DANSUL CALUSARULUI IN SATUL VAIDEI ,, Dansul este cea mai elevată, cea mai emoțională, cea mai frumoasă dintre arte, pentru că nu este doar… [311625]

DANSUL CALUSARULUI IN SATUL VAIDEI

,, [anonimizat],

[anonimizat];

este chiar viață ”,

( [anonimizat])

[anonimizat] a [anonimizat].

În satul Vaidei se practică ,, obiceiul călușarului”, un dans tradițional executat de anumite persoane adunate într-o formație cu reguli foarte stricte de organizare. Originile acestui dans străvechi provin din ,,Saturnaliile Romane”, tradiții care au influențat populația autohtonă în timpul ocupației romane.

Dansul călușarului din Vaidei are o [anonimizat]. În anul 1599, 112 [anonimizat] a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. [anonimizat] s-au petrecut în această parte a Transilvaniei.

[anonimizat] a devenit un obicei popular care are loc în timpul sărbătorilor de iarnă. Începe în ajunul Crăciunului și ține până în 2 ianuarie. [anonimizat]. [anonimizat] o gazdă. De obicei gazda este cel mai influent om din sat. El trebuie să-i primească pe călușari în gospodăria lui pe toată perioada desfășurării obiceiului. [anonimizat].

[anonimizat], continuate de diferite colinzi. Formația de călușari are o structură foarte strictă. Șeful formației, ,,vătaful”, este mai în vârstă decât ceilalți feciori și se distinge prin autoritatea față de ceilalți călușari. El trebuie să fie un bun orator și să aibă o gândire spontană. Vătavul are un secund care trebuie să-l înlocuiască dacă este cazul. Ceilalți membri ai formație sunt dansatori care execută mișcările vătavului. Pe lângă călușarii dansatori mai sunt și ,,jupânii”, [anonimizat]. Jupânii umblă mascați și îmbrăcați în mod bizar. Ei au sarcina să strângă mâncare și băutură pentru călușari mergând pe la casele oamenilor. Jupânii dau alimentele în grija ,,ceparului” un alt membru al formație care păstrează cheile de la camera de depozitare. [anonimizat].

Alte personaje din formația de călușari sunt ,,țurcașii”. Țurcașii sunt doi tineri voinici care poartă ,, țurca”, o reprezentare frumos împodobită a unei capre. [anonimizat], [anonimizat] (zdrăncane) pamblici, având o [anonimizat] o mânuiește când un cetățean îl cinstește cu bani. Țurca o [anonimizat].

Pe lângă aceasta mai sunt doua persoane deghizate mascate îmbrăcate în haine deosebit de interesante. [anonimizat], acesta poartă în mâna o mătură, după obicei aceștia se numesc ,,mătăhule”, care deasemenea fac parte din rezerva echipei de călușari. Rolul mătăhulelor în cadrul cetei de călușari era de a apăra grupul de călușari în timpul executarii jocului de persoanele ce asistau la jocul acestora, precum și de a produce și alte gesturi comice, hazlii.

Ceata îmbrăcată în portul național cu diagonale în trei culori, zdrăncane la picioare, cu ciucuri, cu țurca, mătăhulele , primarul lor și lăutarii pleacă în ziua de Crăciun pe ulițele satului strigând:

Călușar de pe Târnavă, măi

Cu opinci de scroafă neagră, măi

Călușar de pe câmpie. Măi

Cu opinci, cu pălărie, măi

Călușer din câmpul pâinii, măi

Nu jucați ca bătrânii, măi

Ci jucați călușerește, măi

Să le placă la neveste, măi.

Primarul ca avangardă a călușarilor caută câte o familie unde să-și desfășoare jocul.

La terminarea jocului el primește de la familia onorată cinstea cuvenită care poate fi un colac, mușchi de porc, bani sau vin. După terminarea cinstei călușarii se așează într-o roată și caută să mulțumească familiei prin diferite colinzi specifice: colinda primarului, a notarului, a fetei, a boierului, a luncilor soarelui, etc.

După terminarea colinzii ceata de călușari mulțumește gazdei precum mulțumeau și colindătorii. Jocul călușarilor durează de la data de 25 decembrie până la 1 ianuarie, când încheie cu un adevărat fast ceremonial.

În această perioadă are loc organizarea serbării: se tăia vițelul și purcelul, iar mătăhulele colează ouăle , fetele aduc colacul, iar feciorii băutura (țuica, vinul).

Ceremonia se petrece în modul următor: în ziua ultimă a jocului, îmbrăcată în vesmintele ei, țurca părăsește gazda, locul de domiciliu într-o formă secretă plecând pe străzile satului. Ceata de călușari și mătăhula speriați de absența țurcii dintre ei încep să o caute. Un călușar frumos îmbrăcat , ornat de jur împrejur cu toate zdrăncanele de la călușarul mascat sub formă de urs, legat cu un lanț și reținut de o persoană împreună cu mătăhulele și un lăutăraș, pleacă prin sat în căutarea țurcii. Între timp țurca este împușcată de un vânător pe stradă. Mătăhulele și ursul auzind împușcătura se îndreaptă spre locul respectiv unde observă că țurca este moartă. Un călușar deghizat în preot începe să-i citească din carte pentru odihna sufletului. În acest sens un tablou aflat la Muzeul de Artă Populară din Orăștie, adus din satul Vaidei ilustrează aceste scene ritualice. Țurca se încarcă într-un car cu boi împodobiți cu crengi de brad, de unde țurca și mătăhulele sunt duse la gazdă. Aici se încep botezele hazlii și deodată învie țurca. La început aceasta îi sperie, dar apoi cu totii se bucură, manifestându-se prin strigături și cântece.

La această serbare se invită părinții, frații, surorile și rudele călușarilor, prieteni și prietene, fete și feciori din întreg satul. Serbarea durează toată ziua până în amurgul zilei următoare. La această serbare sunt angajați lăutari de seamă nelipsind gurduna (contrabasul)și țambalma (țambalul). Întreaga serbare e încununată de o participare a tinerilor la dansuri populare specifice locului: învârtite, hațegane și fecioreasca cu figuri.

Acest dans se mai joacă și acum de către elevii de la COLEGIUL TEHNIC AGRICOL ,,ALEXANDRU BORZA”- GEOAGIU participând la diferite festivaluri, concursuri, spectacole organizate de Consilul Județean, Centrul Județean pentru Conservare si Promovarea Culturii Tradiționale cu mici deosebiri.

Nu se mai joacă de către flăcăii satului, pentru acești elevii gazda este școala unde ei învață iar, țurca arătarea grotească, mascată care simboliza răul precum și mătăhula lipsec cu desăvârșire totodată și întreg ceremonialul din ultima zi de joc, aceea nuntă cu lăutarii, cu diferite instrumente.

Cercul format de călușari prin care făceau urarea de mulțumire pentru gazda care îi cinste cu bani se realizează pe o scenă înaintea primire unui premi. Sunt de asemenea cunoscute sacrificiile pe care elevii le fac pentru a procura costumele naționale.