, Approaches to World Order , Cambridge, Cambridge University
Press, 1996, p. 23.
3. Robert Cox, Production, Power, and World Order: Social Forces i n the Making
of History , New York, Columbia University Press, 1987, p. 399 .
4. A se vedea în special lucrarea lui Robert Cox, „Gr amsci, Hegemony, and
International Relations: an Essay in Method“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 12, 1983, p. 162-175.
5. Robert Cox, „Labour and Hegemony“, [n International Organisation , nr. 31,
1977, p. 387.
6. Robert Cox, Production, Power, and World Order , op. cit., p. 254.
7. Robert Cox, „Global Perestroika“, în lucrarea lui Ralph Miliband ]i a lui Leo
Panitch (ed.), The Socialist Register 1992 , Londra, Merlin Press, 1992, p. 32.
8. Robert Cox, „Multilateralism and World Order“, [n Review of International
Studies , nr. 18, 1994, p. 162-163.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
Krasner, Keohane ]i Ruggie.
Principalele lucr`ri ale lui Robert Cox
International Organisation: World Politics: Studies in Economic and Social Agencies ,
Londra, Macmillan, 1969.
The Anatomy of Influence: Decision Making in Intern ational Organization (cu
Harold Jacobson et al.), New Haven, Yale University Press, 1972.
„Social Forces, States and World Orders: Beyond Int ernational Relations Theory“,
[n Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 126-155.
„Gramsci, Hegemony and International Relations: an Essay in Method“, [n
Millennium: Journal of International Studies , nr. 12, 1983, p. 162-175. o ideologie dominant` neoconservatoare de deregular e menit` s` sl`beasc`
for\ele tradi\ionale de opozi\ie, mai ales mi]c`rile sindicale. Politica dus`
[n acest sens de unii ca Reagan ]i Thatcher în anii ’80 a contribuit la
„rena]terea separatismului secolului al XIX-lea înt re economie ]i
politic`. Aspectele esen\iale ale conducerii econom ice trebuie s` fie de
aceea protejate fa\` de politic`, adic` de presiune a maselor. Acest
deziderat este atins prin practici confirmate, trat ate, legisla\ie, inclusiv
prin prevederile formale ale Constitu\iei.“ 7
Astfel, în viziunea lui Cox, imaginea dominant` a r ela\iilor inter-
na\ionale este în contradic\ie radical` cu cele mai benigne interpret`ri
existente în domeniu. El consider` c` era contempora n` a „capitalismului
supraliberal ]i mondializant“ este locul unor contr adic\ii ]i lupte majore
între: retorica democra\iei ]i „deficitul democrati c“ cauzat de interna\io-
nalizarea statului; cererile cresc@nde în favoarea protec\iei interna\ionale
a mediului ]i capitularea autorit`\ii statului în fa\a corpora\iilor interna\io-nale financiare ]i de afaceri; retorica victoriei a supra socialismului în
r`zboiul rece ]i inechitatea accelerat` dintre stat e ]i din interiorul lor.
Ce trebuie f`cut? Cox aduce în prim plan ceea ce el descrie ca o
nou` form` a multilateralismului, care nu trebuie li mitat la reglementarea
orizontal` a rela\iilor dintre elitele statelor. El trebuie conceput ca:
„un loc geometric pentru transformarea ordinii exis tente [în numele ]
unei concep\ii l`rgite asupra societ`\ii globale … multilateralismul tre-
buie definit din punctul de vedere al capacit`\ii s ale de a reprezenta
for\ele active în lume at@t la nivel local, c@t ]i global.“ 8
Deoarece statele au jucat un rol major în facilitar ea procesului de
globalizare, Cox sus\ine c` for\ele sociale care se opun hegemoniei trebuies` se angajeze într-un „r`zboi de pozi\ii“, idee cu aspect de sugestie deo-
camdat`. De exemplu, Cox afirm` c` mi]carea sindica l` trebuie s` se
mobilizeze la nivel global, s` construiasc` alian\e ]i coali\ii cu noile
mi]c`ri sociale. Globalizarea „de deasupra“ trebuie s` fie contracarat` de
cea „de dedesubt“, lucru considerat dificil chiar d e Cox. {i va fi greu
Occidentului „progresist“ s` se uneasc` cu mi]c`ril e sociale islamice pen-
tru a construi un fel de contrafor\` global`. F`r` îndoial`, Cox sus\ine c`
dificult`\ile pot fi dep`]ite dac` tendin\a globali z`rii se va încetini sau chiar
se va inversa.
{n concluzie, opera lui Robert Cox este o contribu\ ie major` la dez-
voltarea teoriei critice în studiul rela\iilor inte rna\ionale. Prin toat` activi-199 R. COX RELA|II INTERNA|IONALE 198

RICHARD A. FALK
Opera lui Richard Falk este dificil de clasificat î n func\ie de o
tipologie prestabilit` prin intermediul c`reia sunt grupa\i g@nditorii impor-
tan\i din acest domeniu. }i aceasta din dou` motive . {n primul r@nd, Falk
nu este un teoretician declarat care [ncearc` s` co nstruiasc` modele ela-
borate ce pretind s` pun` în lumin` tipare ale rela \iilor dintre state. Aceasta
nu [nseamn` c` opera sa ignor` teoria, pentru simpul motiv c` folose]te opera altora pentru sus\inerea propriilor teorii. A l doilea motiv ar fi c`
Richard Falk încalc` frontiere ideologice în încerc area de a critica politi-
ca extern` a statelor (mai ales a Statelor Unite al e Americii) ]i de a oferi
sugestii pentru reforma sistemelor de state în gran i\ele a ceea ce denu-
me]te domeniul posibilului. Falk poate fi descris t otu]i ca un analist critic
al rolului legilor interna\ionale în cadrul politic ilor globale care apeleaz`
înc` la principiile legale ]i constitu\ionale prin car e sistemul de state poate
evolua într-o direc\ie cosmopolit`.
Dac` Falk este dificil de clasificat, lucr`rile lui sunt greu de rezu-
mat. Majoritatea autorilor studia\i în aceast` lucr are sunt cunoscu\i pentru
sus\inerea ]i elaborarea unor teorii sau concepte deosebite. Nu este cazul lui Richard Falk. Cititorul va fi uimit s` constate o grij` permanent` fa\`
de problemele normative ale ordinii mondiale, fa\` de rolul legii în sus\i-
nerea ]i transformarea poten\ial` a sistemului de s tate ]i va fi surprins de
varietatea ]i volumul lucr`rilor sale. 1
Încep@nd cu 1961, Richard Falk a lucrat la Universi tatea Princeton.
În 1965 a fost numit profesor de drept interna\iona l la Catedra Albert
Milbank. Falk, n`scut în 1930 la New York, î]i desc rie originea de „evreu
asimila\ionist care neag` virtual chiar partea etnic` a iu daismului“. 2Dup`
propriile sale afirma\ii, statutul de outsider a contribuit la sentimentul s`u
de semiapartenen\` la societatea american` ]i este posibil s`-i fi influen\at
]i dezvoltarea ulterioar` ca un critic sus\inut al politicii externe americane
încep@nd cu 1960. Falk a absolvit Universitatea din Pensylvania în 1952
cu licen\` în economie, înainte de a se hot`rî s` s tudieze dreptul. A
absolvit Facultatea de Drept a Universit`\ii Yale î n 1955 ]i ]i-a completat
studiile cu doctoratul la Universitatea Harvard, în 1962. Dup` ce a predat
în cadrul Universit`\ii de Stat din Ohio ]i la Harv ard la sf@r]itul anilor ’50,
a activat la Facultatea de drept a Universit`\ii Pr inceton [n urm`toarele trei
decenii. De asemenea, a predat la Universitatea Sta nford ]i la cea din
Stockholm. {n 1985 a fost bursier Guggenheim. Production, Power, and World Order: Social Forces i n the Making of History ,
New York, Columbia University Press, 1987.
„Global Perestroika“, în Ralph Miliband ]i a lui Le o Panitch (ed.), The Socialist
Register , Londra, The Merlin Press, 1992, p. 26-143.
Approaches to World Order (cu Timothy J. Sinclair), Cambridge, Cambridge
University Press, 1996. Aceast` carte este o antolo gie a celor mai impor-
tante articole ale lui Cox. Pentru o bibliografie c omplet` a operei sale, a se
vedea p. 537-544. Lecturi suplimentare
Cafruny, Alan Weston, „A Gramscian Concept of Decli ning Hegemony: Stages of
U.S. Power and the Evolution of International Econo mic Relations“, în
David P. Rapkin (ed.), World Leadership and Hegemony , Boulder, Colorado,
Westview Press, 1990, p. 97-118.
Gill, Stephen, „Historical Materialism, Gramsci, an d International Political Economy“,
în Craig N. Murphy and Roger Tooze (ed.), The New International Political
Economy , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1991, p. 51-75.
Gill, Stephen (ed.), Gramsci, Historical Materialism, and International Relations ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
Gill, Stephen ]i Law, David, „Global Hegemony and t he Structural Power of Capital“,
[n International Studies Quarterly , nr. 33, 1989, p. 475-499.
Gill, Stephen ]i Mittelman, James (ed.), Innovation and Transformation in
International Studies , Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Polanyi, Karl, The Great Transformation , Boston, Massachusetts, Beacon Press, 1944. RELA|II INTERNA|IONALE 200

Un interes deosebit a fost acordat folosirii for\ei de c`tre state ca instru-
ment de politic` na\ional` în contextul amenin\`rii cu un dezastru nuclear.
Falk a atras aten\ia asupra necesit`\ii apari\iei u nei ordini mondiale efi-
ciente într-o lume violent`, aflat` sub spectrul ce lui de-al treilea r`zboi
mondial; o astfel de perspectiv` ar putea s` se con stituie într-un cataliza-
tor pentru adoptarea unanim` a unor schimb`ri insti tu\ionale interna\io-
nale care s` conduc` la un control mai centralizat, chiar suprana\ional, al
folosirii for\ei. Pe de alt` parte, Falk a sus\inut c` „se constat` o dezvoltare
gradual` a con]tiin\ei morale ]i a compasiunii uman e pentru a permite
reorganizarea bazei politice a existen\ei umane la nivel global“. 4În anii
’70, a afirmat c` ONU ar trebui s` aib` un rol mult mai activ ca ter\` parte
în solu\ionarea r`zboaielor civile care au fost ade sea provocate ]i sus\inute
de marile puteri prin expansiunea r`zboiului rece î n \`rile lumii a treia.
În 1981, Falk a publicat Human Rights and State Sovereignty ,
sus\in@nd c` dezvoltarea drepturilor omului trebuie s` aib` loc prin trans-
formarea structurilor tradi\ionale, mai ales prin s prijinirea mi]c`rilor po-
pulare care se opun for\elor imperialiste reprezent ate de SUA. El a afirmat
c` formele capitalismului interna\ional sunt cel ma i mare impediment în
calea reformei ]i c`, din punct de vedere ideologic , socialismul este supe-
rior capitalismului prin inten\ia de a distribui bun`sta rea în mod echitabil.
Capitalismul exploateaz` anumite clase sociale, div iziunea orizontal` a
lumii politice f`c@nd dificil` pentru cei de la baz a ierarhiei economice
accesul dincolo de grani\ele proprii. Falk a sugera t c` reforma global` ar
trebui s` înceap` prin înfr@ngerea imperialismului ]i prin urm`rirea asidu`
a respect`rii drepturilor politice ]i economice ale omului. Sus\inerea acor-
dat` de Falk socialismului se baza pe promisiunile acestuia, în discordan\`
cu „realiz`rile reale“ ale statelor socialiste exis tente.
Dup` [ncheierea r`zboiului rece, spre sf@r]itul ani lor ’80, ]i dup`
diminuarea aparent` a pericolului unui r`zboi nucle ar, Falk a continuat s`
sus\in` transformarea sistemului westphalian ]i s` promoveze scopurile
sale cosmopolite. {n viziunea lui, „stabilitatea“ s istemului de state nu tre-
buie s` fie evaluat` doar prin absen\a conflictelor interstatale (a]a-numita
ordine interna\ional`), ci ]i prin criteriile ordin ii mondiale în cadrul c`reia
interesele statale sunt subordonate celor individua le. Interesul na\ional
este [n esen\` mai pu\in important dec@t interesul global, iar sf@r]itul
r`zboiului rece nu diminueaz` necesitatea unei tran sform`ri structurale. În
absen\a interesului global, sistemul interna\ional va continua s` pro-
moveze conceptul „imperativelor de stat“. Acestea i nclud promovarea
cre]terii economice a statelor-na\iuni, m`surat` do ar prin produsul intern
brut, competi\ia economic` ]i tehnologic`, folosire a institu\iilor interna-Interesul lui Falk pentru politic` a ap`rut o dat` cu debutul activi-
t`\ii sale didactice din Ohio la începutul anilor ’ 60, c@nd a asistat la unele
scene de rasism împotriva unor studen\i de culoare ]i s-a confruntat cu un
grup radical de cercet`tori care dezb`teau lucr`ril e lui Marx, C. Wright
Mills ]i Herbert Marcuse. A f`cut o mi]care bun` tr ansfer@ndu-se la Uni-
versitatea Princeton, unde a studiat dreptul intern a\ional împreun` cu
]tiin\ele politice, rela\iile interna\ionale ]i alt e ]tiin\e sociale. Aceasta i-a
permis lui Falk s`-]i plaseze opera în cadrul unui interes mai larg pentru
problemele ordinii globale ]i ale injusti\iei din a cest domeniu, furniz@ndu-i
o baz` util` pentru integrarea experien\ei din dreptul in terna\ional [n valo-
rile normative. Spre deosebire de al\i cercet`tori, Falk a c`utat s` joace
rolul „cet`\eanului-pelerin“ ]i a [mbinat munca aca demic` cu activismul
politic.
„Menirea esen\ial` a unui cet`\ean-pelerin este de a descoperi modul
în care pot deveni dezirabile, chiar dac` imposibil e, mi]c`rile sociale.
Mi]c`rile împotriva sclaviei, colonialismului, disc rimin`rii sociale ]i
patriarhatului sunt doar c@teva exemple. Preocupare a mea principal`
este de a crea o mi]care pentru abolirea r`zboiului ]i agresiunii ca insti-
tu\ii sociale, fapt care implic` construc\ia gradua l` a unei noi ordini
mondiale care s` asigure satisfacerea nevoilor de b az` ale tuturor
oamenilor, s` salveze mediul [nconjur`tor, s` apere drepturile funda-
mentale ale individului ]i ale grupurilor, f`r` a l imita în nici un fel
resursele diversit`\ii culturale, ]i care s` ac\ion eze în scopul solu-
\ion`rii pa]nice a conflictelor dintre societ`\i.“ 3
În anii ’60, Falk a fost un oponent activ al interv en\iei SUA peste
hotare, în special în Vietnam. La sf@r]itul anilor ’60, s-a i mplicat în World
Order Models Project (WOMP) împreun` cu un grup de cercet`tori radi-
cali]ti. Scopul acestui proiect este de a explora m odalit`\ile în care o nou`
ordine mondial` poate fi creat` pentru: (1) diminua rea violen\elor colec-
tive pe scar` larg`; (2) cre]terea bun`st`rii socia le ]i economice; (3) reali-
zarea justi\iei politice în cadrul respect`rii drep turilor fundamentale ale
omului; (4) men\inerea ]i reabilitarea calit`\ii me diului. Falk ]i-a asumat
sarcina s` prefigureze o ordine care s` dezvolte ac este valori ]i s` [ncura-
jeze procesele de tranzi\ie care ar putea duce la c rearea unei asemenea
ordini.
În anii ’70, Falk a fost unul dintre primii care au examinat moda-
lit`\ile în care sistemul westphalian de state suve rane ]i independente ar fi
putut fi extins. El a identificat dificult`\ile exi stente ]i a ac\ionat pentru
mobilizarea opiniei publice din zonele industrializ ate ]i mai ales din SUA. 203 R. A. FALK RELA|II INTERNA|IONALE 202

cazul în care elitelor economice ]i/sau geopolitice le este îng`duit s`-]i
urmeze propriile scopuri.
„Exist` loc pentru speran\` ]i spa\iu politic pentr u manifestarea ini\ia-
tivei creatoare. Promovarea drepturilor omului ]i a constitu\ionalit`\ii
stabile]te baza pe care globalizarea de jos [n sus poate evolua în sen-
sul echilibr`rii ]i neutraliz`rii aspectelor negati ve ale globaliz`rii de
sus [n jos. Din acest joc interactiv al for\elor op use se poate imagina o
nou` ordine mondial` care s` slujeasc` interesele i ndivizilor ]i totu]i
s` fie înr`d`cinat` în realit`\ile curentelor polit ice. A imagina o viitoare
ordine mondial` modelat` în întregime de for\ele de mocratice
transna\ionale ar reprezenta o utopie ]i o naivitat e. A imagina o tensi-
une creatoare cresc@nd` din numeroasele tendin\e pr o ]i contra globali-
z`rii este un demers ra\ional, iar rezultatul va fi f`r` [ndoial` pozitiv.“ 7
Acesta este contextul adecvat pentru a în\elege precau\i a lui Falk în
acceptarea postmodernismului în teoria social`, pre cum ]i propunerile
sale recente de reform` a ONU. În lucrarea Explorations at the Edge of
Time (1992), Falk se angajeaz` într-o critic` acerb` a n o\iunilor moderne
de ra\iune, adev`r ]i progres. Acestea favorizeaz` descrierile „omului
ra\ional“ (subiectul cunosc`tor) care înt@lne]te ]i st`p@ne]te o singur`
realitate cognoscibil` (obiectul cunoscut). Rezulta tul acestei înt@lniri este
încrederea în posibilitatea unei cunoa]teri exacte a „lum ii reale“ în scopul
facilit`rii control`rii ]i st`p@nirii acesteia. Dis cursul esen\ialist, unitar ]i
universal despre modernitate exclude ]i minimalizea z` diferen\a, pluralis-
mul ]i formele de cunoa]tere care nu întrunesc stan dardele „]tiin\ifice“ de
ra\ionalitate. Falk este prudent în repudierea post modern` a iluminismului
care promoveaz` un relativism facil ]i submineaz` i deea drepturilor uni-
versale ale omului, dar îi sus\ine în acela]i timp pe cei care identific`
„partea întunecat` a modernit`\ii“ ]i care pun în l umin` costurile umane ]i
de mediu ale încerc`rii de a ob\ine controlul asupr a noastr` ]i a mediului
înconjur`tor. {n aceast` lucrare, Falk invoc` ideea „cet`\eanului pelerin“
]i î]i catalogheaz` convingerile ca form` a „utopis mului înr`d`cinat“ care
tinde spre o reform` global` de-a lungul „autostr`z ii D-5“ (denuclearizare,
demilitarizare, depolarizare, democratizare, dezvol tare).
În anii ’90, Falk a fost în avangarda dezbaterii de spre reforma
ONU, fiind ]i un oponent fervent al r`zboiului din Golf, deoarece
pretindea c` ONU a fost manipulat` în sensul legiti m`rii intereselor SUA
]i nu a intereselor ordinii globale. Pe de o parte, invazia Kuwaitului de
c`tre Irak în 1990 a reprezentat o provocare a voin \ei ]i capacit`\ii ONU
de a r`spunde eficient despotismului ]i agresiunii în numele securit`\ii \ionale doar pentru realizarea scopurilor interne, bariere politice împotri-
va liberei circula\ii ]i neimplicarea în sus\inerea unor politici ecologice ]i
demografice eficiente la nivel interna\ional. Falk nu descrie perioada ulte-
rioar` anului 1989, în termeni triumfali]ti, ca „sf @r]itul Istoriei“ ]i ca vic-
torie a democra\iei asupra rivalilor ei, ci dimpotr iv` ca epoc` istoric` ce
faciliteaz` l`rgirea „orizontului aspira\iilor plau zibile“ pentru a include
extensii mult mai ambi\ioase ale dreptului ]i insti tu\iilor în raport cu
guvernarea vie\ii politice ]i economice. Era ulteri oar` r`zboiului rece este
caracterizat` de pericole noi ]i de noi oportunit`\ i pentru schimb`rile
structurale.
Pericolele sunt at@t geopolitice, c@t ]i economice. Din punct de ve-
dere geopolitic, Falk nu este convins c` destr`mare a URSS implic` ]i
destabilizarea echilibrului de putere politic`. El subliniaz` mai ales modul
în care unii anali]ti politici ]i strategi americani încep s` indice China ca
o superputere în devenire, care ar putea, prin poli ticile sale din regiunea
Asia-Pacific, s` amenin\e interesele SUA. Efortul C oreii de Nord de a-]i
dezvolta capacit`\i nucleare, amenin\`rile Chinei d e a-]i alipi Taiwanul
prin for\` ]i disputele teritoriale existente între China, Japonia ]i Vietnam
reprezint` posibile „detonatoare“ ale unui nou r`zb oi rece între SUA ]i
China. Acest conflict va fi mai pu\in unul ideologi c ]i mai mult o rivali-
tate tradi\ional` între mari puteri, mascat` de ton uri culturale ]i rasiale.
Din punct de vedere economic, Falk este preocupat d e ceea ce el identi-
fic` a fi inegalitatea continu` creat` de capitalis mul global pe care [l con-
sider` complet opus promov`rii unei democra\ii part icipative. „O alterna-
tiv` a economiei de pia\`, a]a cum este reprezentat` de efortul de consti-
tuire a regimului de pia\` liber` în Europa ]i Amer ica de Nord, va accen-
tua diferen\ele dintre Nord ]i Sud ]i va neglija co ndi\ia celor dezavantaja\i
de pretutindeni.“ 5
Pe de alt` parte, acelea]i for\e tehnologice care reduc importan\a
grani\elor (de exemplu Internetul) sunt ]i for\ele motrice poten\iale pentru
activizarea mi]c`rilor incipiente în promovarea val orilor p`cii mondiale.
Acest fapt trebuie s` încurajeze proiectul „constit u\ionalit`\ii globale“ ca
mecanism care s` conduc` la un anumit tip de „democ ra\ie transna\ional`“
bazat` pe eficacitatea unui sistem legislativ inter na\ional care s` îmbine
interesele individuale cu cele statale. În anii ’90 , entuziasmul de [nceput
al lui Falk pentru mi]c`rile revolu\ionare de elibe rare ]i pentru socialism
a f`cut loc unei apropieri de ceea ce el denume]te „societatea civil` glo-
bal`“. 6Acest concept include coali\ii temporare de indiviz i ]i de grupuri
care activeaz` în sensul promov`rii scopurilor care tind a fi ignorate în 205 R. A. FALK RELA|II INTERNA|IONALE 204

Note
1. Biografia lui Richard Falk con\ine mai mult de 40 de pagini, iar cei interesa\i
de o list` complet` a lucr`rilor publicate pot g`si CV-ul s`u pe Internet la urm`-
toarea adres`: http://www.wws.princeton.edu/faculty /falkpapers/cv.html.
2. Richard Falk, „Manifesting World Order“, în Joseph Kruzel and James N. Rosenau
(ed.), Journeys Through World Politics , Toronto, Lexington Books, 1989, p. 161.
3. Ibid ., p. 163.
4. Richard Falk, Legal Order in a Violent World , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1968, p. x-xi.
5. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, [n Current History , nr. 92,
1993, p. 149.
6. A se vedea în special „Evasions of Sovereignty“, în R. B. J. Walker and Saul H.
Mendlovitz (ed.), Contending Sovereignties: Redefining Political Comm unity ,
Boulder, Colorado, Lynne Rienner, 1990, p. 61-78.
7. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, op. cit. , p. 149.
8. Richard Falk, „Reflections on the Gulf War Experie nce“, [n Juridisk Tidskrift ,
nr. 3, 1991, p. 182.
9. A se vedea în special Richard Falk, „Grounds to Re ject Intervention“, [n Peace
Review , nr. 8, 1996, p. 467-470.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull
]i Galtung.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Falk
Law, Morality, and War in the Contemporary World , New York, Frederick A. Praeger, 1963.
Legal Order in a Violent World , Princeton, New Jersey, Princeton University Press , 1968.
This Endangered Planet: Prospects and Proposals for Human Survival , New
York, Random House, 1971.
A Global Approach to National Policy , Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1975.
A Study of Future Worlds , New York, Free Press, 1975.
„The World Order Models Project and its Critics: a Reply“, [n International
Organization , nr. 31, 1978, p. 531-535.
„Anarchism and World Order“, în Richard A. Falk and Samuel S. Sim (ed.), The
War System: An Interdisciplinary Approach , Boulder, Colorado, Westview
Press, 1980, p. 37-57.
Human Rights and State Sovereignty , New York, Holmes & Meier, 1981. colective. Pentru prima dat` în istoria institu\iil or moderne interna\ionale
a fost oferit un r`spuns prompt ]i eficient acestei crize, r`spuns care a
întrunit o majoritate cov@r]itoare. SUA „au afi]at disponibilitatea ]i capa-
citatea de a înfrunta Irakul ]i de a crea un front comun în cadrul Consi-
liului de Securitate pentru a cere Irakului retrage rea necondi\ionat` din
Kuweit“. 8Pe de alt` parte, tot Falk afirm` c` efectul aplic` rii unor
rezolu\ii ale Consiliului de Securitate în timpul c rizei a oferit sprijin ofi-
cial unui r`zboi pe care ONU a fost incapabil` s`-l controleze ]i ale c`rui
obiective au dep`]it scopul restaur`rii suveranit`\ ii Kuweitului. În acest
sens, aspectele practice ale scoaterii Irakului din Kuweit ar fi fost mai bine gestionate prin folosirea for\ei militare a SUA ]i a alia\ilor lor sub supra-
vegherea strict` a Consiliului de Securitate, cum e ste stipulat [n Carta ONU
(capitolul VII). Acest lucru ar fi facilitat un con trol mai strict al desf`-
]ur`rii de efective militare ]i al modului în care acestea au fost folosite.
În opinia lui Falk, ONU nu va reu]i s` se disocieze de „imperativele
sistemului de state“ dec@t dac` va deveni mai indep endent` din punct de
vedere financiar fa\` de statele puternice, iar Con siliul de Securitate va fi
mai responsabil at@t în fa\a comunit`\ii interna\ionale a statelor din Adunarea General`, c@t ]i fa\` de actorii neguverna mentali ai sistemului
interna\ional. De asemenea, Falk este prudent fa\` de afirma\iile dup`
care, în anii ’90, fie SUA, fie ONU ar trebui s` ad opte politici de
interven\ie umanitar` pentru a face fa\` num`rului cresc@nd de r`zboaie
civile. Falk sus\ine c` procentul ac\iunilor umanit are propriu-zise nu este
foarte ridicat ]i c` este o utopie s` se considere c` o mare putere va ac\iona
în sprijinul celor oprima\i. Marile puteri se conce ntreaz` mai degrab` în
mod selectiv asupra victimelor r`zboaielor civile ] i asupra guvernelor
totalitare în scopul sus\inerii propriilor interese . 9În conformitate cu ve-
derile sale asupra situa\iei globale, Richard Falk afirm` c` este foarte pe-
riculos s` se acorde încredere statelor în rezolvar ea situa\iilor care
reprezint` manifest`ri patologice ale sistemului de state însu]i.
Desigur, este posibil s` [l consider`m pe Falk un i dealist confuz, în
anii ’60 el fiind criticat pentru ceea ce unii auto ri au interpretat a fi un
accent antiamerican în majoritatea lucr`rilor sale ]i pentru naivitatea de
care a dat dovad` în ceea ce prive]te natura uman` sau beneficiile socia-
lismului. Falk a recunoscut c` unele din predic\iil e sale sumbre privitoare
la viitorul planetei erau bazate pe statistici eron ate, care aveau drept surs`
analizele Clubului de la Roma, ]i c` unii ar putea considera încrederea sa
în cosmopolitismul legal o simpl` utopie.
Cu toate acestea, Falk a demonstrat importan\a drep tului inter-
na\ional în studiul rela\iilor interna\ionale nu do ar ca un pachet static de
legi, ci ]i ca instrument esen\ial ]i dinamic al sc himb`rii sociale. 207 R. A. FALK RELA|II INTERNA|IONALE 206

ANDRÉ GUNDER FRANK
Frank este bine cunoscut ca un cercet`tor de frunte al „teoriei
dependen\ei“ în studiul dezvolt`rii. Teoria depende n\ei respinge radical
diagnozele de dup` cel de-al doilea r`zboi mondial ]i prognozele privind
dezvoltarea lumii a treia pe baza abord`rii moderni z`rii liberale, de]i
aceast` teorie, a]a cum se prezint` în zilele noast re, a fost înglobat` în teo-
ria sistemelor mondiale de c`tre promotorii radical ismului în studiul eco-
nomiei politice interna\ionale.
Frank s-a n`scut în 1929, în Germania, dar familia sa a emigrat în
SUA la începutul anilor ’30 pentru a evada din Germ ania nazist`. A urmat
Colegiul Swarthmore, unde a studiat economia, ]i a început doctoratul la
Universitatea din Chicago, în 1950. Studiile s-au î ntins pe durata mai mul-
tor ani din cauz` c` Frank a contestat corectitudin ea tezei economice a lui
Keynes, fapt ce a atras antipatia profesorilor s`i. }i-a sus\inut teza de doc-
torat cu o diserta\ie asupra m`sur`rii comparative a productivit`\ii în agri-cultura ]i industria Ucrainei, dup` care s-a axat p e studiul insuficien\ei
g@ndirii conven\ionale asupra dezvolt`rii, care se afla în stare incipient` la
acea dat`. La începutul anilor ’60, a renun\at la p ostul de la Universitatea
de Stat din Michigan pentru a lucra în America de S ud (în Chile), unde a
pus la punct majoritatea lucr`rilor sale, analiz@nd natura ]i dinamica dez-
volt`rii dintr-o perspectiv` radical`.
De-a lungul anilor ’60, Frank a scris mai multe luc r`ri care s-au
bucurat de un succes enorm în America, mai ales c` începuse escaladarea
r`zboiului din Vietnam. Dup` r`sturnarea regimului Allende din Chile
printr-o lovitur` de stat orchestrat` de generalul Pinochet, Frank s-a întors
în 1973 în Germania pentru a prelua un post la Inst itutul Americii Latine
din cadrul Universit`\ii Deschise din Berlin. În 19 78 a devenit profesor [n
cadrul School of Development Studies de la University of East England ,
unde a început studiul sistematic al economiilor st atelor socialiste din
estul Europei ]i ]i-a continuat cercet`rile referit oare la istoria capitalis-
mului global. Timp de mul\i ani a predat ]i a cerce tat [n cadrul Univer-
sit`\ii din Amsterdam, Olanda, iar în prezent este profesor la Universitatea
din Toronto.
Opera lui Frank de la sf@r]itul anilor ’50 ]i din a nii ’60 trebuie
în\eleas` ca reac\ie la concep\ia tradi\ional` asup ra cerin\elor „dezvolt`rii“
în lumea a treia ]i ca deconstruc\ie a acestei teor ii. Aceast` concep\ie a fost
caracterizat` de dou` ipoteze principale, pe care F rank a luptat s` le sub-
mineze. {n primul r@nd, teoria economic` avea tendi n\a s` identifice dez-The End of World Order: Essays on Normative Interna tional Relations , New York,
Holmes &Meier, 1983.
Reviving the World Court , Chariottesville, University Press of Virginia, 19 86.
The Promise of World Order: Essays in Normative Int ernational Relations ,
Brighton, Wheatsheaf Books, 1987.
Revolutionaries and Functionaries: The Dual Face of Terrorism , New York, Dutton, 1988.
Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of World
Poverty , Princeton, New Jersey, Princeton University Press , 1992.
Explorations at the Edge of Time: The Prospects for World Order , Philadelphia,
Temple University Press, 1992.
The Western State System , Princeton, New Jersey, Princeton University Press , 1992.
On Humane Governance: Toward a New Global Politics: The World Order Models
Project Report of the Global Civilization Initiativ e , Cambridge, Polity
Press, 1995. Lecturi suplimentare
Bull, Hedley, The Anarchical Society , Londra, Macmillan, 1977.
Franck, Thomas, The Power of Legitimacy Among Nations , Oxford, Oxford University
Press, 1990.
Kruzel, Joseph and Rosenau, James (ed.), Journeys Through World Politics , Lexington,
Massachusetts, Lexington Books, 1989, p. 153-164. RELA|II INTERNA|IONALE 208

iar fondurile suplimentare vor fi investite pentru o cre]tere ulterioar`.
Concluzion@nd, în vreme ce cre]terea economic` este un criteriu impor-
tant al dezvolt`rii, aceasta din urm` implic` un nu m`r de schimb`ri struc-
turale ]i comportamentale secven\iale. S-a ajuns la [n\elegerea moderni-
z`rii ca „mi]care ascendent`“ a întregului sistem social ]i cultural de la un
stadiu de evolu\ie economic` la urm`torul, necesar` ]i în rela\ie direct` cu
o democratizare fundamental`. În contextul r`zboiul ui rece, paradigma
moderniz`rii a asigurat o diagnoz` ]i un tratament care au oferit un model
alternativ de cre]tere economic` celui ilustrat de URSS sau China, justi-
fic@nd cheltuielile masive f`cute de SUA pentru a s us\ine acest proces de
cre]tere [n \`rile mai s`race.
Pe durata c@t a activat în America Latin`, în anii ’60, Frank, ca ]i
al\i g@nditori radicali precum Rudolfo Stavenhagen ]i Fernando Cardoso,
]i-a schimbat mult concep\iile. El a afirmat c` dua lismul parsonian era
exagerat ]i c` nu existau dovezi empirice care s` s us\in` teoria lui Rostow
despre stadiile dezvolt`rii. Dimpotriv`, Frank a su s\inut c` „subdez-
voltarea“, departe de a fi caracteristic` \`rilor ] i regiunilor insuficient inte-
grate [n economia mondial`, era de fapt o consecin\ ` a includerii acestor
\`ri în ceea ce mai t@rziu va fi denumit sistemul m ondial capitalist.
Pentru a în\elege subdezvoltarea contemporan` trebu ie s` ne con-
centr`m asupra r`d`cinilor istorice ale rela\iilor metrop ol`-satelit, la nivel
interna\ional ]i în interiorul na\iunilor „subdezvo ltate“; ora]ele conside-
rate sateli\i la nivel interna\ional sunt metropole ale \`rilor-satelit. Argu-
menta\ia sa poate fi rezumat` [n c@teva afirma\ii c omplementare.
{n primul r@nd, „dezvoltarea“ metropolelor na\ional e ]i a celor
subordonate acestora este limitat` de statutul lor de sateli\i. {n al doilea
r@nd, sateli\ii înregistreaz` o dezvoltare economic ` mai mare c@nd leg`-
turile lor cu metropola sunt mai slabe ]i nu c@nd s unt mai puternice. {n al
treilea r@nd, zonele cele mai pu\in dezvoltate în p rezent sunt în general
cele care au avut cele mai str@nse leg`turi cu metr opolele în trecut. {ntre-
prinderile comerciale, capabile s` r`spund` unei ce reri m`rite a pie\ei
mondiale ]i mai pu\in a celei interne sunt acelea c are s-au stabilit în \`rile-
satelit pentru a beneficia de accesul la materia pr im` ieftin` ]i de costurile
sc`zute de produc\ie ]i ale m@inii de lucru. {n ulti mul r@nd, institu\iile eco-
nomice care în prezent par r`mase în urm` sunt cele ce erau prospere în
trecut, dar care au dec`zut în timp, o dat` cu înco rporarea sateli\ilor în sis-
temul mondial. Astfel, pentru a în\elege procesul „subde zvolt`rii“, trebuie
s`-l privim ca pe o manifestare periferic` a expans iunii capitalismului.
Contrazic@nd paradigma moderniz`rii, capitalismul e ste maladia ]i nu
tratamentul. {n ceea ce prive]te ajutorul economic ca mijloc de stabilire a voltarea economic` cu cre]terea economic`, m`surat` cu indicatori statis-
tici simpli precum cre]terea PIB. Problemele ]i asp ectele relevante pentru
dinamica dezvolt`rii institu\ionale ]i pentru trans formarea valorilor au
fost l`sate în afara sferei formul`rii politicilor ]i analizelor economice.
Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, s-a pornit de la premisa c`, de
vreme ce „statele dezvoltate“ din America de Nord ] i din vestul Europei
erau deja dezvoltate, provocarea pentru statele s`r ace era de a aplica
politici similare care le-ar ajuta s` ob\in` o cre] tere rapid` conform teoriei
c`, dac` o \ar` cre]te, „se dezvolt`“ în acela]i ti mp. Astfel, subdezvoltarea
era definit` printr-o compara\ie a \`rilor bogate c u cele s`race, dezvoltarea
reprezent@nd reducerea discrepan\elor printr-un pro ces limitativ p@n`
c@nd \ara „nedezvoltat`“ devenea „dezvoltat`“.
În al doilea r@nd, chiar ]i acei autori care au lua t în discu\ie ecua\ia
cre]terii ]i dezvolt`rii economice au presupus c` o bstacolele din calea
dezvolt`rii \`rii studiate erau mai mult interne de c@t externe. În anii ’50
g@ndirea consacrat` dezvolt`rii era dominat` de ipo teza durkheimian` a
schimb`rii sociale printr-un consens ]i o ra\ionali zare cresc@nde. Acestea
necesitau aplicarea de ra\ionamente impersonale, ma i degrab` obiective
dec@t subiective, în construc\ia rela\iilor interum ane. Sociologul Talcott
Parsons distingea societ`\ile „moderne“ de cele „tradi\io naliste“. În gene-
ral, ultimele tind s` pun` accent pe interesele col ective în dauna celor indi-
viduale, rela\iile dintre persoane fiind bazate pe reguli nescrise, particu-
lare, ]i mai pu\in pe valorile universale, conform c`rora se afirm` egali-
tatea indivizilor indiferent de statutul acestora, iar obliga\iile sociale sunt
difuzate printr-o re\ea de grupuri ]i nu reprezint` obliga\ii contractuale,
asumate explicit, pentru perioade limitate ]i scopu ri particulare.
Poate c` cel mai cunoscut text al paradigmei modern iz`rii este cel
al lui Walt Rostow, Stages of Economic Growth (1960). Rostow credea c`
societ`\ile tradi\ionaliste din China, Orientul Mij lociu ]i Europa medie-
val` aveau în comun o limit` superioar` a nivelului de atins, deoarece
poten\ialul ]tiin\ei ]i cel al tehnologiei fie nu e rau disponibile, fie nu erau
aplicate sistematic. Pentru a se dezvolta sau „a de cola“ ( take off ) conform
formul`rii sale, societ`\ilor trebuie s` le fie fam iliare ideile moderne
despre progres, educa\ia trebuie s` aib` o r`sp@ndi re de mas`, este nece-
sar s` existe infrastructura financiar` ]i o palet` de întreprinz`tori indivi-
duali preg`ti\i s` ri]te pentru a ob\ine profit. So ciet`\ile tradi\ionale vor
urma calea dezvolt`rii ]i a moderniz`rii dup` parcu rgerea unor etape ale
industrializ`rii, c@nd veniturile se vor ridica la un nivel care s` permit`
popula\iei s` consume mai mult dec@t este necesar s upravie\uirii, c@nd
propor\ia cet`\enilor implica\i în munca calificat` sau birocra\ie va cre]te, 211 A. G. FRANK RELA|II INTERNA|IONALE 210

Frank a analizat ]i rolul cre]terii ]i stagn`rii de -a lungul ciclurilor
procesului de acumulare din istoria lumii. El a afi rmat c` stagnarea ]i criza
au fost consecin\ele limit`rii for\elor de produc\ie care, de-a lungul timpu-lui, au încercat s` previn` reapari\ia situa\iilor de criz`. Depresiunile care
au urmat au dus la accentuarea presiunii „interne“ în fiecare \ar` pentru a reorganiza produc\ia: \`rile care au avut succes, d e exemplu Anglia, au
ac\ionat astfel [nc@t s`-]i instaureze domina\ia as upra celorlalte state în
cursul urm`torului stadiu al ciclului economic. Fra nk a sus\inut c` SUA au
devenit o \ar` în dezvoltare, nu una subdezvoltat`, deoarece, pe de-o parte,
au beneficiat de o substan\ial` acumulare comercial ` de bani datorit`
pozi\iei-cheie în cadrul triunghiului comercial atl antic, în cursul secolului
al XVIII-lea. Pe de alt` parte, puterea colonizatoa re, Marea Britanie, a
avut o atitudine [ng`duitoare [n colonii, permi\@nd u-le micilor fermieri
locali s` produc` un surplus financiar care a fost folosit pentru dezvoltarea
ulterioar`. La polul opus, a ar`tat Frank, s-a afla t politica colonial` dus`
de Marea Britanie în India. Aici el a subliniat mod ul [n care britanicii i-au
exploatat pe \`rani prin sistemul de taxe ]i au org anizat produc\ia exclusiv
în scopul exportului de materii prime ]i al importu lui de produse manu-
facturate provenite din Marea Britanie. Acestea sun t doar o parte din afir-
ma\iile sale conform c`rora \`rile subdezvoltate da toreaz` aceast` stare
pozi\iei lor [n cadrul expansiunii sistemului capit alist global.
Situ@nd „dezvoltarea subdezvolt`rii“ ( the development of underde-
velopment ) într-o analiz` istoric` mai larg` a evolu\iei cap italismului
mondial, Frank a afirmat c` „dezvoltarea“ trebuie î n\eleas` ca un produs
al unei anumite perioade istorice date, ]i anume lu nga cre]tere de dup`
1945, v`zut` din perspectiva Americii Latine. Acea et ap` fiind deja
încheiat`, aten\ia trebuie mutat` de la problema de zvolt`rii într-o anumit`
perioad` istoric` contemporan` c`tre în\elegerea fa zelor succesive de dez-
voltare într-un context istoric mai larg. Numai ace asta ne-ar permite s`
studiem procesul complex ]i anevoios al dezvolt`rii capitalismului la
scar` global`, a]a cum s-a impus în unele \`ri în a numite perioade de timp.
De-a lungul ultimului deceniu, Frank s-a concentrat asupra con-
tinu`rii analizei sistemului capitalist mondial, su b auspiciile aceluia]i
„pesimism intelectual“ care [l caracteriza. În term enii idealurilor sale, el
apreciaz` [nc` „dezvoltarea“ nu doar ca o simpl` ex presie sau produs al
cre]terii economice, ci ca un proces multilateral a l schimb`rii economice,
sociale ]i tehnologice, prin care bun`starea oameni lor poate fi îmbun`-
t`\it`. {nseamn` c` bun`starea oamenilor este [n si ne complex` ]i nu tre-
buie privit` doar ca o capacitate de a consuma mai multe bunuri indiferent
de rezultatul acestei ac\iuni, de exemplu asupra me diului înconjur`tor. La unor condi\ii prealabile pentru „decolare“, Frank a afirmat contrariul. El a
sus\inut c` statele-satelit erau de fapt exportatoa re de capital c`tre metro-
polele care le exploatau ]i pretindeau c` politicil e lor economice le ajut`.
La jum`tatea anilor ’60, Frank era un revolu\ionar care credea c`
schimb`rile pozitive puteau ap`rea doar dac` statel e-satelit, fie împreun`,
fie separat, ar fi distrus leg`tura ce le încorpora în sistemul economic ca-
pitalist mondial, iar acesta la r@ndul lui ]i-ar sc himba radical politicile
economice fa\` de ele. Frank a fost un sus\in`tor î nfocat al revolu\iei
cubaneze conduse de Fidel Castro ]i un admirator al reformelor radicale
economice ale lui Mao Tse Dung din China.
„Concluzia acestor reflec\ii teoretice ]i politice … era c` participarea
continu` la sistemul capitalist mondial putea [nsem na numai o con-
tinu` dezvoltare a subdezvolt`rii. Concretiz@nd, nu ar exista nici echi-
tate, nici eficien\` ]i nici dezvoltare economic`. Solu\ia politic` ar fi de
a deconecta statele-satelit de la sistem, pe plan e xtern, ]i de a tranzita
spre un socialism care s` se bazeze pe sine, pe pla n intern (sau c`tre o
nedefinit` cooperare socialist` interna\ional`), pe ntru a face posibil` o
dezvoltare economic` independent` sau nondependent` .“ 1
În anii ’70, Frank ]i-a sintetizat, revizuit ]i ext ins analiza asupra
modului în care sistemul mondial capitalist produce a subdezvoltarea în
lumea a treia în dou` lucr`ri majore, publicate la sf@r]itul acelui deceniu,
Dependent Accumulation and Underdevelopment (1978) ]i World
Acumulation 1492-1789 (1978). În aceste lucr`ri, Frank distinge trei etap e
ale acumul`rii capitalismului mondial: mercantilism ul (1500-1770), capi-
talismul industrial (1770-1870) ]i imperialismul (1 870-1930). De asemenea,
el []i sintetizeaz` cercet`rile istorice radicale p entru a demonstra existen\a
unor „cicluri lungi“ succesive de expansiune ]i sta gnare în evolu\ia sis-
temului capitalist mondial. În tranzi\ia de la merc antilism la industria-
lizare, Frank afirm` c` triumful revolu\iei comerci ale a fost produsul
cuceririlor coloniale ]i al comer\ului extrem de pr ofitabil cu sclavi. Acest
triumf a fost centrul a dou` triunghiuri ale comer\ ului, cel atlantic ]i cel
oriental, reunite de rolul jucat de Europa (]i mai ales de Marea Britanie)
în fiecare din ele. Astfel, revolu\ia industrial` n u a fost doar un fenomen
european, deoarece a implicat ]i transfer substan\ial de metale pre\ioase ]ide materii prime din colonii c`tre anumite \`ri care de\ineau fondurile,
investite mai t@rziu sub form` de capital [n lansar ea capitalismului indus-
trial ]i manufacturier. Un rol important în decizia dac` o \ar` este dez-
voltat` sau subdezvoltat` l-a jucat, în urm`torii 2 00 de ani, pozi\ia cumu-
lativ` (sau noncumulativ`) în cadrul diverselor tri unghiuri comerciale. 213 A. G. FRANK RELA|II INTERNA|IONALE 212

Lumpenbourgeoisie: Lumpendevelopment; Dependence, C lass, and Politics in Latin
America , trad. Marion Davis Berdecio, New York, Monthly Re view Press, 1973.
On Capitalist Underdevelopment , New York, Oxford University Press, 1975.
„Dependence is Dead, Long Live Dependence and the C lass Struggle: an Answer
to Critics“, [n World Development , nr. 5, 1977, p. 355-370.
World Accumulation, 1492-1789 , New York, Monthly Review Press, 1978.
Mexican Agriculture 1521-1630: Transformation of th e Mode of Production,
Cambridge, Cambridge University Press, 1979.
Dependent Accumulation and Underdevelopment , New York, Monthly Review Press, 1978.
Crisis in the World Economy , Londra, Heinemann, 1980.
Crisis in the Third World , Londra, Heinemann,1981.
Reflections on the World Economic Crisis , Londra, Hutchinson, 1981.
Critique and Anticritique: Essays on Dependence and Reformism , Londra,
Macmillan, 1984.
ReOrient: Global Economy in the Asian Age , Berkeley, University of California Press, 1998.
Lecturi suplimentare
Booth, D., „André Gunder Frank: an Introduction and Appreciation“, în Ivar Oxaal,
Tony Barnett ]i David Booth (ed.), Beyond the Sociology of Development ,
Londra, Routledge & Kegan Paul, 1975, p. 50-85.
Chew, Sing C. ]i Denemark, Robert A. (ed.), The Underdevelopment of Development:
Essays in Honor of André Gunder Frank , New York, Sage, 1996.
Foster-Carter, Aiden, „From Rostow to Gunder Frank: Conflicting Paradigms in the
Analysis of Underdevelopment“, [n World Development , nr. 4, 1976, p.167-180.
Higgott, Richard L., Political Development Theory: The Contemporary Deba te ,
Londra, Croom Helm, 1983.
Leys, Colin, The Rise and Fall of Development Theory , Indiana, Indiana University
Press, 1996.
Nove, Alex, „On Reading André Gunder Frank“, [n Journal of Development Studies ,
nr. 10, 1974, p. 445-455.
Rostow, Walt W., The Stages of Economic Growth , New York, Cambridge University
Press, 1960.
Smith, Tony, „The Underdevelopment of Development L iterature: the Case of
Dependency Theory“, [n World Politics , nr. 31, 1979, p. 247-288. sf@r]itul secolului al XX-lea, Frank nu mai era at@ t de încrez`tor în pers-
pectivele socialismului, [n condi\iile în care proc esul socialist se limiteaz`
la o anumit` \ar`. În plus, el a ar`tat c`, de]i di viziunea între societ`\i
tradi\ionaliste ]i moderne a reprezentat o construc \ie mitic` a economiei
politice liberale din ani ’50, în zilele noastre as ist`m la apari\ia unei noi
forme dualiste între acele regiuni ]i sectoare care sunt integrate în econo-
mia mondial` ]i cele care, în mod sistematic (]i [n tr-un num`r cresc@nd),
sunt marginalizate. Acest proces nu este reprezenta bil geografic prin com-
pararea diferitelor state, deoarece transcende gran i\ele teritoriale pentru a
include/a exclude anumite regiuni ]i sectoare din e conomia mondial` în
a]a-numitele \`ri „dezvoltate“.
În lumina e]ecului socialismului „real“ de a se rup e de pia\a mon-
dial`, Frank s-a al`turat celor care au identificat un poten\ial de progres [n
noile mi]c`ri sociale ap`rute în zonele marginaliza te de sistemul capitalist
mondial. Desigur, r`m@ne de v`zut dac` aceste mi]c` ri bazate pe emanci-
parea sexelor sau pe protec\ia mediului vor avea ca pacitatea de a-]i
îndeplini scopurile proprii sau se vor uni pentru d e a forma o for\` contra-
hegemonic` mai larg` în politicile mondiale contemp orane. Frank identi-
fic` aceste for\e ca o parte esen\ial` a demersului c`tre o democra\ie civil`
participativ` la nivel mondial.
Note
1. André Gunder Frank, „The Underdevelopment of Devel opment“, [n Scandinavian
Journal of Development Alternatives , nr. 10, 1991, p. 28. Acesta este un excelent
eseu autobiografic în care Frank relateaz` modul în care via\a ]i munca sa s-au
dezvoltat încep@nd cu anii 1950.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox
]i Wallerstein.
Principalele lucr`ri ale lui André Gunder Frank
Capitalism and Underdevelopment in Latin America: H istorical Studies of Chile
and Brazil , New York, Monthly Review Press, 1967.
Latin America: Underdevelopment or Revolution: Essa ys on the Development of
Underdevelopment and the Immediate Enemy , New York, Monthly
Review Press, 1970. 215 A. G. FRANK RELA|II INTERNA|IONALE 214

(mutually assured destruction ) au afirmat c` acesta a ajutat la men\inerea
„p`cii“ între cele dou` superputeri. }i Galtung def ine]te pacea ca opusul
violen\ei, dar [n concep\ia lui violen\a (]i implic it pacea) nu const` pur ]i
simplu [n utilizarea controlat` a for\ei de c`tre o ameni, ci este „tot ce
[mpiedic` autorealizarea uman` ]i poate fi evitat“.1În consecin\`, Galtung
concepe autorealizarea fiin\ei umane în termeni de satisfacere a nevoilor
umane fundamentale, care pot fi fiziologice, ecolog ice, economice ]i chiar
spirituale. Ideea sa de „violen\` structural`“ este , a]adar, mult mai extins`
dec@t abordarea conven\ional`, de c`tre majoritatea cercet`torilor anglo-
americani din domeniul rela\iilor interna\ionale, a r`zboiului ]i a utiliz`rii
for\ei armate în rela\iile dintre state.
{n continuare, nu numai c` preocuparea sa s-a extin s, ci s-a [mbo-
g`\it ]i cu abordarea efectelor violen\ei structural e asupra victimelor. {n
acest context, el distinge patru tipuri de violen\` [n politica mondial`.
Primul este violen\a „clasic`“ din literatura tradi\ional`, care se refer` la
provocarea de suferin\` prin r`zboi, tortur` sau pe depse inumane ]i degra-
dante. {n al doilea r@nd, Galtung se refer` la „s`r `cie“ ca lips` a condi\iilor
materiale de via\`, precum locuin\a, [mbr`c`mintea, alimentele ]i apa. Cel
de-al treilea, „represiunea“, const` [n pierderea li bert`\ii indivizilor de
a-]i alege ]i a-]i exprima propriile convingeri. {n fine, Galtung trateaz`
„alienarea“ ca o form` de violen\` structural` [mpo triva identit`\ii ]i a
nevoilor noastre nonmateriale de a tr`i [ntr-o comu nitate ]i de a stabili
rela\ii cu ceilal\i. Violen\a structural` se refer` la al doilea, al treilea ]i al
patrulea tip de violen\`. În viziunea lui Galtung, nu este nevoie ca aceas-
ta s` fie observat` între cel care o ini\iaz` ]i victim`. Ea se poate constitui
în cadrul unei anumite ordini sociale sau structuri politice ]i economice.
{n m`sura [n care violen\a structural` nu este un f enomen necesar, Galtung
o consider` preocupare a studiilor de pace pentru a -i în\elege modul de
manifestare ]i pentru a putea fi, în final, eradica t`.
Ca o consecin\` direct` a interesului lui pentru vi olen\a structural`,
Galtung a examinat modul în care structurile social e din interiorul ]i din-
tre state men\in ]i perpetueaz` violen\a de acest t ip. În 1971, el a publicat
concluziile asupra analizei imperialismului, prezen t@nd o teorie structu-
ral` [n care, de]i inspirat` din experien\a sa din America Latin` ]i din con-
tactul cu teoria radical` a dependen\ei, a încercat s` înglobeze variabile
noneconomice, aplicabile at@t statelor capitaliste, c@t ]i celor socialiste.
Examin@nd dinamica imperialismului care genereaz` i negalitatea evident`
din interiorul statelor ]i dintre ele, Galtung se d isociaz` de Marx ]i Lenin
]i sus\ine c` imperialismul nu este doar o rela\ie economic` bazat` pe
nevoia inerent` de extindere a capitalismului. El e ste o rela\ie structural` JOHAN GALTUNG
Personalitate proeminent` [n domeniul cercet`rilor privind pacea
interna\ional`, Johan Galtung este cunoscut pentru analizele sale despre
ceea ce denume]te „violen\a structural`“ ( structural violence ) din politica
mondial` ]i pentru încerc`rile de a dezvolta o teor ie „structuralist`“ a
imperialismului inspirat` de marxism, dar nu limita t` la acesta. Asemenea
lucr`rilor apar\in@nd altor autori men\iona\i în ac est manual, precum
Anthony Giddens ]i John Burton, opera lui Galtung i mplic` o serie de dis-
cipline din domeniul ]tiin\elor sociale, lucru norm al pentru un cercet`tor
cu o viziune holist` ]i explicit normativ` despre cercet`rile asupra p`cii. Opera lui Galtung poate fi privit` ca o încercare d e unificare a metodelor
]tiin\elor sociale cu etica emancipatoare a ordinii mondiale.
Johan Galtung s-a n`scut în 1930, în Norvegia, într -o familie bo-
gat`. Tat`l s`u, medic, i-a oferit de timpuriu, pri n talentul ]i d`ruirea sa
profesional`, un model pe care Galtung ]i l-a însu]it ]i l -a folosit în
munc`. Ca elev s-a sim\it constr@ns de programa ]co lar` a vremii.
În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, nazi]t ii l-au închis pe
tat`l lui Johan Galtung într-un lag`r de concentrar e. Galtung a ajuns un
pacifist convins. El a refuzat s` fie înrolat în ar mata norvegian` ]i a fost
trimis la închisoarea de la Oslo, în 1951. De]i p`r in\ii lui ]i-au dorit s`
devin` medic, Galtung a refuzat ]i a urmat sociolog ia, matematica ]i filo-
zofia în cadrul a dou` facult`\i. În particular, Ga ltung a fost inspirat de
etica pacifist` a lui Gandhi ]i a început s` public e de timpuriu în ziare ]i
reviste. În 1958, el a plecat în SUA pentru a ocupa un post de asistent
unversitar în sociologie la Universitatea Columbia din New York, dar s-a
întors la Oslo în 1960. A jucat un rol important în organizarea Institutului
Interna\ional pentru Cercet`ri despre Pace ( PRIO ), sub egida c`ruia a pu-
blicat majoritatea lucr`rilor din ultimii 30 de ani . În 1964, Galtung a con-
tribuit ]i la înfiin\area periodicului Journal of Peace Research , al c`rui
editor a fost 10 ani. A predat în mai multe \`ri, înclusiv în A merica Latin`
]i Japonia, în prezent fiind „profesor de studii pe ntru pace“ la Universi-
tatea din Hawaii. A ob\inut primul doctorat în stud ii despre pace în Hawaii
]i a primit, în 1987, premiul „Right Livelihood“ pen tru cercet`rile sale în
domeniu.
Cei mai mul\i dintre noi se refer` la pace în mod i ntuitiv, în termeni
de nega\ie, ca fiind absen\a r`zboiului sau a confl ictului armat. De exem-
plu, în timpul r`zboiului rece, cei care au sus\inu t conceptul de descura-
jare nuclear` ( nuclear deterrence ) ]i distrugerea reciproc` garantat` 217 J. GALTUNG

2) interac\iunea dintre periferie ]i periferie lipse]te ;
3) interac\iunea multilateral` a celor trei lipse]te ;
4) interac\iunea cu lumea exterioar` este monopolizat` de centru, ]i
astfel se explic` nivelul înalt de concentrare a pr odusului din
fiecare na\iune periferic` în c@teva na\iuni centra le.
În mod evident, teoria structural` a lui Galtung de spre imperialism
se aseam`n` mult cu punctul de vedere marxist-leninist, [ns` are un ca-racter mai pu\in economic ]i este mult mai abstract `. În 1971 era mai mult
un proiect de cercetare dec@t un model teoretic com plet. În acela]i timp,
nu era clar ce recomand`ri ar rezulta din acceptare a acestei teorii. Ca paci-
fist, Galtung era nelini]tit de propunerile radical e de revolu\ie violent`. El
sus\inea totu]i c` instaurarea socialismului în une le state nu ar putea
garanta dispari\ia imperialismului ]i a violen\ei str ucturale, deoarece
imperialismul poate lua multe forme, China ]i URSS fiind la fel de culpa-
bile în men\inerea structurii ca ]i SUA. Recomand`r ile lui Galtung au fost
ini\ial negative, const@nd din repudierea teoriei c lasice a modernismului,
conform c`reia periferia trebuie s` se sustrag` domina\iei centrului chiar ]i prin c`i violente, pentru promovarea revolu\iei în anumite na\iuni peri-
ferice, în speran\a c` vor inspira unele transform` ri cantitative ale sis-
temului interna\ional.
De]i Galtung a folosit teoria structural` despre im perialism ( struc-
tural theory of imperialism ) pentru a gr`bi „defeudalizarea“ structurilor
care men\ineau violen\a structural`, de exemplu pri n dezvoltarea unei
încrederi mai mari a periferiei în for\ele proprii ]i prin promovarea unei
mai bune comunic`ri ]i cooper`ri între zonele perif erice ale na\iunilor peri-
ferice, valabilitatea teoriei sale a fost contestat ` de unii cercet`tori. Au fost
eviden\iate dou` puncte principale slabe. {n primul r@nd, [n ciuda angaj`rii
evidente a lui Galtung fa\` de metodele ]i idealuri le ]tiin\elor sociale, este
totu]i foarte dificil s` fie generate ipoteze deriv ate din acest model care s`
poat` fi testate empiric. C@teva concepte sunt mai degrab` enun\uri ]i nu
postulate, iar unii termeni-cheie folosi\i, de exemplu „interese“, nu sunt suficient de clar delimita\i conceptual astfel înc@ t ipotezele ce [i con\in s`
poat` fi testate.
Dup` Chris Brown, critica marxismului practicat` de Galtung este
simplist`, iar modelul structural folosit este doar ceva mai mult dec@t o
generalizare a formelor de imperialism prevalente î n secolul al XIX-lea. 4
Ceea ce [i lipse]te acestui model este latura privi toare la schimb`rile isto-
rice ]i la rolul actorilor fie în perpetuarea, fie în transformarea structurii.
Spre deosebire de opera mai elaborat` a lui Giddens sau Wendt, men-de dominare, definit` în termeni politici, economic i, militari, culturali ]i
de comunicare. A]a cum violen\a nu se limiteaz` la formele directe de
agresiune, nici imperialismul nu se limiteaz` la co lonizarea politic` sau la
neocolonizarea economic`. Controlul asupra producer ii ]i r`sp@ndirii
informa\iei, accesul la tehnologia avansat` de înar mare, accesul la edu-
ca\ie, participarea la luarea deciziilor – inegalit`\ile structurale legate de toate acestea ]i de domeniile învecinate reprezint` , de asemenea, aspecte
ale imperialismului ca fenomen multidimensional.
Galtung crede c` lumea poate fi divizat` în na\iuni centrale ]i
na\iuni periferice, aceast` diviziune [ntre centru ]i periferie exist@nd ]i în
interiorul na\iunilor. Ea este esen\ial` pentru men \inerea structurii imperi-
alismului, pe care Galtung o define]te ca „un siste m care divide colectivi-
t`\ile ]i rela\ioneaz` p`r\ile divizate într-o armonie de interese sau într-un
conflict de interese .2El sus\ine c`, de]i exist` o lips` de armonie între
na\iunile centrale ]i cele periferice, reproducerea rela\iei centru-periferie
în interiorul lor împiedic` eradicarea acesteia. In egalitatea este mai mare
[ntre centru ]i periferie [n r@ndul na\iunilor de l a periferie dec@t [n r@ndul
na\iunilor de la centru, [nc@t cele de la periferia centrului nu reu]esc ade-
sea s` [n\eleag` sau s` perceap` c` se afl` [ntr-o pozi\ie structural` simi-
lar` cu partenerii lor de la periferie. Ca urmare, este greu s` se alc`tuiasc`
alian\e [ntre periferii pentru a combate armonia de interese dintre centrul
na\iunilor de la centru ]i centrul na\iunilor de la periferie. {n acela]i timp,
mecanismul imperialismului asigur` ordinea ierarhic ` permanent` [ntre
na\iunile de la centru ]i cele de la periferie, pen tru c` [ntotdeauna centrul
periferiei „constituie doar cureaua de transmisie ( de exemplu, firme co-
merciale, companii de comer\) pentru valori (de exe mplu, materii prime)
c`tre na\iunile de la centru“. 3Galtung sugereaz` c` dou` mecanisme ale
imperialismului sunt deosebit de importante.
{n primul r@nd, el sus\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical`
dintre centru ]i periferie garanteaz` c`, de]i ambe le p`r\i par s` c@]tige
prin interac\iune, c@]tigul lor nu este acela]i. As tfel, de]i na\iunile peri-
ferice pot fi r`spl`tite financiar pentru exportul de mat erii prime, na\iunile
centrale au capacitatea de a dob@ndi valoarea mater iilor prime prin proce-
sarea acestora în produse finite mai scumpe, care s unt exportate apoi
na\iunilor periferice. Galtung sus\ine c`, prin tra nsformarea „materiei“ în
„form`“, centrul beneficiaz` de avantajele efectelo r de multiplicare ale
industrializ`rii care înso\e]te procesarea materiil or prime. Galtung mai sus –
\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` au l oc într-o structur` de inter-
ac\iune feudal` global`. Aceasta are patru tr`s`turi principale:
1) interac\iunea dintre centru ]i periferie este vertical` ;219 J. GALTUNG RELA|II INTERNA|IONALE 218

sunt p`r\i ale unei tendin\e istorice ]i nu indicat oare ale unor
r`sturn`ri iminente ]i dramatice de situa\ie.
2. Este necesar s` cultiv`m o con]tiin\` global` ca re s` exprime o
dedicare în serviciul [ntregii umanit`\i, dar care s` ]i recunoasc`
prioritatea sprijinirii celor care se afl` [n nevoi e.
3. Toate nivelurile de ac\iune sunt relevante. 4. Mi]carea pentru pace ar trebui s` evite crearea unor noi diviziuni
verticale ale muncii; ar trebui s` fie recunoscute diferite capac-
it`\i ]i oportunit`\i, [ns` f`r` a fi transpuse în termeni de putere,
prestigiu sau ambele.
5. At@t strategiile orientate c`tre actor c@t ]i ce le destinate structurii
sunt relevante.
6. Ac\iunile pentru pace trebuie s` fie generate în mod spontan. 5
Studiul lui Lawler asupra traiectoriei operei lui G altung este foarte
critic mai ales în ceea ce prive]te lucr`rile mai r ecente ale acestuia, care
înseamn` cu pu\in mai mult dec@t promovarea temelor budhiste despre
pacifism ]i sus\inerea valorilor alfa cu idealuri b eta, ceea ce constituie o
cale pu\in realist` de transformare global`! Lawler identific` dou` pro-
bleme majore ale operei lui Galtung.
Mai înt@i, tentativa lui Galtung de a combina ]tiin \ele sociale cu o
viziune emancipatoare asupra lumii nu a reu]it. La fel ca la John Burton,
încercarea lui Galtung de justificare a „nevoilor“ umane pe criterii obiec-
tive a condus la no\iuni vagi, idealiste, despre „s `n`tatea“ social`, care se
cereau a fi demonstrate. Realitatea social` nu poat e fi analizat` în acela]i
fel ca trupul uman, mai ales la nivel global. Din p unctul de vedere al lui
Lawler, cercet`rile lui Galtung despre pace „presup uneau posibilitatea
unei reforme dirijate de valori care se pretinde c` ar reflecta interesele uni-
versale ale membrilor acelei societ`\i.“ 6Cuv@ntul-cheie este aici „se
pretinde“. Galtung apeleaz` mult prea des la propri ile sale valori în ana-
liza violen\ei structurale ]i se situeaz` în acele forme clare de dogmatism
pe care chiar el le condamn` în opera altora. Ca ur mare, Galtung poate fi
plasat în cap`tul opus al spectrului ideologic în raport cu un g@nditor pre-cum Kenneth Waltz. Punctele tari ale unuia sunt lac unele celuilalt. „Un
accent exagerat al caracterului distinct al domeniu lui interna\ional a fost
înlocuit cu adoptarea necritic` a holismului teorie i sistemelor, [nv`luit`
[ntr-un cosmopolitism moralizator.“ 7
În al doilea r@nd, opera lui Galtung ridic` problem a selec\iei
agen\ilor care ar putea sau ar trebui s` se angajez e în procesul global de
reform`. Dac` gradul de violen\` structural` este a t@t de mare ]i de greu
de controlat cum este prezentat, atunci este pu\in probabil ca apelul la bu-\iona\i în aceast` lucrare, Galtung folose]te un determinism structuralist,de]i analiza sa asupra originii structurii îns`]i e ste foarte schematic`.
În ultima perioad`, Galtung nu a r`spuns la aceste critici. Deoarece
modelul s`u reprezint` [nc` un instrument pedagogic util, elaborarea ]i
perfec\ionarea lui a fost preluat` de al\i „teoreticieni ai sistemului mon-dial“ precum Immanuel Wallerstein. Galtung s-a dedic at examin`rii r`d`-
cinilor violen\ei directe inerente civiliza\iilor ] i societ`\ilor violente struc-
tural. El face o distinc\ie între dou` tipuri de st ructuri sociale – „alfa“ ]i
„beta“. Prima este caracteristic` societ`\ilor indu striale occidentale, cu o
birocra\ie dezvoltat`, corpora\ii puternice ]i leg` turi sociale fragmentate.
În aceste societ`\i, indivizii sunt aliena\i fa\` d e ei în]i]i ]i fa\` de ceilal\i,
ac\ion@nd „la distan\`“ prin opera\ii gen contract ]i nu prin leg`turi de
s@nge. În contrast, Galtung proiecteaz` (deoarece a cestea nu exist`) struc-
turi „beta“ ]i societ`\i în care nu se afl` surse d e violen\` structural` ]i
alienare. Astfel de societ`\i ar ac\iona la „mic` d istan\`“, integr@ndu-]i
membrii ]i ar fi unite de obliga\ii morale ]i famil iale, nu de obliga\ii con-
tractuale legale. Aceste societ`\i ar fi de mic` ex tindere, s-ar bizui pe pute-
rile proprii, ar avea o redus` diviziune a muncii ] i ar satisface necesit`\ile
normale de comunitate ]i participare la via\a socia l`. Este adev`rat, aces-
te structuri nu ar fi bogate în sens material, dar Galtung afirm` c` ]i soci-
etatea de consum occidental` suport` costurile „sup radezvolt`rii“, care se
manifest` sub forma degrad`rii mediului înconjur`to r.
Desigur, Galtung identific` în toate societ`\ile fo rme de amestec de
elemente alfa ]i beta ]i este preocupat de rezultat ele dezechilibrului asi-
metric dintre acestea în societ`\ile industrializat e moderne. În lucrarea sa
The True Worlds: A Transnational Perspective (1980), Galtung a schi\at
conturul unui proiect emancipator care ar facilita intensificarea valorilor
„beta“ într-o societate absorbit` treptat de struct urile sociale „alfa“. Dac`
se dore]te angajarea într-un proiect de promovare a „p`cii pozitive“ la
nivel global, este necesar s` se renun\e la modul de produc\ ie capitalist, s`
se dezintegreze imperiile ]i s` se dep`]easc` forme le teritoriale de organi-
zare politic`. Apel@nd la pacifismul lui Gandhi ]i folosind elemente ale
liberalismului ]i marxismului, Galtung le recomand` cititorilor s`i s` evite
condamnarea unor indivizi sau state pentru racilele noastre sociale ]i s` se
concentreze mai mult pe structurile sociale ce le ge nereaz`. În excelenta
sa analiz` a vie\ii ]i lucr`rilor lui Galtung, Pete r Lawler rezum` astfel vi-
ziunea acestuia despre studiul p`cii [n anii ’80:
1. {n ciuda constr@ngerilor structurale, pacea ar t rebui privit` ca un
proces. Eforturile actuale pentru realizarea unui v iitor dezirabil 221 J. GALTUNG RELA|II INTERNA|IONALE 220

„A Structural Theory of Imperialism: 10 Years Later “, [n Millennium: Journal of
International Studies , nr. 9, 1981, p.181-196.
Essays in Methodology , Copenhaga, Christian Ejlers: Methodology and Ideology
(vol. I), 1977.
Papers on Methodology (vol. II), 1979.
Methodology and Development (vol.III), 1988.
Essays in Peace Research , Copenhaga, Christian Ejlers: Peace, Research,
Education, Action (vol. I), 1975.
Peace, War and Defence (vol.II), 1976.
Peace and Social Structure (vol. III), 1978.
Peace and World Structure (vol. IV), 1980.
Peace Problems: Some Case Studies (vol. V), 1980.
Transarmament and the Cold War (vol. VI), 1988.
The True Worlds: A Transnational Perspective , New York, The Free Press, 1980
There are Alternatives! Four Roads to Peace and Sec urity , Nottingham,
Spokesman Books, 1984.
„Twenty-five Years of Peace Research: Ten Challenge s and Some Responses“, [n
Journal of Peace Research , nr. 22, 1985, p. 141-158.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Galtung and the Marxists on Imperial ism: Answers Versus Questions“,
[n Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 220-228.
Holm, Hans Henrik and Rudeng, Erik, Social Science, For What?: Festschrift for
Johan Galtung , Oslo, Universitetsforlaget, 1980.
Lawler, Peter, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Researc h , Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1995. Aceast` carte con\in e o bibliografie ampl`
a operei lui Johan Gatlung.
Neufeld, Beverly, „The Marginalization of Peace Res earch“, [n Millennium: Journal
of International Studies , nr. 22, 1993, p. 165-184. dism s` rezolve problemele. Pe de alt` parte, dac` am dori s` identific`m
sau s` construim actori ai schimb`rii în direc\ia valorilor dezirabile „beta“, atunci ar trebui s` sus\inem mult mai multe propune ri concrete de
reform`. Ele ar trebui s` fie justificate prin fapt ul c` î]i au originea în valo-
rile occidentale de universalitate ]i în încercarea de a reconcilia libertatea
cu egalitatea.
Pe scurt, opera lui Johan Galtung continu` s` inspi re ]i în acela]i
timp s` restr@ng` cercet`rile pentru pace de la sf@ r]itul secolului al XX-lea.
Multe dintre ideile sale, mai ales cele referitoare la „violen\a structural`“
(structural violence ) ]i la „imperialismul structural“ ( structural imperia-
lism ), continu` s` joace un rol important în domeniu, r idic@nd multe
întreb`ri la care al\ii vor trebui s` r`spund`. Ace ste idei nu vor putea fi
îns` promovate cu succes dac` refuz`m s` recunoa]te m limitele ]tiin\elor
sociale în a ne înarma cu justific`ri pentru valori ]i interese a c`ror ap`rare
este ra\iunea de a fi a cercet`rilor despre pace.
Note
1. Johan Galtung, Transarmament and the Cold War: Peace Research and the
Peace Movement , Copenhaga, Christian Ejlers, 1988, p. 272.
2. Johan Galtung, „A Structural Theory of Imperialism “, [n Journal of Peace Research ,
nr. 8, 1971, p. 82.
3. Ibid ., p. 83.
4. Chris Brown, „Galtung and the Marxists on Imperial ism: Answers Versus
Questions“, [n Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 220-228.
5. Peter Lawler, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Researc h , Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1995, p. 185-186.
6. Ibid ., p. 224.
7. Ibid ., p. 227.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Burton, Wallerstein, Waltz ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Johan Galtung
„A Structural Theory of Aggression“, [n Journal of Peace Research , nr. 1, 1964, p. 95-119.
„A Structural Theory of Imperialism“, [n Journal of Peace Research , nr. 8, 1971,
p. 81-94. 223 J. GALTUNG RELA|II INTERNA|IONALE 222

Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia, din 1903, c`ruia i se
opunea frac\iunea men]evicilor (minoritari).
Ruptura în dou` a acestui partid s-a produs, în mare parte, din cauza
ideilor lui Lenin despre organizarea partidului ]i tactica revolu\ionar`.
Nici chiar Karl Marx nu s-a a]teptat la o r`sturnar e revolu\ionar` a capi-
talismului în Rusia. Conform teoriei sale privind e volu\ia istoriei, capita-
lismul liberal ar fi urmat s` se pr`bu]easc` doar î n acele \`ri în care era
foarte dezvoltat ]i [n care lupta dintre capitali]t i ]i muncitori era deschis`
]i intens`, ca [n Germania. Rusia era un stat repre siv predominant agricol,
în care burghezia ]i muncitorimea din industrie era u pu\in numeroase
comparativ cu masa de \`rani neorganiza\i. Totu]i, Lenin a afirmat c`,
dac` revolu\ia avea s` reu]easc` în Rusia, acest lu cru ar fi fost posibil doar
sub coordonarea unui partid disciplinat, compus din revolu\ionari de pro-
fesie care s`-i poat` organiza pe muncitori, chiar ]i în secret, dac` era
necesar. În acea perioad`, Lenin era foarte dezam`g it c` revolu\ia nu p`rea
s` izbucneasc` în Germania a]a de repede cum speras e el, atac@nd teoria
revizionist` conform c`reia interesele clasei munci toare puteau fi atinse
doar prin reform` constitu\ional`.
În 1905, se p`rea c` era momentul propice pentru de clan]area revo-
lu\iei în patria lui. Rusia se afla în r`zboi cu Ja ponia, iar [n cele mai multe
ora]e ruse]ti muncitorii se agitau pentru o mai mar e libertate politic` ]i o
mai corect` distribuire a p`m@ntului ]i bun`st`rii. Grevele se extindeau cu
repeziciune, iar \arul a f`cut uz de for\` pentru s t`p@nirea situa\iei. El a
reu]it s` în`bu]e revolu\ia ]i chiar a ini\iat m`su ri pentru liberalizarea
(temporar`) a sistemului politic, acord@nd libertat e de exprimare, gra\iind
exila\i politici, acord@nd drepturi limitate de vot ]i organiz@nd un parla-
ment rus ( Duma ). Lenin s-a întors în Rusia pentru a organiza o re volt`
general`, dar a plecat din nou la sf@r]itul anului. Din 1905 p@n` la revo-
lu\ia din 1917 ]i-a continuat activit`\ile revolu\ionare în str`in`tate, scri-ind pamflete ]i edit@nd ziare. În 1912, bol]evicii au înfiin\at Pravda
(Adev`rul), care era v@ndut în St. Petersburg ]i un de Lenin publica regu-
lat articole.
Ocazia de a prelua puterea în Rusia s-a ivit pentru Lenin în 1917;
el nu ar fi reu]it niciodat` dac` nu ar fi existat primul r`zboi mondial ]i
impactul s`u devastator asupra Rusiei. Conflictul a început în august 1914,
c@nd Germania a declarat r`zboi Rusiei, ]i s-a term inat dup` aproape patru
ani de lupte s@ngeroase. Guvernul german chiar a su s\inut cu fonduri
activit`\ile politice ale lui Lenin, în virtutea pr omisiunii acestuia de a
semna un tratat de pace imediat dup` ce ar c@]tiga puterea în Rusia. Lenin
era preg`tit s` fac` acest lucru deoarece credea c` revolu\ia rus` putea s` VLADIMIR I. LENIN
Vladimir I. Lenin a fost r`spunz`tor pentru instaur area la putere a
Partidului Comunist în Rusia precum ]i pentru prima dictatur` comunist`
din lume. A condus Revolu\ia din octombrie 1917 pri n care comuni]tii au
preluat puterea ]i a continuat s` conduc` URSS p@n` c@nd a murit, în 1924.
N`scut la 24 aprilie 1870, numele s`u real era Vlad imir Ilici Ulianov; a
adoptat numele de Lenin în 1901. Ambii p`rin\i erau instrui\i. Tat`l s`u era
profesor ]i administrator de ]coal`, în timp ce mam a sa era fiic` de medic.
Lenin a avut doi fra\i ]i trei surori.
Ca adolescent, a avut c@\iva prieteni apropia\i ]i s-a dedi cat studiu-
lui. A înv`\at s` citeasc` la numai cinci ani ]i a fost un elev str`lucit.
Radicalismul lui politic s-a datorat, în parte, exp erien\ei tr`ite sub guver-
narea \arului Alexandru al III-lea. Tat`l lui Lenin a murit în 1886, iar
fratele s`u a fost sp@nzurat în 1887 pentru partici parea la un complot e]uat
împotriva \arului. În acela]i an, Lenin a absolvit studiile liceale cu rezul-
tate excelente. Înscriindu-se la Facultatea de drep t a Universit`\ii din
Kazan, a fost exmatriculat cur@nd pentru c` a orga nizat mi]c`ri de protest
în r@ndul studen\ilor împotriva lipsei libert`\ii d in Rusia. S-a mutat la
Sankt Petersburg, unde ]i-a continuat studiile de d rept la universitate, de]i
nu i s-a permis s` frecventeze cursurile din cauza a ctivismului s`u politic
din Kazan. }i-a luat licen\a în drept în 1891. În t imp ce practica avocatu-
ra, a fost absorbit de teoria marxist` ]i a organiz at ac\iuni radicale de
protest împotriva \arului la Sankt Petersburg. A c` l`torit prin toat` Europa,
contact@nd al\i marxi]ti, ]i a preg`tit apari\ia un ui ziar propagandistic la
Sankt Petersburg, Cauza proletar` , c@nd a fost arestat de poli\ie ]i încar-
cerat timp de un an. În 1897 a fost surghiunit în S iberia, unde a tr`it trei
ani p@n` c@nd a primit permisiunea s` p`r`seasc` Ru sia. În exil a conti-
nuat studiul teoriei marxiste ]i a publicat una din tre operele sale cruciale,
Dezvoltarea capitalismului [n Rusia . În 1898 s-a c`s`torit cu o revolu-
\ionar` care se afla de asemenea în exil, Nadejda K onstantinova
Krupskaia, iar în 1900 a emigrat în Germania.
În timpul ]ederii în Germania, Lenin a continuat s` organizeze
opozi\ia împotriva \arului Nicolae al II-lea (care devenise \ar în 1894,
dup` moartea tat`lui s`u), public@nd ziare care erau trimise în Rusia ]i scriind pamflete revolu\ionare. În 1902 a publicat Ce este de f`cut? {n
acest pamflet ]i-a exprimat punctul de vedere asupr a organiz`rii partidu-
lui, prefigur@nd organizarea bol]evicilor, al c`ror nume deriv` din bol]instvo
(majoritate), frac\iunea cea mai numeroas` desprins ` la Congresul 225 V. I. LENIN

sus\inea c` [ntre corpora\ii ]i b`nci competi\ia ne [ntrerupt` se va
interna\ionaliza. Acest proces va duce inevitabil l a r`zboaie între statele
capitaliste angajate în extinderea unui control imp erialist ]i care înt@mpin`
dificult`\i pe pie\ele controlate de cartelele alto r state. În acest sens, impe-
rialismul ar reprezenta cel mai înalt stadiu al cap italismului, dar ]i faza
terminal` a acestuia. Statele capitaliste nu puteau opri procesul de acumu-
lare de bog`\ie care necesita exploatarea muncitori lor ]i însu]irea plusva-
lorii. Ele erau obligate s` participe la acest proc es care ar duce la pr`bu-
]irea lor.
De]i argumenta\ia leninist` era în parte o încercar e polemic` de a-i
convinge pe muncitori s` nu lupte unii cu al\ii, ci s` coopereze la r`stur-
narea sistemului care în primul r@nd a dus la r`zbo i, ea era ]i o contribu\ie
important` la evolu\ia teoriilor radicale despre im perialism. Dac` este
tratat` ca o teorie empiric` asupra comportamentului state lor în general ]i
ca o explica\ie a r`zboiului în particular, presupu nerea ideologic` leninist`
c` o corelare a capitalismului cu imperialismul (un ele state capitaliste
angaj@ndu-se în ac\iuni imperialiste la sf@r]itul s ecolului al XIX-lea) este
suficient` pentru a sus\ine c` sistemul capitalist d` na]tere imperialismu-
lui. Exist` [ns` mai multe probleme.
În primul r@nd, dup` cum arat` Howard Williams, nu toate statele
capitaliste sunt angajate în procesul imperialismul ui:
„Nivelul coloniz`rii întreprinse de SUA, considerat e la sf@r]itul seco-
lului al XIX-lea statul cel mai capitalist, era înt r-adev`r foarte mic.
SUA p`reau a dezvolta modele diferite de colaborare cu mai multe
na\iuni nedezvoltate: aici exportul de capital ]i d eschiderea de pie\e
aveau loc f`r` anexare. America Latin` beneficiase [n cea mai mare
parte de rela\ii politice independente cu SUA.“ 3
În al doilea r@nd, rela\ia dintre teoria economic` ]i comportamentul
politic dedus` din teoria lui Lenin ar fi trebuit s ` conduc` la alian\e
politice, lucru care nu s-a petrecut. De exempul, P arkinson observ` c` teo-
ria lui Lenin ar fi prezis o alian\` str@ns` între Germania ]i SUA în timpul
primului r`zboi mondial, în lumina form`rii unui ca rtel între monopolurile
din Germania ]i SUA din industria electric`. 4
{n ultimul r@nd, a]a cum afirm` Kenneth Waltz, dac` teoria lui
Lenin, care leag` capitalismul de imperialism ]i r` zboi, ar fi fost adev`rat`,
atunci cum s-ar explica comportamentul imperialist al statelor din epoca
precapitalist` sau comportamentul imperialist al st atelor care nu export`
capital ori al statelor care nu sunt capitaliste? A ]a cum arat` el, „diversi-
tatea condi\iilor interne ale statelor ]i a politic ii lor externe era impresio-se extind` [n toat` Europa ]i s` r`stoarne ]i guver nul german. Dup` aceea,
instaurarea socialismului [n Europa Occidental` ar fi facilitat [ns`]i dez-
voltarea economic` a Rusiei. 1 {n cea mai cunoscut` lucrare a sa (cel pu\in
pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale), Imperialismul, cel mai
avansat stadiu al capitalismului (publicat` [n 1916), Lenin a sus\inut c`
primul r`zboi mondial a reprezentat faza terminal` a sistemului capitalist.
Influen\at de unele idei ale lui John Hobson ]i ale socialistului austriac
Rudolf Hilferding, Lenin a afirmat c` primul r`zboi mondial a oferit cla-
sei muncitoare ocazia de a se revolta împotriva cap italismului ]i a revelat
falimentul reformelor revizioniste care împiedicau schimb`rile radicale în
statele capitaliste. El a sus\inut c` sistemul capi talist a suferit dou`
schimb`ri importante la sf@r]itul secolului al XIX- lea.
{nt@i, Lenin a afirmat c` exista o tendin\` inexora bil` de concen-
trare ]i „cartelare“ în procesul de industrializare . Capitalismul nu mai era
caracterizat de concuren\a dintre firme ]i [ntrepri nderi mici, ci era tot mai
dominat de corpora\ii uria]e care se bucurau de mon opolul controlului pe
pie\ele lor interne. La r@ndul ei, industria modern ` necesita investi\ii
imense de capital pentru a continua s` fie competit iv` tehnologic pe pia\a
pe cale s` devin` mondial`. Expansiunea pie\ii pe p lan interna\ional cerea
cre]teri asem`n`toare pe scara produc\iei. În al do ilea r@nd, Lenin afirma
c`, pe l@ng` capitalul industrial, sf@r]itul secolu lui al XIX-lea a cunoscut
o dezvoltare cu totul deosebit` a capitalului finan ciar reprezentat de b`nci:
„Pe m`sur` ce b`ncile se dezvolt` ]i se concentreaz `, acestea evolu-
eaz` de la mici de\in`toare de capital la puternice monopoluri, care
de\in întreaga pia\` de capital b`nesc al tuturor c apitali]tilor ]i micilor
întreprinz`tori, precum ]i majoritatea mijloacelor de produc\ie ]i a
surselor de materii prime din multe \`ri.“ 2
Lenin credea c` imperialismul era produsul direct a l combina\iei
acestor variabile ale naturii capitalismului. Pe de o parte, profiturile
imense ob\inute de corpora\ii ]i b`nci le ofereau a cestora posibilitatea de
a atrage de partea lor categorii influente din clas a muncitoare, în acest fel
perpetu@nd ideea c` sistemul capitalist nu este în mod necesar doar o
simpl` rela\ie de sum` zero între de\in`torii de ca pital ]i muncitori. Pe de
alt` parte, Lenin sus\inea c`, în timp ce instaurar ea monopolului pe pia\`
înlocuia competi\ia la nivel intern, pe plan intern a\ional m`rea nivelul de
conflict între cartelele corporatiste ]i b`nci. Pe plan intern, salariile puteau
cre]te o dat` cu acumularea de capital, dar, pe pla n extern, capitalismul era
[n c`utare permanent` de costuri de produc\ie mici ]i de materii prime, de
noi pie\e ]i de oportunit`\i de investi\ii a capita lului excedentar. Lenin 227 V. I. LENIN RELA|II INTERNA|IONALE 226

nu c@]tiga teren ]i în restul Europei. În absen\a s prijinului interna\ional, ar
fi fost nevoit s` instaureze un regim totalitar pen tru a controla teritoriul
vast al Rusiei ]i pentru a se asigura c` poporul ar pl`ti pre\ul necesar pen-
tru a \ine pasul cu \`rile capitaliste cele mai dez voltate. De]i exist` ele-
mente care sugereaz` c` nu ]i l-a dorit pe Stalin c a urma], este sigur c`
Lenin a pus bazele regimului terorii instaurat de S talin la sf@r]itul anilor
’20 ]i în anii ’30. În ciuda neîncrederii sale în n a\ionalismul rus ]i [n
entuziasmul bol]evic pentru gloria militar`, Lenin a început s` se com-
porte în acela]i fel cu statele capitaliste pe care le condamnase înaintea
venirii sale la putere în Rusia. În vreme ce a sube stimat capacitatea
statelor capitaliste de a atenua inegalitatea de pu tere ]i bun`stare cauzat`
de existen\a unei „pie\e libere“, Lenin a exagerat de asemenea în credin\a
c` statele pretins socialiste vor putea promova pol itici sociale egalitariste
la un cost social ]i economic acceptabil pentru cet `\enii lor. 6
Lenin a murit în ianuarie 1924 din cauza unei hemor agii cerebrale.
El suferise c@teva atacuri cerebrale înc` din 1922, care [l f`cuser` incapa-
bil s` exercite conducerea efectiv` a partidului ]i na\iunii. Guvernul i-a
conservat trupul ]i l-a expus într-un mausoleu spec ial, în Pia\a Ro]ie din
Moscova, care a fost unul dintre cele mai onorate m onumente p@n` la
pr`bu]irea comunismului ]i a Uniunii Sovietice.
Note
1. Pentru o bun` introducere [n domeniul revolu\iei ruse ]i a l evolu\iei conceptelor
lui Lenin, a se vedea John Dunn, Modern Revolutions , edi\ia a II-a, Cambridge,
Cambridge University Press, 1989, p. 24-47.
2. V. I. Lenin, Imperialism as The Highest Stage of Capitalism , Moscova, Foreign
Languages Press, 1968, p. 28.
3. Howard Williams, International Relations in Political Theory , Milton Keynes,
Open University Press, 1992, p. 129.
4. F. Parkinson, The Philosophy of International Relations: A Study in the History
of Thought , Londra, Sage, 1977, p. 118-119.
5. Kenneth Waltz, Theory of International Politics , Reading, Massachusetts,
Addison-Wesley, 1979, p. 24.
6. „Fantezia c` industrializarea ar putea avea succes în Rusia sub domina\ia egali-
tarist` a unui proletariat vigilent ]i ca rezultat al unui program generos de ajutor
extern al B`ncii Socialiste Interna\ionale se poate încadra între cele mai [exage-nant`. {ns` corelarea acestora cu teoria în cauz`, nu!“ 5Pe scurt, în pofida
meritelor ei ca teorie par\ial` despre comportament ul statelor, lucrarea lui
Lenin trebuie considerat` ratat` ca teorie general` . Ea atribuie o prea mare
importan\` unui num`r prea mic de procese ]i ignor` dinamica politic`,
care nu poate fi redus` la ac\iunea for\elor econom ice.
Desigur, teoria lui Lenin a fost folositoare în jus tificarea politicii
„inerent pa]nice“ a Uniunii Sovietice, dup` ce el a ajuns la conducerea ei
[n 1917. Lenin a afirmat c` r`zboiul s-ar termina c @nd comunismul ar
înlocui capitalismul în întreaga lume. {n acest caz , folosirea for\ei de URSS
era justificat` dac` gr`bea acest proces. Astfel, u nele r`zboaie puteau fi
justificate dac` gr`beau sau înt@rziau instaurarea comunismului. Lenin
afirma în 1918, spre sf@r]itul primului r`zboi mond ial: „Caracterul r`zbo-
iului … depinde de ce clas` finan\eaz` r`zboiul ] i ce linie politic` continu`
r`zboiul respectiv.“ Astfel, Lenin justifica utiliz area for\ei împotriva
Poloniei burgheze [n 1920 ]i a Georgiei men]evice î n 1921.
Dup` cum promisese în 1914, Lenin a solicitat pacea cu Germania
de îndat` ce a venit la putere [n Rusia în 1917. În martie 1918 a semnat
tratatul de la Brest-Litosvk, care a oferit Germani ei regiunea baltic`,
Finlanda, p`r\i mari din Polonia ]i Ucraina. În sch imb, Germania l-a aju-
tat pe Lenin s`-]i men\in` puterea, i-a permis s` demobil izeze ceea ce mai
r`m`sese din for\ele armate. Privind retrospectiv, L enin a fost prea opti-
mist c` sc@nteia revolu\iei din Rusia se va întinde ]i în vestul Europei, iar
trauma revolu\iei ]i a urm`rilor ei în Rusia a f`cu t imposibil` instaurarea
unui regim politic ]i economic comunist. Din 1918 p@n` în 1920, \ara afost implicat` într-un r`zboi civil ]i Lenin a fost nevoit s` renun\e la unele
din planurile sale mai radicale de distrugere imedi at` a capitalismului. În
martie 1921 el a introdus un program numit „Noua po litic` economic`“.
Acesta a înlocuit multe dintre m`surile radicale so cialiste adoptate în 1918
în timpul „comunismului prin r`zboi“. Micilor inves titori ]i fermierilor li
s-a permis un comer\ limitat. Investitorii str`ini au fost invita\i s`
investeasc` în Rusia, iar \`ranilor li s-a permis s ` v@nd` alimente pe pia\a
privat`. Lenin chiar a solicitat Marii Britanii, Fr an\ei, Germaniei ]i SUA
credite financiare, recunoa]tere comercial` ]i diplomatic`, ceea ce nu era la îndem@na unui regim care refuzase s` pl`teasc` d atoriile Rusiei ]i care
promova revolu\ia mondial`.
În 1919, Lenin a înfiin\at Cominternul (sau Interna \ionala Comu-
nist`). Condus de la Moscova, Cominternul exporta r evolu\ii ]i partide în
toate p`r\ile lumii ]i încerca s` ob\in` sprijin in terna\ional pentru bol]evici
în timpul r`zboiului civil. {n 1920, Lenin a încerc at s` exporte revolu\ia
peste hotare, fiind convins c` \ara sa nu putea sup ravie\ui dac` acest regim 229 V. I. LENIN RELA|II INTERNA|IONALE 228

ANDREW LINKLATER
Mark Hoffman a descris sugestiv opera lui Andrew Li nklater ca un
„exerci\iu de clarificare a fundamentelor“. De-a lu ngul ultimelor dou`
decenii, Andrew Linklater a încercat s` construiasc` un pr oiect teoretic ]i
practic în cadrul unei discipline a c`rei autonomie în r@ndul ]tiin\elor
sociale reprezint` o barier` în calea acestui proie ct. De]i exist` indicii c`
grani\a dintre studiul rela\iilor interna\ionale ]i alte discipline este din ce în ce mai neclar`, argumenta\ia împotriva unei disc ipline autonome a
rela\iilor interna\ionale este, [n mod ironic, potr ivnic` viziunii lui Andrew
Linklater. Cu alte cuvinte, el a fost angajat într- o critic` dubl`. {n primul
r@nd, a afirmat c` diviziunea strict` între teoria politic` ]i rela\iile
interna\ionale nu este necesar` ]i trebuie explicat `. În al doilea r@nd,
Linklater a trebuit s` fac` fa\` unei alte provoc`r i (chiar mai periculoase
ca argumenta\ie) la adresa proiectului s`u din part ea postmodernismului.
P@n` în prezent, în cariera sa, echilibrul dintre c riticism ]i angajarea con-
structiv` at@t în teoria c@t ]i [n practica rela\ii lor interna\ionale au fost [n
mod clar [n favoarea criticismului, de unde termenu l „clarificarea funda-
mentelor“. Pe viitor, este posibil ca aceast` abord are s` se schimbe pe
m`sur` ce opera lui Andrew Linklater evolueaz`, iar al\i tineri cercet`tori
accept` s` r`spund` provoc`rii de a rezolva problemele din agenda sa. Aceast` agend` este, a]a cum vom vedea, foarte ambi\ ioas` ]i pre-
ten\ioas`.
Andrew Linklater este în prezent profesor de rela\i i interna\ionale
la Universitatea Keele din Staffordshire, Anglia. E l lucreaz` la
Departamentul de rela\ii interna\ionale din Keele d in 1993. Linklater a
studiat ]tiin\ele politice ]i rela\iile interna\ion ale la Universitatea din
Aberdeen, iar filozofia politic` la Oxford, înainte de a sus\ine doctoratul
în rela\iile interna\ionale la London School of Economics în 1978. În
urm`torii 15 ani a lucrat [n Australia, la Universi tatea din Tasmania ]i la
Universitatea Monash din Melbourne. În 1991 a înfii n\at Centrul pentru
Rela\ii Interna\ionale din Monash.
Principalele teme ale operei lui Andrew Linklater p ot fi g`site în
diserta\ia sa de doctorat, pe care a publicat-o pri ma dat` în 1982 sub titlul
Men and Citizens in the Theory of International Rel ations . Aceasta este o
lucrare de referin\` pentru cei interesa\i de ipote zele filozofice ale teoriei
„criticiste“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Cartea a fost inspirat` de
activitatea Comitetului Britanic pentru Teoria Rela \iilor Interna\ionale,
care avea la baz` defini\ia lui Martin Wight despre teoria interna\ional`: rate ]fantezii ale acestui secol sau ale oric`rui alt sec ol.“ John Dunn, Modern
Revolutions , p. 46.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hobson
]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui V. I. Lenin
Toward the Seizure of Power: The Revolution of 1917 : From the July Days to the
October Revolution , Londra, Lawrence, 1929.
The War and the Second International , Londra, M. Lawrence, 1931.
Economics and Politics in the Era of the Dictatorsh ip of the Proletariat ,
Moscova, Foreign Language Publishing House, 1951.
On the International Working Class and Communist Mo vement , Moscova, Foreign
Languages Publishing House, 1960.
On the Foreign Policy of the Soviet State , Moscova, Progress Publishers, 1964.
Against Imperialist War: Articles and Speeches , Moscova, Progress Publishers, 1966.
Development of Capitalism in Russia , Edi\ia a II-a, Moscova, Progress Publishers, 1967 .
Proletarian Revolution and the Renegade Kautsky , Moscova, Foreign Language
Press, 1970.
What Is to Be Done? , Peking, Foreign Languages Press, 1973.
The Lenin Anthology (editat` de Robert Tucker), New York, W. W. Norton, 1975.
Imperialism as The Highest Stage of Capitalism , Moscova, Foreign Language Press, 1968.
The State and Revolution , trad. Robert Service, Londra, Penguin, 1992.
Lecturi suplimentare
Egan, David ]i Egan, Melinda, V. I. Lenin: An Annotated Bibliography of English
Language Sources to 1980 , Metuchen, New Jersey, Scarecrow Press, 1982.
Harding, Neil, Lenin’s Political Thought , New York, St Martin’s Press, 1978.
Harding, Neil, Leninism , Durham, North Carolina, Duke University Press, 19 96.
Lukács, Georg, Lenin: A Study on the Unity of his Thought , trad. Nicholas Jacobs,
Londra, NBL, 1970.
Page, Stanley W., The Geopolitics of Leninism , New York, Columbia University
Press, 1982.
Ulam, Adam B., Lenin and the Bolsheviks: The Intellectual and Poli tical History
of the Triumph of Communism in Russia , Londra, Seeker & Warburg, 1966.
Wolfe, Bertram D., Three Who Made a Revolution: A Biographical History ,
Harmondsworth, Penguin, 1966. RELA|II INTERNA|IONALE 230

sorii s`i, Kant nu subordoneaz` prescrip\iile ra\iu nii manifest`rilor parti-
culare ale naturii ]i obiceiurilor. Andrew Linklate r afirm`:
„Proiectul kantian debuteaz` cu stabilirea scopuril or pe care oamenii
au obliga\ia necondi\ionat` s` le promoveze ca fiin \e ra\ionale, înzes-
trate cu capacitatea de a evada din spa\iul determi n`rii naturale; el
sus\ine [n continuare transformarea radical` a lumi i politice în direc\ia
acelei condi\ii în care fiin\ele umane tr`iesc potr ivit imperativelor
bazate pe natura lor ra\ional` comun`.“ 4
Apoi Andrew Linklater descrie, cu unele detalii, el ementele cen-
trale ale g@ndirii kantiene ]i modul în care abordarea progresiv` a eticii
politice a acestuia ofer` o alternativ` la domina\i a imaginii realiste a
rela\iilor interna\ionale. Dar Linklater este con]t ient c` „ra\ionalismul“ lui
Kant, credin\a acestuia în posibilitatea legifer`ri i con\inutului imperativu-
lui categorial de a trata indivizii ca scopuri în s ine (nu ca mijloace) doar
pe baza ra\iunii este vulnerabil` în fa\a a ceea ce el denume]te „istoricis-
mul critic“. El accept` argumentul c` „ra\ionalismu l kantian“ nu reu]e]te
s` prezinte condi\ia istoric` a apari\iei sale ca p rodus al culturii intelec-
tuale occidentale. Linklater accept` ]i argumentul hegelian potrivit c`ruia
ra\iunea îns`]i
„este mai cur@nd cuprins` în forme foarte diferite de via\`, dec@t într-o
form` mic`, universal` [n mintea indivizilor presoc iali … iar istoricis-
mul trebuie s` c@]tige un avans important dincolo d e pozi\ia abstract`
a ra\ionalismului, chiar dac` plaseaz` astfel … b azele teoriei politice
interna\ionale într-o zon` confuz`.“ 5
Linklater dore]te s` salveze cosmopolitismul etic k antian de acu-
za\ia de relativism ]i face aceasta apel@nd la ceea ce denume]te „istorie
filozofic`“. Suntem capabili s` transcendem sursa r a\ionalist` a libert`\ii
prin urm`rirea evolu\iei ei de-a lungul istoriei. A plec@ndu-se asupra operei
lui Hegel ]i a lui Marx, Linklater afirm` c`, în ti mp ce libertatea este apre-
ciat` întotdeauna în moduri diferite în contexte cu lturale particulare, este
posibil s` fie construite „ideal-tipuri“ de rela\ii între societ`\i de-a lungul
timpului ]i s` fie urm`rit` dezvoltarea istoric` a ra\iunii umane. Sau cel
pu\in aceasta pare a fi menirea atribuit` de Linkla ter teoreticienilor poli-
ticii interna\ionale. El afirm` c`, în loc s` fie m en\inut` diviziunea aca-
demic` dintre teoriile politice ]i studiul rela\iil or interna\ionale, ar trebui
„s` privim în interiorul societ`\ilor la modul în c are grupuri, [nstr`inate
unul de altul, ajung s` identifice posibilit`\i de a avea rela\ii bazate pe
egalitate ]i dreptate; putem s` includem o examinar e a recunoa]terii „o tradi\ie a specula\iilor despre rela\iile dintre state []i ]o tradi\ie imagi-
nat` ca dubl` specula\ie despre stat pentru care te rmenul de «teorie
politic`» este adecvat“. 2Andrew Linklater, la fel ca ]i Comitetul Britanic,
abordeaz` una dintre cele mai vechi probleme ale te oriei interna\ionale, ]i
anume dihotomia responsabilit`\ilor „man qua man“ ]i „man qua citizen“, cu un excurs istoric explicativ al filozofiei (pret ins inadecvate) care a ridi-
cat problema ]i a prezentat o solu\ie unic` la acea sta.
Argumentul principal al c`r\ii este c` distinc\ia, operabil` [n teoria
interna\ional` modern`, dintre, pe de o parte, uman itatea/universalitatea
etic` ]i, pe de alt` parte, societatea civil`/parti cularitatea etic` ar putea fi
dep`]it`. Distinc\ia este ea [ns`]i baza diviziunii dintre teoria politic` ]i
studiul rela\iilor interna\ionale. Corespunde, de a semenea, „lumii reale“ [n
m`sura [n care, [n timp ce apar\inem cu to\ii rasei umane ]i sim\im c`
avem obliga\ii unii fa\` de al\ii ca fiin\e umane, suntem [n acela]i timp
cet`\eni ai unor state separate. {n consecin\`, obl iga\iile umane ce ne revin
au o mic` influen\` asupra actelor noastre, iar Lin klater este preocupat de
diferitele argumente filozofice care au fost propus e [n cursul istoriei pen-
tru a justifica aceast` stare de lucruri.
Aceste sentimente ]i credin\e, argumenteaz` el, sun t bazate pe un
interes uman fundamental, care nu poate justifica d ivizarea politic` a
„omului“ [n state suverane separate. A]adar, \inta principal` a lui Linklater
este de a recupera ]i a redefini obiectivul univers alist al teoriei politice
[ntruchipate [n opera lui Kant. Aceasta va preg`ti scena pentru transfor-
marea fiin\ei umane, [ncuraj@nd oamenii s` g@ndeasc ` cu mai mult` com-
pasiune la obliga\iile lor fa\` de „str`ini“. {n tr adi\ia kantian`, „oamenii“
sunt substitui\i de „cet`\eni“ ca subiectele purt`toar e ale preocup`rii mo-
rale, iar imaginea sistemului interna\ional ca „t`r @m al revenirii ]i repe-
t`rii“ este [nlocuit` cu o abordare progresiv` a de zvolt`rii istorice.
În sus\inerea tradi\iei kantiene, Linklater se anga jeaz` într-o critic`
detaliat` a majorit`\ii teoreticienilor Iluminismul ui, incluz@ndu-i pe
Pufendorf, Vattel ]i Gentili. Critica fundamental` a teoriei contractului so-
cial este c` aceast` teorie implic`, f`r` o justifi care explicit`, grani\ele sta-
tului modern în delimitarea scopului oric`rui tip d e contract social pe care
teoreticianul este preocupat s`-l sus\in` sau s`-l critice. Pe parcursul lu-
cr`rii, Linklater îi critic` pe teoreticienii polit ici pentru c` au e]uat în a pune
[n discu\ie semnifica\ia arbitrar` moral a grani\el or geografice. „Teoria pre-
supune tocmai ceea ce, de fapt, trebuie stabilit, a nume legitimitatea asocierii
suverane ]i ra\ionalitatea diviziunii umanit`\ii în state suverane separate.“ 3
Linklater afirm` c` tradi\ia kantian` este cea mai indicat` baz` de
pornire pentru teoria politic` interna\ional`. Spre deosebire de predece-233 A. LINKLATER RELA|II INTERNA|IONALE 232

a redactat c@teva „manifeste“ care se înscriu în te oria critic` a ultimului
deceniu, iar toate acestea cer o concentrare direct ` asupra problemei
comunit`\ii în afacerile interna\ionale ]i a naturi i, evolu\iei ]i schimb`rii
principiilor de includere ]i excludere moral`. 8
În termeni tematici, agenda teoriei critice ca „stadiu urm`tor“ în
evolu\ia rela\iilor interna\ionale cuprinde cel pu\ in trei aspecte: filozofico-
normativ, sociologic ]i practic. Aspectul filozofic se concentreaz` pe
ra\ionalitatea principiilor excluderii ]i includeri i morale în via\a social`, [n
mod deosebit pe principiul suveranit`\ii, care asig ur` includerea „cet`\e-
nilor“ ]i excluderea „str`inilor“. Acest aspect tin de s` fie preocupat de
motiva\ia preferin\ei pentru stat, [n\eles ca opus societ`\ii statelor, sau
pentru comunitatea [ntregii umanit`\i ca viziune de zirabil` asupra comu-
nit`\ii generice. În zilele noastre, teoreticienii critici au dorit totu]i s` l`r-
geasc` aria dezbaterii prin axarea pe alte principi i de includere ]i excludere
[n afacerile interna\ionale, asociindu-le cu no\iun ile de clas`, ras` ]i sex.
{n acest context, Linklater este oarecum preocupat de ascensiunea
postmodernismului. De]i admir` modul în care opera lui Foucault, de
exemplu, atrage aten\ia asupra rela\iei complexe di ntre putere ]i
cunoa]tere în institu\iile moderne, el crede c` nu trebuie s` ne pierdem
capacitatea de judecat` moral` universal` prin exag erarea importan\ei
„diferen\ei“ ]i a respectului pentru „cel`lalt“. As pectele sociologice ale
teoriei critice interna\ionale se axeaz` pe variabi litatea istoric` a principi-
ilor de includere ]i excludere moral`. Pornind de l a premisa filozofic`
potrivit c`reia capacitatea moral` uman` nu trebuie presupus` (spre
deosebire de Kant) sau considerat` un lucru dat, ci trebuie cuprins` într-o
teorie a istoriei, Linklater identific` trei forme de înv`\are social`: înv`-
\`tura de a face fa\` la condi\iile conflictuale sa u de rivalitate strategic`;
înv`\`tura de a gestiona schimb`rile economice ]i t ehnologice sau ra\iona-
lizarea tehnico-instrumental`; înv`\`tura moral-pra ctic`. Linklater afirm`
c` istoria umanit`\ii demonstreaz` capacitatea nepr ev`zut` de transcen-
dere a limit`rilor particulare ale libert`\ii ]i ch iar a întregului spectru al
formelor de excludere. Cel de-al treilea aspect tem atic al teoriei critice
interna\ionale este cel practic sau, dup` Linklater , „praxiologic“ de exa-
minare a oportunit`\ilor concrete de interven\ie în rela\iile interna\ionale
pentru l`rgirea obiectivului obliga\iilor morale pe ste grani\ele teritoriale.
Ce putem observa din toate acestea? Studiile lui Li nklater se
situeaz` la un nivel înalt de abstractizare, neput@ nd fi în\elese u]or la o
prim` lectur`. Deoarece o mare parte a operei lui e ste situat` la nivel de
metateorie, ultimul aspect al agendei sale este pro babil cel mai pu\in dez-
voltat din proiectul s`u. De fapt, se poate constat a [n scrierile sale o ambi-din partea lor a posibilit`\ii de a-]i dep`]i propr iul particularism, care
apare ca urmare a [nstr`in`rii ]i care rezult` [n r ela\ii cu caracter nece-
sar, [n procesul descoperirii ]i aplic`rii principi ilor universale [n cadrul
unei societ`\i inclusive.“ 6
În lucrarea Men and Citizens Linklater nu detaliaz` modalitatea
concret` de ac\iune. Din 1982, c@nd a fost publicat ` aceast` carte pentru
prima dat`, nu a mers prea departe pe acest drum. E l a încercat s` invoce
o teorie prin care statele-na\iuni pot fi dep`]ite, f`r` s` fie subordonate li-
bert`\ile individuale ale cet`\enilor fa\` de organ iza\ii suprana\ionale, dar
mecanismul acestei transform`ri, ca ]i teoria în si ne nu sunt bine contu-
rate. De aceea, termenul de „exerci\iu de clarifica re a fundamentelor“ este
potrivit cu activitatea sa. Nu se poate spune c` es te o judecat` prea aspr`,
at@t timp c@t în domeniu mai este mult de clarifica t. Încep@nd cu 1982,
Linklater s-a angajat într-o critic` sus\inut` a lo gicii teoretice ]i a practi-
cilor sociale de excludere ]i heteronomie în istori a rela\iilor interstatale ca
]i în teoria rela\iilor interna\ionale.
Ca parte a acestei critici, Linklater sugereaz` c` este posibil`
dep`]irea „paradigmelor“ consacrate din studiul rel a\iilor interna\ionale
prin examinarea modurilor în care ac\ioneaz` indivi dual fiecare para-
digm` în anumite situa\ii pe socoteala altora, priv ilegiate în raport cu alte
paradigme presupus „rivale“. Acest fapt se constitu ie în argumentul de
baz` al celei de-a doua lucr`ri majore a sa, Beyond Realism and Marxism:
Critical Theory and International Relations (1990). Realismul ne ofer` o
imagine a politicii interna\ionale ca lupt` pentru putere, bazat` pe absen\a
unei autorit`\i politice superioare asupra statelor . Dar acesta privilegiaz`
necesitatea în dauna libert`\ii ]i nu ne indic` modalit`\ile de „emancipare“ din aceast` condi\ie. Marxismul, pe de alt` parte, ne spune pu\ine lucruri
despre sursele r`zboiului care apare în cadrul comp eti\iei interstatale.
Trebuie s` ne ridic`m deasupra acestor dou` curente , iar Linklater îi spri-
jin` pe sociologii istorici care au trasat ascensiu nea statului în contextul
for\elor economice ]i sociale capitaliste transna\i onale, al dezvolt`rii ]i
industrializ`rii. Dup` cum s-a ar`tat în aceast` lu crare la capitolele despre
Giddens, Mann, Tilly ]i Wallerstein, de]i este adev `rat c` ace]tia analizez`
statul în contextul rela\iilor „interne“ ]i „interna\ionale“ ]i sunt preocupa\i
de modul [n care aceste categorii se constituie [nt r-un sens istoric, [n
lucr`rile lor exist` pu\ine date despre ceea ce Lin klater nume]te „proiec-
tul practic de extindere a comunit`\ii dincolo de s tatul-na\iune“. 7Înainte
de a studia o problem` major` legat` de abordarea „ critic`“ a rela\iilor
interna\ionale, ar fi util s` rezum`m cercet`rile s ale în domeniu. Linklater 235 A. LINKLATER RELA|II INTERNA|IONALE 234

Note
1. Mark Hoffman, „Restructuring, Reconstruction, Rein scription, Rearticulation: Four
Voices in Critical International Theory“, [n Millennium: Journal of International
Studies , nr. 20, 1991, p. 173.
2. Martin Wight, „Why Is There No International Theor y?“, în Martin Wight and
Herbert Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Alien & Unwin, 1966, p. 16.
3. Andrew Linklater, Men and Citizens in International Relations , edi\ia a II-a,
Londra, Macmillan, 1990, p. 77.
4. Ibid ., p. 99.
5. Ibid ., p. 130.
6. Ibid ., p. 166.
7. Andrew Linklater, Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and
International Relations , Londra, Macmillan, 1990, p. 171.
8. A se vedea, în special, Andrew Linklater, „The Que stion of the Next Stage in
International Relations Theory: a Critical-Theoreti cal Perspective“, [n Millennium:
Journal of International Studies , nr. 21, 1992, p. 77-98.
9. Andrew Linklater, „What Is a Good International Ci tizen?“, în Paul Keal (ed.),
Ethics and Foreign Policy , St Leonards, Alien & Unwin, p. 21-43.
10. Robert H. Jackson, „Pluralism in International Pol itical Theory“, [n Review of
International Studies, (apr. 1992), p. 274.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Beitz,
Cox, Giddens, Mann, Walzer ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui Andrew Linklater
„Rationality and Obligation in the States-System: t he Lessons of Pufendorf’s Law of
Nations“, [n Millennium: Journal of International Studies , nr. 9, 1981, p. 215-228.
„Realism, Marxism and Critical International Theory “, [n Review of International
Studies , nr. 12, 1986, p. 301-312.
Men and Citizens in International Relations , edi\ia a II-a, Londra, Macmillan, 1990.
Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and Int ernational Relations , Londra,
Macmillan, 1990.
„The Problem of Community in International Relation s“, [n Alternatives , nr. 15, 1990,
p. 135-153.
„Marxism and International Relations: Antithesis, R econciliation and Transcendence“,
în Richard L. Higgott and James L. Richardson (ed.) . International Relations:
Global and Australian Perspectives on an Evolving D iscipline , Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 70-91. guitate între nevoia de a dep`]i sistemul statal (s ubliniat` în prima sa
lucrare) ]i o tendin\` de a accepta sistemul statal ca un mediu [n schimbare
]i reform`. Aceast` ultim` tendin\` este ilustrat` în lucrarea sa mai recent`
despre posibilit`\ile etice ale „cet`\eniei interna \ionale“ promovate [n
politica extern` australian`. 9
Principala problem` a operei lui Linklater este nev oia de „recupe-
rare“ a accentului ini\ial pus pe teoria politic`, în fa\a accentului ulterior
pus pe sociologie ]i pe filozofia istoriei. A]a cum am ar`tat pe scurt, opera
lui Linklater începe cu o critic` a încerc`rilor de a justifica dou` sfere con-
ceptuale separate de obliga\ie moral`, cea „intern` “ ]i cea „extern`“. Apoi
el trece la examinarea modurilor în care dou` parad igme influente, realis-
mul ]i marxismul, împieteaz` asupra studiului siste matic al „scalei tipo-
logice“ a societ`\ilor ]i al rela\iei dintre ele. { n final, opera sa con\ine
lucr`ri de stabilire a unei interdiscipline „postpo zitiviste“ a rela\iilor inter-
na\ionale, inspirate de „}coala teoriei critice de la Frankfurt“ ]i de opera
filozofului german Jurgen Habermas. Prin opera sa, Habermas a încercat
s` concilieze respectul pentru realiz`rile statului modern constitu\ional cu
critica marxist` a dinamicii sociale distructive ]i antidemocratice a dez-
volt`rii capitalismului. Dar s-ar putea sus\ine ide ea c` accentul pus pe
opera lui Habermas ca surs` de inspira\ie pentru te oria critic` interna-
\ional` militeaz` împotriva dimensiunii „praxiologi ce“ a proiectului lui
Linklater, lucru ilustrat ]i de Robert Jackson:
„[Linklater ]nu asigur` nici o baz` filozofic` în [abordarea ]cazurilor
de conflict între culturi care tinde s` capete ampl oare ]i care, [n mod
conving`tor, constituie dileme morale fundamentele ale societ`\ii
interna\ionale. Habermas ]i Foucault, ata]a\i de te oria sociologic`, ne
ofer` pu\in sprijin în abordarea categoriilor norma tive. O «sociologie
comparativ` a codurilor morale», bazat` pe studii i storice de caz, nu se
situeaz` în vecin`tatea problemei. Dac` nu se optea z` pentru relati-
vism, se poate opta pentru standarde comportamental e precum nevoile
fundamentale, drepturile omului, binele comun ]i al tele. Nu este o
solu\ie s` sus\inem [n continuare recunoa]terea ]i respectul pentru
«altul» ]i includerea lui, a ei sau a lor în sfera egalit`\ii ]i a ob\inerii de
drepturi. Includerea doar am@n` solu\ionarea proble melor nerezolvate
ale determin`rii fa\etelor comportamentale ale «cel orlal\i», care merit`
sau nu s` fie identificate ]i respectate. Chiar în situa\ia în care to\i sunt
integra\i în comunitate, trebuie înc` s` se interzi c` anumite conduite
inamicale fa\` de comunitate. Excluderea sau includerea nu este o
problem` de clas`, ras`, sex, cast`, na\ionalitate sau alt` categorie
sociologic`; este o problem` de conduit` uman` .“ 10 237 A. LINKLATER RELA|II INTERNA|IONALE 236

TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE
Preocup`rile principale ale autorilor importan\i di n aceast` sec\iune
se îndreapt` asupra no\iunilor de drept ]i moralita te care opereaz` între
state. Ei ridic` probleme centrale de teoria rela\i ilor interna\ionale pe care
reali]tii ]i liberalii tind s` le neglijeze. Termen ul „societate interna\ional`“
[nseamn` c`, în ciuda absen\ei unei autorit`\i cent rale, statele adopt` mo-
dele de conduit` care se constituie pe baza constrâ ngerilor morale ]i legale
]i se supun acestora. În acest caz, rela\iile inter na\ionale nu pot fi în\elese
în mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (a]a cum sus\in
reali]tii) ]i devine posibil s` nu fie necesar` tra nsformarea radical` a
ordinii interna\ionale pentru a înf`ptui justi\ia ] i pacea global` (a]a cum
solicit` radicalii). Pentru Martin Wight, teoria re la\iilor interna\ionale re-
prezint` o alternativ` la realism ]i idealism în st udiul rela\iilor interna-
\ionale. Hedley Bull pretinde c` „institu\iile“ soc iet`\ii statelor (r`zboiul,
marile puteri, dreptul interna\ional, diploma\ia ]i echilibrul de putere)
sunt cruciale pentru men\inerea ordinii interna\ion ale. Ace]ti gânditori
ne încurajeaz` s` privim rela\iile interna\ionale c a pe o aren` social` unde
competitorii – state suverane – se rela\ioneaz` nu numai în calitate de con-
curen\i la putere ]i bun`stare, ci ]i ca de\in`tori ai unor drepturi speciale,
ai unor privilegii ]i obliga\ii. Din punctul de ved ere al metodei, ei
accentueaz` importan\a abord`rii istorice. Regulile societ`\ii interna\io-
nale s-au format în Europa în contextul unei anumit e culturi cre]tine occi-
dentale. Cum s-au reprodus acestea în decursul timp ului pe m`sur` ce
societatea interna\ional` s-a extins în afara Europei? Depinde societatea statelor de o cultur` comun` de norme ]i a]tept`ri ale statelor? Care sunt
punctele tari ]i punctele slabe ale societ`\ii inte rna\ionale? Michael
Walzer ]i John Vincent sunt în mod special preocupa \i de rela\ia dintre
drepturile omului ]i drepturile statelor suverane. Ei caut` modalit`\i în
care s` reconcilieze societatea statelor cu valoril e cosmopolite. Spre
deosebire de ei, Terry Nardin demonstreaz` c` orice încercare de a aduce
obiective cosmopolite în societatea interna\ional` va submina funda-
mentele procedurale ]i valoarea coexisten\ei. „The Question of the Next Stage in International Re lations Theory: a Critical-Theoretical
Perspective“, [n Millennium: Journal of International Studies , nr. 21, 1992, p. 77-98.
Boundaries in Question: New Directions in Internati onal Relations (co-editor cu
John Macmillan), Londra, Pinter, 1995.
„Neorealism in Theory and Practice“, în Ken Booth a nd Steve Smith (ed.), International
Relations Theory Today , Cambridge, Polity Press, 1995, p. 241-262.
„Political Community“, în Alex Danchev (ed.), Fin de Siècle: The Meaning of the
Twentieth Century , Londra, Tauris Academic Publishing, 1995.
Theories of International Relations (co-editor Scott Burchill), Basingstoke, Macmillan, 1996.
„The Achievements of Critical Theory“, în Steve Smi th, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 279-298.
The Transformation of Political Community , South Carolina, University of South
Carolina Press, 1997. Lecturi suplimentare
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Appro aches , Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Brown, Chris, „Turtles All the Way Down: Antifounda tionalism, Critical Theory and
International Relations“, [n Millennium: Journal of International Studies ,
nr. 23, 1994, p. 213-236.
Cox, Wayne S. and Sjolander, Claire T. (ed.), Beyond Positivism: Critical Reflections
on International Relations , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994.
Devetak, Richard, „The Project of Modernity and Int ernational Relations Theory“,
[n Millennium: Journal of International Studies , nr. 24, 1995, p. 27-51.
Keyman, E. Fuat, Globalisation, State, Identity, Difference: Toward a Critical
Social Theory of International Relations , Atlantic Highlands, New Jersey,
Humanities Press, 1997.
Neufeld, Mark, The Restructuring of International Relations Theory , Cambridge,
Cambridge University Press, 1995.
Spegele, Roger D., Political Realism in International Theory , Cambridge, Cambridge
University Press, 1996.
Suganami, Hiderni, „Reflections on the Domestic Ana logy: the Case of Bull, Beitz,
and Linklater“, [n Review of International Studies , nr. 12, 1986, p.145-158. RELA|II INTERNA|IONALE 238

tinc\ie între rolul pe care asemenea institu\ii îl joac` atât în subminarea cât
]i în men\inerea ordinii interna\ionale, deoarece r ecunoa]te c` societatea
interna\ional` este numai unul dintre cele trei „el emente“ competitive din
politica mondial`, celelalte fiind elemente ale une i st`ri hobbesiene a
r`zboiului ]i acele tipuri de loialitate transna\io nal` care traverseaz`
grani\ele teritoriale ]i deseori le submineaz` (cum ar fi id eologia). Fiecare
capitol analizeaz` atent rolul fiec`rei institu\ii, modul în care acesta s-a
schimbat în timp ]i modalitatea de evaluare a rolul ui din perspectiva unei
preocup`ri morale mai presante cu privire la ceea c e nume]te „ordinea
mondial`“. Aceasta este
„fundamental` ]i primordial` … deoarece elementel e ultime ale marii
societ`\i a umanit`\ii nu sunt statele … ci indivi zii. Acesta este momen-
tul pentru interven\ia rela\iilor interna\ionale, î ns` problema unei or-
dini mondiale se pune indiferent de structura polit ic` sau social` a glo-
bului … dac` ordinea interna\ional` chiar are val oare, acest lucru se
datoreaz` numai faptului c` este util` pentru ob\in erea ordinii în soci-
etatea uman` ca întreg.“ 3
Ca manual, The Anarchical Society este înc` o lectur` obligatorie
pentru majoritatea celor care studiaz` rela\iile in terna\ionale. Totu]i, ca
mod de argumentare, este mai pu\in conving`toare. Î n ciuda aten\iei acor-
date detaliilor ]i rigorii distinc\iilor analitice, cartea ilustreaz` atât punc-
tele tari, cât ]i punctele slabe ale influen\elor c are au condus la scrierea ei,
iar acestea pot fi urm`rite în forma\ia intelectual ` ]i personal` a lui Bull.
Hedley Bull s-a n`scut la Sydney în anul 1932. El a absolvit Uni-
versitatea din Sydney în anul 1952, luând cu brio e xamenele la filozofie ]i
drept. În acel moment filozoful australian John And erson i-a influen\at
puternic modul de gândire. El le-a insuflat studen\ ilor o rigoare critic` ]i
o preocupare egal` pentru marile probleme ale vie\i i sociale ]i politice,
care puteau fi în\elese numai pe baza unei aten\ii necesare acordate con-
textului istoric. Bull s-a mutat la Oxford în 1953 ]i a ob\inut doctoratul în
]tiin\e politice, înainte s` ob\in` un post de asis tent la London School of
Economics . Acolo a început s` predea rela\ii interna\ionale ]i s` audieze
faimoasele prelegeri ale lui Martin Wight. De la Wi ght a înv`\at c`, în
studiul rela\iilor interna\ionale, istoria ideilor ar putea fi în\eleas` ca un
dialog continuu între reali]ti, revolu\ionari ]i ra \ionali]ti.
Mo]tenirea lui Martin Wight a fost profund`, deoare ce el a avut în
vedere trei „]coli de gândire“ pe care Bull le-a fo losit apoi în descrierea
ideilor concurente privind natura ]i valoarea ordin ii ]i societ`\ii interna-
\ionale. Spre deosebire de Wight, care ]i-a utiliza t categoriile în scopuri HEDLEY BULL
Hedley Bull este bine cunoscut studen\ilor datorit` celei mai citite
dintre lucr`rile sale, The Anarchical Society (1977). Este un exemplu rar
de manual bazat pe ra\ionament, iar popularitatea a cestuia, atât printre
profesori, cât ]i printre studen\i, î]i are origine a într-una dintre princi-
palele caracteristici ale gândirii ]i operei public ate a lui Bull, anume pre-
ocuparea minu\ioas` pentru ordine. J. D. B. Miller observa c` „ [el ]ana-
lizeaz` lucrurile secven\ial. Multe dintre articole le sale încep cu o serie de
probleme numerotate, la care începe s` r`spund` pe etape, întregul for-
mând o entitate logic` de o putere impresionant`.“ 1Una dintre preo-
cup`rile centrale ale lui Bull a fost ordinea în re la\iile interna\ionale. Ce
este aceasta? Care sunt cele mai potrivite instrume nte teoretice care s` fie
utilizate în studiul ei? Cum variaz` ea în timp ]i spa\iu? Cum poate fi re-
conciliat` ordinea interna\ional` cu promovarea jus ti\iei, dac` acest lucru
este totu]i posibil? Acestea sunt întreb`rile princ ipale la care multe dintre
lucr`rile lui încearc` s` r`spund`.
Probabil cel mai impresionant aspect al lucr`rii sa le principale este
examinarea sistematic` a conceptului de „ordine“ pe baza unor defini\ii
foarte clare ]i a unor categorii teoretice. Bull de fine]te ordinea în general
ca model de activitate care sus\ine obiectivele sociale ele mentare ale soci-
et`\ii, cum ar fi men\inerea securit`\ii membrilor ei fa\` de violen\a de
orice fel, asigurarea respect`rii acordurilor ]i pr otejarea drepturilor de pro-
prietate. Apoi el adapteaz` aceste obiective la car acteristicile specifice
societ`\ii interna\ionale, unde ele se manifest` su b forma conserv`rii sta-
telor suverane membre ]i a men\inerii p`cii ca star e normal` a coexisten\ei
dintre ele. Bull face o distinc\ie important` între un sistem interna\ional ]i
o societate interna\ional`. Societatea este caracte rizat` de consensul din-
tre state, conform c`ruia acestea au interese comun e ]i se concep ca rela-
\ionate reciproc în contextul unor reguli ]i instit u\ii comune. Bull sus\ine
c`, de]i societ`\ii interna\ionale îi lipse]te un s uveran global, rela\iile
interna\ionale sunt mai mult decât o sum` de modele constante de com-
peti\ie între statele care î]i urm`resc propriile i nterese.
Restul lucr`rii sale reprezint` o examinare atent` a „institu\iilor“
societ`\ii interna\ionale, care nu ar trebui reduse la organiza\iile inter-
na\ionale, ci care se refer` la „seturi de obiceiur i ]i practici stabilite pen-
tru a realiza obiective comune“. 2Acestea includ echilibrul de putere, drep-
tul interna\ional, diploma\ia, r`zboiul însu]i (în anumite condi\ii) ]i
func\ia managerial` îndeplinit` de marile puteri. E l opereaz` atent o dis-241 H. BULL

dere pentru viitor. El a considerat c` existau limi te foarte stricte în apli-
carea metodelor cantitative sau comportamentale de analiz`.
Argumentele lui Bull trebuie în\elese în contextul unei dezbateri
cam aprinse asupra viitorului metodelor de cercetar e în rela\iile inter-
na\ionale, precum ]i al preocup`rilor lui privind a ccentul exagerat pe rolul
teoriei jocului [n strategiile domeniului nuclear. Bull credea c` domeniul
rela\iilor interna\ionale are în centrul s`u consid era\ii interdisciplinare ]i
inten\ia actorilor al c`ror comportament teoreticie nii încearc` s` îl în\e-
leag`. Prin urmare, teoria ]i practica nu pot fi de sp`r\ite una de alta, prima
func\ionând ca un „instrument“ mai mult sau mai pu\ in util pentru a expli-
ca o „realitate dat`“. Mai mult, el a afirmat c`, p e m`sur` ce tradi\ia cla-
sic` a recunoscut interdependen\a dintre explica\ie ]i evaluare sau judeca-
ta moral`, a]a-numi\ii „scienti]ti“ au trasat o dis tinc\ie artificial` între ele
]i au încercat s` subordoneze practica teoriei.
De aceea, conceptele sale teoretice nu s-au dep`rta t niciodat` prea
mult de în\elesul pe care l-au dobândit în lumea di namic` a discursului
diplomatic. Astfel, conceptul de „mare putere“, spr e exemplu, nu este
definit niciodat` exclusiv pe baza unor indici obse rvabili ]i m`surabili.
Conceptul include o semnifica\ie normativ` care nu numai c` presupune
un discurs mai cuprinz`tor cu privire la interac\iu nea social`, ci, de aseme-
nea, le confer` actorilor astfel defini\i drepturi ]i responsabilit`\i speciale
fa\` de alte state. În mod analog, în ciuda ambigui t`\ii, „echilibrul de pu-
tere“ nu poate fi redus la un termen pur descriptiv pentru distribuirea de
capacit`\i coercitive; el relev` un principiu de co mportament, o institu\ie so-
cietal` ]i un scop care trebuie men\inut în cadrul societ`\ii interna\ionale.
În mod neobi]nuit, în ciuda ader`rii sale la promov area unei teorii
normative în studiul rela\iilor interna\ionale, Bul l însu]i a încercat s` reali-
zeze o distinc\ie între ordine ]i justi\ie, sus\inâ nd c` cea de-a doua este un
ideal subiectiv inerent. De aceea, el nu ofer` o „v iziune personal` asupra
a ceea ce ar însemna un comportament just [sau ]o analiz` filozofic` a cri-
teriilor necesare pentru a-l recunoa]te“. 5Pe m`sur` ce a prelucrat diferite
no\iuni de justi\ie avansate de al\i autori ]i conc retizate în cereri pentru o
schimbare just` (în special de statele lumii a trei a) ]i a examinat compati-
bilitatea lor cu men\inerea ordinii interna\ionale, el s-a ab\inut de la a
sus\ine pe oricare dintre ele. Spre sfâr]itul vie\ii, Bull s-a preocupat din ce
în ce mai mult de problema ordinii mondiale ]i de f ragilitatea crescând` a
principalelor institu\ii ale societ`\ii interna\ion ale. Aceast` preocupare a
avut dou` motive principale.
În primul rând, Bull a devenit tot mai critic la ad resa Statelor Unite
]i a Uniunii Sovietice. Declinul destinderii din an ii ’70 ]i reluarea cursei pedagogice ]i a refuzat s` se identifice cu oricare dintre ele, Hedley Bull
a încercat în mod clar s` articuleze ]i s` apere ra \ionalismul sau ceea ce a
numit o abordare neogrotian` a teoriei ]i practicii rela\iilor interna\ionale.
Precaut cu privire la pericolele constante ale anar hiei ]i ale prezen\ei
politicii de putere ]i cu toate acestea în\eleg`tor fa\` de chemarea cos-
mopolit` a unei prezumtive „societ`\i mondiale“ car e ar considera priori-
tar` dreptatea individual` fa\` de cea a statelor, el a încercat s` medieze
între extreme. A realizat acest lucru, postulând o societate interna\ional`
ca ordine real`, îns` fragil` din punct de vedere n ormativ, subminând ast-
fel tendin\a realist` de a pune în rela\ie sistemul ]i societatea, men\inând
în acela]i timp speran\a c` o astfel de ordine norm ativ` ar putea fi extins`
pentru a reflecta pe viitor mai multe probleme cosm opolite. Viziunea lui
Bull a fost în mod fundamental moderat`, iar aceast ` tentativ` de mediere
între extreme reu]e]te în multe din lucr`rile sale referitoare la interven\ie,
la istoria societ`\ii interna\ionale ]i la poten\ia lul controlului armamentu-
lui în medierea între c`utarea superiorit`\ii strat egice în timpul r`zboiului
rece ]i dorin\a contrar` de dezarmare complet`.
În anul 1958, Bull a devenit membru al nou-înfiin\a tei Comisii
Britanice de Teorie Politic` Interna\ional`, apoi a petrecut o perioad` de timp în Statele Unite pentru a observa ]i a partici pa la dezvoltarea disci-
plinei în institu\ii ca Harvard ]i Chicago. Acolo a fost preocupat de pro-
bleme de strategie nuclear` ]i, dup` ce s-a întors în Anglia, la Institutul de
Studii Strategice, ]i-a finalizat lucrarea principa l` The Control of the Arms
Race (1961). Ca urmare, a fost [ncadrat [n Direc\ia de c ercetare pentru
controlul armamentului ]i al dezarm`rii din Ministe rul Afacerilor Externe,
dup` care s-a întors în Australia, în 1966, ca prof esor de rela\ii inter-
na\ionale la Australian National University . Bull a revenit la Oxford în
anul 1977 pentru a prelua Catedra de rela\ii intern a\ionale Montague
Burton ]i a r`mas acolo pân` la moartea sa prematur ` de cancer în 1985.
Anterior public`rii c`r\ii The Anarchical Society , Bull a fost cunos-
cut datorit` atacurilor sale necru\`toare împotriva abord`rii comportamen-
taliste (sau „]tiin\ifice“) în studiul rela\iilor i nterna\ionale, care a dominat
în multe universit`\i americane spre sfâr]itul anil or ’50 ]i în anii ’60. Se
poate observa influen\a lui Martin Wight în articol ul publicat de Bull în
1966, unde a realizat o distinc\ie clar` (]i oarecu m polemic`) între teoria
„clasic`“ ]i cea „]tiin\ific`“. 4A]a cum Wight a afirmat c` filozofia istoriei
este analoag` cu teoria politic` în studiul rela\ii lor interna\ionale, Bull a
sus\inut c` fundamentele cercet`rii ]i educa\iei se reg`se sc mai degrab` în
filozofie, drept ]i istorie decât în încercarea inu til` de a descoperi „legi ale
comportamentului“ între state ca baz` a dezvolt`rii unor predic\ii de încre-243 H. BULL RELA|II INTERNA|IONALE 242

\ionale. În acest caz, este neclar de ce ordinea, î n general, nu era valoarea
în raport cu care Bull a evaluat meritele societ`\i i interna\ionale ]i ale
institu\iilor acesteia, mai degrab` decât s` operez e diferen\e între ordine în
general, ordinea interna\ional` în societatea state lor ]i ordinea mondial`
ca valoare cosmopolit`.
În al doilea rând, este oarecum regretabil c` Bull nu a reu]it s`
dep`]easc` viziunea lui Wight cu privire la cele tr ei curente tradi\ionale
ale teoriei interna\ionale (realism, ra\ionalism ]i revolu\ionarism). Dac`
cineva se situeaz` în tradi\ia ra\ionalist` sau neo grotian`, este important s`
elimine afirma\iile realiste sau revolu\ionare. Bul l nu a f`cut aceasta. Prin
urmare, cititorul nu este sigur dac` s` aleag` trad i\iile în func\ie de repre-
zent`rile lor concurente cu privire la politica mon dial` sau dac` fiecare
dintre acestea „acoper`“ anumite elemente ale unei lumi complexe. Pro-
blema în leg`tur` cu ultima afirma\ie, a]a cum rele v` R. J. Vincent, este
c` „persoana … î]i schimb` mereu pozi\ia în raport de argumentele adop-
tate de al\ii“. 8
În ciuda unor asemenea dificult`\i ]i chiar dac` Bu ll însu]i nu a
reu]it s` ofere r`spunsuri conving`toare, marile pr obleme ridicate de el
r`mân ]i ast`zi pertinente. Utilizând vocabularul f oarte diferit al teoreti-
cianului politic Jürgen Habermas, putem afirma c` în centrul operei lui Hedley Bull s-a aflat întotdeauna „un interes const itutiv în conservarea ]i
extinderea intersubiectivit`\ii asupra în\elegerii reciproce cu privire la ori-
entarea ac\iunii“. 9Dac` r`zboiul rece nu va fi înlocuit de o nou` „cio cnire
a civiliza\iilor“ ]i dac` problemele ordinii interna\ionale continu` s` creasc` în ceea ce prive]te obiectivele ]i complexi tatea, atunci modul în
care societatea statelor ar trebui ]i ar putea fi r eformat` pentru a fi în ser-
viciul ordinii mondiale este probabil cea mai impor tant` problem` a
prezentului.
Note
1. J. D. B. Miller, „Hedley Bull, 1932-85“, în J. D. B. Miller, R. J. Vincent, Order
and Violence: Hedley Bull and International Relatio ns , Oxford, Claredon Press,
1990, p. 11.
2. Hedley Bull, The Anarchical Society , Londra, Macmillan, 1977, p. 74.
3. Ibid ., p. 22.înarm`rilor nucleare la începutul anilor ’80 le-a s l`bit dreptul de a fi pri-
vite drept conduc`tori cu r`spundere în cadrul soci et`\ii interna\ionale ca
întreg. Acest declin a fost regretabil în special p entru c`, dintre toate insti-
tu\iile societ`\ii interna\ionale, numai marile put eri sunt ]i actori. Dac` ele
nu îndeplinesc rolurile pe care Bull le atribuie, a tunci este dificil s` se vad`
modul în care alte institu\ii pot func\iona pentru a preveni pr`bu]irea soci-
et`\ii interna\ionale. În anii ’80, el a criticat a spru în special SUA:
„Prin declara\iile lor beligerante ]i prin preg`tir ile pentru o nou` inter-
ven\ie militar`, prin politicile lor modelate evide nt pentru a exprima
mai degrab` dispozi\ii decât pentru a ob\ine rezult ate, prin incapaci-
tatea lor de a rezista for\elor interne ale ]ovinis mului ]i avidit`\ii au
f`cut multe pentru a-]i submina propria pozi\ie de lider al Occidentului
]i pentru a accentua hido]enia fe\ei pe care o ar`t au lumii a treia.“ 6
În al doilea rând, Bull a descris istoria societ`\ii interna\ionale în
termenii expansiunii geografice, proces care s-a ac celerat în mod drama-
tic o dat` cu decolonizarea ]i cu crearea a peste 1 00 de state noi, precum
]i sl`birea consensului cultural care pusese bazele societ`\ii statelor în tre-
cut. Institu\iile societ`\ii interna\ionale au fost exportate din Europa în
restul lumii. Puterea lor a depins de noii membri c are au fost interesa\i s`
le sus\in`. Bull s-a temut c` „orice revolt` împotr iva Occidentului“, în
special dac` se baza pe percep\iile r`spândite ale neocolonialismului eco-
nomic ]i ale inegalit`\ii crescânde dintre cei boga \i ]i cei s`raci, ar fi peri-
clitat chiar institu\iile care trebuiau reformate d e cei care beneficiaser` cel
mai mult de pe urma lor pe baza unui interes propri u de tip iluminist. 7
Dup` moartea lui Bull ]i din perspectiva sfâr]itulu i r`zboiului rece,
atât întreb`rile puse de el, cât ]i modul în care a încercat s` r`spund` la ele
au fost sursa unui interes reînnoit cu privire la o pera sa ]i la lucr`rile altor
autori asocia\i cu „]coala englez`“ de teoria rela\ iilor interna\ionale. Chiar
]i a]a, exist` posibilitatea identific`rii unor lim ite în abordarea sa. În spe-
cial dou` dintre acestea merit` men\ionate.
În primul rând, Bull a avut tendin\a de a îmbina or dinea interna-
\ional`, definit` din punct de vedere empiric ca o stare de lucruri dinami-
c` în cadrul sistemului statelor (un fapt), cu ordi nea definit` ca o valoare
în func\ie de care s` se evalueze societatea intern a\ional` în raport cu alte
structuri institu\ionale alternative. Ordinea era c antitativ` (mai mult sau
mai pu\in) sau calitativ`? Uneori el a sugerat c` o rdinea a variat în func\ie
de timp ]i spa\iu ]i cu toate acestea nu a încercat s` ofere vreun criteriu cu
care s` se poat` m`sura o asemenea varia\ie. Alteor i a afirmat c` societatea
statelor ca întreg trebuia valorificat` deoarece er a sursa ordinii interna-245 H. BULL RELA|II INTERNA|IONALE 244

Hugo Grotius and International Relations (împreun` cu Benedict Kingsbury ]i
Adam Roberts), Oxford, Oxford University Press, 199 2.
Lecturi suplimentare
Buzan, Barry, „From International System to Interna tional Society: Structural
Realism and Regime Theory Meet the English School“, în International
Organization , nr. 47, 1993, p. 327-352.
Evans, Tony and Wilson, Peter, „Regime Theory and t he English School of
International Relations: a Comparison“, în Millennium: Journal of
International Studies , nr. 21, 1992, p. 329-352.
Hoffman, Stanley, „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“,
în International Affairs , nr. 62, 1986, p. 179-196.
Jones, Roy, „The English School of International Re lations: a Case for Closure“,
în Review of International Studies , nr. 7, 1981, p. 1-13.
Miller, J. D. B. and Vincent, R. J. (eds.), Order and Violence: Hedley Bull and
International Relations , Oxford, Claredon Press, 1990.
Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Anal ogy: Bull, Beitz and
Linklater“, în Review of International Studies, nr. 12, 1986, p. 145-158.
Vincent, R. J., „Hedley Bull and Order in Internati onal Relations“, în Millennium:
Journal of International Studies , nr. 17, 1988, p. 195-214.
Wheeler, Nicholas J., „Pluralist or Solidarist Conc eptions of International Society:
Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“, în Millennium: Journal
of International Studies , nr. 21, 1992, p. 463-488. 4. Hedley Bull, „International Theory: the Case for a Classic al Approach“ în World
Politics , nr. 18, 1966, p. 363-377.
5. Hedley Bull, The Anarchical Society , p. 78.
6. Hedley Bull, „The Great Irresponsibles? The United States, the Soviet Union and
World Order“, în International Journal , nr. 35, 1980, p. 437.
7. Consulta\i în special Hedley Bull, Justice in International Relations , (the Hagey
Lectures), Ontario, University of Waterloo, 1983.
8. R. J. Vincent, „Order in International Politics“, în J. D. B. Miller ]i R. J. Vincent,
Order and Violence: Hedley Bull and International Relations , Oxford, Claredon
Press, 1990, p. 47.
9. J. Habermas, Knowledge and Human Interests , Boston, Beacon Press, 1971, p. 310.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Nardin,
Vincent ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui Hedley Bull
The Control of the Arms Race: Disarmament and Arms Control in the Missile Age ,
New York, Praeger, 1961.
„Society and Anarchy in International Relations“, î n Martin Wight and Herbert
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 35-50.
„The Grotian Conception of International Relations“ , [n Martin Wight and Herbert
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 51-73.
„International Relations as an Academic Pursuit“, î n Australian Outlook , nr. 26,
1972, p. 251-265.
„The Theory of International Politics: 1919 – 1969“ , în Brian Porter (ed.), The
Aberystwyth Papers , Londra, Oxford University Press, 1972, p. 30-58.
„Martin Wight and the Theory of International Relat ions“, în British Journal of
International Studies , nr. 2, 1976, p. 101-116.
The Anarchical Society , Londra, Macmillan, 1977.
„The Great Irresponsibles? The United States, the S oviet Union, and World Order“,
în International Journal , nr. 35, 1980, p. 437-447.
„Hobbes and International Anarchy“, în Social Research , nr. 48, 1981, p. 717-739.
„The International Anarchy in the 1980’s“, în Australian Outlook , nr. 37, 1983, p. 127-131.
The Expansion of International Society (împreun` cu Adam Watson), Oxford, Claredon
Press, 1984.
Intervention in World Politics (ed.), Oxford, Oxford University Press, 1984.
Justice in International Relations , Waterloo, Ontario, University of Waterloo, 1984.
Hedley Bull on Arms Control , Basingstoke, Macmillan, 1987. 247 H. BULL RELA|II INTERNA|IONALE 246

nu precizeaz` ce ar trebui spus sau f`cut într-un c az particular. Aceast`
diferen\iere este reflectat` de cele dou` moduri ca tegoric diferite de
asociere uman` deosebite de Oakeshott ]i pe care le -a numit universitas ]i
societas . Prima reprezint` o asociere de oameni uni\i pentr u atingerea unui
obiectiv comun, cum ar fi o echip` de fotbal. Astfe l, practicile acesteia sunt
„prudente“ în con\inut, proiectate pentru a atinge un scop. Dimpotriv`,
societas reprezint` o rela\ie „moral`“ între agen\i liberi c are î]i însu]esc
strict doar autoritatea rezultat` din unele condi\i i necesare asocierii ]i
ac\iunii, îns` care, pe de alt` parte, le permite c elor implica\i urm`rirea
propriilor obiective.
Aceste dou` concepte, împreun` cu „vocabularul“ aso ciat fiec`ruia,
reprezint` în opinia lui Oakeshott polul în jurul c `ruia graviteaz` gândirea
european` despre statul modern. Aceasta poate fi co nsiderat` drept „teleo-
cra\ie“, un efort comun de a c`uta satisfacerea unu i set de sine st`t`tor de
obiective comune, caz în care rolul guvernului este de a rezolva proble-
mele corespunz`toare, oricare ar fi acestea. Sau pr acticile sale se pot limi-
ta la un cadru de conduit` care nu specific` nici u n astfel de obiectiv ]i
care ofer` pur ]i simplu o recompens` negativ`, eli minarea unor circum-
stan\e care altfel ar putea afecta îndeplinirea sco purilor indivizilor. „Aso-
cierea civil`“, societatea conceput` în acest ultim mod, nu ofer` mântuirea
(prin promisiunea îndeplinirii unui obiectiv comun) , îns` organizarea în
acest fel a problemelor umane [l restric\ioneaz` pu r ]i simplu pe cel care
este capabil s` caute „o via\` bun`“ într-o manier` proprie.
Terry Nardin utilizeaz` în mod explicit acest cadru pentru a justifica
o interpretare unic` a societ`\ii interna\ionale. L ucrarea sa Law, Morality,
and the Relation of States (1983) preia distinc\ia primar` efectuat` de
Oakeshott între „asocierea civil`“ ]i „asocierea în treprinz`toare“ ]i o
aplic` la nivel global, de]i Nardin modific` u]or c onceptele în ceea ce
prive]te distinc\ia dintre asocierea „orientat` spr e scop“ ]i cea „practic`“.
Cel din urm` se refer` la „un set de probleme care trebuie luate în conside-
rare atât în actul de decizie ]i de execu\ie, cât ] i în evaluarea deciziilor ]i
ac\iunilor“. 1Nardin reproduce pur ]i simplu modurile de asociere ale lui
Oakeshott la nivel interna\ional, astfel încât stat ele îndeplinesc rolul pe
care Oakeshott l-a atribuit indivizilor în societat ea civil`. Pentru Nardin,
societatea interna\ional` reprezint` o asociere pra ctic` între state:
„Fiecare este devotat propriilor obiective ]i propr iei concep\ii despre
bine. Binele comun al acestei comunit`\i cuprinz`to are const` nu în
obiectivele pe care unii membri ai ei, iar uneori c hiar cei mai mul\i,
doresc s` le urm`reasc` în mod colectiv, ci în valo rile de dreptate, TERRY NARDIN
Profesorul Terry Nardin pred` teorie politic` inter na\ional` la Uni-
versitatea Wisconsin-Milwaukee. Sunt dou` motive pe ntru a-l include în
aceast` sec\iune care cuprinde teoreticienii societ `\ii interna\ionale. {nt@i
pentru c` opera sa difer` în unele aspecte importan te de cea a altor repre-
zentan\i ai „]colii engleze“ analiza\i în aceast` l ucrare (Bull, Vincent,
Wight) ]i apoi deoarece î]i bazeaz` interpretarea p roprie cu privire la natu-
ra dreptului interna\ional între state pe fundament ele filozofice ale filozo-
fului politic englez Michael Oakeshott (1901-1990), care a fost profesor
de ]tiin\e politice la London School of Economics pe când Martin Wight
î]i \inea acolo faimoasele cursuri despre teoria po litic` interna\ional`. Din
câte cunosc, Nardin este singurul care a scris desp re societatea interna-
\ional` ]i a utilizat opera lui Oakeshott pentru a- ]i justifica interpretarea
proprie a caracterului special al rela\iilor dintre state, iar pentru a în\elege
lucr`rile lui Nardin este necesar s` se înceap` cu opera mentorului s`u in-
telectual.
Oakeshott a fost probabil cel mai important gândito r politic englez
al secolului. El a dezvoltat un concept de societat e civil` de mare fine\e ]i
a analizat unele dintre cele mai importante problem e ridicate de dez-
voltarea statului modern. De asemenea, el a influen \at considerabil modul
în care se studiaz` ]i se pred` istoria gândirii po litice. De]i unele lucr`ri
ale sale sunt complexe, cele mai multe, în special eseurile, sunt caracteri-
zate de o elegan\` notabil` a stilului. El a fost u n nonconformist în sensul
c` a refuzat multe dintre elementele normale ale ep ocii sale. În ciuda repu-
ta\iei de conservator, a fost destul de radical în unele chestiuni particulare.
De exemplu, a fost un ap`r`tor fervent al elitismul ui din universit`\i,
sus\inând c` acestea nu ar trebui s` fie confundate cu ]colile tehnice, ci ar
trebui s` men\in` valori academice riguroase care s ` fie urmate pentru
semnifica\ia lor intrinsec`.
De asemenea, Oakeshott a fost foarte sceptic cu pri vire la presu-
pusele „virtu\i“ ale statului modern. Concep\ia sa abordeaz` conduita
uman` ca fiind constituit` din agen\i inteligen\i c are reac\ioneaz` la
situa\iile întâmpl`toare pentru a-]i atinge scopurile ]i care ac\ioneaz` ast-fel prin prisma existen\ei unor practici multiple. Ace]ti agen\i se împart în
dou` categorii diferite. Ei pot fi „pruden\i“, fapt ce se refer` la un compor-
tament util proiectat pentru atingerea scopului dat , sau pot fi „morali“,
supunându-se unor reguli care nu sunt utile ]i care nu specific` ac\iunea.
De exemplu, principiul conform c`ruia indivizii tre buie s` ac\ioneze corect 249 T. NARDIN

sali]ti» [politica statelor ]nu trebuie evitat` sau inversat`. Este mai
degrab` ceva dublu negativ decât ceva pozitiv.“ 4
Nardin evit` toate problemele asociate cu conceptua lizarea socie-
t`\ii interna\ionale ca via media . El nu prive]te societatea civil` interna-
\ional` ca pe unul dintre elementele competitive din cadru l rela\iilor inter-
na\ionale, a]a cum face Bull. De asemenea, el nu crede c` pra cticile auto-
ritare ale societ`\ii interna\ionale mediaz` între realism ]i revolu\ionarism,
a]a cum sus\ine uneori Wight. De fapt, Nardin ignor` pur ]i simplu astfel
de preten\ii. El nu este interesat de dilemele reco ncilierii ordinii cu justi\ia
în societatea interna\ional`, deoarece ordinea aces teia este deja just`,
atunci când justi\ia se refer` la regulile procedur ale ale coexisten\ei
statelor. Societatea interna\ional` se prezint` ast fel ca o Gesellschaft (în
limba german`, Gesellschaft = societate – n. trad.) fragil`, care permite o
pluralitate de Gemeinschafts (Gemeinschafts = comunit`\i – n. trad.) gene-
rate intern. În lumina diversit`\ii evidente, atât prin prisma tradi\iilor etice,
cât ]i a valorilor incluse ]i exprimate de majorita tea statelor lumii, sigurul
r`spuns ra\ional este în consecin\` de a accepta ]i a face fa\` relativismu-
lului etic. „Relativismul … rezult` din dezacordu l evident privind exis-
ten\a multor adev`ruri, fiecare determinat de stand ardele utilizate pentru a
defini ]i a m`sura adev`rul.“ 5Aceasta nu neag` îns` posibilitatea exis-
ten\ei unor criterii metaetice – Nardin nu este cu siguran\` un sceptic în
ceea ce prive]te morala – numai c` mai trebuie s` d escoperim care ar fi
acel criteriu.
Consecin\ele modului în care Nardin abordeaz` socie tatea interna-
\ional` sunt, f`r` îndoial`, conservatoare. Societa tea interna\ional` este o
societas procedural`. Ea protejeaz` interesele comune ale st atelor pentru
a avea o coexisten\` stabil`, dar este subminat` dac` statele sau al\i actori încearc` s` o transforme într-o asocia\ie orientat` spre un scop. Justi\ia
înseamn` reguli impar\iale, care impun obliga\ii cu fo r\` egal` tuturor
statelor, indiferent de distribu\ia puterii ]i a bo g`\iei între ele. În acest sens
Brown remarc`:
„regula … care interzice exproprierea f`r` compen sa\ii a bunurilor
aflate în posesia str`inilor … este impar\ial` de oarece o firm` din
Bangladesh care func\ioneaz` în SUA ar fi la fel de îndrept`\it` s`
beneficieze de protec\ie ca ]i o societate american ` care ac\ioneaz` în
Bangladesh, iar, din perspectiva lui Nardin, faptul c` firmele din
Bangladesh sunt fragile nu este deloc elocvent.“ 6pace, securitate ]i coexisten\`, care pot fi atinse numai prin participarea
în cadrul unui organism comun care s` stabileasc` p ractici autorizate.“ 2
Aplicând distinc\ia lui Oakeshott la societatea int erna\ional`,
Nardin consider` implicit ceea ce Oakeshott era preocu pat s` împiedice,
adic` subordonarea societas fa\` de universitas la nivelul politicii interne.
Nardin se distan\eaz` de mentorul s`u atunci când a dmite c` lupta dintre
aceste „moduri de conduit`“ a fost pierdut` în cadr ul grani\elor statului
modern. Nardin nu ofer` explicit un asemenea argume nt, îns` acesta este
compatibil din punct de vedere logic cu cadrul gene ral al teoriei sale.
Astfel, nu ar trebui ca societatea statelor ]i drep tul interna\ional s`
fie în\elese ca o asociere orientat` spre un scop. Statele nu împ`rt`]esc
acelea]i scopuri, fiecare dintre ele î]i urm`re]te propri a viziune cu privire
la o via\` bun` în numele cet`\enilor s`i. Aceasta nu înseamn` c` statele
nu au unele scopuri comune ]i nu-]i dau avizul în c adrul unor acorduri
pentru a îndeplini aceste scopuri în mod concret. D ar societatea statelor ]i
institu\ia ei central` în domeniul dreptului nu sun t probleme asupra c`rora
statele s` î]i dea acordul. Con\inutul unor tratate speciale ar putea fi
subiect de acord ]i negociere, îns`, a]a cum afirm` Brown, „ceea ce tre-
buie s` fie considerat drept tratat ]i modul în car e statele se angajeaz` prin
tratate sunt, în mod logic, probleme mai importante decât con\inutul
oric`rui tratat anume“. 3Aceste probleme mai importante \in de domeniul
„practicilor autorizate“ din dreptul interna\ional. Nardin pretinde c` soci-
etatea statelor trebuie s` fie în\eleas` ca fiind c onstituit` prin asemenea
practici, care reprezint` ele însele condi\ia posib ilit`\ii de cooperare con-
]tient` între state. Statele nu pot renun\a la part iciparea la aceste practici
f`r` a-]i abandona statutul lor de membri ai societ `\ii interna\ionale astfel
analizate.
Modul în care Nardin abordeaz` analiza societ`\ii i nterna\ionale
este foarte diferit de maniera în care aceasta este conceput` de Wight, Bull
]i Walzer. El nu are nevoie s` apere societatea int erna\ional`, ca pe un
„lucru bun“, fa\` de preten\iile realismului ]i rev olu\ionarismului, care
sunt punctele de pornire ale lui Wight ]i Bull. Dat orit` acestui fapt, abor-
darea sa este relativ superioar` acestora. În cadru l „]colii engleze“, valoa-
rea societ`\ii interna\ionale este afirmat` printr- o presupus` tradi\ie sau
printr-un model de gândire a c`rui identitate se de fine]te per a contrario .
Via media (calea de mijloc) se define]te, dup` Forsythe:
„prin respingerea fiec`rei extreme. Pentru «reali]t i» constrângerile
morale ar trebui s` se aplice ]i chiar se aplic` st atelor. Pentru «univer-251 T. NARDIN RELA|II INTERNA|IONALE 250

fost nevoit s` constate c`: (a) statele au o valoar e moral` inerent` ]i de
aceea trebuie respectate; (b) este mai important s` fie respectate statele
decât oamenii sau comunit`\ile care le compun“. 9Dac` Nardin nu poate
îndeplini ambele sarcini, nu este clar de ce are se ns s` credem c` distinc\ia
lui Oakeshott este de mare ajutor în analiza eticii societ`\ii interna\ionale.
Statele nu sunt persoane particulare. Este posibil ca ele s` nu con\in` nici
o form` de „via\` bun`“ pentru cet`\enii lor. S` ne gândim, de exemplu, la
Cambodgia sub conducerea lui Pol Pot. Oare exist` l imite pentru diversi-
tatea politic` ]i etic` pe care dreptul interna\ion al ar trebui s` o recunoasc`?
Cel pu\in Michael Walzer, a c`rui abordare a eticii interna\ionale pre-
supune c` legitimitatea drepturilor statului este d ependent` de un „echili-
bru“ moral între state ]i comunit`\ile pe care le p rotejeaz`, admite unele
excep\ii de la regula noninterven\iei.
Ideile lui Nardin despre rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile
statului s-au schimbat de la publicarea c`r\ii Law, Morality and the Relation
of States în 1983. În 1986 el a publicat un articol unde crit ic` încerc`rile
lui Walzer de a deduce drepturile statului din drep turile fundamentale ale
omului ]i, în acela]i timp, propune limite stricte pentru situa\iile care per-
mit interven\ia în domeniul rela\iilor interna\iona le. 10 Nardin sus\ine c`
este chiar posibil s` se justifice interven\ia în a facerile interne ale statelor
pe baza viol`rii drepturilor omului de c`tre aceste a ]i, în acela]i timp, s`
se impun` constrângeri importante ]i severe interve n\iei din considera\ii
etice cu privire la cel ce de\ine dreptul de interv en\ie, lucru care ar face ca
interven\ia s` fie foarte dificil de justificat în practic`:
„1. Interven\ia armat` pentru a proteja drepturile omului [poate ]fi
întreprins` numai dup` ce alte remedii mai pu\in drastice au fost încercate ]i au e]uat.
2. Interven\ia trebuie, [n fapt, s` elimine abuzul pe care a inten\io-
nat s` îl remedieze.
3. Înc`lcarea drepturilor omului trebuie s` fie atâ t de serioas` încât s`
merite costul în vie\i omene]ti pe care l-ar putea produce interven\ia.
4. Efectele destabilizatoare anticipate ale interve n\iei umanitare
asupra stabilit`\ii interna\ionale trebuie s` fie m inime.“ 11
Din nefericire, cât timp aceste criterii accentueaz ` dificultatea jus-
tific`rii interven\iei chiar dac` violarea drepturi lor omului reprezint` un
argument potrivit în favoarea interven\iei, recunoa] terea de c`tre Nardin a
leg`turii dintre drepturile statului ]i drepturile omului submineaz` dis-
tinc\ia orientat` spre scop/practic pe care se baze az` pentru a-]i justifica
abordarea conservatoare a societ`\ii interna\ionale . Aceasta sugereaz` c`
dreptul statelor de a se bucura de privilegiile apa rtenen\ei la societatea Nardin se opune oric`rei încerc`ri de a împov`ra so cietatea inter-
na\ional` cu scopuri comune, cum ar fi obliga\ia de a realiza un fel de
justi\ie distributiv` între Nord ]i Sud. În lipsa u nui acord cu privire la ceea
ce ar înseamna aceasta, încerc`rile de a o aplica v or e]ua ]i vor submina
consensul rafinat care exist` deja cu privire la justi \ia procedural`. În mod
similar, Nardin se opune legisla\iei interna\ionale care ar permite inter-
ven\ia în afacerile interne ale statelor. Justi\ia cere „in dependen\a ]i egali-
tatea din punct de vedere legal a statelor, dreptul la autoap`rare, datoria de
noninterven\ie, obliga\ia de a respecta tratatele ] i restric\ii cu privire la
conduita în r`zboi“. 7Este interesul comun al statelor de a sus\ine aceas t`
concep\ie limitat` asupra justi\iei, care este o condi\ie prealabil` a coexis-
ten\ei lor.
Nu exist` nici o îndoial` c` opinia auster` a lui Nardin desp re justi-
\ia interna\ional`, conservatoare în ceea ce prive]te implica\iile politice, reprezint`, de asemenea, o distan\are destul de rad ical` fa\` de „]coala
englez`“. Mul\i dintre membrii acesteia (cum ar fi John Vincent) se tem
de incapacitatea ei de a încorpora elemente de just i\ie cosmopolit` ]i
sus\in c` supravie\uirea acesteia depinde de o astf el de încorporare, oricât
de dificil ar fi s` se realizeze. Nardin afirm` chi ar cazul contrar. Dac`
încearc` s` devin` un fel de asocia\ie orientat` sp re un scop, cu timpul va
deveni tot mai slab`, nu mai puternic`.
Totu]i, aceasta nu înseamn` c` nu este interesat de promovarea
drepturilor omului la nivel global. El chiar men\io neaz` importan\a lor,
dar, în concordan\` cu cadrul lui Oakeshott, pune a ccent pe primatul drep-
turilor politice ]i civile fa\` de cele economice ] i sociale:
„A insista asupra respect`rii drepturilor omului în seamn` a pretinde
ca politicile ]i legile unei comunit`\i s` reflecte principiile impar\i-
alit`\ii cu privire la persoane ]i la scopurile lor , fapt inerent în ideea
unei asocia\ii practice.“ 8
Valabilitatea abord`rii lui Nardin cu privire la studiul eticii ]i al
societ`\ii interna\ionale const` în aderen\a sa rig uroas` la consecin\ele
adopt`rii renumitei dihotomii a lui Oakeshott între cele dou` ideal-tipuri
de asociere uman`. Dac` aceast` abordare este convi ng`toare sau nu depinde
foarte mult de validitatea aplic`rii distinc\iei la rela\iile interna\ionale,
considerând statele ca ]i când ar fi persoane parti culare. Toate criticile pe
care Nardin le-a primit î]i au originea în aceast` singur` presupunere.
Pentru c`, în cazul în care statele nu ar trebui considerate ca având viziuniautonome despre „via\a bun`“, atunci întregul cadru se sprijin` pe funda-
mente intelectuale ]i morale foarte fragile. Simon Caney observ` c` „el a 253 T. NARDIN RELA|II INTERNA|IONALE 252

6. Chris Brown, op. cit ., p. 219.
7. Terry Nardin, „Law, Morality, and the Relations of States“, p. 270.
8. Ibid ., p. 276.
9. Simon Caney, „Human Rights and the Rights of State s: Terry Nardin on
Nonintervention“, în International Political Science Review , nr. 18, 1997, p. 29.
10. Terry Nardin ]i Jerome Slater, „Nonintervention and Huma n Rights“, în Journal
of Politics , nr. 48, 1986, p. 86-96.
11. Ibid ., p. 93-94.
12. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Appro aches,
Hemel Hempstead , Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 125.
13. Simon Caney, op. cit ., p. 29.
14. Cu privire la aceast` not` ave\i în vedere distinc \ia lui Robert Jackson între state
]i cvasi-state în sistemul interna\ional. Jackson a firm` c` a intervenit o muta\ie
fundamental` în statutul suveranit`\ii statelor în dreptul interna\ional pe parcur-
sul ultimilor 200 de ani. În timp ce, în secolul al XIX-lea, dreptul interna\ional
acorda drepturi de suveranitate entit`\ilor care î] i puteau demonstra capacitatea
de a oferi elemente politice ]i economice de baz` c et`\enilor lor, procesul deco-
loniz`rii, inspirat el însu]i de regula egalit`\ii rasiale, a dat na]tere fenomenului de suveranitate negativ`. Ast`zi multe state se buc ur` de privilegiul de a apar\ine
societ`\ii interna\ionale f`r` a avea capacitatea d e a furniza bunuri de baz`
cet`\enilor lor. Consulta\i Robert H. Jackson, Quasi-States: Sovereignty,
International Relations, and the Third World , Cambridge, Cambridge University
Press, 1990.
15. Consulta\i Nicholas Wheeler, „Guardian Angel or Global G angster? A Review of the
Ethical Claims of International Society“, în Political Studies , nr. 44, 1996, p. 123-135.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Vincent, Walzer ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui Terry Nardin
Law, Morality, and the Relations of States , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1983.
„The Problem of Relativism in International Ethics“ , în Millennium: Journal of
International Studies , nr. 18, 1989, p. 149-167.
„International Ethics and International Law“, în Review of International Studies,
nr. 18, 1992, p. 19-30.
„Ethical Traditions in International Affairs“, în T erry Nardin ]i David R. Mapel
(ed.), Traditions of International Ethics , Cambridge, Cambridge
University Press, 1993, p. 1-22. interna\ional` este mai degrab` limitat decât absol ut. De asemenea, aceas-
ta sl`be]te argumentele în favoarea unei societ`\i interna\ionale bazate pe
diversitate etic` ]i cultural`. A]a cum relev` Brow n, „dac` diversitatea
înseamn` c` statele au dreptul s` î]i maltrateze po pula\ia, atunci este greu
de spus de ce urmeaz` s` evalu`m o astfel de divers itate“. 12 Caney afirm`
c`, dac` diversitatea etic` ]i cultural` trebuie re spectat`, atunci aceasta ar
putea justifica de fapt interven\ia împotriva state lor care nu reu]esc s`
respecte diversitatea cultural`, religioas` ]i etni c` în interiorul grani\elor
lor teritoriale. 13 De asemenea, el sus\ine c` încercarea lui Nardin de a face
o distinc\ie între drepturile politice ]i civile ]i drepturile economice ]i
sociale ]i de a acorda o mai mare prioritate celor dintâi nu este convin-
g`toare, deoarece cele din urm` sunt la fel de impo rtante ca ]i primele
pentru c` le permit indivizilor ]i statelor s` se a ngajeze în orice fel de
asociere orientat` spre scop sau spre practic`.
Pe scurt, proiectul lui Terry Nardin reprezint` o c ontribu\ie dis-
tinct` la studiul rela\iilor interna\ionale. Aborda rea sa este complet diferit`
de cele ale altor membrii ai „]colii engleze“ atât ca premise filozofice, cât
]i ca implica\ii normative. Totu]i, r`mâne neclar d ac` el evit` problemele ]i
dilemele pe care Bull, Vincent ]i Wight le-au avut în lucr`rile lor. Nardin
consider` c` membrii societ`\ii interna\ionale, ca indivizi, sunt demni de
respect ]i independen\`. Dar este clar c` mul\i din tre ei nu o merit`. 14 În
absen\a unei sus\ineri clare a analogiei, construc\ ia teoretic` a lui Nardin
cu privire la rela\iile interna\ionale se sprijin` pe fundamente nesigure. În
ciuda eforturilor sale, dezbaterea problemei dac` s ocietatea statelor este
un „înger p`zitor“ sau un „gangster global“ va cont inua mult timp. 15
Note
1. Terry Nardin, Law, Morality, and the Relations of States , Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1983, p. 6.
2. Ibid ., p. 19.
3. Chris Brown, „Ethics of Coexistence: the Internati onal Theory of Terry Nardin“,
în Review of International Studies , nr. 14, 1988, p. 215.
4. Murray Forsythe, „The Classical Theory of International R elations“, în Political
Studies , nr. 26, 1978, p. 413.
5. Terry Nardin, „The Problem of Relativism in Intern ational Ethics“, în Review of
International Studies , nr. 18, 1989, p. 150. 255 T. NARDIN RELA|II INTERNA|IONALE 254

JOHN VINCENT
John Vincent a murit subit la 2 noiembrie 1990. Ave a numai 47 de
ani ]i abia trecuse un an de la numirea sa ca profe sor de rela\ii interna-
\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics .
Moartea sa a însemnat mai mult decât o tragedie personal` p entru cei care
l-au cunoscut; a fost ]i o pierdere mare pentru a]a -numita „]coal` englez`“
a rela\iilor interna\ionale. Mai mult, problemele p use de Vincent ]i rigu-
rozitatea cercet`rii sale intelectuale sunt relevan te în special în epoca de
dup` r`zboiul rece. Ar fi fost interesant de observ at modul în care Vincent
ar fi r`spuns la aten\ia care este acordat` celor d ou` elemente prezente în
cel mai înalt grad în lucr`rile sale. Primul este p roblema „interven\iei“ în
teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale, despr e care a publicat prima sa
carte notabil` în 1974. Chiar înainte s` moar` a re analizat câteva dintre
argumentele din lucr`rile sale anterioare, iar în g ândirea sa se poate obser-
va o muta\ie semnificativ`. Al doilea element este problema drepturilor
omului în politica mondial`: în ce constau ele, gra dul în care se poate
m`sura evolu\ia respect`rii lor ]i dificult`\ile in erente încerc`rii de a pro-
mova drepturile omului în diploma\ia interna\ional` .
John Vincent s-a n`scut în anul 1943. Christopher H ill îl descrie ca
pe o persoan` cu „dezvoltare târzie“, care nu a reu ]it extraordinar în acti-
vitatea sa ]colar` ]i care a intrat cu dificultate la universitate dup` absol-
virea liceului. Hill a observat c` „excep\ionalele sale calit`\i au ie]it la
iveal` numai dup` terminarea studiilor universitare ]i nici atunci nu a atins
capacitatea sa maxim`, ci abia aproape de 40 de ani “. 1El a absolvit cea
mai veche facultate de rela\ii interna\ionale din M area Britanie, Universi-
tatea din |ara Galilor de la Aberystwyth. Apoi a st udiat la Universitatea
Leicester (master în studii europene) ]i la Australian National University
(unde ]i-a luat doctoratul), fiind îndrumat de mentorul s`u, Hedley Bull. Înainte de a-i urma Susanei Strange ca profesor de rela\ii interna\ionale la
Catedra Montague Burton de la London School of Economics , în anul
1989, Vincent a predat la universit`\ile Keele ]i O xford. El a editat presti-
gioasa Review of International Studies timp de trei ani înainte de a fi
numit profesor la Londra.
În excelenta analiz` a operei lui Vincent, Neumann îl caracterizeaz`
ca pe un membru autentic al „]colii engleze“ de rel a\ii interna\ionale, influ-
en\at în special de lucr`rile lui Martin Wight ]i H edley Bull. Neumann
sugereaz` c` membrii acestei ]coli de gândire au în vedere cinci probleme
în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 2În primul rând, ei sunt intere-Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Ethics of Coexistence: the Internati onal Theory of Terry Nardin“,
în Review of International Studies , nr. 14, 1988, p. 213-222.
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Appro aches ,
Hemel Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992.
Caney, Simon, „Human Rights and the Rights of State s: Terry Nardin on Noninter-
vention“, în International Political Science Review , nr. 18, 1997, p. 27-37.
Jackson, Robert H., Quasi-States: Sovereignty, International Relations, and the
Third World , Cambridge, Cambridge University Press, 1990.
Oakeshott, Michael, Rationalism in Politics and Other Essays , Londra, Methuen, 1962.
Oakeshott, Michael, On Human Conduct , Oxford, Clarendon Press, 1975. RELA|II INTERNA|IONALE 256

]i practic probleme cum ar fi interven\ia ]i rolul drepturilor omului în soci-
etatea interna\ional`, el a reprezentat mai degrab` modul în care valori ]i
preocup`ri concurente pot coexista cu succes în gân direa unui autor. Într-una
din celebrele sale expresii, Vincent se arat` suspi cios cu privire la „întregul
efort de a-i analiza pe marii gânditorii ca ]i cum ar fi colete la oficiul
po]tal“ ]i f`r` îndoial` c` ar fi avut o p`rere cri tic` cu privire la modul în
care am clasificat gânditorii importan\i în aceast` carte:
„Critica realist` a lui Carr este urmat` de un capi tol despre limitele
realismului. Realistul Martin Wight din lucrarea Power Politics se
deosebe]te de ra\ionalistul Martin Wight din studiu l Western Values in
International Relations . Evaluarea de c`tre Morgenthau a politicii
interna\ionale privite ca lupt` pentru putere inclu de o analiz` a echili-
brului de putere ca factor stabilizator în politica statelor ]i chiar a
importan\ei consensului moral de care depinde, în c ele din um`, stabi-
litatea unui sistem.“ 5
În lucr`rile lui Vincent se poate observa o fin` ev olu\ie de la o
sus\inere strict` a interpret`rii pluraliste a soci et`\ii statelor la una mai
solidar`. Spre deosebire de cei mai mul\i oameni, V incent a devenit din ce
în ce mai radical pe m`sur` ce a înaintat în vârst` ]i nu invers. Aceasta ar
putea s` aib` o leg`tur` cu insatisfac\ia sa crescâ nd` fa\` de mo]tenirea
intelectual` a fostului s`u mentor, Hedley Bull, de ]i chiar ]i Bull a avut o
evolu\ie asem`n`toare spre sfâr]itul vie\ii sale. A cea evolu\ie explic` con-
tradic\ia aparent` dintre ra\ionamentele centrale d in principalele sale c`r\i,
Nonintervention and International Order (1974) ]i Human Rights and
International Relations (1986).
Prima sa lucrare, dezvoltat` din lucrarea de doctor at realizat` sub
îndrumarea lui Hedley Bull, reflect` ra\ionalismul sumbru al fostului s`u
îndrum`tor. Scriind în timpul r`zboiului rece dintr e superputeri, Vincent
nu a fost interesat în primul rând de problema inte rven\iei umanitare. La
începutul anilor ’70, exista o discrepan\` sup`r`to are între prevederile
dreptului interna\ional, care interzic interven\ia ]i utilizarea abuziv` a aces-
teia de SUA ]i Uniunea Sovietic`. Desigur, interven \ia este ceea ce statele
observ` deseori în ac\iunile celorlal\i ]i niciodat ` în ac\iunile proprii.
Aceasta ar putea sugera c` reprezint` numai un abuz ]i c`, dac` vrem s`
în\elegem rela\iile interna\ionale ]i modul în care statele se comport` cu
adev`rat, nu este nevoie s` dedic`m prea mult timp ideii de noninter-
ven\ie. Totu]i, a]a cum relev` Vincent, condamnarea pe scar` larg` a unei
forme de comportament în societatea interna\ional` reflect` de obicei o
for\` oarecare a normei care este, în principiu, în c`lcat`. Statele fac în sa\i de analiza comparativ` a „sistemelor interna\i onale“ în timp ]i spa\iu,
în special în termenii practicii ]i culturii diplomatice. În al doilea rând, au
o predilec\ie comun` pentru analiza rela\iilor inte rna\ionale în cadrul a
ceea ce Hedley Bull denumea „societatea statelor“. 3Se ajunge astfel la a
se accentua mai curând rolul voin\ei decât cel al n ecesit`\ii în analiza com-
portamentului statelor. Alan James arat` c`:
„O societate … se supune ]i în acela]i timp expri m` dorin\ele ]i
capriciile celor care fac parte din ea. Ea reflect` ac\iunile ]i reac\iile
membrilor s`i. }i acei membri … vor fi influen\a\ i de ra\ionamentele
lor, de speran\ele, scopurile, credin\ele, temerile , grijile ]i de toate
celelalte elemente ale condi\iei umane … de aceea termenul societate,
cu conota\iile sale voluntare, este mult mai potriv it decât termenul sis-
tem pentru a caracteriza colectivitatea statelor.“ 4
În al treilea rând, membrii ]colii men\ionate dezba t continuu gradul
schimb`rii în cadrul societ`\ii statelor. Exist` vr eo dovad` c` aceasta se
extinde astfel încât s` includ` ]i actori care nu s unt state? Legitimitatea
regulilor care unesc statele depinde de recunoa]ter ea acestora doar de state
sau necesit` sus\inerea unui num`r mai mare de sus\ in`tori? Ce înseamn`
echilibrul relativ dintre „pluralism“ ]i „solidarit ate“ în societatea interna-
\ional`? Oare institu\iile sale (descrise pe larg î n renumita lucrare a lui
Bull) sunt compatibile cu o cultur` a consensului d e procedur` între state
sau ele se transform` într-o direc\ie mai solidar` pentru a promova ]i o
mai mare omogenitate între state? În al patrulea rând, cele trei renumite elemente ale lui Wight cu privire la gândirea inter na\ional` sunt foarte
importante pentru membrii „]colii engleze“. Distinc \ia sa cu privire la
„modelele gândirii interna\ionale“ ale reali]tilor, ra\ionali]tilor ]i revolu-
\ioni]tilor continu` s` influen\eze atât maniera în care membrii acestei
]colii î]i prezint` principalele idei cu privire la rela\iile interna\ionale, cât
]i modul în care se pozi\ioneaz` în cadrul acelui c orpus de idei. În ultimul
rând, tensiunile dintre cerin\ele ordinii interna\i onale ]i cele ale justi\iei
cosmopolite reprezint` o preocupare permanent` pent ru autori ca Vincent.
Desigur, ar fi de-a dreptul incorect s` afirm`m c` cei care se identific` ca
apar\inând „]colii engleze“ sunt de acord asupra pr oblemelor principale.
Tot ce se poate spune este c` ei sunt de acord în l eg`tur` cu problemele
centrale ]i opereaz` cu to\ii în cadrul unei tradi\ ii mai extinse a gândirii în
c`utarea r`spunsurilor.
Vincent însu]i nu a fost de acord cu un num`r mare de r`spunsuri
la problemele-cheie men\ionate anterior, îns` acest fapt nu ar trebui tratat
ca semn de sl`biciune. Atunci când a abordat din pu nct de vedere teoretic 259 J. VINCENT RELA|II INTERNA|IONALE 258

o revizuire radical` a societ`\ii interna\ionale pr in transformarea ei într-o
colec\ie de regimuri republicane. {n viziunea sa pr ivind ordinea mondial`,
liga statelor ar fi avut drept de interven\ie ca or ganiza\ie interna\ional`.
Mazzini completeaz` evolu\ia liberal` a teoriilor î mpotriva noninterven-
\iei. El sus\ine c` regula este pur ]i simplu un in strument al marilor puteri
pentru a proteja regimurile clientelare din alte \` ri în timp ce ele restric\io-
neaz` chiar procesele prin care Cobden a sperat c` s-ar reduce nevoia de
interven\ie.
Eviden\iind argumentele clasice privind noninterven\ ia, Vincent
analizeaz` istoric situa\ia existent` începând cu R evolu\ia Francez`, inclu-
siv situa\ia SUA, a ONU ]i a Uniunii Sovietice. Teo ria sa sus\ine cu t`rie
opinia c` anarhia interna\ional` ]i ceea ce Morgent hau a caracterizat odat`
drept „universalismul na\ionalist“ al marilor puter i ar trebui s` tempereze
orice încercare de a dezvolta reguli de interven\ie . El afirm` c` asemenea
încerc`ri ar putea mai degrab` s` ofere o con]tiin\` pozitiv` statelor cu
tendin\e distrug`toare decât s` restric\ioneze inte rferen\a flagrant` moti-
vat` de propriile interese strategice. Care este, î n acest caz, solu\ia lui
Vincent? În anul 1974 el a optat pentru Richard Cob den. Incapabil s`
accepte regulile unei interven\ii legitime, în ciud a caracterului lor norma-
tiv, el nu ofer` o alt` alternativ` decât adeziunea riguroas` la legile nonin-
terven\iei. Nu exist` alternativ` real` atât timp c ât principiul suveranit`\ii
r`mâne în centrul constituirii societ`\ii interna\i onale. Dac` ar trebui s`
existe drept interna\ional între statele care nu re cunosc o autoritate mai
mare decât pe cea proprie, atunci el nu poate exist a decât pe baza egalit`\ii
formale, indiferent de inegalitatea pregnant` în ce ea ce prive]te distribu\ia
puterii militare ]i economice. Ca ]i Hedley Bull, V incent consider` c`
justi\ia cosmopolit` nu poate fi ob\inut` f`r` ordi ne ]i, spre deosebire de
Richard Falk, sus\ine c` dreptul interna\ional nu a r trebui v`zut ca agent
de transformare a societ`\ii interna\ionale:
„Între un naturalism care nu \ine cont de practica statului ]i un pozi-
tivism [legal ]care ar interpreta pur ]i simplu orice comportament al
statului ca lege, dreptul interna\ional trebuie s` g`seasc` o cale de
mijloc. În cazul prezent, nu este clar c` a fost tr asat un curs de mijloc
al interven\iei umanitare între o doctrin` pur` a n oninterven\iei, care
nu ar permite s` se fac` nimic, ]i o doctrin` etero gen` a interven\iei,
care ar îngreuna dreptul interna\ional. Pân` ce ace st curs de mijloc nu
va putea fi trasat, noninterven\ia va oferi probabi l cel mai respectabil
principiu sanc\ionat de dreptul interna\ional.“ 7general ceea ce pot pentru a evita acuza\ia conving`toare de ipocrizie. Ca regul` principal` a societ`\ii statelor, noninterve n\ia merit` s` fie studiat`,
mai ales dac`, precum Vincent, credem c` reprezint` o regul` de dorit care
are nevoie mai curând de sus\inere decât de un ata] ament cinic formal.
Vincent sus\ine c` partea central` a interven\iei ( opus` „interfe-
ren\ei“, activitate normal` în cadrul rela\iilor in terna\ionale) const` în uti-
lizarea unor mijloace coercitive pentru a modifica comportamentul sau,
poate, pentru a schimba guvernul unui stat-\int`. A menin\area sau utili-
zarea for\ei „în afacerile interne ale unui alt sta t“ este exact ceea ce regu-
la noninterven\iei interzice. 6În ciuda percep\iei multor cercet`tori care
considerau, la începutul anilor ’70, c` o societate mondial` transna\ional`
era pe cale s` se nasc`, Vincent sus\ine c` mo]teni rea sistemului de stat
modern are înc` o influen\` major` asupra noastr`. De]i el î]i începe studiul
cu analiza evolu\iei legale a principiului noninter ven\iei, caracterul siste-
mului legal îl constrânge s` dedice cea mai mare pa rte a lucr`rii sale argu-
mentelor politice care stau la baza respect`rii sau nerespect`rii principiului.
Vincent scoate în eviden\` patru ra\ionamente arhet ipale privind
principiul noninterven\iei, pe care le urm`re]te în lucr`rile lui Richard
Cobden, John Stuart Mill, Immanuel Kant ]i Joseph M azzini. În ciuda tre-
cerii timpului, argumentele lor sunt înc` important e în identificarea
pozi\iilor-cheie actuale cu privire la modalitatea în care (]i în ce condi\ii)
interzicerea clar` din dreptul interna\ional a inte rven\iei statului ar putea
fi redus`. În principal, Cobden a formulat cea mai intransigent` teorie a
noninterven\iei, fundamentat` pe subiectivitatea st atelor în definirea con-
ceptelor universale de drept ]i pe eficien\a relati v` a noninterven\iei în
sus\inerea intereselor materiale ale oamenilor pe t ermen lung. Vincent ob-
serv` c` principala supozi\ie care st` la baza teor iei lui Cobden a fost aceea
c`, dincolo de rela\iile interstatale, exist` o mul titudine de rela\ii între
oameni. Bunurile, oamenii ]i ideile traverseaz` lib er frontierele, reducând
astfel inciden\a conflictelor dintre state ]i unind în cele din urm` na\iunile.
Prin urmare, împreun` cu doctrina sa strict` a noni nterven\iei, a rezultat o
viziune liberal` despre lume, care asigur` interdep enden\a oamenilor. Apoi,
Vincent arat` modurile în care Mill, Kant ]i Mazzin i, acceptând în mare
parte viziunea lui Cobden, au oferit excep\ii de diferite gr ade de la regul`.
Spre exemplu, Mill a sus\inut doctrina interven\iei umanitare limi-
tate pentru protejarea vie\ii ]i propriet`\ii (stat ului care intervine) de acte
barbare de violen\` ]i pentru terminarea r`zboaielor civi le aflate în impas.
El a promovat, de asemenea, ideea contrainterven\ie i pentru a sprijini re-
gula noninterven\iei. Kant a atacat ]i mai mult lim itarea interven\iei, prin
ideea sa c` regulile stabile ale comportamentului i nterna\ional depind de 261 J. VINCENT RELA|II INTERNA|IONALE 260

terizat` mai bine drept ap`rare sociologic` … avâ nd în vedere faptul c`
statele însele au înclinat s` apere acest principiu din pruden\`. Totu]i,
dac` aceast` ap`rare moral` fragil` este de natur` a se înt`ri, ar trebui
s` se bazeze pe teoria statului pozitiv, nu doar pe abordarea rela\iilor
dintre ni]te state a c`ror bun`tate nu ne interesea z` prea mult.“ 9
Trebuie spus c` Vincent însu]i nu s-a implicat în p roiectul justi-
fic`rii conceptului de „stat pozitiv“. Dar este int eresant de observat c` el
a continuat s` cread` în necesitatea unei asemenea justific`ri, în ciuda
sfâr]itului r`zboiului rece, pe care mul\i l-au cre zut a fi vestitorul unui nou
sistem interna\ional în care diferen\ele ideologice dintre state ar disp`rea.
Vincent a avertizat împotriva acestei automul\umiri . Sfâr]itul bipolarit`\ii
nu înseamn` sfâr]itul politicii de putere, chiar da c` pe termen scurt ar fi
dificil s` existe concuren\i la puterea SUA. În mod analog, sfâr]itul com-
peti\iei ideologice dintre capitalism ]i socialism nu a însemnat sfâr]itul
ideologiei ca atare. În 1990, Vincent a observat an ticipat c` „noua form`
a sistemului interna\ional arat` ca vechea form` na \ionalist`, acum relativ
liber` de exportul doctrinelor … superputerilor“.10
Pe scurt, Vincent a refuzat s` cread` c` sfâr]itul r`zboiului rece ar
putea oferi vreo solu\ie în contextul interesului l ui mai larg cu privire la
gradul în care societatea statelor evolueaz` sau nu într-o direc\ie cos-
mopolit`. Dar el a adus o contribu\ie important` în domeniu, sus\inând
(cu succes, în opinia mea) c` supravie\uirea societ `\ii existente a statelor
depinde de un asemenea progres. În absen\a sa, regul ile societ`\ii inter-
na\ionale reprezint` ceva mai mult decât o ra\ionalizare a d omina\iei unei
mari puteri. F`r` justi\ie interna\ional` nu poate exista o ordine viabil` pe
termen lung. F`r` ordine, nu poate exista progresul pa]nic spre o lume mai
just`. Vincent ne ajut` s` în\elegem imposibilitatea „c`ii de mijloc“ dintre
„realism“ ]i „revolu\ionarism“ de a media între ele , dac` nu le transcende
pe amândou` ]i dac` nu contribuie la realizarea une i lumi în care legiti-
mitatea statelor în rela\iile externe este indisolu bil legat` de legitimitatea
regulilor dintre ele. Mai este mult pân` la realiza rea viziunii lui despre
ordinea mondial`. Vincent nu a fost mul\umit de aceast` concluzie, ia r restul carierei
sale academice a fost dedicat cercet`rii m`surii în care condi\iile care i-au
justificat concluzia erau pe cale s` se schimbe.
Neumann împarte cercetarea lui Vincent în dou` cate gorii. Prima
prive]te dimensiunile culturale ale societ`\ii interna\i onale. Într-o serie de
articole publicate de-a lungul a zece ani începând cu mijlocul anilor ’70,
Vincent analizeaz` atât poten\ialul unei societ`\i mai „solidare“ a statelor,
în care valorile culturale comune ar putea asigura baza unei mai mari
omogenit`\i a statelor, cât ]i posibilitatea ca uni versalismul culturii occi-
dentale s` fie limitat de specificul s`u cultural.8Cea de-a doua categorie
de cercetare, corelat` cu prima, este o concentrare pe drepturile omului.
Lucrarea sa Human Rights and International Relations (1986) r`mâne una
dintre cele mai meticuloase încerc`ri de a [n\elege complexitatea dezba-
terii pe aceast` tem`. Ea are trei p`r\i.
Prima este o analiz` conceptual` de excep\ie a drep turilor omului
în teoria politic`, prin care Vincent identific` pr incipalele domenii ale con-
troversei cu privire la drepturile omului, la con\i nutul ]i obiectivul acesto-
ra în cadrul culturii umane. A doua parte cuprinde o analiz` comparativ`
cu privire la modul în care aceste domenii ale cont roversei s-au manifes-
tat în rela\iile dintre prima, a doua ]i a treia „l ume“ în diploma\ia inter-
na\ional`. În cele din urm`, Vincent se implic` în problema aplic`rii lor.
Chiar dac` ar fi fost posibil s` se ob\in` un conse ns conceptual în ceea ce
prive]te o list` a drepturilor umane universale, ca re s` includ` drepturi
politice ]i civile, dar ]i economice, cum ar putea influen\a acest consens
conducerea politicii externe? Nu este posibil ca într-o scurt` informare ca
aceasta s` se prezinte în totalitate analiza cuprin z`toare pe care Vincent a
f`cut-o acestei teme. Este suficient s` afirm`m c` exist` o muta\ie clar` în
modul s`u ini\ial de gândire referitor la noninterv en\ie.
Cu privire la importan\a regulii noninterven\iei, î n 1986 Vincent
consider` c` drepturile de baz` ar trebui respectat e ]i c` însu]i faptul c`
exist` oameni s`raci la nivel global reprezint` cea mai mare ofens` adus`
acestor drepturi în societatea lumii contemporane. Totu]i, ceea ce pare a fi
o contradic\ie este, la o analiz` mai atent`, ceva similar teoriei lui Cobden
cu privire la faptul c` societatea statelor ar trebui s` promoveze drepturile omului în cadrul statelor pentru a justifica regula noninterven\iei. Acesta
este un subiect pe care Vincent îl abordeaz` într-u na dintre ultimele pu-
blica\ii dinaintea mor\ii sale subite, ca parte a c riticii argumentelor lui
Michael Walzer împotriva interven\iei:
„Pozi\ia dup` «nivelul moral al statelor» reprezint ` mai mult o ap`rare
pruden\ial` a noninterven\iei decât o ap`rare etic` . Ar putea fi carac-263 J. VINCENT RELA|II INTERNA|IONALE 262

Foreign Policy and Human Rights: Issues and Respons es , Cambridge, Cambridge
University Press, 1986.
Order and Violence: Hedley Bull and International R elations (Co-editor with J.
D. B. Miller), Oxford, Claredon Press, 1990.
„The Idea of Rights in International Ethics“, în Te rry Nardin ]i David R. Mapel
(eds.), Traditions of International Ethics , Cambridge, Cambridge
University Press, 1993, p. 250-269. Lecturi suplimentare
Neumann, Iver B., „John Vincent and the English Sch ool of International
Relations“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.) , The Future of
International Relations: Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997,
p. 38-65. Aceast` recenzie con\ine o bibliografie c omplet` a publica\iilor
lui Vincent.
Wheeler, Nicholas J., „Pluralist or Solidarist Conc eptions of International Society:
Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“, în Millennium: Journal
of International Studies , nr. 21, 1992, p. 463-488. Note
1. Christopher Hill, „R. J. Vincent (1943-1990)“, în Political Studies , nr. 39, 1991, p. 160.
2. Iver B. Neumann, „John Vincent and the English Sch ool of International
Relations“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.) , The Future of International
Relations: Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997, p. 37-41.
3. Consulta\i în special Hedley Bull, The Anarchical Society , Londra, Macmillan, 1977.
4. Alan James, „System or Society?“, în Review of International Studies , nr. 19,
1993, p. 284.
5. R. John Vincent, „The Hobbesian Tradition in Twent ieth Century International
Thought“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 94.
6. John Vincent, Nonintervention and International Order , Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1974, p. 13.
7. Ibid ., p. 348-349.
8. Neumann, op. cit ., p. 48-55.
9. John Vincent ]i Peter Wilson, „Beyond Nonintervent ion“, în Ian Forbes ]i Mark
Hoffman (eds.), Political Theory, International Relations and the E thics of
Intervention , Londra, Macmillan, 1993, p. 125.
10. John Vincent, „The End of the Cold War and the Int ernational System“, în David
Armstrong ]i Erik Goldstein (eds.), The End of the Cold War , Londra, Frank
Cass, 1990, p. 199.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Walzer ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui John Vincent
Nonintervention and International Order , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1974.
„Western Conceptions of a Universal Moral Order“, î n British Journal of
International Studies, nr. 4, 1978, p. 20-46.
„The Hobbesian Tradition in Twentieth Century Inter national Thought“, în
Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 91-101.
„Realpolitik“, în James Mayall (ed.), The Community of States , Londra, George
Allen&Unwin, 1982, p. 72-83.
„Change and International Relations“, în Review of International Relations , nr. 9,
1983, p. 63-70.
„Edmund Burke and the Theory of International Relat ions“, în Review of
International Studies, nr. 10, 1984, p. 205-218.
Human Rights and International Relations , Cambridge, Cambridge University
Press, 1986. 265 J. VINCENT RELA|II INTERNA|IONALE 264

Doctrina cre]tin` medieval` era destinat` definirii limitelor morale
ale r`zboiului, astfel încât s` se poat` distinge î ntre r`zboaie „drepte“ ]i
„nedrepte“. Astfel, r`zboiul era acceptat în anumite condi\ii în limita eticii cre]tine. Conform inten\iilor întemeietorilor ei sc olastici, începând cu
Thoma d’Aquino ]i pân` la Francisco de Vitoria, dis tinc\ia era menit` s`
restric\ioneze r`zboiul, obligându-i astfel pe prin \ii cre]tini s` poarte
numai r`zboaie care ar fi putut fi justificate din punct de vedere moral ]i
care s` fi fost duse cu mijloace legitime. Întreaga doctrin` era cuprins` în
cadrul respublica christiana ]i presupunea existen\a unei auctoritas spiri-
tualis sigur` ]i stabil`, înzestrat` cu putere legislativ` interna\ional`:
Biserica Catolic` de la Roma. Doctrina trebuia nu n umai s` limiteze
r`zboiul, ci ]i s` disting` între r`zboaiele purtat e de cre]tinii din „feude“
(lupte între prin\i ]i popoare cum ar fi turcii, ar abii ]i evreii – to\i cei care
refuzau s` recunoasc` autoritatea cosmopolit` a Bise ricii Catolice). Cruci-
adele ]i r`zboaiele misionare aprobate de biseric` erau ipso jure „r`zboaie
drepte“, f`r` a avea vreo importan\` c` erau r`zboa ie de agresiune sau de
ap`rare. Totu]i, orice r`zboi purtat împotriva cre] tin`t`\ii era ipso facto un
r`zboi nedrept, în care du]manul era necredincios, proscris sau criminal.
Astfel, prima sarcin` a lui Walzer a fost de a pune bazele unei ver-
siuni moderne a teoriei r`zboiului just într-un con text modern, laic. Ini\ial,
teoreticienii care sus\ineau legitimitatea r`zboiul ui au analizat minu\ios
regulile ce guvernau rela\iile interna\ionale porni nd de la ideea c` to\i
oamenii ]i toate na\iunile sunt parte a unei comuni t`\i mondiale, indirect
guvernat` de Dumnezeu ]i direct guvernat` de dreptu l natural. Aceast`
perspectiv` a pus accent pe datoriile indivizilor ] i statului fa\` de entit`\ile
sociale în care ace]tia se manifestau, ]i nu pe dre pturile pe care fiecare le
avea ca individ independent egal în rela\ie cu al\i indivizi independen\i
egali. Walzer sus\ine c` teoria contemporan` a r`zb oiului just trebuie s` se
bazeze pe no\iunea modern` a preeminen\ei drepturil or individuale.
„Opinia corect`“ este c` „statele nu sunt entit`\i organice ]i nici uniuni
mistice … [c` ]drepturile individuale stau la baza celor mai impor tante
ra\ionamente cu privire la r`zboi“. 1Într-un pasaj critic din carte, Walzer
justific` astfel drepturile statelor dintr-o perspectiv ` fundamental` a drep-
turilor omului:
„Drepturile statelor se bazeaz` pe acordul comun al membrilor lor.
Îns` acest acord este unul de tip special. Drepturi le statelor nu se con-
stituie printr-o serie de transferuri de la indiviz i c`tre suveran … ceea
ce se întâmpl` în realitate … [este c` ]pe parcursul unei perioade mai
mari de timp experien\ele comune ]i diversele activ it`\i de cooperare
dau na]tere unei vie\i comune … cel pu\in într-o anumit` m`sur` MICHAEL WALZER
Michael Walzer este foarte cunoscut printre cercet` torii rela\iilor
interna\ionale pentru lucrarea sa Just and Unjust Wars , publicat` în 1977.
(Edi\ia a II-a a ap`rut în 1992, cu o prefa\` care se refer` la r`zboiul din
Golf.) Lucrarea a avut ca baz` ideile lui Walzer cu privire la r`zboiul din
Vietnam ]i reprezint` o încercare ambi\ioas` de a m oderniza o foarte
veche tradi\ie de gândire despre limitele etice ale utiliz`rii for\ei întrestate, numit` „teoria r`zboiului just“. Motivul pen tru care Walzer a fost
inclus într-o categorie dedicat` teoreticienilor so ciet`\ii interna\ionale este
c` teoria men\ionat` îi furnizeaz` lui Walzer princ ipiile de baz` ]i limitele
morale pentru a restr@nge motivele pentru care stat ele pot apela în mod
legitim la r`zboi ( jus ad bellum ), cât ]i limitele comportamentului lor dup`
ce r`zboiul a început ( jus in bello ). De la sfâr]itul r`zboiului rece, Walzer ]i-a
aplicat teoria la interven\ia umanitar` în contextu l r`zboaielor civile.
Michael Walzer este unul dintre teoreticienii de se am` din dome-
niul ]tiin\elor politice din epoca postbelic`, iar activitatea sa în studiul
rela\iilor interna\ionale este parte a unui interes mai larg acordat teoriei
politice contemporane. El s-a n`scut în 1935, într- un mic ora] cu industrie
metalurgic`, Johntown, Pennsylvania, ]i pân` la 12 ani a avut propria sa
foaie volant` despre grevele sindicale ]i campaniil e politice. Ast`zi, el este
coeditor al publica\iei Dissent , revist` renumit` a curentului american de
stânga. De asemenea, este editor asociat la The New Republic . Walzer este
membru în consiliul Hebrew University ]i administrator al Universit`\ii
Brandeis, unde a ]i studiat. El a fost bursier Fulb right la Cambridge
University ]i a studiat ]i predat la Harvard, unde ]i-a luat doctoratul. Din
1980 Walzer este membru permanent al Institute of Advanced Study din
Princeton, New Jersey.
Prima lucrare a lui Walzer a fost în domeniul istor iei gândirii poli-
tice, referindu-se la revolu\ia englez` ]i la radic alismul puritan. El a con-
tinuat apoi s` scrie eseuri privind probleme contem porane ale politicii
americane din anii ’60, cum ar fi datoria politic`, nesupunerea civic` ]i
protestul con]tient în timpul r`zboiului din Vietna m. Just and Unjust Wars
poate fi privit` ca o încercare de a media între re alism ]i pacifism în eva-
luarea conduitei în timpul r`zboiului din epoca modern`. Wa lzer afirm` în
primul rând c` oamenii politici au întotdeauna posi bilitatea de a alege sau
nu implicarea în r`zboi ]i modul de purtare a r`zbo iului, iar apoi sus\ine
necesitatea reorient`rii c`tre doctrina r`zboiului just din epoca medieval`.
Propunerea sa este deosebit`. 267 M. WALZER

r`zboiului just în contextul r`zboiului modern. Pru dent, Walzer recunoa]te
sincer c` armele nucleare „elimin` teoria r`zboiulu i drept … conceptul
nostru familiar despre jus in bello ne impune s` condamn`m chiar ]i
amenin\area cu utilizarea lor“.5Strategia de descurajare nuclear` care \ine
permanent ostatic` popula\ia civil` sfideaz` orice principiu posibil de
imaginat cu privire la imunitatea popula\iei necomb atante. Îns` Walzer
sus\ine c` aceast` consecin\` a tehnologiei militar e poate c`dea sub influ-
en\a necesit`\ii militare ]i nu trebuie s` elimine adeziunea noastr` la limi-
tele morale în ceea ce prive]te r`zboiul conven\ion al. Pentru a descoperi
aceste limite, Walzer ofer` câteva exemple ]ocante din timpul r`zboiului
spre a demonstra de ce argumentele utilitare (în în cercarea de a defini
limitele apelând la o reducere maxim` a violen\ei) e]ueaz` în a explica
ceea ce consider`m a fi stricte\ea principiului imu nit`\ii popula\iei necom-
batante. Apoi el arat` modul în care considera\iile bazate pe drepturile
indivizilor pot face regulile r`zboiului mai ra\ion ale ]i mai ordonate ]i
cum aceste reguli pot fi transformate ulterior în t ehnici militare. Walzer
explic` semnifica\ia moral` a r`zboiului submarin m odern, a blocadelor ]i
terorismului ]i de asemenea a luptei de gheril`. Pu nctele forte caracteris-
tice analizei lui Walzer provin din metoda sa de a se muta alternativ între
argumente morale aproape ra\ionale ]i cazuri istori ce concrete care ilus-
treaz` principiile supuse examin`rii. El relateaz` peste 50 de asemenea cazuri, de la dialogul din Melos* prezentat de Tuci dide în istoria sa pân`
la bombardarea ora]elor germane de alia\i ]i la mas acrul de la My Lai.
În prefa\a celei de-a doua edi\ii a lucr`rii, Walzer analizeaz` din
perspectiva teoriei sale r`zboiul din Golf din 1991 . În ansamblu, autorul
este de acord cu justificarea pe care Statele Unite au adus-o r`zboiului,
de]i critic` atât unele discursuri ale administra\i ei Bush cu privire la imi-
nen\a unei „noi ordini mondiale“ stabilite în urma încheierii r`zboiului rece, cât ]i ideea c` r`zboiul din Golf a reprezent at o victorie a demo-
cra\iei. Walzer crede c` SUA ]i alia\ii lor au proc edat corect, deoarece nu
au intrat în Bagdad dup` restabilirea suveranit`\ii Kuweitului. În concor-
dan\` cu spiritul s`u comunitar, Walzer scoate în e viden\` c` eliberarea
altora de sub tirania lui Saddam Hussein nu este re sponsabilitatea SUA.
Este responsabilitatea cet`\enilor Irakului ]i ai K uweitului s` elimine ei
în]i]i guvernarea despotic`. Conform p`rerii lui Wa lzer, genocidul comis
de Saddam Hussein împotriva kurzilor ]i a musulmani lor ]ii\i nu îl asea-
m`n` pe acesta cu Pol Pot sau cu Idi Amin. În ceea ce prive]te ducerea cele mai multe state protejau comunitatea cet`\enil or lor: de aceea
consider`m c` r`zboaiele de ap`rare sunt juste.“ 2
Realizând astfel leg`tura dintre drepturile omului ]i drepturile sta-
tului, Walzer sus\ine c` integritatea teritorial` ] i suveranitatea politic` pot
fi ap`rate în acela]i mod ca ]i via\a ]i libertatea individual`. Apelul la
drepturile omului este baza pe care Walzer stabile]te limitele etice cu
privire la ducerea r`zboiului dup` ce a început, li mite care impun obliga\ii
de ambele p`r\i. Aceste obliga\ii se refer` în prin cipal la imunitatea popu-
la\iei necombatante ]i la dimensionarea propor\iona l` a aplic`rii for\ei. Cu
privire la jus ad bellum , pe lâng` leg`tura stabilit` între drepturile omul ui
]i drepturile statului, Walzer apeleaz` ]i la ceea ce el nume]te „paradigma
legalist`“, un set de principii împ`rt`]ite de stat ele membre ale societ`\ii
interna\ionale. Paradigma const` din ]ase propozi\i i cheie:
„1. exist` o societate interna\ional` format` din s tate suverane;
2. aceast` societate interna\ional` are legi care s tabilesc drepturile
membrilor ei – mai presus de orice, drepturile de i ntegritate te-
ritorial` ]i suveranitate politic`;
3. utilizarea în orice mod a for\ei sau amenin\area iminent` cu uti-
lizarea for\ei de un stat împotriva suveranit`\ii p olitice a altuia
constituie agresiune ]i reprezint` un act criminal;
4. agresiunea justific` dou` tipuri de ripost` viol ent`: un r`zboi de
autoap`rare din partea victimei ]i un r`zboi de apl icare a legii de
c`tre victim` sau de c`tre un alt membru al societ` \ii interna-
\ionale;
5. numai agresiunea poate justifica r`zboiul ]i nim ic altceva;
6. dup` ce statul agresor a fost învins din punct d e vedere militar,
acesta poate fi ]i pedepsit.“ 3
Dup` ce define]te regulile acestei paradigme legali ste, Walzer
sus\ine necesitatea viol`rii par\iale a acestor reg uli în lumina ap`r`rii drep-
turilor statelor pe baza drepturilor omului. A cinc ea regul` este cea mai
pretabil` la a fi înc`lcat`. De fapt, Walzer consid er` c` un atac militar
împotriva unui stat independent este legitim din pu nct de vedere moral
dac` este lansat în scopul unei „autoap`r`ri preemp tive“, dar ]i pentru:
(1) a sus\ine mi]c`rile secesioniste care lupt` pen tru „eliberare na\ional`“;
(2) a echilibra, cu o contrainterven\ie, interven\ia altor state într-un r`zboi
civil; (3) a salva popula\iile amenin\ate cu înrobi rea sau cu exterminarea,
cum a fost cazul invad`rii Bangladeshului de India.4
Cea de-a doua problem` la care Walzer încearc` s` r `spund` se
refer` la dificult`\ile practice ale aplic`rii vers iunii lui cu privire la teoria 269 M. WALZER RELA|II INTERNA|IONALE 268
* Dialog antitetic între atenieni ]i reprezentan\ii insulei Melos, atacat` de Atena în
416-415 î.Ch., prezentat de Tucidide în „Istoria r` zboiului peloponesiac“ – n. trad.

mentele ]i aspira\iile noastre sunt modelate ]i exp rimate în termenii
moralit`\ii existente.“ 7
În al doilea rând, Walzer este dedicat unui proiect de reconciliere a
angajamentului nostru fa\` de drepturile universale , bazate pe principiile
abstracte a ceea ce înseamn` fiin\a uman`, cu angaj amentul nostru fa\` de
drepturi specifice ]i bunuri sociale care variaz` î n func\ie de anumite cul-
turi ]i domenii de interes. În acest sens Walzer este un comun itarist liberal.
Ambele angajamente sunt evidente în Just and Unjust Wars , îns`
sunt cel mai bine ilustrate în dou` lucr`ri ulterio are. De exemplu, Spheres
of Justice (1983) reprezint` o argumentare sofisticat` a unui liberalism
comunitar ]i pluralist. Walzer sus\ine ceea ce nume ]te egalitatea „com-
plex`“, opus` uneia „simple“, definit` ca o justi\ie di stributiv`, bazat` pe
reguli de distribuire a diferitelor bunuri sociale, nu pe o singur` regul`
care s` impun` posesiuni egale pentru to\i. Politic a, economia, familia ]i
locul de munc` reprezint` fiecare „sfere“ diferite cu principii de dis-
tribuire diferite. Justi\ia cere ca integritatea fi ec`rei sfere s` fie men\inut`
în ciuda extinderii altor sfere ]i, evident, ca org aniza\ia politic` sau fami-
lia s` nu fie corupt` de puterea banilor. Criticând u-l implicit pe John
Rawls ]i pe al\i neokantieni, Walzer afirm` c` dife ritele principii ale
justi\iei pentru fiecare sfer` sunt mai degrab` loc ale decât universale: prin-
cipiile justi\iei ar trebui s` se bazeze numai pe i nteligen\a comunitar`
latent` a unei anume popula\ii care are identitate istoric`.
Analog, Walzer sus\ine, în cea mai recent` lucrare a sa, Thick and
Thin: Moral Argument at Home and Abroad (1994), c` toate conceptele
morale, cum ar fi „adev`rul“ ]i „justi\ia“, au sens uri care pot fi în\elese
prin relat`ri „consistente“ (la nivel local) ]i „su mare“ (la nivel universal).
Contextul ]i scopul argument`rii decid utilizarea c orect` a conceptului
moral. De]i Walzer pretinde c` a sus\inut întotdeau na no\iunile de plura-
lism ]i „diferen\`“, nu dore]te s` acorde credit id eii c` diferite culturi sunt
incomensurabile sau c` diferen\ele dintre ele sunt insurmontabile. Dis-
crepan\ele dintre culturi fundamental diferite pot fi reconciliate prin uti-
lizarea faptelor de cultur` comune. De]i crede c` nu mai suntem în stare s` dezvolt`m teorii de baz` cu privire la drepturil e omului, de exemplu
teorii care au ca scop identificarea valorilor cult urale universale, comuni-
tarismul s`u liberal depinde de o anumit` form` de „universalism iterat“,
care cap`t` substan\`, în viziunea lui, în conceptu l de „minimalism
moral“. Func\ia acestui concept este de a facilita unitatea, spiritul de soli-
daritate al culturilor a c`ror moralitate „consiste nt`“ poate fi foarte dife-
rit`. Argumentele morale direc\ionate spre alte cul turi apeleaz` la idei cu
sensuri sumare. Ideile sumare, la rândul lor, const ituie fapte de cultur` co-
mune care se dezvolt` cu în\elesuri consistente, pa rticulare. Din acest motiv, r`zboiului, Walzer condamn` politica de distrugere a infrastructurii
Irakului, sus\inând c` nu s-au putut diferen\ia ade cvat \intele militare de
cele civile. Autorul critic` de asemenea raidurile aeriene împotriva sol-
da\ilor irakieni în retragere de la sfâr]itul r`zbo iului, deoarece ace]tia nu
mai reprezentau o amenin\are real` pentru americani sau pentru alte trupe
aliate. Referitor la cei care au condamnat politica SUA de a duce un
„r`zboi pentru petrol“, Walzer a recunoscut existen \a unor motive combi-
nate ale oamenilor politici, îns` a ad`ugat c` sele ctivitatea din politica
SUA în ceea ce prive]te agresiunea nu este un motiv bun pentru a aban-
dona teoria respectiv`.
„Ar fi un lucru bun, evident, dac` orice act de agr esiune ar fi con-
damnat de ONU ]i apoi reprimat … de o coali\ie de state. Îns` nu este
un motiv de a opune o rezisten\` [special` ]– dac` nu am reu]it s` îi
salv`m pe tibetani, trebuie acum s` e]u`m s` îi sal v`m ]i pe kuwei-
tieni, doar de dragul unei consecven\e morale. Stat ele [sunt ]agen\i
nedemni de încredere ]i de aceea controversa cu pri vire la r`zboi ]i la
juste\ea acestuia este înc` o necesitate politic` ] i moral`.“ 6
Înainte de a analiza câteva importante puncte de ve dere critice cu
privire la încercarea lui Walzer de „a recupera r`z boiul just pentru teoria po-
litic` ]i moral`“, trebuie luate în considerare dou ` aspecte ale abord`rii sale.
În primul rând, în ceea ce prive]te metoda, Walzer este tributar
„direc\iei de interpretare“, a]a cum o nume]te el, sau „criticii sociale“ din
cadrul filozofiei morale, opuse „direc\iei de desco perire“ (a]a cum apare
în unele versiuni ale realismului moral) sau „de in ven\ie“ (din punctul de
vedere al unui contractualism strict*).
Pentru Walzer, cea mai bun` abordare a filozofiei m orale este de a
porni o conversa\ie dialectic` cu normele morale ca re ne comunic`
obliga\iile ]i comportamentul pe care s` le avem. R a\ionamentele filo-
zofiei morale sunt interpret`ri ale moralit`\ii dej a existente în societate
(intern` sau interna\ional`), iar arta criticii soc iale const` în a descoperi
pr`pastia dintre comportamentul nostru ]i idealul p e care l-am stabilit s`
ne ghideze comportamentul. El observa în 1987:
„Atunci când argument`m, oferim o imagine a moralit `\ii existente.
Acea moralitate are autoritate deoarece numai [n vi rtutea existen\ei ei
fiin\`m ca persoane morale ce suntem. Categoriile, rela\iile, angaja-271 M. WALZER RELA|II INTERNA|IONALE 270
* Teorie politic` privind legitimitatea autorit`\ii politice sau teorie moral` referitoare
la originea ]i con\inutul legitim al normelor moral e – n. trad.

sidera planeta ca fiind [n aceea]i m`sur` spa\iul t uturor, atunci ar tre-
bui s` ne imagin`m ceva ce nu exist` înc`: o comuni tate care include
to\i b`rba\ii ]i toate femeile de pretutindeni. Ar urma s` invent`m un
set de în\elesuri comune pentru to\i oamenii ]i s` evit`m pe cât posibil
afirmarea valorilor noastre individuale.“ 8
Evident c` acest punct de vedere a fost criticat de criticii cos-
mopoli\i, care l-au acuzat pe Walzer de privilegier ea statului-na\iune nu
doar în calitate de „comunitate“ legal`, ci ]i de c omunitate moral`. 9În al
doilea rând, exist` o contradic\ie în lucrarea Just and Unjust Wars între
apelul lui Walzer la drepturile omului ca baz` pent ru conven\ia r`zboiului
dup` jus in bello ]i apelul s`u la paradigma legalist`, care limiteaz ` drep-
tul de a porni un r`zboi în scopul autoap`r`rii. Ul timul apel impune limite
stricte cu privire la scopul interven\iei justifica te în afacerile altui stat.
Walzer încearc` din r`sputeri s` minimizeze pericol ul cruciadelor morale,
considerând c` societatea statelor este mai pu\in a sem`n`toare cu soci-
etatea intern` decât sus\ineau preceden\ii teoretic ieni ai r`zboiului just;
regulile acesteia presupun o pruden\` ]i mai mare în aplic are. De aceea, el
afirm` c` excep\iile de la regula noninterven\iei t rebuie tratate doar ca
excep\ii, justificate numai atunci când se poate de monstra clar c` exist` un
dezacord între guvern ]i popula\ie. În alte cazuri trebuie jucat` cartea pre-
cau\iei. Cu toate acestea, prin apelul la drepturil e omului ca baz` a con-
ven\iei r`zboiului privind utilizarea for\ei dup` ce r`zboiul a început ]i
prin acceptarea excep\iilor de la regula noninterve n\iei pe motivul drep-
turilor omului, Walzer se afl` într-o dificultate ] i mai mare.
„Dac` legitimitatea ]i suveranitatea statelor «deri v` în definitiv din
drepturile indivizilor» ]i dac` nu exist` o cale pr ecis` de stabilire a
unui prag dincolo de care legitimitatea se pierde, atunci ar trebui ca, în
m`sura în care un stat violeaz` drepturile omului, acesta s` î]i piard`
simultan drepturile de legitimitate ]i suveranitate , inclusiv dreptul de a
fi protejat de principiul noninterven\iei: cu cât a ceast` înc`lcare este
mai mare, cu atât mai pu\in statul respectiv poate s` solicite o aseme-
nea protec\ie … din punct de vedere moral, interv en\ia poate fi consi-
derat` întotdeauna drept un remediu posibil.“ 10
F`r` a insista în detaliu asupra acestui argument, nu este clar dac`
tentativa lui Walzer de a fundamenta drepturile sta tului pe cele ale omului
reu]e]te s` reconcilieze etica paradigmei legaliste cu etica cosmopolit` a
criticilor lui. În ciuda acestor probleme, încercar ea lui Walzer de a mo-
derniza teoria r`zboiului just r`mâne una dintre ce le mai importante con-
tribu\ii la teoria interna\ional` normativ`. asemenea fapte de cultur` comune se dezv`luie numai în „ocazii speciale“,
în momente de criz`, atunci când apare nevoia uniri i împotriva unui inamic
comun. Astfel, americanii ar fi putut simpatiza cu studen\ii chinezi din pia\a
Tien An Men în momentul în care ace]tia au demonstr at cerând „libertate“
]i „democra\ie“. Valoarea minimalismului apare din faptul c` angajeaz`
oameni sau culturi diferite în experien\e similare. Pe de alt` parte, ar fi gre]it
s` presupunem c` exist` un singur model de democra\ ie care poate fi expor-
tat peste tot în lume. Motivele specifice care au p rovocat demonstra\iile din
China provin dintr-un set de valori a c`ror origine se afl` în moralitatea con-
sistent` ]i particular` proprie demonstran\ilor.
În anii ’90, una dintre principalele probleme ale l ui Walzer a fost
reafirmarea identit`\ilor locale, particulare, în s pecial în Europa de Est ]i
în fosta Uniune Sovietic`. Ceea ce el nume]te „reîn toarcerea triburilor“ a
însemnat reînceperea r`zboaielor tribale, cum ar fi cel din Bosnia. Men-
\ionând ca principal motiv al unor asemenea conflict e teama de cucerire ]i
opresiune, Walzer sugereaz` crearea unor „spa\ii pr otejate“ ca modalitate
de a acorda diferitelor etnii dreptul de „autodeter minare“. Autorul încear-
c` simultan dou` sentimente opuse cu privire la sco pul acestui drept în
epoca de dup` r`zboiul rece. El sus\ine ideea separ `rii în m`sura în care
aceasta concord` cu voin\a poporului, îns` consider `, de asemenea, c` for-
marea unui stat-na\iune înseamn` adesea un atac împ otriva independen\ei
altui stat. Principiul „sumar“ al autodetermin`rii afirm` în subsidiar cre-
din\a c` tuturor na\iunilor ar trebui s` li se perm it` s` se autoguverneze în
func\ie de propriile nevoi politice. Pe de alt` par te, ca idee universal` mi-
nimalist`, principiul nu ofer` criterii pentru eval uarea modului în care
autoguvernarea ar trebui aplicat` în contexte polit ice ]i culturale particu-
lare. Walzer nu concepe norme în aceast` problem`, ci mai degrab`
sus\ine c` nu poate s` existe un singur model, al „ autodetermin`rii“ sau al
„democra\iei“. Tribalismul trebuie adaptat în modur i variate care nu pot fi
prestabilite.
Lucr`rile lui Walzer cu privire la teoria r`zboiulu i just, la autode-
terminare ]i la interven\ia umanitar`, la r`zboiul din Golf ]i abordarea sa
general` a teoriei politice au fost dezb`tute pe la rg. Pentru cercet`torii din
domeniul rela\iilor interna\ionale sunt de notat do u` critici majore aduse
lui Walzer. În primul rând, a fost acuzat c` nu a r eu]it s` integreze rela\iile
interne ]i interna\ionale într-o teorie unic` care nu s-ar fi referit doar la
interiorul grani\elor, ci ar fi inclus ]i principii le redistribuirii transfronta-
liere. Cu toate acestea, crezul comunitar îl împied ic` pe Walzer s` se re-
fere mai pe larg la chestiuni precum s`r`cia global ` ]i alte probleme de
inegalitate la nivel interna\ional:
„Singura alternativ` plauzibil` pentru comunitatea politic` este umani-
tatea îns`]i, societatea na\iunilor, întreaga plane t`. Dar, dac` am con-273 M. WALZER RELA|II INTERNA|IONALE 272

Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad , Notre Dame, University
of Notre Dame Press, 1994. Lecturi suplimentare
Beitz, Charles, Political Theory and International Relations , Princeton University
Press, 1979.
Beitz, Charles, „Non-intervention and Community Int egrity“, în Philosophy and
Public Affairs , nr. 9, 1980, p. 385-391.
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Appro aches , Brighton,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Bull, Hedley, „Recapturing the Just War for Politic al Theory“, în World Politics ,
nr. 31, 1978, p. 588-599.
Donelan, Michael, „Reason in War“, în Review of International Studies , nr. 8,
1982, p. 53-68.
Doppelt, Gerald, „Statism without Foundations“, în Philosophy and Public
Affairs , nr. 9, 1980, p. 98-403. Reeditat ]i în Charles R. Beitz, Marshall
Cohen, Thomas Scanlon ]i A. John Simmons (eds.), International Ethics:
A Philosophy and Public Affairs Reader , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1985, p. 238-243.
Galston, William, „Community, Democracy, Philosophy : the Political Thought of
Michael Walzer“, în Political Theory , nr. 17, 1989, p. 119-130.
Luban, David, „Just War and Human Rights“, în Philosophy and Public Affairs ,
nr. 9, 1980, p. 160-181.
Luban, David, „The Romance of the Nation-State“, în Philosophy and Public
Affairs , nr. 9, 1980, p. 392-397. Reeditat ]i în Charles R . Beitz, Marshall
Cohen, Thomas Scanlon ]i A. John Simmons (eds.), International Ethics:
A Philosophy and Public Affairs Reader , Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1985, p. 238-243.
Miller, David ]i Walzer, Michael (eds.), Pluralism, Justice, Equality , Oxford,
Oxford University Press, 1995.
Warnke, G., Justice and Interpretation , Cambridge, Polity Press, 1992.
Welch, David, Justice and the Genesis of War , Cambridge, Cambridge University
Press, 1993. Note
1. Michael Walzer, Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Histori cal
Illustrations , edi\ia a II-a, New York, Basic Books, 1992, p. 53-54.
2. Ibid .
3. Ibid ., p. 61-62.
4. Ibid ., p. 86-108.
5. Ibid ., p. 14.
6. Ibid ., p. xxiii.
7. Michael Walzer, Interpretation and Social Criticism , Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1987, p. 21.
8. Michael Walzer, Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equa lity , New
York, Basic Books, 1983, p. 29-30.
9. Consulta\i în special Michael Howard, „Walzer’s So cialism“, în Social Theory
and Practice , nr. 12, 1986, p. 103-113.
10. Jerome Slater ]i Terry Nardin, „Non-intervention a nd Human Rights“, în The
Journal of Politics , nr. 48, 1986, p. 92.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele dedicate lui Beitz
]i Nardin.
Principalele lucr`ri ale lui Michael Walzer
The Revolution of the Saints: A Study in the Origin s of Radical Politics ,
Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1965.
Obligations: Essays on Disobedience, War, and Citiz enship , Cambridge,
Massachussets, Harvard University Press, 1970.
Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Histori cal Illustrations , edi\ia a II-a,
New York, Basic Books, 1992.
Radical Principles: Reflections of an Unreconstruct ed Democrat , New York,
Basic Books, 1980.
„The Moral Standing of States: A Response to Four C ritics“, în Philosophy and
Public Affairs , nr. 9, 1980, p. 209-229.
Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equa lity , New York, Basic Books, 1983.
Interpretation and Social Criticism , Cambridge, Massachusetts, Harvard
University Press, 1987.
The Company of Critics: Social Criticism and Politi cal Commitment in the
Twentieth Century , New York, Basic Books, 1988.
„The Idea of Civil Society: A Path to Social Recons truction“, în Dissent , nr. 38,
1991, p. 293-304.
„The New Tribalism: Notes on a Difficult Problem“, în Dissent , nr. 39, 1992,
p. 164-171. 275 M. WALZER RELA|II INTERNA|IONALE 274

„Se teoretizeaz` asupra unui mod de comportament re fractar în cadrul
politicii interna\ionale. Motivul este c` teoretiza rea trebuie s` se reali-
zeze utilizând limbajul teoriei politice ]i al ]tii n\elor juridice. Îns`
aceasta se poate aplica capacit`\ii omului de a-]i controla via\a social`
… teoria interna\ional` este o teorie a supravie\ uirii.“ 4
Astfel, în viziunea lui Wight nu exist` un corpus p ropriu-zis al teoriei
interna\ionale. În schimb, el distinge trei tradi\ii istorice de gândire, care
au o perspectiv` larg`, „a]a cum au fost statuate d e scriitori ]i oameni
politici“. Înainte de a analiza pe scurt aceste tra di\ii în func\ie de modali-
tatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebar ea central` a teoriei
interna\ionale, ar trebui observat c` Wight relev` cu aten\ie orizontul larg al tipologiei sale, pentru a acoperi ]i a simplifica în acel a]i timp domeniul
extins al literaturii filozofice, juridice ]i istor ice ]i, de asemenea, pentru a
codifica domeniul analog al practicii politice:
„Dac` privim aceste trei tipuri de teorie interna\i onal` drept modele de
gândire, le abord`m dintr-un punct de vedere filoso fic. Probabil vom
observa … coeren\a logic` a gândirii ]i cum accen tuarea fiec`rei
unit`\i-idee pare s` le antreneze logic pe celelalt e, [n cea mai mare
parte, astfel [nc@t [ntregul este capabil s` consti tuie un sistem de filo-
zofie politic`. Dac` le consider`m tradi\ii de gând ire … s-ar putea s`
observ`m elemente ilogice ]i discontinuit`\i, deoar ece exigen\ele vie\ii
politice dep`]esc adesea logica. Vom g`si toate tip urile de pozi\ii inter-
mediare.“ 5
Pe baza acestui avertisment, Wight a articulat cara cteristicile dis-
tincte a ceea ce se va fi numit cei trei R – realis m, ra\ionalism ]i revolu-
\ionarism – în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la
întrebarea central`.
Una dintre extreme este realismul. Conform acestei tradi\ii, soci-
etatea interna\ional` reprezint` o contradic\ie în termeni. În absen\a unui
contract între state, acestea se g`sesc într-o situ a\ie presocietal`. Ca ]i
între indivizi, aceasta este starea de r`zboi. Comb inat` cu tradi\iile hobbe-
siene, aceast` tradi\ie consider` c` politica inter na\ional` este o lupt` cu
sum` nul` pentru putere, iar pacea reprezint` rezult atul fragil al inse-
curit`\ii reciproce ]i al descuraj`rii existen\iale. Statul este cea mai înalt`
form` de autoritate politic`, iar interesele sale f ac imposibil` includerea
intereselor altor state, cu excep\ia celor dictate de pruden\` ]i de c`utarea
ra\ional` a propriului interes egoist într-un mediu ostil. Politica interna-MARTIN WIGHT
Martin Wight (1917-1972) este cel mai de seam` teor etician al
„]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. Wight n u a publicat foarte mult
în timpul vie\ii. A]a cum observa Hedley Bull, „ope ra sa … cuprinde un
pamflet de 68 de pagini, publicat în 1946 de editur a Chatham House la
pre\ul de un ]iling, ]i înc` ]ase capitole prin c`r \i ]i periodice“. 1Cea mai
mare parte a operei sale a fost publicat` postum de c`tre so\ia sa, Gabriele,
cu ajutorul lui Hedley Bull ]i, dup` moartea acestu ia, al lui Brian Porter.
Opera include principalele sale trei c`r\i: Systems of States (1977), Power
Politics (1978) ]i International Theory: The Three Traditions (1991). Cea
de-a treia lucrare a acestei serii con\ine renumite le prelegeri sus\inute în
anii ’60 la London School of Economics , unde Martin Wight ]i-a petrecut
cea mai mare parte din cariera sa academic`. De ase menea, el a predat o
scurt` perioad` de timp la Universitatea din Sussex la începutul anilor ’60,
dar i se va p`stra o vie amintire pentru influen\a sa asupra colegilor ]i stu-
den\ilor s`i de la London School of Economics .
Spre sfâr]itul anilor ’50, Wight a avut un rol deci siv în înfiin\area
Comisiei Britanice pentru Teoria Politicii Interna\iona le, împreun` cu ilus-
trul istoric englez Herbert Butterfield. În 1966, co misia a publicat lucrarea
Diplomatic Investigations , care cuprinde unul dintre cele mai influente
articole ale lui Wight, intitulat „Why Is There No International Theory?“.
Ra\ionamentul s`u (dezvoltat complet în prelegerile publicate în 1991) a
avut ca baz` ideea conform c`reia „întrebarea funda mental` care se poate
pune în teoria interna\ional` este: ce este societa tea interna\ional`?, a]a
cum întrebarea central` a teoriei politice este: ce este statul?“. 2Aceast`
afirma\ie se întemeiaz` pe convingerea c` „dac` teo ria politic` reprezint`
modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a s tatului, atunci teoria
interna\ional` ar putea fi modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a
societ`\ii statelor, a familiei na\iunilor sau a co munit`\ii interna\ionale“. 3
Dup` formularea acestei întreb`ri centrale, Wight a continuat s`
sus\in` c` teoria interna\ional` „este marcat` nu n umai de insuficien\`, ci
]i de s`r`cie intelectual` ]i verbal`“. În tradi\ia occidental` nu exist` efec-
tiv teorii interna\ionale echivalente culegerilor d e texte din Platon,
Hobbes, Locke, Mill ]i Rousseau. Conform lui Wight aceast` situa\ie se
poate motiva în dou` moduri. Pe de o parte, teoreti cienii occidentali ai
]tiin\elor politice s-au concentrat în mod tradi\ional ]i exclusiv asupra sta-
tului ca generator al progresului ]i ca loc al „des f`]ur`rii experien\ei
politice“. Pe de alt` parte, Wight a observat de as emenea: 277 M. WIGHT

teaz` societ`\ile prin intermediul drepturilor ]i o bliga\iilor reciproce ale
membrilor componen\i.
De aceea, pentru Wight absen\a unui stat mondial ]i coexisten\a
unui num`r mare de state suverane nu condamn` în mo d necesar politica
interna\ional` la o stare conflictual` ]i la anular ea sensurilor conceptului
de societate interna\ional`. Nici anarhia nu reprez int` o barier` pentru
rela\iile economice ]i sociale ale membrilor s`i. C u toate acestea, ea tre-
buie în\eleas` ca o societate unic`, a c`rei autono mie sl`be]te puternic
apelul la „analogia intern`“ în în\elegerea caracte risticilor fundamentale ]i
a dinamicii ei.
Tridimensionalitatea lui Martin Wight cu privire la gândirea inter-
na\ional` este foarte eclectic` nu doar din cauza r efuzului s`u de a descrie
aceste „tradi\ii“ cu precizie filozofic` sau analit ic`, ci ]i din cauza repul-
siei personale de a le transcende sau de a-]i local iza propriile viziuni în
cadrul parametrilor uneia singure. Timothy Dunne, î n analiza sa excelent`
cu privire la „]coala englez`“, observ` c` în activ itatea ini\ial` a lui Martin
Wight cu privire la politica interna\ional`, în spe cial în lucrarea Power
Politics , „realismul nu este dialectic, autorul având în ve dere numai pu-
terea. Lucr`rile de început ale lui Wight tr`deaz` o viziune tragic` despre
inevitabilitatea politicii de putere neperturbate d e voin\a uman`“. 7Cu toate
acestea, mai târziu Wight a ar`tat o simpatie mai m are fa\` de tradi\ia
ra\ionalist`, de]i a refuzat întotdeauna s` se incl ud` printre ra\ionali]ti. El
a notat: „Când îmi analizez propriul eu, parc` g`se sc în el toate cele trei
moduri de gândire.“ 8Un motiv pentru aceasta este, dup` Wight, faptul c`
fiecare tradi\ie reprezenta codificarea uneia dintr e cele trei condi\ii socio-
logice care au constituit domeniul rela\iilor inter na\ionale. Acestea erau:
anarhia interna\ional`, în\eleas` ca absen\a guvern `rii în cadrul unui sis-
tem interna\ional de state suverane; rela\iile comu ne, prezente în practica
diplomatic`, în dreptul interna\ional ]i în alte fo rme institu\ionalizate de
interdependen\`; solidaritatea moral` sau comunitat ea latent` a umanit`\ii,
societatea global` a b`rba\ilor ]i femeilor, care se a fl` legal, în subsidiar,
în fic\iunile despre sistemul statal. În prelegerile sale pentru studen\i, cele
trei tradi\ii au reprezentat un set superb de instr umente pedagogice cu care
se organiza dezbaterea despre conflict, interese na \ionale, diploma\ie,
echilibrul de putere ]i dreptul interna\ional. Deoa rece „tradi\iile“ sunt per-
meabile, nici un autor din domeniul rela\iilor inte rna\ionale nu ar putea fi
clasificat într-una dintre ele, iar Wight a fost co n]tient c` elemente diferite
ale acestor tradi\ii au coexistat nu numai în modul s`u de gândire, ci ]i în
al altora. Mai mult, a fost posibil ca, de]i oarecu m descurajant, s` se rea-
lizeze distinc\ii în cadrul fiec`rei tradi\ii. Astf el, se puteau distinge revo-\ional` reprezint` domeniul etern al violen\ei, al supravie\uirii ]i al necesi-
t`\ilor strategice.
La extrema cealalt` se afl` revolu\ionarismul, trad i\ie ai c`rei înain-
ta]i sunt Dante ]i Kant. Aceast` tradi\ie postuleaz ` teleologic o societate
interna\ional` a omenirii, împiedicat` de sistemul statal epifenomenal s`
se realizeze complet, a c`rei dinamic` patologic` e ste contrar` intereselor
reale ale membrilor reali ai acestei societ`\i. Adm i\ând scepticismul realis-
mului cu privire la o societate interna\ional` a st atelor, tradi\ia revolu\io-
narist` a gândirii ]i a ac\iunii se combin` cu o pe rspectiv` perfec\ionist`
asupra omenirii în cadrul unui proces de conjunctur ` istoric` de lupt` pen-
tru a forma civitas maximum . {n loc s` abandoneze sau s` glorifice din
punct de vedere moral necesitatea supravie\uirii, [ ntr-un sistem cu auto-
reglare, revolu\ionarii solicit` revizuirea lui rad ical`. „De aici credin\a,
comun` în grade diferite hugheno\ilor, iacobinilor, lui Mazzini, pre]edin-
telui Wilson ]i comuni]tilor, c` întreaga istorie d iplomatic` a reprezentat
un chin continuu pân` în momentul de fa\` ]i comuni tatea [uman` ], ca ]i
împ`r`\ia lui Dumnezeu … sunt la îndemân`.“ 6A]a cum arat` aceste
exemple, nici situa\ia politic` precis` viitoare ]i nici mijloacele de trans-
formare a celei prezente nu sunt determinate a priori . Exist` tot atâtea c`i
diferite de mântuire câte justific`ri exist` pentru necesitatea acesteia. Ceea
ce îi une]te pe revolu\ionari]ti în fiecare punct e ste respingerea sistemului
politic existent ]i cererea acestora pentru o schim bare radical`.
Dac` distinc\ia lui Wight între realism ]i revolu\i onarism are multe
în comun cu prezentarea anterioar` a lui E. H. Carr a realismului ]i utopis-
mului, ea difer` de cea a lui Carr deoarece afirm` existen\a unei a treia
tradi\ii de gândire pe care Carr se presupune c` a ignorat-o. Wight a
sus\inut c` tradi\ia ra\ionalist`, astfel desemnat` de el, se plaseaz` între
cele dou` extreme ale realismului ]i revolu\ionaris mului ]i se define]te în
raport de acestea. Ea se alimenteaz` mai degrab` di n metafizica lui Locke
]i Hume ]i nu din aceea a lui Hobbes ]i Kant. Adep\ ii acestei tradi\ii sus\in
c` starea natural` precontractual` nu este nici hao tic`, nici armonioas` în
mod absolut ]i c` ambele tradi\ii men\ionate gre]es c deoarece postuleaz`
c` natura uman` se define]te [n termeni de atomizar e, al c`rei comporta-
ment social este stabilit de o „natur`“ static` ]i asocial`. Fiin\ele umane trebuie mai degrab` în\elese ca animale sociale în continu` interac\iune.
Formele de via\` social`, la orice nivel de agregar e uman`, sunt cel mai
bine în\elese prin urm`rirea evolu\iei istorice a o biceiurilor ]i normelor
lor. A]a cum s-au articulat ]i s-au codificat în in stitu\ii de guvernare soci-
etale cu autoritate, ele ofer` principiile de compo rtament care reglemen-279 M. WIGHT RELA|II INTERNA|IONALE 278

exclus posibilitatea introducerii lui în domeniul m ai larg al teoriei politice
occidentale. Chris Brown explic` foarte clar aceasta în lucrarea sa de excep\ie International Theory: New Normative Approaches . El sus\ine c`
descrierea pe care Wight o face politicii combin` d ou` abord`ri analitice
separate. Prima se refer` la natura justi\iei, iar cea de-a doua la organi-
zarea statal`. 12 Dac` am fi obliga\i s` studiem dreptul interna\iona l în
lumina teoriei politice occidentale ]i s` invoc`m c ategoriile teoretice occi-
dentale pentru a explica în\elesul acesteia ]i impl ica\iile organiza\ionale,
cei trei R ar trebui s` fac` posibil un discurs mai explicit cu privire la vizi-
unea comunitar` ]i la cea cosmopolit` despre ordine a mondial`. Definind
teoria politic` gre]it, Wight a anulat surse de ins pira\ie care s` ofere expli-
ca\ii la dilemele normative cu privire la conflict, suveranitate statal` ]i dis-
tribuire inadecvat` a bog`\iei mondiale.
În ciuda acestor critici, Martin Wight merit` s` fi e citit ca un autor
care a scris pe larg despre dimensiunile culturale ]i morale ale rela\iilor
interna\ionale, iar activitatea lui este un memento perma nent cu privire la
faptul c` problemele contemporane sunt de fapt exte nsii ]i manifest`ri ale
unor vechi controverse, de]i sunt exprimate altfel.
Note
1. Hedley Bull, „Martin Wight and the Theory of Inter national Relations“, în
British Journal of International Studies , nr. 2, 1976, p. 101.
2. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought “, în Review of International
Studies , nr. 13, 1987, p. 222.
3. Martin Wight, „Why Is There No International Theor y?“, în Martin Wight ]i
Herbert Butterfield (eds.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 18. Consulta\i, de aseme-
nea, p. 260 a lucr`rii International Theory: The Three Traditions , unde Wight
declar` c` tradi\iile „nu sunt trei drumuri de cale ferat` care merg la infinit. Nu
sunt constante ]i pure din punct de vedere filozofi c. … Ele sunt, pentru a varia din
punct de vedere metaforic, înglobate în tapiseria c iviliza\iei occidentale. Ambele
se influen\eaz` ]i se alimenteaz` reciproc ]i se sc himb`, de]i nu î]i pierd identi-
tatea intern`.“
4. Ibid ., p. 33.
5. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought “, op. cit ., p. 226.lu\ionari]tii modera\i, cum ar fi Kant, ]i cei „ext remi]ti“, precum Lenin.
Wight a descris pacifismul ca o form` de „revolu\io narism inversat“, fiind
de acord cu descrierea pe care reali]tii au f`cut-o lumii, combinat` cu un
refuz constant de a participa la politica de putere .
Este dificil de evaluat activitatea lui Martin Wigh t. Pe de o parte,
trebuie s` fie recunoscut ca unul dintre p`rin\ii f ondatori ai ideii conform
c`reia realismul ]i idealismul (popularizate prin l ucr`rile lui Carr,
Morgenthau, Herz ]i al\ii) nu epuizeaz` istoria gân dirii interna\ionale ]i c`
ra\ionalismul (uneori cunoscut ca ]coala lui Grotiu s) merit` la rândul lui
s` fie luat în serios. Desigur, aceast` opinie a fost împ`rt`]it` de mul\i cercet`tori pe care Wight i-a inspirat în anii ’50, ’60, în special pe Hedley
Bull. În analiza sa exemplar` cu privire la aceast` disciplin`, Steve Smith
identific` cele trei categorii ale lui Wight ca pe una dintre cele mai influ-
ente 10 „imagini proprii“ ale disciplinei în secolu l al XX-lea. 9
Pe de alt` parte, activitatea lui Wight are dificul t`\ile ei, dou` în
special meritând a fi observate. În primul rând, s- a dezb`tut destul de mult
statutul epistemologic al celor trei doctrine. În c ele din urm`, exist` mai
multe modalit`\i de a împ`r\i rela\iile interna\ion ale. Carr sugereaz` dou`
]coli de gândire, Wight mai adaug` una, James Mayal l ia în considerare
cinci, Nardin ]i Mapet împart domeniul eticii inter na\ionale în nu mai
pu\in de 12 curente de cercetare. 10 Oare ce face sistemul de clasificare al
lui Wight mai util decât al altora, în special dac` clasele se tot subdivid ]i dac`, a]a cum explic` ]i Wight în prelegerile sale, este gre]it s` se includ`
anumi\i cercet`tori numai într-o singur` tradi\ie e xclusiv`? În analiza sa
cu privire la întreaga „]coal` englez`“, Roy Jones relev`: „Dac` cei trei R
semnific` modalit`\i de percep\ie, în\elegere ]i ac \iune, de unde, din ce
provin ele? Dac` sunt stabilite de Wight, atunci nu sunt supuse revizuirii
radicale? În definitiv, ]i Machiavelli are mai mult e fa\ete. Este posibil ca
sistemul lui Wight s` aib` semnifica\ii metafizice? … A face teorie politic`
este o activitate de prim ordin, nu doar una de cla sificare ]i de comentare
a ac\iunilor ]i declara\iilor oamenilor politici ]i ale altora.“ 11
Cu alte cuvinte, în absen\a oric`rei încerc`ri de a ap`ra semnifica\ia
metafizic` a celor trei R, nu este clar de ce ace]t ia ar fi de ajutor cuiva care
nu are capacitatea lui Wight de a-i utiliza cu atât a subtilitate istoric` ]i
erudi\ie. Wight însu]i a fost pesimist în ceea ce p rive]te capacitatea de a
transcende cei trei R sau capacitatea unuia dintre ei de a prevala în raport
cu ceilal\i doi, îns` a refuzat s`-]i sus\in` clar punctul de vedere.
A doua dificultate cu privire la activitatea lui Ma rtin Wight este
aceea c`, în ciuda interesului s`u fa\` de probleme normative din domeniul
rela\iilor interna\ionale, modalitatea clar` în car e a definit domeniul a 281 M. WIGHT RELA|II INTERNA|IONALE 280

Dunne, Timothy, Inventing International Society: A History of the E nglish School ,
New York, St. Martin’s Press, 1998.
Grader, Sheila, „The English School of Internationa l Relations: Evidence and
Evaluation“, în Review of International Studies , nr. 14, 1988, p. 29-44.
Hassner, Pierre, „Beyond the Three Traditions: the Philosophy of War and Peace in
Historical Perspective“, în International Affairs , nr. 70, 1994, p. 737-756.
Jackson, Robert H., „Martin Wight, International Th eory and the Good Life“, în
Millennium: Journal of International Studies , nr. 19, 1990, p. 261-272.
Jones, Roy, „The English School of International Re lations: a Case for Closure“,
în Review of International Studies , nr. 7, 1981, p. 1-13.
Nicholson, Michael, „The Enigma of Martin Wight“, î n Review of International
Studies , nr. 7, 1981, p. 15-22.
Porter, Brian, „Patterns of Thought and Practice: M artin Wight’s International
Theory“, în Michael Donelan (ed.), The Reason of States: A Study in
International Political Theory , Londra, Allen&Unwin, 1978, p. 64-74.
Wilson, Peter, „The English School of International Relations“, în Review of International
Studies , nr. 15, 1989, p. 49-58.
Yost, David, „Political Philosophy and the Theory o f International Relations“, în
International Affairs , nr. 70, 1994, p. 263-290. 6. Martin Wight, „Western Values in International Rel ations“, în Martin Wight ]i
Herbert Butterfield (eds.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 94.
7. Timothy Dunne, „International Society: Theoretical Promises Fulfilled?“, în
Cooperation and Conflict , nr. 30, 1995, p. 130.
8. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought “, op. cit ., p. 227.
9. Steve Smith, „The Self-Images of a Discipline: A G enealogy of International
Relations Theory“, în Ken Booth ]i Steve Smith (eds .), International Relations
Theory Today , Cambridge, Polity Press, p. 1-38.
10. Michael Donelan, Elements of International Political Theory , Oxford, Clarendon
Press, 1990; Terry Nardin ]i David R. Mapel (ed.), Traditions of International
Ethics, Cambridge , Cambridge University Press, 1992.
11. Roy Jones, „The English School of International Relatio ns: a Case for Closure“,
în Review of International Studies , nr. 7, 1981, p. 10.
12. Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Appro aches , Hemel
Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Carr ]i Nardin.
Principalele lucr`ri ale lui Martin Wight
British Colonial Constitutions , Oxford, Clarendon Press, 1952.
„Why Is There No International Theory?“, în Martin Wight ]i Herbert Butterfield
(ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International
Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 1-33.
„Western Values in International Relations“, în Mar tin Wight ]i Herbert
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics , Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 89-131.
„The Balance of Power and International Order“, în Alan James (ed.), The Bases
of International Order: Essays in Honour of C. A. W . Manning , Oxford,
Oxford University Press, 1973, p. 85-115.
System of States , Londra, Leicester University Press, 1977.
Power Politics , Harmondsworth, Penguin, 1978.
„An Anatomy of International Thought“, în Review of International Studies , nr. 13,
1987, p. 221-227.
International Theory: The Three Traditions , Londra, Leicester University Press, 1991.
Lecturi suplimentare
Bull, Hedley, „Martin Wight and the Theory of Inter national Relations“, în British
Journal of International Studies , nr. 2, 1976, p. 101-116. Reeditat` în Martin
Wight, International Theory: The Three Traditions , Londra, Leicester
University Press, 1991, p. xi – xxiii. 283 M. WIGHT RELA|II INTERNA|IONALE 282

ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~
Acest grup de gânditori a eviden\iat atât modul în care rela\iile
interna\ionale sunt reglementate de organiza\ii, câ t ]i practicile de coope-
rare dintre state. Karl Deutsch, David Mitrany ]i E rnst Haas sunt cerce-
t`tori ai integr`rii în special [n contextul experi mentelor europene în
domeniul cooper`rii suprana\ionale sub forma Comuni t`\ii Europene.
Mitrany a introdus ideea de „func\ionalism“ în stud iul rela\iilor inter-
na\ionale, argumentând c` dezvoltarea comer\ului in terna\ional ]i interde-
penden\a statelor sl`besc puterea statului suveran, lucru pe care îl consi-
der` pozitiv. Haas este mai pu\in convins c` reglem ent`rile func\ionale
vor fi eficiente în absen\a coordon`rii politice [n tre elitele statale ]i ana-
lizeaz` procesele politice care promoveaz` sau împi edic` suprana\ionalis-
mul. Karl Deutsch a introdus termenul de „comunitat e de securitate“ pen-
tru a descrie cadrul rela\iilor dintre state în anu mite regiuni. John Ruggie
]i Robert Keohane au studiat organizarea interna\io nal` în sensul cel mai
larg. Pentru ei, investigarea variatelor forme orga niza\ionale de pe arena
interna\ional` necesit` o aten\ie mai mare decât st udiul anumitor institu\ii,
cum ar fi Organiza\ia Na\iunilor Unite sau Fondul M onetar Interna\ional.
Opera lui Ruggie se concentreaz` asupra practicii m ultilateralismului
dup` 1945. El afirm` c` forma organiza\ional` compl ex` a guvern`rii
interna\ionale a modificat imaginea simplist` a r`z boiului rece ca lupt`
bipolar` pentru putere între SUA ]i URSS. Lucr`rile lui Keohane se
axeaz` pe implica\iile organiza\ionale ale interdep enden\ei economice
dintre state ]i pe condi\iile care faciliteaz` înfi in\area ]i men\inerea
„regimurilor“ cooperative. În sfâr]it, Alexander We ndt sus\ine c` studiul
organiz`rii interna\ionale este limitat de cadrul r ealist ]i liberal al analizei.
El ofer` un cadru „constructivist“, care acord` o a ten\ie deosebit` modu-
lui în care statele ]i sistemul interna\ional se constituie reciproc.

În 1967, Deutsch s-a reîntors la Universitatea Harv ard unde, din
1971, a ocupat postul de profesor titular la „Cated ra de studii privind
pacea interna\ional`“ pân` la moartea sa din 1993. De]i titular la Harvard,
el a predat ]i la alte universit`\i din SUA ]i Euro pa, în special în Fran\a ]i
Germania. Politologul Samuel Beer ]i-l aminte]te as tfel:
„Era un reformator, dar nu utopic. Nu se gr`bea s` trag` concluzii.
Idealurile sale [naintate privind umanitatea erau d isciplinate de con-
]tiin\a dificult`\ilor ingineriei sociale. Idealism ul s`u era înso\it de
devotamentul fa\` de ]tiin\` în general ]i de ]tiin \ele sociale în parti-
cular. Opera sa avea în vedere nu numai scopurile c e trebuie urm`rite,
ci în mod special ]i mijloacele institu\ionale ]i p ractice ce trebuie
folosite pentru a atinge respectivele scopuri. De]i era un interna\iona-
list ardent, el nu ]i-a f`cut iluzii c` ar exista « un sistem politic» al
umanit`\ii.“ 1
Probabil c` Deutsch este foarte cunoscut gra\ie luc r`rilor sale pri-
vind cerin\ele prealabile ]i dinamica na\ionalismul ui ]i integr`rii regio-
nale, ca ]i aplic`rii riguroase a metodelor comport amentale în studierea
proceselor mobiliz`rii sociale la nivel na\ional ]i interna\ional. Mobili-
zarea social` se refer` la un proces de schimbare c are afecteaz` p`r\i sub-
stan\iale ale popula\iei din \`rile care trec printr-un proces de modernizare
rapid`. El a fost preocupat s` dezvolte indicatorii empirici cantitativi ai
acestui tip de schimbare, astfel încât afirma\iile cu privire la consecin\ele
politice ale acesteia s` poat` fi testate în timp ] i spa\iu în privin\a vali-
dit`\ii lor. 2Deutsch a propus un model de na\ionalism bazat pe i deea c`
acesta era alimentat de necesitatea ca statul s` co nduc` procesele mobi-
liz`rii care erau prin defini\ie cât se poate de tr aumatice pentru cet`\eni,
supu]i, [n acela]i timp, rupturii de vechile cadre, obiceiuri ]i angajamente
]i mobiliz`rii [n noi structuri de grup ]i de compo rtament organiza\ional.
Când se dezvolt` la scar` larg`, mobilizarea social ` tinde s` poli-
tizeze un num`r crescând de cet`\eni ]i spore]te ga ma nevoilor umane la
care statul trebuie s` r`spund`. De exemplu, oameni i simt nevoia ca statul
s` aib` în vedere asigurarea de locuin\e, locuri de munc`, securitate
social`, îngrijire medical` ]i asigurare împotriva schimb`rilor imprevizi-
bile de pe pia\a locurilor de munc`. În \`rile mai s`race ce parcurg o
schimbare major`, guvernele bazate pe sursele tradi \ionale de autoritate ]i
legitimare au fost incapabile s` c`l`uzeasc` cu suc ces procesul. Deutsch
credea c` doar statele-na\iuni moderne, puternice p ot face acest lucru: KARL W. DEUTSCH
Karl Deutsch s-a n`scut la Praga, Cehia, în 1912. A colo a crescut ]i
a urmat ]coala german` Staatsrealgymnasium , absolvit` cu diplom` de
onoare. În 1934 ]i-a luat licen\a la Universitatea German` din Praga, darmunca la lucrarea de diplom` a fost întrerupt` de a ctivismul s`u împotri-
va grupurilor naziste din universitate. În cele din urm`, a ob\inut docto-
ratul în drept la Universitatea Na\ional` Ceh` în 1 938. În acela]i an s-a
c`s`torit ]i a plecat în concediu în SUA. De]i nu i nten\iona s` r`mân`
acolo prea mult timp, dup` Acordul de la München a considerat c` era mai
în\elept s` nu se mai întoarc` ]i s-a stabilit ca r ezident în SUA. Aversiunea
fa\` de fascism ]i interesul pe termen lung pentru studierea intoleran\ei
na\ionaliste i-au influen\at mult opera academic` ulterio ar`.
În 1939 Deutsch a primit bursa de studii oferit` re fugia\ilor din fa\a
nazismului ]i ]i-a continuat studiile la Universita tea Harvard. Dup` ce a
jucat un rol major în perioada r`zboiului ca avocat al Mi]c`rii pentru
Eliberarea Cehoslovaciei ]i ca membru al Secretaria tului Interna\ional al
Conferin\ei de la San Francisco din 1945 (care a în fiin\at ONU ca succe-
soare a Societ`\ii Na\iunilor), a început s` predea la Massachusetts
Institute of Technology (MIT ). În 1951, diserta\ia de doctorat a lui
Deutsch, Nationalism and Social Communication , a fost recompensat` de
Universitatea Harvard cu prestigiosul „Sumner Prize “ ]i a fost publicat`
doi ani mai târziu, fiind foarte apreciat`. Deutsch a devenit profesor de
istorie la Massachusetts Institute of Technology în 1952 ]i s-a devotat unei
lungi cariere dedicate îndeosebi studiului integr`r ii politice. La Center for
Research on Word Political Institutions , el a cooperat cu mai mul\i colegi
la un proiect interdisciplinar, care a avut ca urma re publicarea lucr`rii
Political Community and the North Atlantic Area în 1957. El a primit o
burs` Guggenheim în 1955 ]i a predat la Universitat ea din Chicago ca pro-
fesor invitat. În 1958 Deutsch a fost numit profeso r de ]tiin\e politice la
Universitatea Yale. Aici, el a terminat, împreun` c u Lewis J. Edinger,
lucrarea Germany Rejoins the Powers . Aceasta folose]te date despre opi-
nia public`, bazele elitelor ]i date economice pent ru a studia progresul
postbelic al Republicii Federale Germania. În perio ada petrecut` la Yale,
Deutsch a fost foarte activ ]i în întocmirea „Progr amului de date politice
pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi \i în testarea teoriilor ]i
ipotezelor din ]tiin\ele politice“. În plus, el a o rganizat la Yale Proiectul
pentru Controlul Armamentelor pentru analiza dezarm `rii ]i a controlului
înarm`rii. 287 K. W. DEUTSCH

popula\iilor participante“. Cu cât cre]te volumul t ranzac\iilor mutuale,
cre]te ]i [nclina\ia comunit`\ilor spre conflicte v iolente. Totu]i, o preocu-
pare crucial` în c`utarea p`cii este „cursa dintre rata cresc`toare a tran-
zac\iilor dintre popula\ii în anumite zone ]i dezvo ltarea institu\iilor inte-
gratoare ]i a practicilor dintre ele“. Guvern`rile suverane pot avea capa-
cit`\i integratoare, dar sunt ]i sursa tranzac\iilo r politice sau de alt tip, care
pot fi dezintegratoare. Astfel, de fapt amalgamarea poate s` stânjeneasc`
integrarea, iar controlul amalgamat poate fi în sin e un pericol la adresa
p`cii ]i o cauz` de conflict. 5
Într-un context regional, folosirea termenului de „comunitate de
securitate“ ( security community ) are dou` în\elesuri specifice. În primul
rând, comunitatea statelor este capabil` s` intervi n` prin tehnici sau meca-
nisme diplomatice pentru a preveni apari\ia conflic telor puternice în rân-
dul propriilor membri. A doua cerin\` este capacita tea comunit`\ii de a
constitui un front militar comun împotriva unui act or extern sau unui grup
de actori. Exist` de asemenea câteva ipoteze sau cr iterii fundamentale re-
levante pentru dezvoltarea comunit`\ii de securitate. De exemplu, comu-nitatea de securitate trebuie s` posede o maturitat e institu\ional` suficient`
pentru a genera tehnici diplomatice care s` fie fol osite pentru a combate
problemele ]i crizele. Mai mult decât atât, maturit atea trebuie s` fie înso-
\it` de voin\a mutual` a statelor membre de a-]i re zolva dezacordurile la
nivel organiza\ional. Într-adev`r, a]tept`rile mutu ale pozitive ale statelor
membre trebuie s` fie clar armonizate într-un model distinct de inter-
ac\iune sau reciprocitate. }i, în final, statele di n cadrul unei comunit`\i de
securitate trebuie s` aib` o percep\ie comun` a ame nin\`rilor cu privire la
factorii externi. 6
Arendt Lijphart sus\ine c` lucr`rile lui Deutsch re prezint` o provo-
care major` pentru imaginea realist` tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale,
contestând presupunerea fundamental` conform c`reia statele ar fi actori
ra\ionali uniformi în problemele mondiale ]i punând la îndoial` ideea c`
rela\iile interna\ionale sunt cel mai bine în\elese în termenii puternicei
dihotomii dintre rela\iile interne ]i cele interna\ ionale. 7El consider` c`
Deutsch particip` la o revigorare în cadrul discipline i a teoriei lui Grotius,
care considera anarhia nu ca variabil` independent` , ci ca produs posibil
într-un sistem complex, care are nevoie el însu]i s ` fie studiat cu aten\ie
pentru a se determina condi\iile în care r`zboiul e ste foarte probabil s`
apar`.
Deutsch a fost un pionier al studiului ciberneticii în rela\iile inter-
na\ionale, concentr@ndu-se asupra comunic`rii ]i co ntrolului în sistemele
politice. Lucrarea sa The Nerves of Government din 1966 a fost o încer-„[Statul-na\iune ]ofer` majorit`\ii membrilor s`i un sentiment mai pu –
ternic de securitate, apartenen\` sau afilia\ie ]i chiar de identitate per-
sonal` decât orice alt` alternativ` de grup mare. C u cât este mai acut`
nevoia oamenilor de o asemenea apartenen\` ]i ident itate sub tensiu-
nile ]i ]ocurile mobiliz`rii sociale ]i ale alien`r ii de mediile originare
obi]nuite, cu atât cre]te poten\ialul statului-na\i une de a le canaliza
dorin\ele ]i resentimentele ]i de a le direc\iona d ragostea ]i ura.“ 3
Deutsch a studiat ]i condi\iile interna\ionale care ar putea avea un
efect d`un`tor dac` un stat ar canaliza energiile c et`\enilor s`i c`tre lumea
exterioar`. În acest context, el a fost unul dintre pionierii studiului inte-
gr`rii regionale ]i a introdus o complexitate mai m are în obi]nuita diho-
tomie dintre rela\iile ierarhice de autoritate la n ivel intern ]i luptele anar-
hice pentru putere ]i securitate la nivel interna\i onal. Întrucât aceast`
imagine realist` sugereaz` c` solu\ia problemei r`z boiului în rela\iile
interna\ionale este o form` de guvernare mondial`, Deutsch a subminat
concep\ia conven\ional` prin studiile sale privind rela\iile dintre statele
din zona nord-atlantic` [n anii ’50 ]i ’60.
El a f`cut o distinc\ie clar` între amalgamare ]i integrare . O comu-
nitate amalgamat` are un centru suprem de luare a d eciziilor, dar din
aceasta nu rezult` c` opusul s`u este pur ]i simplu anarhia. Deutsch a scos
în eviden\` c` este posibil s` existe, din punct de vedere legal, un num`r
de state suverane care se raporteaz` la fiecare din celelalte sub forma unei
„comunit`\i de securitate pluraliste“ ]i a consider at c` ]ansele folosirii
for\ei pentru a rezolva conflictele dintre ele sunt extrem de sc`zute. Cu
alte cuvinte, ele sunt suficient de „integrate“ pentru a sem`na cu „o comu-nitate de securitate amalgamat`“, f`r` nevoia de a transfera suveranitatea
la nivel suprana\ional. El a sus\inut c` distinc\ia anarhie/ierarhie nu tre-
buie gândit` ca o dihotomie, ci mai degrab` ca un s pectru. „Integrarea ]i
amalgamarea se suprapun, dar nu complet … poate e xista amalgamare f`r`
integrare (de exemplu r`zboiul civil), ]i … integ rare f`r` amalgamare (de
exemplu pacea interna\ional`).“ 4Astfel, mai degrab` decât s` se încerce
impunerea amalgam`rii la nivel interna\ional drept calea preferat` c`tre
pace, el a sugerat c` poate ar fi mai bine s` se ur m`reasc` înfiin\area unor
„comunit`\i de securitate pluraliste“.
De importan\` crucial` pentru acest proiect este id eea lui Deutsch
despre „echilibrul tranzac\ie-integrare“. Cre]terea num`rului de tranzac\ii
dintre oameni nu duce automat la o integrare mai ma re. Consecvent cu
lucrarea sa anterioar` despre mobilizarea social`, Deutsch a ar`tat c`
„volumul tranzac\iilor politice, culturale sau econ omice [ns`rcineaz` insti-
tu\iile cu responsabilitatea adapt`rilor sau schimb `rilor pa]nice în rândul 289 K. W. DEUTSCH RELA|II INTERNA|IONALE 288

litar`. El a afirmat: „O coordonare demn` de încred ere nu poate fi constru-
it` exclusiv pe descurajare ]i negociere. O lume fo rmat` din mari puteri
care descurajeaz` ]i care negociaz` ar fi, ca siste m total, neguvernabil`.“ 8
Pe scurt, Deutsch este amintit în primul rând ca pi onier al studiului
integr`rii interna\ionale cel pu\in la nivel region al ]i ca personalitate mar-
cant` în încercarea de a introduce o mai mare rigoa re metodologic` în
studiul empiric al rela\iilor interna\ionale, dar ] i în cel al politicilor com-
parative. Opera sa teoretic` a inspirat mul\i cerce t`tori care au urmat dru-
mul deschis de el în anii ’50 ]i ’60. Contribu\ia s a metodologic` la legiti-
marea model`rii formale în studiul rela\iilor inter na\ionale continu` s`
influen\eze ]i azi oamenii de ]tiin\` din toat` lum ea.
Note
1. Samuel H. Beer, „Karl Deutsch: A memoir“, în Government and Opposition , nr. 28,
1993, p. 117.
2. Consulta\i mai ales Karl Deutsch, „Social Mobilisa tion and Political Development“,
în American Political Science Review , nr. 40, 1961, p. 493-502.
3. Karl Deutsch, „Nation and World“, în Ithiel de Sol a Pool (ed.), Contemporary
Political Science: Toward Empirical Theory , New York, McGraw-Hill, 1967, p 271.
4. Karl Deutsch et al., Political Community and the North Atlantic Area: In ternational
Organisation in the Light of Historical Experience , Princeton, NJ: Princeton
University Press, 1957, p. 7.
5. Karl Deutsch, Political Community at the International Level , Garden City, New
York, Doubleday, 1954, p. 39-40.
6. Pentru o elaborare interesant` a parametrilor conc eptuali ai comunit`\ii de secu-
ritate, consulta\i Lynn Miller, „The Prospect of Or der Through Regional Security“,
în Richard A. Falk ]i Saul H. Mendlovitz (ed.), Regional Politics and World
Order , San Fransisco, W. H. Freeman, 1973.
7. Consulta\i Arend Lijphart, „Karl W. Deutsch and th e New Paradigm in
International Relations“, în Richard L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From
National Development to Global Community , Londra, Alien & Unwin, p. 233-251.
8. Karl Deutsch, „Between Sovereignty and Integration “, în Government and
Opposition , nr. 9, 1974, 1981, p. 115.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Mitrany ]i Haas. care de a descrie condi\iile în care sistemele de l uare a deciziilor sunt
capabile s` dirijeze fluxul de informa\ii. El a fur nizat de asemenea o baz`
teoretic` pentru a m`sura raportul dintre comunicar ea intern` ]i cea
extern` ca indicator al gradului în care statele er au înclinate c`tre autoizo-
lare ]i egoism.
Ca parte a contribu\iei sale substan\iale la dezvol tarea teoriei inter-
na\ionale, Deutsch trebuie s` fie considerat un par tizan ferm al revolu\iei
comportamentale în disciplina care a provocat atât de multe dezbateri în
anii ’50 ]i ’60, în special în Marea Britanie. El a fost mereu interesat s`
înlocuiasc` cu date cantitative ipotezele vagi baza te pe interpretarea isto-
ric` sau ideologic`; o bun` parte a contribu\iei sa le la aceast` disciplin`
const` în crearea de b`nci de date complexe pentru a promova teoria
empiric` în politicile comparative ]i în rela\iile interna\ionale. Deutsch a
jucat un rol major în crearea, la Universitatea Yal e, a „Programului de date
politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitati vi folosi\i [n testarea ipo-
tezelor ]i teoriilor din ]tiin\ele sociale“. Deutsc h a crezut cu fermitate c`,
pentru a studia rela\iile interna\ionale în mod ]ti in\ific, ar trebui ca cerce-
t`torii s` aib` aceste date reunite ]i s` fie capab ili s` utilizeze analiza
matematic` avansat` pentru a elabora afirma\ii vala bile care s` trezeasc`
reac\ia altor cercet`tori din domeniu.
Un bun exemplu de utilizare a unei astfel de analiz e poate fi g`sit
în articolul (la care este coautor J. David Singer) despre echilibrul sis-
temelor de putere în politicile mondiale. Aici, el a utilizat tehnici matema-
tice sofisticate pentru a sprijini determinarea sta bilit`\ii sistemelor interna-
\ionale compuse dintr-un num`r variabil de mari put eri. Concluzia a fost
c` un sistem multipolar compus din cel pu\in cinci mari puteri era, din
punct de vedere istoric, mai stabil decât cele care includeau mai pu\ine
puteri, fiind îns` predispus la instabilitate struc tural`. Aceasta se datoreaz`
faptului c`, lu@nd [n calcul numai probabilitatea, este posibil ca o alian\` de patru la unu, ]i nu de trei la doi, s` apar` la un moment dat, iar o aseme-
nea concentrare de for\e [ntr-o coali\ie de mari pu teri poate duce la dis-
trugerea sistemului. Analiza a modelat în mod expli cit impactul cursei
înarm`rilor asupra stabilit`\ii sistemului interna\ ional ]i este o bun` ilus-
trare a avantajelor datelor cantitative atunci când sunt utilizate de savan\i
care sunt în felul lor ]i istorici rafina\i. Totu]i , Deutsch nu a considerat c`
cea mai bun` cale de a studia stabilitatea interna\ ional` ar fi folosirea
num`rului variabil de mari puteri, c`ci o asemenea analiz` static` îm-
piedic` concentrarea aten\iei asupra unor procese m ai semnificative ale
interac\iunii dintre state care nu ar putea fi nici reduse la, nici conduse de
tehnici diplomatice conservatoare cu accent puterni c pe descurajarea mi-291 K. W. DEUTSCH RELA|II INTERNA|IONALE 290

ERNST HAAS
Ernst B. Haas este cunoscut ca unul dintre fondator ii „neofunc\io-
nalismului“ în studiul integr`rii regionale, în spe cial în Europa. Din anii
’70 el a studiat rolul cunoa]terii consensuale ( consensual knowledge ) la
nivelul elitelor în facilitarea cooper`rii intersta tale ]i a analizat posibili-
tatea reform`rii opera\iilor ONU. Ca ]i mul\i al\i gânditori importan\i
prezenta\i în aceast` lucrare, Haas a emigrat în SU A de tân`r, în 1938,
pentru a sc`pa de persecu\iile naziste, iar aceast` perioad` de început a
vie\ii sale a avut un impact important asupra angaj `rii sale intelectuale în
studiul modurilor în care chiar inamicii tradi\iona li ]i-ar putea dep`]i ani-
mozit`\ile ]i descoperi interese comune. Dup` ce a luptat în for\ele armate
americane în cel de-al doilea r`zboi mondial, el a profitat de avantajul
unei legi ce favoriza combatan\ii de r`zboi pentru a-]i completa educa\ia
academic` la Universitatea Columbia din New York. Î n 1951 a început s`
predea la Berkeley, în California, unde a devenit p rofesor titular în 1962.
Din 1973 a fost Robson Research Professor în studiul guvern`rii la
Berkeley.
Opera de început a lui Haas asupra integr`rii europ ene trebuie s` fie
analizat` în contextul eforturilor anterioare care se concentrau fie asupra federalismului constitu\ional ca mijloc al integr`r ii statelor într-un cadru
politic mai larg, fie asupra mijloacelor func\ionale de pr omovare a coope-
r`rii transna\ionale începând cu low politics (politicile „joase“), cum ar fi
reducerea barierelor comerciale ]i cooperarea în domeniul tehnic, ]i pen-tru a trata problemele transfrontaliere a c`ror sol u\ionare era considerat`,
cel pu\in în prim` instan\`, ca apolitic`.
„Neofunc\ionalismul“ a fost o încercare de a sintet iza aceste cadre
concurente ]i de a acorda aten\ie proceselor existe nte în cazul particular al
integr`rii regionale din Europa de Vest. Haas a împ `rt`]it idealurile supra-
na\ionale ale lui Mitrany, dar a fost interesat ]i de mijloacele institu\ionale
specifice prin care statele din regiune pot transce de na\ionalismul ]i pot
participa la crearea unor noi forme de organizare i nterna\ional`. {ntrucât
Mitrany a fost oarecum neclar în a explica modul în care procesele de inte-
grare aveau s` aib` loc, Haas a dezvoltat un model care nu se baza pe
ipotezele normative ale altruismului sau ale ideii conform c`reia dez-
voltarea interdependen\ei economice ar fi fost sufi cient` pentru a genera
cereri de cooperare interguvernamental` mai strâns` .
Haas a definit integrarea ca „procesul prin care actorii politici din
câteva zone na\ionale distincte sunt convin]i s`-]i transfere convingerile,
a]tept`rile ]i activit`\ile politice c`tre un centr u nou mai larg, ale c`rui Principalele lucr`ri ale lui Karl Deutsch
Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Kar l W. Deutsch consulta\i Richard
L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From National Development to
Global Community , Londra, George Alien & Unwin, 1981, p. 447-463.
Nationalism and Social Communication: An Inquiry in to the Foundations of
Nationality , New York, Technology Press & Wiley, 1953.
Political Community at the International Level , Garden City, Doubleday, 1954.
Political Community and the North Atlantic Area , Princeton. New Jersey. Princeton
University Press, 1957.
Science and the Creative Spirit: Essays on Humanist ic Aspects of Science , Toronto,
Ontario, University of Toronto Press, 1958
„Multipolar Power Systems and International Stabili ty“ (cu J. David Singer), în
World Politics , nr. 16, 1964, p. 390-406.
Nation-Building , New York, Atherton Press, 1966.
The Nerves of Government: Models of Political Commu nication and Control ,
New York, The Free Press, 1966.
Arms Control and the Atlantic Alliance: Europe Face s Coming Policy Decisions ,
New York, Wiley, 1967.
France, Germany, and the Western Alliance: A Study of Elite Attitudes on European
Integration and World Politics , New York, Charles Scribners, 1967.
„Nation and World“, în Ithiel de Sola Pool (ed.), Contemporary Political Science:
Toward Empirical Theory , New York, McGraw-Hill, 1967, p. 204-227.
The Analysis of International Relations , Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-
Hall, 1968.
Alfred Knopf, Nationalism and its Alternatives , New York, 1969.
Lecturi suplimentare
Lijphart, Arend, „Karl W. Deutsch and the New Parad igm in International Relations“,
în Richard L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From National
Development to Global Community , Londra, Alien & Unwin, p. 233-251. RELA|II INTERNA|IONALE 292

pean` era ezitant` în anii ’70, a devenit clar c` e xistau dificult`\i în apli-
carea ideilor lui în zone din afara contextului ves t-european.
În primul rând, în absen\a unor „variabile dependen te“ clar definite,
(adic` cele pe care modelele neofunc\ionale încerca u s` le explice), nu era
clar cum s` se evalueze progresul sau regresul [n t imp al integr`rii. De
când integrarea era considerat` mai mult un proces decât un rezultat, lipsa specificit`\ii însemna c` termenul suferea de o anu mit` ambiguitate deoa-
rece se referea la lucruri diferite pentru persoane diferite.
În al doilea rând, de]i Haas însu]i pretindea c` ar fi fost angajat
într-un proces obiectiv de investigare ]tiin\ific` a procesului, nu exist` nici o îndoial` c` spera ca procesul s` conduc` la un gr ad mai înalt de
suprana\ionalism în politicile vest-europene. Astfe l, el a neglijat exami-
narea condi\iilor ]i factorilor care ar fi putut ma i degrab` s` întârzie pro-
cesul decât s`-l accelereze. Conceptul de „r`spândi re“ ( spill over ), dac` nu
era administrat corespunz`tor, de fapt ar fi putut reduce dorin\a statelor
pentru cre]terea integr`rii. De exemplu, reducerea ini\ial` a barierelor va-
male în Comunitatea Economic` European` însemna c` profiturile fir-
melor erau mai puternic afectate de diferitele sist eme de taxe vamale ale
statelor membre ]i astfel reducerea tarifelor s-a „ r`spândit“ sub form` de
presiuni pentru un regim comun de taxe. Când în Fra n\a infla\ia a crescut
dramatic în compara\ie cu vecinii s`i, la sfâr]itul anilor ’60, guvernul fran-
cez a fost incapabil s` m`reasc` taxele pentru a re duce cererea intern` ]i
s-a v`zut obligat s` restrâng` comer\ul pentru a ev ita o criz` a balan\ei de
pl`\i. Acest exemplu ilustreaz` sl`biciunea poten\i al` a m`surilor par\iale,
ale c`ror consecin\e neinten\ionate pot induce o criz` politic` dac` difi-cult`\ile nu sunt anticipate ]i luate în considerar e.
În al treilea rând, este neclar dac` integrarea eur opean` putea avea
loc în anii ’90 în absen\a încerc`rilor de a remedi a a]a-numitul „deficit
democratic“. Exceptând cazul în care ar exista o în cercare concertat` de a
dezvolta procedurile democratice ale lu`rii decizii lor pentru a asigura
legitimitate ]i responsabilitate organiza\iilor reg ionale în care lucreaz`
exper\i tehnici ]i birocra\i, se poate dezvolta o p r`pastie periculoas` între
cet`\enii fiec`rei na\iuni ]i organiza\iile regiona le. Aceast` pr`pastie ar
putea fi atunci exploatat` de partidele politice, c are sunt înc` fundamen-
tate na\ional, ]i folosit` pentru a ataca, în perio ada electoral`, guvernele
respective. Problemele avans`rii c`tre o uniune pol itic` ]i monetar` mai
larg` în Uniunea European` contemporan` ridic` anum ite îndoieli asupra
eficacit`\ii sau a legitimit`\ii unei „integr`ri di simulate“ ( integration by
stealth ) automate. institu\ii posed` sau cer jurisdic\ie asupra statelor na\ionale existente“. 1El
a sus\inut c` un asemenea proces era mai u]or de în deplinit într-un con-
text regional cum ar fi Europa de Vest, în special în lumina istoriei sale ]i
a valorilor democratice împ`rt`]ite din perioada po stbelic`. Spre deose-
bire de Mitrany, el a recunoscut c` ar fi fost difi cil fie s` se separe proble-
mele tehnice de cele politice, fie s` se evite conf lictele dintre state dac`
avantajele cooper`rii erau distribuite inegal. În c onsecin\`, era crucial`
stabilirea institu\iilor formale care pot impune ]i sus\ine tratatele dintre
statele-na\iuni. Ar fi trebuit ca asemenea institu\ ii s` dispun` de o anumit`
autonomie fa\` de guvern`rile na\ionale pentru a fi eficace, iar întregul
proces nu putea avea loc decât dac` statele accepta u atât „domnia legii“
(de aici înainte erodarea suveranit`\ii statului ar fi fost dificil de oprit), cât
]i principiul lu`rii deciziilor prin votul majorit` \ii.
Haas era încrez`tor c`, dup` ini\ierea acestui proc es ]i constituirea
de institu\ii pe aceste principii, suveranitatea st atelor se va diminua, a]a
cum cooperarea într-o sfer` de activitate se va „r` spândi“ în altele, iar pro-
cesul birocratic al lu`rii deciziilor va evolua c`t re un nivel suprana\ional
cu specific regional. Pe m`sur` ce din ce în ce mai mul\i actori s-ar impli-
ca în acest proces, între elite ar avea loc o form` de „socializare“, ate-
nuând loialitatea lor fa\` de statul-na\iune în fav oarea unei aprecieri mai
largi fa\` de interesele regiunii ca întreg. În ciu da sensibilit`\ii fa\` de
obstacolele politice cu care s-ar confrunta procesu l integr`rii ]i a încerc`rii
de a încorpora ra\ionalitatea ]i interesul propriu al elitelor în modelul s`u,
Haas a continuat s` sus\in` ideea func\ionalist` co nform c`reia progresul
în mai multe chestiuni tehnice ]i economice ar duce la o cooperare politic`
mai strâns`. Totu]i, el a subliniat c` neofunc\iona lismul – cunoscut ]i ca
„federalism în rate“ ( federalism by installments ) – depindea în mare
m`sur` de capacitatea elitelor ]i întreprinz`torilo r politici de a aplica
cunoa]terea consensual` în solu\ionarea problemelor comune.
Studiul integr`rii regionale a atins momentul de vâ rf la începutul
anilor ’70, dup` care a intrat în declin pân` la pu nctul în care chiar Haas
însu]i a recunoscut c` ar fi putut fi învechit. 2El a fost inspirat de dou`
tendin\e care nu au reu]it s`-]i men\in` influen\a pe toat` durata deceniu-
lui. Pe de o parte, nu exista nici o îndoial` c` in tegrarea european` p`rea
a progresa pe termen mediu c`tre un gen de uniune p olitic` european`. Pe
de alt` parte, anii ’60 au fost perioada în care st udiul rela\iilor interna-
\ionale în SUA era dominat de dorin\a de a genera i poteze testabile ]tiin-
\ific, bazate pe selec\ionarea foarte riguroas` ]i pe colectarea de date
empirice. Opera lui Haas trebuie privit` în contextul intersec\iei acestorfenomene, altfel f`r` leg`tur` între ele. Cum polit ica de integrare euro-295 E. HAAS RELA|II INTERNA|IONALE 294

Acesta este contextul în care Haas i-a incitat pe c ei care cred c` ONU
trebuie reformat` radical pentru a face fa\` provoc`rilo r crescânde ale sec-
olului al XXI-lea. Atent la apari\ia unor probleme globale, cum ar fi dete-
riorarea mediului ]i cre]terea inegalit`\ii economi ce dintre s`raci ]i boga\i,
el este în aceea]i m`sur` con]tient de limitele ine rente ale ONU într-o
lume împ`r\it` în peste 180 de state suverane. În c onsecin\`, cea mai mare
îngrijorare a sa este c` sfâr]itul r`zboiului rece a dus la cre]terea dramati-
c` a speran\elor în leg`tur` cu ceea ce ONU poate s ` realizeze, la cre]te-
rea speran\elor hr`nite de retorica demagogic` a li derilor politici, ale c`ror
discursuri nu se armonizeaz` nici cu ac\iunile lor, nici cu f ondurile care ar
fi necesare pentru a implementa reformele la care s e refer`. Ca rezultat,
ONU este în pericol s` decad`, devenind prizoniera unor sc opuri exagerate.
Acest lucru este compatibil cu argumentul prezentat în lucrarea de
început, Tangle of Hopes (1969), în care propune dou` modele de „trans-
formare a sistemului“. Unul depinde de „schimbarea intern` autonom`“,
în care modific`rile din interiorul statelor duc la noi trebuin\e ]i politici.
Cel`lalt implic` feed-back -ul, în care experien\ele avute cu performan\ele
organiza\iei interna\ionale îi conduc pe cei care i au decizii la noi percep\ii
asupra a ceea ce este posibil sau nu s` se realizeze e fectiv ]i astfel la for-
mularea de noi scopuri care s` fie urm`rite prin aceste organiza\ii. El argu-menteaz` în aceast` lucrare c` primul din aceste mo dele înseamn` c` pu-
terea unei organiza\ii poate avea dificult`\i s` \i n` pasul cu „amestecul
schimb`tor al solicit`rilor“ ]i astfel r`mâne în ma re parte static`. În al doi-
lea caz, totu]i, dac` feed-back -urile duc la acumularea de noi cuno]tin\e
adaptative printre elite, este posibil ca rezultatu l s` fie un sistem mai puter-
nic cu o for\` autonom` mai mare. S-ar putea afirma , desigur, c` un aseme-
nea „feed-back“ ar putea duce în mod silit c`tre de zangajare ]i c`tre o inter-
dependen\` sporit`, ceea ce pare s` aib` loc în pre zent între SUA ]i ONU.
În concluzie, opera lui E. Haas este caracterizat` de adeziunea rigu-
roas` la cele mai înalte standarde de metodologie e mpiric`, combinat` cu
o angajare umanist` spre o mai mare cooperare între state pentru a se ajunge
la ordinea mondial`. Dac` în lucr`rile sale de tine re\e a fost profund influ-
en\at de func\ionalism ]i a c`utat mijloacele prin care statul-na\iune ar
putea fi dep`]it ca institu\ie, a fost convins apoi de necesitatea de a urm`ri
realizarea ordinii mondiale în condi\iile sistemulu i de state existent. În
acest sens opera sa este caracterizat` de un realism tot mai accentuat ]i de dorin\a de a-i convinge ]i pe al\ii c`, dac` organi za\iile interna\ionale vor
înflori în anii care urmeaz`, a]tept`rile noastre î n privin\a elabor`rii unor
planuri radicale de reform` ar trebui s` fie mai mo deste. În studiul organi-
za\iilor interna\ionale, mai binele poate fi inamic ul binelui. În final, r`mâne neclar dac` neofunc\ionalismul est e aplicabil în
alte zone dec@t Europa de Vest a anilor ’50-’60, pe ntru a constata c@t de
limitat` este relevan\a sa ca teorie universal`. În termeni de dimensiune,
context istoric ]i niveluri de dezvoltare economic` ]i cre]tere în statele
membre, Europa de Vest poate fi potrivit` pentru de zvoltarea proceselor
neofunc\ionale. Dar, dac` eficacitatea acestor proc ese depinde, ea îns`]i,
de condi\ii fundamentale întâmpl`toare, este improb abil c` ele pot fi pro-
puse cu succes oriunde, chiar dac` au reu]it în Eur opa de Vest.
Pentru toate aceste motive, în anii ’70 Haas a deve nit mai pu\in
entuziast în leg`tur` cu neofunc\ionalismul. Contribuind m ult la progresul
studierii integr`rii regionale în Europa, Haas a av ansat c`tre examinarea
organiza\iilor interna\ionale la nivel global, iar lucr`rile sale de început
pot fi privite ca preg`tind drumul pentru cre]terea popularit`\ii metodei
„analizei de regim“, adic` studiul guvern`rii inter na\ionale în cel mai larg
sens. În acela]i timp, Haas nu a pierdut din vedere importan\a organiza-
\iilor interna\ionale în sine ]i, în ultimul deceni u, a avut o contribu\ie ma-
jor` la dezbaterile purtate în jurul posibilit`\ilo r ]i oportunit`\ii diferitelor
reforme ale ONU. Studiile sale despre Organiza\ia N a\iunilor Unite, explo-
rând înregistrarea datelor empirice ca o contribu\i e la men\inerea p`cii ]i
securit`\ii interna\ionale, relev` modul în care el a înv`\at din e]ecurile
neofunc\ionalismului din anii ’70.
În anul 1990, Haas a publicat lucrarea When Knowledge is Power ,
în care deplânge relativa inactivitate a multor org aniza\ii interna\ionale
poten\ial importante. El sus\ine c` ele ar trebui r eformate astfel încât s`
poat` deveni „]colari permanen\i“, capabile s` se a dapteze la noile provoc`ri
]i probleme din societatea interna\ional`. Haas sug ereaz` c` ar trebui s`
gândim organiza\iile interna\ionale, cum ar fi ONU, ca scopuri în sine mai
degrab` decât ca mijloace c`tre un scop specific, c are întotdeauna are pri-
oritate. Dac` aceasta ar fi situa\ia (ca în cazul C onstitu\iei americane îns`]i),
organiza\iile interna\ionale s-ar putea adapta la n oile probleme ]i nu ar fi
constant evaluate în termenii e]ecului înregistrat în îndeplinirea scopurilor
care ar putea fi prea ambi\ioase. Haas ne încurajeaz` s ` credem c` progre-
sul este posibil în guvernarea interna\ional`
„ca o c`utare continu` în direc\ia autoperfec\ion`r ii, f`r` un scop final,
f`r` un crez transcendental, dar cu frecvente reven iri ]i autointeroga\ie
sporadic` despre traiectoria schimb`rii … progres ul e ca un copil orbe-
c`ind dup` Dumnezeu, nu un st`pân hot`rât al univer sului. Progresul
este un zeu secular care tolereaz` lucrurile pe car e oamenii, na\iunile
]i alte colectivit`\i umane mari ]i le fac lor în]i le ]i unul altuia.“ 3297 E. HAAS RELA|II INTERNA|IONALE 296

„Why Collaborate? Issue-linkage and International R egimes“, în World Politics ,
nr. 32, 1980, p. 357-405.
„Words Can Hurt You; Or, Who Said What to Whom Abou t Regimes“, în
International Organization , nr. 36, 1982, p. 207-243.
„Regime Decay: Conflict Management and Internationa l Organizations, 1945-1981“,
în International Organization , nr. 37, 1983, p. 189-256.
When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations ,
Berkeley, University of California Press, 1990.
„Reason and Change in International Life“, în Richa rd Rothstein (ed.), The Evolution
of Theory in International Relations , Columbia, South Carolina, University
of South Carolina Press, 1991, p. 189-220. Lecturi suplimentare
Jarvis, Darryl, „Integration Theory Revisited: Haas , Neofunctionalism and the
Problematics of European Integration“, în Policy, Organisation and
Society , nr. 7, 1994, p. 17-33.
Ohrgaard, Jakob C., „Less than Supranational, More than Intergovernmental:
European Political Cooperation and the Dynamics of Intergovernmental
Integration“, [n Millennium: Journal of International Studies , nr. 26, 1997,
p. 1-30.
Puchala, David, „Integration Theory and the Study o f International Relations“, în
Richard I. Merritt ]i Bruce M. Russctt (ed.), From National Development
to Global Community , Londra, Alien & Unwin, p. 145-164.
Sewell, James Patrick, Functionalism and World Polities , 1966.
Taylor, Paul, The Limits of European Integration , New York, Columbia University
Press, 1983.
Tranholm-Mikkelsen, Jeppe, „Neofunctionalism: Obsti nate or Obsolete? A Reappraisal
in Light of the New Dynamism of the EC“, în Millennium: Journal of
International Studies , nr. 20, 1991, p. 1-22. Note
1. Ernst Haas, „International Integration: the European and the Universal Process“,
[n International Organization , nr. 15, 1991, p. 366.
2. Ernst Haas, The Obsolescence of Regional Integration Theory , Berkeley,
University of California Press, 1976.
3. Ernst Haas, When Knowledge is Power: Three Models of Change in International
Organizations , Berkeley, University of California Press, 1990, p . 212.
4. Ernst Haas, Tangle of Hopes: American Commitments and World Ord er ,
Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1969, p. 28-29.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolul dedicat lui Mitrany.
Principalele lucr`ri ale lui Ernst Haas
„The Balance of Power: Prescription, Concept or Pro paganda“, în World Politics ,
nr. 5, 1953, p. 442-477.
Dynamics of International Relations (cu Alien S. Whiting), New York, McGraw-Hill, 1956.
The Uniting of Europe: Political, Social, and Econo mic Forces 1950-1957 , Stanford,
California, Stanford University Press, 1958.
„Persistent Themes in Atlantic and European Unity“, în World Politics , nr. 10,
1958, p. 614-629.
Beyond the Nation-State: Functionalism and Internat ional Organization , California,
Stanford, Stanford University Press, 1964.
Collective Security and the Future International Sy stem , Denver, Colorado, University
of Denver Press, 1968.
The Uniting of Europe: Political, Social, and Econo mic Forces , Stanford, California,
Stanford University Press, 1968.
Tangle of Hopes: American Commitments and World Ord er , Englewood Cliffs,
New Jersey, Prentice-Hall, 1969.
Human Rights and International Action: The Case of Freedom of Association ,
Stanford, California, Stanford University Press, 19 70.
„The Study of Regional Integration: Reflections on the Joys and Anguish of
Pretheorizing“, în International Organization , nr. 24, 1970, p. 607-646.
The Web of Interdependence: The United States and I nternational Organizations ,
Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1970.
The Obsolescence of Regional Integration Theory , Berkeley, University of
California Press, 1975.
„Turbulent Fields and the Theory of Regional Integr ation“, în International
Organisation , nr. 30, 1976, p. 173-212. 299 E. HAAS RELA|II INTERNA|IONALE 298

cerile interna\ionale. În special apari\ia OPEC, sp orirea tensiunilor dintre
Japonia ]i SUA datorit` dezechilibrului din raportu rile lor comerciale ]i
decizia unilateral` a lui Nixon de a renun\a la aco rdurile de la Bretton
Woods privind stabilitatea monetar` au indicat c` a veau loc schimb`ri
profunde în politicile mondiale. În urm`torii câ\iv a ani, opera lui Keohane
]i Nye a evoluat de la descrierea multilateral` a u nei lumi considerate
interdependente la tratarea teoretic` a consecin\el or interdependen\elor
complexe asupra conducerii politice, asupra men\ine rii ]i schimb`rii regi-
mului politic.
Rezultatul acestei evolu\ii a fost lucrarea Power and Interde-
pendence: World Politics in Transition, publicat` [n 1977. Subtitlul este
important. Lucrarea este o provocare direct` la adresa elementelor pe care autorii le percep a fi ipotezele esen\iale ale real ismului; aceasta este prima
lucrare a literaturii acelei perioade care prezint` sistematic ipoteze asupra
interdependen\ei, precum ]i testarea lor prin colec tarea unui num`r mare
de date empirice. Argumentul fundamental al lucr`ri i este c`, într-o lume
a interdependen\ei, „paradigma“ realist` este de o utilitate limitat` în
în\elegerea dinamicii regimului interna\ional, adic ` a regulilor care guver-
neaz` procesul de luare a deciziilor ]i opera\iunil e din rela\iile interna-
\ionale în cazul unor probleme speciale, cum ar fi banii, sau între anumite
\`ri, cum ar fi SUA ]i Canada.
Keohane ]i Nye încep prin construirea a dou` modele teoretice, ]i
anume realismul ]i interdependen\a complex` ( complex interdependence ).
Primul descrie rela\iile interna\ionale ca o lupt` pentru putere ]i este bazat
pe trei afirma\ii esen\iale: statele sunt unit`\i c oerente ]i sunt cei mai
importan\i actori politici; for\a este un instrumen t eficient ]i utilizabil al
politicii; exist` o ierarhie a problemelor în polit icile mondiale dominate de
cerin\e ale securit`\ii militare. În schimb, în con di\iile interdependen\ei
complexe, este vorba de participarea unor actori no nstatali; nu exist` o
ierarhie clar` a solu\iilor; for\a este ineficient` . Astfel, rezultatele vor fi
determinate de distribu\ia resurselor ]i „vulnerabi lit`\ilor“ din anumite
domenii-cheie; ele nu vor fi dependente de distribu \ia puterii militare, iar
rela\iile transna\ionale devin factori cruciali în procesul de luare a decizi-
ilor, incluzând coali\iile birocratice interna\iona le ]i institu\iile nonguver-
namentale.
Dup` construirea acestor modele contrastante, Keoha ne ]i Nye
continu` cu descrierea ]i analiza evenimentelor maj ore din afacerile mari-
time ]i monetare din perioada 1920-1975 ]i explorea z` detaliat rezultatele
numeroaselor conflicte dintre SUA ]i Canada, dintre SUA ]i Australia. Ei
demonstreaz` c` unele solu\ii ]i conflicte se confo rmeaz` mai mult ROBERT KEOHANE
În 1965 Robert Keohane ]i-a prezentat la Universita tea Harvard
diserta\ia de doctorat privind politicile Adun`rii Generale a ONU. Între-
barea la care a încercat s` r`spund` a fost dac` in stitu\iile conteaz` în
explicarea comportamentului statelor sau dac` acest a poate fi dedus doar
din distribu\ia puterii. Dup` mai mult de 30 de ani , Keohane înc` mai stu-
diaz` aceast` problem`, iar modurile în care a înce rcat s` r`spund` de-a
lungul timpului i-au creat o reputa\ie de lider a c eea ce David Long
nume]te „]coala de la Harvard a teoriei interna\ion ale liberale“. 1
Concep\ia lui Keohane atât asupra condi\iilor în ca re statele coopereaz`
unul cu cel`lalt, cât ]i asupra rolului institu\iil or în facilitarea cooper`rii a
evoluat de la contestarea adecv`rii explicative a p aradigmei realiste pân`
la acomodarea mai nuan\at` cu realismul structural. Dac` aceasta consti-
tuie un progres sau un regres în studierea organiz` rii interna\ionale
r`mâne o chestiune care este înc` dezb`tut` aprins, dar nu exist` nici o
îndoial` asupra importan\ei majore a operei lui Keo hane de a o fi pus în
dezbatere.
Keohane s-a n`scut în anul 1941 ]i a crescut în Ill inois. La vârsta
de numai 16 ani s-a înscris la Colegiul Shimer, Uni versitatea din Chicago,
pe care l-a absolvit în 1961 ]i a urmat studii doct orale la Universitatea
Harvard. În 1965 a devenit profesor la Colegiul Swa rthmore. În 1969,
dup` ce s-a al`turat consiliului de editori ai ziar ului International Orga-
nization , care a devenit de atunci unul dintre jurnalele de vârf în acest
domeniu, Keohane ]i-a început remarcabila colaborar e de cercetare cu
Joseph S. Nye. El s-a mutat în California în 1973 p entru a preda la
Universitatea Stanford. În 1985 s-a reîntors la Har vard, unde a r`mas
urm`torul deceniu. În 1996, a fost numit profesor l a Catedra de rela\ii
interna\ionale de la Universitatea Duke. 2
Disputa continu` a lui Keohane cu realismul a debut at la sfâr]itul
anilor ’60 ]i [n primii ani ai deceniului opt, când el ]i Joseph Nye au
început s` pun` la îndoial` câteva dintre ipotezele es en\iale invocate de
realism în leg`tur` cu rela\iile interna\ionale. În 1972, ei au editat lucrarea
Transnational Relations and World Politics . Acest volum a reunit oameni
de ]tiin\` interesa\i de posibilitatea ca „rela\iil e transna\ionale“ dintre
actorii non-statali, cum sunt corpora\iile multina\ ionale, s` fac` imperativ
necesar` renun\area la concentrarea excesiv` a poli tologilor asupra rela-
\iilor dintre state. Cartea a fost editat` în conte xtul sfâr]itului r`zboiului
din Vietnam ]i al importan\ei crescânde a problemel or economice în afa-301 R. KEOHANE

condi\iile interdependen\ei complexe. De exemplu, î n studiul s`u asupra
politicii SUA privind materiile prime, Krasner demo nstreaz` capacitatea
Statelor Unite de a urm`ri un „interes na\ional“ co nsecvent împotriva pre-
siunii grupurilor de interese interne. El a ar`tat de asemenea leg`tura din-
tre puterea hegemonic` ]i gradul interdependen\ei c omplexe din comer\ul
interna\ional. Kenneth Waltz, în puternica sa argum enta\ie asupra impor-
tan\ei echilibrului de putere, a ar`tat c` puterea nu se perimeaz` din cauza
interdependen\ei care depinde, de fapt, de capacita tea ]i voin\a SUA de a
asigura condi\iile în care alte state pot concura p entru câ]tiguri relative ]i
pot colabora pentru a-]i maximiza câ]tigurile absol ute din cooperarea în
domeniul comer\ului ]i în alte domenii-cheie.
În fine, cel de-al doilea r`zboi rece de la sfâr]it ul anilor ’70 ]i
începutul anilor ’80 a subminat a]tept`rile lui Keo hane ]i Nye conform
c`rora „interdependen\a complex`“ va extinde ]i va accelera perimarea
realismului. La începutul anilor ’80, Keohane a rec unoscut c` modelul s`u
al interdependen\ei complexe nu a fost o alternativ` clar` la realism. El a
acceptat multe din argumentele neorealiste care leg au crearea „regimu-
rilor“ ( international regimes – n.n.) în zonele pie\elor comerciale, finan-
ciare ]i de petrol de prezen\a hegemoniei americane. De asemenea, el a admis c` puterea ]i interdependen\a nu sunt indepen dente una de cealalt`.
Într-adev`r, se poate argumenta c` „interdependen\a asimetric`“ ( asyme-
trical interdependence, adic` dependen\a) este de fapt o form` a rela\iilor
de putere.
În 1984 Keohane a publicat studiul After Hegemony: Cooperation
and Discord in the World Political Economy . Lucrarea este apogeul
încerc`rii lui Keohane de a sintetiza realismul str uctural ]i interdepen-
den\a complex`. Produsul hibrid este cunoscut ast`zi ca „realism structu-
ral modificat“ ( modified structural realism ) sau „institu\ionalism neoli-
beral“ ( neoliberal institutionalism ). Keohane încearc` s` determine cum
ar putea evolua sistemul interna\ional c`tre config ura\ii stabile de coope-
rare în ciuda declinului puterii Americii în raport cu Japonia ]i Europa
începând din 1945. Teoria cooper`rii este bazat` pe ut ilitatea func\ional`
a „regimurilor“ – principii, reguli, norme în jurul c`rora a]tept`rile ]i com-
portamentul statelor converg într-un domeniu-cheie dat – care afirm`
interesul propriu ra\ional ]i pe termen lung al sta telor în perpetuarea coo-
per`rii, în ciuda schimb`rilor petrecute în echilib rul de putere de la baz`.
El sus\ine c` asemenea regimuri sunt organizate în primul rând pentru a se
ocupa ]i a g`si solu\ii la e]ecul politic. Ele scad costul tranzac\iilor inter-
na\ionale prin delimitarea tranzac\iilor ca admisib ile ]i inadmisibile, prin ipotezelor modelului interdependen\ei complexe decâ t realismului ]i
înt`resc necesitatea concentr`rii asupra anumitor „ sensibilit`\i“ ]i „vulne-
rabilit`\i“ ale actorilor din domenii-cheie specifice. Ei argumenteaz` de asemenea c`, în condi\iile interdependen\ei specifi ce, care dup` p`rerea
lor va deveni mai puternic` în viitor, este dificil pentru statele democratice
s` planifice ]i s` urm`reasc` politici externe ra\i onale. Acest lucru este
adev`rat mai cu seam` când absen\a unei dimensiuni a securit`\ii face difi-
cil` determinarea unei ierarhiz`ri clare a valorilo r. Proliferarea actorilor
nonstatali ]i a coali\iilor în procesul de luare a deciziilor complic` ]i mai
mult procesul; Keohane ]i Nye sugereaz` c` asemenea probleme sunt
exacerbate în statele mai mari ale sistemului inter na\ional.
Lucrarea a fost citat` în timpul a]a-numitei „a tre ia mare dezbatere“
a studiilor anglo-americane de rela\ii interna\iona le. Prima dezbatere a
fost între reali]ti ]i ideali]ti, în anii ’30, a do ua între tradi\ionali]ti ]i
behaviori]ti în anii ’50 ]i ’60; la sfâr]itul anilo r ’70, Keohane ]i Nye au
participat la dezbaterea „interparadigmatic`“. Au f ost scrise manuale ]i au
fost \inute cursuri care descriau domeniul ca fiind divizat între realism,
interdependen\` complex` ]i marxism radical. Fiecar e paradigm` p`rea a
de\ine o agend` proprie a solu\iilor, a identific`r ii actorilor-cheie ]i a mo-
delelor teoretice. Între anul 1977 ]i publicarea lu cr`rii After Hegemony în
1984, Keohane a abandonat încercarea de a prezenta complex interde-
pendence ca un model rival al realismului. Exist`, cred, tre i motive funda-
mentale pentru acest lucru.
În primul rând, a]a cum au ar`tat mai mul\i autori, portretul realis-
mului din volumul din 1977 era simplist. Keohane ]i Nye au prezentat
realismul ca pe o sperietoare. De exemplu, nici un realist nu a sus\inut vre-
odat` c` for\a era un instrument utilizabil ]i efic ient al politicii în orice
condi\ii ]i f`r` rezerve. În comentariul s`u extens iv asupra lucr`rii,
Stanley Michalak ar`ta:
„Keohane ]i Nye nu-]i fundamenteaz` prezentarea rea lismului pe un
studiu atent al scrierilor realiste. Afirma\iile de spre realism nu sunt nici
m`car documentate prin trimiteri la note de subsol, ca s` nu mai vor-
bim de citate directe. Când Keohane ]i Nye citeaz` din reali]ti, citatele
sunt frecvent scoase din context, în mare m`sur` ir elevante din punct de
vedere al dogmelor realismului sau au o valabilitat e îndoielnic`.“ 3
În al doilea rând, reali]tii au r`spuns criticilor. F`r` a repeta princi-
palele argumente ale lui Kenneth Waltz ]i Stephen K rasner (descrise în
capitolul despre realism al acestei lucr`ri), e de notat c` ei consider` c` nu
ar fi adev`rat c` distribu\ia puterii militare ]i poli tice nu este legat` de 303 R. KEOHANE RELA|II INTERNA|IONALE 302

cooperare sporit` rezultat` din dezvoltarea regimur ilor de vecin`tate
(environmental regimes ). 5În prezent, el studiaz` rolul factorilor politici
interni în explicarea varia\iilor dorin\ei statelor (în special a anumitor state
prin prisma timpului) de a încheia acorduri interna \ionale. În After
Hegemony , el sugereaz` c` teoria sa sistemic` a cooper`rii interna\ionale
trebuie s` fie completat` cu o teorie a înv`\`rii î n cadrul statelor ]i ne
putem a]tepta ca, în etapa viitoare a cercet`rilor sale, Keohane s` umple
acest gol din literatura de specialitate.
Reac\ia critic` la opera lui Keohane a fost variat` . Pe de o parte, el
a fost, f`r` îndoial`, o figur` central` care a ins pirat o întreag` genera\ie
de cercet`tori s` examineze regimurile ca o vast` r e\ea format` din dome-
niile-cheie din cadrul rela\iilor interna\ionale. E l a furnizat un cadru teo-
retic ]i un set de ipoteze pe care al\ii le-au utiliz at pentru a extinde dome-
niul empiric al teoriei rela\iilor interna\ionale, transformându-l într-un sub-
domeniu al politicii economice interna\ionale, care se dezvolt` acum ca o
disciplin` de sine st`t`toare. Totu]i, r`mâne de v` zut dac` încercarea sa de
a moderniza tradi\ia liberal` ]i de a o elibera de asocierea sa tradi\ional` cu
„idealismul“ va avea succes. În tentativa de a cons trui un program neoli-
beral de cercetare pozitivist`, Keohane ]i-a atras critici din ambele tabere.
Mai întâi, mul\i reali]ti sunt sceptici în ceea ce prive]te marea
importan\` pe care, conform gândirii lui Keohane, o au institu\iile. De
exemplu, Joseph Grieco crede c`, chiar dac` urm`rir ea unor câ]tiguri
absolute din cooperare este facilitat` de existen\a „regimurilor“, statele
r`mân „elemente de maximizare a câ]tigurilor relati ve“, conform for-
mul`rii sale. El sus\ine:
„Un stat interesat de câ]tiguri relative poate refu za s` coopereze, chiar
dac` este convins c` partenerii î]i vor respecta an gajamentele în cadrul
unui aranjament comun. De fapt, dac` un stat consid er` c` un aranja-
ment propus ar furniza tuturor p`r\ilor câ]tiguri a bsolute, dar ar genera
]i câ]tiguri ce ar favoriza partenerii, atunci cert itudinea c` partenerii
vor adera la condi\iile aranjamentului îi va accent ua doar preocuparea
privind câ]tigurile sale relative.“ 6
Ce are mai mare importan\` pentru state în anumite domenii-cheie?
C`utarea câ]tigurilor absolute, a c`ror realizare a r putea fi pus` în pericol
de e]ecurile de pe pia\a politic`? Sau ele sunt în egal` m`sur` preocupate
de distribuirea de câ]tiguri ob\inute din cooperare a cu al\i participan\i în
cadrul unui regim? În critica sa caustic` împotriva institu\ionalismului
neoliberal, John Mearsheimer sus\ine c` Keohane ]i adep\ii s`i mai au
înc` de dep`]it teoriile realiste ale r`zboiului ]i p`cii ]i c` au e]uat în a combinarea tranzac\iilor ca urmare a leg`turii dint re domenii, permi\ând
astfel statelor s` formeze pachete de conven\ii ]i s` reduc` incertitudinea.
Pe scurt, men\inerea cooper`rii institu\ionalizate dintre state nu
depinde de perpetuarea condi\iilor hegemonice neces are instal`rii regi-
murilor. Keohane î]i testeaz` apoi „teoria func\ion al`“ revizuit` a coo-
per`rii institu\ionalizate prin examinarea domeniil or-cheie comerciale,
petroliere ]i monetare. El descoper` c` declinul pu terii americane este
doar o parte a explica\iei date pentru sl`birea reg imurilor din aceste
domenii. Chiar ]i dup` 1970, când el crede c` SUA au încetat s` fie hege-
monice, \`rile industrializate avansate au continua t s` încerce s`-]i coor-
doneze politicile în economia politic` mondial`. Lu mea nu s-a întors la
politicile „vecinului s`r`cit“ ale anilor ’30, iar comer\ul interna\ional nu a
fost sacrificat în favoarea blocurilor rigide din E uropa, America ]i Asia.
Astfel, modalitatea intelectual` a lui Keohane de a r`spunde între-
b`rii care l-a preocupat de la începutul anilor ’60 s-a schimbat de la provo-
carea direct` adresat` realismului la încercarea de a pune accentul pe
importan\a puterii ]i a interesului personal în exp licarea comportamentu-
lui statelor. R`spunsul s`u este c`, da, puterea ]i interesul personal sunt
importante, dar sistemul interna\ional nu este anar hic [n gradul exagerat
de autori ca Waltz, Gilpin ]i al\i reali]ti structu rali. În ciuda absen\ei unei
ierarhii formale, legale, a autorit`\ii la nivel in terna\ional, elemente infor-
male ale guvern`rii exist` sub form` de regimuri ]i „institu\ii“, „legate de
reguli ]i norme complexe, identificabile în spa\iu ]i timp“. 4Ele ajut`
statele s` rezolve problemele ac\iunii colective ]i e]ecurile pie\ei. În
rela\iile interna\ionale, costurile tranzac\iei sun t ridicate ]i dreptul de pro-
prietate este frecvent delimitat gre]it. Statele po t s` nu coopereze deoarece
se tem c` alte state ar renega în\elegerile sau pen tru c` nu sunt capabile s`
monitorizeze comportamentul altora. Institu\iile po t fi de mare ajutor în
dep`]irea unor asemenea probleme. Ele fac posibil` func\ionarea mult mai
eficient` a principiului reciprocit`\ii prin asigur area informa\iilor despre
preferin\ele, inten\iile ]i comportamentul celorlal te state. Astfel, le permit
statelor s` se deplaseze mai aproape de frontiera l ui Pareto.* Prin alterarea
mediului sistemic, institu\iile faciliteaz` schimb` ri în strategiile statelor,
astfel încât statele ra\ionale interesate s` poat` continua s` coopereze în
timp pe baza încrederii reciproce.
De la publicarea lucr`rii After Hegemony , Keohane a continuat
s`-]i elaboreze programul de cercetare neoliberal`, aplicându-l la anali-
zarea lu`rii deciziilor în Comunitatea European` ]i a poten\ialului de 305 R. KEOHANE RELA|II INTERNA|IONALE 304
* Vilfredo Pareto, sociolog italian, autor, printre altele, al teoriei elitelor – n. trad.

7. John Mearsheimer, „The False Promise of Internatio nal Institutions“, în
International Security , nr. 19, 1994-1995, p. 5-49.
8. Richard Leaver, „International Political Economy a nd the Changing World Order:
Evolution or Involution?“, în R. Stubbs ]i G. Under bill (ed.), Political Economy and
the Changing World Order , Londra, Macmillan, p. 130-141.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Haas,
Ruggie, Strange, Waltz ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Keohane
Transnational Relations and World Politics (cu Joseph Nye), Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1972.
Power and Interdependence: World Politics in Transi tion (cu Joseph S. Nye),
Boston, Little, Brown, 1977.
After Hegemony: Cooperation and Discord in the Worl d Political Economy,
Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1984.
„The Theory of Hegemonic Stability and Changes in I nternational Economic
Regimes, 1967-1977“, în Ole R. Holsti, Randolph M. Siverson ]i Alexander
L. George (ed.), Change in the International System , Boulder, Colorado,
Westview Press, 1980, p. 131-162.
„Realism, Neorealism and the Study of World Politie s“, în Robert O. Keohane
(ed.), Neorealism and its Critics , New York, Columbia University Press,
1986, p. 1-26.
„Theory of World Politics: Structural Realism and B eyond“, în Robert O. Keohane
(ed.), Neorealism and its Critics , New York, Columbia University Press,
1986, p. 158-203.
„Power and Interdependence Revisited“, în International Organisation , nr. 41,
1987, p. 725-753 (cu Joseph Nye).
International Institutions and State Power: Essays in International Relations
Theory , Boulder, Colorado, Westview Press, 1989
„International Liberalism Reconsidered“, în John Du nn (ed.), The Economic
Limits of Modern Politics , Cambridge, Cambridge University Press, 1990,
p. 165-195.
The New European Community: Decisionmaking and Inst itutional Change (co-
editor cu Stanley Hoffmann), Boulder, Colorado, Wes tview Press, 1991
After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe,
1989-1991 (co-editor cu Stanley Hoffmann), Cambridge, Massach usetts,
Harvard University Press, 1993.
„Institutional Theory and the Realist Challenge aft er the Cold War“, în David A.
Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism , New York, Columbia
University Press, 1993, p. 269-300. demonstra importan\a crucial` a institu\iilor în re ducerea probabilit`\ii
unui r`zboi între state. 7
De la câ\iva „teoreticieni critici“ liberali preocu pa\i de studiul
rela\iilor interna\ionale, Keohane ]i-a atras o alt fel de critic`. Convergen\a
economiei politice interna\ionale cu teoria stabili t`\ii hegemonice, analiza
regimului ]i modelele de alegere ra\ional` a compor tamentului statului au
fost criticate, printre al\ii, de Richard Leaver, c a o form` de involu\ie, nu
de evolu\ie. 8David Long, în cuvântul s`u de final de an universi tar la
}coala de la Harvard, sus\ine c` proiectul lui Keoh ane lipse]te liberalis-
mul de t`i]ul s`u critic ca proiect emancipator pen tru indivizi. Într-o anu-
mit` m`sur`, proiectul lui Keohane, care încearc` s ` arunce o punte între
reali]ti ]i liberali, n-a reu]it s`-i satisfac` pe primii ]i i-a ofensat pe
ceilal\i. Dar poate c` aceasta este soarta inevitab il` a „creatorilor de pun\i“
într-o „disciplina dezbinat`“, unde dezbaterile asu pra compatibilit`\ii unor
paradigme alternative sunt mai cur@nd normative dec ât empirice.
Note
1. David Long, „The Harvard School of Liberal Interna tional Theory: a Case for
Closure“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 24, 1995, p. 489-505.
2. Pentru mai multe detalii ale biografiei lui Keohan e consulta\i Robert Keohane, „A
Personal Intellectual History“, în Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journey
Through World Politics: Autobiographical Reflection s of Thirty-Four Academic
Travellers , Lexington, Massachusetts, Lexington Books, 1989, p. 403-415.
3. Stanley Michalak Jr., „Theoretical Perspectives fo r Understanding International
Interdependence“, în World Politics , nr. 32, 1979, p. 145.
4. Robert Keohane, „International Institutions: Two A pproaches“, în International
Studies Quarterly , nr. 32, 1988, p. 383.
5. Consulta\i în special Robert Keohane ]i Stanley Hoffmann (ed.), The New
European Community: Decisionmaking and Institutiona l Change , Boulder,
Colorado, Westview Press, 1991; Robert Keohane ]i E linor Ostrom (ed.), Local
Commons and Global Interdependence: Heterogeneity a nd Cooperation in Two
Domains , Londra, Sage, 1995.
6. Joseph M. Grieco, „Anarchy and the Limits of Coope ration: a Realist Critique of
the Newest Liberal Institutionalism“ în Charles W. Kegley (ed.), Controversies
in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge , New
York, St Martin’s Press, 1995, p. 161. 307 R. KEOHANE RELA|II INTERNA|IONALE 306

DAVID MITRANY
S-a pretins uneori c` politicile interna\ionale din anii ’90 au fost
formulate în contextul unei „globaliz`ri“ crescânde a activit`\ilor umane.
În anii ’70, cuvântul popular a fost „interdependen \`“ – ideea c` procese-
le transna\ionale în cre]tere schimbau fundamental sistemul interna\ional
]i modificau ideea realist` tradi\ional` despre rel a\iile dintre state ca având
loc într-un mediu „anarhic“. În ciuda marii aten\ii acordate inova\iilor
tehnologice, cum ar fi explozia informa\ional` via Internet, ]i a cre]terii con]tiin\ei c` securitatea mediului cere o coordona re între state mai mare
decât oricând înainte, opera lui David Mitrany cont inu` s`-i inspire pe
aceia care sper` s` modereze efectele suveranit`\ii de stat în interesul
îmbun`t`\irii bun`st`rii globale.
David Mitrany s-a n`scut la sfâr]itul secolului al XIX-lea ]i ]i-a
f`cut studiile în România. Dup` serviciul militar, a tr`it o vreme în
Germania, dup` care s-a înscris la London School of Economics pentru a
studia sociologia. În timpul primului r`zboi mondia l, a lucrat ca ofi\er de
informa\ii pentru Ministerul de Externe britanic ]i a avut leg`turi cu
mi]carea quaker-ilor din Marea Britanie ]i SUA. De] i nu s-a angajat în
nici un partid politic sau mi]care ideologic`, Mitr any a lucrat la Comitetul
Consultativ în domeniul rela\iilor interna\ionale a l Partidului Laburist din
1919 pân` în 1931 ]i la ziarul The Guardian ca jurnalist de afaceri externe
pân` în 1922, când a fost angajat de Funda\ia Carne gie. În timpul celui de-al
doilea r`zboi mondial, Mitrany a lucrat pentru Mini sterul britanic de
Externe. Colaborând cu mai multe universit`\i din A nglia ]i SUA înainte
]i în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, Mit rany a continuat s` con-
lucreze strâns cu Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, unde a
fost ajutat s` se stabileasc` în 1933.
Dat` fiind ampla sa experien\` ca jurnalist, diplom at ]i observator
avizat al rela\iilor interna\ionale în timpul unor asemenea perioade impor-
tante ale istoriei, nu este surprinz`tor c` opera l ui Mitrany, spre avantajul
s`u, nu este sofisticat` din punct de vedere teoret ic. În 1948 el a scris:
„Pare s` fie soarta tuturor perioadelor de tranzi\i e ca reformatorii s` fie
mai dispu]i s` lupte împotriva unei teorii decât s` se coalizeze pentru
a rezolva o problem`… Eu nu reprezint o teorie. E u reprezint o
nelini]te.“ 1
Problema c`reia îi dedic` opera sa de-o via\` a fost modalitatea de
a apropia statele pentru a trata chestiuni care tre c dincolo de grani\ele teri-Internationalization and Domestic Politics (cu Helen Milner), New York,
Cambridge University Press, 1996. Lecturi suplimentare
Baldwin, David A. (ed.), Neoliberalism and Neorealism , New York, Columbia
University Press, 1993.
Crawford, Robert M., Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinkin g the
Neoliberal Approach to International Relations , Aldershot, England,
Dartmouth, 1996.
Halliday, Fred, „Theorizing the International“, [n Economy and Society , nr. 18,
1989, p. 346-358.
Kratochwil, Freidrich ]i Ruggie, John Gerard, „Inte rnational Organization: a State
of the Art on an Art of the State“, în International Organisation , nr. 40,
1986, p. 753-775.
Little, Richard, „Power and Interdependence: a Real ist Critique“, în R. J. Barry
Jones ]i Peter Willetts (ed.), Interdependence on Trial: Studies in the
Theory and Reality of Contemporary Interdependence , Londra, Pinter,
1984, p. 111-129.
Long, David, „The Harvard School of Liberal Interna tional Theory: a Case for Closure“,
în Millennium: Journal of International Studies , nr. 24, 1995, p. 489-505.
Nye, Joseph S., „Neorealism and Neoliberalism“, în World Politics , nr. 40, 1988,
p. 235-251.
Suhr, Michael, „Robert Keohane – a Contemporary Cla ssic“, în Iver B. Neumann
]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters in t he
Making , Londra, Routledge, 1997. RELA|II INTERNA|IONALE 308

validitatea intui\iei lui Mitrany pot fi detectate în organiza\ii, cum ar fi
World Health Organization ]i Universal Postal Union , ]i în domenii ca
avia\ia civil` ]i dezvoltarea de standarde comune p entru alimenta\ie ]i
agricultur`. Desigur, lucr`rile sale principale au fost publicate în anii ’30
]i ’40, el fiind inspirat în special de succesul ex perimentelor de cooperare
regional` derivate din politica New Deal a pre]edintelui Roosevelt, cum ar
fi Tennessee Valley Authority . El nu g`sea nici un motiv intrinsec pentru
care aceste experimente interne n-ar putea fi relua te la nivel interna\ional,
în special dac` s-ar men\ine principiul consim\`mân tului în timpul proce-
sului. Func\ionalismul nu este opus democra\iei, ci este esen\ial pentru
realizarea acesteia când zelul lu`rii deciziei democratice a trecut dincolo de limita „artificial`“ a grani\elor teritoriale.
Unul dintre studen\ii lui Mitrany, Paul Taylor, rez um` abordarea
func\ionalist` dup` cum urmeaz`:
„Loialitatea individului fa\` de statul-na\iune poa te fi diminuat` prin
experien\a cooper`rii interna\ionale pozitive; orga nizarea interna\io-
nal` structurat` în conformitate cu necesit`\ile po ate cre]te bun`starea
individual` peste nivelul ob\inut în cadrul statulu i. Indivizii ]i gru-
purile pot începe s` înve\e beneficiile cooper`rii … creând interdepen-
den\e ]i subminând cele mai importante baze ale sta tului-na\iune.“ 3
Pe scurt, Mitrany a adoptat o abordare liberal`, ut ilitarist` a rela-
\iilor interna\ionale în general ]i în particular a problemelor implicând
integrarea. Totu]i, în ciuda încerc`rii sale radica le de a introduce un mod
complet nou de a gândi cooperarea interna\ional` în secolul al XX-lea,
ceea ce îl distinge de to\i ceilal\i cercet`tori ca re au adoptat o abordare
politico-constitu\ional`, opera lui Mitrany a fost su biectul unor puternice
critici; oamenii de ]tiin\` (cum ar fi Ernst Haas) care au construit pornind
de la lucr`rile lui Mitrany au fost nevoi\i s` dea explica\ii pentru cele mai
vizibile p`r\i slabe ale acestora.
În primul rând, a]a cum a ar`tat Inis Claude, sunt probleme în ceea
ce prive]te „ipoteza separabilit`\ii-priorit`\ii“ a lui Mitrany. 4Ideea c` sunt
posibile atât separarea chestiunilor „tehnice“ de c ele „politice“ cât ]i
subordonarea ultimelor fa\` de primele este oarecum naiv`. Criticii s`i au
pretins c` toate deciziile luate de guverne sunt po litice ]i c` este gre]it s`
se fac` o asemenea distinc\ie artificial` pentru a se sublinia originalitatea
]i unicitatea abord`rii func\ionaliste.
În al doilea rând, de]i nu a fost un partizan al vr eunui partid politic,
Mitrany însu]i este în mod clar liberal progresist ]i sus\in`tor al moder-
nit`\ii industriale. Acest lucru creeaz` probleme c u privire la încercarea sa toriale, iar „abordarea“ pe care el a adoptat-o în tratarea acestei probleme
este cunoscut` ca „func\ionalism“. Mitrany a inspir at o întreag` genera\ie
de cercet`tori ai integr`rii, atât practic cât ]i t eoretic, iar lucr`rile sale înc`
mai pot fi citite cu mare folos.
Contribu\ia lui Mitrany la studiul integr`rii a fos t dezvoltarea a
ceea ce el a numit abordarea „func\ional-sociologic `“, opus` celei „politi-
co-constitu\ionale“. În lumina e]ecului unor mari p lanuri, cum ar fi
Societatea Na\iunilor în perioada interbelic`, Mitr any a pledat pentru o
form` radical diferit` a cooper`rii interna\ionale care nu ar începe cu
proiectarea de aranjamente federale, ce presupun di ficult`\i legale ]i con-
stitu\ionale. El a fost foarte sceptic în leg`tur` cu „integrarea prin proiect“,
mai ales dac` politicienii ar fi controlat acest pr oces. Din contr`, Mitrany
a sugerat c` cooperarea interna\ional` ar trebui s` înceap` prin tratarea
unor chestiuni transna\ionale specifice (cum ar fi controlul bolilor), undeexist` o perspectiv` de aplicare a cuno]tin\elor te hnice specializate ]i unde
succesul unor asemenea aranjamente „func\ionale“ ar conduce în conti-
nuare la eforturi pentru repetarea experien\ei într -un proces tot mai larg.
El a observat c` un asemenea proces poate fi ini\ia t când guvernele încep
s`-]i recunoasc` responsabilit`\ile crescânde în as igurarea bun`st`rii
cet`\enilor, pe care nu le pot îndeplini în izolare . De asemenea, el credea
c`, dac` încep s` transfere responsabilit`\i func\i onale c`tre agen\ii inter-
na\ionale cu mandate specifice de a se ocupa de che stiunile asupra c`rora
a existat un consens larg în ceea ce prive]te nevoi a de cooperare, în timp
principiul suveranit`\ii teritoriale ]i legale va s l`bi. Acordând aten\ie mai
mult procesului ca atare decât produsului final ]i refuzând s` sus\in` ideea
c` se poate evolua c`tre un stat mondial, Mitrany e ra convins c` sistemul
interstatal existent ar putea deveni, conform faimo asei sale afirma\ii, un
„sistem de pace opera\ional“ ( working peace system ). A]a cum proclama,
„noi trebuie s` credem nu într-o pace protejat` (cu m ar fi securitatea
colectiv`), ci într-o pace care se elaboreaz`: nu v a fi nimic mai mult sau
mai pu\in decât ideea ]i aspira\ia c`tre o securita te social` luat` în în\ele-
sul s`u cel mai larg.“ 2
Într-un fel, Mitrany ]i-a dep`]it timpul. Abordarea func\ional` a
organiza\iilor interna\ionale a fost echivalentul e conomic ]i social al ideii
de „subsidiaritate“ care este dezb`tut` în contextul integr`rii europene de
ast`zi, ideea c` deciziile politice ar trebui s` fi e luate la cel mai sc`zut
nivel al organiz`rii, cel mai adecvat pentru cei di rect afecta\i de ele. El a
crezut ferm c` extinderea sarcinilor asumate pe pla n interna\ional va fi
sprijinit` atât de cre]terea nevoilor, cât ]i de ap licarea cu succes a
solu\iilor tehnice la problemele social-]tiin\ifice . De fapt, influen\a ]i 311 D. MITRANY RELA|II INTERNA|IONALE 310

În final, se poate nota c` Mitrany a nutrit credin\ a c` loialitatea
individual` fa\` de statul-na\iune era condi\ionat` de capacitatea statului
de a face fa\` unor nevoi cresc@nde ale bun`st`rii, care ar fi cel mai bine
satisf`cute prin coordonare interna\ional`. Într-o oarecare m`sur`, el avea
o viziune de sum`-zero a rela\iei dintre loialitatea na\ion al` ]i guvernarea
interna\ional`. Este f`r` îndoial` clar c` loialita tea na\ional` este con-
di\ionat` în modul presupus de Mitrany. Paul Taylor sugereaz` c` datele
empirice ce exploreaz` aceast` conexiune „nu sunt i mediat încurajatoare
din punctul de vedere al func\ionalismului“, dar ar at` ]i c` nu au fost
f`cute suficiente cercet`ri pentru a l`muri aceast` chestiune. 5Se poate
afirma c` nu exist` o dovad` clar` care s` sugereze c` na\ionalismul este
pe punctul de a sucomba în urma presiunilor interde penden\ei; r`mâne o
întrebare deschis` în continuare dac` acesta este u n aspect instrumental
sau este un aspect esen\ial constitutiv al identit` \ii umane la sfâr]itul se-
colului al XX-lea.
Note
1. David Mitrany, „The Functional Approach to World O rganization“, în
International Affairs , nr. 24, 1948, p. 350.
2. A Working Peace System , Chicago, University of Chicago Press, 1966, p. 92.
3. Paul Taylor, „Introduction to David Mitrany“, [n The Functional Theory of
Politics , New York, St Martin’s Press, 1975, p. x.
4. Inis Claude, Swords Into Ploughshares , New York, Knopf, 1964, p. 348-350.
5. Paul Taylor, op. cit ., p. xxii.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Deutsch ]i Haas.
Principalele lucr`ri ale lui David Mitrany
Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Dav id Mitrany consulta\i The
Functional Theory of Politics , Londra, Martin Robertson, 1975, p. 269-282.
The Problem of International Sanctions , Oxford, Oxford University Press, 1925.
The Land and the Peasant in Romania: The War and Ag rarian Reform (1917-21) ,
Londra, Milford, 1930.
The Progress of International Government , Londra, Alien & Unwin, 1933. de a prezenta func\ionalismul ca o abordare univers al`, „nonpolitic`“, a
integr`rii interna\ionale. Poate c` meritele func\i onalismului sunt limitate
la acele p`r\i ale lumii care împ`rt`]esc valorile statului bun`st`rii pe care
func\ionalismul pretinde c` le promoveaz`. Nu este clar dac` regimurile ]i
culturile neinfuzate cu valori similare pot fi u]or atrase în „plasa“ fun-
c\ionalist` a cooper`rii interna\ionale numai pe ba zele pretinselor sale
beneficii.
În al treilea rând, Mitrany a fost poate prea optim ist în privin\a
efectelor de „r`spândire“ ( spill-over ) ale procesului func\ionalist. El s-a
a]teptat ca acesta s` se construiasc` de fapt pe pr opriul s`u avânt, ca o zon`
de succes a cooper`rii s` conduc` inexorabil la o a lta. Mitrany a ilustrat
pu\ine procese reale de înv`\are necesare pentru ac celerarea sau chiar
adaptarea la logica func\ional`, a]a cum s-a proced at în tot mai multe
chestiuni controversate. Dup` cum a demonstrat expe rien\a Uniunii
Europene, „r`spândirea“ nu poate fi luat` ca sigur` , iar proiectele politice
]i institu\ionale ale integr`rii nu pot fi l`sate s ` se adapteze în mod orga-
nic la cerin\ele tehnice ale unor anumite domenii-c heie.
Într-adev`r, o critic` poten\ial devastatoare a înt regii abord`ri a lui
Mitrany asupra integr`rii interna\ionale sus\ine c` acesta pune c`ru\a
înaintea cailor. Departe de a înl`tura nevoia unei abord`ri „politico-con-
stitu\ionale“ în studiul p`cii ]i r`zboiului, func\ ionalismul poate de fapt s`
presupun` o judecat` larg r`spândit` a procedurilor ]i intereselor comune
sau împ`rt`]ite de state, care astfel s` nu se team ` de modul în care pro-
cesul func\ional le va diminua suveranitatea. Înc` o dat`, experien\a Uniunii
Europene poate fi util` în acest sens. Desigur, uni i oameni de ]tiin\` au
sus\inut c` integrarea vest-european` a putut încep e doar la sfâr]itul anilor
’40 ]i în anii ’50, deoarece SUA jucau rolul de heg emon. Ele au asigurat
bunul colectiv central al securit`\ii (sub forma um brelei nucleare ]i a tru-
pelor americane sta\ionate în Germania de Vest). De aceea, Fran\a ]i
Germania au putut începe un proces de integrare eco nomic`, [ns` doar în
cadrul unei structuri care le scutea de griji în pr ivin\a consecin\elor pentru
interesele lor na\ionale esen\iale. Dup` sfâr]itul r`zboiului rece, nu este
clar dac` Europa poate continua s`-]i adânceasc` in tegrarea acum, când
marile puteri europene nu se mai pot baza atât de m ult pe SUA în
men\inerea garan\iilor de securitate. Dificultatea cu care se confrunt` sta-
tele europene în coordonarea politicilor lor extern e ]i de ap`rare, dac` avem
[n vedere colapsul Iugoslaviei din anii ’90, eviden\iaz` clar c` „r`spândi-rea“ nu poate fi garantat` în politica extern` ca o consecin\` teleologic` a
integr`rii func\ionale în probleme economice ]i soc iale. 313 D. MITRANY RELA|II INTERNA|IONALE 312

JOHN RUGGIE
În mai 1997, John Gerard Ruggie a fost numit asiste nt al noului
secretar general al ONU, Kofi Annan, av@nd responsa bilitatea special` de
a realiza planurile pentru reforma bugetului Na\iun ilor Unite ]i a proce-
durilor sale organiza\ionale ]i de a media între gu vernul SUA ]i orga-
niza\ia mondial`. Numirea în aceast` func\ie înalt` a recompensat un om
de ]tiin\` care a scris mult despre guvernarea inte rna\ional` în sens larg,
ale c`rui lucr`ri recente sus\in c` SUA trebuie s` se dedice sarcinii de a
crea o ordine mondial` nou`, multilateral`, pentru secolul al XXI-lea. Este
de asemenea cuvenit s` relev`m contribu\ia sa la st udiul rela\iilor inter-
na\ionale în cadrul categoriei dedicate celor care studiaz` organizarea
interna\ional` mai degrab` decât s` încerc`m s`-l î ncadr`m într-o anumit`
orientare ideologic` a politicilor mondiale. A]a cu m Ole Waever observ`
examin@nd opera [n detaliu, „Ruggie este cazul para digmatic al unui autor
nonparadigmatic ]i de aceea poten\ial «invizibil»“ în teoria interna\io-nal`. 1Vizibilitatea sa este, de aceea, o ampl` m`rturie a capacit`\ii sale de
a se deplasa peste liniile de delimitare din interi orul disciplinei în c`utarea
unor instrumente teoretice cu care s` clarifice pro voc`rile ]i oportunit`\ile
unei cooper`ri mai mari între state într-o er` de s chimb`ri rapide.
Ruggie s-a n`scut în 1944 în Austria. Familia sa a emigrat în
Canada în 1956, iar el s-a mutat în SUA în 1967, du p` absolvirea Uni-
versit`\ii McMaster. Ruggie ]i-a terminat masteratu l la Universitatea din
California (Berkeley) în 1968 ]i a ob\inut doctorat ul la aceea]i institu\ie în
1974. Ruggie a r`mas la Universitatea din Californi a pân` în 1978, când
s-a mutat la New York pentru a preda la Universitatea Colu mbia. În 1987,
s-a întors pe Coasta de Vest ca profesor de rela\ii interna\ionale ]i studii
asupra p`cii, Universitatea din California (San Die go), înainte de a reveni
la Universitatea Columbia, în 1991, ca profesor de ]tiin\e politice la
Catedra John W. Burgess. A fost ales decan la School of International and
Public Affairs în acela]i an; a renun\at la acest post în 1996, în ainte de a
prelua prezenta func\ie la ONU.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Ru ggie a adus o con-
tribu\ie major` la dezbaterea privind m`sura în car e sistemul interna\ional
se schimb` sub impactul interdependen\ei ]i implica \iile unei asemenea
schimb`ri pentru teoria ]i practica rela\iilor inte rna\ionale. La timpul
respectiv, dezbaterea avea loc între cei care crede au c` sistemul inter-
na\ional nu trecea printr-o schimbare sistemic` – ] coala structural` sau
neorealist` – ]i cei care sus\ineau c` realismul era un ghid neadecvat pen-Effect of the War in South Eastern Europe , New Haven, Connecticut, Yale Univer-
sity Press, 1936.
American Interpretations , Londra, Contact Publishers, 1946.
„The Functional Approach to World Organization“, în International Affairs , nr. 24,
1948, p. 350-363.
Marx Against the Peasant: A Study in Social Dogmati sm , Chapel Hill, North
Carolina, University of North Carolina Press, 1951.
A Working Peace System: An Argument for the Functio nal Development of
International Organization , Chicago, University of Chicago Press, 1966.
„The Functional Approach in Historical Perspective“ , în International Affairs , nr. 47,
1971, p. 532-543.
The Functional Theory of Politics , New York, St Martin’s Press, 1975.
Lecturi suplimentare
Abrahamson, Mark, Functionalism , Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1978 .
Claude, Inis, Swords Into Ploughshares , New York, Knopf, 1964.
Imber, Mark F., „Re-reading Mitrany: a Pragmatic As sessment of Sovereignty“,
[n Review of International Studies , nr. 10, 1984, p. 103-123.
Pentland, Charles, International Theory and European Integration , Londra, Faber
& Faber, 1973.
Puchala, Donald, J., „The Integration Theorists and the Study of International
Relations“, în Charles W. Kegley Jr ]i Eugene Wittk opf (ed.), The Global
Agenda , New York, Random House, 1988, p. 198-215.
Taylor, Paul, „Functionalism: the Theory of David M itrany“, în Paul Taylor and A. J.
R. Groom (ed.), International Organisation , Londra, Pinter, 1978, p. 236-252.
Taylor, Paul, „Introduction to David Mitrany“, [n The Functional Theory of Poli-
tics , New York, St Martin’s Press, 1975, p. ix-xxv. RELA|II INTERNA|IONALE 314

Cu alte cuvinte, neorealismul este o abordare mult prea static`. Prin
separarea structurii sistemului interna\ional de pr ocesele dintre ]i din inte-
riorul unit`\ilor (statelor) care formeaz` sistemul nu este posibil s` se
încorporeze ]i astfel s` se explice (l`sând la o pa rte predic\ia) transfor-
marea sistemului. Singurele schimb`ri c`rora le acord` ate n\ie neoreali]tii
sunt cele ale distribu\iei (sau echilibrului) puter ii între state. Ruggie revine
mai târziu la acest` tem` într-un articol unde face specula\ii asupra sur-
selor schimb`rii poten\iale de la sistemul modern a l statelor suverane se-
parate la un viitor „postmodern“. El sugereaz` c` n e lipse]te chiar ]i voca-
bularul corespunz`tor pentru a face specula\ii asup ra unei schimb`ri epo-
cale precum aceea ap`rut` în trecerea de la era med ieval` la cea modern`,
dar pentru aceasta trebuie s` ne îndep`rt`m de fals a dihotomie dintre lumea
dominat` de state ]i cea în care statele sunt înloc uite de o alt` entitate,
peste capacitatea noastr` de a ne imagina:
„Se manifest` acum o gândire deosebit de simplist`, una care este capa-
bil` s` vizualizeze provoc`ri pe termen lung la adr esa sistemului statelor
doar în termeni de entit`\i care sunt institu\ional substituibile statului.
Din moment ce pie\ele globale ]i structurile corpor atiste transna\ionale
(f`r` a men\iona sateli\ii de comunica\ii) nu sunt în postura de a înlocui
statele, se presupune c` nu au poten\ial pentru o s chimbare interna\ional`
fundamental`. Garan\ia teoretic` sau istoric` pentr u aceast` premis` nu
a fost niciodat` pus` la îndoial`, cu atât mai pu\i n ap`rat`.“ 4
Ruggie însu]i nu prezint` o teorie a schimb`rii epo cale, de]i ofer` o
în\elegere fascinant` a dinamicii ]i dimensiunii sa le din secolul al XIII-lea
pân` în secolul al XVIII-lea. Important` în în\eleg erea operei sale este preo-
cuparea teoretic` fundamental` pentru schimb`rile m asive ]i modul în care
sistemul interna\ional î]i poate p`stra echilibrul f`r` ca schimbarea s` pro-
duc` dezordine ]i haos. El sugereaz` c` o solu\ie p entru gestionarea schim-
b`rii const` în capacitatea noastr` de a ne „despri nde de teritorialitate“:
„În politica modern` interna\ional` negarea institu\ional` a teri-
torialit`\ii exclusive este folosit` ca mijloc al s itu`rii ]i raport`rii la
acele dimensiuni ale existen\ei colective pe care c onduc`torii teritori-
ali le recunosc a fi în mod ireductibil transterito riale în caracter. Spa\iul
func\ional nonteritorial este locul unde este ancor at` societatea inter-
na\ional`.“ 5
În multe lucr`ri Ruggie este preocupat de una dintr e formele
„nega\iei institu\ionale“ din perioada de dup` 1945, ]i an ume de „multila-
teralism“. El folose]te termenul pentru a se referi la comportamentul sta-tru în\elegerea schimb`rilor majore din domeniul re la\iilor interna\ionale
ca rezultat al for\elor economice transna\ionale. C entrul acestei dezbateri
a fost lucrarea Theory of International Politics a lui Kenneth Waltz (1979).
El a afirmat cu putere c` scopul ]i direc\ia interd ependen\ei economice
depind de distribu\ia puterii în sistemul interna\i onal. Semnifica\ia politic`
a for\elor transna\ionale nu este o func\ie a dimen siunii lor. Importante
sunt vulnerabilitatea statelor fa\` de for\ele pe c are nu le pot controla ]i
costurile de reducere a expunerii lor la asemenea f or\e. Waltz concluziona
c`, într-un sistem bipolar, nivelul interdependen\e i dintre marile puteri
este relativ sc`zut ]i c` persisten\a anarhiei ca p rincipiu organizator cen-
tral al rela\iilor interna\ionale garanteaz` c` statele vo r continua s` acorde
prioritate securit`\ii ]i nu c`ut`rii prosperit`\ii.
De cealalt` parte a dezbaterii se aflau liberalii, o prezen\` notabil`
fiind Robert Keohane. Înainte de publicarea lucr`ri i lui Waltz, ei sus\ineau
c` sporirea for\elor economice transna\ionale, irelevan\a crescând` a con-trolului teritorial în fa\a cre]terii economice ]i diviziunea interna\ional` a
muncii f`ceau realismul perimat. Beneficiile colect ive ale comer\ului ar
asigura o mai mare cooperare a statelor ]i ar contribui la dec linul folosirii
for\ei între ele. Opera lui Ruggie trebuie s` fie î n\eleas` în contextul dez-
baterii americane privind neorealismul ]i neolibera lismul ]i al apari\iei
teoriei stabilit`\ii hegemonice drept compromis par \ial între cele dou`
p`r\i. Kenneth Waltz, Robert Keohane, Stephen Krasn er, Robert Gilpin ]i
Richard Rosecrance sunt personalit`\ile-cheie ale a cestei dezbateri, iar
lucr`rile lor sunt descrise în alte capitole ale ac estei lucr`ri. 2
În critica sa privind neorealismul lui Waltz, Ruggi e sus\ine c` sepa-
ra\ia rigid` a „nivelurilor de analiz`“, în mod spe cial dintre nivelurile
intern, transna\ional ]i structural, este o barier` în calea în\elegerii com-
plexit`\ii schimb`rii din sistemul interna\ional. E l afirm` c` atât sistemul
medieval, cât ]i ]i cel modern sunt caracterizate de anarhie, dar c` estedificil s` se pretind` o „continuitate“ între cele dou` ere. Schimbarea
foarte important` de la o er` la cealalt` poate fi în\eleas` doar prin exami-
narea modului în care se aplic` chiar principiile d iferen\ierii unit`\ilor
politice (deplasarea de la heterenomie la anarhie):
„Sistemul modern se diferen\iaz` de cel medieval nu prin «asem`-
narea» sau «deosebirea» unit`\ilor, ci prin principiile pe baza c`rora
unit`\ile constituente sunt separate unele de celelalte. Dac` anarhia ne
spune c` sistemul politic este un domeniu segmentat , diferen\ierea ne
spune pe ce baz` este determinat` segmentarea.“ 3317 J. RUGGIE RELA|II INTERNA|IONALE 316

Britanii, în crearea în Fran\a a Comisiei de Planif icare ]i în votarea în SUA
a documentului Employment Act în 1946. Toate aceste planuri interne erau
angajamente simbolice pentru interven\ia guvernamen tal` în economie ]i
fundarea statului bun`st`rii. A doua prioritate a f ost crearea unei ordini
economice mondiale liberale stabile, care s` previn ` revenirea la na\io-
nalismul economic distructiv ]i la devaloriz`rile m onetare din anii ’30.
Conferin\a de la Bretton Woods din 1944 a avut ca o biectiv crearea
unei astfel de ordini economice mondiale, liberale ]i stabile. Produs al
cooper`rii anglo-americane, „sistemul Bretton Woods “ avea câteva ele-
mente-cheie. El prevedea o lume în care guvernele v or avea libertatea
considerabil` de a-]i urm`ri obiectivele economice na\ionale, iar ordinea
monetar` urma s` fie bazat` totu]i pe rate de schim b fixe, care s` aib` la
baz` o rat` de schimb standard dolar/aur, cu scopul de a preveni cursa
deprecierilor monetare ]i politicile distructive al e anilor ’30. Alt principiu
adoptat a fost convertibilitatea valutar` [n tranza c\iile de cont curent.
Fluxurile de capital masive ]i destabilizatoare, pr ecum cele din anii ’30,
’80 ]i ’90, au fost considerate o problem` a trecut ului. Fondul Monetar
Interna\ional (FMI) a fost creat ca s` supervizeze opera\iile sistemului
monetar ]i s` asigure împrumuturi pe termen mediu p entru \`rile care ar
trece prin probleme temporare ale balan\ei de pl`\i . În final, în cazul unui
„dezechilibru fundamental“, sistemul îi permitea un ui stat s`-]i modifice,
cu aprobare interna\ional`, rata de schimb.
Ruggie sus\inea c` „sistemul Bretton Woods“ a fost o solu\ie de
compromis la conflictul dintre autonomia intern` ]i normele interna\io-
nale. Acest sistem a încercat s` evite atât subordo narea activit`\ilor eco-
nomice interne fa\` de stabilitatea ratei de schimb cuprinse în etalonul cla-
sic aur, cât ]i sacrificarea stabilit`\ii interna\i onale în favoarea autonomiei
politice interne caracteristice anilor ’30. El îl d escrie drept un „compromis
al liberalismului [ncorporat“ ( embedded liberalism ), o încercare de a le
permite guvernelor s` urm`reasc` politicile de tip keynesian de stimulare
a cre]terii în interior, f`r` a pune în pericol sta bilitatea monetar` interna-
\ional`:
„Spre deosebire de na\ionalismul economic al anilor ’30, acesta va
avea caracter multilateral; spre deosebire de liber alismul etalonului aur
]i al comer\ului liber, multilateralismul s`u va fi aplicat asupra inter-
ven\ionismului intern… esen\a liberalismului [nco rporat [era ]s` creeze
o form` de multilateralism compatibil` cu cerin\ele stabilit`\ii interne.“ 7
Ultima lucrare a lui Ruggie, Winning the Peace: America and World
Order in the New Era, din 1996, este o superb` analiz` a istoriei compro-tului în conformitate cu anumite principii; cu alte cuvinte, mai degrab`
într-un sens calitativ decât în sensul defini\iei n ominale conform c`reia
„multilateral“ se refer` la rela\ii între trei sau mai multe p`r\i. Multilate-
ralismul este „o form` institu\ional` generic` a vi e\ii moderne interna\io-
nale“ care apare când statele se conduc în rela\iil e unuia cu cel`lalt con-
form anumitor principii sau standarde.6Aceste principii cuprind trei carac-
teristici: nedescriminare, indivizibilitate ]i reci procitate difuz`. Nediscri-
minarea înseamn` c` statele trebuie s`-]i îndeplineas c` obliga\iile stabilite
în tratate f`r` riscuri sau derog`ri bazate pe alia n\e ori pe idiosincrasii
legate de circumstan\e [nt@mpl`toare sau pe gradul în care este perceput`
implicarea intereselor na\ionale. Exemplul cel mai des citat al unei aseme-
nea nediscrimin`ri este obliga\ia statelor de a ext inde clauza „na\iunii
celei mai favorizate“ c`tre toate celelalte state d in regimul comercial
guvernat de Acordul General pentru Tarife ]i Comer\ ( GATT ) ]i de succe-
sorul s`u, Organiza\ia Mondial` a Comer\ului ( WTO ).
Urmeaz` principiul indivizibilit`\ii. În contextul cooper`rii mili-
tare, statelor li se cere s`-]i îndeplineasc` angaj amentele fa\` de toate cele-
lalte state prin intermediul unui acord de securita te colectiv`. Pentru regi-
murile de securitate multilateral` acesta se refer` la cerin\a ca pacea s` fie
privit` ca indivizibil` pentru ]i de c`tre fiecare semnatar al tratatului. În
sfâr]it, continuitatea în timp este a treia caracte ristic` esen\ial`. Situa\iile
episodice, izolate ale comportamentului coali\iei i nterstatale în cadrul
unor rela\ii [ntre state altfel competitive individ ual sau ostile nu sunt cali-
ficate drept „multilaterale“. În schimb, participar ea comun` trebuie s` se
desf`]oare pe o perioad` extins` de timp, astfel aj ungând s` fie afirmat` ]i
s` devin` baza pentru anticip`ri asupra func\ion`ri i pe termen lung a
colectivului. Cu alte cuvinte, statele extind a]a-n umita uneori „umbr` a
viitorului“. Cazuri repetate de colaborare în cadru l unui aranjament mul-
tilateral pot promova reciprocitatea difuz` dintre state ]i pot ajuta la trans-
formarea perceperii interesului lor propriu.
La începutul anilor ’80, Ruggie sus\inea c` multila teralismul a fost
crucial pentru stabilitatea rela\iilor dintre state le din Vest dup` cel de-al
doilea r`zboi mondial. A fost posibil` o perioad` e xtins` de cooperare ]i
cre]tere economic` în rândul statelor din Europa, A merica, Japonia ]i din
unele p`r\i din sud-estul Asiei gra\ie institu\iilor multilaterale, create con-form acordului de la Bretton Woods. În 1944, democr a\iile vestice,
neuitând trauma marii crize care a contribuit la iz bucnirea celui de-al
doilea r`zboi mondial, au fost de acord cu dou` set uri de priorit`\i eco-
nomice postbelice. Primul a fost realizarea cre]ter ii economice ]i elimi-
narea ]omajului. Aceasta s-a reflectat în Planul Be veridge al Marii 319 J. RUGGIE RELA|II INTERNA|IONALE 318

zentan\ii s`i în Congres au fost un sprijin de n`de jde pentru agenda inter-
na\ionalist` a Partidului Democrat. Azi, exist` în electorat o baz` prea
redus` pentru o agend` extern` multilateralist` consistent` ]i sus\inut`.
În ciuda acestor pericole care l-au inspirat s` scrie ultima sa carte,
Ruggie nu crede c` „fereastra oportunit`\ii“ s-a în chis. În ciuda colapsu-
lui economic din Asia de Sud-Est ]i problemelor de securitate pe care
acesta le ridic` în zon`, Ruggie r`mâne încrez`tor c` SUA au înc` timp
s`-]i reînnoiasc` agenda multilateral` în ceea ce p rive]te condi\iile econo-
mice ]i de securitate înainte ca lumea s` intre înt r-o nou` perioad` de criz`.
Ca ]i mul\i al\i comentatori, el este îngrijorat de ritmul aparent
necontrolat al „globaliz`rii“ în special în domeniu l fluxurilor financiare
globale. Problema este cât de periculoas` trebuie s ` devin` situa\ia pentru
ca politicienii s` ac\ioneze mai degrab` pe baza intere sului propriu f`r`
prejudec`\i, decât pe baza unui expedient pe termen scurt. Ruggie nu
poate s` r`spund` la aceast` întrebare, dar el a ar `tat Statelor Unite
direc\ia dorit` în cazul în care liderii lor aleg s ` ac\ioneze conform sfa-
turilor sale.
Note
1. Ole Waever, „John G. Ruggie: Transformation and Institutionalization“, în Iver
B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters
in Making , Londra, Routledge, 1997, p. 170.
2. Consulta\i ]i excelenta selec\ie de articole reali zate de Charles Kegley (ed.) în
Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge , New York, St Martin’s Press, 1995.
3. John Ruggie, „Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a
Neorealist Synthesis“, în World Politics , nr. 35, 1983, p. 273.
4. John Ruggie, „Territoriality and Beyond: Problemat izing Modernity in
International Relations“, în International Organization , nr. 47, 1993, p. 143.
5. Ibid ., p. 165.
6. John Ruggie (ed.), Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of
Institutional Form , New York, Columbia University Press, 1993, p. 11.
7. John Ruggie, „International Regimes, Transactions, and Change: Embedded
Liberalism in the Postwar Economic Order“, în International Organization , nr. 36,
1982, p. 393, 399.
8. John Ruggie, „Third Try at World Order? America an d Multilateralism after the
Cold War“, în Political Science Quarterly , nr. 109, 1994, p. 564-565. misului „liberalismului [ncorporat“ de dup` Bretton Woods: el exami-
neaz` cauzele declinului din anii ’70 ]i ’80 ]i sus \ine c` este nevoie s` fie
reînnoit pentru a face fa\` provoc`rilor secolului al XXI-lea. Ruggie
afirm` c`, în ciuda men\inerii timp de ]ase decenii în vârful ierarhiei mon-
dial, SUA sunt în pericol s` revin` la izola\ionism în perioada de dup`
r`zboiul rece. Cel mai bun mod de a evita aceast` p erspectiv` sumbr` ar
fi egalarea sau dep`]irea politicilor lui Franklin Roosevelt, Harry Truman
]i Dwight Eisenhower, legând aspira\iile SUA de aut operceperea ca na\i-
une. Nu este nevoie de spectrul unei noi amenin\`ri geopolitice:
„O viziune a ordinii mondiale multilaterale este si ngura compatibil` cu
propriul concept colectiv al Americii. Este adev`ra t, aceast` viziune se
potrive]te cu adev`rata idee a Americii despre sine … agenda multila-
teralist` a Americii reflect` ideea … form`rii in exorabile a unei comu-
nit`\i interna\ionale deschise în principiu pentru toat` lumea.“ 8
Ruggie î]i reînnoie]te critica la adresa realismulu i, care sus\ine c`
tot ce conteaz` este echilibrul geopolitic de puter e. De asemenea, el sanc-
\ioneaz` ceea ce nume]te „unilateralismul“ american , conform c`ruia SUA
trebuie s` ac\ioneze unilateral în politica extern` pentru a-]i proteja intere-
sele, indiferent dac` sunt economice (de exemplu, î n încercarea de a libe-
raliza economia japonez`), politice (în criticarea Chinei pentru abuzurile
la adresa drepturilor omului) sau militare (asigurâ ndu-se c` Irakul este
efectiv dezarmat de arsenalul s`u nuclear, biologic ]i chimic). Ruggie
crede c`, dac` SUA nu demonstreaz` un angajament re înnoit fa\` de
ini\iativele multilaterale (cum ar fi extinderea nu m`rului de membri ai
NATO c`tre Europa de Est), mul\umirea lor de sine a r putea s` duc` la
accelerarea dezordinii globale. Exist` trei motive principale de team` c`
aceasta va fi într-adev`r situa\ia.
În primul rând, efectele combinate ale condi\iilor interne americane
ar putea da na]tere unui fond comun foarte volatil de aleg`tori ostili, care
s` cear` protec\ie social` împotriva for\elor globa le ale competi\iei eco-
nomice. Acestea ar include stagnarea continu` a sal ariilor în rândul clasei
mijlocii ]i diferen\e de venituri din ce în ce mai mari între boga\i ]i s`raci.
În al doilea rând, ca ]i r`zboaiele „fierbin\i“ de dinaintea lui, r`zboiul rece
a contribuit la expansiunea ]i centralizarea guvern `rii federale. Sfâr]itul
r`zboiului rece poart` cu el o dorin\` natural` de a readuce cheltuielile
federale [n beneficiul statului bun`st`rii. În al t reilea rând, procesul
realinierii partidelor, care a început în anii ’60, când aleg`torii din sud au
abandonat Partidul Democrat, a afectat direct polit ica extern`. Înc` de pe
timpul pre]edintelui Roosevelt, sudul a fost putern ic democrat, iar repre-321 J. RUGGIE RELA|II INTERNA|IONALE 320

Interdependence and Dependence , Toronto, Harcourt Brace Jovanovich,
1990, p. 154-172.
Rosenau, James N. ]i Czempiel, Ernst-Otto (ed.), Governance Without Government:
Order and Change in World Politics , Cambridge, Cambridge University
Press, 1992.
Waever, Ole, „John G. Ruggie: Transformation and In stitutionalization“, în Iver
B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations:
Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997, p. 170-204. Aceast`
carte include o ampl` bibliografie a lucr`rilor lui Ruggie. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Gilpin, Keohane, Krasner ]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui John Ruggie
„Collective Goods and Future International Collabor ation“, în American Political
Science Review , nr. 66, 1972, p. 874-893.
„International Responses to Technology: Concepts an d Trends“, în International
Organization , nr. 29, 1975, p. 557-583.
„On the Problem of the Global Problematique“, în Alternatives , nr. 5, 1980, p. 517-550.
„International Regimes, Transactions, and Change: E mbedded Liberalism in the Postwar
Economic Order“, în International Organization , nr. 36, 1982, p. 379-415.
„Continuity and transformation in the world polity: toward a neorealist synthesis“,
în World Politics , nr. 35, 1983, p. 261-285.
The Antinomies of Interdependence: National Welfare and the International
Division of Labor (ed.), New York, Columbia University Press, 1983.
„The United States and the United Nations: Toward a New Realism“, în International
Organization , nr. 39, 1985, p. 343-356.
„Embedded Liberalism Revisited: Institutions and Pr ogress in International
Economic Relations“, în Emanuel Adier ]i Beverly Cr awford (ed.),
Progress in Postwar Economic Relations , New York, Columbia University
Press, 1991, p. 201-234.
„Multilateralism: the Anatomy of an Institution“, î n International Organization ,
nr. 46, 1992, p. 561-598.
„Territoriality and Beyond: Problematizing Modernit y in International Relations“,
în International Organization , nr. 47, 1993, p. 139-174.
Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of I nstitutional Form (ed.), New
York, Columbia University Press, 1993.
„Third Try at World Order? America and Multilateral ism After the Cold War“, [n
Political Science Quarterly , nr. 109, 1994, p. 553-570.
„The False Promise of Realism“, în International Security , nr. 20, 1995, p. 62-70.
„The Past as Prologue: Interests, Identity and Amer ican Foreign Policy“, în
International Security , nr. 22, 1996, p. 89-125.
Winning The Peace: America and World Order in the N ew Era , New York,
Columbia University Press, 1997.
Constructing the World Polity , Londra, Routledge, 1998.
Lecturi suplimentare
Hawes, Michael, „Assessing the World Economy: the R ise and Fall of Bretton
Woods“, în David Haglund ]i Michael Hawes (ed.), World Politics: Power, 323 J. RUGGIE RELA|II INTERNA|IONALE 322

le determine comportamentul, în primul rând nu are prea ma re importan\`
instruirea lor!
Din 1989, Alexander Wendt a predat la Departamentul de }tiin\e
Politice de la Universitatea Yale. El s-a n`scut în 1958 în Germania, la Mainz.
I s-a acordat licen\a de c`tre Colegiul Macalester în 1982 ]i a primit titlul
de doctor de la Universitatea din Minnesota. Pân` î n prezent, lucr`rile sale
s-au îndreptat împotriva acelor abord`ri teoretice care au dominat studiul
american al rela\iilor interna\ionale. Trebuie de a semenea s` ar`t`m c`
Wendt este în primul rând un metateoretician sau te oretician al stratului
profund ]i mai pu\in al celui de suprafa\`. El afir m` urm`toarele:
„Obiectivul acestui tip de teoretizare este ]i acel a de a aprofunda
în\elegerea noastr` asupra politicilor mondiale, da r face acest lucru
indirect, concentrându-se pe chestiunile ontologice ]i epistemologice
ale întreb`rilor ]i r`spunsurilor importante sau le gitime pentru rela\iile
interna\ionale ]i mai pu\in asupra structurii ]i di namicilor sistemului
interna\ional per se .“ 1
Într-o serie de articole majore, Wendt a dezvoltat abordarea „con-
structivist`“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Ea a ap`rut în procesul
unei evalu`ri critice a dou` cadre teoretice domina nte la sfâr]itul anilor
’80 în studiul american al rela\iilor interna\ional e, ]i anume neorealismul
]i neoliberalismul. Prefixul „neo“ implic` faptul c ` sunt forme oarecum
„noi“ ale vechilor tradi\ii de gândire. De asemenea, arat` c e au în comun.
În ciuda neîn\elegerilor substan\iale dintre neorea li]ti ]i neoliberali, ei au
în comun angajamentul fa\` de atomismul ontologic ]i pozitivismul epis-
temologic . Este important de în\eles acest angajament împ`rt `]it, deoarece
este fundamental pentru cercetarea pe care Wendt es te preocupat s` o
reconstruiasc`.
Formulele „cum sunt lucrurile într-adev`r“ ]i „cum func\ioneaz`
lucrurile într-adev`r“ sunt crezuri ontologice. Sis temul credin\elor funda-
mentale ale neoreali]tilor ]i neoliberalilor î]i ar e r`d`cinile într-o ontolo-
gie realist`. Statele exist` într-un sistem interna \ional anarhic, iar studiul
ac\iunii lor colective „consider` actorii interesa\ i de ei [n]i]i ca un dat con-
stant ]i exogen, concentrându-se asupra stimulen\il or selectivi care îi pot
determina s` coopereze“. 2Pe l@ng` acest angajament fa\` de subiectul în
discu\ie din teoria rela\iilor interna\ionale, neoreali] tii ]i neoliberalii prac-
tic` o epistemologie obiectivist` , care se refer` la rela\iile dintre cercet`tor
]i obiectul cercetat. Dac` exist` o lume real` care func\ioneaz` conform
legilor naturale, atunci cercet`torul trebuie s` pu n` întreb`ri direct naturii,
s` vorbeasc` ]i s`-i permit` lumii reale s`-i dea r eplica direct. Cercet`torul ALEXANDER WENDT
Mul\i dintre noi suntem siguri c` ]tim cum s` respi r`m. O facem
din instinct. Aceast` cunoa]tere este tacit`. Nu av em nevoie ca doctorii
sau oamenii de ]tiin\` s` ne înve\e. La fel, oameni i de ]tiin\` nu trebuie s`
fac` apel la intui\ia noastr` pentru a ne explica p rocesele fizice. La nivel
biologic, respira\ia este f`r` îndoial` un proces c omplicat, iar o teorie
]tiin\ific` a procesului respira\iei va con\ine ref erin\e la fenomene pe care
nu trebuie s` le cunoa]tem pentru a continua s` res pir`m. Evalu`m [ns`
cunoa]terea ]tiin\ific` când ceva merge r`u. Dac` n u mai respir`m sau
avem dificult`\i în respira\ie, omul de ]tiin\` î]i poate folosi cuno]tin\ele
pentru a descoperi problema. Opera lui Alexander We ndt este nepre\uit`
pentru cei care cred c` ceva este întotdeauna gre]i t în conduita rela\iilor
interna\ionale ]i c` oamenii de stat au nevoie s` î nve\e cum s` îndrepte
r`ul de la oamenii de ]tiin\` din domeniul social. El ne reaminte]te nevoia
de a lua în serios subiectele care ne preocup` nu c a pe un set de „lucruri
de explicat“ prin referin\` la câteva „cauze“ indep endente la un nivel de
analiz` diferit, ci drept un set de fenomene care n u pot fi explicate adec-
vat, independent de interpretarea pe care le-o dau agen\ii implica\i. În
studiul rela\iilor interna\ionale, crede el, în\ele gerea cunoa]terii tacite a
celor pe care îi studiem este de o importan\` cruci al`.
Bineîn\eles, acest lucru este în mod evident adev`r at cu cât ne con-
centr`m mai mult aten\ia pe anumite evenimente. Nim eni nu ar nega în
mod serios c` interpretarea lui George Bush privind invadarea Kuweitului
de c`tre Irak în august 1990 este de o importan\` s uprem` dac` vrem s`
explic`m reac\ia SUA la comportamentul Irakului din 1990. Evident, ca
parte a acelei explica\ii nu ne-am putea baza în to talitate pe starea de spirit
a pre]edintelui în timpul crizei. Este un element n ecesar, dar nu suficient
sau amplu, al unei explica\ii complexe. Dar ce-ar f i dac` am c`uta mai
multe explica\ii generale pentru modelele la scar` larg` ale comportamen-
tului în timp ]i spa\iu? Mul\i cercet`tori ai rela\ iilor interna\ionale pretind
c`, cu cât sunt mai ample referin\ele noastre empir ice, cu atât mai
abstracte trebuie s` devin` teoriile noastre, apelâ nd mai pu\in la în\elesuri
„intersubiective“ din rândul participan\ilor la res pectivele procese
empirice ]i mai mult la rolul for\elor structurale largi. Wendt ]i-a dedicat
cercetarea critic`rii acestui punct de vedere, cons iderându-l cel pu\in uni-
lateral ]i în cel mai r`u caz contraproductiv. C`ci, în cazul în care „agen\ii“ pot face prea pu\in pentru a schimba „str ucturile“ care pretind s` 325 A. WENDT

asemenea reificare nu ia în considerare ini\ial nic i condi\iile structurale
prealabile sau institu\ionale de ac\iune, nici cara cterul produsului structu-
ral rezultat. De]i neoreali]tii ]i neoliberalii pre tind c` pot explica sursele
primare ale conflictului ]i cooper`rii din rela\iil e interna\ionale prin struc-
tura implicit` a anarhiei, f`r` o teorie social` de taliat` a intereselor statelor
ei nu reu]esc s` ofere aceast` explica\ie. De exemp lu, ]tim c` o „coope-
rare în condi\ii de anarhie“ este posibil` într-o l ume a rela\iilor de sum`
pozitiv`, dar nu ]i într-o lume a rela\iilor de sum ` zero. Prima este mai
posibil` decât a doua, [ntruc@t actorii statali î]i definesc interesele în a]a
fel încât s` includ` ]i interesele altor state, adi c` \in seama ]i de interese-
le altora, nu numai strict de interesele proprii. E xist` multe studii care
exploreaz` logica intern` a strategiilor de stat în acest context, folosind
mai ales teoria sofisticat` a jocului. Dar literatu ra nu poate explica surse-
le jocului luat [n considerare deoarece modelului i mplicit al sistemului
interna\ional îi lipse]te o teorie a ac\iunii ]i pr eferin\elor statului.
Apoi, concep\iile teoretice ale structurii interna\ ionale asupra ale-
gerii ra\ionale ( rational choice ) implic` o „constrângere“ a agen\ilor sta-
tali existen\i anterior prin modificarea costurilor ]i beneficiilor lor în
func\ie de diferite strategii. Se acord` mult mai p u\in` aten\ie felului în
care structurile interna\ionale ]i institu\iile (în cel mai larg sens al cuvân-
tului) ajut` la constituirea agen\ilor ca subiec\i împuternici\i, capabili s`
interac\ioneze semnificativ.
În final, o ontologie atomist` a statelor în condi\ ii de anarhie tinde
s` dea de în\eles c` aceasta din urm` este inaccesi bil` schimb`rii. Efectele
sale pot fi modificate prin cooperare, dar structur a de baz` r`mâne aceea]i.
Conduita pl`nuit`, mai ales aceea care urm`re]te s` schimbe îns`]i struc-
tura, se bucur` de pu\in` aten\ie teoretic` sau de legitimare. Aceasta nu
reu]e]te s` identifice modul în care statele indivi duale pot nu numai s`
reproduc` structura, ci ]i s` o transforme.
În articolul s`u de pionierat [n domeniu, The Agent-Structure
Problem in International Relations Theory (1987), Wendt respinge princi-
pala alternativ` la atomismul ontologic, ]i anume teoria sistemelor mon-diale. Concentrându-se asupra lucr`rilor lui Immanu el Wallerstein, Wendt
arat` cum acesta trece de la structuri (sistemul ca pitalist mondial) la
unit`\i (statele din sistemul mondial), inversând p rocedura conven\ional`.
Aceast` mi]care ridic` totu]i problema conex`, dar cât se poate de diferi-
t`, a materializ`rii structurilor ontologice primare. Si stemul mondial capi-
talist este considerat de la început obiect de stud iu analitic independent de
ac\iunile prin care a fost creat. Ca urmare, aceast ` abordare nu în\elege c`
numai ac\iunea uman` actualizeaz`, reproduce ]i transform` institu\iile ]i trebuie s` stea în spatele unui zid gros de sticl`, transparent` pe o singur`
parte, ]i s` observe lumea real` în mod ra\ional . Obiectivitatea este „punc-
tul lui Arhimede“ (se spune c` Arhimede s-ar fi l`u dat c`, dac` i s-ar fi dat
o pârghie suficient de lung` ]i un punct de sprijin , ar fi putut muta P`mân-
tul) care îi permite cercet`torului s` descopere mo dul în care statele se
comport` f`r` s`-l schimbe în vreun fel. Dar cum po ate fi f`cut acest
lucru, dat` fiind posibilitatea ca fiecare cercet`t or s` aib` prejudec`\ile
lui? R`spunsul pozitivist este s` recomande folosir ea unei metodologii de
interven\ie care s` previn` subiectivitatea ]i a un or metode empirice care
specific` în avans tipul de dovezi necesare pentru a sus\ine sau a contra-
zice ipotezele empirice.
În contrast cu ceea ce îi une]te la nivelul metateo riei, neoreali]tii ]i
neoliberalii nu sunt de acord asupra câtorva chesti uni importante: impli-
ca\iile anarhiei, posibilit`\ile cooper`rii interna \ionale, dac` statele sunt
motivate în primul rând de urm`rirea unor câ]tiguri relative fa\` de altestate sau de urm`rirea câ]tigurilor absolute în put ere ]i bun`stare, ierarhia
scopurilor statului, importan\a relativ` a inten\iilor ]i capacit`\ilor statului
]i impactul institu\iilor ]i regimurilor interna\io nale. 3Acestea sunt pro-
blemele paradigmei metateoretice comune [n jurul c`rora graviteaz` teo-ria contemporan`, în special în SUA. Alexander Wend t nu este dezintere-
sat de aceste chestiuni, dar sus\ine c` ele sunt di scutate într-un cadru con-
ceptual închis care ridic` probleme cruciale privin d rela\ia dintre agen\i
(state) ]i structurile interna\ionale.
În contrast cu abord`rile conven\ionale, Wendt se i dentific` drept
„constructivist“. El define]te constructivismul ast fel:
„Constructivismul este o teorie structural` a siste mului interna\ional
care face urm`toarele afirma\ii esen\iale: (1) stat ele sunt principalele
unit`\i de analiz` pentru teoria politic` interna\i onal`; (2) structurile
cheie din sistemul statelor sunt mai curând intersu biective decât mate-
riale; (3) identit`\ile ]i interesele de stat sunt în mare parte construite
mai degrab` de aceste structuri sociale, decât date în mod exogen sis-
temului de natura uman` sau de politicile interne.“4
Wendt r`mâne un cercet`tor orientat c`tre stat al r ela\iilor interna-
\ionale, dar ne îndeamn` s` nu consider`m ca sigure statele ]i interesele
lor. Neoreali]tii ]i neoliberalii tind s` fac` aces t lucru deoarece ei se ba-
zeaz` implicit în cercetarea lor pe ipotezele indiv idualismului metodo-
logic. Aceasta ridic` un num`r de probleme.
{ntâi, reific` identit`\ile, puterile ]i interesele statelor sau, a]a cum
arat` Wendt, le trateaz` ca „elementare din punct d e vedere ontologic“. O 327 A. WENDT RELA|II INTERNA|IONALE 326

fac` în condi\iile în care puterea structural` nu a r fi în joc. În acest mod
se poate face o estimare a intereselor «reale» ]i a identit`\ilor «reale».“ 6
De notat c` pân` acum Wendt a scris de pe pozi\iile unui critic. La
sfâr]itul anilor ’80 ]i începutul anilor ’90, el a publicat articole ]i capitole
de lucr`ri care îi eviden\iaz` constructivismul, un de dezbate abord`rile
dominante ]i eronate ale neorealismului ]i neoliber alismului. Argumentele
sale în numele programului de cercetare constructiv ist se încadreaz` în
contextul unei critici continue a neoreali]tilor pr ecum Kenneth Waltz ]i a
neoliberalilor precum Robert Keohane. Mai apoi, ]i aceasta nu este o criti-
c`, ci doar o observa\ie, el a elaborat un program de cercetare empiric` (nu
empirist`) în domeniu. El are idei interesante desp re întreb`rile care ar tre-
bui puse în studierea rela\iilor interna\ionale ]i, la fel de important, despre
întreb`rile care nu ar trebui puse. Poate cel mai r adical ]i serios argument
este c` trebuie s` acord`m prioritate la fel de mar e reprezent`rilor domi-
nante ale rela\iilor interna\ionale în în\elegerea comport`rii statelor ca ]i
distribuirii for\elor materiale între state, fie el e militare, politice sau eco-
nomice. Potrivit lui Wendt, conteaz` nu factorii pr imari ai distribuirii
materiale de un fel sau altul, ci semnifica\ia ]i i nterpretarea lor de c`tre
actorii în]i]i. Cercet`torii rela\iilor interna\ion ale au tendin\a s` studieze
rezultatele comportamentale asociate cu distribuire a diferit` a puterii între
state de-a lungul istoriei. Wendt sus\ine c` încerc `rile de a deduce modele
de stabilitate ]i pace din acest tip de analiz` sun t inadecvate în absen\a
oric`rei examin`ri teoretice a felului în care stat ele în\eleg natura ]i iden-
titatea amenin\`rilor din partea altor state.
De exemplu, în timpul r`zboiului rece, distribu\ia puterii econo-
mice între SUA ]i Uniunea Sovietic` era departe de a fi bipolar`. Pe
aceast` baz`, unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` Uniunea Sovietic`, cel
pu\in în primii ani de dup` sfâr]itul celui de-al d oilea r`zboi mondial, nu
era o amenin\are pentru SUA ]i alia\ii lor din Euro pa de Vest. S-ar putea
conchide c` SUA au exagerat în mod deliberat amploa rea puterii sovietice
pentru a-]i atinge propriile scopuri economice, atâ t interne cât ]i în cadrul
mai larg al economiei capitaliste mondiale. Potrivi t lui Wendt, o asemenea
interpretare este incompatibil` cu ipotezele metate oretice ale construc-
tivismului, dup` care actorii „ac\ioneaz` în baza s emnifica\iilor pe care
obiectele le au pentru ei, iar semnifica\iile sunt construite social“. Mai
degrab` decât s` emitem interpret`ri ale sensurilor ]i reprezent`rilor rela-\iilor interna\ionale pe baza distribuirii for\elor materiale, trebuie s` ne
concentr`m asupra semnifica\iei relevan\ei lor pent ru state înainte de a
evalua comportamentul statului. „constrângerile“ structurale ale vie\ii sociale. Ni ci ontologiile atomiste ]i
nici cele colectiviste nu pot capta rela\ia dintre agen\i ]i structuri f`r`
materializarea unora sau altora; avem nevoie de o o ntologie care s` dep`-
]easc` tendin\a de a trata ac\iunea ]i structura ca fiind p`r\i opuse ale unei
dualit`\i.
Inspirându-se, printre al\ii, de la Anthony Giddens în sociologie ]i
de la Roy Bhaskar în filozofia ]tiin\ei, Wendt cons ider` c` cercet`torii re-
la\iilor interna\ionale trebuie s` adopte principii le de baz` ale teoriei „struc-
tur`rii“. Agen\ii (actorii statali) nu exist` indep endent de structurile din
jurul lor, dar în acela]i timp acele structuri nu e xist` independent de repro-
ducerea lor (]i de posibila lor transformare) de c` tre agen\i. De aici, im-
portan\a de a acorda aten\ie acestei constituiri re ciproce a agen\ilor ]i struc-
turilor, ceea ce înseamn` refuzul de a omite modul în care statele inter-
preteaz` ceea ce fac în favoarea unei anumite dinam ici structurale de baz`.
„Structurile sociale au o dimensiune inerent discur siv` în sensul c`
sunt inseparabile de ra\iunile ]i în\elegerea pe ca re agen\ii le dau
ac\iunilor lor. Aceast` calitate discursiv` nu înse amn` c` structurile
sociale sunt reductibile la ceea ce agen\ii conside r` c` fac, c`ci agen\ii
pot s` nu în\eleag` antecedentele structurale sau implica\ iile ac\iunilor
lor. {ns` cu siguran\` înseamn` c` existen\a ]i mod ul de operare a
structurilor sociale sunt dependente de în\elegerea men\ionat`.“ 5
La nivelul epistemologiei, Wendt se dovede]te a fi realist din punct
de vedere ]tiin\ific în acela]i mod în care pozitiv i]tii pretind c` sunt
reali]ti. Diferen\a este c`, în timp ce adoptarea u nei metodologii empirice
reduce „realul“ la ceea ce poate fi observat, el su gereaz` c` ]i structurile
care nu pot fi observate direct sunt reale. Avantaj ul teoriei „structur`rii“
este c` faciliteaz` o abordare metodologic` care în cearc` s` explice influ-
en\ele structurilor asupra comportamentului. De exe mplu, puterea struc-
tural` poate deveni activ` când statele nu ac\ionea z` în modul a]teptat,
dat` fiind inegalitatea puterii ]i bog`\iei din sis temul interna\ional, a]a
cum persoanele pot s` accepte decizii politice care sunt în mod incontesta-
bil incorecte. Erik Ringmar d` un exemplu de inova\ ii metodologice
menite s` abordeze impactul structurilor asupra agen\i lor:
„Trebuie s` construim o ipotez` referitoare la cum ar fi fost lucrurile
dac` ar fi lipsit numai puterea structural` ]i apoi s` m`sur`m diferen\a
dintre aceast` condi\ie ]i cea existent`. Gradul de consim\`mânt auten-
tic pe care oamenii îl dau … poate fi în\eles ca diferen\a dintre con-
sim\`mântul dat în condi\iile prezente ]i ceea ce a r alege o persoan` s` 329 A. WENDT RELA|II INTERNA|IONALE 328

Principalele lucr`ri ale lui Alexander Wendt
„The Agent-Structure Problem in International Relat ions Theory“, în International
Organisation , nr. 41, 1987, p. 335-370.
„Institutions and International Order“ (cu Raymond Duvall), în James N. Rosenau
]i Ernst-Olto Czempiel (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges:
Approaches to World Politics for the IWO’s , Toronto. D.C. Heath &Co.,
1989, p. 51-73.
„Bridging the Theory/Meta-theory Gap in Internation al Relations“, în Review of
International Studies , nr. 17, 1991, p. 383-392.
„Anarchy Is What States Make of It: the Social Cons truction of Power Polities“,
în International Organisation , nr. 46, 1992, p. 391-426.
„Collective Identity Formation and the Internationa l State“, [n American Political
Science Review , nr. 88, 1994, p. 384-396.
„Constructing International Polities“, în International Security , nr. 20, 1995, p. 71-81.
Lecturi suplimentare
Carlsnaes, W., „The Agent-Structure Problem in Fore ign Policy Analysis“, în
International Studies Quarterly , nr. 36, 1992, p. 245-270.
Carlsnaes, W., „In Lieu of a Conclusion: Compatibil ity and the Agent-Structure
Issue in Foreign Policy Analysis“, în W. Carlsnaes and Steve Smith (ed.),
European Foreign Policy , Londra, Sage, 1994. p. 274-287.
Dessler, David, „What’s at Stake in the Agent-Struc ture Debate?“, [n International
Organization , nr. 43, 1989, p. 441-474.
Hollis, Martin ]i Smith, Steve, Explaining and Understanding International Relation s ,
Oxford, Clarendon Press, 1990.
Hollis, Martin ]i Smith, Steve, „Beware of Gurus: S tructure and Action in International
Relations“, [n Review of International Studies , nr. 17, 1991, p. 393-410.
Onut, Nicholas, World of Our Making: Rules Rule in Social Theory an d International
Relations , Columbia, University of South Carolina Press, 198 9.
Ringmar, Erik, „Alexander Wendt – a Scientist Strug gling With History“, în Iver
B. Neuman ]i Ole Waever (ed.), The Future International Relations:
Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997. Include o bibliografie a
articolelor publicate de Wendt. În concluzie, Alexander Wendt este un gânditor esen \ial în metateo-
ria domeniului rela\iilor interna\ionale contempora ne. Cel pu\in în ter-
menii dimensiunilor ontologice ]i epistemologice al e teoriei rela\iilor
interna\ionale Wendt a contribuit mult la dezv`luir ea limitelor dezbaterii
neorealiste/neoliberale din domeniu. R`mâne de v`zu t modul în care el ]i
al\ii inspira\i din opera lui folosesc puterea de î n\elegere a constructivis-
mului pentru a pune în lumin` studiul empiric al po liticilor mondiale.
Astfel, opera sa a fost mai degrab` sugestiv` decât concluziv`. Este un
avertisment util asupra pericolului de a materializ a agen\i ]i structuri în
teoria rela\iilor interna\ionale, dar r`mâne de apr eciat dac` opera sa va
îndeplini promisiunea unui program de cercetare „po stpozitivist“.
Note
1. Alexander Wendt, „Bridging the Theory/Metatheory G ap in International
Relations“, în Review of International Studies , nr. 17, 1991, p. 383.
2. Alexander Wendt, „Collective Identity Formation and the International State“, în
American Political Science Review , nr. 88, 1994, p. 384.
3. Pentru o prezentare excelent` a dezbaterii consult a\i David A. Baldwin (ed.),
Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Deba te , New York,
Columbia University Press, 1993; Charles W. Keglev (ed.), Controversies in
International Relations Theory: Realism and the Neo liberal Challenge , New
York, St Martin’s Press, 1995.
4. Alexander Wendt, „Collective Identity Formation“, op. cit ., p. 385.
5. Alexander Wendt, „The Agent-Structure Problem in International Relations
Theory“, în International Organisation , nr. 41, 1987, p. 359.
6. Erik Ringmar, „Alexander Wendt – a Scientist Strug gling with History“, în Iver
B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters
in the Making , Londra, Routledge, 1997, p. 274.
7. Alexander Wendt, „Identity and Structural Change i n International Polities“, în
Yoset Lapid ]i Friedrich Kralochwil (ed.), The Return of Culture and Identity in
IR Theory , Boulder, Lynne Rienner, 1996, p. 50. Pentru o pre zentare critic` exce-
lent` a operei lui Wendt scris` de un fost student al s`u, cons ulta\i Erik Ringmar,
„Alexander Wendt – a Scientist Struggling with Hist ory“, op. cit ., p. 269-289.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Giddens, Keohane, Wallerstein ]i Walt z. 331 A. WENDT RELA|II INTERNA|IONALE 330

POSTMODERNISMUL
Richard Ashley ]i Robert Walker au atras aten\ia as upra felului în
care ]tiin\a ]i puterea sunt strâns legate în teori a ]i practica rela\iilor inter-
na\ionale contemporane. Ei se prezint` ca „exila\i“ de bun` voie la gra-
ni\ele disciplinei academice, pun@nd [n eviden\` po ten\ialul ]i limitele
cunoa]terii sale, altfel preten\ios afirmate. Pentr u ei, cercet`torii rela\iilor
interna\ionale sunt mereu în c`utarea unui ideal gr eu de sesizat, a unei fun-
dament`ri filozofice dincolo de jocul puterii prin care se asum` ]i se reco-
mand` reforme ale modalit`\ilor de administrare a a facerilor de stat. La ei,
distinc\ia modern` dintre teorie ]i practic` este î nlocuit` cu termenul „dis-
curs“, care estompeaz` dihotomia dintre realitate ] i reprezentarea ei textu-
al`. Mai ales Ashley este angajat într-un proiect d e „deconstruc\ie“ a disci-
plinei, expunând strategiile prin care discursuri s pecifice despre putere/]tiin\`
construiesc ierarhii conceptuale opuse ]i aparent î n`bu]` p`rerile diferite.
Limbajul pe care îl folosim pentru a descrie lumea în care tr`im nu medi-
az` între eul nostru ]i mediul înconjur`tor. Aceast a este o preten\ie moder-
n` care exclude din prim plan aspecte epistemologic e importante privind
modul în care sunt legitimate convingerile noastre ontologice fundamen-
tale legate de scopul ]i dinamica domeniului nostru de studiu. Robert
Walker î]i fixeaz` privirea critic` asupra discursu lui despre „suveranitate“,
care este luat ca atare de mul\i cercet`tori din do meniu, dar care ne regleaz`
]i sentimentul timpului, istoriei ]i progresului. R efuzând s` se angajeze
într-o analiz` empiric` sau normativ`, bazat` pe no \iunile moderne de
ra\iune ]i adev`r, ace]ti gânditori se limiteaz` la a lumina latura întunecat`
a modernit`\ii. Max Weber se profileaz` cu proemine n\` în lucr`rile lui
Walker. El sugereaz` c` în studiul rela\iilor inter na\ionale se manifest`
„cu]ca de fier“ a modernit`\ii, care ne limiteaz` c apacitatea de a imagina
posibilit`\ile politice ale unei schimb`ri radicale .

ea presupune o distinc\ie ontologic` între subiect ]i obiect, care consider`
„realitatea“ o sfer` a experien\ei necontaminat` de percep\ie sau mediat`
de limbaj ]i interpretare. Realitatea exist` indepe ndent de subiec\ii care o
observ`, vorbesc ]i ac\ioneaz`. Apoi, teoria are fu nc\ia de a explica mode-
lele fundamentale ]i durabile ale domeniului în dis cu\ie. Aceasta se reali-
zeaz` prin interpret`ri plauzibile ale unor ipoteze testabile care iau forma unor afirma\ii de tip „dac`/atunci“. Ipotezele real izeaz` leg`tura funda-
mental` dintre „datele“ ob\inute prin experien\` ]i cadrul teoretic în lumi-
na c`ruia devin semnificative. În fine, teoria este nu numai un instrument
al descoperirii; ea poate fi util` dac` vrem s` intervenim ]i s` modific`m
modelele de comportament, mai degrab` decât s` le p utem prevedea în
cadrul unor anumi\i parametri specifici. Pentru Ash ley, aceste premise
constituie o form` de „ra\ionalitate tehnic`“ care:
„concepe via\a ca expresia unor situa\ii mai mult s au mai pu\in dis-
tincte … definite în termenii anumitor scopuri sa u necesit`\i date, ai
anumitor obstacole sau limite de realizare sau sati sfacere a acestora ]i
ai anumitor mijloace prin care obstacolele ]i limit ele ar putea fi
dep`]ite“. 3
Ashley afirm` c` ra\iunea tehnic` dezbrac` teoria de orice r ol critic
evaluator, iar, datorit` dominan\ei sale în cadrul disciplinei, cei mai mul\i cercet`tori tind s` afirme c` epuizeaz` scopul ]i s emnifica\ia ra\iunii ca
poten\ial „instrument“ de emancipare. Ca urmare, ro lul cercet`torului din
domeniul ]tiin\elor sociale este mai important decât cel al unuia din dome-
niul tehnic, care ajut` la rezolvarea unor „problem e“ într-o zon` dat`, dar
nu reu]e]te s` cerceteze condi\iile care au dat na] tere problemelor respec-
tive. În contrast cu aceast` concep\ie „pozitivist` “ despre teorie, Ashley a
promovat ideea unei ]tiin\e sociale mai „reflexive“ , care s` examineze
practicile structurale/epistemologice ce produc pro blemele în sine, ]i a
pledat pentru o încercare radical` de a compara înt re ele aceste structuri,
în loc s` le lase s` propun` ]i s` delimiteze „solu \iile“. Principalele sale
articole publicate în prima parte a anilor ’80 sunt toate varia\ii ale unei
critici filozofice a premiselor epistemologice ale ra\iunii tehnice, a]a cum
se manifest` aceasta în dezbaterile despre realism, modelarea ordinii mon-
diale ]i domina\ia metodelor economice (în special teoria alegerii
ra\ionale) în studiul rela\iilor interna\ionale.
În timp ce analiza critic teoria conven\ional` a re la\iilor interna\io-
nale, Ashley era ]i în c`utarea unui ideal de libert ate ]i autonomie pentru
to\i cei care erau oprima\i de structurile de puter e pe care cei mai mul\i
cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale se bazau p entru a explica orice RICHARD ASHLEY
Richard Ashley a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la
Universitatea de Stat din Arizona începând din anul 1981. Acolo ]i-a creat
reputa\ia de lider al mi]c`rii postmoderniste/posts tructurale în cadrul (sau
mai degrab` împotriva) disciplinei rela\iilor inter na\ionale. }i-a luat mas-
teratul la Universitatea California din Santa Barba ra ]i doctoratul la
Massachusetts Institute of Technology în 1977. În 1985 a ob\inut premiul
Karl Deutsch al Asocia\iei de Studii Interna\ionale.
Reputa\ia lui Ashley se bazeaz` pe o serie de articole ]i ca pitole de
lucr`ri editate în diverse colec\ii. Contribu\ia sa în domeniu este mai bine
în\eleas` la nivelul metateoriei decât la nivelul pur teoretic. AlexanderWendt a considerat c`:
„Obiectivul acestui tip de teoretizare este … s` ne fac` s` în\elegem
mai bine politicile mondiale, dar o face indirect, prin concentrarea mai
degrab` asupra problemelor ontologice ]i epistemolo gice legate de
ceea ce constituie întreb`rile ]i r`spunsurile impo rtante ]i legitime
despre domeniul rela\iilor interna\ionale decât asu pra structurii ]i dina-
micilor sistemului interna\ional [însu]i ].“ 1
Într-un studiu important privind lucr`rile lui Ashl ey, Jarvis distinge
dou` „faze“: faza eroic`, în care Ashley se p`streaz` în grani\ele episte-mologice ale modernit`\ii ]i iluminismului, ]i o fa z` ulterioar`, subver-
siv`, în care caut` s` submineze ]i s` pun` sub sem nul întreb`rii criteriile
la care apeleaz` cei mai mul\i cercet`tori ai rela\ iilor interna\ionale în
c`utarea adev`rului, ca ]i modul în care ei concept ualizeaz` domeniul
subiectelor tratate. 2
Prima carte a lui Ashley a fost o examinare clasic` a echilibrului de
putere dintre China, SUA ]i Uniunea Sovietic` [n ca re a studiat ratele de
cre]tere tehnologic`, economic` ]i demografic` ale acestor mari puteri de-a
lungul timpului. Lucrarea s-a situat ferm în cadrul conven\ional al „echili-
brului de putere“, de]i a adoptat o perspectiv` din amic` în timp ]i nu a pus
semnul egalit`\ii între semnifica\ia puterii ]i cap acitatea de a proiecta for\a
militar` în str`in`tate. Totu]i, de la publicarea a celei c`r\i, Ashley a dedi-
cat mult` aten\ie premiselor metateoretice ale teor iei conven\ionale a
rela\iilor interna\ionale. El afirm` c` aceasta est e dominat` de logica
instrumentalist` care este inseparabil` de efectul s`u politic, ]i anum e
complicitatea cu structurile globale de putere, ier arhice ]i opresive.
Logica instrumentalist` se bazeaz` pe un num`r de i poteze privind
natura realit`\ii, func\ia teoriei ]i rolul savantu lui ca teoretician. Mai întâi, 335 R. ASHLEY

raport cu puterea. În loc de a schimba o metapovest e a progresului cu o alta,
Ashley a ales postura de „disident“, f`r` s` caute s` înlocuiasc` discursurile
hegemonice în rela\iile interna\ionale, dar subminâ ndu-le astfel încât
„practicile s` poat` fi respinse sau invalidate; gr ani\ele s` poat` fi puse la
îndoial` sau înc`lcate; reprezent`rile s` poat` fi r`sturnate sau lipsite
de prezum\ia de a avea valoare axiomatic` ]i politi zate ]i istoricizate;
noi leg`turi între diverse elemente culturale s` po at` deveni posibile; s`
poat` fi deschise noi c`i de a gândi ]i a face poli tic` global`“. 6
Ashley dore]te s` nu mai consider`m puterea ca pe o proprietate
care poate fi de\inut` sau pierdut`. Puterea este s ituat` în „microrela\iile“
care constituie re\ele de putere ]i poate fi exerci tat` „de jos“ ca ]i „de sus“.
Acest mod de gândire este cât se poate de str`in de ideile realiste tradi-
\ionale despre „echilibrul de putere“ dintre „maril e puteri“ care utilizez`
„puterea“ pentru a proteja anumite interese ca pe u n instrument pentru
a-]i sus\ine sau îmbun`t`\i statutul într-un sistem ierarhic rigid.
Totu]i, în lumina celor scrise de el despre natura construit ` discursiv
a adev`rului ]i ra\iunii, începând din anii ’80 ope ra lui Ashley nu a urm`rit
ocuparea unui loc privilegiat de unde s` evalueze teoria sau practica rela-\iilor interna\ionale. La urma urmei, dac` adev`rul este o func\ie a puterii
]i invers, pe ce baz` î]i formulez` Ashley critica? De fapt, Ashley se li-
miteaz` la o sarcin` mult mai modest`, aceea de a e xplora complicitatea
teoriei interna\ionale cu problemele pe care pretin de c` încearc` s` le
rezolve. Aceasta este strategia „lecturii“ deconstructive a realismului în rela\iile interna\ionale, în special a neorealismul ui. El ne îndeamn` s`
citim textele realiste nu ca pe încerc`ri de a ogli ndi o realitate dat` de state
separate teritorial ce coexist` într-un mediu anarh ic. Dimpotriv`, ar trebui
s` le citim ca pe încerc`ri de a sus\ine statul suv eran din punct de vedere
teritorial ca depozitar al comunit`\ii politice car e ne delimiteaz` domeniul
libert`\ii ]i ne structureaz` identitatea ca membri ai unor comunit`\i
na\ionale distincte.
Aceasta este ceea ce în\elege el când se angajeaz` într-o „dubl` lec-
tur`“ a „problematicii anarhiei“ care construie]te o întreag` disciplin`
pentru a include un non-place în rela\iile interna\ionale. Asocierea anar-
hiei cu absen\a ordinii ]i autorit`\ii este posibil ` numai pe baza unei
conexiuni apriorice între suveranitatea teritorial` ]i ordine/comunitate.
Aceasta este, desigur, o tem` studiat` ]i de Robert Walker ]i Martin Wight,
dar Ashley ne îndeamn` s` insist`m pe practicile in telectuale ]i politice
care sus\in aceast` dihotomie, nu s` accept`m aceas t` tez` drept condi\ie
prealabil` a teoriei interna\ionale. „probleme“ ap`rute pe agenda rela\iilor interna\ion ale. Acest lucru este
eviden\iat clar în disputa cu John Herz din articol ul Political Realism and
Human Interests , unde îl invoc` pe Jürgen Habermas ]i no\iunea sa de
„interese de cunoa]tere constitutive“ în ]tiin\ele umane. În plus fa\` de
interesul tehnic de a ne controla mediul înconjur`t or ]i interesul practic de
a men\ine în\elegerea ]i comunicarea mutual`, avem un interes transce-
dental de „a ap`ra libertatea de contrângeri nerecuno scute, de rela\ii de
dominare ]i de condi\ii de în\elegere ]i comunicare distorsionat`, care
neag` oamenilor capacitatea de a-]i construi viitor ul prin ac\iune
con]tient` ]i voin\` deplin`“. 4
Ar fi oarecum simplist ca Ashley s` fie caracteriza t drept gânditor
utopic, atâta timp cât a reconsiderat par\ial un pr oiect de cercetare care
încerca s` explice tocmai acele „constrângeri“ ]i „ rela\ii de dominare“ în
scopul eliber`rii de ele. Ca ]i al\i membri ai stân gii radicale care au fost
influen\a\i de opera poststructurali]tilor francezi , în special de Michel
Foucault, Ashley nu mai g`se]te sus\inere în mo]ten irea intelectual` a
modernit`\ii pentru a l`muri valorile noastre sau p entru a oferi îndrumare
asupra modului în care ele pot fi realizate în oric e pachet de aranjamente
institu\ionale concrete. 5Totu]i, Ashley a reu]it s` atrag` aten\ia asupra
premiselor metafizice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\io-
nale. El a eviden\iat determinismul teoriei neoreal iste, mai ales al celei a
lui Kenneth Waltz, ]i a dezv`luit multe probleme ca re apar când se aplic`
metodologiile microeconomice în studiul politicilor mondiale. Ashley este
o figur` major` a ceea ce s-a numit „a treia dezbat ere“ a anilor ’80, care
este mai pu\in preocupat` de compatibilitatea cadru lui de analiz` aflat în
competi\ie decât de natura problematic` a criteriil or pe baza c`rora se
formeaz` standardele noastre de discern`mânt ]i eva luare.
Înc` de la mijlocul anilor ’80, Ashley a evoluat de la faza „eroic`“
radical` la o critic` subversiv` a teoriei rela\iil or interna\ionale. Aceast`
evolu\ie este compatibil` cu adoptarea de c`tre Ash ley a conceptului lui
Foucault despre interdependen\a dintre putere ]i cu noa]tere în via\a
social`. Concep\iile moderne trateaz` puterea ca pe o resurs` fungibil`*
care poate fi de\inut` ]i transferat` de la un agen t la altul. Prin contrast,
Ashley consider` puterea o re\ea de practici discip linare care ne ajut` s`
ne constituim identitatea. În acest context, ar fi gre]it s` credem c` lupta
revolu\ionar` în numele „clasei“ sau „rasei“ ne-ar putea emancipa în 337 R. ASHLEY RELA|II INTERNA|IONALE 336
* fungibil, adj. (jur., despre lucruri) – care poat e fi înlocuit cu altul de acela]i fel, de
aceea]i calitate ]i aceea]i cantitate, în cazul cân d formeaz` obiectul unei obliga\ii (cf.
DEX, ed. a II-a, 1998) (n. trad.).

care le sus\in“. 8Într-adev`r, Ashley este responsabil în parte pentr u
aceast` transformare din cadrul disciplinei. Pe de alt` parte, critica sa
atotcuprinz`toare a ra\iunii moderne îl exclude de la participarea la reno-
varea teoriei normative a rela\iilor interna\ionale . A]a cum afirm` Neufeld,
„postmodernismul este mai potrivit în subminarea ro lului ra\iunii in toto
decât în extinderea no\iunii de ra\iune dincolo de grani\ele epistemei pozi-
tiviste într-un mod compatibil cu reflexivitatea“. 9
R`mâne de v`zut dac` Richard Ashley va r`spunde cri ticilor recente
la adresa lucr`rilor sale, care îl acuz` c` înlocui e]te o form` de realism
tehnic cu exaltarea relativist` ]i chiar nihilist` a unor idealuri care pot
p`rea atractive ca teorie, dar care pot s` nu fie c ompatibile unele cu altele,
situa\ie în care este nevoie de criterii „ra\ionale “ pentru a alege între ele.
S-ar putea ca Ashley s` fi contribuit la preg`tirea terenului pentru reîn-
vierea principiilor eticii în teoria interna\ional` , chiar dac` el nu mai poate
participa la acest proces. Totu]i, este prea devrem e s` conchidem c`
Ashley se va retrage din fa\a criticilor s`i, care sunt gata s` considere
studiul rela\iilor interna\ionale ca aren` de cerce tare postpozitivist`, dar
nu se vor gr`bi „s` ard` la temperatura înalt` a hi perreflexivit`\ii“. 10
Note
1. Alexander Wendt, „Bridging the Theory/Meta-Theory Gap in International
Relations“, în Review of International Studies , nr. 17, 1991, p. 383.
2. Consulta\i Darry S. L. Jarvis, International Relations and the Challenge of
Postmodernism: Defending the Discipline , Columbia, South Carolina, University
of South Carolina Press, 1999.
3. Richard L. Higgott, James Richardson, „The State o f the Discipline: Realism
Under Challenge“, în International Relations: Global and Australian Perspe ctives
on an Evolving Discipline , Canberra, The Australian University Press, 1991. p. 67.
4. „Political Realism and Human Interests“, în International Studies Quarterly ,
nr. 25, 1981, p. 227.
5. Consulta\i Jim George, Discourses of Global Politics: A Critical (Re) Intr oduction
in International Relations , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994, p. 171-17 6.
6. „Untying the Sovereign Slate: a Double Reading of the Anarchy Problematique“,
în Millennium: Journal of International Studies , nr. 17, 1988, p. 254.
7. Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zalewski, „The Achievements of
Poststructuralism“, în International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 251-253. Studiile lui Richard Ashley sunt deci ale unui teor etician critic, de]i
nu în numele unei agende ideologice care s` ne perm it` s`-l includem în
oricare dintre orient`rile tradi\ionale paradigmati ce ale rela\iilor interna-
\ionale. Pentru c`, de]i ar fi tentant s`-l numim r adical tipic, radicalismul
s`u nu este legat de vreun proiect special în numel e unui anume grup de
oameni. El se descrie ca un înstr`inat radical atât de disciplin` cât ]i de
comunit`\ile teritorializate ale c`ror interac\iuni pretinde c` le reprezint`,
se consider` o figur` r`t`citoare de condotierre din Europa la [nceputurile
modernit`\ii,
„un str`in de orice a]ezare ]i de orice credin\`, c are ]tie c` nu va putea
fi niciodat` acas` printre oamenii de acolo… [cu ]o înclina\ie natural`
de a se purta într-un mod «virtual», adic` potrivit unui etos general sau
unei arte de a tr`i, conform c`ruia, de fapt, cinev a lupt` f`r` încetare în
mijlocul evenimentelor ]i al întâmpl`rii ca s` fac` posibil [ntr-un fel
tr`irea real` a unui ideal virtuos în mod inerent. Cineva poate spune c`
munca lui, de]i este o munc` de teritorializare, nu este niciodat` fixat`
la un teritoriu, ci mereu nomad`, mereu gata s` se deplaseze în c`u-
tarea nu a unei destina\ii, nu a unei finalit`\i, c i a unor locuri care ar
putea s` devin` obiectul unei strategii, unei arte a vie\ii, unui mod de
a se problematiza pe sine ]i de a-i problematiza pe al\ii.“ 7
Este dificil în aceast` etap` s` se evalueze contri bu\ia lui Richard
Ashley la teoria interna\ional`, c`ci el respinge c riteriile conven\ionale
folosite în mod obi]nuit pentru o astfel de evaluar e. Lucr`rile sale ]i-au
atras sprijinul unui mare num`r de oameni de ]tiin\ ` (mai ales tineri) din
Marea Britanie ]i SUA, dar ]i opozi\ia celor care p rivesc subversiunea lui
Ashley ca pe o amenin\are poten\ial` la integritate a disciplinei. Trebuie
spus c` stilul scrierilor lui Ashley, aproape poeti c uneori, este deseori dens
]i greu de în\eles pentru cei nefamiliariza\i cu fi lozofia Europei continen-
tale ]i cu vocabularul analizei poststructurale.
Poate cea mai serioas` critic` a lucr`rilor lui Ash ley ]i a celor inspi-
ra\i de ele este acuza\ia de relativism antifundamental. De ]i activitatea lui
Ashley trebuie s` fie privit` în contextul unei critici continue a pozitivis-mului din teoria rela\iilor interna\ionale, aceast` critic` a avut loc exact în
perioada în care grani\ele dintre teoria politic` ] i studiul rela\iilor interna-
\ionale au început s` cad`. Ast`zi, studiul eticii interna\ionale nu mai este
o activitate marginal` în cadrul disciplinei. A]a c um observ` Mark Neufeld,
„cea de-a treia dezbatere“ din rela\iile interna\io nale a îndemnat oamenii
de ]tiin\` s` reflecteze mai mult la ceea ce el num e]te „dimensiunile politi-
co-normative inerente ale paradigmelor ]i tradi\iil e ]tiin\ifice derivate pe 339 R. ASHLEY RELA|II INTERNA|IONALE 338

Perspectives on an Evolving Discipline , Canberra, The Australian Uni-
versity Press, 1991, p. 37-69.
Steve, Smith, Ken, Booth ]i Marysia Zaiewski, „The Achievements of Poststructuralism“,
în International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge, Cambridge
University Press, 1996, p. 240-253. Lecturi suplimentare
Brown, C., „Critical Theory and Postmodernism in In ternational Relations“, în
A.J.R. Groom and Margot Light (ed.), Contemporary International
Relations: A Guide to Theory , Londra, Pinter, 1994, p. 56-68.
Brown, C., „Turtles all the Way Down: Anti-foundati onalism, Critical Theory and
International Relations“, în Millennium: Journal of InternationalStudies ,
nr. 23, 1994, p. 213-238.
Gilpin, Robert, „The Richness of the Tradition of P olitical Realism“, [n International
Organisation , nr. 38, 1984, p. 287-304.
Jarvis, Darryl, International Relations and the Challenge of Postmo dernism:
Defending the Discipline , Columbia, South Carolina, University of South
Carolina Press, 1999.
Rosenau, Pauline, „Once Again into the Fray: Intern ational Relations Confronts
the Humanities“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 19,
1990, p. 83-110.
Spegele, Roger D., „Richard Ashley’s Discourse for International Relations“, în
Millennium: Journal of International Studies , nr. 21, 1992, p. 147-182. 8. Mark Neufeld, „Reflexivity and International Relat ions Theory“, în Millennium:
Journal of International Studies , nr. 22, 1993, p. 55.
9. Ibid ., p. 75. Pentru o excelent` prezentare a acestei d ezbateri consulta\i ]i Molly
Cochran, „Postmodernism, Ethics and International P olitical Theory“, în Review
of International Studies , nr. 21, 1995, p. 237-250.
10. Yosef Lapid, „The Third Debate: on the Prospects o f International Theory in a
Post-Positivist Era“, în International Studies Quarterly , nr. 33, 1989, p. 251.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Walker
]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Ashley
The Political Economy of War and Peace: The Sino-So viet-American Triangle
and the Modern Security Problematique , Londra, Pinter, 1980.
„Political Realism and Human Interests“, [n International Studies Quarterly , nr. 25,
1981, p. 204-236.
„Three Modes of Economism“, în International Studies Quarterly , nr. 27, 1983,
p. 463-496.
„The eye of power: the politics of world modelling“ , în International Organisation ,
nr. 37, 1983, p. 495-535
„The poverty of neorealism“, în International Organisation , nr. 38, 1984, p. 225-286.
„The Geopolitics of Geopolitical Space: Toward a Cr itical Social Theory of
International Polities“, în Alternatives , nr. 12, 1987, p. 403-434.
„Untying the Sovereign State: a Double Reading of t he Anarchy Problematique“,
în Millennium: Journal of International Studies , nr. 17, 1988, p. 227-262.
James Der Derian ]i Michael Shapiro, „Living on Bor der Lines: Man, Poststructu-
ralism and War“, în International/Intertextual Relations: Postmodern Re adings
in World Politics , Lexington, Massachusetts, Lexington Books, 1989,
p. 259-321.
James N. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel, „Imposing International Purpose: Notes
on a Problematic of Governance“, în Global Changes and Theoretical
Challenges: Approaches to World Politics for the 19 90’s , Toronto, D.C.
Heath & Co, 1989, p. 251-290.
„Introduction: Speaking the Language of Exile: Diss ident Thought in International
Studies“ (cu R.B.J. Walker), [n International Studies Quarterly , nr. 34,
1990, p. 259-268.
„Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question
of Sovereignty“, (cu R. B. J. Walker), [n International Studies Quarterly , nr. 34,
1990, p. 367-416.
Richard L. Higgott ]i James Richardson, „The State of the Discipline: Realism
Under Challenge“, în International Relations: Global and Australian 341 R. ASHLEY RELA|II INTERNA|IONALE 340

Walker sim\indu-se oarecum frustrat. Cele mai multe texte teoretice din
domeniu admit c` „teoria“ se compune dintr-un set d e generaliz`ri expli-
cative sau normative despre modele de comportare sa u tipuri de conduit`
din lumea „real`“. Sarcinile teoriei empirice sunt s` determine ]i s` clasi-
fice aceste modele precum ]i s` precizeze condi\iil e în care ar putea s`
aib` loc, s` se schimbe sau s` înceteze cu totul. { ntruc@t aceste modele
exist` ]i pot fi descoperite sub elementele conting ente ale practicii istorice
este posibil` o teorie (opusul istoriei narative) c a instrument care faciliteaz`
în\elegerea „realit`\ii“. Teoriile sunt cadrul inte lectual care face lumea
inteligibil`. Teoria este util` în func\ie de puter ea de explicare, care poate
fi evaluat` dup` criterii cum ar fi consecven\a log ic` intern` în utilizarea
conceptelor, verificarea empiric` a afirma\iilor, e viden\a empiric` pentru
ipoteze derivate din teorie ]i gradul de echilibrar e.
Walker nu este de acord. El respinge dihotomia conv en\ional` a lui
Popper dintre „teorie“ ]i „practic`“, conform c`rei a chestiunile epistemo-
logice sunt privilegiate fa\` de cele ontologice. P entru Walker, practica
este deja „înc`rcat` de teorie“. Lumea rela\iilor i nterna\ionale este în
primul rând una conceptual` – o lume a sensurilor – în care ac\iunea este
filtrat` ]i posibil` datorit` proceselor institu\io nalizate de interpretare pe
baza c`rora sunt ini\iate alte ac\iuni în lumea rea l`. Nu avem acces direct
la „lumea real`“ decât prin construirea ei discursi v` în egal` m`sur` de
c`tre participan\i ]i observatori. Astfel, Walker e ste în mod cert postmo-
dern în m`sura în care lucr`rile lui reflect` inter pretarea termenilor „mo-
dern“ ]i „postmodern“ formulat` de Zygmunt Bauman. 2Exist` diferen\e
între Bauman ]i Walker în în\elegerea lumii sociale ]i a naturii ]i scopu-
rilor muncii intelectuale. O tendin\` modern` presu pune c` un principiu
ontologic al „ordinii“, cum ar fi modelele asociate conduitei sociale, exist`
pentru a fi descoperit ]i explicat, ]i astfel este sensibil la manipulare ]i
control. Dar, în interpretarea tipic postmodern` a lumii, ordinea nu pre-
cede practicile ]i deci nu poate servi ca m`sur` ex terioar` a valabilit`\ii
lor. Fiecare model de ordine se face în\eles numai în termenii practicilor
care îl valideaz`. Astfel, de exemplu: „etica nu es te un depozit de principii
[teoretice ]care a]teapt` s` fie aplicate; este o practic` isto ric` continu`.
Departe de a fi lipsit` de principii etice, teoria rela \iilor interna\ionale este
deja constituit` prin expresii reale ale posibilit`\ii etice.“ 3
Dac` s-ar c`uta un termen mai specific decât „postm odern“ pentru
a caracteriza studiile lui Walker, acesta ar putea fi rezumat ca „metoda
practicilor discursive“. 4În contrast cu interpretarea conven\ional` a teorie i
ca instrument mai mult sau mai pu\in util, aceasta reliefeaz` construc\ia
discursiv` a realit`\ii. Limbajul este considerat c a parte dintr-un sistem ROBERT B. J. WALKER
Robert Walker scrie în cicluri. {n peste 20 de ani, el a elaborat
numeroase capitole de lucr`ri ]i articole (unele în colaborare cu Richard
Ashley), în care evalueaz` multe din ipotezele pe c are oamenii de ]tiin\`
le formuleaz` în studiul rela\iilor interna\ionale. El nu sugereaz` c` aces-
te ipoteze sunt corecte sau gre]ite, ci doar cercet eaz` ceea ce s-ar putea
numi condi\iile în care ele pot fi posibile. De]i l -am clasificat drept „post-
modern“, el n-ar fi de acord cu o astfel de caracte rizare. F`r` îndoial` c`
ar contesta ]i inten\ia mea de a-l „plasa“ în a]a f el încât activitatea sa s`
poat` fi „temperat`“ de studiul rela\iilor interna\ ionale. De altfel, el ]i-a
f`cut o meserie din a deconstrui dezbaterile ritual e ale acestei discipline
ca expresie a modernit`\ii.
Walker s-a n`scut în 1947 la Reading, Anglia. A abs olvit în 1968
masteratul la Universitatea din |ara Galilor ]i s-a mutat în Canada pentru
a-]i continua studiile. În 1977, ]i-a sus\inut doct oratul la Universitatea
Queens din Ontario ]i din 1981 a predat la Universi tatea Victoria din
British Columbia, Canada. A fost profesor invitat l a Australian National
University ]i la Princeton University .
Cea mai bun` cale de a aborda lucr`rile sale pare s ` fie descrierea
lor ca metateorie, dar nu în sensul descrierii moda lit`\ilor în care cerce-
t`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale []i pot îmbun`t`\i în\elegerea
empiric`. De altfel, el nu ezit` s` m`rturiseasc` c ` este cercet`tor al
rela\iilor interna\ionale. Interesul s`u pentru dis ciplina sau domeniul aca-
demic al rela\iilor interna\ionale nu se datoreaz` capacit`\ii sale de a ge-
nera o în\elegere mai bun` a acestui subiect, ci cu riozit`\ii sale ]tiin\ifice
fa\` de rela\iile interna\ionale:
„Ce ne spun rela\iile interna\ionale nu este chiar ceea ce se pretinde
deseori c` ne spun. Nu ne spun foarte mult despre c um este lumea, de]i
ne spun destule despre condi\iile în care putem s` pretindem c` ]tim ce
este lumea ]i care sunt posibilit`\ile ei viitoare. Chiar privite ca un
fenomen care cere explica\ii, ele sunt cu siguran\` un ghid bun despre
unde ]i cine credem c` suntem.“ 1
Ca o mic` mostr` a stilului de a scrie al lui Walke r, acest citat este
cel mai bun exemplu al strategiei lui. Mai degrab` decât despre lume,
Walker scrie despre modul în care al\ii scriu despr e ce cred c` este sau ar
trebui s` fie lumea. Având în vedere grija lui sau mai bine zis „obsesia“ lui
fa\` de presupozi\ii ]i ipoteze, cititorul poate pl eca de la o „întâlnire“ cu 343 R. B. J. WALKER

apelând la practicile filozofice, teologice ]i cult urale ale unei anumite
civiliza\ii istorice, conduse de nevoia de a în\ele ge ]i de a controla
acele momente de autonomie care s-au dezvoltat în t ranzi\iile com-
plexe ale Europei premoderne .“ 6
Astfel ne bucur`m de beneficiile comunit`\ii, cet`\eni cu drepturi în
cadrul statului. Pentru ceilal\i, din afara statulu i, obliga\iile noastre sunt
ca pentru „umanitate“, adic` o reflectare palid` a legii naturale. În cadrul
statului, „progresul istoric“ este conceput de-a lu ngul unei dimensiuni
temporale, în timp ce arbitrara diviziune spa\ial` a politicilor interna\io-
nale garanteaz` continuarea ei mai curând ca sfer` a necesit`\ii decât a li-
bert`\ii. În interiorul unui stat, drepturile cet`\ ene]ti universale de cet`-
\enie sunt, în principiu, aplicabile „tuturor“, cu observa\ia c` aceea]i uni-versalitate depinde de capacitatea statului de a-i exclude „pe cei din afara
sa“. Walker exploreaz` semnifica\ia politic` a suve ranit`\ii statale sufi-
cient de detaliat, afirmând c`, în absen\a oric`rei rezolv`ri „postmoderne“
a acestor contradic\ii, apelul la suveranitate este departe de a fi caduc.
Studiile lui Walker sunt importante pentru subminar ea ideii c`
suveranitatea statului, ca principiu constitutiv al rela\iilor interna\ionale,
va fi în curând dep`]it`. El pune [n eviden\` sl`bi ciunea crescând` a pu-
terii discursive a suveranit`\ii într-o epoc` a unei pretinse „globaliz`ri“,
dar afirm` c` nu poate fi vorba de un substitut atâta timp cât este nevoie
ca mai [nt@i s` se descopere mijloace postmoderne p entru a dep`]i con-
tradic\iile lumii moderne. Activitatea sa este impo rtant` ]i pentru cei care
cred c` este posibil s` se rezolve marile ]i îndelu ngatele dezbateri din
domeniu cât timp se p`streaz` o anumit` identitate autonom` pentru „dis-
ciplina academic`“ a rela\iilor interna\ionale. Dup ` Walker, condi\ia care
d` na]tere disciplinei este o barier` pentru rezolv area dihotomiilor din
interiorul ei. La nivelul practicii, el afirm` c` m ulte din discu\iile despre
„noile“ mi]c`ri sociale sunt exagerate. Atât timp c ât asemenea mi]c`ri
(constituite pe baza diferen\ierii dintre sexe sau a preocup`rii pentru medi-
ul înconjur`tor) nu reu]esc s` dea noi r`spunsuri la întreb`rile la care
suveranitatea statal` r`spunde atât de eficient, el e nu pot fi diferite de
„vechile“ mi]c`ri sociale ]i probabil vor avea acee a]i soart`.
În concluzie, lucr`rile lui Walker ne ajut` s` apre ciem limitele
numeroaselor dezbateri despre compatibilitatea „realismului“ cu studiul rela\iilor interna\ionale. Walker a contribuit mult la refacerea importan\ei
istorice a lui Max Weber în tradi\ia realist`, dar ]i la subminarea con-
cep\iei conform c`reia nu exist` decât o asem`nare rudimentar` între ori-
care doi „reali]ti“ în teoria rela\iilor interna\io nale. care creeaz` subiecte, obiecte ]i lumi. Indivizii ] i grupurile nu „exist`“ în
nici un fel semnificativ independent de construc\ia lor lingvistic`. Aceast`
recunoa]tere a rolului constitutiv al limbajului ]i discursului d` na]tere la
o nou` ]i radical` concep\ie despre putere, proprie practicilor lingvistice
prin care agen\ii sunt construi\i ]i reifica\i în d iferite tipuri de discursuri.
A]a cum explic` Doty:
„Practica discursiv` nu este detectabil` dup` un ce ntru fix ]i stabil,
cum ar fi con]tiin\a individual` sau un colectiv so cial. Practicile dis-
cursive care constituie subiecte ]i tipuri de subie ctivitate sunt disper-
sate, r`spândite în diverse locuri. Iat` de ce este important` no\iunea de
intertextualitate. Textele se refer` mereu la alte texte, care la rândul lor
se refer` la altele. Puterea proprie limbajului nu este deci ceva care este
centralizat, emanând dintr-un subiect dat cu antici pa\ie.“ 5
Walker este fascinat de textele teoriei rela\iilor interna\ionale, pe
care le consider` deosebit de bune pentru deconstru c\ie, de vreme ce
aceast` disciplin` este posibil` datorit` unei seri i de dihotomii concep-
tuale ]i lingvistice – realism contra idealism, ier arhie contra anarhie, teorie
contra practic`, etic` contra rela\ii interna\ional e ]i, cea mai semnificativ`,
politici contra rela\ii interna\ionale. În ciuda tuturor îndemnurilor (]i u ne-
ori a apologiei) din literatura de specialitate la realizarea unui fel de inte-
grare între teoria politic` (un discurs al progresu lui) ]i rela\iile inter-
na\ionale (un discurs al supravie\uirii), Walker ex ploreaz` în profunzime
modurile în care teoria politic` ]i studiul rela\iil or interna\ionale, departe
de a fi domenii academice separate, se constituie r eciproc ca o condi\ie a
posibilit`\ii.
În lucrarea sa Inside/Outside: International Relations as Politica l
Theory , 1993, Walker se ocup` de conceptul de suveranitat e statal`, pe
care îl consider` mult mai greu de „dep`]it“ decât cred mul\i cercet`tori.
Walker pretinde c` principiul suveranit`\ii statulu i este „crucial“ (unul
dintre cuvintele sale favorite), p`rând s` rezolve o serie de antinomii mo-
derne cum sunt eu-cel`lalt, identitate-diferen\`, u niversal-particular ]i uni-
tate-diversitate. Pe scurt, iat` argumentele sale:
„Principiul suveranit`\ii statului este mai pu\in o cerin\` legal` abstract`
]i mai mult o practic` politic` excep\ional de dens `. Ca r`spuns la problema
prolifer`rii autonomiilor într-o lume în care ierar hiile dispar, acest principiu arti-
culeaz` o interpretare specific modern` a spa\iului politic ]i o face prin rezolvarea
a trei contradic\ii fundamentale. El rezolv`, pe sc urt, raportul dintre unitate ]i
diversitate, dintre intern ]i extern ]i dintre spa\ iu ]i timp. Realizeaz` acest lucru 345 R. B. J. WALKER RELA|II INTERNA|IONALE 344

„Pedagogies on the Edge: World Politics Without Int ernational Relations“, în Lev S.
Gonick ]i Edward Weisband (ed.), Teaching World Politics: Contending
Pedagogies for a New World Order , Boulder, Colorado, Westview Press,
1992, p. 171-186.
„Gender and Critique in the Theory of International Relations“, în V. Spike Peterson
(ed.), Gendered States: Feminist (Re)visions of Internatio nal Relations
Theory , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992, p. 179-20 2.
Inside/Outside: International Relations as Politica l Theory , Cambridge, Cambridge
University Press, 1993.
„Violence, Modernity, Silence: From Max Weber to In ternational Relations“, în
David Campbell ]i Michael Dillon (ed.), The Political Subject of Violence ,
Manchester, Manchester University Press, 1993, p. 1 37-160.
„Social Movements World Polities“, în Millennium: Journal of International Studies ,
nr. 23, 1994, p. 669-700.
„International Relations and the Concept of the Pol itical“, în Ken Booth ]i Steve Smith
(ed.), International Relations Theory Today , Cambridge, Polity Press,
1995, p. 306-327. Lecturi suplimentare
Brown, C., „Critical Theory and Postmodernism in In ternational Relations“, în
A. J. R. Groom ]i Margot Light (ed.), Contemporary International Relations:
A Guide to Theory , Londra, Pinter, 1994, p. 56-68.
Camilleri, Joseph ]i Falk, Jim, The End of Sovereignty: The Politics of a Shrinking
and Fragmenting World , Londra, Edward Elgar, 1992.
Hansen, Lene, „Deconstructing a Discipline: R. B. J . Walker and International
Relations“, în Iver B. Neumann and Ole Waever (ed.) , The Future of
International Relations: Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997.
Jones, Roy E., „The Responsibility to Educate“, [n Review of International Studies ,
nr. 20, 1994, p. 299-311 (consulta\i ]i r`spunsul l ui R. B. J. Walker, p. 313-322). Note
1. R. B. J. Walker, „Pedagogies on the Edge: World Po litics Without International
Relations“, în Lev S. Gonick ]i Edward Weisband (ed .), Teaching World Politics:
Contending Pedagogies for a New World Order , Boulder, Colorado, Westview
Press, 1992, p. 173.
2. Zygmunt Bauman, Legislators and Interpreters: On Modernity, Postmod ernity
and Intellectuals , Ithaca, New York, Cornell University Press, 1987.
3. R. B. J. Walker, „Ethics, Modernity and the Theory of International Relations“,
în Richard L. Higgott ]i James L. Richardson (ed.), International Relations:
Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline , Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 129.
4. Termenul este bine explicat de Roxanne Lynn Doty, „Foreign Policy as Social
Construction“, [n International Studies Quarterly , nr. 37, 1992, p. 297-320.
5. Ibid ., p. 302.
6. R. B. J. Walker, Inside/Outside: International Relations as Politica l Theory ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p. 154 .
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolul referitor la Ashley.
Principalele lucr`ri ale lui Robert B. J. Walker
One World, Many Worlds: Struggles for a Just World Peace , Boulder, Colorado,
Lynne Reinner, 1988.
„Introduction: Speaking the Language of Exile: Diss ident Thought in International
Studies“ (cu Richard K. Ashley), în International Studies Quarterly , nr. 34,
1990, p. 259-268.
„Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question
of Sovereignty“ (cu Richard K. Ashley), în International Studies
Quarterly , nr. 34, 1990, p. 367-416.
„Interrogating State Sovereignty“ (cu Saul Mendlovi tz), în R. B. J. Walker ]i Saul
H, Mendlovitz (ed.), Contending Sovereignties: Redefining Political
Community , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1990, p. 1-12.
„Sovereignty, Identity, Community: Reflections on t he Horizons of Contemporary
Political Practice“, în Robert Walker ]i Saul H. Me ndlovitz (ed.), Contending
Sovereignties: Redefining Political Community , Boulder, Colorado, Lynne
Reinner, 1990, p. 159-185.
„Ethics, Modernity and the Theory of International Relations“, în Richard L.
Higgott and James L. Richardson (ed.), International Relations: Global
and Australian Perspectives on an Evolving Discipli ne , Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 128-162. 347 R. B. J. WALKER RELA|II INTERNA|IONALE 346

FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
INTERNA|IONALE
P@n` în anii ’80, în ciuda p`trunderii feminismului în alte ]tiin\e
sociale, rolul diferen\elor dintre sexe ( gender ) în teoria ]i practica rela\iilor
interna\ionale a fost, în general, ignorat. Situa\i a s-a schimbat ast`zi, c@nd
o serie de g@nditori femini]ti ]i-au îndreptat abor d`rile critice spre acest
domeniu, în care cercetarea a fost indiferent` fa\` de chestiunea diferen-
\elor dintre sexe. Era totu]i inevitabil ca o criti c` feminist`, îndreptat`
împotriva statului ]i a naturii teoriei politice, t ributare diferen\ierii sexuale,
s` se manifeste într-o anumit` m`sur` ]i în studiul rela\iilor interna\ionale.
O dat` cu sf@r]itul r`zboiului rece, cu revenirea l a „politicile de identitate“,
la care se al`tur` critica sus\inut` a pozitivismul ui specific domeniului din
anii ’80, oportunitatea de a examina rolul genului în rela\iile interna\ionale
a fost luat` în considerare de o serie de cercet`to ri femini]ti. La nivel
empiric, opera Cythiei Enloe dezv`luie rolul femeil or în sus\inerea rela-
\iilor interna\ionale, chiar dac` acest rol se joac ` în fundal ]i în marginea
teoriei rela\iilor interna\ionale. Jean Elshtain es te o g@nditoare ale c`rei
contribu\ii în domeniul rela\iilor interna\ionale î ]i au originea în în\e-
legerea profund` a rolului diferen\ierii sexuale în încadrarea concep\iilor
dominante asupra statului în g@ndirea occidental`. Ea clarific` în special
modul în care concep\iile despre rolul specific al b`rba\ilor ]i al femeilor
sunt exprimate în teoria ]i practica r`zboiului. Op era lui J. Ann Tickner se
concentreaz` pe rolul diferen\ierii sexuale în mode larea c`ilor în care se
studiaz` rela\iile interna\ionale. Ea afirm` c` ine galitatea dintre b`rba\i ]i
femei se reflect` în felul în care se g@nde]te desp re „securitate“ ]i „stabili-
tate“ în afacerile interna\ionale.
Dac` experien\ele feminine nu sunt luate în conside rare în stabi-
lirea a ceea ce se încadreaz` ]i a ceea ce nu se [n cadreaz` [n studiul rela-
\iilor interna\ionale, în\elegerea de c`tre noi a d omeniului r`m@ne în mod
radical incomplet`.

Activitatea lui Elshtain în domeniul rela\iilor int erna\ionale
porne]te de la examinarea rolului diferen\ierii sex uale pentru a institui
diviziunea dintre sfera public` ]i cea privat` în t eoria politic`. În Public
Man, Private Woman , ea exploreaz` modul în care aceast` distinc\ie es te
tratat` de-a lungul istoriei g@ndirii politice, în scopul de a schi\a evolu\ia
semnifica\iei termenului de „politic`“. Ea afirm` c ` se petrece o schim-
bare spectaculoas` în felul în care cele dou` sfere sunt concepute, o dat`
cu declinul Greciei antice ]i afirmarea cre]tinismu lui, dar diferen\ierea
sexual` r`m@ne esen\ial` în demarcarea acestora. Lu crarea a marcat
importan\a diferen\ierii sexuale pentru a ar`ta mod ul în care sfera politic`
este identificat` ]i asociat` cu caracteristici pre tins masculine. Construc\ia
bazat` pe diferen\ierea sexual` a deosebirilor dint re sfera „domestic`“ ]i
sfera politic` r`m@ne în centrul operei sale ]i în cadrul preocup`rilor ei în
domeniul rela\iilor interna\ionale.
Women and War (1987) este cea mai cunoscut` carte a ei, poate ]i
pentru c` este prima dintr-un val de literatur` fem inin` publicat` în ultimul
deceniu. Este în acela]i timp o carte neobi]nuit`, fiind neconven\ional`.
Într-un anumit fel, nici m`car nu este despre r`zbo i în sine. Nu g`sim aici
nici o încercare de a intra în dezbaterea asupra „c auzelor r`zboiului“ în inte-
riorul sistemului interna\ional sau asupra politici lor potrivite pentru redu-
cerea inciden\ei r`zboiului. În locul uzualei între b`ri „Care este cauza
r`zboiului ?“, Elshtain este interesat` de procesel e psihice care fac posibil
r`zboiul. Ea este preocupat` în special de modul în care asemenea percep\ii
sunt legate de construc\ia rolurilor genurilor în s ocietate ]i de motivele lip-
sei de interes fa\` de o astfel de construc\ie [n t radi\ia teoretic` anglo-ameri-
can`. În esen\`, lucrarea este o contabilizare plin ` de imagina\ie a „mitu-
rilor“ tradi\ionale privind rela\iile dintre b`rba\ i ]i femei ]i a rolului lor în
r`zboi. Ea descrie cele dou` mituri dominante: „b`r batul r`zboinic“ ]i
„femeia, suflet minunat“.
Lucrarea este neobi]nuit` ]i prin faptul c` Elshtai n se implic` direct
în text ]i î]i nareaz` istoria propriei vie\i, apel @nd des la jurnalul \inut în
perioada 1956-1972. Scopul ei este „s` conturez mai înt@i înt@lnirea mea,
copil ]i viitor cet`\ean, cu lumea mai larg`, adult `, a r`zboiului ]i a
violen\ei colective, a]a cum mi-a fost transmis` pr in filme ]i prin expe-
rien\a mea familial`; apoi, pozi\ia de martor înn`s cut, ca adolescent`, stu-
dent`, mam` ]i teoretician politic“. 1Nara\iunea personal` se între\ese cu
argumenta\ia istoric` mai larg`, astfel înc@t citit orul devine solidar cu
încercarea lui Elshtain de „a g`si o voce care s` a copere distan\a dintre
vie\ile individuale ]i loialit`\ile ]i obliga\iile publice“. 2JEAN BETHKE ELSHTAIN
Jean Bethke Elshtain, ca mul\i al\i g@nditori inclu ]i în aceast` carte,
este greu de integrat în paradigmele cunoscute ale rela\iilor interna\ionale.
Autoarea refuz` s` se [ncadreze [n acestea ]i prefe r` s` verifice posibili-
t`\ile domeniului [n mod autonom. De]i am putea s-o numim feminist`,
este foarte critic` la adresa unor ]coli de g@ndire feministe, care, afirm`
ea, perpetueaz` lipsa de în\elegere dintre b`rba\i ]i femei. Prin prisma
ultimei sale lucr`ri privind soarta democra\ei în S UA, ar fi mai potrivit s`
consider`m c` apar\ine mi]c`rii „comunitariene“ ( „communitarian“
movement ), dar ea subliniaz` ]i nevoia unei „societ`\i civi le“ interna\io-
nale mai puternice.
În primul r@nd, Elshtain este un teoretician politic deos ebit de inte-
resat de rolul diferen\ierii sexuale în modelarea f elului în care în\elegem
„politica“, fie ea intern` sau interna\ional`. Ea a urm`rit modul în care teo-
ria politic` este impregnat` de în\elegerea separa\ iei dintre sfera public` ]i
cea privat`, a statului-na\iune ]i a r`zboiului. Ma re parte din opera ei
relev` rolul genului ( gender ) nu numai în profilarea modului în care con-
cepem ]i vorbim despre rela\iile interna\ionale, ci ]i a celui în care ac\i-
on`m în rela\iile interna\ionale. Desigur, aceasta \ine de un scop mai larg,
acela de a trece dincolo de practicile intelectuale ]i politice care per-
petueaz` tiparul potrivit c`ruia b`rba\ii ]i femeil e g@ndesc despre ei în]i]i
]i despre posibilit`\ile deschise lor.
J. B. Elshtain s-a n`scut în 1940, [n nordul statul ui Colorado. A
crescut într-un sat mic – Timnath – cu 185 de locui tori. Tat`l ei era admi-
nistrator la ]coala din Timnath, ea fiind cea mai m are dintre cei cinci copii.
În timpul liceului, Elshtain a fost vicepre]edinta na\ional` a mi]c`rii
„Future Homemakers of America“, demonstr@nd un tale nt oratoric
deosebit, pentru care a c@]tigat numeroase premii. Dup` încheierea studi-ilor liceale, a plecat la Colorado State University pentru a studia istoria;
mai t@rziu, s-a transferat la University of Colorado , unde ]i-a ob\inut
licen\a în 1963. În aceea]i perioad` s-a c`s`torit, a avut trei copii ]i a
divor\at. În 1973 a ob\inut titlul de doctor la Uni versitatea Brandeis,
al`tur@ndu-se ulterior Departamentului de }tiin\e P olitice al Universit`\ii
Massachusetts (la Amherst) pe post de conferen\iar. A devenit profesor
asociat în 1976 ]i profesor titular în 1981. În 198 8, a fost numit` profesor
de ]tiin\e politice la Universitatea Vanderbilt (fi ind ]i prima femeie c`reia
i s-a rezervat o catedr` la Vanderbilt). În 1995 ea a devenit primul profe-
sor de etici sociale ]i politice la Divinity School a Universit`\ii din Chicago. 351 J. B. ELSHTAIN

B`rba\ii compun fronturile b`t`liilor, iar femeile- mame \in frontul de acas`.
Pentru c` aceste roluri sunt centrale în alc`tuirea identit`\ii noastre, Elshtain
sugereaz` c` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei nu p ot fi reconstruite dac` nu
ne reconsider`m g@ndirea despre r`zboi.
În concluzie, ea crede c` ar trebui destabilizate m iturile care ajut`
la perpetuarea r`zboiului. Elshtain accentueaz` nev oia de a crea „imagini
alternative ale cet`\eniei“ fa\` de cele asociate î n mod tradi\ional cu valo-
rile civice militare ( armed civic virtue ). Trebuie „s` cre`m spa\ii sociale,
experimente interactive care s` elibereze identit`\ i, oferind b`rba\ilor ]i
femeilor ocazia de a împ`r\i riscurile în calitate de cet`\eni“. 4De]i
Elshtain nu dezvolt` acest punct în mod deosebit, v aloarea lucr`rii Women
and War const` în schi\area problemelor epistemologice ale abord`rii stu-
diului r`zboiului din perspectiva b`rba\ilor ]i a f emeilor în cultura vestic`.
Elshtain a scris mult despre modul în care studiul rela\iilor interna-
\ionale marginalizeaz` diferen\ierea sexual`. |inta ei principal` este, cum
se poate b`nui, realismul. Cercet`torii tind s` vad ` statul ca pe un „dat“ ]i
atunci se concentreaz` asupra rela\iilor dintre stat e într-un mediu presupus
a fi anarhic, deriv@nd modele de comportament stata l din caracteristicile
structurale ale sistemului interna\ional. Printr-o astfel de abordare nu
numai c` se evit` punerea unor probleme importante privind construc\ia
social` a statului în sine, ci se ]i ascunde rolul genului de cadru al modului
în care studiem rela\iile interna\ionale. Subordona rea eticii în fa\a „]tiin\ei“
]i ignorarea general` a complicit`\ii teoriei polit ice în construirea diho-
tomiei dintre „interior“ ]i „exterior“ sunt dou` ca racteristici ale studiului
rela\iilor interna\ionale, în special în SUA, pe ca re Elshtain le condamn`. 5
Unul dintre cele mai reconfortante aspecte ale oper ei lui Elshtain
este c` ia în serios diferen\ierea sexual` ca rezul tat al construc\iei sociale
a b`rba\ilor ]i femeilor. A]a cum noteaz` Adam Jone s în critica sa la con-
tribu\iile feministe în rela\iile interna\ionale, „ foarte rar po\i g`si o lucrare
– m` g@ndesc la Women and War a lui Elshtain – care exploreaz` într-o
manier` echilibrat` ambiguit`\ile construc\iei dife ren\ierii sexuale ]i diver-
sitatea experien\elor de via\` ale b`rba\ilor ]i fe meilor“. 6Ea nu-]i pierde
prea mult timp cu ideea naiv` c` femeile ar fi iner ent mai pa]nice dec@t
b`rba\ii ]i c`, dac` ar exista mai multe femei în p ozi\ii de decizie politic`,
lumea ar fi mai pa]nic`. Elshtain arat` c` unele fe mei aflate în pozi\ie de
lider na\ional, ca regina Elisabeta I ]i Margaret T hatcher, nu prea s-au
dovedit a fi pacifiste. Ea arat` ]i c` presupunerea c` femeile sunt în mod
natural opuse r`zboiului a fost utilizat` ca argume nt antifeminist pentru a
„scuti“ femeile de nepl`cerile votului ]i de partic iparea politic`. Ceea ce a Prima parte a studiului lui Elshtain schi\eaz` în l inii mari dez-
voltarea valorilor civice în vechea Grecie ca av@nd aspect militar inevi-
tabil, concluzie consonant` cu analizele separa\iei public/privat din lucr`-
r`rile sale anterioare. Al`turi de dezvoltarea aces tei virtu\i civice „înar-
mate“, ca un element major în cultura vestic`, ea e xamineaz` cealalt`
tradi\ie cre]tin`, a încerc`rilor de „dezarmare a v irtu\ilor civice“. Aceasta
\ine de pacifismul cre]tinismului timpuriu, iar doc trina cre]tin` a „r`z-
boiului just“ poate fi considerat` o încercare de a media între cele dou`
aspecte ale culturii occidentale.
„Cu scopul de a restr@nge violen\a colectiv`, de a tempera orient`rile
de tip realpolitik ]i de a construi identit`\i umane, urma]ii actuali ai
g@ndirii «r`zboiului just» presupun (1) existen\a u nor dispozi\ii – dac`
nu convingeri – morale universale, de aici posibili tatea unei etici nere-
lativiste; (2) nevoia unei judec`\i morale asupra a cine/ce este agre-
sor/victim`, just/nejust, acceptabil/inacceptabil e tc.; (3) eficacitatea
poten\ial` a apelurilor ]i a argumentelor morale de a opri «bra\ul»
for\ei. Aceasta se adaug` la o viziune a valorilor civice nu în sensul cla-
sic, militar, ci [ntr-un fel care se produce indifer ent de necesit`\i.“ 3
C@t este de necesar ni se arat` prin puterea miturilor de a favoriza
r`zboiul. În a doua parte a lucr`rii, Elshtain î]i ad@nce]te studiul, aduc@nd
în discu\ie mituri ]i pove]ti tradi\ionale contrast ante, potrivit c`rora fe-
meile sunt v`zute ca d`t`toare de via\`, iar b`rba\ ii drept cei care iau via\a.
Înc` o dat`, metaforele vorbesc. În cadrul ]i al`tu ri de miturile dominante
men\ionate, Elshtain categorise]te femeile în „exce p\iile feroce“ ( the
„Ferocious Few“ ), exemplific@nd maternitatea spartan` (mama sparta n`
a c`rei prim` preocupare este rezultatul b`t`liei ] i abia apoi soarta fiului
participant la b`t`lie) ]i „majoritatea noncombatan t`“ ( the „Noncombatant
Many“ ). Aceast` ultim` clasificare ne ofer` ]i imaginea dominant` a
rela\iei dintre femei ]i r`zboi, chiar dac` nu lips esc nici relat`ri despre
femei lupt`toare.
Elshtain î]i mut` apoi aten\ia asupra construirii i dentit`\ilor mascu-
line în cadrul perpetu`rii discursurilor mitice des pre r`zboi. Similar
miturilor tradi\ionale care ne domin` imaginile asu pra femeilor ]i r`zboiu-
lui, exist` ]i tipare de g@ndire privind „b`rba\ii r`zboinici“. Ea analizeaz`
trei asemenea personaje masculine prototipice, „majorita tea militant`“
(the „Militant Many“ ), „minoritatea pacifist`“ ( the „Pacific Few“ ) ]i
„r`zboinicul milos“ ( the „Compassionate Warrior“ ). În acest context, ea
descrie limitele pe care rolurile de gen le impun b `rba\ilor ]i femeilor. 353 J. B. ELSHTAIN RELA|II INTERNA|IONALE 352

ce înseamn` acest „aici“. Demonstr@nd modul în care r`zboiul \ine în con-
tinuare de un discurs legat de gen în cultura occid ental`, opera lui Elshtain
deschide studierea rela\iilor interna\ionale astfel înc@t cercet`torii, indifer-
ent de sex, s` poat` evalua implica\iile politice a le ceea ce nu este, la urma
urmei, dec@t o înt@mplare a na]terii.
Note
1. Jean Bethke Elshtain, Women and War , New York, Basic Books, 1987. p. 4.
2. Ibid ., p. 42.
3. Ibid ., p. 151.
4. Ibid ., p. 257.
5. Consulta\i în special Jean Bethke Elshtain, „Inter national Politics and Political
Theory“, în Ken Booth ]i Steve Smith (ed.), [n International Relations Theory
Today , Cambridge, Polity Press, 1995, p. 263-78.
6. Adam Jones, „Does «Gender» Make the World go Round ? Feminist Critiques of
International Relations“, în Review of International Studies , nr. 22, 1996, p. 421.
7. Jean Bethke Elshtain, „Sovereignty, Identity, Sacr ifice“, în V. Spike Peterson
(ed.), Gendered States: Feminist (Re)visions of Internatio nal Relations Theory ,
Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992, p. 142.
8. Elshtain, Women and War , p. 233.
9. Jean Bethke Elshtain, Public Man, Private Woman: Women in Social and Poli tical
Thought , Princeton, New Jersey, Princeton University Press , 1981, p. 104.
10. Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat, „Jean Bethke E lshtain: Traversing the Terrain
Between“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International
Relations: Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997, p. 310.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Enloe,
Walker ]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Jean Bethke Elshtain
Public Man , Private Woman: Women in Social and Political Though t , Princeton,
New Jersey, Princeton University Press, 1981.
The Family in Political Thought , Brighton, Harvester, 1982.
„Reflections on War and Political Discourse: Realis m, Just War, and Feminism in
a Nuclear Age “, în Political Theory , nr. 13, 1985, p. 39-57.
Meditations on Modern Political Thought: Masculine/ Feminine Themes from
Luther to Arendt , New York, Praeger, 1986. impresionat-o cel mai mult pe Elsthain în timp ce a scris Women and War
a fost a fost tema sacrificiului în povestirile de r`zboi studiate:
„Textele … care au pus r`zboiul … pe seama agresivi t`\ii masculine
au devenit din ce în ce mai pu\in credibile … este o u]urare s`-mi dau
seama c` propriul meu fiu probabil nu a fost un ani mal st@nd la p@nd`
]i a]tept@nd ocazia s`-]i arate col\ii ]i s` verse s@ngele altcuiva.“ 7
Iat` de ce ar fi simplist s` o etichet`m pe Elshtai n ca „feminist`“,
fie admirativ, fie depreciativ. Într-adev`r, ea a f `cut mult pentru a submi-
na ideea c` exist` o mi]care feminist` unit` ]i ]i- a ar`tat îngrijorarea c`
aceast` etichet` nu numai c` produce iluzia unit`\i i dintre femei, ci ]i
compromite necesitatea de a g`si c`i de angajare în „virtutea civic`“, care
transcende genul:
„Un cor polifonic de voci feminine, ale c`ror melod ii diferite sunt
sesizabile, se aude acum în \ar`. Printre ele se af l` Antigone contem-
porane («La naiba, nu-l voi l`sa s` plece!»), femei tradi\ionale («Vreau
s` fiu protejat` ]i b`rba\ii sunt f`cu\i s` proteje ze!»), lupt`toare pe
frontul de acas` («Du-te, omule, ]i mori pentru pat rie!»), femei f`r`
capacitate civic` («Nu ]tiu prea bine!»), femei-r`z boinic («Sunt gata
s` lupt!») ]i femei pacifiste («Pacea este calea fe meii!»). Fiecare din-
tre aceste voci poate fi interpretat` ca v@rful une i piramide cobor@nd,
pe fiecare latur`, pentru a se coagula în identit`\i social e u]or de recu-
noscut, care uneori se manifest` ca mi]c`ri feminis te.“ 8
Elshtain este critic` ]i fa\` de feministele care p roclam` c` „tot ceea
ce este personal este politic“. Ea condamn` constru c\ia pe baz` de diferen-
\iere sexual` a opozi\iei privat/public, dar consid er` c` încercarea feminis-
telor radicale de a politiza domeniul privat este e a îns`]i o strategie patri-
arhal`, dar una care inverseaz` pur ]i simplu ierar hia tradi\ional` dintre
b`rba\i ]i femei. 9
În excelenta lor analiz` a operei lui Elshtain, Jen ny Edkins ]i
Veronique Pin-Fat sugereaz` c` proiectul ei are dou ` p`r\i: o angajare [n
metoda constructivismului social ]i nevoia politic` de „a reconstrui soci-alul pun@nd accent pe dificultatea manipul`rii form a\iunilor discursive“. 10
Din p`cate, ce ar însemna aceast` „reconstruire a s ocialului“ este vag des-
cris în lucr`rile ei. Uneori, ea face apel la ceea ce nume]te „politic` f`r`
suveranitate“, ce pare s` arate în direc\ia înt`ririi societ`\ii civile globale.Dar viziunea r`m@ne vag` ]i slab articulat`. Dincol o de aceasta, Elshtain
este un g@nditor-cheie în rela\iile interna\ionale contemporane nu din
cauz` c` ne arat` cum s` ajungem de „aici“ „acolo“, ci pentru c` ne spune 355 J. B. ELSHTAIN RELA|II INTERNA|IONALE 354

CYNTHIA ENLOE
Cynthia Enloe este profesor de rela\ii interna\iona le la Universi-
tatea Clarke, unde pred` din 1972. }i-a început car iera academic` ca
cercet`tor al dezvolt`rii etnice ]i politice din As ia de Sud-Est. De la
începutul anilor ’80, ea a fost o figur` central` î n încercarea de a revela
importan\a diferen\ierii sexuale în teoria ]i pract ica rela\iilor interna-
\ionale. Metoda ei de scris este una cu totul nou`, care caut` s` eviden\ieze
multitudinea rolurilor jucate de femei în determina rea for\elor economice
globale ]i a interac\iunilor statale, care depind, dup` ea, de rela\iile per-
sonale dintre femei ]i b`rba\i. Opera ei este uneor i catalogat` ca o versi-
une de empirism feminist în teoria rela\iilor interna\ionale, preocupat` în
primul r@nd de studiul femeilor ]i al rolului difer en\ierii sexuale ]i de
dezv`luirea limitelor cadrelor dominante de analiz` din domeniul rela-
\iilor interna\ionale. Pentru c`, de]i a devenit o practic` obi]nuit` divi-
zarea c@mpului rela\iilor interna\ionale în diferit e paradigme, Cynthia
Enloe afirm` c` nici una dintre ele nu este adecvat ` dac` suntem preocu-
pa\i de explicarea rolului genului în construirea i dentit`\ii noastre politice
]i de explorarea efectelor acestuia în rela\iile in terna\ionale.
Opera sa trebuie s` fie citit` deci cu con]tiin\a faptului c` modul în
care g@ndim rela\iile interna\ionale este îngr`dit de paradigmele existente.
Ele ne limiteaz` nu numai domeniul de percep\ie (ceea ce „vedem“ ca
fiind cei mai importan\i actori ]i rela\ii), ci ]i domeniul nostru conceptu-
al. Orizontul intelectual ne ajut` s` definim ceea ce consider`m important
de studiat ]i de aceea este indispensabil. El este ]i restrictiv. C@nd exclu-
dem din con]tiin\a noastr` anumite p`r\i din realit ate, facem aceasta nu
numai ca g@nditori individuali sau ca o consecin\` inevitabil` a unor legi
universale ale percep\iei umane, ci ]i ca fiin\e sociale. Ceea ce poate fi considerat „relevant“ este de fapt definit astfel d e regulile sociale (]i, ar
spune Enloe, de gen) ale excluderii. Aceste reguli sunt deseori implicite ]i
înv`\area lor este o parte a socializ`rii noastre î ntr-un domeniu de cerce-
tare predominant masculin. Cititorul va remarca de pild` c`, în afar` de
teoreticienii prezenta\i în aceast` sec\iune a c`r\ ii, între ceilal\i patruzeci
]i ]apte se g`se]te doar o femeie (Susan Strange). Ironic, este foarte difi-cil s` explor`m ceea ce este în mod „normal“ exclus din raza aten\iei noas-
tre. Exact capacitatea de a ne concentra asupra a c eea ce de obicei ignor`m
ne poate ajuta s` în\elegem fundamentele tacite ]i totu]i rudimentare ale
ordinii interna\ionale. Examinarea contextului soci al ]i a dinamicii exclu-
derii mentale ajut` la revelarea formei subtile dar extrem de puternice a Women and War , New York, Basic Books, 1987.
„The Problem with Peace “, în Millennium: Journal of International Studies ,
nr. 17, 1988, p. 441-449.
Power Trips and Other Journeys: Essays in Feminism as Civic Discourse ,
Madison, Wisconsin, University of Wisconsin Press, 1990.
Just War Theory , Oxford, Basil Blackwell, 1992.
„Sovereignty, Identity, Sacrifice “, în V. Spike Peterson (ed.), Gendered States:
Feminist (Re)visions of International Relations The ory , Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1992, p.141-154.
„Bringing It All Back Home, Again“, în James N. Ros enau (ed.), Global Voices:
Dialogues in International Relations , Boulder, Colorado, Westview Press,
1993, p. 97-116.
„The Risks and Responsibilities of Affirming Ordina ry Life“, în James Tully
(ed.), Philosophy in an Age of Pluralism: The Philosophy o f Charles
Taylor in Question ,Cambridge, Cambridge University Press, 1994.
Democracy on Trial , New York, Basic Books, 1995.
„International Politics and Political Theory “, în Ken Booth and Steve Smith (ed.),
International Relations Theory Today , Cambridge, Polity Press, 1995,
p. 263-278.
Lecturi suplimentare
Berkman, Joyce, „Feminism, War, and Peace Polities “, în Jean Bethke Elshtain ]i
Sheila Tobias (ed.), Women, Militarism and War: Essays in History ,
Politics and Social Theory , Oxford, Rowman ]i Liltlefield, 1990.
Edkins, Jenny ]i Pin-Fat, Veronique, „Jean Bethke E lshtain: Traversing the
Terrain Between “, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.), The Future of
International Relations: Masters in the Making , Londra, Routledge, 1997,
p. 290-315. Con\ine o bibliografie complex` a lucr` rilor lui Jean Bethke
Elshtain.
Light, Margot ]i Halliday, Fred, „Gender in Interna tional Relations “, în A.J.R.
Groom ]i Margot Light (ed.), Contemporary International Relations: A
Guide to Theory , Londra, Pinter, 1994, p. 45-55. RELA|II INTERNA|IONALE 356

\ional`, concentr@ndu-se asupra so\iilor de diploma \i, detaliind responsa-
bilit`\ile, problemele ]i avantajele femeilor c`s`t orite cu diploma\i ]i
demonstr@nd c` activitatea lor nepl`tit` ajut` la m en\inerea unei atmosfere
care favorizeaz` diploma\ia.
Studiind femeile în calitate de consumatoare, dar ] i de lucr`toare în
domeniul textil, casnic ]i agricol, Enloe dezv`luie gradul în care economia
interna\ional` depinde de munca femeilor. Studiul e i de caz se refer` la
crearea ]i dezvoltarea pie\ei interna\ionale de ban ane, bazat`, dup` opinia
ei, pe diferen\ierea rolurilor dup` gen. Anumite mu nci erau definite în
mod explicit ca fiind „masculine“, duc@nd la o iden titate corespunz`toare
masculin` asociat` cu ele. Femeile erau considerate drept „consumatori“
în Europa ]i SUA. Munca feminin` în economia banane lor este invizibil`,
dar esen\ial` în prelucrare ]i ambalare. Enloe se ang ajeaz` în analize sim-
ilare ale industriilor textile ]i de confec\ii ca ] i ale industriei interna\ionale
a muncilor casnice. În cazul în care cineva ar cons idera c` aceste studii de
caz sunt marginale fa\` de „afacerile adev`rate“ al e economiei interna-
\ionale, ar trebui s` \in` seama de faptul c`, de e xemplu, femeile filipineze
care muncesc în str`in`tate ca servitoare au o cont ribu\ie la economia
na\ional` mai mare dec@t industriile locale ale zah `rului ]i mineritului.
Enloe exploreaz` ]i ambiguitatea moral` a luptei pe ntru autodeter-
minare prin prisma preocup`rii sale pentru experien \a feminin`. Pe de o
parte, lupta na\ionalist` pentru independen\` polit ic` este dus` în numele
libert`\ii fa\` de controlul colonial. Dar Enloe su bliniaz` c` na\ionalismul
se poate dezvolta f`r` a afecta structurile patriar hale din colonie ]i poate
determina apari\ia unor noi forme de sexism indigen . În special lupta
armat` poate avea o influen\` negativ` asupra ]anse lor de eliberare a
femeilor în sens feminist.
„Militarizarea pune accent pe unitatea comunit`\ii în numele supra-
vie\uirii na\ionale, o prioritate care poate bara c riticile femeilor privind
practicile ]i atitudinile patriarhale. Astfel, mili tarizarea na\ionalist`
poate privilegia b`rba\ii.“ 2
Femeile pot juca un rol esen\ial în perpetuarea col onialismului, dar
se pot num`ra ]i printre victimele acestuia. Enloe examineaz` rolul feme-
ilor europene ca for\e „civilizatoare“, ca înv`\`toare ]i a sistente medicale.
În lucrarea urm`toare, The Morning After: Sexual Politics at the
End of the Cold War (1993), Enloe continu` c`utarea r`spunsului la într e-
barea: „Unde sunt femeile?“ De data aceasta ea stud iaz` rela\iile dintre
b`rba\i ]i femei ]i rolul acestora în men\inerea mi litariz`rii în timpul ]i
dup` r`zboiul rece. Înc` o dat`, ea încearc` s` dez v`luie at@t formele de controlului social, acela care ne influen\eaz` nu n umai conduita, ci ]i
modul de g@ndire.
Mai mult, cei exclu]i deseori din sfera aten\iei no astre nu sunt indi-
vizi sau grupuri oarecare, ci membri ai unor catego rii sociale specifice,
ceea ce face crucial` con]tientizarea capcanei epis temologice ce provine
din absolutizarea orizontului nostru socio-mental. Acesta nu este static, ci
se poate schimba în timp; astfel, acele grupuri soc iale care sunt excluse la
un moment dat de la ordinea politic` ]i moral` pot fi incluse într-o peri-
oad` ulterioar`. De exemplu, cu numai 200 de ani în urm`, p`rea ridicol`
acordarea de drepturi politice femeilor din Anglia. Înainte de a primi
asemenea drepturi, a fost nevoie ca ele s` lupte pe ntru a fi „v`zute“ ]i
recunoscute ca cet`\eni egali cu b`rba\ii. Opera Cy nthiei Enloe trebuie
în\eleas` ca parte a acestei lupte în studiul rela\ iilor interna\ionale.
De exemplu, în lucrarea ei cea mai cunoscut`, incit ant denumit`
Bananas, Beaches and Bases (1990), Enloe pune o întrebare simpl` care
conduce la direc\ii nea]teptate ]i la concluzii com plexe. Ce se înt@mpl` cu
modul nostru de a în\elege politica interna\ional` dac` lu`m experien\ele
de via\` feminine ca elemente centrale ale analizei noastre? În încercarea
de a r`spunde la aceast` întrebare ea se concentrea z` asupra a ]apte scene
majore ale unei politici interna\ionale privite pri n prisma diferen\elor de
gen: turismul, na\ionalismul, bazele militare, dipl oma\ia, m@na de lucru
feminin` din agricultur`, industria textil` ]i serv iciile. Ea arat` cum impli-
carea femeilor faciliteaz` turismul, colonialismul ]i exploatarea statelor
s`race de cele puternice economic. Rolul femeilor î n industria turismului
sexual interna\ional, posibilitatea lor de a c`l`to ri în siguran\` ]i de a-]i
folosi imaginea în dezvoltarea turismului sunt esen \iale pentru bunul mers
al sistemului economic interna\ional. Dup` p`rerea Cynthiei Enloe, „fap-
tul c` turismul nu este tratat la fel de serios ca petrolul sau armamentul de
c`tre comentatorii politici conven\ionali ne poate spune mai mult despre
construc\ia ideologic` a «seriozit`\ii» dec@t despr e politica turismului“. 1
Men\inerea economiei politice interna\ionale depind e totu]i de sta-
bilitatea rela\iilor politice ]i militare dintre st ate. În schimb, crearea de
comunit`\i politice ]i militare stabile a fost resp onsabilitatea femeilor ca
so\ii, prietene, prostituate ]i amfitrioane. Recrut `rile militare le-au creat
femeilor oportunitatea de a se al`tura for\elor arm ate din unele state ]i, de
asemenea, le-au permis militarilor s`-]i ia so\iile cu ei în misiuni externe
de durat`. În discu\ia privind politica sexual` a b azelor militare, Enloe
subliniaz` contribu\ia femeilor la crearea în str`i n`tate a unor comunit`\i
militare echilibrate ]i la stabilizarea vie\ii pers onalului militar sta\ionat
dincolo de grani\ele \`rii. În mod similar examinea z` diploma\ia interna-359 C. ENLOE RELA|II INTERNA|IONALE 358

globale ]i înaltele politici ale r`zboiului ]i ale diploma\iei dintre marile
puteri influen\eaz` via\a de zi cu zi a femeilor. P e de alt` parte, conducerea
afacerilor externe depinde în mare parte de rela\ii le „particulare“ ale
femeilor cu b`rba\ii, ca ]i de construc\ia social` a rela\iilor dintre sexe în
perpetuarea militarismului în lumea modern`. Astfel , ea afirm` c` „ana-
li]tii rela\iilor interna\ionale subestimeaz` canti tatea ]i varietatea tipurilor
de putere care ac\ioneaz` în orice rela\ie intersta tal` ]i fac gre]eala de a
presupune c` «intriga» situa\iei este mult mai simp l` ]i unidirec\ional`
dec@t ar putea fi în realitate. A lua [n serios exp erien\ele ]i reac\iile …
oamenilor care tr`iesc discret la margine sau jos e ste una dintre cele mai
exacte metode de a le estima.“ 3
Pe l@ng` dezv`luirea rolului practic al rela\iilor dintre sexe, opera
Cynthiei Enloe se constituie ca o provocare la adre sa modului obi]nuit în
care studiem rela\iile interna\ionale. Este o carac teristic` a majorit`\ii stu-
diilor în rela\ii interna\ionale aceea de a pre\ui distan\a teoretic` dintre su-
biect ]i obiect, ca ]i o anumit` parcimonie teoreti c`. Potrivit acestei abor-
d`ri conven\ionale, valoarea teoriei ca instrument de analiz` const` în fap-
tul c` ne permite s` simplific`m obiectul de studiu ]i s` ne concentr`m se-
lectiv pe actorii-cheie ]i rela\iile dintre ei. A]a cum subliniaz` Craig Murphy,
opera Cynthiei Enloe ]i a altor feministe din domen iu ne oblig` s` lu`m în
considerare modul în care distorsiunile legate de d iferen\ierea sexual` în
studiul rela\iilor interna\ionale limiteaz` valoare a a ceea ce consider`m
surse credibile de cunoa]tere, ca ]i criteriile pen tru evaluarea acesteia.
„Criticii ajung la concluzia c` în domeniul rela\ii lor interna\ionale
exist` tendin\a de a se supraaprecia (1) o atitudin e distan\at` ]i dezin-
teresat` fa\` de subiec\ii lor, (2) perspectivele c elor puternici ]i (3)
mijloacele specifice utilizate pentru încheierea de zbaterii academice.
În contrast, noua literatur` subliniaz` importan\a (1) realiz`rii unei mai
mari conexiuni cu subiec\ii analizei, (2) a angaj`r ii în discu\ie a per-
spectivelor celor dezavantaja\i ]i a (3) evit`rii s itua\iilor de tran]are
definitiv` a dezbaterii.“ 4
R`m@ne de v`zut modul [n care cercet`toarele femini ste, ca ]i
„agenda“, într-adev`r l`rgit`, a chestiunilor legat e de gen ]i rela\ii inter-
na\ionale pot contribui la recl`direa domeniului pr ivit ca un tot. Pe de o
parte, opera Cynthiei Enloe a contribuit mult la de construirea paradig-
melor dominante ]i a expus limitele oric`rui cadru de analiz` care nu ia în
considerare modurile complexe în care puterea este corelat` cu genul. Pe
de alt` parte, nu este clar dac` vechea agend` de p robleme ]i instrumente
conceptuale se poate adapta la noua problematic` sa u trebuie s` se schim-
be radical. masculinitate ]i feminitate c@t ]i rela\iile dintre b`rba\i ]i femei pe care
s-a bazat, printre altele, militarismul r`zboiului rece. Ea mai examineaz`
din perspectiva genului implica\iile demilitariz`ri i din perioada de dup`
r`zboiul rece, avertiz@nd împotriva speran\elor opt imiste asupra rezul-
tatelor unei p`ci care ignor` diferen\ierea sexual` . Metoda este similar`
celei din lucrarea precedent`, autoarea utiliz@nd b iografii specifice ale
unor b`rba\i ]i femei din diferite zone ale lumii p entru a sprijini o viziune
mai larg` despre militarismul puternic legat de rol urile de gen ]i cum aces-
ta d` un anumit profil no\iunilor de pericol, secur itate ]i munc`. Ea afirm`
c` dou` abord`ri importante pentru a în\elege milit arismul, definit ca un
proces prin care o societate devine controlat` de s au dependent` de as-
pectele sau mijloacele militare, au e]uat prin excl uderea modului în care
sunt legate împ`r\irea oamenilor dup` sexe ]i ident itate. Abord`rile cen-
trate pe stat sau pe capitalism ar trebui s` fie ma i complete, prin încorpo-
rarea dimensiunii de gen a militariz`rii. Lucrarea studiaz` din mai multe
puncte de vedere scopul politicilor r`zboiului rece , pe m`sur` ce Cynthia
Enloe utilizeaz` locuri ]i experien\e feminine pent ru a face conexiuni între
militarism, na\ionalism ]i r`zboiul rece. Ea extind e domeniul geografic al
r`zboiului rece pentru a-l duce pe cititor dincolo de manevrele celor dou`
superputeri, prefer@nd s` se concentreze asupra fem eilor din armata ame-
rican`, asupra diverselor efecte ale femeilor în un iform` [n grupurile care
militeaz` pentru drepturile homosexualilor ]i lesbi enelor, pentru femeile
albe de carier`, femeile afro-americane din armat` ]i femin istele din Con-
gresul american.
Enloe afirm` c` rela\iile de familie ale femeilor c a mame, so\ii, pri-
etene ]i prostituate formeaz` baza necesar` pentru „politicile înalte“ ( high
politics ), care sunt obiectul principal de studiu pentru mu l\i cercet`tori ai
rela\iilor interna\ionale. Un bun exemplu este anal iza f`cut` de ea r`zboiu-
lui din Golf din 1991. Departe de a se opri asupra ac\iunilor ]i dispozi\iilor
mentale ale lui George Bush, François Mitterrand sa u Saddam Hussein, C.
Enloe studiaz` r`zboiul din perspectiva unei menaje re filipineze lucr@nd
în Kuweit. Femei filipineze au emigrat din propria \ar` s`r`cit` pentru a
lucra ca menajere în statele cu economii puternice din zona Golfului.
Al`tur@ndu-se celor aproape 30 000 de menajere din O rientul Mijlociu,
ele nu s-au putut opune abuzurilor ]i violurilor di n partea patronilor sau,
în cazul Kuweitului, ale trupelor irakiene de ocupa \ie.
A]a înc@t c`utarea de c`tre Cynthia Enloe a unui r` spuns la între-
barea privind locul ]i rolul femeilor în rela\iile interna\ionale o duce
departe de agenda uzual` de întreb`ri a cercet`tori lor din domeniu, dar ea
consider` cele dou` agende ca fiind direct conectat e. For\ele economice 361 C. ENLOE RELA|II INTERNA|IONALE 360

The Politics of Pollution in a Comparative Perspect ive: Ecology and Power in
Four Nations , New York, McKay, 1975.
Does Khaki Become You?: The Militarisation of Women 's Lives , Londra, Pluto, 1983.
Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense o f International Politics ,
Berkeley, University of California Press, 1990.
The Morning After: Sexual Politics at the End of th e Cold War , Berkeley,
University of California Press, 1993.
„Questions About Identity in International Relation s “(cu Marysia Zaiewski), în
Ken Booth ]i Steve Smith (eds.), International Relations Theory Today ,
Cambridge, Polity Press, 1995, p. 279-305.
„Margins, Silences and Bottom Rungs: How to Overcom e the Underestimation of
Power in the Study of International Relations “, în Steve Smith, Ken Booth
]i Marysia Zaiewski (eds.), în International Theory: Positivism and
Beyond , Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 1 86-202.
Lecturi suplimentare
Peterson, V. Spike ]i Runyan, Anne Sisson, Global Gender Issues: Dilemmas in
World Politics , Boulder, Colorado, Westview, 1993.
True, Jacqui, „Feminism “, în Scott Burchill ]i Andrew Linklater (eds.), Theories
of International Relations , Londra, Macmillan, 1996, p. 210-251. P@n` la urm`, Cynthia Enloe recunoa]te c` nu toate femeile sunt
victime ale domina\iei ]i puterii masculine. Ea obs erv` c` femei ca Margaret
Thatcher ]i Jeanne Kirkpatrick reconsolideaz` patri arhatul, transform@nd
îns` conflictul interna\ional dintr-un „produs al b `rba\ilor“ într-unul „al
oamenilor“. În plus, ea a realizat analize privind rolul femeilor în perpe-
tuarea structurilor de putere în practica, de pild` , a colonialismului, ]i ocu-
parea de c`tre ele a unor pozi\ii de putere la nive lul managementului
mijlociu în organiza\iile interna\ionale. Aceasta s ugereaz` c`, de]i Cynthia
Enloe, ca ]i alte personalit`\i feministe, atac` de seori realismul pentru
perspectivele sale „masculiniste“ ( male stream bias ), se poate totu]i s` fie
adev`rate argumentele realiste asupra ubicuit`\ii c onflictului dintre comu-
nit`\ile rivale ca o consecin\` a mediului în care coexist`, indiferent de
rela\iile de putere din interiorul lor dintre b`rba \i ]i femei. Rela\iile dintre
ras`, clas`, sex ]i factorii na\ionali în construir ea identit`\ii ]i efectele lor
asupra rela\iilor interna\ionale sunt în continuare puternic contestate în
domeniu. De]i Cynthia Enloe a f`cut mult pentru a a trage aten\ia asupra
rolului diferen\ierii sexuale, înc` nu s-a determin at modul în care proble-
ma va fi integrat` într-un studiu mai larg al rela\ iilor interna\ionale.
Note
1. Cynthia Enloe, Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense o f
International Politics , Berkeley, University of California Press, 1990, p . 40
2. Ibid ., p. 58-59.
3. Cynthia Enloe, „Margins, Silences and Bottom Rungs : How to Overcome the
Underestimation of Power in the Study of Internatio nal Relations“, în Steve
Smith, Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism
and Beyond , Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 1 90.
4. Craig Murphy, „Seeing Women, Recognizing Gender, R ecasting International
Relations“, [n International Organisation , nr. 50, 1996, p. 53.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la
Elshtain ]i Tickner.
Principalele lucr`ri ale Cynthiei Enloe
Multi-Ethnic Politics: The Case of Malaysia , Berkeley, University of California
Press, 1970.
Ethnic Conflict and Political Development , Boston, Little, Brown, 1972. 363 C. ENLOE RELA|II INTERNA|IONALE 362

(1992). Ea arat` c` domeniul rela\iilor interna\ion ale este modelat de
diferen\ierea dintre sexe în a]a fel înc@t s` privi legieze asocierile cu mas-
culinitatea ]i s` marginalizeze vocile feminine. Ca ]i Elshtain, Tickner
afirm` c` realismul mo]tene]te o tradi\ie lung` de g@ndire care asociaz`
apartenen\a la o na\iune ]i cet`\enia cu serviciul militar ]i caracterele mas-
culine. Conceptul de securitate militar` a modelat îndelung defini\iile
securit`\ii na\ionale.
Tickner analizeaz` ]i felul cum tradi\iile occident ale majore ale
g@ndirii realiste, liberale ]i marxiste î]i au r`d` cinile în aspecte, definite
cultural, ce \in de masculinitate, subliniind valoa rea autonomiei, indepen-
den\ei ]i puterii. Acele tradi\ii au dat na]tere la concep\ii despre compor-
tament, cre]tere economic` ]i progres în maniere ca re oblig` femeile la
invizibilitate. De exemplu, individualismul atomist , ra\ionalitatea instru-
mental` ]i centrarea pe economia de pia\` ale liber alismului sunt bazate pe
experien\a masculin`, în timp ce focalizarea marxis t` pe clas` ascunde
felul în care diferen\ierea sexual` divide munca ]i puterea nu numai în
sfera public` a produc\iei, ci ]i în sfera privat` a reproducerii. Mai mult,
domina\ia unui gen fa\` de cel`lalt, asociat` cu tr adi\iile men\ionate ante-
rior, a fost v`zut` ca legat` de dominarea ]i explo atarea naturii.
Analiz@nd versiunea masculinizat`, geopolitic`, a s ecurit`\ii na\i-
onale, Tickner ]i-a articulat propriile scopuri. Ea sugereaz` c` omenirea
s-ar putea dep`rta de un sistem caracterizat de con flicte politice între sta-
tele-na\iune, apropiindu-se de un sistem amenin\at de dezordine intern` ]i
ambiental`. Defini\iile mai vechi ale securit`\ii n a\ionale ar putea deveni
tot mai vetuste ]i disfunc\ionale, mai degrab` spor ind dec@t reduc@nd inse-
curitatea indivizilor ]i a mediului lor natural. As tfel, ob\inerea p`cii, a
justi\iei economice ]i a echilibrului ecologic este inseparabil` de proiectul
egalit`\ii dintre sexe. De exemplu, ca furnizori de subzisten\` în lumea a
treia, femeile vor trebui s` munceasc` înc` mai mul t pe m`sur` ce resurse-
le de hran`, ap` ]i combustibil se vor deteriora.
În procesul de construc\ie a unei noi concep\ii asu pra securit`\ii
na\ionale, Tickner face c@teva sugestii practice, p ropun@nd schimb`ri în
ierarhii acolo unde se traseaz` politicile ce trebu ie urmate. Ea ar dori mai
multe femei în pozi\ii de decizie ]i mai mult` impo rtan\` acordat` mai
degrab` celor care asigur` mediere ]i protec\ie dec @t solda\ilor ]i diplo-
ma\ilor de paradigm` realpolitik .
De]i încearc` s` evite esen\ializarea „masculinului “ sau a „femini-
nului“, ea pare s` accepte argumentul c` femeile au dezvoltat caracteristi-
ci culturale care le fac mai înclinate c`tre medier e, solu\ii ce au în vedere
cooperarea ]i grija pentru ceilal\i. Dar aceasta nu se bazeaz` pe o superi-J. ANN TICKNER
J. Ann Tickner este profesor asociat de ]tiin\e pol itice la }coala de
Rela\ii Interna\ionale de la University of Southern California . Ea a mai pre-
dat la College of the Holy Cross , Worcester, Massachusetts. Abordarea ei
asupra chestiunii genului în rela\iile interna\iona le poate fi considerat` fe-
minism clasic ( standpoint feminism ). Aceast` variant` de feminism acade-
mic se pronun\` „pentru o construc\ie a cunoa]terii bazat` pe condi\iile
materiale ale experien\elor femeilor, [care ]ne ofer` un tablou mai complet
al lumii … din moment ce indivizii oprima\i au o în\elegere mai bun` asupra
sursei opresiunii dec@t opresorii“. 1Totu]i, perspectiva propus` de Tickner,
care ne atrage aten\ia asupra nenum`ratelor moduri în care studiul con-
ven\ional al rela\iilor interna\ionale poate margin aliza diferen\ierea sexual`
]i este el însu]i determinat de aceasta, nu este pr oiectat` s` privilegieze
femeile în defavoarea b`rba\ilor. Tickner este o fe minist` a c`rei oper` pre-
g`te]te terenul pentru transcenderea inegalit`\ii d intre sexe în teoria ]i prac-
tica rela\iilor interna\ionale. Ca parte a acestui proiect, opera lui Ann Tickner
poate fi situat` în contextul dezvolt`rii „politici lor de identitate“ ( identity
politics ) ]i a noilor mi]c`ri sociale de la sf@r]itul anilo r ’60, care au dat
na]tere ]i la mi]carea cunoscut` azi ca „feminismul din a doua genera\ie“.
Dezvoltarea politicilor de identitate în Occident s -a caracterizat
prin punerea accentului mai degrab` pe diferen\ele dintre grupuri dec@t pe
elementele comune. În ceea ce prive]te dezvoltarea feminismului „din a
doua genera\ie“, care a durat mai mult dec@t alte m i]c`ri sociale din
aceea]i perioad`, exista de asemenea un sentiment t ot mai puternic c`
ob\inerea de drepturi politice ]i civile formale pe ntru femei era nepotri-
vit`. Feministele au început s` examineze structuri le ideologice bine insti-
tuite, care plasau femeile în dezavantaj în raport cu b`rba\ii. Fraza „ceea
ce este personal este politic“ reflect` concep\ia d up` care distinc\ia
tradi\ional` dintre „politic“ ]i „privat“ ar fi gre u de sus\inut. Feministele
cereau recunoa]terea existen\ei patriarhatului în f amilie ]i eliberarea
femeilor în toate sferele vie\ii sociale ]i politic e.
În lucr`rile sale, Tickner a urm`rit ambele \eluri, ap`r@nd punctul de
vedere conform c`ruia femeile de\in cunoa]tere, perspect ive ]i experien\e
de care ar trebui s` se \in` seama în studiul rela\ iilor interna\ionale ]i
atac@nd modul în care experien\ele b`rba\ilor sunt proi ectate ca ]i cum ar
reprezenta un punct de vedere universal. Trebuie sp us c` opera lui Tickner
se remarc` prin în\elegerea profund` a literaturii pe care o critic`, ceea ce
face accesibile argumentele cercet`torilor mai trad i\ionali]ti din domeniu.
J. Ann Tickner este cunoscut` pentru lucrarea Gender in Interna-
tional Relations: Feminist Perspectives on Achievin g Global Security 365 J. A. TICKNER

în domeniu este aceea a unor state asociale care lu pt` pentru putere ]i
influen\`. Dat fiind angajamentul feminist c`tre un tip de etic` emancipa-
toare, se tinde ca acesta s` fie asociat cu tradi\i a „idealist`“ din domeniu.
Oricum, multe feministe dezaprob` modul în care cos mopolitanismul
occidental de tradi\ie kantian` are tendin\a s` uni versalizeze experien\a
masculin`. Astfel, feministele fac risip` de timp ] i efort în criticarea ]co-
lilor dominante de g@ndire din domeniul rela\iilor interna\ionale, în loc s`
[ncerce s` î]i g`seasc` un loc în cadrul categoriil or acestuia.
O a treia surs` de neîn\elegeri rezid` în suspiciun ea cu care femi-
nistele privesc modul în care majoritatea cercet`to rilor din domeniu se
angajeaz` în teorie. Studiul rela\iilor interna\ion ale în Marea Britanie,
SUA ]i [n alte state occidentale este puternic infl uen\at de tradi\ia intelec-
tual` a iluminismului. Tickner consider` c` aceast` tradi\ie este ea îns`]i
un produs legat de gen, datorat atributelor masculi ne care apreciaz` uti-
lizarea ra\iunii neutre, autonome [n în\elegerea ]i evaluarea lumii sociale:
„În timp ce majoritatea feministelor sunt angajate spre scopul emanci-
pator al realiz`rii unei societ`\i mai drepte … pro iectul kantian al reali-
z`rii acestui \el prin ]tiin\a iluminismului este p roblematic, deoarece
este ]i el influen\at de diferen\ierea sexual`. Fem inistele afirm` c`
dihotomii precum ra\ional/ira\ional, fapt/valoare, universal/particular,
public/privat, pe care s-a construit cunoa]terea il uminismului occiden-
tal… separ` mintea (ra\iunea) de corp (natur`) ]i d e aceea diminueaz`
rolul femeilor ca «subiec\i cunosc`tori».“ 4
Tickner continu` ilustr@nd modul în care cele trei tipuri de neîn\e-
legeri se manifest` în dezbaterile despre securitat e, pun@nd în contrast
abord`rile feministe, precum cea proprie, cu paradi gmele predominante în
domeniu. Trebuie men\ionat c` ea nu rezolv` ne[n\el egerile pe care le
explic` at@t de limpede. În schimb, articolele ei contribuie la definirea sur-sei fundamentale a separa\iilor dintre feministe ]i al\i cercet`tori ]i arat`
cum o abordare feminist` poate extinde în mod produ ctiv discursul asupra
securit`\ii. R`m@ne de v`zut dac` eforturile lui Ti ckner de a promova un
dialog mai profund între b`rba\i ]i femei pe tema r olurilor de gen vor avea
sau nu succes. Exist`, cred, dou` dificult`\i major e pe care ea nu le dis-
cut`, dar care ar trebui luate în considerare.
În primul r@nd, este indubitabil c`, (a) înainte de apari\ia feminis-
mului, femeile erau rareori obiect de studiu, iar d omeniul în întregul s`u
era lipsit de considera\ii privind diferen\ierea se xual` ( gender blind ); (b)
exist` în domeniu un dezechilibru major între num`r ul oamenilor de
]tiin\` b`rba\i ]i femei; (c) gradul în care o part e din conceptele centrale oritate inerent` femeilor, ci pe simplul fapt al experien\elor lor privind ine-galitatea. În ultim` instan\`, ]i ceea ce este cel mai important, ea caut` s`
dep`]easc` realitatea dat` de sex. Scopul ei nu este de a înlocui defini\ia masculin` a securit`\ii cu una feminin`, ci de a el imina construc\iile
bazate pe diferen\ele dintre sexe ]i de a crea un c oncept de securitate inde-
pendent de acestea din urm`.
În acest scop, Tickner a încercat s` promoveze o în \elegere mai
mare între b`rba\i ]i femei în studiul rela\iilor i nterna\ionale. Concep\ia ei
merit` s` fie studiat`, c`ci este esen\ial ca difer en\ierea sexual` s` fie cer-
cetat` mai sistematic sub aspectul leg`turilor sale cu domeniul rela\iilor in-
terna\ionale ]i nu numai de c`tre femei pentru feme i. Tickner ne atrage aten-
\ia asupra a trei tipuri de neîn\elegeri, înt@lnite în mod curent [n domeniu:
„În primul r@nd, neîn\elegeri referitoare la semnif ica\ia diferen\ierii sexu-
ale; în al doilea r@nd, probleme legate de diferite le realit`\i sau onto-
logii pe care femini]tii ]i nonfemini]tii le iau în considerare atunci
c@nd scriu despre politicile interna\ionale; în al treilea r@nd, disputele
epistemologice care presupun întreb`ri precum aceea dac` femini]tii
au sau nu o teorie.“ 2
Prima neîn\elegere se bazeaz` pe percep\ia fals` c` feministele sunt
interesate numai de aspectele „antimasculine“. Tickner afirm` c` femi-nistele din domeniu utilizeaz` termenul de „gen“ în tr-un sens social con-
structivist. Acesta se refer` la institu\ionalizare a social` a diferen\ei sexu-
ale ]i este un concept utilizat de cei care în\eleg c` nu numai inegalitatea
dintre sexe, ci ]i diferen\ierea sexual` este const ruit` social. Ea afirm` c`
o via\` social` determinat` de diferen\ele de sex s e bazeaz` pe trei procese
principale: „atribuirea de metafore dualiste, bazat e pe ideea de gen,
diferitelor dihotomii percepute, apelarea la aceste dualisme sexuale pentru
organizarea activit`\ii sociale ]i împ`r\irea activ it`\ilor sociale necesare
între diferite grupuri umane“. 3Astfel c` diferen\ierea sexual` preocup` în
egal` m`sur` b`rba\ii ]i femeile. Din moment ce rel a\iile dintre sexe sunt
deseori inechitabile, avantaj@nd b`rba\ii, este de în\eles ca femeile, mar-
ginalizate în domeniu (at@t ca oameni de ]tiin\` c@ t ]i ca \inte ale studiu-
lui), s` fie promotoarele încerc`rii de introducere a perspectivei diferen-
\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale.
A doua neîn\elegere deriv` din faptul c` numeroase feministe nu
pot dec@t s` atace modurile de conceptualizare a ca drului de g@ndire cen-
trat pe experien\a masculin` în rela\iile interna\i onale. În timp ce multe
dintre feministe sunt interesate de construc\ia soc ial` a diferen\ierii dintre
sexe la toate nivelurile politicii mondiale, imagin ea conven\ional` a lumii 367 J. A. TICKNER RELA|II INTERNA|IONALE 366

ale disciplinei sunt ele însele influen\ate de dife ren\ierea sexual` este insu-
ficient examinat. Chiar dincolo de aceste trei punc te, r`m@ne înc` neclar
dac` domeniul trebuie s` fie reconstruit în întregi me sau dac` ideea de gen
î]i poate g`si locul ei în domeniu, f`r` ca acesta s`-]i abandoneze bagajul
existent de cuno]tin\e teoretice ]i empirice. Tickn er nu se angajeaz` în
rezolvarea acestei chestiuni, care r`m@ne o problem ` pentru cercet`rile ]i
dezbaterile viitoare.
În al doilea r@nd, cu toat` încrederea în nevoia de a transcende dife-
ren\ierea sexual`, dorin\a sa admirabil` de „a men\ ine dialogul“ nu este
împ`rt`]it` de to\i cercet`torii, fie ei femini]ti sau nefemini]ti. Dincolo de
nevoia de a studia „genul“, tot efortul ]tiin\ific feminist întreprins [n dece-
niul trecut se refer` clar la emanciparea femeilor. A]a cum observa Lara
Stancich, „o alt` problem` referitoare la includere a mai pronun\at` a dife-
ren\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale este dispari\ia brusc` a «b`r-
ba\ilor» acolo unde ei fuseser` omniprezen\i … În cele mai multe cazuri în
care este discutat` ideea de gen, femeile sunt în c entrul discu\iei ]i al
interesului, iar «b`rba\ii» dispar.“ 5
Aceasta ar putea fi o problem` temporar`, c`ci tot mai mul\i b`rba\i
încep s` în\eleag` importan\a diferen\ierii sexuale în lumea pe care o stu-
diaz` ]i apare o nou` genera\ie de feministe, mai p u\in dornice dec@t cea
anterioar` s` d`r@me u]ile rela\iilor interna\ional e pentru a pune piciorul
în prag. Între timp, cercet`torii nu ar avea dec@t de c@]tigat din studierea
lucr`rilor lui J. Ann Tickner asupra importan\ei ge nului în rela\iile inter-
na\ionale.
Note
1. J. Ann Tickner, „Identity in International Relatio ns Theory: Feminist
Perspectives“, în Yosef Lapid ]i Friedrich Kratochwil (ed.), The Return of
Culture and Identity in International Relations The ory , Boulder, Colorado,
Lynne Reinner, 1996, p. 150.
2. J. Ann Tickner, „You Just Don't Understand: Troubl ed Engagements Between
Feminists and IR Theorists“, în International Studies Quarterly , nr. 41, 1997, p. 613.
3. Ibid ., p. 614.
4. Ibid ., p. 621.
5. Laura Stancich, „Discovering Elephants and a Femin ist Theory of International
Relations“, în Global Society , nr. 12, 1998, p. 131. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la
Elshtain ]i Enloe.
Principalele lucr`ri ale lui J. Ann Tickner
„Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: a Feminist Reformulation “,
în Rebecca Grant ]i Kathleen J. Newland (ed.), Gender and International
Relations , Bloomington, Indiana University Press, 1991, p. 2 7-40.
Gender in International Relations: Feminist Perspec tives on Achieving Global
Security , New York, Columbia University Press, 1992.
„Identity in International Relations Theory: Femini st Perspectives “, în Yosef
Lapid and Friedrich Kratochwil (ed.), The Return of Culture and Identity
in International Relations Theory , Boulder, Colorado, Lynne Reinner,
1996, p. 147-162.
„You Just don’t Understand: Troubled Engagements Be tween Feminists and IR
theorists “, în International Studies Quarterly , nr. 41, 1997, p. 611-632.
Lecturi suplimentare
Sylvester, Christine, Feminist Theory and International Relations in a Po stmodern
Era , Cambridge, Cambridge University Press, 1994. 369 J. A. TICKNER RELA|II INTERNA|IONALE 368

SOCIOLOGIE ISTORIC~
TEORII PRIVIND STATUL
G@nditorii prezenta\i [n continuare nu au preg`tire academic` specifi-
c` domeniului rela\iilor interna\ionale. Anthony Gi ddens, Michael Mann
]i Charles Tilly au preg`tire ]tiin\ific` în sociol ogie. Interesul lor cu privire
la domeniul rela\iilor interna\ionale apare din pre ocuparea pentru dinami-
ca istoric` a apari\iei statului ]i leg`turile acestuia în timp ]i spa\iu cu r`z-
boiul ]i capitalismul. Într-un grad mai mic sau mai mare, ace]ti gânditori
se plaseaz` la stânga spectrului politic, cu toate c` exist` unele asem`n`ri
între perspectiva lor asupra statului ]i cea a real i]tilor, care tind s` fie con-
servatori din punct de vedere politic. Ei se abat d e la realism, refuzând s`
analizeze domeniul rela\iilor interna\ionale ca pe o sfer` de activitate sepa-
rat` de politica intern`. De aceea, sunt interesa\i de condi\iile istorice care
au condus la apari\ia unei asemenea diferen\ieri în cadrul activit`\ii politi-ce. În plus, în timp ce reali]tii tind s` opun` pol itica intern` celei interna-
\ionale ]i s` le trateze în termeni antonimici (ord ine contra anarhie, pace
contra r`zboi), autorii din capitolul de fa\` sunt [n mod evident [nclina\i s`
considere politica de putere ca fiind dominant` la ambele niveluri de ana-
liz`. Statul este asem`nat cu Ianus.* Capacitatea s tatului de a genera loia-
litate ]i resurse pentru a purta r`zboi cu alte sta te se afl` în strâns` leg`tur`
cu domina\ia sa asupra altor actori sociali din soc ietatea civil`. Gânditorii
prezenta\i sunt istorici cu deschidere ampl` care a nalizeaz` traiectoria sta-
tului în spa\iu ]i timp. Ca ]i al\i g@nditori inclu ]i [n aceast` carte, cei anali-
za\i [n acest capitol sunt angaja\i [ntr-un num`r d e dezbateri disciplinare
privind rolul capitalismului [n explica\ia istoric`, importan\a relativ` acor-dat` la ceea ce Michael Mann nume]te „sursele puter ii sociale“ ]i viitorul
statului [ntr-o er` de cert` „globalizare“ a activi t`\ii economice.
* În mitologia roman`, Ianus era zeul începutului ] i sfâr]itului, fiind reprezentat cu dou` fe\e
– n. trad.

analizei sociale; elementele-cheie ale teoriei desp re statul modern; contri-
bu\iile mai recente cu privire la dezbaterea asupra naturii ]i evolu\iei „moder-
nit`\ii“ ]i „globaliz`rii“.
În vastul manual introductiv de sociologie al lui G iddens, termenul
„structurare“ ( structuration ) nu apare la index, îns` autorul explic` ideea
de baz` a acestui termen în pasajul urm`tor:
„Sistemele sociale sunt formate din ac\iuni ]i rela \ii umane: repetarea
lor în decursul unor perioade de timp ]i spa\iu le ofer` un tipar ( pa-
ttern ) … ar trebui s` în\elegem societ`\ile umane drep t cl`diri care se
reconstruiesc în fiecare moment chiar la nivelul c` r`mizilor care le
compun . Ac\iunile noastre, ale tuturor, sunt influen\ate de caracteris-
ticile structurale ale societ`\ilor în care ne-am n `scut ]i am tr`it; în
acela]i timp, noi recre`m (]i într-o anumit` m`sur` modific`m) acele
caracteristici structurale prin ac\iunile noastre.“1
Giddens sus\ine c` analiza sociologic` adecvat` a o ric`rui „sistem
social“ trebuie s` includ` „o dubl` hermeneutic`“ ( sau metod` de inter-
pretare), acordând o aten\ie special` atât modalit` \ilor în care „structurile“
limiteaz` ac\iunea, cât ]i celor care fac posibil` o ac\iune cu sens. Ideea
lui de structur` este mai degrab` analoag` celei di n lingvistic` decât celei
din sociologia tradi\ional`. Structurile se aseam`n ` cu regulile ]i resurse-
le care sunt „exemplificate“ în sistemele sociale p e m`sur` ce actorii se
inspir` din ele în existen\a social` cotidian`. Mar e parte din activitatea lui
Giddens din anii ’70 s-a concentrat pe elaborarea t eoriei structur`rii, care
se opunea determinismului structural marxist ]i teoriilor func\ionaliste cu
privire la clasele sociale din societ`\ile industria le.
El a fost totodat` implicat într-o critic` continu` a influen\ei epis-
temologiilor pozitiviste din ]tiin\ele sociale, în concordan\` cu care se pre-
supune c` actorii sunt produse ale for\elor sociale impersonale ]i determi-
nate. Ideea „structur`rii“ încearc` s` medieze într e voluntarismul excesiv
]i opusul acestuia din sociologie, determinismul. D aniel Ross remarc`:
„produs al proiectului de sintez`, [structurarea ]trebuie s` fie v`zut` ca un
aparat metodologic separat de preocup`rile privind substan\a.“ 2De ase-
menea, trebuie observat c` „hermeneutica dubl`“ are implica\ii importante
pentru func\ia social` a sociologului. Giddens sus\ ine c`, implicându-ne în
sociologie, stabilim sensul ac\iunilor oamenilor ca re se g`sesc ei în]i]i în
procesul de stabilire a sensului acelora]i ac\iuni. De aceea, pot exista
schimburi pozitive între perspectivele sociologului ]i cele ale actorilor pe
care îi studiaz`. To\i pot înv`\a unii de la al\ii ]i astfel cuno]tin\ele socio-
logice chiar ne pot transforma via\a. ANTHONY GIDDENS
Anthony Giddens a avut atât o contribu\ie direct` l a studiul rela-
\iilor interna\ionale, cât ]i una indirect`. Desigu r, el a scris foarte mult
despre importan\a „interna\ionalului“ în în\elegere a naturii statului în spe-
cial ]i a „modernit`\ii“ în general. Pe l@ng` inter esul s`u fa\` de importan\a
rela\iilor interna\ionale pentru sociologie, activi tatea lui privind „teoria
structur`rii“ din anii ’70 a influen\at mul\i speci ali]ti în rela\iile inter-
na\ionale. Îndeosebi Alexander Wendt s-a inspirat c opios pentru propria
cercetare din lucr`rile de început ale lui Giddens despre problema „agent-
structur`“. Ca ]i Michael Mann sau Charles Tilly, G iddens consider` c` o
analiz` adecvat` a statului modern trebuie s` cupri nd` domeniile „intern“
]i „interna\ional“, de]i propria sa teorie asupra s tatului s-a constituit mai
degrab` printr-o critic` extins` a marxismului ca t eorie social`, decât ca
rezultat direct al unei analize empirice în cadrul sociologiei istorice ]i comparative. Giddens încearc` în mod explicit s` ev ite materializarea
structurilor atunci când prezint` schimbarea social ` ]i politic`. Ca ]i la
Mann ]i Tilly, cititorul poate fi intimidat de volu mul lucr`rilor scrise de
Giddens. Din fericire pentru cei care studiaz` rela \iile interna\ionale,
numai câteva din lucr`rile lui sunt importante în a cest domeniu, iar repu-
ta\ia sa este atât de mare încât exist` o bogat` li teratur` critic` cu privire
la lucr`rile lui.
În ianuarie 1997, la vârsta de 59 de ani, Giddens a preluat postul de
director al London School of Economics . Numirea s-a datorat în parte rele-
van\ei ]i activit`\ii sale multidisciplinare, pe lâ ng` renumele s`u din soci-
ologie. S-a n`scut în ianuarie 1938 ]i a absolvit m eritoriu sociologia ]i psi-
hologia la Universitatea Hull în 1959. Dup` o scurt ` perioad` de studii
postuniversitare la London School of Economics , unde a absolvit un pro-
gram de master în sociologie în 1961, a predat acea st` materie la Univer-
sitatea din Leicester pân` în anul 1970 ]i apoi s-a întors la Cambridge pen-
tru a preda ]i a-]i continua doctoratul. În 1976 a dobândit titlul de doctor
la King’s College , Cambridge. În 1986 a fost numit profesor de socio logie
la Cambridge ]i a r`mas acolo pân` a devenit direct or la London School
of Economics . Giddens a predat foarte mult în SUA ]i în Europa. În 1985
a contribuit la înfiin\area Polity Press , o editur` academic` de succes din
Marea Britanie. În 1989, Giddens a fost numit pre]e dinte ]i director al
Centrului de Cercet`ri Sociale.
În lumina orizontului larg al operei lui, punem [n eviden\` aici trei
aspecte, care sunt relevante pentru domeniul rela\i ilor interna\ionale. Acestea
sunt: teoria „structur`rii“ ca abordare metodologic ` cuprinz`toare în cadrul 373 A. GIDDENS

Hegel, care presupune existen\a unei mi]c`ri necesa re de la particular la
universal în forma unei clase muncitoare revolu\iona re ce lupt` pentru
emancipare. Pentru Giddens, transformarea [n bunuri economice a timpu-
lui ]i spa\iului este la fel de important` ca ]i tr ansformarea [n bun econo-
mic a muncii pentru a face posibil capitalismul ]i, mai mult, modelele de
structurare care sus\in „distan\area timp-spa\iu“ n u pot fi explicate doar în
termenii cererii capitaliste.
Studiul The Nation-State and Violence reia un argument introdus în
prima lucrare ]i cerceteaz` condi\iile care fac pos ibil` sus\inerea supre-
ma\iei societ`\ii de clas`. Aceasta este lucrarea î n care Giddens conecteaz`
dimensiunea „intern`“ ]i „interna\ional`“ a modelel or de structurare din
epoca modern`. Înc` o dat` tema „distan\are timp-sp a\iu“ este central`. În
plus, Giddens afirm` c` dezvoltarea capitalismului, industrialismului ]i a
statului-na\iune nu poate fi în\eleas` corect într- un mod simplu, de tip
„baz`-suprastructur`“. Fiecare element are logica s a independent` ]i nu
poate fi redus la altul. „Capitalismul [trebuie ]s` fie eliberat de cadrul ge-
neral al materialismului istoric ]i integrat într-o abordare diferit` a istoriei
]i a analizei institu\iilor moderne.“ 4Giddens afirm` c` dezvoltarea puterii
administrative ]i mai ales a puterii statului repre zint` for\a principal` care
duce la distan\are. Cre]terea puterii administrativ e a statului deriv` din
capacit`\ile acestuia de a codifica informa\ia ]i d e a supraveghea activi-
tatea. Ca rezultat, statul poate controla din ce în ce mai mult timpul ]i
spa\iul activit`\ii umane. Nu doar transformarea [n bun economic a puterii
de munc` face posibil` dezvoltarea for\elor de prod uc\ie. Supravegherea
la locul de munc` este la fel de important`. Dup` p `rerea lui Giddens, care
se apropie foarte mult de opinia lui Michel Foucaul t, concentrarea resur-
selor alocate depinde de resursele de autoritate, a stfel încât productivitatea
nu se dezvolt` doar din interiorul capitalismului.
Evolu\ia capitalismului a depins de apari\ia unui s tat centralizat
capabil s` pacifice popula\ia ]i s` aplice o lege d emn` de încredere, care
s` nu fie subordonat` capriciului monarhilor ]i s` îi includ` pe nobili. Ca
]i Charles Tilly în lucr`rile sale, Giddens afirm` c` aceast` sarcin` a fost
realizat` prin extinderea puterii administrative a statelor absolutiste în se-
colele al XVI-lea ]i al XVII-lea, datorit` în parte schimb`rii modalit`\ii de
purtare a r`zboiului. Necesitatea exploat`rii resur selor a condus statul
c`tre monetizarea economiei, stimularea dezvolt`rii ei ]i impunerea servi-
ciului militar obligatoriu. Reducerea violen\ei des chise în cadrul statului,
combinat` cu supravegherea crescând` a popula\iei d e c`tre stat, a fost o
condi\ie prealabil` necesar` expansiunii industrialismului ]i capitalis-Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale, cea mai important`
lucrare a lui Giddens este f`r` îndoial` al doilea volum al criticii sale asupra
materialismului istoric marxist. În lucrarea The Nation-State and Violence
(1985), el abordeaz` câteva teme introduse în primu l s`u volum, Power,
Property and the State . Aceasta, publicat` în 1981, reprezint` un atac su s-
\inut împotriva abord`rilor marxiste ]i func\ionali ste din sociologie. Lucra-
rea introduce de asemenea ideea c`, de]i fiin\ele um ane „pun [n eviden\`“
lumea social` prin intermediul activit`\ii lor, fac totu]i acest lucru folosin-
du-se de resursele ]i condi\iile create ]i reproduse prin „modurile de struc-
turare “ care distribuie resursele [n mod inegal ]i men\in rela\ii de putere
asimetrice.
Dup` Giddens, cadrul de analiz` func\ionalist ]i ce l evolu\ionist nu
surprind maniera revolu\ionar` în care sunt distrib uite resursele sociale în
societ`\ile capitaliste. El distinge dou` tipuri de resurse. Resursele de alo-
care ( allocative ) sunt în principal de ordin economic ]i material, în timp
ce resursele de autoritate ( authoritative ) men\in distribuirea inegal` a resur-
selor alocate în societate. El afirm` c`, anterior capitalismului, gradul de
control asupra timpului ]i spa\iului al unui tip da t de resurs` social` – de
alocare sau de autoritate – este sc`zut. Dup` încep utul capitalismului,
„distan\area timp-spa\iu“ ( time-space distanciation ) se extinde semnificativ.
Elementul central al ra\ionamentului lui este c` do ar în societatea
capitalist` clasa constituie principiul structural care st` la baza întregii soci-
et`\i. În timp ce diferitele tipuri de societate no ncapitalist` au clase, numai
în capitalism clasa p`trunde în toate aspectele vie \ii sociale ]i le struc-
tureaz`. Astfel Giddens diferen\iaz` „societ`\ile împ`r\ite pe clase … în cadrul c`rora exist` clase, îns` analiza de clas` n u serve]te ca baz` pentru
identificarea principiului structural esen\ial al a celei societ`\ii“ ]i a „soci-
et`\ii cu clase“ per se .3Numai în capitalism exist` rela\ii de dominare a
resurselor alocate, rela\ii centrale care sus\in re la\iile de putere în general,
în timp ce în societ`\ile necapitaliste rela\iile d e domina\ie asupra resur-
selor de autoritate (social-politice) constituie ba za puterii. El sus\ine c` tipul
de domina\ie capitalist` asupra caracteristicilor v ie\ii de zi cu zi este ra-
dical diferit de toate formele anterioare de organi zare social` ]i este intrin-
sec legat de transformarea [n bunuri economice a ti mpului ]i spa\iului, de
separarea formei ]i a con\inutului. Dezv`luind natu ra ]i m`sura
„distan\`rii timp-spa\iu“, Giddens pune la îndoial` valabilitatea unui punct
de vedere experimental materialist istoric asupra s chimb`rii sociale.
Schema clasic` marxist`, care traseaz` evolu\ia de la societ`\ile scla-
vagiste la comunism, trecând prin feudalism ]i capi talism, trebuie res-
pins`. Aceasta este blocat` de un punct de vedere t eleologic exprimat de 375 A. GIDDENS RELA|II INTERNA|IONALE 374

torie posibil` a „modernit`\ii“ ]i evalueaz` riscuri le ]i oportunit`\ile ei.
Modernitatea este caracterizat` înc` o dat` în term enii rela\iilor dintre
„dimensiunile institu\ionale“ – control, industrial ism, capitalism ]i putere
militar`. Giddens este interesat în special dac` „g lobalizarea“ modernit`\ii
înseamn` situarea noastr` într-o er` „postmodernist `“, cum a fost numit`
de al\i autori. Autorul pune aceast` idee sub semnu l întreb`rii, afirmând c`
modernitatea mai degrab` s-a „radicalizat“ decât a fost dep`]it`. El su-
gereaz` c` postmodernismul este doar o categorie es tetic` ce reflect` radi-
calizarea modernit`\ii ]i c` „modernitatea târzie“ nu [mpiedic` cunoa]te-
rea ei sistematic`.
În aceast` lucrare Giddens se preocup` de ritmul ]i scopul vie\ii
moderne pe care o descrie ca un juggernaut *. Imaginea exprim` senti-
mentul multor oameni din ziua de azi c` au creat „u n mecanism nebunesc
cu o putere imens` pe care îl putem conduce colecti v ca fiin\e umane într-o
anumit` m`sur`, îns` care amenin\` s` scape de sub control ]i s` o ia
razna“. 8El afirm` c` o parte a acestei probleme este dat` d e ritmul dis-
tan\`rii la sfâr]itul secolului al XX-lea. Giddens se refer` la modul în care
via\a social` s-a „decorporeizat“ [n anumite zone g eografice, le-a abando-
nat ]i s-a reorganizat peste mari distan\e de timp-spa\iu. Mai ales impor-tan\a social` a încrederii a fost investit` în sist eme abstracte, distan\ate.
În ciuda culorii gri în care a descris modernitatea , Giddens consi-
der` c` juggernaut -ul poate fi controlat cel pu\in par\ial. În acest context
el se îndreapt` spre o teorie critic`, nemarxist`, care garanteaz` ceea ce
nume]te „realism utopic“. Sus\inând c` termeni cum ar fi „stânga“ ]i
„dreapta“ sunt demoda\i, Giddens are în vedere la n ivel global dou`
dimensiuni: politica de emancipare ( emancipatory politics ) – „angaja-
mente radicale care privesc eliminarea inegalit`\ii sau a servitu\ii“ – ]i
politica vie\ii ( life politics ) – „angajamente radicale care caut` posibili-
tatea de realizare a vie\ii [mplinite pentru to\i ]i în rapo rt de care nu exist`
«al\ii»“. 9Suprapuse ]i având poten\ialul de a contracara glob alizarea celor
patru grupuri institu\ionalizate ale modernit`\ii, Giddens identific` patru
ideal-tipuri de opozi\ie. Astfel, el pledeaz` nu nu mai pentru interna\iona-
lizarea migra\iei for\ei de munc`, ci ]i pentru mi] c`rile ecologice de con-
tracarare a devast`rii continue a mediului înconjur `tor, pentru mi]c`rile
pentru pace ]i contracarare a interna\ionaliz`rii c omer\ului cu arme, pen-
tru libertatea de exprimare ]i pentru mi]c`rile dem ocratice de contracarare
a controlului statal al informa\iei ]i al supravegh erii sociale. Toate acestea
sunt parte a unui proiect politic care caut` s` identifice agen\ii posibili ]i traiectoriile opuse pentru a contracara „riscurile cu consecin\e importante“ mului. Astfel, conform opiniei lui Anthony Giddens, capitalismul repre-
zint`
„un nou tip de sistem de clas`, unul în care lupta de clas` este obi]-
nuit`, dar în care clasa dominant` … nu are sau n u solicit` acces direct
la mijloacele violente pentru a-]i impune autoritat ea.“ 5
Capitalismul industrial este „pa]nic“ în interior, îns` numai pentru
c` puterea militar` „ [este îndreptat` ]spre alte state în sistemul de state-
na\iune“. 6Pentru Giddens, „modernitatea“ este caracterizat` d e rela\ia
complex` dintre patru „elemente interna\ionale“: su praveghere crescut`;
capitalism; industrializare; controlul centralizat al mijloacelor de violen\`.
În excelenta sa analiz` cu privire la importan\a lu i Anthony Giddens pen-
tru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale, Jus tin Rosenberg desprinde
urm`toarele implica\ii:
„Apari\ia unui sistem de state-na\iune este în\elea s` de la început ca
parte a aceluia]i proces de consolidare intern`. Su veranitatea politic`
fa\` de exterior, care devine principiul central de organizare a sistemu-
lui de state, este expresia unei unit`\i (interne) administrative ]i coerci-
tive întemeiate în dauna altor forme, locale ]i tra nsna\ionale, de putere
politic`.“ 7
Analiza lui Giddens cu privire la acest proces dife r` totu]i esen\ial
de cea a lui Tilly ]i Mann, deoarece el este intere sat de modul în care
actorii ]i mai ales elitele din stat dau form` cons trângerilor structurale cu
care se confrunt`. El afirm` c` un corpus al cunoa] terii discursive – mai
întâi echilibrul de putere ]i apoi suveranitatea – pe care statele îl utilizeaz`
pentru a reglementa rela\iile dintre ele modeleaz` ]i structura organiza-
\ional` a statului modern. Suveranitatea statului-n a\iune, principiul formal
conform c`ruia statele sunt egale din punct de vede re al dreptului inter-
na\ional, este derivat` nu doar din procesele inter ne, ci ]i din interac\iunea
extern` l`rgit` a unor state în jurul acestui „discurs“. Ac east` interac\iune
constituie statul, nu doar îl descrie pur ]i simplu. Fran\a ab solutist` a fost
primul stat care a jucat un rol central în Europa f `r` a deveni un imperiu
]i primul stat care ]i-a dezvoltat un corp diplomat ic. Diploma\ia, pe care
Giddens o nume]te „monitorizarea reflexiv`“ ( reflexive monitoring ) a
condi\iilor de reproducere a statului, a contribuit la constituirea structu-
rilor legale ]i politice ale sistemului interna\ion al. „Internul“ ]i „inter-
na\ionalul“ sunt domenii politice interconectate, n u separate.
În 1990, Giddens a publicat The Consequences of Modernity . Dintr-un
anumit punct de vedere, aceast` carte începe acolo unde s-a terminat The
Nation-State and Violence , deoarece Giddens analizeaz` viitoarea traiec-377 A. GIDDENS RELA|II INTERNA|IONALE 376
* „Juggernaut“: în mitologia indian` este simbolul cr uzimii totale – n. trad.

Politics and Sociology in the Thought of Max Weber , Londra, Macmillan, 1972.
The Class Structure of the Advanced Societies , Londra, Hutchinson, 1973.
Positivism and Sociology , Londra, Heinemann, 1974.
Studies in Social and Political Theory , Londra, Hutchinson, 1977.
Emile Durkheim , New York, Penguin Books, 1978.
Central Problems in Social Theory: Action, Structur e, and Contradiction in Social
Analysis , Londra, Macmillan, 1979.
A Contemporary Critique of Historical Materialism , vol. 1, Power, Property and
the State , Berkeley, University of California Press, 1981.
The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration, Cambridge,
Polity Press, 1984.
A Contemporary Critique of Historical Materialism , vol. 2, The Nation-State and
Violence , Cambridge, Polity Press, 1985.
Social Theory and Modern Sociology , Cambridge, Polity Press, împreun` cu Basil
Blackwell, 1987.
The Consequences of Modernity , Cambridge, Polity Press, împreun` cu Basil
Blackwell, 1990.
Modernity and Self-Identity: Self and Society in th e Late Modern Age , Cambridge,
Polity Press, 1993.
Sociology , edi\ia a II-a, Cambridge, Polity Press, 1993.
Beyond Left and Right: The Future of Radical Politi cs , Cambridge, Polity Press, 1994.
Lecturi suplimentare
Bryant, Christopher ]i Jary, David (eds.), Giddens’ Theory of Structuration: A
Critical Appreciation , Londra, Routledge, 1991.
Bryant, Christopher G. A. ]i Jary, David (ed.), Anthony Giddens: Critical
Assessments , Londra, Routledge, 1997 (patru volume).
Clark, Jon, Modgil, Celia ]i Modgil, Sohan (ed.), Anthony Giddens: Consensus
and Controversy , New York, Falmer Press, 1990.
Cohen, Ira, J., Structuration Theory: Anthony Giddens and the Consti tution of
Social Life , Londra, Macmillan, 1989.
Held, David ]i Thompson, John (eds.), Social Theory of Modern Societies: Anthony
Giddens and His Critics , Cambridge, Cambridge University Press, 1989.
Rosenberg, Justin, „A Non-Realist Theory of Soverig nty: Giddens’ The Nation-
State and Violence“, în Millennium : Journal of International Studies ,
nr. 19, 1990, p. 249-259.
Shaw, Martin, Global Society and International Relations , Cambridge, Polity
Press, 1994. cu care se confrunt` lumea contemporan`. Cele patru instit u\ii ale moder-
nit`\ii fac posibil` o existen\` mai plin` de satis fac\ii decât orice sistem
social premodern, îns` numai prin efortul sus\inut de punere în practic` a
realismului utopic vom reu]i crearea acestuia. Oric e ar crede cineva despre
o asemenea „practic`“ ]i despre trecerea lui Gidden s de la analiza socio-
logic` la prescrip\ia normativ` din ultimii ani, lu cr`rile lui sunt de mare
importan\` pentru studiul rela\iilor interna\ionale . A]a cum observa Justin
Rosenberg, Giddens ofer` „un vocabular conceptual p entru a analiza gene-
ric sistemul stat-na\iune ]i modalit`\ile specifice în care mijloacele vio-
lente sunt mobilizate ]i implicate în reproducerea institu\iilor sale centrale“.
Note
1. Anthony Giddens, Sociology , edi\ia a II-a, Cambridge, Polity Press, 1993, p. 18.
2. Daniel Ross, „Anthony Giddens“, în Peter Belharz ( ed.), Social Theory: A Guide
to Central Thinkers , Sydney, Allen&Unwin, 1991, p. 124.
3. Anthony Giddens, A Contemporary Critique of Historical Materialism , Vol. 1.
Power, Property and the State , Berkeley, University of California Press, 1981, p . 108.
4. Anthony Giddens, A Contemporary Critique of Historical Materialism , Vol. 2.
The Nation-State and Violence , Cambridge, Polity Press, 1985, p.1.
5. Ibid ., p. 159.
6. Ibid ., p. 192.
7. Justin Rosenberg, „A Non-Realist Theory of Sovereignty? : Giddens The Nation-
State and Violence“, în Millennium: Journal of International Studies , nr. 19,
1990, p. 253.
8. Anthony Giddens, The Consequences of Modernity , Stanford, Stanford
University Press, 1990, p. 139.
9. Ibid ., p. 156.
10. Justin Rosenberg, „A Non-Realist Theory of Soverei gnty?“, op. cit., p. 258.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mann,
Tilly ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Anthony Giddens
O list` complet` a lucr`rilor principale ale lui Gi ddens poate fi g`sit` în Christopher
Bryant ]i David Jary (eds.), Giddens’ Theory of Structuration: A Critical
Appreciation , Londra, Routledge, 1991, p. 222-229.
Capitalism and Modern Social Theory: An Analysis of the Writings of Marx,
Durkheim and Max Weber , Cambridge, University Press, 1971. 379 A. GIDDENS RELA|II INTERNA|IONALE 378

dac` vrem s` în\elegem în mod adecvat schimbarea is toric` ]i social`. În
primul rând, schimbarea istoric` nu este evolutiv`, ci „neoepisodic`“. Prin
evolu\ie el în\elege înfiin\area ]i dezvoltarea tre ptat`, inexorabil` a soci-
et`\ilor structurate ierarhic, a „civiliza\iei“ ]i „statului“. Mann sus\ine c`
ceea ce p`rea ulterior a fi fost o cre]tere continu ` a capacit`\ii noastre de
a ordona puterea social` ]i de a controla mediul na tural fusese de fapt o
consecin\` accidental` a schimb`rilor episodice din istoria omenirii. În
momente critice din istoria omenirii, distribu\ia f ormelor de putere între
grupurile sociale s-a modificat, conducând la schim b`ri ulterioare în
tipurile de conducere. În al doilea rând, Mann respin ge ideea c` societ`\ile
au o form` unitar`, autonom`. El ofer` în schimb o defini\ie bazat` pe
patru surse de putere social`: ideologic`, economic `, militar` ]i politic`
(IEMP). Categoria „politic`“ a lui Mann se refer` l a capacitatea „admi-
nistrativ`“ a elitelor conduc`toare, o surs` de put ere care nu are aceea]i
autonomie categorial` ca celelalte. Aceasta deoarec e orice exercitare a
puterii politice depinde de posesia puterii ideolog ice sau economice ]i, în
mod normal, de o combina\ie de for\` ]i credin\`.
Formele de „putere social`“ ( social power ) ale lui Mann ar putea fi
comparate cu formele de „putere structural`“ ( structural power ) ale lui
Susan Strange. A]a cum s-a explicat altundeva în ac east` lucrare, ea dis-
tinge structuri de produc\ie, de finan\e, de securi tate ]i de informa\ie.
Mann combin` produc\ia cu finan\ele în categoria „e conomic“, categoria
„militar“ corespunde categoriei numite de Strange a „securit`\ii“ ]i exist`
unele asem`n`ri între ceea ce Strange nume]te „info rma\ie“ iar Mann
„ideologie“. El sus\ine c` fiecare dintre aceste su rse de putere are propria
re\ea de rela\ii ]i interac\iuni, propria organizar e spa\io-temporal`, astfel
încât societ`\ile apar, in toto , drept „re\ele confederate, suprapuse, inter-
sectate“, combinând zone diferite ale puterii autor itare cu zone de putere
difuz`. Primul volum urm`re]te deci interac\iunea s urselor de putere în
istoria omenirii, încheindu-se cu prezentarea apari \iei statului ca form`
dominant` de conducere politic`. Risc@nd o simplifi care exagerat`, men-
\ion`m existen\a a patru episoade distincte în textul istoric, fiecare carac-terizat de configura\ii particulare de conducere po litic`.
Mann sus\ine c`, dup` o perioad` îndelungat` în car e via\a ]i-a
urmat cursul f`r` existen\a statelor, primele civil iza\ii ]i state din istoria
omenirii au fost sisteme federale, dublu stratifica te, o grupare de ora]e-
state format` la nivelul de sus pe baza mai multor re\ele difuze de ideolo-
gie, alian\e ]i comer\. Apari\ia imperiilor coercitive sau a „imperiilor de domina\ie“ este asociat` cu re\ele de putere mult m ai coercitive. Mann
urm`re]te dezvoltarea lor pân` la preluarea puterii în civiliza\ia sumerian` MICHAEL MANN
Aportul lui Michael Mann la studiul rela\iilor inte rna\ionale nu se
îndreapt` în special spre vreuna dintre perspective le teoretice existente în
cadrul teoriei rela\iilor interna\ionale. El se con sider` un „consumator“ al
cercet`rii din domeniul rela\iilor interna\ionale, un profan, „unul dintre
acei cititori de care depinde vânzarea lucr`rilor d in domeniul rela\iilor
interna\ionale“. 1Desigur, în sens formal, acest lucru este corect. M ann,
n`scut în 1942, este profesor de sociologie la Univ ersitatea California din
Los Angeles ]i î]i identific` domeniul de cercetare ca fiind macrosociolo-
gia sau sociologia istoric`, prezentându-se drept c ercet`tor al „istoriei ]i
teoriei rela\iilor de putere în societ`\ile umane“.2În orice alt sens autoca-
racterizarea lui Mann este mult prea modest`. Activ itatea sa cu privire la
sursele puterii sociale în istorie, la dezvoltarea statului ]i la destinul aces-
tuia în epoca de dup` r`zboiul rece justific` inclu derea lui în aceast` carte
ca teoretician de seam` în domeniul „rela\iilor int erna\ionale“. În plus,
contribu\ia lui contrazice afirma\ia c` rela\iile i nterna\ionale pot fi în\elese
în cadrul unei discipline academice separate, autonom e, a „rela\iilor inter-
na\ionale“.
Ar fi corect s` afirm`m c` orizontul lucr`rilor lui Mann este mai
larg decât cel al altor cercet`tori din aceast` car te ]i c` volumul brut al
lucr`rilor lui face ca acestea s` fie foarte difici l de rezumat. De aceea, m`
voi concentra asupra elementelor principale ale ist oriei ]i teoriei puterii
sociale ]i asupra contribu\iei sale la în\elegerea na turii statului. În cele din
urm` voi descrie modalitatea în care Michael Mann a plic` activitatea sa
teoretic` ]i istoric` la dou` domenii importante al e dezbaterii contempo-
rane: rela\ia dintre stabilitatea interna\ional` ]i caracteristicile interne ale
statului ]i impactul „globaliz`rii“ asupra statului -na\iune. În momentul
elabor`rii lucr`rii, activitatea lui Mann cu privir e la istoria puterii era
incomplet`. În 1986 a publicat primul dintre cele p atru volume despre
sursele puterii sociale în istorie. Al doilea volum a fost editat în 1993. Cel
de-al treilea volum, în care Mann analizeaz` secolu l al XX-lea, urmeaz`
s` apar`, iar autorul promite s` se concentreze asu pra implica\iilor teore-
tice ale relat`rii sale istorice în ultimul volum. Astfel, ceea ce urmeaz`
reprezint` un rezumat al activit`\ii sale prezente, nu un raport final.
Primul volum al lucr`rii The Sources of Social Power , care acoper`
perioada din neolitic pân` în secolul al XVIII-lea, cuprinde teoria lui
Mann cu privire la cele patru tipuri diferite de pu tere ]i la interac\iunea lor
în timp ]i spa\iu. El afirm` c` trebuie s` renun\`m la dou` afirma\ii comune 381 M. MANN

pacificare din punct de vedere normativ a societ`\i i europene, bazându-se
aici pe argumentul lui Emile Durkheim c` religia fu rnizeaz` liantul coezi-
unii sociale. Biserica Catolic` „a pacificat“ viole n\a dintre state ]i în inte-
riorul acestora ]i „a regularizat“ comer\ul. Predic a ei despre „respect,
decen\` ]i mil` pentru to\i cre]tinii“ a transmis „ o umanitate comun`“ ]i o
„identitate social`“ c`tre to\i europenii ]i a func \ionat ca „substituent al
pacific`rii prin coerci\ie necesare în mod obi]nuit în societ`\ile anteri-
oare“. 3În plus, biserica a oferit o re\ea de leg`turi pent ru comer\.
Cu timpul, aceste leg`turi au fost secularizate din ce în ce mai mult,
fiind activate mai mult de nevoile de comer\ ]i de capitalism decât de bi-
seric`. Combinate cu dinamismul rela\iilor de puter e locale competitive,
aceste re\ele de comer\ paneuropene au stimulat un etos capitalist distinct
începând chiar cu secolul al IX-lea. Apari\ia statu lui teritorial a avut loc
mult mai târziu, atunci când biserica îns`]i nu a m ai putut s` î]i men\in`
unitatea proprie ]i s-a împ`r\it în catolicism ]i p rotestantism, culminând
cu pacea de la Westphalia din 1648 (punctul comun d e început pentru cei
ce studiaz` rela\iile interna\ionale). În analiza s a istoric` cu privire la
apari\ia statului teritorial, Mann accentueaz` impo rtan\a competi\iei mili-
tare externe în cadrul elitelor ca principal stimul ent, nu nevoile de admi-
nistra\ie politic` intern`.
Conexiunea dintre r`zboiul dintre state ]i evolu\ia lor intern` este
analizat` ulterior în cel de-al doilea volum al luc r`rii lui Mann. Înc` o dat`
rela\iile dinamice dintre sursele puterii sociale s unt considerate ideea orga-
nizatoare pentru analiza meticuloas` a lui Mann cu privire la perioada din-
tre secolul al XVIII-lea ]i primul r`zboi mondial. Accentul anchetei este
limitat din punct de vedere geografic la Marea Brit anie, Germania, Fran\a
]i Statele Unite, cu unele referiri la Rusia ]i Aus tro-Ungaria. El sus\ine c`,
în secolul al XVIII-lea, sursele de putere militar` ]i economic` au domi-
nat sursele de putere ideologic` ]i politic`, în ti mp ce în secolul al XIX-
lea rela\ia a fost invers`. Mann se refer` la toate revolu\iile politice majore
]i la revolu\ia industrial` cu care a început aceas t` perioad`. El furnizeaz`
o analiz` complex` a expansiunii func\ionale, biroc ratice ]i fiscale a sta-
tului ]i, ca ]i în primul volum, refuz` s` favorizeze a priori orice surs` de
putere fa\` de celelalte, f`r` o verificare istoric `. Pentru Mann, sursele
puterii sociale sunt „împletite“ ( entwined ). Într-un anumit moment o surs`
poate cre]te cu rapiditate (cum ar fi puterea milit ar` la sfâr]itul secolului
al XVIII-lea), cu un efect puternic asupra statelor ]i claselor. Îns` formele
de putere nu sunt în întregime autonome. Evolu\iile structurale caracteris-
tice perioadei ]i-au avut originea în aceast` împle tire, justificând repulsia
lui Mann fa\` de toate formele de determinism socia l sau de reduc\ionism. de c`tre Sargon din Akad în anul 2310 î.Hr. Explica\ia pentr u prima trans-
formare a formelor de conducere statal`/politic` es te foarte complex`,
îns` Mann insist` destul de mult asupra fenomenului de „limitare a liber-
t`\ii“ ( caging ). Pentru c` alte lucruri sunt mai pu\in importante , oamenilor
nu le place conducerea coercitiv` ]i încearc` s` se sustrag` atunci când
pot. Observând cum vechile civiliza\ii din Mesopota mia, Egipt, India ]i
China erau legate de câmpiile inundate ]i de corido arele de agricultur`
aluvial` înconjurate de de]ert, el prezint` modul î n care societ`\ile au
devenit închise, limitate, prinse în capcana rela\i ilor sociale ]i teritoriale
particulare care faciliteaz` apari\ia utiliz`rii co nstrângerii militare.
Evitând orice presupunere cu privire la evolu\ia is toric` inevitabil`,
Mann analizeaz` apoi pr`bu]irea imperiilor coerciti ve ]i dezvoltarea feu-
dalismului. Coerci\ia prin puterea militar` poate f i necesar` pentru a con-
trola popula\iile în cre]tere demografic` ]i pentru a le permite elitelor s`
extrag` surplusul economic, îns` cucerirea popoarel or este mai u]oar`
decât guvernarea lor într-un cadru geografic foarte vast. Au existat ten-
siuni între re\elele intense de putere din centrul imperial ]i re\elele difuze
de putere de la periferie. De remarcat accentul pe care Mann îl pune pe
motivele pentru care imperiile coercitive s-au pr`b u]it din cauza incapaci-
t`\ii elitelor de a controla periferia. Par\ial, sc himb`rile din tehnica de
r`zboi au facilitat pr`bu]irea. Spre exemplu, utili zarea carelor de lupt` ]i
introducerea fierului pentru fabricarea armelor ]i plugurilor în primulmileniu î.Hr. a mutat puterea în zonele geografice care aveau resurse de
fier ]i, în cele din urm`, în Europa barbar`. Ceea ce a diferen\iat civiliza\ia
greac` a fost pozi\ia ei strategic` de punte între Orientul Mijlociu ]i acele
teritorii cu soluri mai îmbel]ugate, mai umede. Apa ri\ia Imperiului Roman
s-a datorat for\ei sale superioare de infanterie ]i culturii clasei superioare,
care dovedea o ]tiin\` de carte f`r` precedent ]i e ra capabil` s` asimileze
orice elit` pe care o cucerea. În acela]i timp, civ iliza\ia roman` a extins
civiliza\ia occidental`, de]i nici ea nu a putut s` apere periferia de inva-
ziile barbarilor.
Cu privire la epoca feudalismului european, Mann su gereaz` c`
rela\ia dintre formele de putere s-a schimbat din n ou. Atunci puterea a
devenit difuz`. Au proliferat re\elele de putere lo cal` ]i descentralizat`,
f`r` ca vreun grup social s` aib` monopol, îns` fie care având un anume
grad de autonomie. Localizarea ]i intensitatea aces tor rela\ii de putere au
oferit Europei medievale un dinamism special, care a stimulat schimbarea
evolutiv`, nu pe aceea ciclic`. Pe de alt` parte, b iserica cre]tin` a furnizat
o re\ea mai extins` de putere ideologic` care a îng lobat multe sfere locale
de putere seniorial`. Mann sus\ine c` biserica a fo st o surs` decisiv` de 383 M. MANN RELA|II INTERNA|IONALE 382

care a permis ca mesajele s` fie transmise pe între g teritoriul statului, dez-
voltarea sistemului monetar care face posibil ca m` rfurile s` poat` fi
schimbate, sub garantarea fundamental` a valorii de c`tre stat, ]i rapidi-
tatea tot mai mare a infrastructurii de comunica\ii . Totu]i, el arat` c` ase-
menea tehnici logistice, a c`ror dezvoltare istoric ` a facilitat expansiunea
puterii infrastructurale a statului, sunt disponibi le ]i altor grupuri din soci-
etatea civil`.
„În întreaga istorie a dezvolt`rii infrastructurii puterii nu exist` efectiv
nici o tehnic` ce ar apar\ine cu necesitate statulu i sau, dimpotriv`, soci-
et`\ii civile … întrebarea evident` este: dac` pu terile infrastructurale
sunt în general o caracteristic` a societ`\ii, în c e circumstan\e sunt ele
însu]ite de stat? Care sunt originile puterii auton ome a statului?“ 7
R`spunsul lui Mann la aceste întreb`ri identific` t rei caracteristici
ale statului care prezint` permanen\a statului ca f orm` de conducere poli-
tic` din Evul Mediu târziu. În primul rând, statul este necesar pentru c`
toate societ`\ile au nevoie de reguli. În timp ce e xist` alternative pentru
statul care emite ]i impune reguli pentru a men\ine ordinea social` (cum
ar fi for\a, comer\ul ]i vama), „societ`\ile care a u beneficiat de stat au avut
o rat` de supravie\uire superioar` celor nestatale“ . 8În al doilea rând, pe
lâng` men\inerea ordinii interne, statul îndepline] te o varietate de func\ii
care îi permit s` dep`]easc` anumite interese de gr up din interiorul lui.
Primordiale sunt asigurarea ap`r`rii militare împot riva altor state, men-
\inerea infrastructurii de comunica\ii, redistribu\ ia economic` ]i legisla\ia.
Aceste dou` caracteristici sunt eviden\iate de obic ei ca fiind cele mai
importante în justificarea unei imagini a statului cu dou` fe\e (Ianus).
Mann adaug` o a treia caracteristic`, spa\ial` ]i o rganiza\ional`. Numai
statul este [n mod inerent centralizat într-un teritoriu delimitat asupra
c`ruia î]i manifest` puterea autoritar`. Nici un al t „grup de putere“ care
rezult` din combina\ii diferite ale surselor de put ere social` nu are aceast`
caracteristic`, specific` statului. Aceasta conduce la ideea c` puterea sta-
tului autonom este produsul capacit`\ii de a utiliz a [n via\a social`, [n
general, centralizarea teritorial` sporit` .9
Este clar de aici c` Michael Mann nu este un simplu „consumator“
al teoriilor din domeniul rela\iilor interna\ionale , deoarece lucr`rile lui au
implica\ii majore pentru multe dezbateri din domeni u. Voi prezenta pe
scurt doar dou` exemple referitoare la contribu\iil e lui Mann la sporirea
cuno]tin\elor noastre în domeniul rela\iilor intern a\ionale contemporane.
În primul rând, el sus\ine c` „asocierea liberalism ului, constitu\ionalismu-
lui sau a democra\iei cu pacifismul este o contrafa cere total`“. 10 Aceasta În a]teptarea complet`rii teoriei lui Mann cu privi re la putere, tre-
buie s` ne mul\umim cu utilitatea euristic` a „mode lului IEMP“, pe care
îl nume]te „elementul analitic pentru începerea rez olv`rii unei probleme“. 4
De asemenea, este util pentru adâncirea cuno]tin\el or pe care le avem despre
stat, un prim pas necesar în evaluarea propor\iilor pân` la care „puterea de
stat“ se schimb` sub impactul presupuselor „for\e g lobalizatoare“ de di-
verse tipuri la sfâr]itul secolului al XX-lea. Insp irându-se din lucr`rile lui
Max Weber, Theda Skocpol ]i Charles Tilly, Mann com bin` elementele
institu\ionale ]i func\ionale în definirea statului :
1. un grup diferen\iat de institu\ii ]i oficiali care reprezint`
2. centralitatea în sensul c` rela\iile politice eman` de la centru
spre exterior pentru a acoperi
3. un teritoriu demarcat, asupra c`ruia exercit`
4. un monopol de legiferare autoritar` ]i de unificare , sus\inut de
un monopol al mijloacelor de violen\` fizic`. 5
El face distinc\ie între puterea despotic` ]i puterea infrastructural` .
Prima se refer` la „domeniul de ac\iuni pe care eli tele sunt împuternicite
s` desf`]oare, [n afara unei ordini prestabilite in stitu\ionalizate, negocie-
rea cu grupurile societ`\ii civile“. A doua reprezi nt` „capacitatea statului
de a penetra într-adev`r societatea civil` ]i de a implementa din punct de
vedere logistic decizii politice în \ar`“. 6Nu are sens s` se fac` distinc\ie
între state puternice ]i slabe, f`r` a se specifica puterea lor relativ` la cele
dou` dimensiuni, despotic` ]i infrastructural`. Man n însu]i distinge patru
tipuri ideale de stat. Statele feudale sunt slabe din punctul de vedere al
ambelor dimensiuni de putere. Statele imperiale au niveluri înalte de pu-
tere despotic`, îns` un nivel sc`zut de coordonare infrastructural`. Statele
birocratice (termen care include ]i democra\iile capitaliste) s unt puternice
din punct de vedere infrastructural, îns` slabe din punct de vedere despo-
tic. Statele autoritare (cum ar fi Germania nazist` ]i fosta Uniune So-
vietic`) au niveluri înalte de putere despotic` ]i infrastructural`, de]i se
poate afirma c` Uniunea Sovietic` apar\ine mai degr ab` categoriei statelor
imperiale decât celei a statelor autoritare. Orice s-ar crede despre modul
în care Mann clasific` statele în cadrul tipologiei sale, tipologia ca atare
este extrem de util` atât sociologiei comparate cât ]i domeniului rela\iilor
interna\ionale.
Mann afirm` c` s-a produs o cre]tere istoric` pe te rmen lung a pu-
terii infrastructurale a statului modern pe m`sur` ce s-au multiplicat
„tehnicile logistice“ pentru penetrarea efectiv` a vie\ii sociale de c`tre
stat. Acestea includ o diviziune a muncii între pri ncipalele activit`\i ale
statului, care sunt coordonate de la centru, dezvol tarea ]tiin\ei de carte, 385 M. MANN RELA|II INTERNA|IONALE 384

globale. Apoi el analizeaz` patru presupuse „amenin \`ri“ îndreptate împo-
triva supravie\uirii continue a statului-na\iune (c apitalismul „global“, peri-
colele legate de mediul înconjur`tor, politicile id entitare ]i geopolitica
postnuclear`). Nu este o surpriz` c` Mann demitizea z` cea mai mare parte
din experien\a tradi\ional` cu privire la eliminare a iminent`/revenirea
continu` a statului ca form` de conducere politic`. Articolul s`u este o
ilustrare superb` a utilit`\ii modelului IEMP pentr u a clarifica impactul
diferit cu privire la tipuri variate de stat, în fi ecare dintre cele patru sfere
ale „amenin\`rii“, ]i distribuirea curentelor dintr e cele cinci re\ele de inter-
ac\iune. 13
În concluzie, Michael Mann este mult mai mult decât un simplu
„consumator“ al teoriei rela\iilor interna\ionale. El are contribu\ii impor-
tante, iar opera sa în domeniul istoriei puterii so ciale este recunoscut`
drept unul dintre proiectele intelectuale deschiz`t oare de drumuri în teoria
social` a acestui secol. Nu este nici o surpriz` c` o astfel de personalitate
acord` pu\in` aten\ie limitelor fiec`rei discipline din ]tiin\ele sociale. El
declar` c` „nu este un admirator a ceea ce înseamn` teoria la nivel aca-
demic, cu toate conceptele abstracte de tipul «–ism » sau «–logie»“. 14 În
ciuda dispre\ului s`u evident fa\` de diviziunea academic` a muncii, Mann recunoa]te totu]i o tendin\` c`tre „relativism“ în propria sa activitate ]i un
refuz de a l`sa deoparte propriile valori etice ]i de a le ap`ra. Cu toate
acestea, de]i relativismul etic ar putea reprezenta o virtute pentru un
macrosociolog, nu ne ajut` s` contur`m imaginea une i ordini mondiale
juste care ne-ar putea inspira s` redirec\ion`m sur sele puterii sociale într-o
manier` mai uman` decât fuseser` orientate în trecu t. Perry Anderson
observ` c` „nu a fost întreprins vreodat` un proiec t sociologic de o aseme-
nea m`rime, care s` nu fie animat – tacit sau expli cit – de pasiune politic`.
Se a]teapt` cu sufletul la gur` ce va fi.“ 15 Între timp, teoreticienii tradi-
\ionali din sfera politicii î]i p`streaz` rolul în domeniul ]tiin\ific.
Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militaris m: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 221. este o afirma\ie îndr`znea\`, care submineaz` argume ntele multor liberali
ce sus\in absen\a relativ` a conflictului armat din tre democra\ii pe baza
naturii lor inerent „pa]nice“. Mann consider` c` as emenea argumente
izvor`sc din neputin\a de a aprecia capacitatea uno r actori care nu sunt
state de a-]i apropria puterea militar` ca s` le se rveasc` interesele. El
define]te militarismul drept utilizarea persistent` a violen\ei militare or-
ganizate pentru atingerea obiectivelor sociale ]i distinge militarismul ca
instrument politic al statelor de „militarismul soc iet`\ii civile“. 11 Mann
afirm` c`, în domeniul rela\iilor interna\ionale, l iberalii se concentreaz`
pe primul tip ]i îl neglijeaz` pe al doilea, ne\inând se ama astfel de istoricul
militarismului european din colonii în decursul ult imilor 200 de ani. El
sus\ine c`, într-adev`r, un asemenea militarism (al societ`\ii civile –
n. trad.) s-a dezvoltat peste m`ri pe m`sur` ce demo cra\iile liberale au
devenit tot mai puternice în Europa:
„În liberalism, individul ]i societatea civil` au f ost considera\i sus\i-
n`torii proiectelor morale de dezvoltare, nu na\iun ea sau statul. Astfel,
«misiunea civilizatoare» liberal` a fost descentrat ` ]i difuz`. … [Dup` ]
ob\inerea autonomiei politice, coloniile britanice nu s e mai considerau
britanice; ]i totu]i era problematic s` se fi consi derat «americane» sau
«australiene» deoarece ]i indigenii puteau împ`rt`] i aceea]i identitate
iar ace]tia erau foarte diferi\i ]i «inferiori». .. . Într-adev`r, cu cât regi-
mul colonial a fost mai liberal la nivel local, cu atât mai dur a fost mi-
litarismul. Este mai pu\in probabil ca un regim car e nu î]i trateaz`
cet`\enii ca egali s` adopte rasismul pentru a just ifica exproprierile ]i
violen\a. Rasismul european a fost cel care a încur ajat cele mai groaz-
nice atrocit`\i. Astfel, în coloniile spaniole ]i p ortugheze s-au petrecut
mai pu\ine atrocit`\i decât în cele britanice, în t imp ce fostele colonii
democratice din America, Canada, Australia ]i Noua Zeeland` au co-
mis mai multe atrocit`\i decât fostele guvern`ri co loniale.“ 12
Dac` acest exemplu din lucrarea lui Mann ne face su spicio]i cu privire
la o viziune benign` asupra orient`rii liberale, ce a mai recent` lucrare
despre „globalizare“ (o preocupare major` a teoreti cienilor rela\iilor inter-
na\ionale) ajut` la risipirea ideii c` o nou` form` de societate uman` este
în curs de constituire. Din perspectiva lucr`rilor ample ale lui Mann cu
privire la stat ]i a distinc\iei lui atente între d iferitele tipuri de state, nu ar
trebui s` fim ispiti\i de sugestia simplist` a unei rela\ii cu sum` zero între „toate statele“, pe de o parte, ]i „globalizare“, p e de alt` parte. Cel mai
recent articol al lui Mann distinge cinci tipuri de „re\ele socio-spa\iale ale
interac\iunii sociale“ – locale, na\ionale, interna \ionale, transna\ionale ]i 387 M. MANN RELA|II INTERNA|IONALE 386

Halliday, Fred, „State and Society in International Relations: a Second Agenda“,
în Millennium : Journal of International Studies , nr. 16, 1988, p. 191-209.
Hobson, John, „The Historical Sociology of the Stat e and the State of Historical
Sociology in International Relations“, în Review of International Political
Economy , nr. 5, 1998, p. 285-320.
Jarvis, Anthony, „Societies, States and Geopolitics : Challenges from Historical
Sociology“, în Review of International Studies , nr. 15, 1989, p. 281-293.
Skocpol, Theda, States and Social Revolutions , Cambridge, Cambridge University
Press, 1979.
Smith, Dennis, The Rise of Historical Sociology , Cambridge, Polity Press, 1991. 2. Michael Mann, The Sources of Social Power , Vol. I: A History of Power from the
Beginning to 1760 A. D. , Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 1 .
3. Ibid ., p. 381.
4. Michael Mann, The Sources of Social Power , Vol. 2: The Rise of Classes and
Nation-States, 1760-1914, Cambridge, Cambridge University Press, 1993. p. 10.
5. Michael Mann, States, War and Capitalism: Studies in Political So ciology , Oxford,
Blackwell, 1988, p. 4.
6. Ibid ., p. 5.
7. Ibid ., p. 11.
8. Ibid ., p. 12.
9. Ibid ., p. 29, accentul pus în varianta original`.
10. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militaris m: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, op. cit. , p. 235.
11. Ibid ., p. 224, subliniere a lui Mann.
12. Ibid ., p. 235.
13. Michael Mann, „Has Globalization Ended the Rise an d Rise of the Nation-
State?“, în Review of International Political Economy , nr. 4, 1997, p. 472-497.
14. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militaris m: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, op. cit. , p. 221.
15. Perry Anderson, A Zone of Engagement , Londra, Verso, 1992, p. 86.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Giddens, Strange ]i Tilly.
Principalele lucr`ri ale lui Michael Mann
The Sources of Social Power , vol. 1: A History of Power from the Beginning to
1760 AD , Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
States, War and Capitalism: Studies in Political Soc iology , Oxford, Blackwell, 1988.
The Sources of Social Power , vol. 2: The Rise of Classes and Nation-States, 1760-
1914 , Cambridge, Cambridge University Press, 1993.
„Authoritarian and Liberal Militarism: A Contributi on from Comparative and
Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth an d Marysia Zaiewski
(ed.), International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge, Cambridge
University Press, 1996, p. 221-239.
„Has Globalixation Ended the Rise and Rise of the N ation-State?“, în Review of
International Political Economy , nr. 4, 1997, p. 472-497.
Lecturi suplimentare
Abrams, Philip, Historical Sociology, Somerset, Open Books, 1982.
Bintliff, John, European Social Evolution: Archeological Prospectiv es , Bradford,
Bradford University, 1984. 389 M. MANN RELA|II INTERNA|IONALE 388

nant de analiz`. În timp ce anumite elemente sunt r e\inute, mai ales rolul
r`zboiului ]i ubicuitatea puterii în cadrul politic ii globale, diviziunea tradi-
\ional` în politic` intern` ]i politic` interna\ion al`, ca instrument necesar
de analiz`, devine extrem de problematic`. Fitzpatr ick relev` c` Tilly ]i
al\i autori „pornesc tocmai de la faptul c` agenda întreb`rilor cu privire la
politica de putere «intern`» … este efectiv supri mat` în discursul realist ]i
cercetarea continu` spre dimensiunea «interna\ional `» (sau … geopolitic`) a
unui asemenea conflict ca rezultat al nemul\umirii fa\` de puterea explica-
tiv` a paradigmelor «interne» deja recunoscute.“ 3
„Nemul\umirea fa\` de paradigmele recunoscute“, fie în sociologie, în
]tiin\ele politice, fie în domeniul rela\iilor inte rna\ionale, este într-adev`r
o tem` persistent` în lucr`rile lui Tilly, începând cu analizele ini\iale ale
violen\elor colective din Fran\a secolului al XVIII -lea pân` la cele mai
recente studii ale sale cu privire la apari\ia stat ului ]i la rolul revolu\iei în
istoria european`.
Charles Tilly s-a n`scut în 1929 în Lombard, Illinois. El a studiat la
Harvard University, ob\inând licen\a în 1950. }i-a [ndeplinit serviciul
militar în marina SUA în timpul r`zboiului din Core ea ]i apoi s-a întors la
Harvard pentru a-]i lua doctoratul în sociologie în 1958. În anii ’60 a pre-dat la universit`\ile Delaware, Toronto ]i Harvard. În 1969 a fost numit
profesor de istorie ]i sociologie la Universitatea Michigan. Aici a înfiin\at
Centrul de Cercetare a Organiz`rii Sociale. La cent ru, Tilly a consumat
timp, bani ]i eforturi considerabile (împreun` cu s o\ia ]i fiul lui) pentru a
crea b`nci imense de date cu dovezi empirice utile pentru testarea ipote-
zelor ]i dezvoltarea teoriilor asupra surselor ]i d inamicii „ac\iunii colec-
tive“ în istoria european`, punând un accent special pe Fran\a. Lynn Hunt arat` c` Tilly a fost comparat cu „un manager al ]t iin\ei, un Henry Ford
care dirijeaz` produc\ia de mas` a studiilor cantit ative cu privire la greve,
r`scoale pentru hran`, rebeliuni împotriva taxelor“ . 4El a fost numit pro-
fesor de ]tiin\e sociale la Catedra Theodore M. New comb din Michigan în
1981. Dup` trei ani, a ajuns la New School for Social Research de la New
York în calitate de profesor emerit de sociologie ] i istorie ]i a fost numit
profesor universitar emerit în 1990. În 1996 s-a mu tat la Universitatea
Columbia ca profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Joseph L. Buttenweiser.
Primul lucru de observat la Tilly este volumul brut al lucr`rilor
publicate. El a scris peste 20 de c`r\i ]i a fost m embru al colegiilor edito-
riale de la mai multe reviste de istorie, ]tiin\e p olitice ]i sociologie. Ana-
liza prezent` se concentreaz` doar asupra domeniilo r importante pentru
cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. CHARLES TILLY
În decursul ultimelor dou` decenii, mul\i dintre ce i care studiaz`
rela\iile interna\ionale au devenit tot mai sceptici cu privire la afirma\ia
reali]tilor conform c`reia comportamentul statului poate fi cel mai bine
în\eles pe baza presupunerii c` statul este un acto r unitar, ra\ional în cadrul
rela\iilor interna\ionale, ignorându-se conflictele dintre state. O tendin\`
evident contrar` poate fi observat` în sociologia i storic`, în cadrul c`reia
autori ca Michael Mann, Charles Tilly ]i Anthony Gi ddens au apelat la
rela\iile interna\ionale pentru a repudia perspecti va marxist` conform
c`reia toate nivelurile politicii sunt cel mai bine explicate ca rezultat al
luptei de clas` interne în contextul capitalismului . Michael Mann observ`:
„Sociologii au devenit con]tien\i c` specializarea excesiv` a neglijat im-
pactul geopoliticii asupra rela\iilor sociale. Mai întâi am împrumutat toc-
mai forma tradi\ional` a realismului de care se dep `rtaser` mul\i spe-
ciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale.“ 1Totu]i, modul în care
Charles Tilly ]i-a însu]it „realismul“ în încercare a de a în\elege schim-
barea social` pe termen lung la nivel global este m ult diferit de ceea ce
mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\io nale în\eleg prin termenul
respectiv. De]i a pus cu fermitate accent pe rolul r`zboiului ]i l-a inclus în
agenda sociologiei istorice pentru a prezenta apari \ia statului-na\iune,
Tilly se distan\eaz` de mul\i „reali]ti“ din domeni ul rela\iilor interna-
\ionale prin dou` aspecte-cheie. În primul rând, el este interesat mai
degrab` de procesele de formare a statului pe terme n lung per se decât de
tiparele istorice ale echilibrului de putere dintre state. În al doilea rând, el
se dispenseaz` de ipoteza c` exist` o diferen\` cat egorial` de substan\`
între rela\iile „interne“ ]i cele „interna\ionale“, în func\ie de care caracte-
risticile distinctive ale celor din urm` (r`zboi, a narhie, echilibru de putere)
sunt înlocuite cu caracteristicile politicii mai pa cifiste ]i „bazate pe reguli“
a statului suveran. El noteaz`:
„Cel pu\in în experien\a european` a ultimelor seco le, imaginea celor
ce poart` r`zboi ]i a creatorilor de state în calit ate de [ntreprinz`tori
fermi, care î]i urm`resc propriile interese, se ase am`n` cu faptele mult
mai mult decât principalele alternative ale ei, anu me ideea contractu-
lui social [sau ]ideea unei societ`\i ale c`rei norme ]i a]tept`ri comune
impun un anume tip de guvernare.“ 2
De aceea, ar fi gre]it s` afirm`m c` apari\ia socio logiei istorice în
studiul rela\iilor interna\ionale las` neatins „rea lismul“ drept cadru domi-391 C. TILLY

sociale, care a contestat afirma\iile centrale din sociologia durkheimian`
din SUA. Conform acestui mod de gândire, violen\a c olectiv` este rezul-
tatul disloc`rii sociale, al tensiunilor, al anomie i ]i al pr`bu]irii controlu-
lui social. Tilly a contestat atât afirma\ia c` sis temele sociale sunt inerent
benigne, cât ]i preferin\a politic` a sociologilor pentru lege, ordine ]i statu
quo. Conform lui William Sewell, Tilly „consider` soci etatea ca fiind
compus` din grupuri cu interese aflate în conflict, care sunt împreun` nu
datorit` unui consens privind valorile ori datorit` mi]c`rilor de reechili-
brare ale unui sistem social bine adaptat, ci dator it` exercit`rii puterii eco-
nomice ]i politice“. 6La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Ti lly a
clarificat fundamentul afirma\iilor sale metodologi ce ]i modul în care ele
contest` abord`rile tradi\ionale din cercetarea soc iologic`. În 1984 el ]i-a
publicat crezul cu privire la sociologia istoric`, Big Structures, Large
Processes, Huge Comparisons .
În aceast` carte Tilly ne propune s` ne debaras`m d e cele opt „pos-
tulate fatale“ ale gândirii sociologice a secolului al XIX-lea. Aceste prin-
cipii false sunt: (1) exist` societ`\i distincte, a utonome; (2) comportamen-
tul social rezult` din st`ri mentale individuale; ( 3) schimbarea social` este
un fenomen social coerent; (4) schimb`rile sociale pe scar` larg` au loc
într-o serie de etape; (5) diferen\ierea conduce at ât la progres, cât ]i la (6)
dezordine; (7) dezordinea ]i „comportamentul deviant“ rez ult` din schim-
b`ri sociale rapide; (8) conflictul accelerat de au torit`\ile instituite este
legitim, în timp ce conflictul provocat de indivizi este ne legitim. Lucrarea
ilustreaz` modul în care aceste postulate ale „în\e lepciunii populare din
secolul al XIX-lea“ influen\eaz` înc` domeniul soci ologiei, iar Tilly
afirm` calm c`, în consecin\`, „din sutele de studi i realizate în ultimele
câteva decenii, care s-au bazat pe analize statisti ce cu privire la majori-
tatea statelor na\ionale din lume, nu a rezultat ci ne ]tie ce valoare pe ter-
men lung pentru ]tiin\ele sociale“. 7Principalele \inte ale lui Tilly au fost
mai degrab` Durkheim ]i Tonnies decât Marx sau Webe r ]i, în ultima parte
a lucr`rii, Tilly se dedic` unei sarcini mai constr uctive. El le solicit` soci-
ologilor s` se implice într-o „activitate istoric` autentic`“ ]i s` întreprind`
cercet`ri pe baza ideii „c` timpul ]i locul în care o structur` sau un proces
apar îi influen\eaz` caracterul, c` etapa în care e venimente similare apar
are un impact substan\ial asupra rezultatelor ]i c` baz a de date cu privire
la structurile ]i procesele trecute este problemati c`“. 8Pentru cei care stu-
diaz` rela\iile interna\ionale, aceast` lucrare est e un abecedar util înainte
de a citi cartea care i-a adus reputa\ia în domeniu l rela\iilor interna\ionale,
]i anume Coercion, Capital and European States, AD 990-1990 , publicat`
în 1990. În anii ’60, Tilly ]i-a concentrat eforturile asupra fenomenului
„violen\ei colective“ din istoria Fran\ei, examinân d întreaga palet` de r`s-
coale, demonstra\ii violente ]i înc`ier`ri între gr upuri rivale în încercarea
de a schi\a ]i a explica schimbarea social`. Prima sa carte, The Vendee
(1964), urm`re]te procesul de „urbanizare“ ]i „cent ralizare“ rapid` ]i dis-
propor\ionat` din vestul Fran\ei înainte de marea r evolt` din 1793. Argu-
mentul s`u este c` violen\a contrarevolu\ionar` a a celui an ar fi putut fi
declan]at` de încorporarea obligatorie [n serviciul militar, îns` fusese de
fapt produsul schimb`rii structurale, economice ]i sociale. |`ranii ]i me]-
te]ugarii s-au al`turat „aristocra\ilor“ ]i au lupt at împotriva „patrio\ilor“
deoarece cei din urm` erau agen\i ai statului în ex pansiune ]i reprezentan\i
ai pie\elor urbane uzurpatoare ]i amenin\`toare.
În urm`toarele c`r\i ( Strikes in France 1830-1968 , 1975, From
Mobilisation to Revolution , 1978), Tilly a continuat subiectele din The
Vendee . Concentrându-se mai ales asupra Fran\ei, dar refe rindu-se ]i la
alte state europene, Tilly a elaborat o agend` de c ercetare cu dubl`
inten\ie. Pe de o parte, el a fost interesat de „oa menii obi]nui\i“ ]i de mo-
durile în care grupuri particulare din societate ac \ioneaz` pentru a-]i ap`ra
interesele sau a le extinde – oricum ar fi conceput e acestea – în dauna altor
grupuri. Pe de alt` parte, a fost fascinat de impac tul imenselor schimb`ri
structurale asupra vie\ii oamenilor, schimb`ri care au modificat misterios
regulile ac\iunii colective. El face o distinc\ie c ategoric` între diferitele
tipuri de „violen\` colectiv`“ din istoria Fran\ei. Înainte de eforturile con-
duc`torilor de a centraliza Fran\a în secolul al XVII-lea, violen\a era îndeosebi competitiv` . Ea se manifesta între grupuri diferite din cadrul
comunit`\ilor locale ]i era produsul unor conflicte permanente, durabile,
de interese ]i de putere. De la jum`tatea secolului al XVII-lea pân` la cea
de-a doua revolu\ie din 1849, violen\a a fost mai a les reactiv` . Ea era
manifestare a „conflictelor de fundal, defensive în tre … reprezentan\ii
locali … ]i agen\ii na\iunii“. 5Aceasta a fost perioada celei mai mari expan-
siuni a statului francez, care impunea mai multe im pozite ]i resurse mai
mari pentru o pia\` agricol` na\ional` în constitui re. În cele din urm`,
violen\a proactiv` a reprezentat forma predominant` începând cu mijloc ul
secolului al XIX-lea, pe m`sur` ce grupurile nu au mai rezistat expansiu-
nii statului ]i au încercat s` îl controleze sau s` îl influen\eze. Grupurile
însele au fost transformate din organiza\ii comune informale, efemere, în
asocia\ii durabile orientate spre un scop.
Pe m`sur` ce activitatea cu privire la violen\a col ectiv` din Fran\a
s-a dezvoltat în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70 , Tilly a început s` înte-
meieze o orientare teoretic` particular` în cadrul studiului schimb`rii 393 C. TILLY RELA|II INTERNA|IONALE 392

Michael Mann, sugerând c`, în timp ce armatele impe riale ar fi putut
[nvinge \`rani f`r` prea mare dificultate, ele nu a r fi putut pune st`p@nire
pe resursele concentrate din centrele capitaliste. Unele puteri, cum ar fi
Ungaria ]i Polonia, nu au putut s` î]i controleze p ropriii seniori locali.
Între aceste extreme se plasau statele care s-au de zvoltat în regiuni
cu propor\ii variate de resurse coercitive ]i de ca pital, cum ar fi Anglia,
Fran\a, Spania ]i Prusia. În func\ie de aceste prop or\ii, ele au dezvoltat un
amestec de caracteristici ale statelor la fiecare e xtremitate a spectrului.
Convergen\a c`tre statul na\ional a avut loc atunci când resursele nu au putut
fi transformate în poten\ial de r`zboi. Dup` Revolu \ia Francez` nu a mai
fost posibil s` se poarte r`zboi prin angajarea ]i între\inerea unei armate
de mercenari. Asemenea armate nu puteau face fa\` f or\elor armate ale
unei na\iuni. Acestea luptau mai eficient ]i erau mai ieftine pe scar` larg` decât armatele de mercenari care s-au luptat în Europa între 1400 ]i 1700.
În consecin\`, de la 1700 la 1918, ora]ele-state ma i pu\in eficiente
ale Europei ]i imperiile au fost eliminate printr-u n proces competitiv, iar
statele na\ionale au ap`rut ca for\` dominant` de c onducere politic`,
îmbinând m`rimea, mobilizarea na\ional` ]i accesul la ob\inerea resur-
selor comerciale ]i coercitive. State precum Marea Britanie ]i Fran\a au
fost capabile s` combine avantajele compozi\iei lor mixte. Ele aveau
aparate de stat relativ puternice, aristocra\ie sig ur` de sine, economii înflo-
ritoare orientate spre pia\` ]i o clas` comercial` puternic`. Astfel, acestea
au f`cut tranzi\ia la conducerea direct` în cadrul unui stat na\ional relativ
devreme. Regiuni intensiv capitaliste preponderente, c um ar fi Italia, ]i
regiuni intensiv coercitive, cum ar fi Europa de Es t, au evoluat mai încet
spre statul na\ional.
Îns` un factor crucial în explicarea apari\iei stat ului na\ional este
rolul din ce în ce mai mare al r`zboiului ]i integr area crescând` a sistemu-
lui de state european. Avantajul militar al statelo r na\ionale fa\` de con-
curentele lor este cheia r`spunsului la întrebarea pe care Til ly ]i-o pune la
începutul lucr`rii.
În secolul al XX-lea, Tilly sus\ine c` purtarea r`z boiului a devenit
o activitate profesional` mult mai specializat`. Aceasta a dus din nou la apari\ia unor direc\ii diferite de evolu\ie a statu lui în regiuni diferite. În
statele bogate în capital ]i dominante din punct de vedere economic, pro-
fesionalizarea militar` a facilitat un mai mare con trol civil asupra guver-
nului. Sub presiunea intens` care izvora din nevoia de a aduna resurse
pentru r`zboi, func\ionarii statului au oferit o mu l\ime de drepturi popu-
la\iei ]i au acceptat o gam` tot mai larg` de respo nsabilit`\i interne. Îns`,
în statele dependente, aflate „în dezvoltare“ ]i în competi\ie regional` Coercion, Capital and European States este o sintez` a argumen-
telor metodologice relevante pe care Tilly le-a dezv oltat în deceniul prece-
dent. În unele privin\e, acest studiu reprezint` pi atra de temelie a pre-
ocup`rii sale de-o via\` privind formarea statului ]i dezvolt` argumente
formulate în 1975, când a editat The Formation of Nation States in
Western Europe . Tilly este preocupat de dou` mari probleme: ce po ate
explica varia\iile în timp ]i spa\iu ale formelor statului d in Europa ]i cum
converg ele în cele din urm` spre statul na\ional. Teoriile dominante „se
pozi\ioneaz` deseori pe o singur` direc\ie de forma re a statului european
]i pe un num`r de abateri de la aceast` direc\ie, e xplicate prin ineficien\`,
sl`biciune, ghinion, pozi\ie geopolitic` sau sincro nizare a cre]terii eco-
nomice“. 9El arat` în detaliu c` formarea statului în Europa nu a fost deloc
un proces uniform. Statul na\ional complet dezvoltat este o form` de con-ducere politic` foarte recent` ]i foarte rar`. Pent ru mult timp el a trebuit
s` împart` scena politic` european` cu ora]e-stat, imperii, enclave teocra-
tice ]i alte diferite principate. Dezvoltarea statu lui-na\iune însu]i a avut
loc de-a lungul unei variet`\i de traiectorii care au însemnat diferite grade
de combinare a celor dou` „ingrediente“ necesare co ntruirii statului: coer-
ci\ia ]i capitalul. Tilly sus\ine în esen\` c` stat ele sunt formate din nevoia
de a purta r`zboi ]i c` aceast` nevoie, la rândul e i, îi impulsioneaz` pe
conduc`torii lor s` g`seasc` resurse. În orânduiri „intensiv capitaliste“,
resursele sunt monetizate sau implicate în produc\i e cu valoare ad`ugat`.
Ele sunt controlate de cele implicate în schimbul ] i în produc\ia pentru
diverse pie\e, cunoscute drept resurse capitaliste. În orânduiri „intensiv
coercitive“, resursele se g`sesc mai ales în natur` (în special materii prime),
controlate de seniori care se bazeaz` pe coerci\ie pentru a le strânge. În
aceste orânduiri, resursele tind s` fie dispersate pe spa\ii întinse din teritoriu.
Ideea de baz` a lui Tilly este c`, având în vedere c` state diferite
apar în situa\ii diferite ]i c` dou` tipuri de situ a\ii impun tipare diferite de
organizare ]i conven\ii statale pentru adunarea res urselor, statele difer`
din punct de vedere al organiz`rii ]i dezvolt`rii l or. În orânduiri intensiv
capitaliste avansate – regiunea Rinului, Olanda, It alia – statele tind s` fie
mici, bazate pe ora], republicane ]i comerciale. As emenea state pot fi
înfloritoare cât timp rutele de comer\ aflate sub c ontrolul lor produc nive-
luri înalte de resurse care sunt suficiente pentru ap`rarea militar`. În orân-
duiri intensiv-coercitive, marile imperii tind s` s e extind`, ca Rusia ]i ca
Imperiul Otoman. Imperiul Otoman a c`utat s` discip lineze ]i s` con-
troleze seniorii locali care controlau resurse disp arate ]i, de asemenea, a
încercat s` concentreze acele resurse în folosul st atului. Dar acest lucru
este foarte dificil ]i adesea ineficient. Tilly con tinu` aici ra\ionamentul lui 395 C. TILLY RELA|II INTERNA|IONALE 394

interna\ionale. Dac` ar putea fi identificat un pun ct slab în opera sa, aces-
ta ar fi similar celui al lui Michael Mann. În cele din urm`, Tilly este
materialist. În ciuda preocup`rii sale autentice pe ntru interesele grupurilor
care contest` ]i uneori încearc` s` influen\eze statul, el accentueaz` întot-deauna rolul for\elor structurale care par a fi din colo de controlul agen\ilor
individuali. În mod similar, în istoria omenirii ro lul ideilor se subordo-
neaz` interac\iunii economiei ]i r`zboiului.
Jack Goldstone deplânge faptul c` „aspectele ideolo gice nu au nici
un rol în crearea statului dup` opinia lui Tilly; r eforma ]i apari\ia ideolo-
giilor na\ionaliste sunt cel mult pretexte pentru r `zboi ]i nu modelatori ai
statului ca atare … ideea c` statele au calit`\i pozitive , astfel încât oamenii
s` doreasc` mai degrab` state mai puternice sau mai na\ionaliste decât s`
suporte consecin\ele lor, lipse]te din lucr`rile lu i Tilly“. 12
Afirmând aceasta, Charles Tilly trebuie creditat pe ntru c` a adus
r`zboiul într-o pozi\ie central` în domeniul sociol ogiei ]i rela\iilor inter-
na\ionale, iar activitatea lui furnizeaz` un poten\ ial enorm pentru to\i cei
care sunt nemul\umi\i de „paradigmele“ rela\iilor i nterna\ionale. Provo-
carea pentru cei care s-au inspirat din lucr`rile lu i Tilly are dou` fe\e: cum
s` includ` rolul ideilor în studiul comparativ al s chimb`rii sociale ]i cum
s` îmbine tendin\ele pe termen lung cu procesele pe termen scurt. Având
în vedere ritmul schimb`rii din tehnologia r`zboiul ui, rasa uman` nu î]i
mai poate permite s` lase r`zboiului un rol central pe viitor, a]a cum a avut
în trecut.
Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militaris m: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond , Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 221.
2. Charles Tilly, „War Making and State Making as Org anized Crime“, în Paul
Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.) , Bringing the State Back
In , Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 1 69.
3. John Fitzpatrick, „Marxism, Geopolitics, and the U neven Development
Perspective: Global Trends and Australian Debates“, în R. Higgott ]i J. L.
Richardson (ed.), International Relations: Global and Australian Pers pectives
on an Evolving Discipline , Canberra, Australian National University, 1991, p. 101 . (spre exemplu în lumea a treia), profesionalizarea militar` mai mare a dus
la militarizarea guvernelor, pe m`sur` ce resursele coercitive ale for\elor
armate s-au dovedit superioare resurselor mai slabe bazate pe capital ale
regimurilor civile.
În 1992, Tilly ]i-a publicat reflec\iile cu privire la implica\iile sfâr-
]itului r`zboiului rece din perspectiva teoriei sal e asupra consolid`rii sta-
tului na\ional în Europa. El sugereaz` c`, pe terme n scurt, Europa va asista
la dou` traiectorii contradictorii. Pe de o parte, num`rul statelor va cre]te,
mai ales în Europa de Est ]i în unele p`r\i ale Uni unii Sovietice. Apelul
universal la ideea na\ional` va continua s`-i inspi re pe na\ionali]tii
„etati]ti“ (cum îi nume]te Tilly), dar el crede c` exist` limite ale unui
asemenea proces de proliferare a statului. Tilly af irm` c`, în Europa
Occidental`, presiunile „[n favoarea r`zboiului“ au fost atenuate cel pu\in
temporar. În absen\a unui inamic nuclear bine înarm at, \`rile bogate nu vor
mai fi obligate s` se angajeze în procesul de conso lidare a statului. În
schimb, Tilly identific` un num`r de factori care a menin\` cu sfâr]itul
statele consolidate. Ace]tia sunt:
„Mobilitatea global` a capitalului, cre]terea impor tan\ei capitalului
japonez în Asia, SUA ]i Europa, circula\ia mondial` a for\ei de munc`,
transmiterea rapid` a informa\iei ]i tehnologiei, c apacitatea diminuat`
a statelor bogate … de eliminare a lucr`torilor s `raci, care provin din
exterior, de pe pia\a proprie a muncii … toate ac estea prevestesc sub-
minarea capacit`\ii statului de a-]i controla propr iile grani\e, de a-]i
proteja propriii cet`\eni împotriva influen\elor ex terne ]i de a impune
politici publice independente ]i centralizate.“ 10
El concluzioneaz` c` viitorul ar putea fi benign sa u malign. Pe de
o parte, exist` posibilitatea unei lumi mai diverse , care se aseam`n` în anu-
mite privin\e cu peisajul politic al Evului Mediu, „ îns` f`r` imperii ]i state
mici care se lupt` între ele“. Pe de alt` parte, sf âr]itul „protec\iei active“
conduse oficial de stat, existent` între conduc`tor i ]i condu]i, ar putea
duce informal la o „lume a criminalit`\ii, a urii, a marginaliz`rii ]i a unei
mari inechit`\i.“ 11 Statele ar putea s` nu mai respecte drepturile grup urilor,
cum ar fi munca organizat`, iar rezultatul multor a ni de ac\iune colectiv`
proactiv` va disp`rea încet. Tilly sper` c` „plural ismul benign“ va trium-
fa asupra „segment`rii maligne“, îns` nu este foart e sigur de rezultat.
În concluzie, perspectiva îndr`znea\` a cercet`rii lui Tilly trebuie
admirat`. El se pozi\ioneaz` în avangarda sociologi ei istorice la sfâr]itul
secolului al XX-lea, iar activitatea sa a fost priv it`, cum era de a]teptat, cu
mult` aten\ie în domeniul ]tiin\elor sociale, nu do ar în studiul rela\iilor 397 C. TILLY RELA|II INTERNA|IONALE 396

IMMANUEL WALLERSTEIN
Immanuel Wallerstein s-a n`scut în 1930. A absolvit Universitatea
Columbia în 1951 ]i ]i-a continuat studiile, finali zându-]i doctoratul în
1959. A predat sociologia la Universitatea Columbia pân` în 1971, când a
fost numit profesor de sociologie la Universitatea McGill din Montreal,
Canada. În 1976 a devenit director la Centrul Ferna nd Braudel ]i a prelu-
at Catedra de sociologie de la Universitatea Bingha mton (SUNY), unde a
continuat s` predea ]i s` cerceteze.
Wallerstein ]i-a început cariera studiind politica african`, speciali-
zându-se în problematica Ghanei ]i a Coastei de Fil de]. Îns` reputa\ia sa
de teoretician interna\ional provine din încerc`ril e de a reconceptualiza
radical rela\iile interna\ionale în contextul argum entelor sale cu privire la
natura ]i istoria „sistemului mondial“ capitalist m odern. Wallerstein este
pionierul teoriei sistemelor mondiale, care se baze az` at@t pe teoriile de-
penden\ei radicale ale subdezvolt`rii din anii ’50, c@t ]i pe ]coala francez`
de istoriografie Annales . În trei volume de pionierat de o ambi\ie teoretic `
extraordinar` ]i foarte detaliate din punct de vede re istoric, Wallerstein a
încercat s` priveasc` dincolo de epifenomenele rela \iilor diplomatice ]i
militare ale statelor pentru a în\elege logica unui singur sistem mondial.
Este important s` se clarifice de la început c` ter menul „sistem
mondial“ nu se refer` îndeosebi la [ntinderea geogr afic` a capitalismului
sau pur ]i simplu la faptul c` logica sistemului op ereaz` la un nivel dife-
rit fa\` de orice alt` unitate politic` existent`, cum ar fi statul na\ional. Cea
mai renumit` lucrare a sa, The Modern World System, * publicat` în 1974,
plaseaz` originile lumii moderne în ceea ce el a nu mit „îndelungatul secol
al XVI-lea“, de la 1450 la 1670. Înaintea acestei p erioade, Europa
Occidental` era feudal`, iar produc\ia economic` er a bazat` aproape în
întregime pe agricultur`. Totu]i, începând cu anul 1300, produc\ia agri-
col` a sc`zut rapid pe m`sur` ce modific`rile din c lima Europei au con-
tribuit la cre]terea rapid` a frecven\ei epidemiilo r la popula\ia rural`. Abia
pe la 1500 Europa a început s` pun` bazele unei economii mon diale capi-
taliste, în care produc\ia era orientat` mai degrab ` spre schimb în cadrul
pie\ii decât spre consum sezonier, cei care produce au bunuri câ]tigau mai
pu\in decât valoarea lor, iar for\a motrice a capit alismului a devenit o acu-
mulare continu` de bunuri materiale. 4. Lynn Hunt, „Charles Tilly’s Collective Action“, în Theda Skocpol (ed.), Vision
and Method in Historical Sociology , Cambridge, Cambridge University Press,
1984, p. 255.
5. Charles Tilly, Louise Tilly ]i Richard Tilly, The Rebellious Century , Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1975, p. 5 0.
6. William J. Sewell, „Collective Violence and Collec tive Loyalties in France: Why the
French Revolution Made a Difference“, în Politics and Society , nr. 18, 1990, p. 528.
7. Charles Tilly, Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons , New York,
Russell Sage Foundation, 1984, p. 77.
8. Ibid ., p. 79.
9. Charles Tilly, Coercion, Capital, and European Stales, AD 990-1990 , Cambridge,
Massachusetts, Basil Blackwell, 1990, p. 6.
10. Tilly, „Futures of European States“, în Social Research , nr. 59, 1992, p. 715.
11. Ibid ., p. 717.
12. Jack A. Goldstone, „States Making Wars Making Stat es Making Wars … “, în
Contemporary Sociology , nr. 20, 1991, p. 177.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Giddens, Herz, Mann ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Charles Tilly
The Vendee , Cambridge, Massachusetts, Harvard University Pres s, 1964.
Strikes in France, 1830-1968 , Cambridge, Cambridge University Press, 1974.
The Formation of National States in Western Europe (ed.), Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1975.
The Rebellious Century, 1830-1930 (cu Louise Tilly ]i Richard Tilly), Harvard,
Massachusetts, Harvard University Press, 1975.
From Mobilization to Revolution , Reading, Massachusetts, Addison-Wesley, 1978.
As Sociology Meets History , New York, Academic Press, 1981.
Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons , New York. Russell Sage
Foundation, 1984.
The Contentious French , Cambridge, Massachusetts, Belknap Press, 1986.
„War Making and State Making as Organized Crime“, î n Paul Evans, Dietrich
Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169 -198.
Coercion, Capital, and European States , AD 990-1990 , Oxford, Basil Blackwell, 1990.
European Revolutions , 1492-1992 , Oxford, Basil Blackwell, 1993.
Lecturi suplimentare
Skocpol, Theda (ed.), „Vision and Method“, [n Historical Sociology , Cambridge,
Cambridge University Press, 1984.
Smith, Denis, The Rise of Historical Sociology , Cambridge, Polity Press, 1991. RELA|II INTERNA|IONALE 398
* Lucrarea este disponibil` ]i [n limba rom@n`, gra \ie eforturilor lui Dorel Abraham,
Ilie B`descu ]i Mircea Ghibernea: I. Wallerstein, Sistemul mondial modern , Editura
Meridiane, Bucure]ti, 1992-1993, 3 vol.

trarea puterii militare de hegemoni puternici de la centru ar fi insuficient
pentru a preveni un conflict serios în cadrul sistemu lui ca întreg:
„[Nici una, nici alta ]nu ar fi îndeajuns, dac` majoritatea nu s-ar divide
într-un strat de jos mai extins ]i un strat de mijl oc mai restr@ns …
semiperiferiei îi este repartizat un rol economic s pecific, îns` motivul
este mai pu\in economic decât politic … se poate sus\ine cu succes c`
economia mondial` … ar func\iona la fel de bine ] i f`r` semiperiferie.
Îns` ea ar fi din punct de vedere politic mult mai pu\in stabil`,
deoarece ar fi vorba de un sistem mondial polarizat . Existen\a unei a
treia categorii înseamn` clar c` stratul de sus nu se confrunt` cu opo-
zi\ia unit` a tuturor celorlalte straturi, deoarece stratul de mijloc este ]i
exploatat, ]i exploatator.“ 1
O mare parte din lucr`rile lui Wallerstein traseaz` expansiunea geo-
grafic` a sistemului mondial în decursul timpului. În special dou` etape
marcheaz` dezvoltarea sa începând din secolul al XV I-lea pân` la sfâr]itul
secolului al XX-lea. Înainte de secolul al XVIII-le a, sistemul era caracte-
rizat de înt`rirea statelor europene ca urmare a e] ecului Imperiului Habs-
burgic de a converti economia mondial` care ap`rea într-un imperiu mon-
dial. Comer\ul crescând cu continentul american ]i cu cel asiatic a îmbo-
g`\it elitele micilor negustori din Europa în detri mentul muncitorilor sala-
ria\i, în timp ce monarhii ]i-au extins puterea pen tru a colecta taxele, a
împrumuta banii ]i a-]i extinde mili\iile pentru a sprijini monarhiile abso-
lute. Popula\iile locale din Europa au devenit tot mai omogene pe m`sur`
ce minoritarii au fost expulza\i, în special evreii . În secolul al XVIII-lea
industrializarea a înlocuit importan\a atribuit` pr oduc\iei agricole, iar sta-
tele europene s-au angajat agresiv pentru exploatar ea de noi pie\e. În de-
cursul ultimelor 200 de ani, noi regiuni au fost ab sorbite în sistem, cum ar
fi Asia ]i Africa, m`rind surplusul disponibil. Tot u]i, abia în primii ani ai
secolul al XX-lea sistemul mondial a devenit cu ade v`rat global.
Wallerstein urm`re]te de asemenea cre]terea ]i desc re]terea hege-
monilor sau a puterilor dominante de la centru în c adrul sistemului mon-
dial în decursul timpului. În 1984, el a descris „t rei modele“ de hegemonie:
„Provinciile Unite (Olanda – n. trad.) la mijlocul secolului al XVII-lea,
Regatul Unit al Marii Britanii la mijlocul secolulu i al XIX-lea ]i SUA la
mijlocul secolului al XX-lea.“ 2În lucr`rile sale mai recente a f`cut specu-
la\ii cu privire la viitorul sistemului modial din perspectiva dezbaterilor
privind presupusul declin al SUA în cadrul economie i mondiale ]i sfâr]itul
r`zboiului rece. El se teme c` mul\i trag concluzii pripite referitoare la
pr`bu]irea marxism-leninismului din 1989, sugerând c` pr`bu]irea Cre]terea economic` din noua epoc` a determinat exp ansiunea
pie\ii dup` criteriul geografic, dezvoltarea diferi telor forme de control al
muncii ]i afirmarea unor state puternice în Europa. Economia mondial`nou ap`rut` era diferit` de cea a fostelor imperii, în sensul c` ea coexista
cu un mare num`r de puteri politice ]i era caracter izat` de o nou` divizi-
une interna\ional` a muncii între „centru“ ]i „peri ferie“.
Centrul se refer` la acele regiuni care au beneficiat cel ma i mult de
pe urma schimb`rii. În perioada ini\ial` a expansiu nii, acesta includea în
mare parte Europa de Nord-Vest (Fran\a, Anglia ]i O landa). Regiunea era
caracterizat` de existen\a unor guverne centrale pu ternice ]i a unor armate
numeroase de mercenari. Armatele i-au permis burghe ziei s` controleze
comer\ul interna\ional ]i s` ob\in` surplus economi c din afaceri ]i comer\.
Cre]terea produc\iei urbane a fost alimentat` de mi gra\ia \`ranilor f`r`
p`mânt de la sat la ora], în timp ce inova\iile din tehnologia agrar` au asi-
gurat cre]teri continue ale productivit`\ii agricol e. Centrul este locul unde
este concentrat capitalul în forme dintre cele mai sofisticate. B`ncile, pro-
fesiile, activitatea de comer\ ]i produc\ia me]te]u g`reasc` sunt toate destul
de r`spândite pentru a sus\ine o economie bazat` pe munc` salariat`.
Prin contrast, periferia se refer` la regiuni care nu au guverne cen-
trale puternice, care se bazeaz` mai mult pe munca for\at` decât pe cea
salariat` ]i ale c`ror economii depind de exportul materiilor prime c`tre
centru. America Latin` ]i Europa de Est reprezentau zone periferice cheie
în secolul al XVI-lea. În America Latin`, cuceritor ii spanioli ]i portughezi
i-au [nl`turat pe liderii politici indigeni ]i i-au înlocuit cu birocra\ii slabe,
aflate sub control european. Popula\iile b`]tina]e au fost ucise sau înro-
bite, sclavii din Africa au fost importa\i pentru a lucra p`mântul ]i în mine,
iar aristocra\ia local` era complicea unui sistem ca re o men\inea la putere,
în timp ce dirija produc\ia de bunuri mai ales pent ru consumul din Europa.
La periferie, cultivarea extensiv` ]i controlul coe rcitiv al muncii duceau la
ob\inerea unei produc\ii agricole cu cost redus.
Wallerstein se refer` atât la semiperiferii , cât ]i la zone externe .
Semiperiferiile erau fie regiuni localizate în cent ru, dar care treceau printr-o
perioad` de declin relativ (Spania ]i Portugalia), fie economii în cre]tere
de la periferie. Acestea erau exploatate de centru, dar, la rândul lor, ob\i-
neau avantaje de pe urma periferiei. Unele zone ext erne î]i men\ineau pro-
priile sisteme economice ]i erau independente din p unct de vedere alimen-
tar, de exemplu Rusia. Spre deosebire de teoreticie nii dependen\ei, care
postulau o rela\ie polar` între dou` categorii de b az`, Wallerstein sus\ine
c` semiperiferia reprezint` un tampon esen\ial într e centru ]i periferie. Un
consens ideologic cu privire la oportunitatea capit alismului ]i la concen-401 I. WALLERSTEIN RELA|II INTERNA|IONALE 400

într-un context istoric ]i spa\ial mult mai larg. A studia statul de parc` ar
fi întregul în care problemele sunt ]i generate, ]i poten\ial rezolvate în-
seamn` a accepta necritic ideologia liberal` domina nt` a progresului.
Conform acestei ideologii, calea de ie]ire din situ a\ia de subdezvoltare
economic` pentru statele s`race este adoptarea cara cteristicilor politice,
economice ]i culturale ale statelor „dezvoltate“. D ac` guvernele adopt`
politici de „pia\` liber`“ ]i promoveaz` spiritul a ntreprenorial privat ]i
cultura antreprenorial`, nu exist` o barier` intrin sec` pentru modernizare.
În mod similar, Wallerstein abordeaz` problema ]i pentr u cei de
stânga, care consider` c` subdezvoltarea este promovat` d e statele din centru
a c`ror prosperitate provine din capacitatea lor de a aduna surplusul eco-
nomic de la statele din periferie. Deoarece aceasta presupune c` statele
lumii a treia ar trebui cumva s` se retrag` din eco nomia capitalist` mon-
dial`, Wallerstein sus\ine c`, într-un sistem mondi al unic, statele periferice
nu se pot dezvolta de-a lungul unor direc\ii diferi te de cele impuse de centru.
Par\ial inspirat de opera lui Karl Polanyi, Wallers tein este foarte
critic cu privire la ]tiin\ele sociale din Occident , care trateaz` politica,
economia, istoria ]i sociologia ca „discipline“ sep arate ale ]tiin\elor
sociale. Cu siguran\` c` el nu ar admite studiul re la\iilor interna\ionale ca
o disciplin` autonom` ]i de aceea abordarea sa se c ontrazice în mod fun-
damental cu viziunea realist` conform c`reia autono mia rezult` din carac-
terul special al rela\iilor dintre state într-un me diu anarhic. Acesta este
numai un aspect al structurii sistemului mondial, u nul subordonat acestu-
ia. Într-adev`r, el consider` c` dezvoltarea ]tiin\ elor sociale din Occident
nu poate fi disociat` de puterea crescând` a statul ui ]i de nevoia lui de
„exper\i“ care s` îl asiste în conducerea „claselor periculoase“. De la
sfâr]itul secolului al XVIII-lea, epoca modern` a f ost dominat` de ideea
de progres ]i de mitul politic c` suveranitatea est e legitim` deoarece se
spune c` puterea statelor provine de la „popor“. Wa llerstein în\elege cel
mai bine ideologiile moderne ale conservatorismului, lib eralismului ]i so-
cialismului ca programe politice pentru gestionarea fr`mânt`rilor sociale
care produc constant schimb`ri economice. Desigur, la sfâr]itul secolului
al XX-lea multe persoane consider` c` liberalismul este acum dominant.
Programul politic axat pe trei idei, ]i anume votul universal, statul bun`-
st`rii ]i crearea unei identit`\i na\ionale, a asig urat efectiv legitimarea sis-
temului mondial în Europa ]i a furnizat un model de aspira\ie universal`
în afara ei. Majoritatea oamenilor de ]tiin\` din d omeniul social sprijin`
ideologia liberal`, deoarece întreaga ini\iativ` a ]tiin\elor sociale se ba-
zeaz` pe premisa progresului social întemeiat pe capacitatea de a mani-Uniunii Sovietice ]i a statutului ei de periferie n u este favorabil` for\elor
dominante ale sistemului mondial capitalist deoarec e a eliminat ultima
mare for\` politic` stabilizatoare care ajuta la le gitimarea hegemoniei
SUA. În Geopolitics and Geoculture (1991) el sugereaz` c` perioada de
hegemonie a SUA este posibil s` se fi sfâr]it o dat ` ce companiile
japoneze ]i vest-europene au devenit efectiv compet itive cu cele ameri-
cane. Îns` în absen\a „amenin\`rii sovietice“ este neclar dac` conflictele
dintre statele din centru pot fi atenuate prin apel ul la interese ideologice
comune pentru sus\inerea cooper`rii. El consider` c ` sistemul mondial va
continua s` func\ioneze ca în ultimii 500 de ani în c`utarea unei continue
acumul`ri de capital ]i bunuri, îns` periferia va f i din ce în ce mai margi-
nalizat` pe m`sur` ce sofisticarea tehnologic` a ce ntrului se va accelera.
Pentru Wallerstein, sistemul capitalist mondial – c are va mai fi vala-
bil o bun` perioad` de timp – este caracterizat de unele contradic\ii funda-
mentale care îi vor aduce în cele din urm` pr`bu]ir ea chiar pe m`sur` ce
pare c` î]i consolideaz` controlul global. În primu l rând, exist` un
dezechilibru permanent între cerere ]i ofert`. Cât timp deciziile privind ce
]i cum se produce se iau la nivelul companiei, deze chilibrul va fi mereu o
consecin\` neinten\ionat` a unei mecaniz`ri ]i pref aceri [n bunuri econo-
mice. În al doilea rând, în timp ce pe termen scurt este logic pentru capi-
tali]ti s` ob\in` profit prin retragerea capitalulu i de la un consum imediat,
pe termen lung producerea ulterioar` a surplusului necesit` o cerere de
mas` care poate fi satisf`cut` numai prin redistrib uirea surplusului. În al
treilea rând, exist` limite pân` la nivelul la care statul poate coopta lucr`-
tori pentru a men\ine legitimitatea sistemului capitalis t. El afirm`:
„Oricând cei care de\in privilegiile încearc` s` co opteze mi]carea de
opozi\ie prin acordarea unei mici p`r\i din aceste privilegii, ei î]i pot
elimina, f`r` îndoial`, pe termen scurt oponen\ii; îns` de asemenea ei
pot m`ri bre]a pentru urm`toarea mi]care de opozi\i e care va fi creat`
în urm`toarea criz` a economiei mondiale. Astfel co stul coopt`rii
cre]te tot mai mult.“ 3
Ultima ]i cea mai semnificativ` este contradic\ia d intre unul singur
]i mai mul\i, coexisten\a unui sistem pluralist de state în cadrul unui sin-
gur sistem mondial. De]i favorizeaz` expansiunea si stemului, aceasta
împiedic` ]i orice încercare de dezvoltare a unei c ooper`ri mai mari pen-
tru a contracara crizele sistemice din sistemul ca întreg.
Abordarea lui Wallerstein este caracterizat` de dou ` angajamente
epistemologice de baz`. El se opune fundamental ideii c` procesele de
„dezvoltare“ economic` din interiorul statelor pot fi studiate f`r` a le situa 403 I. WALLERSTEIN RELA|II INTERNA|IONALE 402

Spre exemplu, pe baza PIB pe cap de locuitor ]i a s tandardului de via\`,
Australia poate fi categorisit` drept centru, chiar dac` Wallerstein însu]i o
plaseaz` la semiperiferie. A]a cum observ` Alexande r ]i Gow, „analiza
economic` nu ofer` indicii sistematice cu privire l a rela\ia dintre pozi-
\ionarea economic` în economia mondial`, pozi\ia ge opolitic` ]i apari\ia
politicii de la semiperiferii“. 6
În cele din urm`, se poate observa o contradic\ie î ntre afirma\iile
empirice ale lui Wallerstein (care ar trebui s` poa t` fi supuse test`rii
ipotezelor) ]i dispre\ul s`u fa\` de metodologiile conven\ionale ale con-
struirii teoriei în ]tiin\ele sociale. Este posibil s` se fac` afirma\ii deter-
ministe privind primatul for\elor economice globale ]i, în acela]i timp, s`
se apere aceste afirma\ii utilizând nu criterii de valabilitate empiric`, „ci
valoarea lor euristic`; de exemplu, au ele sens pen tru oamenii ]i organi-
za\iile care caut` s` ac\ioneze în contexte istoric e mondiale ]i care au
nevoie s` în\eleag` dinamica schimb`rii … în aces te contexte?“ 7Desigur,
aceasta este o contradic\ie care caracterizeaz` mar e parte din gândirea ra-
dical` ce ap`r` nevoia de schimbare având ca argume nte nu criteriile
morale articulate în tradi\ia teoriei politice, ci afirma\iile empirice privind
inegalitatea inerent` sistemului capitalist.
Note
1. Immanuel Wallerstein, „The Rise and Future Demise of the World Capitalist
System: Concepts for Comparative Analysis“, în Comparative Studies in Society
and History , nr. 16, 1974, p. 387-388.
2. Immanuel Wallerstein, The Politics of the World-Economy: The States, the
Movements, and the Civilizations: Essays , Cambridge, Cambridge University
Press, 1984, p. 39.
3. Immanuel Wallerstein, „The Rise and Future Demise of the World Capitalist
System“, op.cit ., p. 415.
4. Ernesto Laclau, Politics and Ideology in Marxist Theory , Londra, New Left
Books, 1977, p. 23.
5. Kalevi Holsti, The Dividing Discipline , Boston, Allen & Unwin, 1985, p. 76.
6. Malcolm Alexander ]i John Gow, „Immanuel Wallerste in“, în P. Beilharz, (ed.),
Social Theory: A Guide to Central Thinker , Sydney, Allen & Unwin, 1991, p. 220.
7. Ibid ., p. 217.pula rela\iile sociale cu condi\ia ca acest lucru s ` se realizeze în manier`
„]tiin\ific`“.
Lucr`rile lui Wallerstein au constituit subiectul u nei intense dezba-
teri, a]a cum era de a]teptat având în vedere atacu rile lui radicale împotri-
va ]tiin\elor sociale ortodoxe. Marxi]tii tradi\ion ali s-au plâns c` nu a
în\eles natura capitalismului ]i a pus accent mai d egrab` pe logica schim-
bului la nivelul pie\ei decât pe modurile de produc \ie. Ernesto Laclau, de
exemplu, sus\ine c` „rela\ia economic` fundamental` a capitalismului se
constituie prin vânzarea de c`tre lucr`torul liber a puterii sale de munc`,
iar condi\ia sa prealabil` necesar` este ca produc` torul direct s` piard`
proprietatea asupra mijloacelor de produc\ie“. 4Dac` munca salariat` este
caracteristica definitorie a capitalismului, atunci întregul model al lui
Wallerstein este pus la îndoial`, deoarece alte for me de munc` au fost
dominante în alte p`r\i ale lumii, fiind dificil a le defini drept capitaliste.
Desigur, ideile lui Wallerstein au fost atacate din perspectiv` ideo-
logic`. Sociali]tii care considerau c` o reform` ra dical` era înc` posibil`
în cadrul grani\elor unui stat sau între state soci aliste nu au privit cu ochi
buni ideea c` socialismul este posibil numai la niv el global. Wallerstein
preia pozi\ia lui Tro\ki de a renun\a la „socialism ul dintr-o \ar`“, definind
statele comuniste drept simple companii colective c apitaliste a c`ror par-
ticipare la sistemul mondial împiedic` tranzi\ia la socialism la nivel glo-
bal. Oameni de ]tiin\` mai ortodoc]i au atacat func \ionalismul structural
extrem al abord`rii teoretice a lui Wallerstein. Re ali]tii, spre exemplu, ar
contesta faptul c`, dac` sistemul competitiv dintre state este el însu]i
derivat din logica economic` a sistemului capitalis t mondial, cum s-ar
putea explica comportamentul competitiv al unit`\il or politice înainte de
secolul al XVI-lea? Ei sus\in c` exist` o logic` po litic` distinct` care
implic` lupta pentru putere dintre suverani, ce nu poate fi redus` la capi-
talism. A]a cum a relevat Kal Holsti, „a afirma c` r`zboiul dintre statele
capitaliste este inevitabil este ca ]i cum ai spune c` tampon`rile dintre
automobilele Ford sunt inevitabile; îns` care este variabila critic`? Auto-
mobilul sau Ford? Statul sau economia?“ 5
S-ar putea de asemenea sus\ine c` rigiditatea metod ei centru/semi-
periferie/periferie nu reu]e]te s` explice anomalii cum ar fi ridicarea unor
state la statutul de „centru“ (Japonia?) deoarece m etoda presupune o
rela\ie cu sum` zero între statele din cadrul siste mului. Structura sistemu-
lui r`mâne constant` pentru Wallerstein, astfel înc ât, dac` unele state par
s` creasc` ]i s` se mute dintr-o categorie într-alt a, atunci altele trebuie s`
decad`. Dat` fiind generalitatea abord`rii teoretic e ]i profunzimea ei
istoric`, este uneori dificil s` plasezi unele stat e în cadrul unei categorii. 405 I. WALLERSTEIN RELA|II INTERNA|IONALE 404

Lecturi suplimentare
Arrighi, Giovanni, The Long Twentieth Century , Londra, Verso, 1994.
Higgott, Richard L., Political Development Theory: The Contemporary Deba te ,
Londra, Croom Helm, 1983.
Hopkins, Terence K., World-Systems Analysis: Theory and Methodology , Beverly
Hills, California, Sage Publications, 1982.
Sanderson, Stephen K. (ed.), Civilizations and World Systems: Studying World-
Historical Change , Walnut Creek, California, AltaMira Press, 1995.
Skocpol, Theda, „Wallerstein’s World Capitalist Sys tem: A Theoretical and Historical
Critique“, în American Journal of Sociology , nr. 82, 1977, p. 1075-1089.
Zolberg, Aristide, „Origins of the Modern World Sys tem – A Missing Link“, în
World Politics , nr. 33, 1981, p. 253-281. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Frank ]i Giddens.
Principalele lucr`ri ale lui Immanuel Wallerstein
Social Change: The Colonial Situation , New York, Wiley, 1966.
Africa: The Politics of Unity: An Analysis of a Con temporary Social Movement ,
New York, Random House, 1967.
„The Rise and Future Demise of the World Capitalist System: Concepts for
Comparative Analysis“, în Comparative Studies in Society and History , nr.
16, 1974, p. 385-415.
The Modern Word System 1: Agriculture and the Origi ns of the European World-
Economy in the Sixteenth Century , New York, Academic Press, 1974.
World Inequality: Origins and Perspectives of World System , Montreal, Black
Rose Books,1975.
The Capitalist World-Economy: Essays , Cambridge, Cambridge University Press, 1979.
The Modern Word System II: Mercantilism and the Con solidation of the European
World Economy, 1600-1750 , New York, Academic Press, 1980.
Historical Capitalism , Londra, Verso, 1983.
Labor in the World Social Structure , Beverly Hills, Sage Publications, 1983.
The Politics of the World-Economy: The States, the Movements, and the Civilisations:
Essays , Cambridge, Cambridge University Press, 1984.
„World Systems Analysis“, în Anthony Giddens ]i Joh nathan H. Turner (ed.),
Social Theory Today , Cambridge, Polity Press, 1987, p. 309-324.
Geopolitics and Geoculture: Essays on Changing Worl d-System , Cambridge,
Cambridge University Press, 1991.
Unthinking Social Science: The Limits Nineteenth-Ce ntury Paradigms , Cambridge,
Polity Press, 1991.
„The Collapse of Liberalism“, în Ralph Miliband ]i Leo Panitsch (ed.), The
Socialist Register: New World Order? , Londra, Merlin, 1992, p. 96-110.
„Development: Lodestar or Illusion?“, în Leslie Skl air (ed.), Capitalism and
Development , Londra, Routledge, 1994.
After Liberalism , New York, New Press, 1995.
„The Inter-State Structure of the Modern World Syst em“, în Steve Smith, Ken
Booth ]i Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond , Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 8 7-107. 407 I. WALLERSTEIN RELA|II INTERNA|IONALE 406

TEORIILE DESPRE NA|IUNE
Se pare c` na\ionalismul se r`sp@nde]te peste tot [ n lume, amenin-
\@nd s` f`r@mi\eze unele state ]i s` contopeasc` al tele [n „state-na\iuni“
noi. Dar termenul „na\ionalism“ este deseori folosi t [n mod vag ]i [n\e-
legerea acestei forme de mobilizare politic` este s t@njenit` de lipsa de
interes fa\` de na\ionalism în cadrul disciplinei r ela\iilor interna\ionale.
Na\ionalismului i se acord` aten\ie mai mare, [ntru c@t ast`zi diferen\a din-
tre r`zboiul [ntre state ]i r`zboiul din interiorul statelor este mai pu\in evi-dent`. Una dintre cele mai mari probleme ale ordini i mondiale la sfâr]itul
secolului al XX-lea este modalitatea de reconcilier e a principiului suve-
ranit`\ii statului (care protejeaz` distribu\ia ter itorial` actual`) cu cel al
autodetermin`rii „popoarelor“ (care amenin\` consta nt cu modificarea
frontierelor conform unui principiu normativ vag). În acest sens sunt
prezentate lucr`rile a trei gânditori ai teoriei na \iunii ]i na\ionalismului.
Benedict Anderson cerceteaz` fenomenologia na\iunii . El a descris con-
di\iile istorice ale apari\iei na\iunii sub form` d e „comunitate imaginat`“
]i a explorat procedurile care sus\in recursul mai degrab` la na\iune dec@t
la alte epicentre de loialitate politic` ale erei m oderne. Ernest Gellner ]i
Anthony Smith sunt speciali]tii principali ai contr oversei privind carac-
terul antic sau modern al na\ionalismului. Gellner sus\ine c` na\ionalismul
este produsul economiei ]i al modernit`\ii, în timp ce Smith pretinde c`
na\ionalismul reprezint` contopirea unic` a exigen\ elor ideologice moder-
ne ]i premoderne.

lumea modern`, l-au condus la explorarea dimensiuni lor culturale ale
acestui fenomen. Lucrarea Imagined Communities este rezultatul excursu-
lui s`u intelectual, produsul anilor de studiu ]i r eflec\ie. În cele ce urmeaz`,
ne vom ocupa de aceast` carte de dimensiuni reduse a tât de frumos scris`,
care ofer` cercet`torilor rela\iilor interna\ionale (mai ales celor care con-
sider` c` „statele-na\iuni“ sunt sau vor fi „dep`]i te“) posibilitatea de a
în\elege puterea covâr]itoare a na\ionalismului în e ra modern`.
Lucrarea debuteaz` (]i se încheie) [n acest ton: „I nvazia vietnamez`
]i ocuparea Cambodgiei în decembrie 1978 ]i ianuari e 1979 a reprezentat
primul r`zboi conven\ional, de mare anvergur`, dint re dou` regimuri mar-
xiste.“ 5Dar incompatibilitatea teoriei marxiste cu practica nu reprezint`
problema central`. Lucrarea se refer` la „ideea“ de stat-na\iune, când ]i
cum a ap`rut ]i condi\iile în care continua s` se d ezvolte la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea. Spre deosebire de al\i cercet`tori ai na\ionalismului,
Anderson refuz` s` trateze acest subiect ca fiind p eriferic, produs al unor
for\e, precum industrializarea (Gellner), sau al sc himb`rilor socio-econo-
mice masive (Deutsch). Abordarea sa este atât herme neutic` cât ]i struc-
tural`. Anderson este interesat de motivul pentru c are o parte atât de mare
a popula\iei consider` c` indivizii sunt membri ai unei anumite „na\iuni“
care are dreptul de a fi suveran` peste un teritoriu ]i se simt atât de loiali încât „a muri pentru \ar`“ este cea mai mare onoare . La urma urmei, mem-
brii unui trib nu posed` acest tip de rela\ie ident itar` care se extinde mult
dincolo de leg`turile de rudenie recunoscute sau de limitele comunit`\ii
rela\ionale fa\`-în-fa\`. Acest tip de loialitate n u se întâlne]te nici la
suveranii rivali ai Europei feudale. Abordarea lui Anderson se concen-
treaz` pe procesul „imagina\iei colective“ pe care îl introduce în defini\ia
na\iunii:
„[Na\iunea ]este o comunitate politic` imaginat` – ]i este imag inat` ca
fiind [n mod inerent at@t limitat`, c@t ]i suveran` . Este imaginat`
deoarece chiar ]i membrii celei mai mici na\iuni nu -i vor cunoa]te pe
cei mai mul\i dintre tovar`]ii lor, nici nu-i vor î ntâlni sau auzi … na\iu-
nea este imaginat` ca limitat` deoarece chiar ]i cea mai mare na\iune
… are frontiere, chiar dac` relative, dincolo de ca re se situeaz` alte
na\iuni. Nici o na\iune nu []i [nchipuie c` este id entic` cu umanitatea.“ 6
Anderson este preocupat în special de trei paradoxu ri ale na\iona-
lismului. {n primul rând, de modernitatea obiectiv` a na\i unilor în viziunea
istoricului fa\` de vechimea lor subiectiv` în vizi unea na\ionali]tilor; în al
doilea rând, universalitatea formal` a na\ionalit`\ ii drept concept socio-
cultural fa\` de particularitatea manifest`rilor sa le concrete; în al treilea BENEDICT ANDERSON
La fel ca ]i al\i cercet`tori men\iona\i în acest` lucrare (Charles
Beitz ]i Alfred Zimmern), Benedict Anderson contrib uie la studiul
rela\iilor interna\ionale cu o lucrare influent`: Imagined Communities:
Reflections of the Origin and Spread of Nationalism (1983, 1991).
Anderson este pseudonimul lui Aaron L. Binenkorb, p rofesor de studii
interna\ionale la Universitatea Cornel. El ]i-a scr is diserta\ia la Cornel ]i
a predat acolo mul\i ani, mai ales ca specialist [n cultura ]i istoria politic`
a Indoneziei.
Anderson este om de stânga (la fel ca faimosul s`u frate, Perry),
fiind fascinat de na\ionalismul deosebit de ostil d in Asia de Sud-Est con-
temporan`. 1Una din lucr`rile sale cele mai bune, Java in a Time of
Revolution (1972), este o examinare detaliat` a primelor 10 lu ni ale luptei
Indoneziei pentru dobândirea independen\ei, în 1945 -1946. Anderson
sus\ine c` „versiunea Sjahrir“ a revolu\iei indonez iene necesit` o revi-
zuire. Descrierea istoric` conven\ional` a perioade i este aceea c` Partidul
Socialist al lui Sjahrir a dominat scena politic` ] i c` strategia diplomatic`
a acestuia (negocieri/exercitarea de presiuni asupra ola ndezilor prin inter-
mediul britanicilor ]i americanilor) a reflectat co ncep\ia grupurilor domi-
nante din cadrul societ`\ii indoneziene din acea pe rioad`. 2Anderson
prezint`, cu detalii incredibile, faptul c` partide le politice erau „pu\in mai
mult decât grupuri de clici personale … nici unul … nu avea o baz` orga-
nizat` de mas` nici m`car în zonele urbane“. 3El sus\ine c` rivalul princi-
pal al lui Sjahrir din acea perioad`, Tan Malakka, ar fi putut schimba cursul
istoriei Indoneziei dac` s-ar fi adoptat strategia sa de perdjuangan (lupt`
armat`) în locul c`ii diplomatice. Deoarece politic a moderat` de mai târ-
ziu s-a îndreptat spre câ]tigarea sprijinului ]i re cunoa]terii interna\ionale,
a fost incompatibil` cu programul social intern rad ical.
„Din aceasta au izvorât criza adânc` a anilor de du p` câ]tigarea
independen\ei ]i tragediile ulterioare.“ 4Anderson sus\ine c`, dac` Sukarno
ar fi sprijinit o politic` mult mai agresiv` împotr iva Olandei, istoria
Indoneziei ar fi putut avea un alt curs, probabil c omparabil` cu cea a
Vietcongului [n timp ce Vietnamul de Nord era sub conducerea lui Ho }i Min. Indiferent dac` argumenta\ia lui este plauzibi l` sau nu, lucrarea este
un bun exemplu al preocup`rilor lui Anderson relati ve la problema socia-
lismului în regiune. Oricum, deziluzia lui crescând ` fa\` de dezvoltarea
statelor dictatoriale marxiste de-a lungul timpului , ca ]i credin\a lui, con-
form c`reia gânditorii de stânga au subestimat for\ a na\ionalismului în 411 B. ANDERSON

(mai presus de toate, moartea, pierderea ]i servitu tea) ]i asigurând în
moduri variate izb`virea de acestea … declinul le nt ]i inegal al certitu-
dinilor intercorelate … duce la o delimitare ferm ` între cosmologie ]i
istorie.“ 11
Declinul acestor „vechi idei“ creeaz` a]adar condi\ iile pentru o
nou` form` de con]tiin\` cultural`. Motivul pentru care ia forma de na\io-
nalism se datoreaz` interac\iunii întâmpl`toare din tre capitalism, o nou`
tehnologie a comunic`rii (tip`riturile) ]i fatalita tea diversit`\ii lingvistice.
Capitalismul a fost important datorit` expansiunii pie\ei c`r\ii, care a con-
tribuit la formarea limbilor, în mare m`sur` sub im boldul tip`ririi masive
de Biblii în timpul Reformei ]i r`spândirii anumito r limbi regionale ca
instrumente ale centraliz`rii administrative. La râ ndul lor, tip`riturile în
diferite limbi au condus la fundarea con]tiin\ei na \ionale prin crearea unor
zone unitare de comunicare ]i schimb. În combina\ie , „capitalismul tip`-
rit“ a f`cut posibil na\ionalismul, oferindu-i un s pa\iu pentru reprezentarea
unor noi concep\ii despre timp ]i spa\iu. De asemen ea, a încurajat dez-
voltarea unor „limbi scrise“ prin standardizarea vari antelor de limbi locale
în forme scrise comune.
Acesta reprezint` fundalul pe care se dezvolt` o de rutant` anomalie
a istoriei na\ionalismului, pe care Anderson o exam ineaz`. Din ce motiv
comunit`\ile creole din America de Sud (acelea care erau formate din
oameni care aveau accea]i limb` ]i aceea]i etnie cu cei împotriva c`rora
au luptat) ]i-au dezvoltat o concep\ie na\ionalist` cu mult înaintea celor
mai multe popoare ale Europei? R`spunsul lui Anders on face apel la mai
mul\i factori. O analiz` cuprinz`toare ar trebui s` includ` blocarea mobili-t`\ii sociale, încerc`rile succesive ale Spaniei de a-]i înt`ri controlul în
America de Sud, r`spândirea ideilor liberale ale il uminismului ]i apari\ia
ziarului ca vehicul pentru r`spândirea na\ionalismu lui în rândul claselor
„a]ezate“ din regiune. Trebuie avut în vedere ]i fa ptul c`:
„De]i aceste r`zboaie au provocat o mare suferin\` ]i au fost marcate
de multe acte de barbarism, într-un mod ciudat miza era mai degrab`
mic`. Nici în America de Nord, nici în America de S ud creolii n-au fost
obliga\i s` se team` de exterminarea fizic` sau de sclavie, cum s-a
întâmplat cu alte popoare care au trecut prin astfe l de situa\ii datorit`
imperialismului european.“ 12
Pe de alt` parte, e]ecul experien\ei hispano-americ ane de a genera
revolte permanente împotriva imperiului spaniol ref lect` atât nivelul
general de dezvoltare a capitalismului ]i tehnologi ei la sfâr]itul secolului rând, puterea politic` a na\ionalismului fa\` de s` r`cia sa filozofic`. Dup`
cum observa filozoful politic Eugene Kamenka, „în p rovocarea emo\iei
împotriva ra\iunii, [na\ionalismul ]a înlocuit studiul cu focurile de tab`r`,
argumenta\ia cu demagogia … [na\ionalismul ]a fost ]i probabil c` este
înc` în centrul istoriei moderne. Nu [ns` ]i gândit orii na\ionalismului.“ 7
Anderson crede c` s`r`cia filozofic` a doctrinei na \ionaliste a contribuit la
e]ecul mai general al în\elegerii puterii sale pe t ermen lung, ceea ce con-
sider c` este adev`rat [ndeosebi în studiul rela\ii lor interna\ionale. 8
În prima parte a lucr`rii sale, Anderson se angajea z` într-o dez-
batere istoric` ampl`. El sus\ine c` na\ionalismul trebuie s` fie în\eles nu
în rela\ie cu ideologiile politice sus\inute cu sfi al`, ci cu sistemele cultu-
rale extinse care îl preced. Na\ionalismul a ap`rut în perioada în care alte
trei concepte culturale î]i pierdeau din importan\` . În primul rând, avuse-
ser` loc schimb`ri [n religie. Na\ionalismul a repr ezentat o transformare
secular` a fatalit`\ii în continuitate, a contingen \ei magice în în\eles uni-
versal. Coeren\a arogant` a religiei a intrat în de clin la sfâr]itul Evului
Mediu datorit` explor`rii lumii noneuropene ]i demo netiz`rii treptate a
limbajului sacru. Comunit`\ile mai vechi ]i-au pier dut încrederea în
sacralitatea unic` a limbii lor (ideea c` o anumit` scriere oferea accesul
privilegiat la adev`rul ontologic sacru). Apoi, s-a u produs schimb`ri [n
domeniul dinastic. În formele feudale de „imagina\i e“ statele erau definite
de „centre înalte“, frontierele erau poroase ]i ind istincte, iar „suverani-
t`\ile“ se [ntrep`trundeau. Oricum, o dat` cu decli nul legitimit`\ii monar-
hiei sacre din secolul al XVII-lea, oamenii au înce put s` se îndoiasc` de
faptul c` societatea era organizat` în mod natural în jurul unor „centre
înalte“ precum Roma. În al treilea rând, Anderson e ste original când
sus\ine c` trebuie s` lu`m în considerare concep\ia feudal` despre timp, în
care cosmogonia ]i istoria nu erau distincte. „Mai mult ca orice altceva“
modificarea concep\iei despre timp „a f`cut posibil ` «conceperea» na\iu-
nii“. 9Era premodern` a fost caracterizat` de o concep\ie a „simultaneit`\ii
de-a lungul timpului“, în care timpul este marcat d e „prefigurare ]i împli-
nire“. Ea a fost înlocuit` treptat de concep\ia „si multaneit`\ii în timp“, în
care timpul este marcat de „coinciden\` temporal` ] i m`surat de ceas ]i
calendar“. 10 Ideea de entitate sociologic`, care se deplaseaz`, conform
calendarului, spre o perioad` de timp omogen` este o analogie clar` cu
ideea de na\iune, conceput` tot ca o comunitate sol id` care se deplaseaz`
constant de-a lungul istoriei. Aceste trei schimb`r i epocale au dus la c`uta-
rea unei noi c`i de a lega împreun` fraternitatea, puterea ]i timpul.
„Combinate, [vechile ]idei înr`d`cinate în om se reg`sesc clar în natu-
ra lucrurilor, oferind un anumit în\eles fatalit`\i lor zilnice ale existen\ei 413 B. ANDERSON RELA|II INTERNA|IONALE 412

universalul ]i particularul, r`mânând în acela]i ti mp compatibil cu gradul
s`u de ideologie politic`. Na\ionalitatea a înlocui t religia chiar dac` con-
tinu` s` joace acela]i rol metafizic, ca ]i religia înainte, de „dox`“ sau de
„bun sim\“. Într-o alt` fraz` memorabil`, Anderson observ` c` „na\iona-
lismul are capacitatea magic` de a transforma ]ansa în destin“. 14 În zilele
noastre, oamenii nu se întreab` reciproc dac` au o identitate na\ional`,
cum s-ar putea întreba despre credin\`. Întrebarea este ma i degrab` legat`
de identificarea apartenen\ei la o identitate na\io nal` particular`.
Pe scurt, prin considerarea na\ionalismului ca r`sp uns la schim-
b`rile epocii ]i prin examinarea condi\iilor materi ale ]i culturale care au
f`cut posibil` apari\ia na\ionalismului, lucrarea l ui Benedict Anderson
r`mâne o lectur` esen\ial` pentru cercet`torii teme i. În mod similar, în
descrierea evocatoare a unora dintre mecanismele ca re sus\in identificarea
na\ional`, precum citirea presei (na\ionale) sau in tonarea imnului na\ional,
Anderson atrage aten\ia asupra fenomenelor rar disc utate în literatur`.
Aceasta nu înseamn` c` tezele sale nu au fost supus e comentariilor critice.
Dintre acestea merit` amintite dou`.
{n primul r@nd, în ciuda definirii na\iunilor drept „comunit`\i ima-
ginate “, Partha Chatterjee îl acuz` pe Anderson de neîn\e legerea modului
în care multe dintre formele anticoloniale ale na\ionalism ului nu imit` pur
]i simplu tipurile „modulare“ de societate observat e în Europa sau în
America. El sugereaz` c` Anderson, ca ]i majoritate a cercet`torilor occi-
dentali, condamn` restul lumii la un statut permane nt de dependen\`.
„Europa ]i America, singurele subiecte reale ale is toriei, au examinat
în locul nostru nu numai istoria moderniz`rii ]i a exploat`rii coloniale,
dar chiar ]i istoria rezisten\ei noastre anticoloni ale ]i a s`r`ciei post-
coloniale. Chiar ]i imagina\ia noastr` ar trebui s` r`mân` ve]nic colo-
nizat`.“ 15
Chatterjee afirm` c`, pentru a în\elege na\ionalism ul anticolonial din
India ]i din unele p`r\i ale Africii, trebuie f`cut ` distinc\ie între domeniul
„material“ ]i „spiritual“ al structurii sociale. În timp ce India este într-adev`r
„colonizat`“ de formele modulare de „na\ionalism“ a nalizate de
Anderson, al c`rui scop este de a crea un stat mode rn industrializat, Africa
nu respect` acest model. În ceea ce prive]te aspect ul spiritual, Chatterjee
afirm` c` popula\ia în discu\ie ]i-a p`strat propri a limb` ]i propria cultur`.
Analiz@nd recent aceast` problem`, Christopher Ullo ck atrage aten\ia
asupra edi\iei l`rgite a lucr`rii Imagined Communities (1991), în care
Anderson se refer` la templele, moscheele ]i ]colil e din afara zonei con-
trolate de metropole ca la „zone libere … unde an ticoloniali]tii religio]i, al XVIII-lea, cât ]i sus\inerea local` a capitalism ului spaniol în rela\ie cu
capacitatea administrativ` a imperiului. Protestan\ ii, vorbitori de limba
englez` din nordul continentului, erau mult mai fav orabil situa\i pentru a
în\elege ideea de „America“. Încetarea mi]c`rilor d e eliberare na\ional`
din America a coincis cu instaurarea epocii na\iona lismului în Europa. Din
nou, Anderson subliniaz` rolul limbilor scrise ]i m odul în care, dup`
instaurarea formei „modulare“ de na\ionalism, „na\i unea“ ca form` nou`
de comunitate politic` a putut s` fie dorit` în mod con]tient de c`tre cei
care s-au sim\it oprima\i sau exclu]i din sistemul politic existent. Na\iu-
nile-state „imaginate“ ca realit`\i în America au d evenit modele pentru
Europa ]i implicit pentru restul lumii.
Originalitatea lui Anderson const` în analiza pe ca re o face rolului
capitalismului tip`rit în reorientarea sensului tim pului de la feudalism la
epoca modern` ]i în sus\inerea faptului c` na\ional ismul creol din America
a oferit un model Europei. Revolu\ia francez`, care este considerat` de
obicei ca un moment simbolic al trecerii de la suve ranitatea dinastic` la
suveranitatea popular`, a fost posibil` datorit` un ei schimb`ri epistemo-
logice a naturii con]tiin\ei colective. Revolu\iile americane au oferit un
model de „stat-na\iune“ la care au putut aspira, în mod con]tient, clasele
burgheze ]i intelectualitatea din Europa, în lupta lor împotriva imperiilor
absolutiste ale ordinii existente în acel moment. Pâ n` ]i simplul act al
înregistr`rii luptelor revolu\ionare în manualele d e istorie a facilitat
r`spândirea na\ionalismului ca form` „modular`“ de ob\inere a libert`\ii
politice ]i a egalit`\ii.
Mai mult, ca religie secular`, na\ionalismul poate oferi r`spunsurile
la întreb`rile metafizice despre sensul vie\ii ]i a l mor\ii pe care alte ideo-
logii nu reu]esc s` le dea. Acest fapt este deosebi t de important pentru cei
ce cred c` exist` forme substitutive iminente pentr u statul-na\iune în era
modern`, precum corpora\iile na\ionale sau mi]c`ril e sociale transna\io-
nale. Nici una dintre aceste forme nu poate îns` at inge poten\ialul na\iunii
ca factor catalizator modern al loialit`\ii ]i iden tit`\ii de grup. Anderson
afirm` în lucrarea sa: „ [Încerca\i ]s` v` imagina\i, s` zicem, semnifica\ia
mormântului unui marxist necunoscut ]i a unui monum ent dedicat unui
erou pentru libertate. Oare poate fi evitat sentime ntul absurdului?“ 13
Anderson sugereaz` c`, de]i marxismul încearc` s` u mple golul
l`sat de dispari\ia credin\ei, nu poate concura cu na\ionalismul deoarece
acesta nu depinde de capacitatea anumitor societ`\i de a atinge scopurile
materiale ale unei doctrine politice sau economice. Marxismul nu poate
mobiliza oamenii la acela]i nivel de sacrificiu per sonal ca na\ionalismul.
Succesul na\ionalismului const` în capacitatea sa p aradoxal` de a combina 415 B. ANDERSON RELA|II INTERNA|IONALE 414

2. A se vedea în special lucrarea lui G. McT. Kahin, Nationalism and Revolution in
Indonesia , Ithaca, New York, Cornell University Press, 1952.
3. Benedict Anderson, Java in a Time of Revolution: Occupation and Resist ance,
1944-1946 , Ithaca. New York, Cornell University Press,1972, p. 230.
4. Ibid ., p. 408.
5. Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of Nationalism ,
edi\ia a II-a, Londra, Verso, 1991, p. 11.
6. Ibid ., p. 15-16.
7. Eugene Kamenka, „Nationalism: Ambiguous Legacies and Con tingent Futures“,
[n Political Studies, nr. 41, 1993, p. 80.
8. Martin Griffiths, „Multilateralism, Nationalism an d the Problem of Agency in
International Theory“, în Richard Leaver and Dave C ox (ed.), Middling,
Meddling, Muddling: Issues in Australian Foreign Po licy , St Leonards, NSW,
Allen & Unwin, 1997, p. 44-68.
9. Benedict Anderson, Imagined Communities , p. 22.
10. Ibid ., p. 24-25.
11. Ibid ., p. 36.
12. Ibid ., p. 191-192.
13. Ibid ., p. 37.
14. Ibid ., p. 12.
15. Partha Chatterjee, „Whose imagined community?“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 20, 1991, p. 521.
16. Christopher Ullock, „Imagined Community: a Metaphy sics of Being or Becoming?“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 25, 1996, p. 427.
17. Ibid ., p. 428.
18. Benedict Anderson, „Exodus“, [n Critical Inquiry, nr. 20, 1994, p. 327.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch,
Gellner, Ruggie ]i Smith.
Principalele lucr`ri ale lui Benedict Anderson
Some Aspects of Indonesian Politics Under the Japan ese Occupation , 1944-1945,
Ithaca, New York, Comell University Press, 1961.
Mythology and the Tolerance of the Javanese , Ithaca, New York, Comell
University Press, 1965.
A Preliminary Analysis of the October 1 , 1965 Coup in Indonesia, Ithaca, New
York, Comell University Press, 1971.
Java in a Time of Revolution: Occupation and Resist ance, 1944-1946 , Ithaca,
New York, Comell University Press, 1972.
Language and Power: Exploring Political Cultures in Indonesia , Ithaca, New
York, Comell University Press, 1990.
Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of Nationalism ,
edi\ia a II-a, Londra, Verso, 1991. mai apoi na\ionali]ti, puteau continua lupta“ 16 . Ullock este de acord cu
Chatterjee c` titlul lucr`rii lui Anderson este în] el`tor. Accentul pus la
începutul lucr`rii pe procesele imagina\iei colecti ve este înlocuit spre
sfâr]itul ei cu evide\ierea caracterului „circular“ al na\ionalismului.
Ullock subliniaz` c` argumenta\ia andersonian` este neinten\ionat ironic`:
„{n timp ce Anderson î]i începe diserta\ia descriin d modul în care
schimb`rile spa\io-temporale le-au oferit indivizil or posibilitatea de
a-]i imagina diferit comunit`\ile politice, sociale ]i culturale, accep-
tarea de c`tre el a categoriilor ontologice ale mod ernit`\ii, precum „stat“
]i „na\iune“, îl împiedic` s` analizeze temeinic mo dul în care accele-
r`rile spa\io-temporale actuale pot afecta modul în care oamenii []i
imagineaz` comunit`\ile, at@t [n Nord c@t ]i Sud.“ 17
Apare problema dac` noile forme de comunicare, la s fâr]itul seco-
lului al XX-lea, modelez` imaginarea de noi forme d e comunitate pe c`i
originale. Pentru a fi corec\i cu Anderson, acesta a speculat aspectul men-
\ionat, l`sând loc unor ample cercet`ri în viitor.
Scepticismul lui Anderson în aceast` privin\` const ` în sublinierea
apari\iei na\ionalismului „la distan\`“ prin interm ediul unor membri ai
unei minorit`\i etnice din Occident care se pot folosi de av antajul unei noi
tehnologii (precum e-mailul ) pentru a-]i intensifica sentimentul aparte-
nen\ei la o patrie imaginar`, aflat` departe de statu l în care tr`iesc. „Aflate
în siguran\` în zona dezvoltat` a lumii, aceste min orit`\i pot trimite bani
]i arme, materiale de propagand` ]i construiesc re\ele intercontinentaleinformatizate, ceea ce poate avea efecte incalculab ile în zonele de desti-
na\ie.“ 18 R`mâne de v`zut dac` „accelerarea spa\io-temporal` actual`“
sprijin` sau îngreuneaz` poten\ialul de subminare a na\ionalismului în secolul al XXI-lea.
Altminteri, contribu\ia lui Anderson la studiul rel a\iilor interna\io-
nale const` în examinarea impactului unor asemenea acceler`ri de acum
300 de ani.
Note
1. Verso Press a publicat o colec\ie a articolelor re cente ale lui Anderson în acest
domeniu, The Spectre of Comparison , 1998. 417 B. ANDERSON RELA|II INTERNA|IONALE 416

ERNEST GELLNER
Ernest Gellner este cunoscut cercet`torilor din dom eniul rela\iilor
interna\ionale pentru lucr`rile sale despre na\iona lism, acesta fiind ]i moti-
vul includerii lui în volumul de fa\`. Ca preocup`ri , Gellner a fost un
cercet`tor al modernit`\ii în cel mai larg sens, sc rierile sale integrându-se cu
greu în disciplinele academice tradi\ionale. El a a vut contribu\ii impor-
tante în mai multe domenii: antropologie social`, s ociologie ]i filozofie
politic`. În plus, scrierile lui Gellner privind is toria ]i originile na\ionalis-
mului nu pot fi separate de o tem` mult mai larg` c are str`bate întreaga sa
oper`, ]i anume ap`rarea iluminismului ]i ra\ionali smului în gândire ]i
practic`. Gellner a fost un oponent asiduu al relat ivismului în toate formele
lui, iar, c`tre sfâr]itul vie\ii (a murit în 1995), a publicat un atac amplu con-
tra postmodernismului, care este ]i o ap`rare super b` a societ`\ii civile occi-
dentale, proiect pe care a tr`it s`-l vad` triumfân d asupra unuia din vechii
s`i rivali, socialismul de stat (cel`lalt fiind fun damentalismul islamic).
Gellner s-a n`scut la Paris în 1925; familia sa a l ocuit în Praga cea
mai mare parte a perioadei interbelice, mutându-se în Ang lia dup` invazia
german` din 1939. La vârsta de 17 ani a ob\inut o b urs` la Oxford ]i, dup`
o scurt` perioad` de serviciu militar, ]i-a luat li cen\a în politic`, filozofie
]i economie. Dup` ce a predat câ\iva ani în Sco\ia, a fost numit lector de
sociologie la London School of Economics , unde s-a întâlnit cu antropo-
logul Bronislaw Malinowski ]i a decis s`-]i complet eze studiile cu un doc-
torat în acest domeniu. Ernest Gellner a fost numit titular la LSE în 1962,
devenind ]i membru al Academiei Britanice în 1974. A predat antro-
pologia social` la Cambridge în anii ’80; de]i s-a retras oficial în 1993, a
continuat s` publice într-un ritm alert, contribuin d ]i la înfiin\area Cen-
trului de Studii asupra Na\ionalismului din cadrul Universit`\ii Centrale din
Praga în anul 1993.
Pentru a o în\elege, contribu\ia lui Ernest Gellner la studiul na\io-
nalismului trebuie încadrat` în interesul s`u mai larg pentru modernism ca
proiect filozofic revolu\ionar ]i ca er` plin` de t ransform`ri în domeniul
organiz`rii economice, sociale ]i politice. Pe de o parte, Gellner s-a situat
ferm de partea ra\iunii ]i ra\ionalismului în terme nii în\elegerii umane ]i –
pentru a utiliza titlul unui cunoscut text de-al s` u – a legitim`rii convin-
gerii, aspecte relevate în lucrarea sa Words and Things (publicat` pentru
prima dat` în 1959), o sus\inut` critic` a filozofi ei analitice sau lingvistice,
scris` ]i ca reac\ie fa\` de domina\ia acesteia la Oxford, pe vremea când
Gellner era student. Conform unor filozofi analitic i ([ndeosebi Wittgenstein, „The Last Empires“, [n New Left Review, nr. 193, 1992, p. 3-14.
The Spectre of Comparison , Londra, Verso, 1998.
Lecturi suplimentare
Chatterjee, Partha, „Whose Imagined Community?“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 20, 1991, p. 521-525.
Chatterjee, Partha, Nationalist Thought and the Colonial World – A Deri vative Discourse ,
Londra, Zed Books, 1994.
Nimni, Ephraim, Marxism and Nationalism: Theoretical Origins of a P olitical Crisis ,
London, Pluto Press, 1994.
Smith, Anthony D., „The Nation: Invented, Imagined, Reconstructed“, [n Millennium:
Journal of International Studies, nr. 20, 1991, p. 353-568.
Ullock, Christopher, „Imagined Community: a Metaphy sics of Being or Becoming?“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 25, 1996, p. 425-441. RELA|II INTERNA|IONALE 418

„Machine“, o teorie care indic` unele structuri de substrat ale lumii, ce
determin` limitele între care poate s` varieze expe rien\a. Pentru Gellner,
„Ghost“ este necesar` pentru a-i contrazice pe cei care se bazeaz` pe
credin\` în diferen\ierea în\elesului de experien\` , iar „Machine“ pentru a
explica schimb`rile de anvergur` din istorie, care au contribuit la aplicarea
uimitor de larg` ]i cu succes a metodelor cognitive de cercetare pentru a
îmbun`t`\i bun`starea omenirii.
Totu]i, exist` o tensiune evident` între cele dou` concepte ale lui,
nerezolvat` nici chiar de Gellner. „Ghost“ sublinia z` importan\a încerc`rii
omenirii de a-]i folosi capacitatea unic` de a ra\i ona pentru a în\elege
lumea, în timp ce „Machine“ invoc` o explica\ie struc tural`, impersonal`
pentru triumful ra\iunii asupra unor încerc`ri ]ov` ielnice de a g`si un
în\eles unei lumi reale. Tensiunea reapare în între aga sa oper`, inclusiv în
concep\ia sa privitoare la cre]terea (]i decaden\a) na\ionalismului în epoca
modern`. Ernest Gellner a fost un sus\in`tor ferven t al monismului ]i
ra\ionalismului, nu ca garan\i ai unui adev`r supre m, ci ca un set de prin-
cipii cognitive în c`utarea riguroas` a acestuia. D e]i a acceptat c` aceste
principii sunt produsele unei culturi a modernit`\i i, efectele practice ale
aplic`rii acestora le ofer` caracterul de universal itate.
Gândirea lui Gellner privitoare la na\ionalism, fie explicativ` fie
evaluativ`, este bazat` pe concep\ia sa mai larg` d espre era „modern`“, pe
care o consider` o ruptur` major` ]i ireversibil` d e trecut, în pofida nos-
talgiei noastre dup` unele aspecte ale erei premode rne. Tr`s`turile princi-
pale ale acestei perioade, perioada unei societ`\i industriale, sunt r`spân-
direa culturii scrise, a dezvolt`rii tehnice, a edu ca\iei de mas` ]i a diviziu-
nii muncii între indivizi ]i clase sociale. Pe de o parte, modernitatea a fost
a]a-numita menajer` a ra\ionalismului admirat de Ge llner, iar, pe de alt`
parte, atât modernitatea cât ]i ra\ionalismul (mai ales acele forme care
invoc` „Machine“ în explicarea istoriei) sunt distr uctive pentru factorul
uman ]i pentru formele tradi\ionale de identitate. Gellner men\ioneaz`
într-una din ultimele sale lucr`ri:
„{ntr-o lume tradi\ional` stabil`, oamenii au ident it`\i corelate cu rolurile
lor sociale ]i confirmate de viziunea lor general` asupra naturii ]i
societ`\ii. Instabilitatea ]i schimb`rile rapide în cunoa ]tere ]i în realitatea
social` au privat aceste autoimagini de sentimentul anterior al siguran\ei“. 1
Acesta este cadrul în care Ernest Gellner a afirmat c` na\ionalismul,
cu ideea sa central` c` to\i cet`\enii statului tre buie s` împ`rt`]easc` ace-
lea]i valori culturale ]i s` fie guverna\i de condu c`tori din aceea]i cultur`,
a fost un fenomen în mod caracteristic modern. Conf orm formul`rii sale [n ultimii ani ai vie\ii), credin\a iluminismului î n ra\iune ca mod de a
în\elege lumea presupune o separarea radical` a gân dirii de lumea exte-
rioar`; în absen\a acestei ipoteze, limba nu poate media între ra\iune ]i
realitate, de vreme ce gândirea în con\inutul ei nu este lumea exterioar`,
ci reprezentarea acesteia, lumea neputând fi validat` de gândire, c` ci
gândirea reprezint` o parte a ei. Pentru Wittgenstein ]i unii dintre conti-
nuatorii lui, func\ia filozofiei nu era în\elegerea lumii prin ra\iune ]i lim-
baj, ci con]tientizarea modului [n care utiliz`m cu vintele ]i analiz`m
[n\elesul lor [n „expresii“ ]i „stiluri de via\`“ particulare. Gellner a accep-tat ideea c` folosirea limbajului se face într-un c adru institu\ionalizat ]i al
cutumelor, dar totodat` a refuzat s` se disocieze d e teoriile cunoa]terii ca
încerc`ri de codificare a normelor proceduale ale a c\iunii cognitive din
]tiin\ele sociale.
Una dintre cele mai cunoscute opere a lui Gellner e ste Legitimation of
Belief (1974). Dac` în lucr`rile sale de început s-a axat pe o critic` a celor
care s-au îndoit de capacitatea ra\iunii de a înloc ui credin\a în în\elegerea
lumii, în aceast` lucrare se concentreaz` pe confli ctul dintre monismul ]i
pluralismul (sau relativismul) epistemologic. Monismul este ide ea c`, în
ciuda aparentei diversit`\ii a experien\ei, exist` în substrat o ordine a lumii
naturale ]i sociale, care poate fi descoperit`. Plu ralismul este ideea c`
aceast` ordine nu exist`, noi fiind prizonieri într -un cadru conceptual ]i
ideologic pe care l-am impus lumii pentru a-i crea un în\eles.
În multe dintre ]tiin\ele sociale la începutul anil or ’70, domina dez-
baterea inspirat` de opera lui Thomas Kuhn. Teza sa privitoare la impor-
tan\a rolului cheie al paradigmelor conceptuale con curente a fost preluat`
de mul\i teoreticieni ai socialului care sugerau c` , dac` ]tiin\ele naturii
erau dominate de paradigme concurente, cercet`torii din domeniul ]tiin\elor
sociale nu puteau utiliza regulile descoperirii ]tii n\ifice în speran\a van` de
a construi o ]tiin\` obiectiv` a societ`\ii. Pentru Gellner, ideea c` credin-
\ele (]i implicit comunit`\ile) sunt la fel de core cte deoarece nu exist` un
set de criterii obiective pentru a le valida (sau d e a le judeca) reprezint` o
form` deghizat` de relativism. Relativi]tii care [l citeaz` pe Kuhn în sen-
sul sus\inerii tezelor lor nu au în\eles nici teza acestuia privitoare la dez-
voltarea cunoa]terii sociale (care totu]i s-a dezvoltat , de]i nu într-un cadru
linear), fiind bloca\i într-o viziune îngust` asupr a a ceea ce constituie
metoda ]tiin\ific`. Ernest Gellner distinge dou` co ncepte numite de el
teorii de selec\ie în cadrul monismului, fiecare dintre acestea aplicâ nd cri-
terii diferite pentru a distinge adev`rul de eroare . Una dintre acestea este
„Ghost“, o teorie care indic` gândirea sau con]tiin \a ca un agent creator
activ al sensului într-un univers nestructurat al e xperien\ei, iar cealalt` 421 E. GELLNER RELA|II INTERNA|IONALE 420

\ionale“ trebuie s` coexiste în majoritatea statelo r care alc`tuiesc sistemul
interna\ional.
De vreme ce na\ionalismul poate coexista cu orice a lt tip de ideolo-
gie politic` ]i dat` fiind preocuparea lui Gellner, spre sfâr]itul vie\ii, pen-
tru fundamentalismul islamic, se pune problema cele i mai potrivite forme
politice pentru „vârsta ra\iunii“. La sfâr]itul luc r`rii sale Reason and
Culture (1992), Gellner sugereaz` c` „ne-am putea c`uta în sfâr]it identi-
tatea în ra\iune ]i am putea s-o g`sim într-un stil de gândire care s` ne dea
o cunoa]tere adev`rat` a lumii ]i s` ne impun` un c omportament reciproc
echitabil“. 4
Cu pu\in timp înainte de a muri, Gellner a finaliza t o lucrare care
preia sugestia de la finalul volumului Reason and Culture . Solu\ia, în opti-
ca sa, este extinderea „societ`\ii civile“ occident ale pe întreg globul, f`r` a
\ine seama de condi\iile specifice care au facilita t instaurarea acestei for-
me de societate în Europa de Vest ]i în SUA. Conditions of Liberty (1994)
este un redutabil tur de for\` al teoriei politice, sociologiei ]i antropologiei
sociale, prin care Gellner define]te societatea civ il` ca:
„acel set de institu\ii nonguvernamentale diverse c are sunt destul de
puternice s` contrabalanseze puterea statului dar c are, f`r` s` împieteze
asupra rolului acestuia de garant al p`cii ]i de ar bitru al interese lor ma-
jore, îl pot totu]i împiedica s` domine ]i s` atomi zeze restul societ`\ii.“ 5
Gellner este continuatorul luptei pentru ap`rarea s ociet`\ii civile, dus`
]i de Karl Popper, aceasta fiind solu\ia optim` de armonizare a identit`\ii
comunitare ]i a libert`\ii individuale. Societatea civil` are nevoie ]i d`
na]tere „individului modular“. Alternativ` la indiv idul [n [ntregime produs
]i absorbit de o anumit` cultur`, individul modular este sinteza ad-hoc a
mai multor comunit`\i. Acesta era idealul lui Gelln er, o societate pluralist`
capitalist`, organizat` ]tiin\ific ]i nu religios s au feudal. Pentru mult`
lume, opusul societ`\ii civile este statul totalita r, în care societatea civil`
este fie exterminat` de stat, fie într-o continu` l upt` cu acesta. Astfel,
dezmembrarea URSS i-a f`cut pe mul\i s` cread` c` înving`torul în r`zbo-iul rece este societatea civil` occidental`. Gellne r se îndoie]te de aceasta,
iar valoarea c`r\ii sale rezid` în avertismentele s ale c` societatea civil` este
o realizare rar`. Gellner introduce conceptul de so ciet`\i „segmentare“, în
care familiile pot avea o autoritate mai cuprinz`to are asupra indivizilor,
iar statul are o mic` influen\` asupra familiilor. Deci probabil societatea
civil` a surclasat comunismul de stil sovietic, dar r`mâne de v`zut dac` ]i
alte societ`\i segmentare (poate din Asia) sunt la fel de vulnerabile. cunoscute, „na\ionalismul nu este de]teptarea na\iu nilor la con]tiin\a de
sine; el inventeaz` na\iuni acolo unde ele nu exist `“. 2El este, pe scurt, o
reac\ie secundar` la consecin\ele dezintegratoare a le industrializ`rii, che-
mat s` men\in` leg`turile comunitare ]i s` permit` oamenilor s` tolereze
for\ele modernit`\ii. Concretizând, Gellner sus\ine a c` industrializarea
modern` depinde de o cultur` comun` dac` indivizii vor comunica într-o
manier` impersonal` într-un spa\iu geografic din ce î n ce mai larg. Agen\ii
na\ionalismului sunt elitele care, con]tient sau nu , inventeaz` ]i folosesc
na\ionalismul spre a mobiliza cet`\enii pentru o ca uz` comun`. Argumen-
ta\ia lui este compatibil` cu invocarea de c`tre el a metaforei „Machine“:
ea este materialist` din punct de vedere economic a t@ta vreme c@t revo-
lu\iile din procesul de produc\ie sunt considerate for\ele motrice ale „pro-
gresului“, de la vân`toarea preistoric` la modul de produc\ie ]i distribu\ie
agrarian ]i apoi la cel industrial.
Pozi\ia lui Gellner în problema na\ionalismului a d at na]tere la
numeroase dezbateri. {n particular, Benedict Anders on a afirmat c` Gellner
amestec` concep\ia cu execu\ia, existând riscul con struirii unei argumen-
ta\ii pur func\ionaliste (A are nevoie de C, de und e rezult` B, [ntruc@t
A=industrializare, C=omogenitate cultural`, iar B=n a\ionalism). 3Se poate
ad`uga c` argumenta\ia lui Gellner nu ia în conside rare rela\ia dintre
na\ionalism ]i rela\iile interna\ionale. Dac` indus trializarea este cheia pen-
tru în\elegerea cre]terii na\ionalismului în secolu l al XIX-lea în Europa,
atunci cum se explic` insolita apari\ie a na\ionali smului în Anglia ]i Fran\a
în secolul al XVIII-lea?
Ca atare, teoria lui Gellner trebuie încadrat` în a naliza multicauzal`
a dezvolt`rii statelor teritoriale ]i a rolului r`z boiului. În acest sens istorici
sociali precum Michael Mann, Charles Tilly ]i Antho ny Giddens sunt mult
mai sistematici decât Ernest Gellner în analizarea acestor aspecte. Totu]i,
opera lui Gellner îl situeaz` în fruntea a]a-numitu lui domeniu „modernist“
al studiului na\ionalismului în opozi\ie cu cei con sidera\i „primordiali]ti“,
care identific` originile identit`\ii na\ionale în leg`turile complexe dintre
grupurile etnice dominante ]i subordonate. Desigur, unul dintre meritele
marcante ale argumenta\iei lui Gellner este c` aduc e o contribu\ie la expli-
carea a ceea ce p`rea un paradox al sfâr]itului de secol al XX-lea –
r`spândirea capitalismului pe glob simultan cu apar i\ia na\ionalismului,
mai ales în fosta URSS. Angajat în favoarea iluminismului, Gellner era foarte îngrijorat c` învierea na\ionalismului la sf âr]itul secolului al
XX-lea va da na]tere la extremism etnic. Acesta est e în mod evident o
for\` ira\ional`, deosebit de distructiv`, în condi \iile în care pu\ine state au
frontierele geografice identice cu cele culturale. Japonia reprezint` o
excep\ie de la regula conform c`reia grupuri etnice eterogene ]i „multina-423 E. GELLNER RELA|II INTERNA|IONALE 422

Lecturi suplimentare
Buchowski, Michael, „Enchanted Scholar or Sober Man ? On Ernest Gellner’s
Rationalism“, [n Philosophy of the Social Sciences , nr. 24, 1994, p. 362-376.
Hall, John A. and Jarvie, Ian, The Social Philosophy of Ernest Gellner , Atlanta,
Georgia, Rodopi, 1996.
Magee, Brian, Men of Ideas , Oxford, Oxford University Press, 1978, p. 251-264 . Note
1. Ernest Gellner, Reason and Culture , Oxford, Blackwell, 1992, p. 182.
2. Ernest Gellner, Thought and Change , Londra, Weidenfeld & Nicolson, 1964, p. 169.
3. A se vedea Benedict Anderson, Imagined Communities , edi\ia a II-a, Londra,
Verso, 1991.
4. Ernest Gellner, Reason and Culture , p. 182.
5. Conditions of Liberty , Londra, Hamish Hamilton, 1994, p. 5.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Anderson ]i Smith.
Principalele lucr`ri ale lui Ernest Gellner
Words and Things: A Critical Account of Linguistic Philosophy and a Study in
Ideology , Londra, Gollancz, 1959.
Thought and Change , Londra, Weidenfeld & Nicolson, 1964.
Cause and Meaning in the Social Sciences , Londra, Routledge & Kegan Paul, 1973.
Legitimation of Belief , Londra, Cambridge University Press, 1974.
Spectacles and Predicaments: Essays in Social Theor y , Cambridge, Cambridge
University Press, 1979.
Muslim Society , Cambridge, Cambridge University Press, 1981.
Nations and Nationalism , Oxford, Blackwell, 1983.
The Psychoanalytic Movement, Or, The Coming of Unre ason, Londra, Granada
Publishing, 1985.
Relativism and the Social Sciences , Cambridge, Cambridge University Press, 1985.
Culture, Identity, and Politics , Cambridge, Cambridge University Press, 1987.
State and Society in Soviet Thought , Oxford, Basil Blackwell, 1988.
Plough, Sword and Book: The Structure of Human Hist ory , Londra, Collins Harvill, 1988.
Reason and Culture: The Historic Role of Rationalit y and Rationalism, Oxford,
Basil Blackwell, 1992.
Postmodernism, Reason and Religion , Londra, Routledge, 1992.
Encounters with Nationalism , Oxford, Basil Blackwell, 1994.
Conditions of Liberty: Civil Society and its Rivals , Londra, Hamish Hamilton, 1994. 425 E. GELLNER RELA|II INTERNA|IONALE 424

în timp ]i spa\iu ale na\ionalismului. Aceast` teor ie e]ueaz` din cauza
incapacit`\ii sale de a explica atât apari\ia a noi ]i transformate identit`\i,
cât ]i perioadele lungi în care fie etnicitatea nu e ste o caracteristic`
politic` evident`, fie rela\iile dintre diferitele grupuri etnice sunt prin com-
para\ie pa]nice. Abordarea instrumentalist`, pe de alt` parte, consider`
etnicitatea ]i na\ionalismul ca un instrument folos it de indivizi, grupuri
sau elite pentru a atinge [n general scopuri materi ale. Sub acest aspect
na\ionalismul nu are o pozi\ie independent` de proc esul politic prin care
sunt atinse scopurile colective. Indiferent de scop ul în care este folosit,
defensiv, pentru a dejuca ambi\iile altora, sau ofe nsiv, pentru a-]i îndepli-
ni propriile scopuri, na\ionalismul este o amprent` sau un set de leg`turi
simbolice care sunt folosite pentru a ob\ine un ava ntaj politic, precum
adeziunea pe baz` de interes la grup sau afilierea la partide politice. Luând
în considerare structura existent` la nivel mondial a statelor ]i concen-
trarea geografic` a indivizilor ca fundal social ]i economic comun din
cadrul acestor entit`\i, etnicitatea poate reprezen ta un instrument puternic
]i des folosit, dar, conform teoriei instrumentalis te, aceasta nu o distinge
fundamental de alte tipuri de afiliere.
De-a lungul ultimelor decenii, Smith s-a concentrat asupra acestor
abord`ri contrastante din istorie, sociologie, antr opologie ]i ]tiin\e politice,
încercând s` medieze între ele ]i s` ob\in` o viziun e echilibrat`. În prima
sa lucrare important` în acest sens, Theories of Nationalism , publicat` în
1972, el construie]te o matrice a tipurilor de na\i onalism în func\ie de
dou` seturi de criterii, formale ]i esen\iale. Crit eriul formal se refer` la
intensitatea ]i efectul mi]c`rii – gradul ei de com plexitate ]i dac` a ob\inut
sau nu nivelul statal. Pornind de la criteriul esen \ial, Smith identific` dou`
deziderate na\ionale de baz`, teritorial ]i etnic, distingând apoi grupuri
care sunt deja independente ]i grupuri aflate în c` utarea independen\ei.
Prin rafinarea acestor criterii de baz` se ob\ine o matrice complex` ce
cupinde mai mult de 50 de tipuri de na\ionalism.
În prezentarea acestui sistem de clasificare Smith face distinc\ie
între na\ionalimul „etnocentric“ ]i cel „policentri c“, în scopul de a exa-
mina mi]c`rile antice ]i medievale care ar`tau ]i s e manifestau precum
na\ionalismul, dar care s-au petrecut într-o er` do minat` de alte forme
politice de organizare. Prin definirea na\ionalismu lui modern ca mani-
festare ideologic` care sprijin` dorin\a unui popor de a deveni o na\iune
independent`, la fel ca alte na\iuni, Smith afirm` c` în prezent cultura
politic` global` se bazeaz` pe conceptul de stat-na \iune ca unitate funda-
mental`, spre deosebire de etapele de timp anterioa re. Mi]c`rile „etnocen-
triste“ sau premoderne implicau recunoa]terea grupului ca singura entitate ANTHONY D. SMITH
Anthony D. Smith este profesor de studii etnice ]i na\ionalism la
„European Institute“ din cadrul London School of Economics ]i editorul
revistei Nation and Nationalism . Ra\iunea includerii operei sale în aceast`
lucrare este c` ea contrasteaz` cu teoria gellneria n` a na\ionalismului ]i
completeaz` opera lui B. Anderson. Studiind na\ionalismul timp de peste 25 de ani, Smith a scris mult despre revigorarea fe nomenului dup` r`z-
boiul rece, argumentele sale fiind apreciate de cei care în\eleg aceast`
revigorare în contextul istoric respectiv.
Smith este interesat în mod special s` provoace o d ezbatere printre
cei ce studiaz` na\ionalismul asupra problemei dac` na\iunile ]i na\iona-
lismul au o origine mai veche ( primordialism ) sau sunt „inven\ii“ moderne,
a]a cum le-a definit Gellner.
Abordarea primordialist` consider` etnicitatea o ca racteristic` relativ
stabil` a indivizilor ]i comunit`\ilor. {nr`d`cinat ` în mo]tenirea biologic`
sau în cea istoric`, etnicitatea nu poate fi schimb at`, în prezent, de indi-
vizi sau grupuri, un individ fiind invariabil ]i în totdeauna sârb, croat sau
cecen. În acest sens, etnicitatea este baza identit `\ii na\ionale, iar tensiunile
etnice au cauze „naturale“. De]i recunosc c` r`zboa iele etnice nu repre-
zint` st`ri permanente, primordiali]tii consider` c ` acestea izvor`sc din
diferen\ele etnice ]i de aceea nu este nevoie s` fi e explicate.
Chiar dac` se pot identifica catalizatori într-o an umit` manifestare
de na\ionalism, fenomenul în sine este o caracteris tic` dat` a identit`\ii
colective peste care nu se poate trece. Abordarea p rimordialist` subliniaz`
unicitatea ]i importan\a covâr]itoare a identit`\ii etnice. Pu\ine alte carac-
teristici ale indivizilor ]i comunit`\ilor sunt fix ate [n acela]i mod ca etnici-
tatea sau sunt [n mod necesar conflictuale. Dac` es te interpretat [n acest
fel, conflictul etnic este ceva sui generis . Smith afirm` c` interpretarea
primordialist` a fost dominant` [n sociologie ]i an tropologie în anii ’50 ]i
la începutul anilor ’60. 1Este, desigur, punctul de vedere promovat chiar
de na\ionali]ti ]i a fost sus\inut cu convingere de politicieni na\ionali]ti
contemporani precum Slobodan Milo]evici. Totu]i, ac centul primordialist
pus pe poten\ialul istoric al comunit`\ilor etnice ca baz` a legitimit`\ii
politice, influent în mobilizarea minorit`\ilor ost ile din toat` lumea, a fost
înlocuit, în literatura istoric` ]i sociologic`, de interpretarea „modernist`“
sau „instrumentalist`“.
Conform cu aceast` abordare, primordialismul promov eaz` prea
u]or ideea c` avem identit`\i bine definite ]i nu i a în considerare varia\iile 427 A. D. SMITH

caracteristicilor ]i leg`turilor dintre diferitele categorii ale na\ionalismu-
lui, pe care le-a introdus în 1972. Smith afirm` c` nu este posibil s` se fac`
decât tentative de generalizare despre o categorie atât de complex` pre-cum „na\ionalismul“. În schimb, opera lui Smith tre buie privit` ca o criti-
c` important` a dou` dintre cele mai cunoscute argu ment`ri referitoare la
soarta na\ionalismului. Prima sus\ine c` ar fi posi bil` domolirea na\iona-
lismului prin subordonarea formelor „rele“ fa\` de formele „bune“ ale feno-
menului. Aceasta este speran\a a numero]i liberali, care pun în contrast
„na\ionalismul etnic“ cu „na\ionalismul civic“. A d oua, conform c`reia
etnicitatea este considerat` ingredientul esen\ial al identit`\ii na\ionale,
este o re\et` a conflictelor ]i tensiunilor într-o lume care con\ine aproxi-
mativ 200 de state, în majoritate eterogene din pun ct de vedere etnic.
Oricum, dac` identitatea na\ional` ar putea fi defi nit` ca un angajament de
sus\inere a unor anumite principii constitu\ionale de guvernare, atunci
na\ionalismul ar înceta s` reprezinte în lumea mode rn` o for\` separatist`.
Na\ionalismul civic nu implic` o amenin\are contra unei ordini mondiale
bazate pe separa\ia teritorial` a popoarelor ]i com unit`\ilor deoarece nu
solicit` cet`\enilor s` se autodefineasc` într-o ma nier` ]ovinist`, exclu-
sivist` ]i separatist`. Aceast` distinc\ie liberal` t radi\ional` este motivul
central al analizei lui Michael Ignatieff despre re na]terea „na\ionalismului
etnic“ în anii ’90:
„Na\ionalismul civic promoveaz` ideea unei na\iuni compuse din to\i
cei care subscriu crezului politic al acesteia, ind iferent de ras`, culoare,
convingeri, sex, limb` sau etnicitate. Astfel, na\i unea este perceput` ca
o comunitate de cet`\eni care au acelea]i drepturi, uni\i prin ata]amen-
tul patriotic la un set împ`rt`]it de valori ]i pra ctici politice. (…) Ceea
ce \ine închegat` o societate nu este originea comu n`, ci legea. Aceasta
presupune c` apartenen\a la o na\iune poate fi o fo rm` de ata]ament
ra\ional.“ 3
Al doilea argument des întâlnit este acela c`, dac` na\ionalismul ar
fi un produs al modernit`\ii, atunci ar fi posibil ca, într-o presupus` er`
postmodern`, s` devin` perimat. Dac` na\ionalismul ar fi o consecin\` a
industrializ`rii din secolul al XVIII-lea, atunci s oarta sa ar depinde de
variabile externe controlului s`u. Smith prezint` a cest argument astfel:
„[Na\iunile ]nu sunt p`r\i ale marilor mi]c`ri ale istoriei, loc omotiva
progresului care s` fie legat` la marile structuri ]i for\e motrice ale
schimb`rii istorice – diviziunea interna\ional` a m uncii, marile uniuni
comerciale regionale, blocurile militare, comunica\ iile electronice, politic` semnificativ`. Manifest`rile „polietnice“ sau moderne presupun
existen\a unei comunit`\i interna\ionale de state-n a\iuni în care na\iunea
respectiv` este un participant activ. F`când aceast ` distinc\ie, Smith vrea
s` evite capcana excluderii unor mi]c`ri din tipolo gia sa doar pentru c` nu
corespund unor defini\ii potrivite cu era modern`. El pretinde c` o mi]care
poate fi definit` ca na\ionalist` dac` liderii ei a ccept` anumite idealuri ce
confer` legitimitate sau ceea ce Smith nume]te dese ori în opera sa „doc-
trina central`“ a na\ionalismului. Doctrina în sine apar\ine modernismului,
dar pot fi observate ]i unele elemente premoderne, idealurile fundamen-
tale ale manifest`rilor na\ionaliste moderne fiind:
– lumea este divizat` în na\iuni, fiecare având propriile caracteris-
tici ]i propriul destin;
– na\iunea este sursa puterii politice, iar loialit atea fa\` de na\iune
dep`]e]te orice alt tip de loialitate;
– pentru a fi liber`, orice fiin\` uman` trebuie s` se identifice cu o
anumit` na\iune;
– pentru a fi autentic`, fiecare na\iune trebuie s` fie autonom`;
– pentru a se asigura pacea ]i dreptatea în lume, n a\iunile trebuie s`
fie libere ]i lipsite de amenin\`ri. 2
Pe lâng` includerea manifest`rilor premoderne în ti pologia sa, Smith
aduce în discu\ie ]i mi]c`rile moderne care caut` u nificarea sau inde-
penden\a la scar` suprana\ional`, ]i anume mi]c`ril e integratoare (panmi]-
c`rile). Scopul construirii unei doctrine centrale este de a sublinia rolul
ideilor na\ionaliste în legitimarea ac\iunilor cole ctive. Nici una dintre idei
nu poate fi demonstrat`, dar, dac` sunt considerate adev`rate, atunci
ac\iunea politic` devine nu numai de dorit, ci ]i c orect` ]i necesar`. Smith
sus\ine c`, în afara miezului doctrinei na\ionalist e, exist` o varietate de
„acumul`ri“ care contribuie la mobilizarea indivizil or, variind de la sim-
boluri, precum drapelele ]i paradele, pân` la subie cte fundamentale, pre-
cum glorificarea limbii materne ]i a istoriei. Dist ingerea între miezul doc-
trinei ]i acumul`rile ulterioare îi permite s` g`se asc` similititudini între
textele na\ionaliste ]i argumente care ar putea fi puse în umbr` de dispu-
tele care sus\in fie limba, fie religia ca indicato r optim al identit`\ii na\ionale.
Înc` în lucr`rile sale de [nceput despre aceast` te m`, Smith reac-
\iona împotriva influen\ei „instrumentali]tilor“, m ai ales a mentorului ]i
coordonatorului s`u de doctorat de la mijlocul anil or ’60, Ernest Gellner.
Doctrina central` nu consider` limba ca elementul e sen\ial al na\ionalis-
mului, contrar abord`rii teoretice a lui Gellner. T rebuie men\ionat c`, spre
deosebire de Gellner, Smith nu ofer` o teorie a na\ionalismului. În nici una
dintre lucr`rile sale nu se reg`se]te o explica\ie cuprinz`toare a apari\iei, 429 A. D. SMITH RELA|II INTERNA|IONALE 428

de Fukuyama, care pretinde c` na\ionalismul este so arta acelor state care
înc` nu au atins „sfâr]itul Istoriei“, Smith consid er` recentul val de na\io-
nalism, de dup` pr`bu]irea URSS, doar ca unul dintr -o serie început` în
secolul al XVIII-lea. El identific` trei „component e“ ca fiind cauza vari-
et`\ii ]i persisten\ei na\ionalismului la sfâr]itul secolului al XX-lea.
Mai întâi, este ceea ce Smith denume]te „distribu\i a inegal` a etno-
istoriei“. Toate comunit`\ile etnice fac referin\` la o „er` de aur“ a m`re\iei
dintr-un trecut îndep`rtat, dar nu toate etniile cu acela]i succes. Distribu\ia
inegal` stimuleaz` din punct de vedere politic comu nit`\ile mai pu\in
privilegiate în scopul recuper`rii acestui dezavant aj. Relativa lips` de
drepturi, fie economice, fie politice, d` na]tere dorin\ei de emula\ie la acele etnii care pot s`-]i afirme identitatea f`r` nici o const rângere. În al
doilea rând, Smith sus\ine c` credin\ele religioase constituie un set secun-
dar major de „resurse adânci“ pe care na\ionali]tii le pot folosi în legiti-
marea ]i în mobilizarea popula\iilor. Acesta este u n argument obi]nuit al
literaturii despre na\ionalism, care subliniaz` rolul acestuia în secu-
larizarea religiei, dar care poate utiliza religia pentru a induce în oameni
un sens misionar, care s` justifice necesitatea sacr ificiului. În ultimul rând,
Smith identific` ideea unei „patrii ancestrale“ ( ancestral homeland ) ca
resurs` crucial` pentru mobilizare. Distribu\ia var iabil` a celor trei surse
de putere înr`d`cinate în mitul „primordial“ al ist oriei etnice este respon-
sabil` de durabilitatea puterii na\iunii în era mod ern`. Periodizarea unor
anumite valuri na\ionaliste se face apelând la un s et diferit de factori sau
tendin\e din care Smith identific` patru:
1) apari\ia unei elite intelectuale capabile s` tra nsforme tradi\iile
etno-istorice, credin\ele ]i apartenen\a teritorial ` în limbaj na\io-
nalist modern;
2) dezvoltarea socio-economic` ]i infrastructura cu ltural` a comu-
nit`\ii, desemnat` de intelectualitate ]i de alte e lite ca fiind o
na\iune în devenire, ]i de aici capacitatea acestei a de a sus\ine o
mi]care na\ional` durabil`;
3) reac\iile elitelor politice [n cadrul comunit`\i i politice din care
face parte comunitatea;
4) cadrul geopolitic general, care include schimb`r ile atitudinii
interna\ionale fa\` de separatismul etnic, iredenti sm, precum ]i
pozi\ionarea regional` a na\iunii în discu\ie. 7
Smith sus\ine c` este prematur s` consider`m na\ion alismul doctri-
na muribund` a erei moderne, care va fi înlocuit` [ n scurt` vreme de orga-
niza\ii economice suprana\ionale, de omogenizarea c ulturii ]i de declinul
statului-na\iune. Atât timp cât frontierele teritor iale r`mân la baza dis-tehnologia inform`rii computerizate, educa\ia de ma s`, mass-media ]i
altele… specifice unei ere «postmoderne», care, s imilar perioadei pre-
moderne, nu are loc pentru etnicitatea definit` pol itic ]i pentru na\io-
nalism ca for\` politic` autonom`.“ 4
Smith respinge aceste dou` argumente care, în viziu nea sa, subes-
timeaz` puterea na\ionalismului în lumea modern` ]i tind s` se bazeze pe
interpretarea instrumentalist`, devenit` popular` pri ntre istoricii ultimelor
decenii. 5
Referitor la primul argument, Smith sus\ine c` sunt subestimate
originile „etnice“ ale na\iunilor. De]i accept` arg umentarea lui Gellner
(implicit ]i a lui Anderson) conform c`reia istoria na\ionalismului nu
poate fi separat` de alte for\e active ale erei mod erne, Smith sus\ine totu]i
c` na\ionalismul nu poate fi inventat sau „imaginat “ pe baza unei pure
n`scociri. Na\ionalismul nu ar putea mobiliza atât de mul\i indivizi dac` nu
ar apela la resurse adânc înr`d`cinate în identitat ea noastr`. Dep`]indu-i
pe ceilal\i cercet`tori ai na\ionalismului, Smith s ubliniaz` importan\a
comunit`\ilor etnice ( etnii , conform termenului francez) ca fiind compo-
nente esen\iale la care apeleaz` doctrina fundament al` a na\ionalismului.
În viziunea sa, o „etnie“ are ]ase caracteristici pr incipale:
„1) un nume propriu colectiv;
2) un mit al ob@r]iei comune;3) memorie istoric` comun`; 4) unul sau mai multe elemente de diferen\iere a cu lturii comune;
5) o asociere cu o anumit` „patrie“; 6) un sentiment de solidaritate al unor p`r\i semni ficative din po-
pula\ie.“ 6
Smith afirm` c` instrumentali]tii gre]esc când cons ider` c` na\io-
nalismul este un fenomen periferic [ntruc@t a ap`ru t în Europa ]i pe con-
tinentul american în secolul al XVIII-lea. Într-ade v`r, aceast` perioad`
reprezint` o separa\ie esen\ial` în istoria etnicit `\ii ]i na\ionalit`\ii. Doar
dup` 1800 a fost posibil ca fiecare etnie con]tient ` de sine ]i fiecare comu-
nitate politic` s` pretind` numele de na\iune ]i s` lupte pentru a deveni
tipul pur de na\iune conform viziunii na\ionaliste. Înaintea acestei peri-oade nu au existat o doctrin` ]i nici mi]c`ri care s` confirme statutul de
na\iune sau s` îndrume comunit`\ile prena\ionale c` tre acest scop. Îns`,
dac` ignor`m originea etnic` a na\iunilor ]i a na\i onalismului, suntem
tenta\i s` supraapreciem a]tept`rile optimiste în l eg`tur` cu dispari\ia lor.
Astfel, spre deosebire de al\i comentatori, Smith nu a fost surprins
de reînvierea na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiul ui rece. Spre deosebire 431 A. D. SMITH RELA|II INTERNA|IONALE 430

„States and Homelands: the Social and Geopolitical Implications of National Territory“,
[n Millennium: Journal of International Studies , nr. 10, 1981, p. 187-202.
State and Nation in the Third World: The Western State and A frican Nationalism ,
Brighton, Wheatsheaf, 1983.
„Ethnic Identity and World Order“, [n Millennium: Journal of International
Studies , nr. 12, 1983, p. 149-161.
The Ethnic Origins of Nations , New York, Basil Blackwell, 1987.
National Identity , Londra, Penguin, 1991.
„The Nation: Invented, Imagined, Reconstructed“, [n Millennium: Journal of
International Studies , nr. 10, 1991, p. 353-368.
Nations and Nationalism in a Global Era , Cambridge, Polity Press, 1995.
„Memory and Modernity: Reflections on Ernest Gellne r’s Theory of Nationalism“,
[n Nations and Nationalism , nr. 1, 1996, p. 371-388.
Nationalism and Modernism , Londra, Routledge, 1988.
Lecturi suplimentare
Canovan, Margaret, Nationhood and Political Theory , Cheltenham, Edward
Elgar, 1996.
Greenfeld, Liah, Nationalism: Five Roads to Modernity , Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1992.
Griffiths, Martin and Sullivan, Michael, „Nationali sm and International Relations
Theory“, [n Australian Journal of Politics and History , nr. 43, 1997, p. 53-66.
Mayall, James, Nationalism and International Society , Cambridge, Cambridge
University Press, 1989.
Miller, David, On Nationality , Oxford, Clarendon Press, 1995. tribu\iei autorit`\ii politice în lume, autoritate care nu se identific` cu pu-
terea, na\ionalismul va r`mâne prezent. Luând în co nsiderare factorii ]i
tendin\ele identificate de Smith, revitalizarea na\ ionalismului la sfâr]itul
r`zboiului rece nu trebuie s` fie surprinz`toare, d ar nici nu trebuie s` ne
a]tept`m ca toate mi]c`rile na\ionaliste s` duc` la o cre]tere rapid` a
num`rului de state al sistemului interna\ional. Soc ietatea statelor este
extrem de refractar` în privin\a aprob`rii principi ului „autodetermin`rii“
deoarece acesta ar putea amenin\a direct puterea ]i chiar existen\a celor
mai multe dintre ele. Principiul suveranit`\ii mona rhice a putut fi înlocuit
de principiul suveranit`\ii populare începând cu Re volu\ia francez`, dar
sunt multe alte moduri în care statele pretind c` []i reprez int` poporul. De
aceea, este de a]teptat ca, în viitor, rela\ia ambi gu` dintre na\ionalism ]i
societatea interna\ional` s` dureze.
Note
1. A se vedea, de exemplu, Cifford Geertz (ed.), Old Societies and New States , New
York, Free Press, 1963; Edward Shils, „Primordial, Personal, Sacred, and CivilTies“, [n British Journal of Sociology, nr. 1, 1953, p. 113-145.
2. Anthony Smith, Nations and Nationalism in a Global Era , Cambridge,
Massachusetts, Polity Press, 1995, p. 149.
3. Michael Ignatieff, Blood and Belonging: Journeys into the New National ism ,
Londra, Chatto & Windus, 1993, p. 3-4.
4. Anthony Smith, Nations and Nationalism in a Global Era , op. cit., p. 3-4.
5. A se vedea în special Anthony Smith, „Nationalism and the Historians“, [n
International Journal of Comparative Sociology , nr. 33, 1992, p. 58-80.
6. Anthony Smith, National Identity , Londra, Penguin, 1991, p. 21.
7. Anthony Smith, „The Resurgence of Nationalism? Myt h and Memory in the
Renewal of Nations“, [n British Journal of Sociology , nr. 47, 1996, p. 593.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Anderson ]i Gellner.
Principalele lucr`ri ale lui Anthony Smith
Theories of Nationalism , New York, Harper & Row, 1972.
Nationalism in the Twentieth Century , Oxford, Martin Robertson, 1979.
The Ethnic Revival , New York, Cambridge University Press, 1981. 433 A. D. SMITH RELA|II INTERNA|IONALE 432

BIBLIOGRAFIE GENERAL~
GÂNDITORI CLASICI (ANTERIORI SECOLULUI AL XX-LEA)
Clark, I. ]i Neumann, I. (ed.)., Classical Theories of International Relations ,
Basingstoke, Macmillan, 1996.
Doyle, M., Ways of War and Peace , New York, Norton, 1997.
Knutsen, T., A History of International Relations Theory , Edi\ia a II-a, Manchester,
Manchester University Press, 1997.
Nardin, T. ]i Mapel, D. (ed.), Traditions of International Ethics , Cambridge,
Cambridge University Press, 1992.
Vasquez, J. (ed.), Classics of International Relations , Edi\ia a III-a, Englewood
Cliffs, New Jersey, Prentice Hall, 1996.
Wight, M., International Theory: The Three Traditions , Leicester, Leicester
University Press, 1991.
Williams, H., International Relations in Political Theory , Buckingham, Open
University Press, 1992.
Williams, H., Wright, M. ]i Evans, T. (ed.), International Relations and Political
Theory , Buckingham, Open University Press, 1993.
TEORII CONTEMPORANE ALE RELA|IILOR INTERNA|IONALE
Booth, K., Smith, S. (ed.), International Relations Theory Today , Cambridge,
Polity, 1995.
Brown, C., International Relations Theory: New Normative Appro aches , Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Brown, C., Understanding International Relations , New York, St Martin’s Press,
1997.
Burchill, S. ]i Linklater, A., Theories of International Relations , Basingstoke,
Macmillan, 1996.
Crane, G. ]i Arnawi, A. (ed.), The Theoretical Evolution of International Politica l
Economy , New York, Oxford University Press, 1991.

LIBERALISMUL
Axtmann, R., Liberal Democracy into the Twenty-First Century: Gl obalisation,
Integration and the Nation-State , Manchester, Manchester University
Press, 1997.
Baldwin, D. (ed.), Neoliberalism and Neorealism , New York, Columbia University
Press, 1993.
Brown, M., Lynn-Jones, S. ]i Miller, S. (ed.), Debating the Democratic Peace ,
Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1996.
Crawford, Robert, Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinkin g the
Neoliberal Approach to International Relations , Aldershot, Dartmouth,
1996.
Kegley, C., Controversies in International Relations Theory: Re alism and the
Neoliberal Challenge , New York, St Martin’s Press, 1995.
Latham, R., The Liberal Moment: Modernity, Security and the Mak ing of Postwar
International Order , New York, Columbia University Press, 1997.
Macmillan, J., On Liberal Peace: Democracy, War and the Internatio nal Order ,
Londra, I. B. Tauris, 1998.
TEORIILE CRITICE/RADICALE
Cox, Wayne S. ]i Sjolander, Claire T. (ed.), Beyond Positivism: Critical Reflections
on International Relations , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994.
Gill, Stephen ]i Mittelman, J. (ed.), Innovation and Transformation in Interna-
tional Studies , Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Keyman, E. Fuat, Globalisation, State, Identity, Difference: Toward a Critical
Social Theory of International Relations , Atlantic Highlands, New Jersey,
Humanities Press, 1997.
Linklater, A., Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and Int ernational
Relations , Londra, Macmillan, 1990.
MacMillan, J. ]i Linklater, A. (ed.), Boundaries in Question: New Directions in
International Relations , Londra, Pinter, 1995.
Neufeld, M., The Restructuring of International Relations Theory , Cambridge,
Cambridge University Press, 1995.
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE
Armstrong, D., Revolution and World Order: The Revolutionary State in Interna-
tional Society , Oxford, Clarendon, 1993.
Bull, H., Kingsbury, B. ]i Roberts, A. (ed.), Hugo Grotius and International
Relations , Oxford, Clarendon, 1990. Doyle, M. ]i Ikenberry, G. (ed.), New Thinking in International Relations Theory ,
Boulder, Colorado, Westview Press, 1997.
Ferguson, Y. ]i Mansbach, R., The Elusive Quest: Theory and International
Relations , Columbia, University of South Carolina Press, 198 8.
Haglund, D. ]i Hawes, M. (ed.), World Politics: Power, Interdependence and
Dependence , Toronto, Harcourt Brace Jovanovich, 1990.
Hollis, M. ]i Smith, S., Explaining and Understanding International Relation s ,
Oxford, Clarendon Press, 1990.
Jarvis, D. ]i Crawford, R. (ed.), International Relations: Still an American Social
Science? , New York, State University of New York Press, 199 9.
Little, R. ]i Smith, M. (ed.), Perspectives on World Politics , Edi\ia a II-a, Londra,
Routledge, 1991.
Olson, W. ]i Groom, A., International Relations Then and Now , Londra,
HarperCollins Academic, 1991.
Smith, S., Booth, K. ]i Zalewski, M. (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond , Cambridge, Cambridge University Press, 1996.
Stubbs, R. ]i Underbill, G. (ed.), Political Economy and the Changing World
Order , Londra, Macmillan, 1994.
Viotti, P. ]i Kauppi, M., International Relations Theory: Realism, Liberalism , and
Pluralism , Edi\ia a II-a, New York, Macmillan, 1993.
REALISMUL
Beer, F. ]i Hariman, R. (ed.), Post-Realism: The Rhetorical Turn in International
Relations , Michigan, Michigan State University Press, 1996.
Buzan, B., Jones, C. ]i Little, R., The Logic of Anarchy: Rethinking Neorealism ,
New York, Columbia University Press, 1993.
Grieco, J., Cooperation Among Nations , Ithaca, New York, Cornell University
Press, 1990.
Griffiths, M., Realism , Idealism and International Politics: A Reinterpreta tion ,
Londra, Routledge, 1995.
Guzzini, S., Realism in International Relations and Internationa l Political Economy:
The Continuing Story of a Death Foretold , Londra, Routledge, 1998.
Rosenberg, J., The Empire of Civil Society , Londra, Verso, 1994.
Smith, M., Realist Thought From Weber to Kissinger , Baton Rouge, Louisiana
State, University Press, 1986. 437 BIBLIOGRAFIE GENERAL~ RELA|II INTERNA|IONALE 436

Steans, J., Gender and International Relations , Cambridge, Polity, 1997.
Sylvester, C., Feminist Theory and International Relations in a Po stmodern Era ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1994.
Zalewski, M. ]i Parpart, J. (ed.), The Man Question in International Relations ,
Oxford, Westview, 1997.
SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL
Hobson, J., The Wealth of States , Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Kendrick, S., Straw, P. ]i McCrone, D. (ed.), Interpreting the Past, Understanding
the Present , New York, St Martin’s Press, 1990.
Smith, D., The Rise of Historical Sociology , Philadelphia, Temple University
Press, 1992.
Tilly, C., Roads from Past to Future , Oxford, Rowman & Litllefield, 1998.
Wood, E., Democracy against Capitalism: Renewing Historical M aterialism ,
Cambridge, Cambridge University Press, 1995
TEORIILE DESPRE NA|IUNE
Canovan, M., Nationhood and Political Theory , Cheltenham, Edward Elgar, 1996.
Greenfeld, L., Nationalism: Five Roads to Modernity , Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1992.
Hutchinson, J. ]i Smith, A. (ed.), Nationalism: A Reader , Oxford, Oxford
University Press, 1993.
Mayall, J., Nationalism and International Society , Cambridge, Cambridge
University Press, 1990.
Miller, David, On Nationality , Oxford, Clarendon Press, 1995.
LECTURI SUPLIMENTARE
Der Derian, J. ]i Shapiro, M. (ed.), International/Intertextual Relations:
Postmodern Readings of World Politics , Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989.
Dillon, M., Politics of Security: Towards a Political Philosoph y of Continental
Thought , Londra, Routledge, 1996.
Jarvis. D. S. L., International Relations and the Challenge of Postmo dernism:
Defending the Discipline , Columbia, University of South Carolina Press,
1999.
Rosenau, P., Postmodernism and the Social Sciences: Insights, In roads and
Intrusions , Princeton, New Jersey, Princeton University Press , 1992. Dunne, T., Inventing International Society: A History of the E nglish School , New
York, St Martin’s Press, 1998.
Fawn, R. ]i Larkins, J., International Society after the Cold War , New York, St
Martin’s Press, 1996.
Finnemore, M., National Interests in International Society , Ithaca, New York,
Cornell University Press, 1996.
Robertson, B. (ed.), The Structure of International Society , Londra, Pinter, 1990.
ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~
Czempiel, E. ]i Rosenau, J. (ed.), Global Change and Theoretical Challenges:
Approaches to World Politics for the 1990’s , Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989.
Krasner, S. (ed.), International Regimes , Ithaca, New York, Cornell University
Press, 1983.
Kratochwil, F. ]i Mansfield, E. (ed.), International Organisation , New York,
Harper Collins, 1994.
Rittberger, V. (ed.), Regime Theory and International Relations , Oxford, Clarendon
Press, 1993.
Rochester, J., Waiting for the Millennium: The United Nations and the Future of
World Order , Columbia, University of South Carolina Press, 199 3.
POSTMODERNISMUL
Bartelson, J., A Genealogy of Sovereignty , Cambridge, Cambridge University
Press, 1995.
Campbell, D., Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of
Identity , Manchester, Manchester University Press, 1992.
Der Derian, J., Antidiplomacy: Spies, Terror, Speed, and War , Oxford, Basil
Blackwell, 1992.
FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR INTERNA|IONALE
Grant, R. ]i Newland, E. (ed.), Gender and International Relations , Bloomington,
Indiana, Indiana University Press, 1991.
Peterson, V. S. ]i Runyon, A., Global Gender Issues , Boulder, Colorado,
Westview, 1993.
Peterson, V. S. (ed.), Gendered States: Feminist (Re)Visions of Internatio nal
Relations Theory , Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992.
Pettman, J., Worlding Women: A Feminist International Politics , Londra,
Routledge, 1996. 439 BIBLIOGRAFIE GENERAL~ RELA|II INTERNA|IONALE 438