Dan Chirila Proiect De Curriculum Opţional Xi [616559]

1 Proiect de curriculum opțional – CDȘ
„Științele naturii din perspectivă interdisciplinară”

Autor : Prof. dr. Dan -Ion Chiril ă

Nota de prezentare

În dezvoltarea științei contemporane se disting două tendințe complementare în procesul
achizițional:
-de diferențiere – constituirea unui sist em teoretic de sine stătător, sisteme
proprii unor arii de cunoaștere mai restrânse;
-de integrare – sisteme generale cu arie de acoperire pe mai multe domenii.
S-a ajuns la înlăturarea granițelor rigide și arbitrare dintre științe, apărând discipline
denumite generic „limitrofe”(de graniță), la transferuri de metode și de limbaj de la o știință la
alta, fapt ce conduce, în principiu, la o perfecționare a aparatului metodic și conceptual al
disciplinelor sau ariilor. Sunt lucruri apărute din necesitatea de a răspunde cât mai prompt și
mai eficient la dinamica vieții sociale, la explozia informațională, la apariția acestor noi
discipline, sau, poate, mai corect la “redistribuirea“ celor clasice, la impactul IT asupra
științelor, la cerințele pieței muncii.
Omul începutului de mileniu trebuie să fie flexibil și creativ pentru a se adapta unor
condiții și cerințe de muncă permanent redefinite de avansul tehnologiilor, de schimbarea
relațiilor de putere și de schimbările normelor care definesc cultura organiza țiilo.
Acestui om al timpurilor noastre i se cere să aibă noi competențe, să aibă o atitudine
corespunzătoare față de muncă, educație, civilizație, valori, să își diversifice și să își
completeze permanent nivelul formării sale, pentru a se putea adapta di namicii mereu
crescânde a pieței muncii, pentru a -și putea atinge scopurile și a -și realiza interesele.
„Competența, în sens larg, o definim ca fiind abilitatea / capacitatea de a utiliza
cunoștințe însușite și structurate în configurații funcți onale, în diferite situații, pe care viața
școlară, viața socială și cea profesională le ridică. Competența se naște și va evalua la
confluența verbelor: a ști, a ști să faci, a ști să fii, a ști să devii , deci nu este rezultatul acțiunii
educative numai p e domeniul cognitiv, ci se raportează și la cel afectiv, atitudinal și
psihomotor. La acest început de mileniu devine esențială capacitatea de transformare, de
autoevaluare, de autodevenire permanentă, de racordare la cerințe din ce în ce mai dinamice.”

2 “Aptitudinea reprezintă potențialul unei persoane de a învăța și a obține performanțe
într-un anumit domeniu. Dezvoltată prin învățare și exersare ea devine deprindere. Această
înlănțuire de transformări ilustrează procesul prin care apti tudinea devine operațională
transformându -se din potențial în realitate.”
În ce privește abilitățile cu caracter practic (investigativ și aplicativ) și de activitate
experimentală, acestea sunt dobândite treptat, prin progresie de la simple activități manuale
(pentru început se recomandă și jocuri), până la utilizarea celor mai sofisticate instrumente și
aparate de măsură. Treptat, elevul se simte tot mai des „în pielea unui cercetător”, curiozitatea
și motivația cresc, de asemenea și limitel e domeniului de investigare. De la un moment dat
elevul va descoperi că există erori de măsurare, unele provocate de el însuși, altele date de
caracteristicile instrumentelor sau ale aparatelor cu care operează. În final, totul se
materializează în percepț ii și reprezentări mai mult sau mai puțin acurate.

Curriculum opțional . Curriculum la Dispoziția Școlii (CDS)

„Rațiunea de a fi a curriculum -ului nu este conținutul (ce trebuie să învețe cel educat),
…. pentru că cerințele societății sunt mereu altele …. . Rațiunea de a fi a curriculum -ului este
elevul , cu tot ce trebuie să reprezinte el ca produs al unui demers educațional, …. demers
condus după o anumită concepție metodologică.”
Propunerea unui nou tip de curriculum pornește de la observarea fap tului că realitatea
socială a începutului de mileniu este tot mai diferită de cea care a stat la baza vechilor
paradigme ale educației publice. În era informației, școlile trebuie să înlocuiască conținuturile
curriculare pentru a acorda realitatea școlii l a noile realități sociale , în scopul de a preveni
erori cu consecințe grave în planul capitalului social.
În evoluția planurilor de învățământ se constată o restrângere tot mai mare a numărului
de ore din planurile de învățământ, care sunt alocate la deciz ia școlii și în care, de altfel,
ponderea opțiunilor elevilor nu este cea determinantă (în cele mai multe cazuri), ci rezolvarea
unor probleme de încadrare cu personal didactic din școli.
În anexa 1 la OMEN nr.3449din 15.03.1999 sunt prevăzute tipurile de opțional pentru
liceu după cum urmează:
– opțional de aprofundare (pentru care nu se prevede rubrică specială în catalog);
– opțional de extindere(derivat dintr -o disciplină studiată în trunchiul comun);

3 – opțional ca disciplină nouă(introduce o disciplină nouă) ;
– opțional integrat (la nivelul uneia sau a mai multor arii curriculare se introduce o
disciplină nouă structurată în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie sau
mai multe arii curriculare) ;
– opțional ca disciplină care apare în trunchiul comun l a alte specializări.
Am marcat tipul de opțional integrat, ca fiind acela care se apropie cel mai mult de
proiectul de opțional pe care îl prezentăm în lucrare și care este construit la nivelul ariei
curriculare matematică și științe . Conform indicațiilor metodologice ale M.Ed.C. un astfel de
tip de opțional se proiectează asemenea unei noi discipline urmând etapele:
1.-se identifică teme, capitole, unități de informație din ariile curriculare implicate;
2.-răspunsul la întrebarea „de ce dorim parcurse aces te conținuturi” terbuie dat în termeni de
competențe , pe care dorim să le formăm la elevi (la tipul de opțional la care ne referim,
competențele vizate sunt în general de integrare și de transfer );
3.-ce valori și ce atitudini se urmăresc a fi formate la e levi prin parcurgerea opționalului vizat;
4.-sugestii metodologice privind activitățile de predare -învățare -evaluare.
(Ghid metodologic -aria curriculară Matematici și Științe ale naturii, M.Ed.C.,2002)
Pentru gimnaziu, parte a învățământului obligatoriu, a ctivitatea opțională (sau CDS) nu
este tratată în alt mod decât la liceu, doar că interesele la acest palier de vârstă sunt mult mai
clar formulate: elevii sunt preocupați de obținerea unor note cât mai mari la testele naționale,
iar alte activități (cu ex cepția educației tehnologice la care se face în special informatică) nu au
prea mare trecere. Doar în cazul unor activități cu elevii dotați pentru performanță școlară,
eventual, se mai face câte ceva și în afara programei obligatorii.
Științele naturii di n perspectivă interdisciplinară

Ca o încercare de a răspunde unor cerințe și chiar recomandări (existente în documente
M.Ed.C., dar nesusținute practic), proiectul de CDS pe care l -am denumit „Științele naturii din
perspectivă interdisciplinară” își pro pune să aducă mai multă eficiență, atractivitate și motivație
în studiul științelor naturii și acesta folosind puținul existent în prezent (facem referire la
dotarea materială insuficientă și perimată din cele mai multe dintre școlile din sistemul nostru).

4 Avantajele abordării științelor naturii din perspectivă interdisciplinară au fost mult mai
pe larg dezbătute în capitolul I. Revenim în acest capitol cu o enumerare a principalelor aspecte
generatoare de surse ale conținuturilor propuse a fi puse în discu ție în desfășurarea proiectului:
 Evoluția științelor exacte – unde se remarcă apariția de științe de graniță și
transferuri metodologice între discipline;
 Lipsa din planurile de învățământ a unui asemenea tip de curriculum, care oferă
șansa formării de abi lități, deprinderi, competențe specifice, pentru cuprinderea
problematicii științelor naturii, sporirea capacității de investigare și experimentare și
a celei de transfer;
 Evoluția tehnologiei – care impune noi tipuri de conținuturi, noi deprinderi și
abilități (mânuiri de aparate, industria casnică, mica industrie) și în care sunt
implicate mai multe discipline în rezolvarea problemelor din ce în ce mai complexe;
 Evoluția pieței muncii;
 Impactul sporit al viitorului asupra prezentului – impune implementare a unor
activități de prospectare.
Avem convingerea că maniera interdisciplinară de abordare a științelor naturii poate
duce la elevi la formarea acelor deprinderi și abilități, despre care am putea vorbi în termenii
unor competențe la finalul parcursului, care să vină tocmai în întâmpinarea aspectelor de mare
actualitate pe care le -am relevat mai sus. În acest sens este formulată și ipoteza de bază a
cercetării pedagogice pe care o desfășurăm.

Proiect de curriculum opțional (CDS)
„Științele naturii din per spectivă interdisciplinară”
Obiective cadru/competențe generale

Pentru a demonstra încă o dată perfecta compatibilitate a proiectului de curriculum pe
care îl propunem cu celelalte din planul de învățământ actual, am considerat necesar să facem
mai întâ i o prezentare a obiectivelor cadru, respectiv a competențelor specifice, care sunt
formulate pentru aria curriculară a științelor . Am selectat din documentele oficiale ale M.Ed.C.,
din tabelele ce conțin obiective cadru și competențe generale pentru aria curriculară ȘTIINȚE ,

5 făcând o sinteză din cele prevăzute la obiectele de studiu implicate în cercetarea noastră (fizică,
chimie, biologie, geografie):
Obiective cadru cl. III – VI pentru ȘTIINȚE

1. Înțelegerea și utilizarea în comunicare a unor termeni și co ncepte specifice științelor
naturii;
2. Dezvoltarea capacităților de experimentare și explorare/investigare a realității, folosind
instrumente și procedee specifice;
3. Dezvoltarea interesului pentru crearea și menținerea unui mediu propice vieții.

Obiective ca dru – ȘTIINȚE cl.VI – VIII

1. Cunoașterea și înțelegerea fenomenelor naturale, a terminologiei, a conceptelor și a
metodelor specifice domeniului;
2. Dezvoltarea capacităților de explorare/investigare a realității și de experimentare, prin
folosirea unor instru mente și proceduri proprii științelor;
3. Dezvoltarea capacității de analiză și de rezolvare de probleme;
4. Dezvoltarea capacității de comunicare folosind limbajul specific științelor;
5. Formarea unei atitudini critice față de efectele științei asupra dezvoltării tehnologice și
sociale, precum și a interesului față de protejarea mediului înconjurător;
6. Formarea unor valori și atitudini referitoare la impactul științelor asupra naturii și a
societății.

Tabel nr.9
Obiective cadru și competențe specifice(generale)pen tru științe cl. IX – XII

Obiective
cadru O1-Cunoașterea și înțelegerea termenilor și a conceptelor specifice din
științele naturii pe baza stabilirii de relații logice între acestea;
O2-Dezvoltarea capacității de explorare/investigare a realității și de
experimentare folosind instrumente și proceduri specifice științelor naturii;
O3-Dezvoltarea capacității de analiză și de rezolvare de probleme corelate
cu științele naturii, cu mediul natural și social;

6 O4-Formarea de valori și atitudini privind impactul cunoașterii disciplinei
asupra modului de relaționare cu mediul natural și social;

Competențe
generale C1-Recunoașterea și definirea conceptelor specifice ariei curriculare;
C2-Explorarea și experimentarea dirijată a unor fenomene și procese din
aria ș tiințelor naturii;
C3-Rezolvarea de probleme cu caracter teoretic și aplicativ circumscrise
mediului natural și social;
C4-Explicarea fenomenelor naturii într -un limbaj specific prin modelare
figurativă și simbolică și abstractizare;
C5-realizarea unor tra nsferuri cognitive specifice și nespecifice și
integrarea cunoștințelor și a metodelor de lucru specifice disciplinei, în
scopul aplicării lor în științele naturii, în activitatea de zi cu zi și în
tehnologii;

Propunerea de curriculum opțional /CDS vine în completarea disciplinelor din aria
curriculară a ȘTIINȚE – lor, fapt pentru care nu este necesară formularea unor alte obiective
cadru sau competențe generale, deoarece, credem, în acest fel pot fi suplinite lipsurile manifeste
ale abordărilor monodisci plinare actuale.

Competențe generale pentru CDS
„ Științele naturii din perspectivă interdisciplinară”

La terminarea perioadei alocate studiului științelor în abordare interdisciplinară elevii
trebuie să fie capabili :
C1. Să dovedească cunoașterea ș i înțelegerea corectă a termenilor specifici ariei, să utilizeze
eficient acești termeni, să identifice surse relevante de documentare ;
C2. Să facă dovada abilității de experimentare în domeniu;
C3. Să facă dovada capacității de explorare/investigare a fenomenelor din domeniul
științelor naturii folosind în cadrul aceleiași teme concepte din mai multe discipline;

7 C4. Să stabilească legături ale domeniului discutat cu alte domenii ale realității
înconjurătoare (stabilirea de conexiuni, similarități, metod e comune ale domeniilor conexe,
de abordare/investigare/aplicare), să identifice relații de tip cauză -efect;
C5. Să propună și să proiecteze o nouă investigație, ca o continuare, pe baza rezultatelor
activităților anterioare, cu caracter tot mai complex, implicând (interdisciplinar) elemente
din tot mai multe domenii;
C6. Să facă înregistrări și să raporteze în termeni științifici adecvați și într -o formă
corespunzătoare (logic, clar, estetic, grafic, folosind tehnologia IT) rezultatele
investigațiilor/ ex perimentelor realizate;
C7. Să identifice metode și tehnici eficiente pentru proiectarea, efectuarea și raportarea
rezultatelor activității, să aibă deprinderi de muncă în echipă;
C8. Să aplice noile achiziții din aria curriculară a științelor și în alte d omenii, în măsura în
care este posibil și util un asemenea demers.
Capacitatea de a stabili și a valorifica corelațiile interdisciplinare între „componentele”
ariei, raportul economic între aria de cunoștințe acoperită și timpul alocat învățării, transfe rarea
metodelor folosite și către alte domenii mai mult sau mai puțin (considerate) conexe poate fi un
câștig indiscutabil în perspectiva integrării rapide și eficiente în viața socială și profesională.
Nu poate fi neglijat nici aportul pe care o asemenea abordare îl poate aduce în procesul
școlar, pentru componenta educativă a activității. Putem menționa în acest sens conectarea cu
tematicile ce pot fi abordate în cadrul orelor de consiliere, pentru atingerea obiectivelor
educației patriotice, educației p entru mediu, a educației pentru sănătate, a educației rutiere, etc.

Valori și atitudini

Pe care elevii trebuie să le manifeste în urma parcurgerii curriculum -ului opțional :
– Interes și motivație sporită pentru studiul științelor naturii;
– Disponibilitatea de a depăși propriile convingeri, în scopul dobândirii unei viziuni
obiective asupra problematicii studiate ;
– Grija față de propria persoană, față de ceilalți și față de mediu;
– Capacitatea de a identifica metode și mijloa ce eficiente de investigare și rezolvare a
problemelor/situațiilor ;
– Interes pentru datele obținute prin metoda științifică și pentru aprecierea critică a
limitelor acestora

8 – Toleranță față de părerile celorlalți ;
– Spirit critic și autocritic ;
– Interes pent ru ameliorarea continuă a propriilor performanțe în domeniul
cunoașterii, implicarea în procesul de ănvățare/formare pe parcursul întregii vieți.

Modalități de evaluare

Așa cum afirmam și mai sus, alături de metodele clasice de evaluare, prin care se poa te
stabili gradul în care elevii și -au însușit noțiunile și legitățile (examinarea orală sau scrisă,
rezolvarea de probleme până la grad mediu de dificultate privind situații din disciplinele ariei
științe ), trebuie verificate și alte „acumulări” ale elevi lor date fiind scopurile declarate ale
perspectivei abordării interdisciplinare. Astfel, capacitatea de investigare și experimentare
poate fi evaluată prin aprecierea cu note sau calificative, în funcție de calitatea proiectului de
investigare realizat, de gradul de complexitate atins prin corelațiile interdisciplinare oferite de
zonele „de graniță”. Trebuie făcute remarci asupra acurateții măsurătorilor realizate, a modului
de prelucrare a datelor și a formei de prezentare a rezultatelor (diagrame, grafice , tabele,
scheme etc.) Pe parcursul desfășurării activităților profesorul trebuie să facă remarci asupra
intervențiilor membrilor grupelor de lucru, să încurajeze spiritul de muncă în echipă, cu
respectarea sarcinilor fiecărui membru al echipei, altruismul acestora.
Așa cum subliniam în capitolele anterioare, o importanță deosebită în atingerea
obiectivelor abordării interdisciplinare a științelor o are formarea la elevi a deprinderilor de
muncă experimentală, de activitate investigativă. Acest tip de acti vitate, bine organizată și
desfășurată, poate duce la formarea unor deprinderi cu arie largă de acoperire, de dobândire a
competențelor specifice muncii de cercetare științifică, atât în aria științelor, cât și în alte
domenii. Se pot identifica tipare/sch eme valabile în mai multe domenii, dar, cel mai important
aspect de semnalat, constă în sporirea capacitatății de transfer, adaptabilitatea și creativitatea
manifestate în abordarea și rezolvarea problemelor cu caracter din ce în ce mai complex, cu
grad de dificultate ridicat. Atât pentru clasele de gimnaziu, cât și pentru clasele de liceu
prezentăm în tabelele următoare propuneri de organizare a acestui tip de activitate, folosind o
schemă , care implică etapele de planificare -efectuare -înregistrare -interpr etare -raportare :

9 Cl.
Planificarea Realizarea Înregistrare
a Interpretarea Raportarea

11 Pornind de la ideile
elevilor, dezvoltate
prin discuție cu
profesorul, să se
elaboreze un plan
pentru o nouă
investigație.
Proiectarea de noi
investigații bazat e pe
rezultatele obținute,
cu scopul declarat de
a identifica legi
generale ale
domeniului Aplicarea unei
game largi de
abilități în
folosirea unei
aparaturi din ce
în ce mai
sofisticate.
Sugerarea de
metode mai
bune și mai
directe în
tehnica
investigației . Repetarea
observațiilor
pentru
obținerea de
rezultate
credibile.
Evaluarea
ponderii
tiparelor
remarcate pe
parcursul unor
investigații.
Utilizarea unei
game de metode
(grafice sau
relații
matematice)
comune pentru
interpretări.
Ponderea erorilor
și a re zultatelor
grosolane Includerea în
raport a unui
nomenclator
științific , a
simbolurilor și
a unei evaluări
a investigației.
Identificarea
surselor
de eroare.
Sugerarea altor
ipoteze de
testat.

10 Unitățile de învățare propuse pentru c lasa a XI -a și competențele generale vizate :

Unitatea de învățare Competențe
generale Nr. ore Săpt
data Obs.
1 Performanțe umane C2, C5, C8 2 1-2
2 Cucerirea și cercetarea spațiului
extraterestru C2, C5, C7 2 3-4
3 Substanțe organice și anorganice.
Substanțe biodegradabile și
nonbiodegradabile C1, C5, C6 2 5-6
4 Similitudini între funcționarea
materialului genetic și a calculatorului C1, C5, C8 1 7
5 Oscilații, unde, sunete, lumină .
Clasificări, producere și propagare C1, C3, C6 2 8-9
6 Influ ența undelor asupra materiei
organice și anorganice C2, C6 2 10-11
7 Transmiterea și stocarea
informațiilor.Sisteme de coduri C2, C5, C7 2 12-13
8 Proiectarea și realizarea unui produs,
pe grupe de lucru, la final de semestru C1 – C8 4 14-17
9 Ecosi steme naturale și ecosisteme
artificiale C2, C5, C8 2 18-19
10 Dinamica fenomenelor din biosferă și
influența ei asupra viitorului societății
umane C2, C5, C8 2 20-21
11 Factori responsabili în menținerea
unui mediu sănătos în biosferă C2, C5, C8 3 22-24
12 Eseu -“Echilibrul economic, social și
politic – dinamici, cauze” C2, C5, C8 2 25-26
13 Studiu comparativ -“Folosirea a
diferite forme de energie în activitatea
umană” C2, C5, C8 2 27-28
14 Efectele radiațiilor (mecanice și elmg.)
asupra substanțe lor organice și
anorganice C2, C5, C8 2 29-30
15 Proiectarea și realizarea unui produs
finit (proiectare, materiale, justificare
utilitate, costuri, publicitate, ambalaj) C1 – C8 4 31-34

11 Repere bibliografice

1. Băban, A., (2001), „Consiliere educa țională”, Editura……, Cluj Napoca
2. Bocoș, M., (2002),„Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune”,Ediția a II -a,
Revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
3. Bocoș, M., (2003), „ Teoria și practica cercetării pedagogice ”, Ca sa cărții de știință,
Cluj – Napoca.
4. Bocoș, M., (2007), „Didactica disciplinelor pedagogice – un model constructivist”,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
5. Bodea, M., Șoitu, C., (2001) „ Culegere metodică predarea -învățarea fizicii ”,
vol. 1 -5, Reprografia Universității Transilvania Brașov.
6. Chirilă, I.D., (2005), „Științele naturii în planurile de învățământ în secolul al XX -lea”,
în „Preocupări actuale în științele educației”, coord. Miron Ionescu, Colecția
Universitas, Editura Eikon, Cluj -Napoca.
7. Ionescu, M., Radu, I.,(1995), „Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj -Napoca
8. Ionescu, M., (coordonator), (1998), „Educația și dinamica ei”,
Editura Tribuna Învățământului, București;
9. Ionescu, M. , (2000), „Demersuri creative în predare și învățare”, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
10. Iucu, R., (2002), „Instruirea școlară”, Editura Polirom, Iași.
11. Niculescu, R.M., (2003), „Teoria și managementul curriculum -ului”,
Editura Universității „Transilvania” Brașov;
12. Rogers, C., (1998), „Making the Grade” , Covington University, (Cambridge), U.S.A.
13. Romero, F (coord.) (1980), „Concepts in science” – Curie edition, Harcourt
Brace Jovanovich , New York
14. Sfichi, R., (1988), „Caleidoscop de fizică”, Editura Albatros, București.
15. Shipman, T.J., Wilson, D.J., (1990), „ An introduction to Physical Science ”,
D.C.Heath and Company, (SUA).
16. C.N.C. -M.E.C. ,(2001), „S eria liceu, Programe școlare 4 aria curriculară
matematică și științe ale naturii”, Editura Tipogrup press, Buzău.
17. C.N.C. , (2001), „Ghidurile metodice pentru aplicarea programelor în învățământul
preuniversitar.”, C.N.C. -M.E.N., București
18. Academie D' Orleans -Tours, (1997), „ Renovation Pedagogique des Colleges –
Physique -Chemie en Cinquieme ”.
19. Ministerul Educației și Cercetării, (2002), „Ghid metodologic, aria curriculară
mate matică și științe ale naturii – liceu”, București.
20. Royal Danish Ministry of Education – Science (mathematics, -physics – chemistry),
Syllabus, 1992 (DK).
21. Science -Consultation Report, Northern Ireland Curriculum Council (NI CC) –
1990 Belfast (NI -UK).
22. Department of Education – Northern Ireland(DENI), Curriculum (Programmes
of Study and Attainment Targets in Science) Order (Northern Ireland)(1992)(NI -UK).
23. AQA (Assesement and Qualifications All iance), „General Certificate of Education”
(1999), Physics B, Specimen Units and mark Schemes, MPG Unwin Brothers,
The Gresham Press, Old Woking, Surrey, UK.