Dare de Seama Despre Efectuarea Practicii de Productie la S.r.l

DARE DE SEAMĂ

despre efectuarea practicii de producție la

SRL

Introducere

Sistemului economiei de piață este caracterizat prin dezvoltarea unei concurențe puternice între agenții economici din diverse ramuri ale economiei naționale, ceea ce intensifică calitatea produselor și serviciilor prestate și eficientizarea activității agentului economic respectiv.

Odată ce societatea are necesități nelimitate, unitățile economice au tendința de a folosi cît mai eficient resursele , care la rîndul său sunt limitate. Limitarea resurselor a fost determinată de necoinciderea cerințelor și posibilităților de a le satisface. Prin urmare, desfășurînd activitatea de producție orice întreprindere trebuie să cîștige resurse financiare în volumele necesere nu numai pentru existență, ci și pentru dezvoltarea de perspectivă.

În perioada februarie – martie 2012 am efectuat practica de producție ,,Colconda’’. Scopul petrecerii practicii de producție ,,Colconda’’ este de a aprofunda atît cunoștințele teoretice cît și cele practice referitoare la modul de gestiune financiară a unei întreprinderi și examinarea riguroasă a diferitor aspecte ale activității întreprinderii .

Darea de seama include următoarele compartimente:

Capitolul I ,,Caracteristica generală a întreprinderii’’ care cuprinde: forma organizatorico-juridică; istoria fondării; structura administrativă; organizarea activității muncii personalului administrativ și salarizarea lui; sfera de producere și resursele de muncă.

Capitolul II ,,Baza juridică și normativă de activitate a întreprinderii’’ în care sunt descrisee: reglementarea activității de antreprenor; reglementarea utilizării resurselor de muncă și reglementarea impunerii fiscale.

Capitolul III ,,Starea financiară a întreprinderii’’ în care vom analizează: starea patrimonială; mijloacelor fixe; activele nemateriale; activele curente; sursele de finanțare; veniturile; cheltuielile; rezultatele financiare ale activității și rentabilitatea precum și analiza fluxului mijloacelor bănești.

Capitolul IV ,,Managementul financiar al întreprinderii’’ în care sunt analizate: subiecții activității financiare; relațiile financiare ale întreprinderii cu angajații; impunerea fiscală și alte aspecte financiare în relațiile cu statul; mecanismul de formare a prețurilor; organizarea desfacerii producției; gestiunea riscurilor; creditarea întreprinderii; politica investițională; politica de dividende; prognozarea și planificarea financiară și analiza financiară și controlului financiar.

Capitolul I. Caracteristica generală a întreprinderii.

Forma organizatorico-juridică a întreprinderii. Caracteristica activității întreprinderii

Societatea cu răspundere limitată „Colconda”, numită în conttinuare societate, a fost creată în conformitate cu legea Republicii Moldova NR.845-XII din 03.12.1992 „cu privire la antreprenoriat și întreprinderi”, și Regulamentul cu privire la societățile economice în R.Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 10.09.1991 NR.500, în corepundere cu contractul de constituire din 25.01.2001.

SRL „Colconda” a fost creată la 25 ianuarie 2001 și înregistrată la camera Înregistrărilor de Stat oficiul teritorial Orhei cu numărul de înregistrare 530, cod fiscal 1003606000086. Sediul întreprinderii se află pe adresa: or. Orhei, str. Vasile Lupu nr. 1. Directorul este dna Pavlova Olga. Conform documentelor de constituire, SRL „Colconda” poate practica următoarele genuri de activitate:

Producerea, prelucrarea și realizarea producției agricole

Comerțul cu ridicata și amanuntul a margurilor de larg consum

Comercilaizarea materialelor de construcție

Acordarea serviciilor de transport

Capitalul statutar al întreprinderii constituie 5400 lei. Membrii fondatori sunt: Pavlova Olga,(60%) Roibu Mihai(40%).

Numărul mediu scriptic al personalului constituie 54 persoane. Furnizorii principali ai SRL „Alagdan-Com” sînt: IM Tirex-Petrol, SA Autoprezent, SRl Pietriș-Com, SRL Ordonatcom.

Clienții beneficiari ai companiei sînt: SA Monolit, SRl Magistrala Nistru, SRL Beton-Lux, IM Tehnorut, SA Lusmecom.

La începutul anulu 2013 societatea a luat în locațiune 14 autocamioane de tip MAZ, CAMAZ și Zil, pe lîngă aceasta au fost procurate 7 autocamioane de tip CAMAZ și MAZ și 5 remorci de tip 2SP8, SZAP 8551 și GCB 8350, procurate în baza creditului solicitat la bancă. Pe parcursul anului 2012-2013 întreprinderea a investit circa 20 mln.lei pentru procurarea a 31 unități de transport, autobasculante de marca KAMAZ 65115, MAZ 555102

Societatea „Colconda” este o persoană juridică, are patrimoniu, bilanț autonom, cont de decontare, ștampilă și alte elemente de identificare necesare activității sale și care-i permit să închee în nume propriu contracte comerciale cu diferți agenți economici autohtoni și străini. Societatea poate dobîndi drepruti patrimoniale, și personale nepatrimoniale și poartă răapundere pentru realizazea obligațiilor stabilite în Statutul Societății: poate încheea contracte în caliate de reclamant și reclamat în judecată, poate închide și deschide conturi de decontare, valutare și alte conturi în instituțiile bancare. Societatea are dreptul să ia decizii, care nu contravin legislației Republicii Moldova și Statutului său

În activitatea sa Societatea se conduce Legislația Republicii Moldova, de Statut și de contractul de constituire a scocietății, precum și regulamentele interne ale societății în cauză.

Firma poartă răspundere pentru obligațiile sale cu întreg patrimoniu ce-i aparține în modul și condițiile prevăzute de legislația Republicii Moldova și de Statutul societății.

Firma are dreptul de a deschide filiale și reprezentanțe, înregistrarea cărora se efectuiază la autoritățile în baza cărora se află sediul acestora, în modul stabilit de legislație, la fel Societatea poate crea întreprinderi fiice, filiale, reprezentanțe pe teritoriul Republicii Moldova și al altor state. Patrimoniul socității constă din aporturile depuse deasociați în Capitalul social al Societății și din bunurile mobile și imobile procuarte ulterior din beneficiul nerepartizat al societății. Mărimea patrimoniului societății nu se limitaeză.

Asociații sînt obligați să depună cota parte în capitalul social în termenele și mărimile fixate în contractul de constituire. Asociații au dreptul:

Să beneficieze de o cotă de beneficiu proporțional cu cota de participare la capitalul social și care conform statutului societății urmează a fi repartizată între Asociați.

Să participe personal sau prin reprezentanții săi la adunările generale ale Asociațiilor

Să voteze la adunările generale ale Asociațiilor, cu un numar de voturi proporțional cu cota lor de particiupare la capitalul Social al Societății.

Managementul companiei

În cadrul fiecărei instituții,organizații, structura organizatorică își are specificul său, acesat fiin determinată de genul de activitate a întreprinderii, sectorul economic din care face parte, numărul de angajați, dimesiunile întrepirnderii, strategia și politica întreprinderii.

După cum a fost menționat anterior în cadrul SRL „Colconda”, activează 40 de angajați, fiecare onorînduși obligațiile și îndeplinindu-și funcțiile la cel mai înalt nivel. Structura organizatorică a întreprinderii „Colconda”, include următoarele suddiviziuni.

Centrul de dirijare

contabilitatea, care include următoarele sectoare:

sectorul de evidență a activelor pe termen lung

sectorul de evidență a bunurilor matriale

sectorul de evidență a achitării cu clienții

sectorul de evidență a achitării cu personalul

sectorul de evidență a achitării privind sumele de diurnă

sectorul de evidență a mijloacelor bănești, cheltuielilor, rezultatelor financiare de la operațiile bancare

secția comercială care are în subordonarrea sa sectrul de marketing și relații cu clienții

secția economică, care include sectorul de analiză și prognoză

secția de cadre

secția de exploatare a mijloacelor de transport care are în subordonarea sa:

sectorul de prelucrare a foilor de drum și a documentelor pentru marfă

coloana auto și sectorul de evidență a exploatării tehnice a materialului rulant.

Organele de conducere ale societății sînt: Adunarea Generală a fondatorilor, care are dreptul să decidă asupra oricărei chestiuni, în limitele stabilite de legislație și Directorul general, care îndeplinește funcțiile organului executiv și care acționează în numele societății în toate chestiunile curente cu privire la activitatea ei, cu excepția chestiunilor date de către Adunarea generală a fondatorilor.

Schematic structura organizatorică a întreprinderii poate fi reprezentată astfel.

Structura organizatorică a societății „Colconda”SRL

Responsabilitățile Mangerului sînt:
a) organizarea conducerii activității de prestare a serviciilor, lucrărilor de transport, financiare și alte activități.

b) încheierea contractelor și luarea măsurilor necesare pentru executarea obligațiilor societății conform tranzacțiilro încheieate.

c) exercitarea funcților de încadrare și concediere a angajaților societății, încheeierea contractelor de muncă și a acordurilor de muncă.

d) elaborarea regulamentelor privind subdiviziunile structurale ale societății și instrucțiunilor cu privire la funcții.

e) controlul activității subdiviziunilor și secțiilor de prestare a serviciilor, lucrătorilor de transportare.

f) detrminarea modului de ținere a documentației operative de trasportare, statistice și contabile, de întocmire a rapoartelor trimestriale și anuale.

g) pregătirea propunerilor în domeniul activităților productive, investiționale și financiare, precum și pentru elaborarea business-planului

h) participarea la soluționarea conflictelor colective de muncă.

Contabilitatea constituie evidența și controlul integrării și mișcării fondurilor materiale și mijloacelor bănești ale unităților economice.

Contabilul șef șine evidența tuturor veniturilor și cheltuielilor întrerinderii, asigură analiza multilaterală a activităților economice și financiare ale întreprinedrii. Pe lîngă toate acestea, utilizează metode și procedee proprii, așa cum este înregsitrarea în partidă dublă, contul, bilanțul.

Directorul comercial are ca obligație largirea pieții de desfacere, minimizarea cheltuililor și majorarea veniturilor întreprinderii.

Secția de exploatare se ocupă cu întocmirea documentelor principale și eliberarea acestora șoferilor companiei, verificarea activității șoferilor, controlul stării tehnice a automobilelor, elaborarea și controlul planului de deservire tehnică a automobilelor, instruirea șoferilor, trecerea controlului tehnic, organizarea emisie la rută, lucrul cu documentația pentru transport.

Tabelul 2

Componența personalului „Colconda”

Organizarea activității muncii personalului și salarizarea lui.

Regimul de lucru a SRL ,,Colconda’’ constituie 5 zile pe săptămînă a cîte 8 ore pe zi. Însă trebuie să menționăm că în unele perioade, mai ales cînd are loc recoltarea, ziua de muncă este nenormată. Întreprinderea este asigurată cu încăperi de serviciu, de depozitare a produselor recoltate și spații auxiliare, transport, tehnică agricolă. Sunt respectate cerințele sanitar-igienice în condițiile de muncă.

Programul de lucru a întreprinderii este respectat de întreg personalul, ziua de lucru, de regulă începe la ora 8°° dimineață și se sfîrșește la ora 17 °°, plus o oră pentru a servi prînzul. Evidența personalului se ține pe fiecare în parte. Pentru fiecare lucrător se deschide un dosar în care se anexează copiile documentelor angajatului (copia buletinului de identitate, certificatului de căsătorie, cererea pentru scutirea personală de impozit pe venit etc.). Totate mișcările personalului se perfectează prin documentele de dispoziție a conducătorului: „Ordin de angajare”, „Ordin de încetare a contractului de muncă” etc.

În întreprindere se folosesc 2 tipuri de retribuire a muncii: în regie (după timp lucrat), în acord (pe unitate de produs). Evidența analitică a retribuției se ține în „Borderou de calcul al salariului” pe fiecare lucrător separat. Tot aici se calculează impozitul pe venit și alte rețineri (în fondul de pensii, și pentru contribuțiile la asigurări medicale). În final se obține mărimea retribuției către plată. Salariul mediu în anul 2013 a constituit circa 3500 lei.

Relațiile dintre întreprindere în persoana administrației și personalul angajat sunt reglementate prin prevederile Codului Muncii al Republicii Moldova și Convenția Colectivă de Muncă.

Metodica luării deciziilor

Metodica luării deciziilor la întreprindere rezidă din forma de organizare și conducere a întreprinderii. Datorită simplității organizării întreprinderii și repartizării eficiente a sarcinilor angajaâilor din sfera administrativă , procesul de luare a deciziilor devine foarte simplu și operattiv. Un aspect valoros al întreprinderii constituindu-l lipsa totală a obstacolelor de caracter birocratic din rîndurile conducerii. Deastfel metodica de luare a deciziilor este clasică, întreprinderea carcterizîndu-se printr-o organizare ierarhică verticală. Poate fi menționat aici caraterul democratic al mangerului societății, și practic absența birocrației și a autorității. Fiecre persona este tratată cu respect, ținîndu-se cont de părerile și opiniile fiecărui angajat. Deciziile se iau în unanimitate prin acordul majorității.

Motivarea personalului

Motivația oamenilor determină în mare măsură atât calitatea, cât și cantitatea muncii pe care aceștea o depun. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie puternic implicați în munca lor și dornici să-și atingă anumite scopuri, chiar dacă este vorba despre scopuri simple, cum ar fi dorința de a face bani sau de a ajunge acasă mai devreme. Nu este atât de simplu precum pare, pentru că oamenii nu spun întodeauna ce simt. Dacă lucrurile merg bina la locul de muncă, atmosfera de lucru este plină de energie și interes. Dacă această atmosferă plăcută lipsește, înseamnă că ceva nu este în regulă.

Înțelegerea necesităților umane este un lucru, iar înțelegera factorilor care-i motivează pe oamenii să lucreze bine este cu totul altceva. Pentru a-i determina pe oameni să muncească la întreaga lor capacitate, tebuie să ne asigurăm că ceea ce facem constituie pentru ei o sursă de satisfacție, deseori oamenii nemotivați, care muncesc fără tragere de inimă, sunt considerați pe nedrept leneși. Ei sunt de fapt nemulțumiți, dar cauza nemulțumirii nu este munca în sine, ci condițiile în care se efectuiază ea.

Pentru ca oamenii să muncească la întreaga lor capacitate, ei trebuie să fie mândri de munca lor și, totodată, să o facă din plăcere.

Este important să dai oamenilor de a-și asuma responsabilitatea pentru munca lor, pentru rezultatele pe care le obțin. În primul rând, trebuie de stabilit care indivizi sunt mai puternic implicați în munca lor și, dintre aceștia, care ar dori să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce fac. Rezultatele acestei analize pot fi surprinzătoare. Cu cât poți da oamenilor mai mult impresia că dețin controlul asupra munciilor, cu atât ei se vor simți mai implicați și vor fi mai pregătiți să facă eforturi suplimentare pentru a obține rezultate cât mai bune, în același timp, pentru ca oamenii să muncească mai bine, ei au nevoie să fie în permanență informați despre rezultatele muncii lor, să știe cum s-au descurcat; practic, să li se evaluieze performanțele. Pentru aceasta sînt întreprinse urmîtoarele măsuri:

Fixarea standartele clare și realiste. În cadrul societății le sînt furnizate criterii de evaluare a performanțelor lor și, le vom da posibilitatea să știe în orice moment cum se descurcă.

Planificarea regulată ședințelelor. În cadrul acestor întâlniri, oamenii își vor putea comunica problemele și vor putea discuta metode de îmbunătățire a performanțelor.

Permanent muncitorilor li se comunica părea despre rezultatele lor, li se arată într-un mod deschis și constructiv unde se crede că s-ar putea face îmbunătațiri.

Iată câteva metode prin care managerul realizeza acest lucru:

Se întîlnește cu ei regulat.

Discută cu ei mai întâi lucrurile bune pe care le-au realizat, apoi vorbește și despre ceea ce crezi că pot fce mai bine.

Descoperă ce altceva le-ar plăcea să facă.

Află dacă există lucruri în activitatelor care nu le plac și pe care consideră că altcineva le-ar face mai bine.

Provoacă să găsească metode de punere în practică a schimbărilor cu care ești deacord.

Urmărește rezultatele schimbărilor și verifică dacă ele au avut efect scontat.

Criticile sînt facute în mod constructiv.

Astfel, s-a constatat că stimularea oamenilor se bazează pe premiza că aceștia își mărturisesc eforturile când văd că sunt recompensați pentru rezultatele bune obținute.

Dar pentru ca stimulentele să aibă efectul scontat, trebuie ca:

Recompensa să fie percepută ca fiind suficient de importantă sau utilă încât să merite un efort suplimentar.

Eforturile suplimentare să poată fi evaluate ebiectiv.

Nivelul crescut al performanței să nu devină noul standart minim.

Dacă primele două condiții nu se aplică, persoana care va primi un stimulent îl va considera un gest drăguț din partea șefului, dar nu va fi motivată neapărat să muncească mai mult sau mai bine.

Dacă a treia condiție nu este îndeplinită, stimulentul va înceta să mai fie privit ca un factor motivator. De exemplu, dacă este necesar un efort suplimentar pentru o chestiune urgentă, oricine va fi dispus să renunțe la o jumătate de oră din pauza sa de masă de a lucra, dacă va afla că procedând astfel va primi o jumătate de zi liberă atunci când sarcina respectivă va fi îndeplinită. În schmb, dacă oameni vor descoperi că din ziua în care au renunțat la o parte din pauza de masă li se cere zilnic să procedeze la fel, ei vor fi deziluzionați și vor evita să facă vreun efort suplimentar, chiar în cazuri de urgență extremă.

Pentru ca stimulentele să producă rezultate scontate, terbuie să descoperi ce fel de recompensă ar fi cea mai eficientă pentru fiecare persoană în parte. Eventual discută despre acest lucru cu angajații, dar asigură-te că vor primi recompensa promisă imediat ce obiectivul va fi atins.

Motivarea personalului pentru a lucra mai eficient și calitativ este și aprecierea persoanelor ce au primit rezultate bune, adică o mică laudă în public.

Oamenilor le place să fie lăudați atunci când obțin rezultate bune. Dacă au depus un efort suplimentar, laudele îi vor face să se simtă că au meritat acest efort.

Este imortant să le dai oamenilor de a-și asuma responsabilitatea pentru munca lor, pentru rezultatele pe care le obțin, în primul rînd trebuie de stabilit care indivizi sînt mai puternic implicați în muncalor și care dintre aceștia ar dori să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce fac. Rezultatele acestei analize pot fi surpinzătoare. Cu cît poți da oamenilor mai mult impresia ca dețin controlul asupra muncii lor, cu atît ei se vor simți mai implicați și vor fi mai implicați și vor fi mai pregătiți să facă eforturi suplimentare pentru a obține rezultate cît ma bune, în același timp, pentru ca oamenii să muncească mai bine, ei au nevioie să fie în permanență informați despre rezultatele muncii lor, să țtie cum s-au descurcat practic, să li se evaluieze performanțele. Stimularea oamenilor se bazează pe premiza că aceștia își mărturisesc eforturile cînd văd că sînt recompensați pentru rezultatele bune obținute, iar stilul de conducere este democrat, ceea ce tot este foarte important pentru atmosfera caldă și comodă.

Sistemul de recompense practicat la întreprindere

Recompensarea angajaților este un instrument important al managemantului prin care se influiențează eficiența activității unei firme. Recompensarea angajatului reprezintă totalitatea veniturilor materiale și bănești, a avantajelor și înlesnirilor prezente sau viitoare, determinate direct sau indirect de calitatea de angajat și de activitatea desfășurată de acesta.

► Recompensele directe – include suma de bani pe care o primește angajatul pentru activitatea depusă sau rezultatele obținute, fiind manifestate în salarii, sporuri, stimulente.

Salariul reprezintă suma de bani primită pentru munca desfășurată sau pentru rezultatele obținute de un ahgajat într-o perioadă de timp: oră, zi, săptămână, lună, an. Pe lîngă salariul de bază pe care îl primește un angajat el primește și alte recompense, nu regulat, adică lunar, dar cu anumite ocazii. De exemplu un adaos la salariu de 50% cu ocazia zilei de naștere, la sabătorile de Anul Nou și Paște fiecare angajat primește un premiu în sumă de 300 lei.

Adaosurile la salariu – sistemul de stimulare a angajatilor este structurat pe trei niveluri: stimularea individuala, stimularea de grup si stimularea la nivel de organizatie.

Principalele forme de stimulare individuala sunt salariile pe bucata, salariul unitar diferentiat, comisionul si premiile. Stimulentele de grup promoveaza cooperarea si efortul comun pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune. Stimularea la nivelul organizatiei include pe toti angajatii, in raport cu rezultatele financiare obtinute de organizatie; principalele modalitati de stimulare a intregului personal sunt: distribuirea veniturilor in timpul anului; distribuirea unei parti din profit la sfarsitul anului; posibilitatea angajatilor de a cumpara actiuni ale firmei la preturi avantajoase.

3. Sporuri la salariu – sunt componente ale recompensei acordate pentru condiții de lucru, supra efort, muncă în afara programului normal, vechime;

Premiile – sunt sume de bani acordate angajaților, diferențiat, pentru realizările deosebite. De exemplu, pot exista:

premii individuale pentru performanțe deosebite;

premii anuale pentru toția managerii organizației.

5. Comisioanele – reprezintă sumele calculate ca procent din vânzări sau încasări;

6. Participarea la profit – reprezintă sumele de bani obținute de către angajați, ca procent din profit, în funcție de contribuția la rezultatul firmei.

► Recompensele indirecte – se referă la facilitățile personalului, atât pe perioada îngajării cât și după aceea, datorită statutului de fost angajat. Recompensele indirecte sunt foarte diverse, pornind de la plata concediului de odihnă, a ajutorulu ide șomaj, până la pensii sau dividente, obținute ca acționari ai firmei.

Recompensele indirecte curente

Plata timpului nelucrat. Angajații au nevoie de timp și de mijloace pentru refacerea capacității de muncă sau pentru satisfacerea unor nrcesități spirituale. De aici decurg o serie de reguli privind: durata limitată a zilei de lucru; durata concediului de odihnă și a altor forme de concediu; sumeel necessare pentru asigurarea desfășurării normale a vieții în acest timp. În cadrul societății „Colconda”SRL, fiecare angajat benficiază de concedii de odihnă care se stabilesc în conformitate cu codul muncii și contractului individual încheeiat.

Principalele forme ale recompenselor indirecte curente ale angajaților pentru timpul nelucrat sunt următoarele :

durata limitată a zilei de lucru;

durata săptămânii de lucru și a lunii;

sărbătorile legale;

zilele libere ocazionate de evenimente personale;

concediu de odihnă;

concediu fără plată;

alte elemente ale timpului nelucrat.

Durata timpului de lucru – deoarece plata salariului se face pentru o lună, prevederile timpului de lucru se referă în final, tot la o lună. Astfel, în colectivul de muncă este prevăzut pentru condițiile normale de lucru, o durată de 8 ore pe zi; 5 zile pe săptămână; 168 ore pe lună. Această durată are influență directă asupra salariilor personalului plătit în raport cu timpul lucrat, dar și asupra altor venituri ce se cuvin, cum ar fi salariul minim garantat la plată.

Sărbătorile legale – în afara zilelor libere de la sfârșitul săptămânii, în cursul anului există câteva zile cu semnificație deosebită, cum ar fi: Ziua orașului, sărbătorile naționale, Sărbătoarea Paștelui, Anul Nou, Crăciunul. În unele țări aceset zile libere sunt considerate ca zile lucrătoare, deci se plătesc. În alte țări, printre care intră Republica Moldova, România, acestea au aceeași semnificație cu zilele de la sfârșit de săptămână și, pentru cei care lucrează sunt plătite dublusau recompensate cu timp liber dublu.

Zilele libere ocazionate de evenimentele personale – În unele cazuri se recompensează cu zilele libere plătite și o serie de evenimente personale, cum ar fi: ziua de nașetre, onomastica, căsătoria angajatului sau a unei rude apropiate, nașetrea unui copil, mutarea în altă locuință, decesul unei rude apropiate.

Concediul de odihnă – anual, angajații au dreptul la un concediu de odihnă plătit. Aceasta depinde de vârsta angajatului, de vechimea în muncă și de dificultatea muncii.

În Republica Moldova, de regulă concediul de odihnă este de 24 zile, uneori poate fi și obiect al negocierii contractului colectiv de muncă, dar face și obiectul unor legi la nivel național. Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul și sporurile pentru o perioadă de activitate egală cu perioada de concediu. În plus, în funcție de situația economico-financiară a unității, se pot acorda prime de concediu, ca supliment la indemnizație, precum și alte facilități.

Concediul fără plată – reprezintă o facilitate pentru angajați, în sensul că aceștia pot să lipsească din unitate mai multe zilepentru rezolvarea unor probleme personale, fără a-și pierde calitatea de angajat și drepturile care decurg din această calitate. Concediul fără plată se acordă pentru evenimenteel de familie sau personale, pentru însoțirea sau îngrijirea unei reude bolnave, pentru pregătirea examenelor și susțienrea acestora etc.

Alte recompense pentru timpul nelucrat – acordate în unele întreprinderi, vizează pauza de prânz inclusă în programul de lucru, timpul pentru spălare, timpul pentru deplasare la și de la servicu.

După o perioadă de activitate îndelungată în câmpul muncii și de asemenea pentru rezultatele excelente în procesul de muncă, pentru executarea conștiincioasă și la un nivel înalt de profesionalism a obligațiilor funcționale, pentru rezultatele muncii anuale, precum și pentru alte merite, Angajatorul aplică unele măsuri de stimulare a muncii salariatului, ca:

aducerea mulțumirilor în formă bănească;

eliberarea premiilor;

decorarea cu un cadou valoros, etc.

Angajatorul mai enunță că stimularea pentru succesele în muncă se pot aplica într-un ordin scris, emis de către acesta, și se pot include în carnetul de muncă al salariatului.

Capitolul II. Baza juridică și normativă de activitate a S.R.L. „Colconda”

2.1. Reglementarea activității de antreprenoriat.

Orice afacere deschisă își începe activitatea sa bazată pe legislația de stat. Respectarea legii statului din partea agentului economic începe din “start”, adică de la înregistrarea întreprinderii de Înregistrări.

Pe tot parcursul perioadei de funcționare societatea comercială face cunoștințe cu schimbările ce pot apărea în timpul anului, pe care trebuie aplicate în procesul de muncă, deoarece o simplă modificare poate aduce întreprinderea la rezultate eronate.

În cele din urmă poate fi menționat faptul ca societatea „Colconda”SRL, își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, respectînd cu strictețe toate prevederile legislative ce reglementează activitatea de transport de mărfuri, precum și prevederile legislative ce reglementează relațiile societății cu mediul extern (concurenții, piata, clienții) și cu cel intern (salariații)

Activitatea de antreprenoriat a întreprinderii se desfășoară în conformitate cu un șir de acte normative-legislative și anume:

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992, publicată în Monitorul Oficial nr.2/33 din 28.02.1994 (cu modificările și completările ulterioare).

Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 64-66/344 din 23.04.2004.

Legea Republicii Moldova privind asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură nr. 243-XV din 8 iulie 2004.

Legea privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 (cu modificările și completările ulterioare) – Chișinău, 2001, p.9.

Programul de valorificare a terenurilor noi și de sporire a fertilității solurilor (Partea a II-a. Sporirea fertilității solurilor), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 841 din 26.07.2004; publicată în Monitorul Oficial al R.M. nr.138-146/1066 din 13.08.2004.

Regulamentul privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenționarea producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 15 din 9 februarie 2012. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2012, nr. 25-28, p. 10-16.

Reglementarea relațiilor contractuale cu diverși parteneri de afaceri este efectuată în conformitate cu Codul Civil al Republicii Moldova în vigoare la momentul actual și alte acte normative în vigoare .

Deci, pot fi menționate astfel, doar unele acte normative care stau la baza desfășurării activității, printre acestea pot fi enumerate.

Conform codului muncii întreprinderea compune diferite acte juridice în care sunt respectate:

contractul individual de muncă;

perioada timpului de muncă și odihnă a muncitorilor;

salarizarea, normarea muncii și garanțiile sau compensațiile acordate;

protecția muncii și alte documente de strictă necesitate.

Conform Codului fiscal numărul documentelor juridice se măresc, deoarece acesta cuprinde aproape toate regulile de activitate sau de calcul a diferitor taxe, accize, impozite (folosite de contabili în contabilitate) ce trebuie la sfîrșitul sau pe trimestrul anului prezentate Inspectoratului Fiscal de Stat.

Conform Codului civil sunt aduse la cunoștință totalitatea drepturilor și obligațiilor reale ale agentului economic și a angajaților săi.

Conform Sistemului Național de Contabilitate sunt respectate regulile de contabilizare a întreprinderii, fără de care nu este posibilă inventarierea și contabilizarea fiecărui cont în parte.

Conform Codului vamal al Republicii Moldova, întreprinderea respectă regulile de trecerea vamei în timpul prestării serviciilor de transport.

Conform Regulamentului BNM privind decontările fără numerar în Republica Moldova societatea își asumă responsabilitatea de a respecta regulile băncii și a filialelor acesteia.

Baza juridică enumerată mai sus este partea cea mai principală de care se conduce întreprinderea, dar pe lângă acestea mai sunt și altele: Legea R.M privind investițiile străine, Legea R.M cu privire la antreprenoriat și întrerprinderi, Legea R.M cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător și altele.

Este necesar de a menționa că pe parcurs sînt urmărite toate modificările ce apar în cadrul actelor legislative, și ajustarea activitții societății la acestea din urmă.

Regulamentul intern de organizare și funcționare al societății SRL „Colconda”

Pentru ca unitatea să aplice structura de conducere proiectată este necesar să se asigure completarea structurii cu personal corespunzător. Angajații trebuie să cunoască bine rolul lor, legăturile și sarcinile pe care le au de îndeplinit și o serie de date privind întreaga unitate din care fac parte. Toate acestea cuprinse într-un document normativ, prin care se stabilește forma de organizare și conducere a unității, organismele care alcătuiesc întreprinderea, atribuțiile, sarcinile și răspunderile care revin fiecărui compartiment de muncă, organ și funcție de conducere, descrierea detaliată a legăturilor din cadrul structurii, organigrama întreprinderii, alături de alte precizări, reprezintă regulamentul de organizare și funcționare al întreprinderii.

Necesitatea cuprinderii într-un document a tuturor acestor probleme ajută la cunoașterea de către fiecare persoană a sarcinilor sale, a legăturilor și cerințelor ce se cer a fi îndeplinite , orientarea celor care se ocupă cu recrutarea, promovarea și perfecționarea personalului, cunoașterea și utilizarea celor mai adecvate metode de evaluare a complexității lucrărilor și de determinare a consumului de muncă etc.

Structura și conținutul regulamentului de organizare și funcționare se referă la următoarele:

Organizarea unității: Întreprinderea își desfășoară activitatea în conformitate prevederile cu statutul acesteia, contractului de constituire, precum și ale altor acte normative în vigoare ce relmentează activitatea de antreprenoriat în R.Moldova

Structura organizatorică: compartimentele de muncă și relațiile dintre acestea; cazurile și modalitățile de creare a unor compartimente temporare; consiliile, comisiile și alte organe care funcționează în cadrul unității; unitățile subordonate; organigramele unității. Aici sînt stipulate toate departamentele și secțiile create și care funcțioenază în cadrul întreprinderii

Atribuții și sarcini: atribuțiile unității și detalierea obiectelor de activitate; atribuțiile compartimentelor, diagramele de relații între compartimentele care colaborează; lista documentelor principale ce se elaborează în cadrul fiecărui compartiment și fișele posturilor.

Conducerea unității: conducerea participativă (organismele de conducere participativă); adunarea generală a acționarilor și Consiliul de administrație; componența organelor de conducere participativă; numirea, alegerea sau revocarea membrilor; modul de funcționare a organelor de conducere participativă; competențe și responsabilități concretizate la nivelul organelor de conducere participativă. Conducerea curentă (atribuții, competențe și responsabilități ale conducătorului unității și adjuncților săi, cu înscriere în fișa postului, delegările de autoritate stabilite, lista compartimentelor coordonate).

Dispoziții finale: modul și durata de aprobare și intrare în vigoare a regulamentului de organizare și funcționare; obligativitatea cunoașterii și dispoziții privind difuzarea acestuia; modalitatea de completare și modificare; mecanismul de menținere în actualitate a prevederilor; dispoziții privind corelarea prevederilor regulamentului cu a altor documente cu caracter normativ din unitatea respectivă.

Având în vedere aceste considerente, regulamentul de organizare și funcționare al întreprinderii trebuie să mai precizează următoarele elemente principale:

conturarea și definirea unităților structurale și a posturilor;

ordinea ierarhică a acestora;

legăturile existente între elementele structurii (posturi, organe);

principalele funcțiuni ale componentelor fiecărui organism al întreprinderii;

atribuțiile fiecărui șef și posibilitățile de delegare a autorității;

pe cine înlocuiește și de cine este înlocuit fiecare șef;

circuitele și fluxurile operaționale ale acțiunilor executate.

De asemenea, conducătorii organizațiilor economice vor stabili, odată cu măsurile de realizare a planului de producție sau a sarcinilor de serviciu, măsuri corespunzătoare în vederea asigurării celor mai bune condiții de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.

Obligația și răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecție a muncii o au, potrivit atribuțiilor ce le revin, cei care organizează, controlează și conduc procesul de muncă, după cum urmează:

la locul de muncă: șefii secțiilor, sectoarelor, atelierelor – ingineri, tehnicieni sau maiștri – precum și șefii fermelor și echipelor;

la nivelul întreprinderilor și organizațiilor economice, precum și la instituții: directorul sau conducătorul unității.

Existența în cadrul întreprinderii a unui regulament de organizare și funcționare – în urma difuzării și cunoașterii de către tot personalul – constituie un sprijin în obținerea unor rezultate superioare, trebuind însă să se țină seama și de măsurile (efective curente) de conducere propriu-zisă.

2.2. Reglementarea modului de ținere a contabilității la întreprindere

Organizarea contabilității în cadrul SRL „Colconda” este specificată în Politica de contabilitate a întreprinderii, care este adoptată pentru fiecare an printr-un ordin a conducătorului întreprinderii. Ea conține informații privitor la forma de ținere a contabilității, metodelor de evaluare a activelor pe termen lung și pe termen scurt, metodele de calcul a uzurii și amortizării etc.

Evidența contabilă „Colconda” se întocmește conform:

Legii Contabilității Republicii Moldova N 426-XVIII din 4 aprilie 1995;

Standardelor Naționale de Contabilitate;

Planului de conturi contabile destinate evidenței activității financiare și gospodărești, confirmat prin ordinul Ministerului Finanțelor RM Nr. 174 din decembrie 1997;

Regulamentul privind inventarierea aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al RM nr.30 d in 05.03.2001

Altor acte legislative și normative, cu completările și modificările ulterioare.

Responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității o poartă conducătorul întreprinderii. Contabilul-șef asigură controlul și reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice efectuate, întocmirea rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a contabilității.

2.3. Reglementarea impunerii fiscale la întreprindere.

În baza Codului Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (cu modificările și completările ulterioare), SRL ,,Colconda’’calculează și plătește anual următoarele tipuri de impozite, taxe generale de stat și locale, penalități și amenzi calculate:

Impozitul pe venit al activității;

Impozit funciar;

Impozit pe imobil;

Taxa pentru apă.

Taxa pentru amenajarea teritoriului

Conform art.49, lit. a), SRL „Colconda” a beneficiat pînă în anul 2011 de facilități la plata impozitului pe venit, ca agent al micului business.

Calculul uzurii mijloacelor fixe se efectuează în conformitate cu Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la clasificarea mijloacelor fxe pe categorii de proprietate în scopul impozitării nr.1218 din 31 decembrie 1997.

De asemenea, activitatea întreprinderii mai este reglementată și de alte acte normative și legislative în vigoare.

Capitolul 3. Starea financiară a întreprinderii

3.1. Situația patrimonială a întreprinderii

Pentru desfășurarea activității economico-financiare, întreprinderea își formează patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de agentul economic. În bilanțul contabil pentru reflectarea acestui patrimoniu aflat la dispoziția întreprinderii, se aplică noțiunea de „active”.

Aprecierea generală a mărimii și evoluției în dinamică a patrimoniului SRL ,,Colconda’’ în comparație cu dinamica veniturilor în baza datelor Raportului financiar pentru ultimii trei ani, este prezentată în tabelul analitic 1.În calitate de sursă principală de analiză a situației patrimoniale a servit bilanțul contabil și raportul privind rezultatele financiare.

Tabelul 1

Analiza mărimii și evoluției patrimoniului SRL „Colconda în perioada 2012-2013

Din datele tabelului 1 rezultă că în dinamică se evidențiază o tendință pozitivă de creștere a patrimoniului aflat la dispoziția SRL ,,Colconda’’ în anul 2013 față de anul 2012. Dacă în anul 2012 activele controlate de întreprindere au constituit 1183 mii lei, atunci în anul 2013 au crescut cu 12,35% și au alcătuit 1329 mii lei. Însă se evidențiază o tendință negativă de creștere a patrimoniului aflat la dispoziția întreprinderii în anul 2013 față de anul 2012. Dacă în anul 2012 activele au constituit 1694 mii lei, atunci în anul 2013 acestea s-au diminuat cu 21,5% și au alcătuit 1329 mii lei.

Datele tabelului atestă utilizarea ineficientă a patrimoniului disponibil. Ultima concluzie reese din faptul că odată cu creșterea activelor controlate de întreprindere, are loc reducerea considerabilă a veniturilor obținute în urma utilizării acestora în activitatea de întreprinzător.

Pentru studierea structurii patrimoniului s-a folosit metoda ratelor. În acest scop au fost calculați și interpretați un șir de coeficienți, care caracterizează structura patrimoniului după diverse criterii.

Tabelul 2

Analiza ratelor de structură (coeficienții) a patrimoniului SRL „Colconda” pentru anii 2012 – 2013

Calculul coeficienților structurii patrimoniului S.R.L. ,,Colconda’’ permite constatarea următoarelor concluzii: Structura patrimoniului se caracterizează prin rata lentă de creștere de imobilizare a activelor care la sfîrșitul anului 2013 a alcătuit 26%. În dinamică se observă o creștere a nivelului de imobilizare ce este justificat în condițiile unui grad scăzut de utilizare a capacităților de producție existente.

Rata sporită a patrimoniului cu destinație de producție caracterizează pozitiv structura activelor întreprinderii. Din totalul activelor controlate de întreprindere la sfîrșitul anului 2013 constituiau 42% care pot fi folosite direct pentru desfășurarea activității operaționale.La nivel foarte scăzut, cu tendință negativă de diminuare, se situează rata activelor perfect lichide. În anul 2013 față de anul 2012 cota mijloacelor bănești în suma totală a patrimoniului s-a micșorat de la 16% la 3%. Acest fapt poate condiționa dificultăți privind achitarea datoriilor curente. Activitatea conducerii întreprinderii este caracterizată de faptul că circa 31% din activele disponibile aduc întreprinderii venituri.

O importanță deosebită prezintă și analiza patrimoniului net al întreprinderii. Patrimoniul net se definește ca valoare a activelor, diminuată cu mărimea datoriilor (pe termen lung și scurt). În conformitate cu această, modalitate, valoarea patrimoniului net se calculează în felul următor:

Patrimoniul net = Total active – (Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt)

Vom efectua calculul patrimoniului net al SRL ,,Colconda’’ și vom studia influența factorilor asupra modificării acestui indicator. În baza datelor Bilanțului contabil s-a alcătuit tabelul analitic și sunt interpretate rezultatele obținute. Calculul și analiza patrimoniului net sunt prezentate în tabelul ce urmează:

Tabelul 3

Calculul patrimoniului net al SRl „Colconda pe perioada 2011-2013

Din calculele efectuate în tabelul 3 rezultă că în anul 2013 dispune de patrimoniu net în sumă de 1241 mii lei. În dinamică pe anul 2011 se observă o tendință de reducere a activelor nete în anul 2013, care s-au micșorat cu 72 mii lei față de anul 2012. Această reducere s-a produs din cauza creșterii considerabile a datoriilor pe termen scurt cu 215 mii lei și a datoriilor pe termen lung cu 76 mii lei.

Suma totală pozitivă a patrimoniului net poate camufla în sine existența componentelor negative. De aceea în continuare se efectuează analiza mai detaliată a patrimoniului net din punct de vedere structural. La această etapă de analiză în cadrul patrimoniului net se evidențiază două părți componente: activele pe termen lung nete și activele curente nete. În acest scop se aplică una din regulile fundamentale ale echilibrului financiar care prevede că activele pe termen lung trebuie finanțate pe seama capitalului permanent. Deci, în procesul analizei structurale a patrimoniului net, din activele pe termen lung se scad datoriile pe termen lung, iar din activele curente – datoriile pe termen scurt. Dacă în urma calculelor se determină mărimea negativă a activelor pe termen lung nete, se constată încălcarea principiului de finanțare menționat mai sus, și anume: creditele și împrumuturile pe termen lung destinate procurării sau reînnoirii activelor pe termen lung au fost folosite pentru finanțarea activității curente. În consecință apare pericolul de învechire și degradarea a potențialului tehnic al întreprinderii, care va reduce posibilitățile de desfășurare a activității operaționale.

3.2. Mijloacele fixe.

Mijloacele fixe reprezintă activele controlate de către întrerpindere care au formă materială fizică se utilizează în activitatea de producție, comercializare, în scopuri administrative și au valoarea de inventar mai mare de 3000 lei.

Analiza asigurării cu mijloace fixe și a eficienței utilizării acestora, de regulă, se începe cu examinarea structurii, mișcării și stării funcționale a mijloacelor fixe în dinamică. Acest studiu se efectuează în baza datelor din anexa contabil. La prima etapă a analizei se examinează structura mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii și modificările intervenite pe parcursul anului de gestiune în dinamică. Pentru aceasta s-a întocmit următorul tabel analitic.

Tabelul 5

Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale SRL ,,Colconda’’ pe categorii în dinamică pe parcursul anilor 2011-2013

În baza datelor obținute în tabelul 5 se observă o majorare a valorii mijloacelor fixe în anul 2013 față de anul 2011 cu 3411 mii lei, iar față de anul 2012 cu 91 mii lei. În anul 2011 această abatere a fost asigurată de procurarea mijloacelor de transport în sumă de 245 mii lei și influența negativă a altor mijloace fixe, pe cînd în anul 2012 aceasta a fost asigurată de influența pozitivă a construcțiilor speciale și influența negativă a mijloacelor de transport. Orice tendință cu semnul ,,plus’’ în dinamică se apreciază pozitiv, iar cu semnul ,,minus’’-negativ.

Ca moment supus controlului operativ poate servi situația în care:

IVPF > IMfa > IMF (%)

Cu alte cuvinte, ritmul de creștere a volumului producției fabricate (VPF) în dinamică trebuie să depășească ritmul de creștere a valorii mijloacelor fixe active (MFa) și, respectiv, a valorii mijloacelor fixe de producție (MF). În baza datelor din tabelul 5 se poate constata că la întreprinderea analizată valoarea totală a mijloacelor fixe pe parcursul anului 2013 comparativ cu anul 2011 s-a majorat cu 341 mii lei (373272 – 32077), iar față de anul 2012 cu 91 mii lei (373272 – 281472).

Eficiența utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obținut (fie VPF, VA, VV, Pb etc.) și mărimea efortului depus. Eficiența utilizării mijloacelor fixe se concretizează în creșterea mai rapidă a rezultatelor obținute față de efortul depus și nu în reducerea valorii medii a mijloacelor de producție. În practica analitică eficiența utilizării mijloacelor fixe de producție poate fi examinată cu ajutorul mai multor indicatori generalizatori sintetici. Însă în cele mai dese cazuri apelăm la următorii indicatori calitativi:

Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca raportul dintre volumul producției fabricate și valoarea medie a mijloacelor fixe de producție și poate fi redat prin formula:

Rmf = VPF / MF (lei), unde:

VPF – volumul producției fabricate;

MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producție.

Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator invers proporțional cu randamentul mijloacelor fixe și reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producție ce revine la un leu producție fabricată.

Acest indicator se calculează prin relația:

Cmf = (MF / VPF) * 100 sau (1 / Rmf) * 100 (bani)

Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producție ce revine la un muncitor în schimbul cu durată maximă:

Imf = (MF / Nms) (lei),

unde Nms reprezintă numărul total al muncitorilor în schimbul cu durată maximă.

De regulă, cu cît acest indicator este mai mare, cu atîtn gradul de înzestrare a întreprinderii cu mijloace fixe de producție este mai pronunțat. Pentru a evidenția legătura reciprocă dintre randamentul mijloacelor fixe, înzestrarea muncii cu mijloace fixe de producție și productivitatea medie a unui muncitor se recomandă ca formula de bază a randamentului mijloacelor fixe să fie supusă unor transformări succinte și anume numărătorul și numitorul să se împartă la numărul de muncitori în schimbul cu durată maximă:

Rmf = (VPF / MF) : (Nms / Nms) = (VPF / Nms) : (MF / Nms) = Wms / Ims (lei),

unde Wms – productivitatea medie a unui muncitor în schimbul cu durată maximă.

Astfel, randamentul mijloacelor fixe este direct proporțional cu productivitatea medie a unui muncitor în schimbul cu durată maximă și invers proporțional cu înzestrarea muncii cu mijloace fixe de producție. De aici rezultă că randamentul mijloacelor sporește numai în condițiile cînd ritmul majorării productivității medii a unui muncitor în schimbul cu durată maximă va depăși ritmul înzestrării muncii cu mijloace fixe de producție.

Calculul și aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici menționați mai sus se efectuează atît în dinamică, cît și / sau față de nivelul programat în tabelul 6.

Tabelul 6

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe

de producție în baza indicatorilor generalizatori sintetici

Examinînd datele din tabelul 6 observăm că la întreprinderea analizată randamentul mijloacelor fixe s-a micșorat în anul 2013 față de anii 2011 și 2012 respectiv cu 40,85 lei și 18,61 lei ceea ce se apreciază negativ. Concomitent înzestrarea muncii cu mijloace fixe s-a majorat în anul 2013 față de anul 2012 de la 119817,8 lei la 2182480, S-a constatat o majorare a valorii medii a mijloacelor fixe de producție în anul 2013 față de anul 2012, precum și a capacității mijloacelor fixe ceea ce se apreciază pozitiv.

3.3. Activele nemateriale

Activele nemateriale reprezintă active nepecuniare (nebănești) identificate care nu îmbracă o formă materială, sunt controlate de către întreprindere, pot fi utilizate o perioadă mai mare de un an în activitatea de producție, comerț sau în alte tipuri de activități, precum și în scopuri administrative sau sunt destinate pentru a fi predate în folosința (închiriate) persoanelor juridice și/sau fizice. Prin active nepecuniare se subînțelege totalitatea de drepturi juridice în urma folosirii cărora întreprinderea obține anumita avantaje economice (profit).

În componența activelor nemateriale .L. „Colconda”, intră programul informatic – contabilizare – versiunea rețea

La " Colconda" SRL activele nemateriale se reflectă în contabilitatea financiară la valoarea de intrare , care cuprind:

valoarea de procurare;

impozitele și taxele nerecuperabile în conformitate cu legislația în vigoare;

cheltuieli de perfectare a activului nemateriale pentru utilizarea lui conform destinației.

La „Colconda” SRL amortizarea activelor nemateriale se calculează prin metoda liniară. Amortizarea activelor nemateriale se calculează numai în limita termenului de utilizare. După expirarea acestui termen calcularea amortizării se întrerupe.

3.4. Activele curente

Primul pas în analiza complexă a activelor curente îl constituie determinarea strategiei existente de investire în active curente, evaluarea raționalității și corespunderii acesteia cu planurile și cerințele gestiunii, precum și în luarea deciziilor manageriale privind continuarea sau modificarea strategiei curente. Deși nu există o delimitare strictă între diferite strategii, de obicei, se evidențiază trei strategii (politici) posibile de investire în active curente: investiții libere în active curente, investiții limitate în active curente, politica investițiilor moderate în active curente

În continuare vom determina politica de investire în activele curente a SRL „Colconda” în perioada 2011-2013.

Tabelul 7

Determinarea politicii de investire în active curente ,,Colconda’’

Datele din tabelul 7 arată că .L. ,,Colconda’’ în anul 2013 față de anul 2011 sa majorat puțin viteza de rotație a activelor curente de la 2,55 la 2,71 și o micșorare față de anul 2012 cu 0,33. Analizînd nivelul activelor curente la 100 lei vînzări și rotația activelor curente, numărul de rotații putem constata că întreprinderea utilizează o politică de investire liberă. Investițiile în activele curente privind atingerea nivelului planificat al vînzărilor s-au redus semnificativ în anul 2013 față de anul 2012, respectiv de la 4194 mii lei pînă la 2663 mii lei.

3.4 Analiza lichidității activelor

Lichiditatea activelor vizează proprietatea elementelor din componența patrimoniului întreprinderii de a se transforma în bani și servește în calitate de criteriu de grupare a posturilor în activul Bilanțului. Capacitatea de plată, tratată sub aspect general, reflectă abilitatea întreprinderii de a face față obligațiilor sale, adică de a-și onora plățile la termenele scadente. La aprecierea capacității de plată intervine comparația între elemente de activ și pasiv, respectiv mijloace de plată și datorii.

Aprecierea lichidității se va efectua în baza indicatorilor:

1)Rata lichidității absolute – indicatorul în cauză reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să-și onoreze imediat obligațiile curente. Mărimea optimă a acestui indicator este de 0,2 – 0,25, ceea ce înseamnă că la fiecare leu datorii pe termen scurt întreprinderea trebuie să dispună de 20 – 25 bani în numerar.

2)Rata lichidității intermediare – acest indicator reflectă reflectă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt, fără a fi obligată să realizeze stocurile. În condiții favorabile, acest indicator trebuie să tindă spre unitate ( între 0,7 – 0,8 )

3)Rata lichidității totale – indicatorul dat trebuie să varieze conform teoriei economice între 1,0 și 1,5. Caracterizează capacitatea de rambursare a datoriilor exigibile, ținînd cont de disponibilitățile existente. Ea asigură corelarea celor mai lichide elemente ale activului cu obligațiile imediat exigibile ale pasivului.

Examinarea nivelului și evoluția coeficienților lichidității a SRL “Colconda” sub aspect statistic prin aplicarea analizei exprese se va reflecta în următorul tabel analitic.

Tabelul 8

Calculul coeficienților lichidității activelor SRL “Colconda”

Din calculele efectuate în tabelul 5 rezultă că “Colconda” s-a evidențiat o tendință negativă de scădere a coeficienților lichidității. La cel mai scăzut nivel, în comparație cu intervalul optim (0,2-0,25), se situează coeficientul lichidității absolute. Este de menționat că acest coeficient nu corespunde cerințelor atît în anul precedent (0,02), cît și în anul curent (0,03) demonstrînd evoluția negativă în urma reducerii sumei mijloacelor bănești disponibile în condițiile creșterii datoriilor pe termen scurt.

Din cauza micșorării sumei mijloacelor bănești și creanțelor în condițiile creșterii datoriilor pe termen scurt a scăzut esențial și lichiditatea intermediară, care nici în perioada precedentă (0,27), nici în perioada curentă (0,24) nu s-a încadrat în intervalul optim (0,7-0,8).

Deși lichiditatea curentă a crescut în 2012 față de 2011, este de menționat că acest coeficient nu corespunde cerințelor atît în 2011 (0,56) cît și în 2012 (0,65).

3.5. Sursele de finanțare.

Formarea patrimoniului necesar pentru desfășurarea activității economico-financiare a întreprinderii se efectuează pe seama diferitor surse de finanțare. Sursele de finanțare a activelor, din punct de vedere economic, reprezintă totalitatea drepturilor proprietarilor și obligațiilor agentului economic. În Bilanțul contabil acestea se referă în interiorul pasivelor.

Pentru o analiză mai amănunțită a surselor de finanțare a SRL ,,Colconda’’ vom analiza următorul tabel:

Tabelul 9

Analiza structurală a surselor de finanțare ale SRL “Colconda” pentru anii 2011-2013

În baza datelor din tabelul 9 se constată un grad de autofinanțare foarte înaltă, care asigură interesele financiare ale proprietarilor. Ponderea mijloacelor proprii în suma totală a surselor de finanțare în anul 2011 în mărime de 98,61%, în anul 2012 – 77,54% și în anul 2013 au constituit 93,36% ceea ce corespunde nivelului de siguranță (50%). În dinamică se observă o micșorare nesemnificativă a capitalului propriu în anul 2013 față de anul 2012 , se mai observă că în anul 2013 față de anul 2012 o micșorare considerabilă a datoriilor pe termen scurt.

Unul dintre cei mai frecvent folosiți coeficienți ai structurii surselor de finanțare este coeficientul de autonomie.

Coeficientul de autonomie = Capital propriu / Total pasiv

2011 : 1167242 / 1183706= 0,97

2012 : 1313653 / 1694154= 0,78

2013: 1241575 / 1329876 = 0,93

Acest indicator reflectă ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în sumă totală a activelor întreprinderii. Deoarece acest indicator are o cotă mai mare de 0,5, atunci mai mult din patrimoniul întreprinderii, care este format din surse proprii, servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor față de creditori.

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor. Analiza mărimii și evoluției capitalului propriu consță în examinarea mărimii absolute și evoluția capitalului propriu în dinamică. În cadrul SRL ,,Colconda’’ capitalul propriu cuprinde capitalul statutar și suplimentar, rezervele, profitul (pierderea) nerepartizat al perioadei de gestiune curente și precedente și capitalul statutar. Capitalul statutar este de 10000 lei. Nu se modifică până la primirea unor noi fondatori și înregistrarea acestora în evidența contabilă, în baza procesului verbal al adunării fondatorilor.

Tabelul 10

Analiza mărimii și evoluția capitalului

Informațiile conținute în tabelul 10 demonstrează că SRL ,,Colconda’’ dispune de o mărime pozitivă care în anul 2013 constituie 1241575 lei. În dinamică se evidențiază tendința pozitivă de creștere a surselor proprii de finanțare a patrimoniului: în decursul anului 2013 față de anul 2011 s-au majorat cu 6,37%, iar față de anul 2012 acesta s-a micșorat cu 5,49%.

Veniturile întreprinderii.

Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice obținute în conturile ei, rezultat în procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare activelor care conduc la creșterea capitalului propriu cu excepția sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii. Există venituri din activitatea operațională și neoperațională:

Venituri din vînzări;

Alte venituri operaționale;

Venituri din activitatea de investiții;

Venituri din activitatea financiară;

Venituri excepționale.

Veniturile obținute de SRL ,,Colconda’’ în perioada de gestiune, dar aferent perioadei viitoare, sunt reflecate separat în evidență și rapoartele financiare și se includ în veniturile curente pe măsura sosirii perioadei de gestiune aferente. Ele cuprind: plata de chirie în avans; sumele care urmează să fie recuperate de persoanele vinovate în următoarele perioade de gestiune. Veniturile se constată în baza principiului specializării exercițiilor și metodei calculelor în perioada de gestiune în care au fost câștigate, indiferent de momentul încasării mijloacelor bănești sau a altei forme de compensare. În componența veniturilor nu sunt incluse sumele colectate în numele terților (taxa pe valoare adăugată etc.).

Analiza veniturilor din vânzări

Veniturile din vînzări (volumul vânzărilor, vânzările nete) reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în cursul anului de gestiune în urma vânzării produselor, mărfurilor, prestării serviciilor, îndeplinirii contractelor de construcție. Aceste avantaje pot îmbrăca diferite forme: încasări de mijloace băneși, intrări ale activelor nemonetare, recepționări ale serviciilor prestate de terți etc.

Necesitatea analizei veniturilor din vânzări rezultă din importanța informației analitice pentru luarea deciziilor de către conducerea întreprinderii și de utilizatorii externi ai informației din Rapoartele financiare (investitorii reali și potențiali, creditorii, furnizorii, concurenții, organele fiscale etc.).

Analiza veniturilor din vânzări oferă utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea aprecierii următoarelor aspecte:

care este mărimea și evoluția veniturilor din vânzări în ultimii ani;

care sunt sursele principale de venituri, adică care este profilul real al întreprinderii;

cît de diversificată este activitatea operațională a întreprinderii și cît de stabile sunt susele de venituri;

care sunt cauzele principale ce au provocat modificarea veniturilor din vânzări.

Este evident că rezultatele analizei sunt strict necesare atât pentru elaborarea strategiei de dezvoltare și organizarea activității curente a întreprinderii de către echipa de conducere, cât și pentru procesul decizional din partea utilizatorilor externi ai Rapoartelor finaciare. De aici rezultă că analiza veniturilor din vânzări reprezintă o parte componentă a contabilității manageriale, ce deservește necesitățile interne ale conducerii întreprinderii și, de asemenea, o direcție foarte importantă a analizei Rapoartelor financiare în cadrul contabilității financiare.

Analiza structurală a veniturilor din vînzări

În cadrul analizei structurale a veniturilor din vînzări, permite stabilirea profitului real a activității operaționale, cu alte cuvinte specializarea întreprinderii în fabricarea produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor de construcții.

Activitatea operațională a întreprinderii poate fi îngust specializată sau multilaterală diversificată. Fiecare din aceste variante are anumite avantaje. În particular, specializarea permite majorarea eficienței activității operaționale datorită procurării utilajului special, angajării personalului calificat în domeniu, acumulării experienței corespunzătoare. Totodată, majorarea gradului de diversificare, adică desfășurarea diferitelor tipuri de activitate operațională asigură o structură mai variată a veniturilor în scopul diminuării riscurilor și reducerii condițiilor de incertitudine care apar în domeniile de activitate practicată. Aceasta înseamnă că, în cazul dificultăților de diferite tipuri într-un domeniu de activitate, întreprinderea poate exista pe seama veniturilor provenite din alte feluri de activități.

Pentru a examina structura veniturilor din vînzări pe tipuri de activitate operațională vom construi următorul tabel analitic.

Tabelul 11

Sructura veniturilor din vînzări pe tipuri de activitate operațională

Din datele prezentate în tabelul 11 rezultă că activitatea operațională a SRL ,,Colconda’’ cuprinde două direcții componente: vînzarea produselor agricole și prestarea serviciilor mecanizate fermierilor și cetățenilor din localitățile alăturate. În componența acestor tipuri de activitate operațională se evidențiază ambele activități. În anul 2013 se observă o diminuare față de anul precedentdin vînzarea produselor agricole cu 9,69% și respectiv cu 7,4%. Cu toate că sa constatat o micșorare a veniturilor din prestarea serviciilor mecanizate, acestea dețin o pondere de peste 50% din totalul veniturilor din vînzări.

Veniturile din celelate tipuri de activități (financiară, de investiții) dețin o sumă neesențială, de aceea nici nu au fost analizate.

3.7. Cheltuielile întreprinderii

Cheltuielile reprezintă pierderile, daunele înterprinderii care apar în procesul activității întreprinderii și se scad din venituri la determinarea rezultatului financiar. Consumurile reprezintă resursele întreprinderii utilizate pentru fabricarea produselor și prestarea serviciilor în scopul obținerii venitului. Acestea sunt legate nemijlocit de procesul de producție și își găsesc întruchiparea materială în stocurile produselor finite și a producției în curs de execuție. La sfîrșitul perioadei de gestiune consumurile se reflectă în bilanțul contabil ca active și nu se iau în considerație la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.

Tabelul 12

Structura cheltuielilor ,,Colconda”

Din rezultatele obținute în tabelul 12 observăm că ,,Colconda’’ cea mai mare pondere în structura cheltuielilro întreprinderii revine costului vînzărilor, urmate de cheltuielile generale și administrative cu o pondere de circa 12% în anul 2013 și care denotă o tendință de creștere atît în mărime absolută, cît și în structura cheltuielilor.

3.8. Rezultatele financiare ale activității (formarea și utilizarea profitului) și rentabilitatea.

Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care exprimă capacitatea întreprinderii de a câștiga profit. Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora.

În literatura de specialitate, indicatorii rentabilității sunt grupați în trei categorii:

indicatorii rentabilității producției;

indicatorii rentabilității activelor;

indicatorii rentabilității capitalului.

Indicatorii rentabilității producției sunt examinați de managerii întreprinderii în cadrul elaborării Planului de afaceri și stabilirii programului de producție. Indicatorii rentabilității activelor exprimă interesele utilizatorilor interni pentru aprecierea capacității unității economice de a-și utiliza cât mai eficient activele sale. De calculul indicatorilor rentabilității capitalului sunt preocupați nu numai proprietarii întreprinderii, dar și potențialii acționari, atunci când pe piața valorilor mobiliare aleg cele mai atrăgătoare variante de procurare acțiunilor.

Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

În procesul anallizei econoico-financiare a întreprinderii, o mare importanță i se acordă studierii rentabilității veniturilor din vânzări, deoarece ea reprezintă indicatorul principal de apreciere a performanțelor activității operaționale a unei întreprinderi.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor și serviciilor prestate, adică caracterizează mărimea profitului obținut la un leu venituri din vânzări.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări exprimă legătura care există între rezultatul financiar și veniturile din vânzări obținute de întreprindere și se determină în baza raportului dintre mărimea profitului și valoarea veniturilor din vânzări. Formula generală de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări este:

În practica analitică, pot fi aplicate mai multe variante de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări în funcție de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabiltății. Respectiv pot fi calculați următorii indicatori:

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut (pierderii globale):

Această rată caracterizează cât profit brut (pierdere globală) a generat întreprinderea la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat atât la acoperirea cheltuielilor perioadei, cât și la formarea profitului din activitatea operațională.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului (pierderii) din activitatea operațională:

Nivelul acestui indicator indică cât profit (pierdere) din activitatea operațională a obținut întreprnderea la un leu venituri din vânzări și permite aprecierea mai exactă a eficienței gestiunii vânzărilor în urma activității de bază a întreprinderii.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) până la impozitare:

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului până la impozitare, caracterizează corelația dintre mărimea profitului până la imopzitare și veniturile din vânzări, și arată cât profit contabil a câștigat întreprinderea la un leu venituri din vânzări.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net (pierderii nete):

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net, arată cât profit net a generat întreprinderea la un leu venituri din vânzări.

Tabelul 13

Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vînzări

Din datele obținute în tabelul 13 putem constata ,,Colconda’’ o reducere a tuturor indicatorilor de rentabilitate.

Astfel, nivelul rentabilității venitului din vînzări, calculat în baza profitului brut, în anul 2013 față de anii 200 și 2012 care au constituit 17,79% și 12,19%, adică la fiecare leu venit din vînzări întreprinderea cîștigă 17,49 bani și respectiv 12,19 bani profit brut, astfel în anul 2013 acest indicator se reduce la 17,01%. De asemenea, rentabilitatea venitului din vînzări calculată în baza profitului din activitatea operațională s-a redus în anul 2013 față de anul 2011 cu 11,23% și față de anul 2012 cu 6,49%, deci putem menționa că la întreprindere s-a creat o situație nefavorabilă, care cere o analiză detaliată a cauzelor ce au determinat reducerea tuturor indicatorilor de rentabilitate.

Analiza suficienței veniturilor din vînzări pentru acoperirea consumurilor și cheltuielor și formarea profitului.

Pentru desfășurarea reușită a activității economice este foarte importantă capacitatea întreprinderii de a genera venituri din vînzări suficiente pentru acoperirea consumurilor și cheltuielilor și formarea profitului.

În acest context se examinează acoperirea rezultatelor financiare ale întreprinderii cu veniturile din vînzări, pentru care se aplică analiza verticală, adică structurarea informației din Raportul privind rezultatele financiare. Rezultatele analizei permit aprecierea suficienței veniturilor din vînzări în dinamică (mai ales în condițiile fluctuației activității operaționale) și realizarea comparațiilor între întreprinderile cu același profil (concurente), indiferent de dimensiunea acestora. De exemplu în cadrul analizei pot fi confruntate datele diferitelor întreprinderi cu privere la cota cheltuielilor comerciale sau generale și administrative în totalul veniturilor din vînzări.

Tabelul 14

Analiza verticală a Raportului privind rezultatele financiare

Datele prezentate în tabelul 14 reflectă micșorarea venitului din vînzări. În comparație cu anul 2011 se observă o micșorare a cheltuielilor din activitatea operațională în raport cu mărimea veniturilor din vînzări de la 116,32% la 119,55%.

Analiza formării profitului

Rezultatul finaciar al activității întreprinderii se caracterizează prin suma profitului (pierderilor) și a nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezintă depășirea veniturilor câștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ, profitul (pierderea) se determină astfel:

Profitul (piederea)= venituri – consumuri și cheltuieli

Cu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată mărimea profitului, și invers, creșterea valorii consumurilor și/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.

În practica contabilă și analitică autohtonă, în conformitate acu prevederile Standardului Național de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noțiuni ale profitului:

Profitul brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obținut din vânzarea produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ca diferența dintre veniturile din vânzări și costul vânzărilor.

Profitul (pierderea) din activitatea operațională reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiții este diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din operațiile ce țin de mișcarea activelor pe termen lung.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente operațiunilor legate de modificările în mărimea și structura capitalului propriu și miljoacelor împrumutate.

Profitul (pierderea) din activitatea economic-financiară este rezultatul finaciar obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitățile operațională, de investiții și financiară.

Profitul (pierderea) excepțional este diferența dintre veniturile și cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor și operațiunilor excepționale neprevăzute.

Profitul (pierderea) până la impozitare este profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional. Profitul (pierderea) până la impozitare este numit profit (pierdere) contabil.

Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămâne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul (pierderea) până la impozitare și cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.Analiza profitului prezintă un interes primordial atât pentru proprietarii ți investitorii reali și potențiali ai întreprinderii, cât și pentru alți utilizatori ai informației din Rapoartele financiare. Rezultatele analizei profitului sunt necesare atât pentru elaborarea strategiei de dezvolatre și organizare a activității curente a întreprinderii, cât și pentru prognozarea mărimii profitului pe viitor.

Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderea) până la impozitare

Analiza începe cu aprecierea în dinamica a structurii profitului (pierderii) până la impozitare, care poate fi exprimat prin relația:

unde,

PPI – profitul (pierderea) până la impozitare;

RAO – rezultatul din activitatea operațională;

RAI – rezultatul din activitatea de investiții;

RAF– rezultatul din activitatea financiară;

RE – rezulatul exceptional.

Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii acestuia în comparație cu realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri și studierea modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii ani. Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în obținerea profitului contabil. Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și stucturii profitului (pierderii) până la impozitare se determină abaterea absolută (față de perioada precedent și/sau de plan), ritmul creșterii, procentul îndeplinirii planului și ponderea rezultatului financiar obținut de fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.

Din datele prezentate în tabelul 15 am observat o diminuare a profitului pînă la impozitare în anul 2013 comparativ cu anul 2011 și anume cu 336752 lei, iar în anul 2013 față de anul 2012 cu 124718 lei.

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională presupune stabilirea și calculul influenței factorilor, care au contribuit la modificarea în dinamică a părților componente ale profitului (pierderii) din activitatea operațională.

Din punct de vedere factorial, profitului (pierderii) din activitatea operațională poate fi determinat conform formulei:

Profitul Profitul brut Alte venituri Cheltuieli Cheltuieli Alte

(pierderea) = (pierderea + operaționale – comerciale – generale și – cheltuieli

din activitatea globală) administrative operaționale

operațională

Fiecare pare componentă a formulei factoriale influențează asupra profitului (pierderii) din activitatea operațională a întreprinderii. Profitul brut (pierderea globală) și alte venituri operaționale au o ațiune directă, iar cheltuielile perioadei – o acțiune inversă. În calitate de surse de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională, servește Raportul privind rezultatele financiare.

Avînd în vedere legătura aditivă dintre factorii influenței și indicatorul rezultativ, în calitate de metodă cea mai convenabilă pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională se aplică metoda bilanțieră.

Tabelul 16

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională

În baza datelor prezentate în tabelul 16 putem spune că profitul din activitatea operațională s-a micșorat în anul 2013 față de anul 2011 cu 326087 lei, iar față de anul 2012 cu 240942 lei. Această scădere a fost condiționată de micșorarea profitului brut și a cheltuielilor comerciale.

Analiza repartizării profitului

Generarea profitului nu este sufucientă pentru defășurarea reușită a activității economico-financiare a întreprinderii. Nu mai puțin important este repartizarea eficientă a profitului obținut .Analiza distribuirii profitului oferă utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea de a răspude la următoarele întrebări:

În ce direcții (pentru ce scopuri) principale se repartizează profitul generat de întreprindere?

Ce cotă din profitul generat revine statului?

Cât de grea este povara fiscală a întreprinderii și care este contribuția impozitului pe venit la crearea acestei poveri?

Ce parte a profitului rămas la dispoziția întreprinderii proprietarii reinvestesc?

Ce proporții există între profitul reinvestit și cel consumat?

Importanța aprecierii aspectelor nominalizate mai sus pentru procesul decizional dictează examinarea profundă a repartizării profitului în cadrul analizei situației financiare a întreprinderii. În acest scop, în calitate de sursă inițială de informații analitice, se folosește Raportul financiar.

Tabelul 17

Calculul ratei impozitului pe venit și al ratei de corelație dintre profitul

net și profitul până la impozitare

Calculele efectuate în tabelul 17 atestă faptul că micșorarea profitului pînă la impozitare în anul 2013 comparativ cu anii 2011 și 2012 care se datorează faptului că a crescut rata impozitului pe venit, dacă în anul 2011 constituia 18,65% atunci în anul 2013 a constituit 26,48%. Se observă și o reducere a profitului net pînă la la 72078 lei în anul 2013 față de anii 2011 și 2012 constituiau respectiv 221738 lei și 146411 lei.

3.9. Fluxul mijloacelor bănești ,,Colconda’’

Desfășurarea activității economice a întreprinderii generează permanenet mișcarea mijloacelor bănești. În Rapoartele financiare pentru reflectarea acestei mișcări se aplică noțiunea de „fluxul mijloacelor bănești”.

După esența economică, fluxurile mijloacelor bănești reprezintă încasările (afluxurile) și plățile (retragerile) mijloacelor bănești efectuate în cursul perioadei de gestiune respective. Diferența dintre suma încasărilor și plăților constituie fluxul net de mijloace bănești.

Mijloacele bănești reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii. Pentru păstrarea numerarului, precum și pentru efectuarea decontărilor în numerar la întreprindere este destinată casieria, ale cărei operațiuni cu strictă evidență le ține persoana gestionară – casierul. Cu casierul se încheie un contract de răspundere materială pentru păstrarea și folosirea tutror mijloacelor bănești și a nîrtiilor de valoare primite în casierie.

Mijloacele bănești în casă se primesc din contul de decontare în baza cecului bancar . La intrările numerarului în casă se întocmește dispoziția de încasare, în care se arată sursa întrării numerarului. Chitanța îndeplinită analogic i se eliberează persoanei ce a plătit banii, ca confirmare de depunere a numerarului în casă.

Eliberarea numerarului din casă se perfectează prin următoarele documente în dependență de destinația plății. Anume pentru plata salariului se întocmește lista de plată, în baza Borderoului repartizării pe subconturi și Tabel de plată în care se specifică perioada de plată a salariului. Se eliberează mijloace bănești de la cont de decontare în casă, întocmindu-se Dispoziție de plată (de casă) .În cazul acordării avansului titularului de avans se întocmește decontul de avans .

La sfîrșitul zilei de muncă datele documentelor de încasare și de plată se înscrie de către casier, prin foaie indigo, în registrul de casă , primul exemplar al registrului rămîne în casierie, iar al doilea , perfectat prin foaia indigo, se transmite în contabilitate ca raport al casierului. Orice agent economic înregistrat de Înregistrare de pe lîngă Ministerul Justiției, este obligat să deschidă un cont curent în bancă. Pentru deschiderea contului întreprinderea trebuie să prezinte băncii comerciale un set de documente ca:

– cererea de deschidere a contului contabil;

– certificatul de înregistrare a întreprinderii;

– certificatul de acordare a codului fiscal;

fișa cu specimene de semnături;

alte documente la cererea băncii.

Întreprinderea de sine stătătoare își dirijează mijloacele ce le păstrează pe contul de decontare, fără acordul întreprinderii din acest cont se efectuează numai plățile în baza dispoziției incaso. SRL ,,Colconda ” dispune de mai multe conturi curente la bănci .

Aprecierea generală a fluxurilor mijloacelor bănești. La etapa inițială a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute și relative ale fluxurilor mijloacelor bănești în comparație cu perioade precedente.

Aprecierea informațiilor obținute se efectuează pornind de la următoarele considerente:

Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul net pozitiv.

Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al întreprinderii condiționează fluxul net negativ din activitatea de investiții.

Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să compenseze fluxul negativ din activitatea de investiții.

Analiza structurală a fluxurilor mijloacelor bănești. Analiza structurală oferă utilizatorilor Rapoartelor financiare informații detaliate cu privire la proveniența încasărilor și utilizarea mijloacelor bănești încasate. În cadrul analizei se examinează corelația dintre diferite canale de încasare și direcții (scopuri) de plată a mijloacelor bănești. Analiza structurală permite aprecierea contribuției fiecărui element component al plăților și încasărilor la formarea fluxului net al mijloacelor bănești.

În teoria și practica economică se aplică două modalități tehnice de efectuare a analizei structurale a fluxului mijloacelor bănești. Esența primei modalități constă în analiza separată a structurii încasărilor și plăților cu calcularea ponderii fiecărui element component în suma totală a încasărilor sau respectiv a plăților. La aplicarea acestei modalități în procesul pregătirii materialelor analitice frecvent se construiesc diagrame de tip circular cu ajutorul cărora se prezintă într-o formă accesibilă structura fluxurilor mijloacelor bănești.

Vom efectua analiza structurală a fluxurilor mijloacelor bănești „Colconda” prin examinarea separată a încasărilor și plăților. În baza datelor Raportului privind fluxul mijloacelor bănești pentru anii 2005-2011 vom alcătui tabelul analitic, vom construi diagramele și vom interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 18

Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești

Ca o componentă stabilă a fluxului mijloacelor bănești poate fi apreciată încasarea sub forma de credite care a alcătuit 28,85% din afluxul anul raportat.

Componența plăților bănești „Colconda” are un caracter comparativ stabil cu predominarea plăților furnizorilor și plăților bănești privind creditele. Cota direcțiilor menționate de ieșire a mijloacelor bănești alcătuiește în perioada de raportare 61,82%, 18,11% respectiv din totalul plăților bănești.

Examinarea separată nu permite de a aprecia corelațiile existente între diferite elemente componente ale plăților și încasărilor. În acest scop se aplică altă modalitate de studiere a structurii fluxurilor mijloacelor bănești.

Analiza îmbinată a structurii fluxurilor mijloacelor bănești presupune efectuarea următoarelor etape:

Toate posturile Raportului privind fluxul mijloacelor bănești se unesc în două grupe: încasările și plățile.

Suma totală a încasărilor bănești se compară cu suma totală a plăților bănești și cea mai mare dintre acestea (la modul) se prezintă ca 100%.

Fiecare postură a Raportului privind fluxul mijloacelor bănești se exprimă în procente la suma nominalizată mai sus.

Totalul încasărilor și plăților bănești se egalează prin fluxul net total pozitiv sau negativ.

Vom efectua analiza îmbinată a structurii fluxurilor mijloacelor bănești „Consandrex”. În baza datelor raportului privind fluxul mijloacelor bănești pentru anii 2005-2011 vom alcătui tabelul analitic și vom interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 19

Analiza îmbinată a structurii fluxurilor mijloacelor bănești

Din datele tabelului 19 se observă că SRL „Colconda” în cursul anului precedent a obținut din vînzarea produselor, mărfurilor și serviciilor mijloace bănești, care au alcătuit 72,70% de la suma totală a încasărilor, încasările bănești cub forma de credite (27,13%) și alte încasări operaționale (0,17%). Pe parcursul acestei perioade întreprinderea a cheltuit 99,34% din suma totală a încasărilor. Direcțiile principale de ieșirea a mijloacelor bănești le-au constituit plățile furnizorilor (în acest scop întreprinderea a îndreptat 60,82% din sume încasate), plați bănești privind creditele (22,08%) și plățile salariaților (9,92%).

În anul de raportare SRL „Colconda” a generat fluxul net pozitiv care a alcătuit 0,07% de la suma totală a încasărilor. Adică situația este identică celei din perioada precedentă.

Analiza fluxurilor mijloacelor bănești prin metoda ratelor. Coeficientul (rata) suficienței fluxului mijloacelor bănești permite aprecierea capacității întreprinderii de a-și acoperi necesitățile creșterii potențialului productiv și plății dividendelor prin autofinanțare (disponibilul bănesc obținut în urma activității operaționale). Calcularea coeficientului în cauză se efectuează conform formulei:

Rata suficienței = ____________fluxul net din activitatea operațională_____________

fluxului mijloacelor procurarea activelor + sporirea stocurilor de + plata dividendelor

bănești pe termen lung mărfuri și materiale

Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul mijloacelor bănești indică posibilitatea recuperării sumelor datorate prin disponibilul bănesc obținut în urma activității operaționale. La calcularea acestui coeficient apelăm la următoarea relație:

Rata de acoperire a = ____Fluxul net din activitatea operațională____

datoriilor cu fluxul Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt

mijloacelor bănești

Durata (perioada) achitării dividendelor anunțate indică numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate achita dividendele anunțate în suma deplină fără finanțare din exterior. În scopul calculării acestui indicator se folosește relația:

Durata achitării = ________Dividende anunțate________

dividendelor anunțate Încasări bănești operaționale medii pe zi

Rata suficienței activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate lucra, folosind exclusiv disponibilitățile bănești absolut lichide fără atragerea surselor de finanțare din exterior. Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei:

Rata suficienței = ___mijloace bănești disponibile____

activelor perfect lichide plăți bănești operaționale medii pe zi

Coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești reflectă cota mijloacelor bănești, care au fost obținute în urma activității operaționale și reținute (lăsate) la întreprindere în decursul perioadei, din suma mijloacelor plasate pe termen lung în activele disponibile. Calcularea coeficientului în cauză se efectuează conform formulei:

Coeficientul reinvestirii = Fluxul net din activitatea operațională – Plata dividendelor mijloacelor bănești Total active – Datorii pe termen scurt

Tabelul 20

Analiza ratelor fluxului mijloacelor bănești

Rezultatele analizei atestă faptul că „Colconda” rata suficienței mijloacelor bănești este negativă. Aceasta însemnă că în ambele perioade se evidențiază insuficiența fluxului mijloacelor bănești. Calculul ratei de acoperire a datoriilor cu fluxul mijloacelor bănești arată că în cursul anilor 2005-2011 întreprinderea era incapabilă să-și recupereze datoriile fără finanțare din exterior. La un nivel foarte scăzut se situează rata suficienței activelor perfect lichide și în dinamică se observă diminuarea acestui coeficient. La sfîrșitul anului 2011 întreprinderea dispune de active perfect lichide ce ar permite întreprinderii efectuarea plăților bănești operaționale în decurs de 1,67 de zi.

Din calculele efectuate în tabelul 21 rezultă că reinvestirea mijloacelor bănești nu a avut loc din cauza formării fluxului net negativ din activitatea operațională.

Examinarea fluxului mijloacelor bănești prin metoda ratelor permite formularea unei concluzii generale despre agravarea situației în comparație cu perioada precedentă.

Capitolul IV. Managementul financiar al a SRL ,,Colconda’’

4.1. Subiecții activității financiare a întreprinderii.

Subiecții activității financiare sunt reprezentați de directorul firmei, care de fapt este și fondator al acestei întreprinderi și contabilul-șef. Directorul de comun acord cu contabilul iau decizii privind finanțarea întreprinderii ; alocarea resurselor în proiecte de investiții ; adoptă decizii atît strategice cît și tactice.

4.3. Impunerea fiscală a întreprinderii și alte aspecte financiare în relațiile cu statul.

SRL ,,Colconda’’achită anual următoarele tipuri de impozite, taxe generale de stat și locale, penalități și amenzi fiscale calculate:

Impozitul pe venit al activității;

Impozit funciar;

Impozit pe imobil;

Taxa pentru amenajarea teritoriului ș.a.

TVA

SRl “Colconda ” este înregistrat ca plătitor de TVA (copia certificatului se anexează).

4.5. Mecanismul de formare a prețurilor la întreprindere.

Strategia de preț. La stabilirea prețului de comercializare produselor și serviciilor prestate întreprinderea ține cont de prețurile medii existente pe piață. Întreprinderea adoptă strategia de stabilire a unor prețuri mai mici cu 5-10% în comparație cu prețurile existente pe piață, ceea ce va permite în perspectivă atragerea unui număr mai mare de clienți. Avînd în vedere sepcificul activității agricole, în decursul anului evidența în contabilitate a costului vînzărilor se duce la costul unitar planificat, care mai apoi se corectează cu cele efectiv la finele anului.

Referitor la prețul de vînzare trebuis ă menționămc că întreprindere se conduce de prețurile stabilite la momentul vînzării pe piață, reieșind din faptul că piața produselor agricole foarte mult se aseamănă cu concurența perfectă, unde vînzătorii sunt foarte numeroșii, încît ei nu pot influența nivelul prețului, de aceea ei acceptă prețul stabilit la un moment dat la produsul comercializat.

4.7.Gestiunea riscurilor la întreprindere.

După cum știm din anii studiați riscul este probabilitatea ca un anumit eveniment favorabil sau nefavorabil să aibă loc. Deci, riscul la întreprindere poate genera un success sau un eșec de unde reese că succesul reprezintă obținerea profitului, iar eșecul obținerea pierderilor.

Întreprinderea pe parcursul activării sale se poate confrunta cu următoarele tipuri de riscuri:

Riscul ratei dobînzii – care nu amenință SRL ,,Colconda’’ deoarece nu are contractate credite pe termen lung;

Riscul cursului valutar – este cel mai favorabil însă SRl «Colconda» nu efectuează operațiuni în valută străină;

Riscul tehnologic – care este minimal, deoarece întreprinderea dispune deja de echipamentele tehnologice necesare;

Riscul unor calamități naturale (înghețuri înalte, secete, grindină, inundații etc.) – acest risc poate nu afectează practic activitatea întreprinderii.

Gestiunea riscurilor financiare, presupune un set de măsuri care vor permite minimizarea pierderilor sau cheltuielilor suplimentare ce pot fi suportate de întreprindere,indiferent de cauza acestor evenimente.Aceste măsuri prevăd o gestiune globală a riscurilor,asigurînd managerilor întreprinderii posibilitatea de a identifica și evalua riscurile aferente, de a urmări evoluția lor,de a evidenția modalități de evitare și finanțare a riscurilor.

4.8. Creditarea întreprinderii. În urma realizării pe plan economic și financiar întreprinderea în ultimii ani a recurs la luarea creditelor de la băncile emitente și de la alte întreprinderi. Astfel în anul 2012 a fost solicitat la bancă BC « Moldova-Agroindbank »  un credit în sumă de 500000 lei la rata dobînzii de 26% anual, iar în anul 2013 a fost solicitat un credit de la compania MAIB-Leasing în sumă de 2000000 lei pe termen de 3 ani, la rata dobînzii de 18,5% anual, pentru procurarea mijloacelor de trasnport

4.9. Prognozarea și planificarea financiară a întreprinderii.

La întreprindere nu se efectuează prognoze sau planificări ale activității, atît pe termen scurt cît și pe termen lung

4.10. Politica de devidende la întreprindere.

Politica de dividende este acea care determină împărțirea profiturilor obținute în plăți de către acționari și fonduri obșinute pentru a fi reinvestite în afaceri. Profiturile acumulate reprezintă una dintre cele mai semnificative surse de finanțare a creșterii întreprinderii, de aceea, fondatorii SRL «Colconda» la adunarea anuală în ultimii trei ani au decis ca profiturile obținute să fie reinvestite.

Concluzii și recomandări

Se constată o utilizare ineficientă a activelor în comparație cu veniturile obținute. Astfel, dacă valoarea acrtivelor are o tendință ușoară de creștere, veniturile din contra se reduc.

Reieșind din aceste considerente ar fi oportun ca managerii întreprinderii să efectueze o analiză mai aprofundată a componenței activelor, să fie stabilite acele care nu generează venituri, ci numai costuri și să ia decizia de dezvinvestire respectivă în asemenea cazuri.

De asemenea se observă că întreprinderea are o rată foarte redusă a imobilizărilor și a patrimoniului cu destinație de producție. Cea mai mare parte a acestora fiind arendată. În acest sens considerăm că întreprinderea nu are stabilită o politică financiară coerentă, deoarece avînd în vedere sectorul în care activează, este necesară o bază tehnico-materială corespunzătoare pentru a face față concurenței.

Nu se efectuează o previziune la întreprindere. De asemenea nu se analizează și nu se gestionează riscurile, avînd în vedere că agricultură reprezintă cel mai riscant sector al economiei naționale.