DANSUL SPORTIV EVOLUȚIE, CLASIFICARE ȘI [604323]

DANSUL SPORTIV – EVOLUȚIE, CLASIFICARE ȘI
EFECTELE TERAPEUTICE

STUDENT: [anonimizat]: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
ANUL: III

Istoric
Numit candva dans de societate sau de parchet (Ballroom Dance), dansul
sportive a evoluat considerabil, de la primul campionat mondial official desfasurat
la Paris in anul 1909. In timp, au aparut forurile international ce guverneaza
aceasta activitate: IDSF (International Dance Sport F ederation) pentru amatori si
WDC (World Dance Council) pentru profesionisti.

In Romania, FRDS (Federatia Romana de Dans Sportiv) si -a inceput
activitatea in 1991, numarand pana in present peste 170 de cluburi affiliate. La
nivel mondial, se inregistreaza peste 4 milioane de dansatori, legitimate din 79 de
tari de pe 5 continente, care practica acest sport.

Dansul sportiv este un sport de echipa constant in parteneriatul dintre un
baiat si o fata intr-un cuplu de dansatori ce interpreteaza pe muzica dife rite ritmuri
utilizand tehnici specific. De-a lungul timpului s -au cristalizat doua sectiuni in
functie de caracterul si provenienta dansurilor: sectiunea standard sau europeana
(vals lent, tango, vals vienez, slow -fox si quick step ) si sectiunea dansurilo r
latino -americane (samba, cha -cha, rumba, paso doble, jive ).

Dansul sportiv a evoluat in timp dincolo de limitele stricte ale dansului de
societate competitional, ajugand sa cuprinda astazi toate stilurile de baza cu o
cultura sportive si o structura co mpetitionala recunoscuta la nivel international.

Vals lent
Valsul a fost introdus in Statele Unite in prima jumatate a secolului al XIX –
lea si, impreuna cu Mazuraka, Varsoviana si Polka, a devenit cunoscut ca “round
dance”. Prima atestare documentara provine din Massachusetts -ul anului 1834 si il
are ca protagonist pe Lorenzo Papanti, un professor de dans din protipendada
Bostonului acelei epoci. Acesta a fost invitat la o petrecere mondena organizata la
resedinta doamnei Otis Beacon Hill, ocazie cu care a facut o demonstratie de Vals
Vienez.

Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretentios si greu de
urmarit de catre dansatorii obisnuiti, a devenit imperios necesara lentificarea sa,
compozitorii incepand sa scrie muzica de Vals intr -un ritm mai accesibil. Astfel, in
anul 1870, in Statele Unite a aparut o forma mai lenta a rapidului “Vals Vienez”,
dansata pe un tempo de 90 batai pe minut.

Cunoscut initial sub numele de “Boston”, acest dans era caracterizat, printer
altele, de intoarceti lente cu miscari lungi si alunecate, partenerii tinandu -si mainile
unul pe soldurile celuilalt. O alta schimbare importanta care a avut o influenta
foarte mare in dezvoltarea ulterioara a dansului sportive, a fost cea legata de
pozitia lab elor picioarelor. Initial acestea erau tinute intoarse in afara, ca in balet,
Boston -ul fiind primul dans de salon in care labele picioarelor se miscau pastrand
un parallelism reciproc. Aceasta evolutie a fost determinate de introducerea pasilor
in fata si in spate in figurile de dans. O alta modificare a reprezentat -o aparitia
“ezitarii”, care presupune ca dansatorii sa faca un pas caruia sa I se aloce doi sau
mai multi timpi muzicali. Desi Boston -ul a disparut odata cu sfarsitul primului
razboi mondial, e l este unanim considerat precursorul Valsului de stil international
pe care il cunoastem astazi sub numele de Vals Lent.

Valsul lent este caracterizat prin inaltari si coborari ample si elegante.
Indoirea genunchilor si intinderea acestora trebuie armoni zate cu inaltari si
coborari repetate.

Masura muzicala este de ¾, tempoul fiind de 27 -30 batai/minut.

Tango
Tango -ul isi are originile in Spania sau in Maroc si a fost introdus in
America Latina (Argentina in special) de catre colonistii spanioli, unde a capatat
influente locale (milonga) si africane. Fiind la inceput un dans solo (dansat de un
barbat sau femeie) el s -a dezvoltat ca un dans symbolic de lupta intre doi barbate,
iar apoi a intrat in bordelurile din porturile Argentinei. Era un dans obscene dansat
in cuplu prostituata -client in baruri agglomerate si imacsite in care trupurile celor
doi se atingeau in mod ostentativ, erotic. Partenerii acestor prostituate faceau parte
din clasa sociala cea mai de jos a vremii, iar fetele erau n evoite sa stea in partea lor
dreapta cu capul inclinat pentru a le suporta mirosul puternic. Aceasta
caracteristica a dansului s -a pastrat pana astazi, iar tango -ul se danseaza intr -o
pozitie ceva mai compacta tocmai pentru ca pe vremuri se dansa in locuri
agglomerate iar bratul fetei cobora pe soldurile baiatului pentru a -i cauta
portofelul. In timp tango -ul a fost reintrodus in Europa in saloanele Parisului, fiind
de acum un dans de societate mult schimbat si fara statutul de immoral.

Exista mai multe tipuri de tango: Argentinian, francez, guacho si standard
(international style). In cadrul competitiilor de dans din Romania tango -ul se
danseaza de la clasa valorica “D” si este al doilea dans standard. El dureaza minim
1,5 minute, este scris in mas ura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un
tempo de 31 -33 maruri pe minut (BPM).
Tango -ul are un numar de caracteristici care il fac unic si deosebit de
atragator pe ringul de dans. Se danseaza cu genunchii flexati tot timpul (nu are
ridicari si c oborari), nu face parte din categoria dansurilor swing. Se crede ca
acasta caracteristica provine de la faptul ca in trecut barbatii erau calareti si dansau
in aceasta postura. Deplasarile se fac pe arc de ceerc si nu in linie (in trecut se
invarteau in ju rul meselor mici si rotunde) si se numesc “walks” – o miscare de
baza in tango. Poate cel mai important lucru pe care trebuie sa -l mentionam este
caracterul “staccato” al muzicii si al dansului. Acesta inseamna miscari intrerupte
si rapide. Dansul nu este fluid iar transferal de greutate de pe un picior pe altul se
face rapid si dintr -o data – nu este prograsiv ca in dansurile swing. Accentul se
face puternic pe talpa care calca pe podea cu presiune directa iar centrul de greutate
este proiectat in mijlocul talpii (nu se ruleaza talpa pe podea). Miscarile rapide din
cap desavarsesc acest dans.

Vals vienez
Valsul este un dans nascut in suburbiile Vienei, precum si in regiunea alpine
a Austriei si Germaniei. Inca din secolul al XVII -lea, valsurile s -au dansat in salile
de bal ale curtii habsburgice. Weller -ul un precursor al acestuia era dansat de tarani
din Austria si Bavaria chiar inainte de aceasta data. Pana la sfarsitul secolului al
XVIII -lea, o data cu aparitia salilor de bal luxoase, acest dans a fost d eja acceptat
de catre inalta societate.

Cu toate acestea, opozantii nu au intarziat sa -si faca aparitia. Profesorii de
dans vedeau in vals o amenintare pentru profesia lor. Pasii de baza ai valsului
puteau fi invatati intr -un timp relative scurt, in timp ce menuetul si alte dansuri de
curte implicau o practica considerabila, nu numai pentru a invata multiplele figure
complexe, dar, de asemenea, si pentru a dezvolta o tinuta adecvata.

Valsul a fost criticat, de asemenea, pe motive morale de catre cei car e se
opuneau pozitiei inchise dintre parteneri (se considera ca este primul dans care s -a
dansat in pozitie inchisa) si rotirilor continue. Deoarece cand a ajuns in salile
vieneze de dans, partenerilor nu le era permis sa se atinga, liderii religiosi l -au
catalogat aproape in unanimitate ca fiind vulgar si pacatos. Dar, asa cum arata si
istoria, aceasta opozitie a servit numai pentru a creste popularitatea valsului.
Burghezia l -a preluat cu entuziasm imediat dupa Revolutia Franceza. Numai
Parisul avea aproa pe sapte sute de Sali de dans.

Lovitura finala pentru oponentii valsului a venit o data cu aparitia
compozitiilor lui Joseph Lanner si Johann Strauss junior, care au stability
standardul pentru valsul vienez. Muzica interpretata de orchstre complexe
continand o varietate mare de instrumente musicale, l -a facut sa devina un dans
foarte elegant si sofisticat. Datorita elanului sau acesta atragea atat dansatorii cat si
spectatorii.

Valsul Vienez consta in rotiri continue, intrerupte de pasii de schimbare.
Amploarea rotirilor trebuie dozata. La fel si micile inclinari (“Sway”). Masura
muzicala este de ¾, tempoul fiind de 58 -60 batai/minut.

Slow -fox
Slow -fox-ul este un dans standard ce -si are originile in dansul numit Foxtrot.
Numele sau provine de la actorul american de vodevil Harry Fox ce l -a dansat
pentru prima oara in 1914, in New York, si continea niste pasi ciudati pentru
perioada aceea numiti trot (trap, pasi rapizi). Presa locala a venit cu expresia
“Fox’s Trot”. Era dansat pe muzica ragtime (p remergatoare jazz -ului) si se Numara
slow -slow -quick -quick. Ulterior dansul este introdus in Europa (salile de dans din
Anglia), unde depaseste in popularitate valsul si tango -ul. Se trece la statutul sau de
dans social (cu o partenera intr -o pozitie aseme natoare tango -ului), iar muzica este
interpretata acum de brand -uri mari si este introdus si swing -ul. Se renunta la
caracterul sau sincopat initial si se introduce figure statice pentru a permite sa fie
executat in locatii agglomerate. Varietatea de pasi este foarte mare, dat fiind
potentialul combinatiilor intre pasii slow si quick, facandu -l pana in zilele noastre
un dans dificil de invatat.

Se desprind in timp doua variante folosite in dansul sportiv: una lenta – slow
fox (slow -quick -quick) si una rap ida- quickstep (slow -slow -quick -quick).
Dansatorii si antrenorii fac acum o legatura intre cuvantul “fox” – vulpe si
caracterul dominant al dansului de competitie slow -fox. Vulpea este singurul
patruped din lume care de deplaseaza cu toate cele patru picio are pe o singura linie,
iar imaginea pe care o avem cand aceasta calca usor pentru a nu se face auzita de
viitoarea prada reprezinta o analogie puternica in cazul dansului. Mai exista si alte
variante ale dansului initial: Peabody, Roseland foxtrot sau slo w-fox-ul american.

In cadrul competitiilor de dans din Romania slow -fox-ul se danseaza de la
clasa valorica “C” (este considerat cel mai dificil si se invata deci destul de tarziu)
si este al patrulea dans standard in ordinea generala. El dureaza minim 1,5 minute,
este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura), are un tempo de 30
masuri pe minut (BPM) si se danseaza in general pe muzica jazz -blues.

Quick step
Quick step -ul, asa cum am aratat in articolul despre slow -fox, are ca stra mos
fox-trot-ul dezvoltat in suburbiile New -York -ului in primul razboi mondial. In anii
’20 multe orchestre cantau pe un tempo foarte alert fox -trot si astfel cele doua
curente s -au despartit in quick step si slow fox. In 1925 a explodat dansul
Charleston care a imprumutat mai multe caracteristici Quick step -ului. Englezii au
fost primii care au luat ritmul rapid de fox -trot punandu -l peste figuri de deplasare
modificate din charleston (fara loviturile de picior) si numindu -l quick step. Dansul
a devenit fo arte popular si usor de invatat. In 1927 este introdus si caracterul de
dans de pereche si intra in marile competitii de dans ale vremii.

Quick step -ul este un dans colorat, vioi si energetic care inglobeaza pe langa
caracterul swing de baza (deplasari largi legate de coborari si urcari ale corpului,
aplecari rapide si rotatii) mai multe elemente ce amintesc de charleston (figuri de
picioare spectaculoase), alergari si sarituri. Ritmul de baza este acelasi ca in slow
fox si anume slow -quick -quick.

In cadrul competitiilor de dans din Romania Quick step -ul se danseaza de la
clasa valorica “hobby” (este considerat usor de invatat si potrivit pentru toate
varstele) si este ultimul dans standard in ordinea generala. El dureaza minim 1,5
minute, est e scris in masura 4/4 (doi timpi muzicali pe masura) si are un tempo de
50 masuri pe minut (BPM) si de danseaza in general pe muzica orhestrelor de jazz.

Pentru incepatori dansul imprumuta multe figuri din vals lent executate insa
pe un ritm mult mai aler t. Tehica ridicarii si coborarii este insa usor schimbata in
quick step diferenta dintre cele doua situatii nefiind asa mare ca in vals lent.
Dansul este ceva mai liniar, iar figurile de baza specifice sunt “quarter step to right
or to left” si “lock steps ” dansandu -se pe ritmul slow -quick -quick -slow. Pozitia
partenerilor este specifica dansurilor standard, postura fiind larga, lejera si
eleganta.

Samba
Cand spui Samba nu poti sa nu te gandesti la Carnavalul de la Rio de
Janeiro , deci Brazilia. Aici sunt originile Sambei, care de altfel este si dansul
national al Braziliei. Este o combinatie de influente africane, indiene si iberice.

Prin 1830 a luat nastere un dans care combina miscari ale negrilor cu rotatii
ale corpului si sway -uri din Lundu. S -au ada ugat pasi de carnaval, iar in final
dansatorii au ales stilul european, in care dansatorii aveau o pozitie mai apropiata.
In 1885 inalta societate din Rio adopta dansul sub numele de Zemba Queca,
ulterior Mesemba. Masemba a fost combinat, la inceputul seco lului XX, cu un alt
dans brazilian numit Maxixe si a fost popularizat in SUA si Europa. O alta
demurire pe care a purtat -o Samba a fost “Carioca”, in 1930. Dansul devine
popular in salile de dans europene abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, prin anii
1948 -1949, desi primele incercari de a aduce Samba in scolile de dans pe continent
s-au facut prin anii 1923 -1924. Pierre Lavelle structureaza Samba in anul 1956, o
varianta din cadrul dansului sportiv. Apoi au aparut numeroase tipuri de Samba.

Samba est e un dans complet, care solicita fiecare parte a corpului. Se imbina
mai multe ritmuri pe mai multe segmente ale corpului. Figurile folosesc, in cele
mai multe cazuri, ritmul “bounce”, care se transpune printr -o flexare/intindere a
genunchilor inainte/inap oi, combinata cu o miscare a bazinului. Bratele se
balanseaza in aer la nivelul bazinului. Pasul doi de bounce este foarte rapid,
piciorul preia doar o parte din greutatea corpului. Ceilalti pasi se realizeaza cu
transfer total de greutate, talpa facand co ntactul cu podeaua progresiv, de la varf
catre calcai.

Dansul are si un caracter poliritmic: in figurile de baza, miscarea picioarelor
are un ritm, iar genunchii si bazinul mentin alt ritm. Partea cea mai solicitata a
corpului o reprezinta omoplatii, care executa miscari laterale si sus -jos. Centrul de
greutate este usor fixat spre inainte. Samba are o coregrafie echilibrata, alterneaza
deplasarile cu momente statice si miscarile rapide cu cele lente. Prizele pot fi inchise,
deschise, tandem sau fara priza . Pe scurt, caracteristicile acestui dans sunt: miscarea
ampla de sold, tehnica de bounce, executarea figurilor cu greutatea spre inainte, pe un
picior flexat. Masura muzicala este de 2/4, iar tempoul este de 50 -52 batai/minut.

Cha-cha
La sfarsitul anilor 1940, in Havana, Cuba, trupele de muzicieni americani si
cubanezi, cantau in cazinourile marilor orase. Cateva dintre aceste orchestre au
incercat sa combine ritmul american de jazz, cu cel cubanez de rumba. Rezultatul a
fost Mambo. Printr e numeroasele figuri de mambo, exista una care se numea
„chatch”, ce implica trei miscari rapide ale greutatii urmate de doi pasi realizati
mai lent. Pana la inceputul anilor 1950, aceasta figura a schitat un nou dans, dans
numit cha-cha-cha.

Cha-Cha-ul a mostenit foarte multe elemente de stil de la „parintii” lui, adica
mambo si rumba, ramanand un dans senzual si foarte energic. Ca majoritatea
dansurilor latine, si acesta se realizeaza cu o miscare a picioarelor aproape de
podea. Soldurile dan satorilor sunt relaxate si permit o miscare naturala a sectiunii
pelviene. Partea superioara a corpului se pozitioneaza deasupra piciorului cu care
se calca.

Cha-Cha-ul in sine a fost inventat in 1954 de un violonist cubanez Enrique
Jorrin. Jorrin membru al orchestrei americane Charanga, a redus ritmul mamboului
si a facut cateva inregistrari care au ajutat la implementarea acestei schimbari.
Datorita ritmului rapid cha -cha-ul cerea pasi foarte mici. Se dansa pe o masura d e
4/4 si numaratoarea era 1,2,3 s i 4 si dansatorii faceau intoarceri in executia pasilor.
Se puteau adauga pivotari si multe alte miscari noi fanteziste. Pasi incrucisati,
rotatii, miscari laterale erau de asemenea incluse, cu franari sau locuri unde
miscarea se oprea pentru un moment.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30 masuri pe minut.
Denumirea acestui dans a fost prescurtata din Cha -Cha-Cha devenind Cha -Cha.
Cha-Cha-ul este un dans plin de viata, ce implica miscari rapide ce trebuie sa
degaje o atmosfera vesela, de joaca, putin obraznica, strengareasca. Are un ritm
sacadat, plin de vitalitate si forta, dansandu -se pe melodii ce au imprumutat multe
elemente din jazz, beat si disco.

Rumba
Descoperita in 1492 de catre Columb, Cuba devine i n scurt timp un loc
predilect al comert ului cu sclavi, majoritatea apartina nd poporului vest -african
Yoruba (Nigeria de astazi), un popor cu o cultura dezvoltata si inzestrat cu mult
talent in ceea ce priveste muzica s i dansul. Se presupune ca rumba are la origi ne un
gen de Flamenco adus de catre spanioli in Cuba, unde a intrat in contact cu
ritmurile sclavilor africani. Init ial figurile de Rumba au fost inspi rate din universul
cotidian al ta ranilor acelor timpuri. Termenul de „rumba” provine din spaniola,
unde de semna la i ncepu t petrecerile oficiale, muzica si dansurile specifice.
Ulterior, numele ajunge sa descrie nu un dans, ci o femeie cu un stil de v iata foarte
libertin. Pornind de la acestea, la inceput rumba a fost etichetata ca fiind un dans
frivol s i imora l.
Rumba originala era un dans folcloric care imbra ca forma unei pantomime
cu conotatii sexuale, dansata – paradoxal – pe o muzica cu un tempo alert, cu
miscari caracteristice ale s oldurilor (cuban m otion), cu o atitudine dominanta din
partea barbatului s i senzual-defensiva din partea femeii.

In Cuba, numeroase dansuri poarta denumirea de rumba. Acestea sunt
impartite in trei ramuri: Yambu, Columbia s i Guaguanco. Yambu este va rianta cea
mai veche a rumbei, in zilele noastre intalnit destul de rar, la fel ca si Columbia, o
rumba campeneasca dansata de catre barbat i. Guagua nco este forma cea mai
cunoscuta dintre acestea, un dans cu misca ri erotice care a preluat diverse elemente
spaniole.

Initial muzica a fost scrisa in masura 2/4 dar mai nou, pentru a us ura
aborda rea de catre compozitori si cantareti a acestui gen, se foloseste ma sura 4/4.

In Europa, introducerea da nsului latino -american (rumba, i n special) s -a
datorat lui Monsieur Pierre (principalul profesor de dans din Londra acelei
perioade), care, cu entuzias mul, experienta si talentul sa u a fost un excelent
promotor al acestui gen de dansuri pe batranul continent. Incepand din 1930
Monsieur Pierre impreuna cu partenera sa, Doris Lavelle, popularizeaza dansurile
latino -americane si introduc i n cercurile de dan s adevarata Rumba Cubane za.

Paso Doble
Paso Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive. Nu exista
foarte multe informatii legate de istoria acestui dans, iar despre originea lui se pot
face doar supozitii. Un lucru este însa cert: contine pasi simpli, de mars.

Paso Doble este singurul dans latino -american ce nu isi are radacinile in
cultura „Negro”, fiind originar din Spania, descoperit de asemenea si in Mexic.
Numele de „Paso Doble” inseamna in limba spaniola „doi pasi” si se poate deosebi
de „Paso a Dos” care semnifica „dans in doi”. Conceptul de „doi pasi” se refera la
natura de mars a pasilor de dans, care pot fi numarati cu 1, 2 pentru stanga,
dreapta. Aceasta ar putea sa contrasteze cu descrierea lui alternativ a ca fiind „Un
pas spaniol”, numit asa deoarece pe fiecare bataie a muzicii se calca doar o singura
data.

Contrar altor dansuri latino, în pasii spre fata tehnica labei piciorului este
identica cu cea a mersului obisnuit (se ruleaza talpa dinspre calcâi s pre vârf).
Masura muzicala este de 2/4, tempoul fiind de 60 -62 masuri pe minut.

Paso doble este unul din multele dansuri spaniole traditionale care sunt
asociate cu diferite aspecte ale vietii speniole. Paso Doble s -a dezvoltat pe baza
miscarilor matadoru lui in timpul coridelor. In acest dans partenerul este mult mai
mult in centrul atentiei, partenerei revenindu -i rolul capei. Elementul de legatura
intre corida si muzica acestui dans, este dat mai ales de caracteristica muzicii de
mars folosita la inceput ul coridei. Coridele dateaza inca din vechea Creta, si doar
in anii 1700 a fost adoptata si de spanioli.

Dansul acesta este ultimul dans ce se invata in timpul cursurilor de dansuri
latino -americane, deoarece se bazeaza pe o coregrafie precis aranjata pe linia
melodica, fiind un dans foarte dificil.
Paso Doble a inceput sa castige popularitate in jurul anilor 1920, punctul
culminant al popularitatii fiind atins in anul 1926. Paso Doble a fost acceptat ca dans de
competitie dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Jive
Jive-ul in toate formele lui isi are originile in dansul numit swing. Acesta se
formeaza in anii ’20 in cadrul comunitatii afro -americane din New York in stransa
legatura cu jazz -ul contemporan foarte la moda in aceste cercuri. In prezent exista
peste 50 de forme oficiale de jive printre care Modern, Social, Le Roc, Ceroc,
Swing, Jitterbug, Rock’n’Roll, West Coast Swing, East Coast Swing, Lindy Hop,
Lindy, Boogaloo sau Jive.

In Europa, prima descriere a Jive -ului a fost facuta in 1944 de Victor
Silve ster, profesor de dans din Londra. La mijlocul anilor ’70 a devenit dans
sportiv.

De-a lungul timpului, dansul a trecut prin mai multe stagii: Ragtime – Swing
– Lindy Hop (1927) – Jitterbug. Odata cu expansiunea muzicala din anii ’40 si ’50,
din Jitterbug , Jive -ul isi va continua evolutia trecand prin noi stagii, suferind noi si
noi influente, generand astfel noi dansuri: Boogie -Woogie, Be -Bop, Rock -and-roll,
Twist, Disco, Hustle si Jive.

Muzica de Jive s -a dezvoltat mai ales in perioada anilor ’50 – ’60, continand
ritmuri saltarete si melodii placute.

Jive-ul este probabil cel mai energetic dans din sectiunea latino -americana a
dansulul sportiv bazandu -se pe chasse -uri sincopate la stanga sau la dreapta (o
succesiune de trei pasi laterali in care inchi dem talpile pe pasul doi) avand ca
tempo ¾, ¼, 1/1 timpi, kick -uri si flick -uri care reprezinta miscari rapide a
picioarelor spre podea sau asa -numitul pas rock (rock step) – un pas in spate si
recuperarea greutatii pe doi timpi intregi. In competitiile de open exista si figuri
specifice swing in care tempo -ul se transforma in quick -quick -slow.

Efectele terapeutice

Fiind o activitate fizica in primul rand dansul sportiv presupune un tip
combinat de efort aerob si anaerob – o excelenta metoda de a preintampina bolile de
tip cardio -vascular sau de control al greutatii (se pot arde de la 200 la 700 calorii pe
ora). Exista beneficii aduse aparatului locomotor, dansul dezvoltand o postura si
mobilitate deosebite.

Aceasta activitate are insa si un pute rnic impact psihic asupra celor care o
practica. Parteneriatul in dansul sportiv dezvolta relatiile inter -umane si o stare
generala de bine. Dansatorii au incredere in ei insisi iar copiii pe langa o dezvoltare
fizica armonioasa si o personalitate frumoasa au si un colectiv in care invata eticheta
specifica dansului de societate – asa cum era numit el acum o vreme.

Dansul e, cu siguranță, cel mai popular sport din lume. Oamenii au dansat pe
diferite ritmuri și din infinite motive de când lumea. Aproape c ă nu există om pe
această planetă care să nu fi dansat măcar o dată! Și pentru că e cel mai popular,
dansul a ținut să intre și el în rândurile disciplinelor sportive, cu reguli bine
stabilite, cu ierarhii, cu tot. Dansul sportiv e altceva decât ceea ce șt im cu toții că e
dansul. Dansul sportiv nu e bâțâiala din discoteci sau din cluburile de fițe, ci e o
artă dusă aproape la limita de sus a perfecțiunii, o disciplină care modelează fizicul
și psihicul celui care a ales să -l practice, dansul sportiv înseamn ă un mod de viață.

„Dansul sportiv e un sport care înglobează principii de viață”