„…dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du -te pe Bărăgan: e ținutul pe care creatorul l -a hărăzit Munteniei pentru ca românul să… [606961]

1 ARGUMENT

MOTTO :
„…dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du -te pe Bărăgan: e ținutul pe
care creatorul l -a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie. ”1
(Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului )

Aceast ă lucrare prezint ă o micro monografie dialectal ă a comunei Ștefan cel Mare din
județul Călărași. Am ales aceast ă zonă de studiu deoarece este localitatea mea de ba ștină,
unde am copil ărit și consider c ă este foarte important de urmărit evolu ția acesteia de -a lungul
timpului.
Lucrar ea se bazeaz ă pe o atent ă documentare bibliografică și statistică, interpretarea,
prelucrarea și analiza unor serii de date statistice consemnate în arhiva Prim ăriei Ștefan cel
Mare , dar și a informațiilor culese de la locuitori.
În această lucrare mi-am p ropus s ă eviden țiez informa ții despre aceast ă localitate , dar și
o descriere a particularit ăților dialectale ale locuitorilor , acest studiu fiind realizat prin
analizarea și interpre tarea mai multor documente, dar și prin interviu .
Această temă este una d e actualitate, deoarece nu s -a mai realizat până în prezent nicio
altă lucrare care să vizeze această temă sau asemănătoare cu aceasta. Așadar mi -am propus să
întocmesc această lucrare pentru observarea și cunoașterea mai detaliată a acestui aspect din
viața comunității localității mele de baștină.
Deși am copilărit și am locuit în această comună nu am acordat o atenție deosebită
modului de vorbire al locuitorilor, dar prin intermediul interviului am intrat în contact direct
cu locuitorii comunei, i–am observat mai atent și am realiza t o analiză dialectală a
subdialectului muntenesc și a caracteristicilor acestuia prezente în aceast ă zonă a Munte niei,
pe care locuitorii acestei localități le folosesc zi de zi în conversațiile lor.
Datorit ă faptului c ă aceast ă localitate este format ă din locuitorii veni ți din zona Prahovei
și a bazinul ui inferior al D âmbovi ței, care au adus cu ei modul de viață, graiurile proprii, îmi
propun ca în aceast ă lucrare s ă prezint evoluția și transformările pe care graiurile acestora le-
au suferit de -a lungul anilor și pe care le -au implementat și urma șilor lor.

1 Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului, Editura Gramar, 2009, p. 2.

2 Deși în ultimii ani în localitate au venit locuitori din mai multe p ărți ale țării, majoritatea
din Moldova, ace știa nu au adus niciun aport dialectal asupra comunit ății, dim potriv ă, aceștia
au fost absorbi ți de comunitate și în timp și-au schimbat registrul dialectal prelu ându-l pe cel
al locuitorilor deja stabili ți în aceast ă zonă, adică cel mun tenesc . Ca urmare, particularit ățile
dialectale ale comunit ății nu au suferit sch imbări majore , dar îmi propun să realizez un studiu
cât mai amănunțit din acest punct de vedere .
Doresc s ă mulțumesc Prim ăriei Ștefan cel Mare și locuitorilor comunei pentru
informa țiile acordate, de și am ales s ă fac acest studiu în ciuda s ărăciei informa țiilor
arheologice și documentare și a unor reticențe ale oamenilor.

3 Capitolul 1. Comuna Ștefan cel Mare – date generale

1.1. Scurt istoric al localită ții
Istoria a fost dintotdeauna foarte importantă pentru români și a avut un rol important în
evoluția poporului și a țării.
Istoria comunei Ștefan cel Mare are un rol important în evoluția și dezvoltarea localității ,
deoarece generațiile de locuitori înțeleg mult mai bine constituirea și procesele prin care au
trecut bunicii și străb unicii lor pentru a înființa localitatea și ei pot contribui la dezvoltarea
acesteia pe viitor.
Comuna Ștefan cel Mare se afl ă la 50 km de municipiul re ședință de jude ț, Călărași,
comun ă ce poart ă numele domnitorului Ștefan cel Mare.
Localitatea es te rela tiv recentă , deoarece este o urmare directă a reformei agrare din
1921. În urma legiferării de către Parlamentul țări i, a acestei noi legi funciare , mulți țărani
îndreptățiți au primit pământul cuvenit în urma faptelor de vitejie săvârșite în primul r ăzboi
mondial. Nu au avut unde primi loturile cuvenite și astfe l au fost trimiși spre Bărăgan .
Reprezentanții țăranilor din Prahova au fost înd rumați către localitatea Borcea , în partea
estică a acestei așezări, aceștia au refuzat, apoi au fost direcți onați în nordul acestei așezări , la
15 km distanță, aici pânza freatică era la mare adâncime (70 m – Platoul Hagienilor ). Din acest
motiv , au mers mai la nord-vest, unde s -au stabilit și în 1924 au început parcelarea vetrei
satului. Au primit pământ și parcel e pentru constr uirea caselor cei din Târlești, Apostolache și
Cărbunești , apoi în 1928 au primi t și cei din Lupșanu (Ialomița) . În 1930 au venit și cei din
Dâmbovița, Muscel și Buzău. Așezarea nou fo rmată s -a numit Cocargeaua Nouă , fiind
arondată localită ții Cocargeaua (azi Borcea ) .
Moșia pe care coloniștii au primit loturi (5ha) aparținuse Anei Calimachi .
Localitatea a preluat numele de la centrul de colonizare care se chema „Ștefan cel Mare”.
A fost înființată ca unitate admi nistrativ -teritorială în an ul 1931 purtând denumirea de
Cocargeaua No uă până în decembrie 1941 când a luat numele de Ștefan cel Mare.
În harta întocmit ă și executat ă de M.D. Moldoveanu, profesor cartograf, editat ă de
institutul cartografic Unirea din Bra șov, imprimat ă în 1946 ca urm are a aprob ării nr. 3482 din
19.10.1946 a Ministerului Informa țiunilor, Direc ția Cultural ă, acutala localitate Ștefan cel

4 Mare se reg ăsește su b denumirea de Coloni ști situat ă la nord de calea ferat ă Bucure ști –
Constan ța, la vest de gara B ărăganul.

Fig.1 Harta comunei Ștefan cel Mare
(Sursa: arhiva primăriei , autor M.D. Moldoveanu )

În perioada 1952 -1968 , comuna a făcut parte din regiunea Bucure ști, raionul Fete ști.
Potrivit Legii nr.2 din 1968 privind împărțirea administrativ teritorial ă – valabil ă și astăzi
cu modific ările și complet ările ulterioare, comuna Ștefan cel Mare a f ăcut parte din jude țul
Ialomi ța, iar de la re înfiin țarea jude țului C ălărași, în ianuarie 1981 a fost arondat ă acestei
unități administrativ teritoriale. În aprilie 1989, împreun ă cu alte patru comune din
componen ța jude țului C ălărași a fost desfiin țată, satul Ștefan cel Mare fiind arondat comunei
Perișoru. În ianuarie 1990 au fost reconstituite toate structurile de putere și administrative,
comuna Ștefan cel Mare fiind re înfiin țată în limitele ei actuale, av ând o suprafa ță de 2344
hectare din care intravilan 230,77 hectare, potrivit P.U.G.2- lui aprobat prin Hot ărârea nr. 49
din 03.11.2004 la care se adaug ă 68,36 hectare cu func țiuni de zon ă unități agricole,
industriale și depozitar e, aprobate prin Hot ărârea Consiliului Local nr. 48 din 15.11.2012.
Denumiri ale localit ății:
– Satul Cocargeaua Nou ă – 1921
– Comuna Cocargeaua Nou ă: 1 ianuarie – 21 august 1931;

2 http://blog.equinox.ro/ce -sunt-pug-ul-puz-ul-si-pud-ul/PUG – Plan de Urbanism G eneral, consultat în data de
13.05.2018.

5 – Satul Cocargeaua Nou ă – august 1931 – decembrie 1932 (aparținând de Comuna
Perișoru);
– Comuna Cocargeaua Nou ă: ianuarie 1933 – 31 martie 1939;
– Satul Cocargeaua Nou ă: aprilie 1939 – iunie 1941 (apar ținând de Com una Ion
Gheorghe Duca (Peri șoru);
– 1941 decembrie începe s ă se foloseasc ă denumirea Comuna Ștefan cel Mare ;
– 24 ianuarie 1981 comuna trece de la Jude țul Ialomi ța la Jude țul Călărași;
– 15 mai – decembrie 1989 Satul Ștefan cel Mare, Comuna Peri șoru;
– ianuarie 1990 – Comuna Ștefan cel Mare, Jude țul Călărași.
Printre cei care au condus destinele localității sunt enumera ți: Marin N. Gheorghe , Rizea
Gheorghe , Nicolae Ilie, Goicea Gheorghe , Marin Gh. Ion, Pandea Gh. Nicolae – primarul
actual.

1.2. Așezare geografică
Comuna Ștefan cel Mare este localizată în județul Călărași, județ aflat în partea de sud –
est a Român iei, pe malul stâng al fluviului Dunărea și al brațului Borcea.
Se învecineaz ă la est cu municipiul Fete ști, la sud cu comuna Borcea, la vest cu comuna
Perișoru și la nord cu comuna S ăveni.

Fig. 2. Hart ă cu vecinii comunei Ștefan cel Mare
(Sursa: arhiv a primăriei )

6 Comuna Ștefan cel Mare are în componența sa un singur sat și anume satul Ștefan cel
Mare. Comuna este situată la nord de munic ipiul Călărași la aproximativ 47 km de acesta.
Accesul către municipiul Călărași se realizează prin intermediul dr umului comunal DC6 și
DN3A.
Față de orașul Fetești, comuna Ștefa n cel Mare este situată la o di stanță de aproximativ
16 km, iar leg ătura dintre cele două se realizează at ât pe cale rutieră cât și pe cale feroviar ă.
Legătura rutier ă se realizează prin int ermediul drumului comunal DC6 și a drumului național
DN3A.

Fig.3 Hartă poziție geografică a comunei Ștefan cel Mare
(Sursa: arhiva primăriei )

– Comuna Ștefan cel Mare

1.3. Relief
Unitate administrativ – teritorial ă a jude țului C ălărași, comuna Ștefan cel Mare este
situat ă în Câmpia B ărăganului.

7 Relieful comunei este în întregime unul de câmpie, cu suprafața relativ netedă, care local
înclină ușor către sud, direcție în care este orientat cursul Mostiștei, afluent al Dunării. Solul
este acoperit cu u n strat gros de loess ce a favorizat apariția și dezvoltarea crovurilor.
Cotele terenului fa ță de referin ța conve nțional ă, Marea Neagr ă, sunt cuprinse între 50 m
– 60 m, terenul fiind preponderent plat.
Din punct de vedere morfologic , comuna aparține părți i de nord -est a Bărăganului sudic.
Adâncimea maxim ă de înghe ț în teren natural este de 0,70 – 0,80 m, conform STAS3
6054/77.

1.4. Clima
Din punct de vedere climatic, zona se caracterizează prin climat continental excesiv, cu
contraste mari de la vară la iarnă.
Precipitațiile atmosferice sunt de asemenea specifice climatului continental. Ploile din
sezonul cald sunt repezi, de scurtă durată, cu caracter de aversă, dar cu frecvență mică. Ploile
de toamnă sunt de lungă durată și sunt caracterizate prin canti tăți mici de precipitații care se
infiltrează treptat în sol, contribuind, parțial, alături de precipitațiile sezonului rece, la
refacerea rezervei de apă din sol.
Regimul precipitațiilor atmosferice însumează anual circa 500 mm, cu un maxim la
sfârșitu l primăverii când cad circa un sfert din valoarea totală a acestora.
Potențialul caloric, consecință a duratei prelungite de strălucire a soarelui este de circa
125 kcal/cmp. Acesta este înregistrat în special în perioada aprilie -septembrie.
Temperaturile înregistrează valori medii anuale de 10 -11 grade Celsius. Valorile medii
anuale negative sunt prezente în intervalul decembrie -februarie, iar cele medii pozitive în
intervalul martie -noiembrie. Luna cea mai rece este ianuarie și în acest interval tempera turile
se situează în jurul valorii de -3 grade Celsius. Luna cea mai caldă este luna iulie, cu valori
medii în jurul a 23 grade Celsius.
Vânturile predominante sunt crivățul iarna și vara băltărețul.

3 DEX `12 = Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan – Al. Rosetti” – STAS, stasuri, s. n. (Ec. pol. ) Standard de stat. – Sta[ndard] + s[tat], p.1046.

8 Fiind lipsit de adăposturi naturale, Bărăganul este expus iarna viscolelor provocate de
deplasarea maselor de aer rece, polar, către Mediterană, iar vara invaziei maselor de aer
continental, supraîncălzit.
În Bărăgan, vântul cel mai caracteristic este cel de nord -est (criv ățul) care are și cea mai
mare frecven ță anuală. El bate în special iarna, dar se simte destul de des și toamna
(octombrie, noiembrie) și primăvara (martie, aprilie).

1.5. Rețeaua hidrografică
Localitatea Ștefan cel Mare aparține bazinului hidrografic al Dunăr ii.
În ceea ce privește existența pe teritoriul comunei a cursurilor și oglinzilor de apă, din
datele existente reiese numai existența unor bălți cu stuf.
Pânza de apă freatică se găsește la o adâncime de 10 -30 m etri uneori chiar mai mult
datorită cuverturii groase de loess. În general, teritoriul comunei se află într -o zonă deficitară
în apă freatică datorită precipitațiilor reduse cantitativ (400 -500 mm/an).

1.6. Flora, fauna și solurile
Comuna Ștefan cel Mare și împrejurimile acesteia este reprezentată prin pajișt i stepice
care ocupă suprafețe destul de restrânse îndeosebi pe islazuri comunale. Cele mai raspândite
specii de plante ierboase sunt: păiușul, pir ul, negara, pelinița .
Vegetația forestieră este reprezentată din resturi ale fostelor păduri, care ocupase ră
suprafețe întinse în jurul comunei : stejarul brumăriu, frasinul, mojdre anul, mărul și părul
pădureț . Prin plantații s -a introdus salcâmul.
Fauna este cea caracteristică zonei de stepă, reprezentativi fiind : popândăul, iepurele,
hârciogul, șoarecele de c âmp, dihorul, iar dintre păsări , spurcaciul asemănător cu dropia, dar
mai mic ( pe cale de dispariție), prepelița, potârnichea și în general, păsări care își fac cuibul
în frunze.
În comuna Ștefan cel Mare întâlnim soluri cernoziomice, formate pe loess, c are dispun
de substanțe nutritive și prezintă cea mai ridicată fertilitate naturală pentru cultura plantelor .
Din cauza climatului secetos, terenurile cu astfel de soluri au nevoie de irigații.

9 Renumele Bărăganului de “grânar al țării” se datorează în prim ul rând calităților
solurilor sale. Solurile din Bărăgan reprezintă prelungirea cea mai vestică a tipurilor de soluri
din câmpiile Europei răsăritene.
Cel mai răspândit tip de sol, care se întâlnește în întreaga zonă, este cernoziomul
(pământ negru).
Cerno ziomul este solul caracteristic al ținuturilor cu climat temperat continental, unde
precipitațiile nu depășesc în general 500 mm anual și unde vegetația naturală în perioada de
formare au constituit -o ierburile de stepă. Este un sol bogat în humus (elemen t format din
material organic, rezultat din compunerea plantelor și animalelor care trăiesc în sol, precum și
microorganisme vii).

1.7. Evoluția populației
Mișcarea naturală a populației presupune analiza schimbărilor intervenite în structura
acesteia, cu antificate prin intermediul anumitor indicatori cum ar fi evoluția acesteia de -a
lungul unei anumite perioade de timp, sporul natural înregistrat în comună, numărul de
căsătorii și de divorțuri înregistrate, numărul de născuți morți, precum și alte aspecte care
subliniază modificările relevante pentru demografia comunei Ștefan cel Mare
Evolu ția popula ției totale din comun ă în perioada 2002 – 2011 indic ă o ușoară tendin ță
de descre ștere a acesteia a șa cum rezult ă din datele recens ămintelor din anii respectiv i.

Tabel nr.1 Numărul locuitorilor în anii 2002 și 20 11

10 1.7.1. Natalitatea , mortalitatea și sporul natural
Natalitatea este indicatorul demografic care influențează considerabil rezervele forței de
muncă în viitor. Ea este influențată de scăderea mortal ității infantile, creșterea rolului femeii în
activitatea și viața social -economică, nivelul de trai, nivelul de cultură și civilizație , nivelul
igienico -sanitar și schimbarea comportamentului demografic a cuplurilor căsătorite.
Din datele deținute, indice le natalității a oscilat de la o perioadă la alta. Cel mai mare
număr de născuți vii a fost înregistrat în anul 2000 , în numar de 65.
Num ărul de n ăscuți vii în perioada 2005 – 2013, din comuna Ștefan cel Mare este
prezentat în urm ătorul grafic.

Fig. 4 Număr născuți vii 2005 – 2013
(Sursa: arhiva primăriei – recensământul populației)
Mortalitatea este unul din fenomenele geografice influențate în mare măsură de factorii
sociali, economici, de structura pe grupe de vârstă și sexe, de nivelul igienico -sanita r și
cultural.
Creșterea mortalității este determinată de ponderea populației vârstnice în rândul căreia
numărul de decese este mai mare. Astfel menținerea la nivel ridicat a morbidității precum și a
mortalității infantile influențează evoluția mortalităț ii.
Cel mai mare numar de decese s -a înregistrat în comun ă în anul 2006, respectiv 42, și
cel mai mic num ăr în anul 2013, respectiv 19. Pentru ceilal ți ani din perioada 2005 – 2013 nu
se poate sublinia o tendin ță clară de cre ștere sau sc ădere a num ărului de decese din comun ă.

11

Fig. 5 Număr decese 2005 – 2013
(Sursa: arhiva primăriei – recensământul populației )
Sporul natural este determinat direct de evoluția natalității și a mortalității
Sporul natural a înregistrat valori pozitive în anii 2005, 2007 și 2013 și valori negative în
ceilal ți ani ai perioadei 2005 -2013.

Fig. 6 Sporul natural în perioada 2005 -2013
(Sursa: arhiva primăriei – recensământul populației )

1.7.2. Structura popula ției pe categorii de v ârstă

La 20.10.2011, din totalul d e 3236 de locuitori, popula ția cu v ârste cuprinse între 15 – 19
ani era de 263 persoane. Un num ăr semnificativ de locuitori, respectiv 327 persoane aveau
vârste cuprinse între 40 – 44 ani.
Din totalul de 3236 locuitori, 1666 sunt b ărbați și 1570 sunt femei.

12 Densit atea popula ției este de 10,82 locuitori/ha raportat ă la suprafa ța de 299,14 ha
(intravilan) a localit ății.

Fig. 7 Clasificarea locuitorilor pe categorii de v ârstă și sexe
(Sursa: arhiva primăriei – recensământul populației )

1.7.3. Structura con fesională pe religii
Potrivit rezultatelor finale ale recens ământului din 2011, reiese faptul c ă popula ția din
localitatea Ștefan cel Mare are urm ătoarele confesiuni:
– 3132 locuitori sunt cre știni ortodoc și;
– 8 locuitori sunt de alt ă religie;
– Pentru 90 de lo cuitori situa ția nu este declarat ă.

1.8. Infrastructura socială și fizică
1.8.1. Infrastructura școlară
Legat de școala din localitatea Ștefan cel Mare, primele atestări ale acesteia se regăsesc
în procesele verbale ale revizorilor școlari, care inspectau locațiile școlare din județ.

13 Din următorul proces verbal reiese faptul că școala funcționează din anul 1928. Aceasta
este prima atestare scrisă a existenței unei activități școlare în localitatea Ștefan cel Mare.
Conform prezentului proces verbal, spaț iul în care școala își desfășura activitatea era închiriat
de la un cetățean, neavând un spațiu propriu.

PROCES -VERBAL4

Astăzi, 11 decembrie 1928 , am inspectat școala primară mixtă din comuna Cocargeau a,
satul Cocargeaua -Nouă care funcționează cu un singu r post ocupat de D -l DRAGO S
CALINESCU învățător normalist . Școala nu are local propriu și funcțione ază într -o casă luată
cu chirie . Nu este higienică , dar n ici alta mai bună nu se găsește .
Această școală a luat ființă anul acesta la 1 septembrie 1928, fu ncționân d numai clasa I -a
și II-a unite ; celelalte clase nu funcționeză întrucît părinții și -au dus copiii pe la școlile din
satele de unde sunt veniți.
Revizor școlar…

Fig. 8 Școala localități i Ștefan cel Mare – 1962 Fig. 9 Școala Gimnazială Dragoș Marin -2018
(Sursa: arhiva școlii) (Sursa: arhivă personală)

„Dacă la început școala func ționa într -o clădire închiriată , în prezent are două corpuri
de clădire proprii .”5 De-a lungul anilor școala a beneficiat de multiple îmbun ătățiri. În ultimii
doi ani, aceasta a fost modernizat ă cu ajutorul unor proiecte europene implementate ,
actualmente fiind renovat ă conform normelor europene, având cam ere de filmat și toate

4 Elena Ivan, Vasilica Popa , Mihai Ivan, Gheorghe Fianu, Monografia Școlii cu clasele I – VIII Ștefan cel
Mare, Călărași , 2006, p. 6.
5 Ibidem , p. 14.

14 utilitățile necesare bunei funcționări a acesteia și a luat numele de Școala Gimnazială Dragoș
Marin .
Pe lângă activitatea instructiv – educativă desfășurată în clasă, învățătorul și mai apoi
profesoru l aveau și preocupări culturale , artistice, științifice.
Activitatea cultural – artistică și -a adus o deosebită contribuție în educarea și formarea
multor generații de elevi. Atât prin conținut, cât și prin formele artistice de exprimare, ea a
oferit elevilor școlii noi posibilități de dezvoltare a sentimentelor umane cu caracter pozitiv .
Domnul profesor de matematic ă, Gheorghe Fianu a compus pentru elevii școlii un imn
care să -i reprezinte , să-i unească mai mult și să -și aducă aminte cu plăcere de faptul că au fost
elevii Școlii Gimnazi ale din comun a Ștefan cel Mare.

Imnul elevilor din com. Ștefan cel Mare6
Muzica și versurile: prof. Gheorghe FIAN U

6 Ibidem , p.45.

15 Din datele referitoare la sistematizarea localit ății, aceasta dispune de infrastructur a în
vederea furniz ării de servicii educa ționale popula ției.
Situa ția unit ăților de învățământ existente în localitate în anii 2000, 2004 și 2014 și
dotările de care dispun acestea este prezentat ă în urm ătorul tabel.

Unități de învățământ 2000 2004 2014
2 2 2
Grădinițe de copii 1 1 1
Școli învățământ primar, gimnazial 1 1 1
Săli de clas ă și cabinet e 7 8 13
Laboratoare școlare 3 3 3
Tabel nr. 2 Situa ția unităților de învățământ în anii 2000, 2004 și 2014
(Sursa: arhiva școlii)

1.8.2. Serviciile de s ănătate
Din datele culese la nivel local reiese c ă în comuna Ștefan cel Mare exist ă infrastructur a
de baz ă necesar ă furniz ării serviciilor medicale c ătre popula ție, exist ă un dispensar uman unde
își desf ășoară activitatea un medic de familie, un medic stomatolog și o farmacie.

1.8.3. Obiective culturale
Institu țiile de cultur ă din localitatea Ștefan cel Mare sunt reprezentate de lăcașul de cult,
căminul cultural din localitate și de o bibliotec ă.
Pe teritoriul comunei se afl ă o singur ă biseric ă creștin-ortodox ă, Biserica Sf. Dumitru .

Fig. 10 Biserica Sf ântul Dumitru – comuna Ștefan cel Mare
(Sursa: arhivă personală)

16 Căminul cultural are o capacitate de 200 locuri și au loc manifest ări culturale,
evenimente organizate de gradini ță și școală, nun ți etc.
A fost reabilitat în anul 2005, c ând s-au schimbat geamurile și ușile. Acesta a fost
modernizat în anul 2017 cu ajutorul unui proiect european, av ând un spa țiu dedicat organiz ării
nunților și unul pentru evenimentele culturale.

Fig. 11 și 12 Căminul cu ltural vechi, respectiv -renovat
(Sursa: arhivă personală)

Biblioteca se află în incinta Punctului de Acces Public la Informație ( PAPI ), are un fond
de carte de 10 200 volume și sunt înscri și 412 cititori. Sunt puse la dispozi ția acestora c ărți
de literatur ă, știință, tehnic ă, ziare etc. Datorit ă numărului mare de cititori s-a încercat mărirea
volumului de carte pe toate domeniile. Bib lioteca comunală organizează expoziții de carte,
concursuri de recit ări și alte activități culturale în parteneriat cu Școala Gimnazială și cu copiii
din cadrul Centrului de Zi pentru copi i defavorizați „Sfântul Nicolae”.

Fig. 1 3 PAPI
(Sursa: arhivă personală)

17 1.8.4. Obiceiuri și tradi ții
În legătură cu tradițiile existente la nivelul comunității locale, este greu de afirmat că
există un ansamblu tradițional . Exist ă parțial tendința de a păstra obiceiurile vechi, parțial
adaptarea unor obiceiuri provenite din alte zone.
Schimbările soci al-demografice prin care a tr ecut localitatea de-a lungul timpului au
adus și schimbări ale obiceiurilor și tradițiilor, folclorului, schimbări în ceea ce privește
aprobarea a ceea ce este tradițional, ceea ce este modern, contemporan.
În ziua de Bobotează, întreaga comunitate se duce la biserică unde se săvârșește Slujba
Agheasmei celei mari și Sfințirea apei. La sfârșitul slujbei se realizează "botezul cailor". Rând
pe rând sănii le și căruțe le cu caii împodobiți frumos trec prin fața preotului care îi stropește cu
apă sfințită.
De F lorii oamenii duc acasă salcie sfințită și o pun la icoane pentru binele casei, iar
copii merg la colindat.
De Paști exist ă un adevărat ritual care era respectat de bătrâni cu strictețe. Ouăle se
vopseau în Joia Ma re; vinerea se ținea post negru, bătrânii mergeau la spovedit împreună cu
nepoții și se cocea cozonacul, iar participarea la deniile din Săptămâna Mare se respecta cu
sfințenie . Acest e obiceiuri se păstrează și astăzi, însă încărcătura spirituală s -a pierdut , datorită
oscilării între tradițional ș i modern.
Un bogat folclor al obiceiurilor marca sărbătorile de iarnă – Moș ajunul, Steaua,
Colindele, Pluguș orul, Sorcova.
Un eveniment devenit tradi ție îl reprezint ă “Ziua Comuneii“ . Aceast ă manifestare este
organizat ă în fiecare an, în prima s âmbătă și duminic ă a lunii iulie, de c ătre administra ția
local ă în parteneriat cu biserica din localitate. Programul începe cu o slujb ă religioas ă și se
continu ă cu o serie de concursuri sportive și activit ăți culturale.

1.8.5. Infrastructura de transport
a. Transport ul rutier
Comuna este străbătută de DN 3A București -Constanța, de la vest la est. Cea mai
apropiată localitate urbană este municipiul Fetești, județul Ialomița, situat la 16 km. Față de
municipiul Călărași, comuna Ștefan cel Mare este situată la o distanță de circa 50 km.

18 Legătura rutieră dintre comuna Ștefan cel Mare și localitățile învecinate se asigură prin
intermediul a două căi de comunicație și anume drumul nați onal DN 3A și drumul comunal
DC6.
b. Transportul feroviar
Localitatea dispune de infrastructur ă feroviară de transport, linia de cale ferată București
– Constanța, cea mai apropiată stație CFR fiind situată la intrarea în localitate.
c. Transportul în comun
Mobilitatea locuitorilor din localitatea Ștefan cel Mare este garantată prin accesul
acestora l a mijloacele de transport în comun care circulă pe ruta Călărași –Fetești sau Slobozia
– Fetești.

1.9. Dezvoltarea economico – socială
Principala problemă economică a localit ății este numărul relativ restrâns de activități
economice care se structurează în principal pe exploatarea resurselor din agricultură.
1.9.1. Agricultura
Poten țialul natural și factorii de produc ție existen ți în zon ă au favorizat dezvoltarea
agriculturii, care reprezint ă principala ramur ă a economiei locale.
Fiind situat ă într-o zon ă preponderent agrar ă, comuna Ștefan cel Mare dispune de soluri
fertile, bogate în substan țe nutritive, ce pot constitui baza de plecare în exploatarea unor
culturi intensive. Terenurile agricole formate pe loess necesit ă irigații bogate.
Statisticile existen te la nivel jude țean conduc c ătre concluzia potrivit c ăreia majoritatea
terenurilor agricole se afl ă, ca urmare a derul ării procedurilor de constituire și reconstituire a
dreptului de prop rietate, în prop rietate privat ă.
În ceea ce prive ște terenurile destinate folosin ței agricole la nivel ul comunei, acestea
însumeaz ă 2072 ha, aceast ă suprafa ță fiind suficient ă față de nevoile popula ției.
Principalele culturi agricole sunt cerealele pentru boabe. În ceea ce prive ște celelalte
modalit ăți de utilizare a teren ului agricol, precum și practicarea altor culturi, acestea sunt
sporadice, întruc ât condi țiile climatice sunt mai pu țin favorabile dezvolt ării acestor tipuri de
activit ăți.
În comuna Ștefan cel Mare, sunt înregistrate peste 20 de firme, care au ca obiect d e
activitate comerțul cu produse alimentare și nealimentare și mai multe societăți agricole, din

19 care una practică agricultură în sistem ecologic ,,SC Auger Petruș SRL”, condusă de
inginerul Aurel Petruș. Acesta cultiv ă cereale, plante leguminoase și plante produc ătoare de
semin țe oleaginoase.

Fig. 14 și 15 Societatea agricolă ,,SC Auger Petruș SRL”
(Sursa: arhiva primăriei )
De altfel, întreprinzătorii din comuna Ștefan cel Mare au sesizat potenț ialul de creștere al
pieței locale a produselor „bio” și au realizat investiții nu numai pentru producția de cereale
ecologice, ci și pentru creșterea găinilor ouătoare în sistem ecologic.

1.9.2. Sectorul comercial și de servicii
În localitatea Ștefan ce l Mare exist ă diverși agen ți economici, majoritatea firmelor fiind
axate pe activitatea d e comer ț cu am ănuntul , în următorul tabel sunt prezentați doar c âțiva
dintre aceștia : AUGER PETRUȘ S.R.L. , DAV ALDI S.R.L. , REZEDA S.R.L. , NIK MAR
S.R.L. etc.

20 Capitolul 2. Graiul din comun a Ștefan cel Mare

2.1. Considerații despre termenii dialect și grai
De-a lungul timpului termenul de dialect a fost dezbătut de mai mulți cercetători și
definit de către aceștia în diverse moduri.
Ferdinand de Saussure afir mă că dialectele sunt idiomuri care „nu se deosebesc dec ît
într-o foarte mică măsură ”, între ele și limbă existând „o diferență de cantitate, nu de
măsură. ”7
Antoine Meillet definește dialectul ca „un ansamblu de graiuri diferite, prezentînd
caractere comu ne și mai asemănătoare între ele decît sînt cu cele ale altor graiuri ce aparțin
aceleiași limbi. ”8
O altă definiție a dialectului este cea a lui Jules Marouzeau, care afirmă că „Un dialect
se definește printr -un ansamblu de particularități în sensul că gr uparea lor dă impresia unui
grai distinct de graiurile vecine, în ciuda înrudirii care le unește .”9
După Dimitrie Macrea, dialectele „sînt varietăți ale limbii comune, vorbite pe anumite
întinderi teritoriale ”, care au „particularități proprii, mai ales fo netice și de vocabular .” În
ceea ce privește lexicu l și structura lor gramaticală, acestea „sînt, cu mici deosebiri, aceleași
cu ale limbii comune. ”10
După toate aceste definiții ale dialectului, rezultă că acesta se caracterizează ca „unitate
distinctă ”11 printr-o serie de particularități fonetice, morfosintactice și lexicale proprii. O
subcategorie teritorială a dialectului admisă de toți lingviștii este graiul.
În lucrarea Dialectologie română12, Matilda Caragiu Marioțeanu afirmă faptul că o a
doua grupă de cercetători neagă, refuză existența limitelor dialectale și a dialectelor.

7 Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique générale , Paris, 1960, p.264 , apud Matilda Ca ragiu Marioțeanu,
Ștefan Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1977, p. 16.
8 Antoine Meillet, La méthode comparative en linguistique historique , Paris, 1954, p.54 , apud Matild a Caragiu
Marioțeanu, Ștefan Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1977, p. 16.
9 Jules Marouzeau, Lexique de la terminologie linguistique , Paris, 196 1, p.75 , apud Matilda Cara giu Marioțeanu,
Ștefan Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1977, p. 16.
10 Dimitrie Macrea, Probl eme de lingv istică ., p.65 , apud Matilda Caragiu Marioțeanu, Ștefan Giosu, Lili ana
Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977,
p. 17.
11 Matilda Caragiu Marioțeanu, Ștefan Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie
română , Editura Didactică și Peda gogică, București, 1977, p. 17.

21 Un prim cercetător care este împotriva ideii de „dialect” este Hugo Schuchardt, care
compară limba cu valurile apei încă dinaintea apariției ideilor școlii neogramatice.
Cei mai r enumiți opozanți ai neogramaticilor au fost: P. Meyer, G. Paris și J. Gilliéron.
P. Meyer îi răspunde lui G.I. Ascoli, după ce publică lucrarea Schizzi franco -provenzali ,
în care prezintă dialectul ca un tot unitar, cu particularitățile lui proprii, cu o n egare fermă a
existen ței dialectelor franco -provensale, considerând că dialectul este un concept oarecare al
minții fiecărui individ, deoarece isoglosele se intersectează în diferite moduri.
Graiul este definit ca principala subdiviziune a dialectului. Ace sta se caracterizeză prin
diverse particularități, care îl „deosebesc de alte unități învecinate și înrudite, situate pe același
plan în raport cu unitatea imediat superioar ă (dialectul)”13
Deosebirile dintre graiuri și dialecte sunt de ordin fonetic, morfo sintactic și lexical.
Limba română cunoaște următoarele dialecte: „moldovean, muntean, bănățean, crișean și
maramureșean”14.

2.2. Istori cul cercetării, răspândire , micro -arii
Toți vorbitorii limbii române sunt conștienți de faptul că pe te ritoriul țării graiul
locuitori lor prezintă deosebiri de la o regiune la alta, acestea putând să fie foarte numeroase
sau mai puține.
Datorită interesului pentru cunoașterea structurii dialectale românești , constituirii
normelor limbii literare dar și a istoriei limbii româneșt i, mențiunile asupra graiurilor
românești au cunoscut un progres remarcabil de -a lungul anilor.
Gustav Weigand recunoaște existența unei arii muntenești, numită de diverși cercetători,
dialectul muntenesc sau de către alții sudialectul muntenesc15.
În zona exterioară carpaților Meridionali, pe lângă Muntenia propriu -zisă, cercetătorii au
înglobat Oltenia, Dobrogea și o parte din sudul și centrul Transilvaniei în a ria graiurilor de tip
muntenesc16.

12 Ibidem , p. 31.
13 Matilda Caragiu Marioțeanu , Compendiu de Dialectologie Română , pdf, p. 35, www.scribd.com , consultat la
data de 14.05.2018.
14 Ibidem , p. 30.
15http://www.alil.ro/wp -content/uploads/2012/08/VASILE -ARVINTE -Contribu%C5%A3ia -lui-Gustav -Weigand –
la-dezvoltarea -dialectologiei -rom%C3%A2ne%C5%9Fti.pdf , consultat la data de 27.05. 2018.
16 Cosmin C ăprioară, Dialectologie. Note de curs – Graiurile de tip muntenesc propriu -zise, Universitatea Ovidius
Constanța, Facultatea de Litere, p. 1.

22 În pofida unor particularități comune a graiurilor munteneșt i „în toate compartimentele
vorbirii”17, acestea prezintă anumite deosebiri în aria denumit ă „aria graiurilor de tip
muntenesc”. Diverse particularități din sfera limbii prezintă câteva microarii, dintre care se
evidențiază graiurile din zona Munteniei. Ace ste microarii relevă poziția ariei muntenești „în
structura dialectală a dacoromânei”18 prin particularitățiile specifice pe care le posedă.
„Aspectul neunitar al graiurilor muntenești a atras atenția lui Sextil Pușcariu.”19 Acesta a
încercat să contureze u n grai oltenesc deosebit de cel muntenesc. A renunțat la aceasta idee și
a revenit la structura propusă de către Gustav Weigand, care era profesorul său la Leipzig.
Existența acestor microarii desființează afirmați a unei unități absolute „dialectul” sau
„subdialectul” muntenesc prezentată de diverși cercetători , dar nu respinge apartenența
microariilor la tipul de grai munenesc.
Graiurile de tip muntenesc se împart în trei micro -arii:
1. Graiul muntenesc propriu -zis
2. Graiul dobrogean
3. Graiul oltenesc
În aceast ă zonă a Bărăganului, localitatea Ștefan cel Mare se încadrează în micro -aria
graiului muntenesc propriu -zis.

2.3. Particularități ale graiului muntenesc
Următoarele p articularități fonetice, morfosintactice și lexicale sunt citate dup ă lucrările:
M. C. Marioțeanu , Dialectologie română , V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie
românească și C. Căprioară, Dialectologie. Note de curs .

2.3.1. Particularități fonetice
A. Vocalismul
Alexandru Rosetti enumeră următoarele vocale și semivocale ale limbii române în
Istoria limbii române 20:

17 Cosmin C ăprioară, loc. cit.
18 Ibidem , p. 2.
19 Ibidem , p. 3.
20 Alexandru Rosetti, Istoria limbii române I, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986 , pdf, p. 572.

23 Sistemul vocalic al limbii române cuprinde cinci vocale: i, e, a, o, u , cu completarea, mai
târzie, cu două vocale noi specifice: ă și î.
Vocala ă, provine din vocala a neaccentuată, afară de inițială: dr. cămașă < lat. camisia ,
din vocala e neaccentuată : dr. păcat < lat. peccatum , și din e accentuat: făt < lat. fētus. O altă
origine a vocalei este limba bulgară: dr. văzduh < bg. văzduh.
Vocala î, provine din vocalele a sau e accentuate + n(m) , prin intermediul lui ă: dr. cîne
< lat. canis, dr. cîmp < lat. campus, dr. fîn < lat. fēnum ; din vocala i accentuat ă, care devine î
sub acțiunea consoanei precedente: dr. rîpă < lat. rīpa, dr. sîn < lat. sĭnus; din vocala u
neaccentuată și urmată de consoana n: dr. încă < lat. unquam .
Vocal a finală u a dispărut: *omu > dr. om.
Particularități le vocalice specifice graiului muntenesc :
– Închiderea lui e aton la i, în cuvintele cu două silabe posttonice conținînd vocala e
(mai ales substantive terminate în –e la singular sau plural, care primes c articolul hotărît
enclitic –le).
e din penultima silabă este închis primul, prin disimilare regresivă ( exemplu: vásele
> vásile; i̯épurele > i̯épurile ). Apoi se produce închiderea lui e final prin asimilare
progresivă ( exemplu: vásile > v ásili; i̯épuri le > i̯épurili ).
Închiderea lui e din articolul hotărît enclitic – le se produce, prin asimilare
progresivă, și în forma articulată a substantivelor cu pluralul în – i sau – uri:
Exemple: ṷóili, flórili, pisíĉ ili, răutắțili, tímpurili etc.
În celelalte sit uații, închiderea lui e aton apare mai rar, realizîndu -se în stadii diferite:
ẹ, i̯, i:
– Spre deosebire de celelalte graiuri dacoromâne, în majoritatea graiurilor muntene
vocalele palatale nu su nt trecute în seria centrală după consoanele s, z, ș, j, ț, r . Ca
urmare, diftongul ḙa nu se monoftonghează în a, iar [ị] este înregistrat ca marcă a
pluralului, la nume, și a persoanei a II -a, la verbe. Modificările menționate apar numai în
unele graiuri din sudul și nordul Olteniei, de obicei, după consoanele s, z, ț:
Exemple: verz, sămn, zî, țăst etc.
După ș, j sînt înregistrate, de obicei, vocale palatale :
Exemple: șir, cojíță , mașínă, gríje etc.

24 Vocalele palatale trec în seria centrală după consoanele d și p, mai ales în propoziții
și în cuvinte cu prefixul des- : Exemple: dă, pă, dîn, pîn, dîntre, pîntre etc.
Asemenea forme s unt caracteristice în special graiurilor din Muntenia.
– În graiurile vorbite în jumătatea estică a Munteniei și în Dobrogea, apare, cu o
relativă consecvență, [ụ] final (asilabic): omụ , vărụ, c apụ, visụ , etc.;
– Graiul muntenesc este singurul în care apare digtongul îi̯, creat prin anticipare, în
cuvintele : cîi̯ne, pî i̯ne, mî i̯ne;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i și a diftongului ɛa după grupurile consonantice:
stéle, cre ț, stíclă, strig, stɛa, crɛ<ță etc.;
– Păstrarea vocalei e și a diftongului ɛa după labiale, în poziție tare: lip|¯sc, iub|¯sc,
lov|¯sc, să lipɛ<scă, să iubɛ<scă, să lovɛ<scă ;
– Fonetismele îŋconjór, să îŋconjo<re , în comparație cu să îŋc ⌠njur, să îŋc⌠njure ,
din celelalte graiuri ;
– Asimilarea lui ă la e în cuvântul blest|¯m . În acest cuvânt se presupune mai întâi
schimbarea accentului de pe temă în bl<stem , pe terminație (tendința graiurilor
muntenești) și evoluția normală a lui a neaccentuat la ă: blăstém. Apoi a urmat
asimilarea ă… e > e… e: blest|¯m, dacă nu cumva este o reacție la evoluția lui e la ă
după grupurile consonantice datorată conștiinței lingvistice a vorbitorilor munteni.

B. Consonantismul
În lucrarea Istoria limbii române , Alexandru Rosetti enumeră următoarele tipuri d e
consoane ale limbii române21:
O serie de consoane cu sonoritate pertinentă: b, d, g, g`, ğ, v, z, ž .
Și o serie de consoane opuse cu sonoritate nepertinentă: l, m, n, r, y, w, ts, h.
O serie de consoane sonore: b, d, g, g`, ğ, v, z, ž .
Și o serie opusă de consoane surde: p, t, k, ḱ, č, f, s, š.
Particularități le consonantice specifice graiului muntenesc :
– În subdialectul muntean nu apar fonetismele arhaice dz și ĝ, prezente în alte graiuri.
Acestea au devenit z și j încă din secolul al XVI -lea;

21 Alexandru Rosetti, op. cit. , p. 572

25 – Caracteristi că pentru distribuția teritorială în arii i zolate, dar relative întinse. O arie
palatalizantă compactă apare în sud -vestul Olteniei, alta – mai restrînsă – la vest de
București, una foarte întinsă – în nord -estul Munteniei, alta – în sudul Transilvaniei. În
celelalte arii, fenomenul este înregis trat sporadic;
– Spre deosebire de graiurile dacoromâne de vest și nord, în graiul muntean, oclusivele
și sonantele dentale nu sînt modificate de timbr ele vocalice palatale următoare;
– Africatele ĉ și ĝ nu s unt supuse n iciodată fricatizării; ele au t imbrul din limba
standard. Graiul muntean se dovedește a fi, în această privință, cel mai conservator grai
dacoromân ;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sînt „dure”, ca în celelalte graiuri. Excepție fac numai unele
graiuri din sudu l și nordul Olteniei, în care s, z, ț au o pronunțare dură. ș, j au suferit o
repalatalizare specifică, mai ales în graiurile din estul Munteniei și din sudul Dobrogei.
Ca urmare, întâlnim în aceste graiuri forme cum ar fi: șḙárpe, șḙápte, úșe, grij`e, c ṷáj`e
etc.;
– În majoritatea graiurilor din Muntenia, fricativa laringală h este rostită slab, mai ales
în poziție inițială și intervocalică; sînt numeroase cazurile în care această consoană nu
este rostită: áįnă, ṷoț etc. Fenomenul semnalat a determinat apari ția sporadică a unor
forme hipercorecte de tipul hắripi „aripi” etc. ;
– Păstrarea africatelor ĉ – ĝ: ĉápă, ĉer, ĉinĉ , ĝer, sÄnĝe, fra ĝ etc.;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare ( cu
excepția graiurilor din nor dul-vestul Olteniei, în care aceste sunete sunt ușor palatalizate:
t˘, d˘, n˘, l˘ ): fráte, báde, lémne etc. ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: frúnză, z éĉe, zic etc.;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: joc, jug etc.;
– Existența perechii de consoane oclusive palatale k´ – g´: k´ar, k´em, k´il; g´ áră,
g´em, îŋg´ít ;
– Tratamentul ca labiodentală f a lui h final în cuvintele împrumutate din slavă: vârf <
v.sl. vrhú, praf < v.sl. prah ú;
– Tratamentul comun a lui s ca z în cuvântul ovắz.

26 2.3.2. Particularități morfosintactice
A. Substantivul
Particularități le morfosintactice ale substantivul ui:
– Substantivele terminate în –ca, -ga, care aparțin genului personal, precum și unele
substantive proprii cu această finală au la genitiv -dativ forme în -ḱiį, – g´iį: Floriḱiį ,
Aniḱiį, Olg´iį, máiḱiį etc.;
– Alternanța a/ă, ca marcă suplimentară a pluralului, este mai frecventă decît în alte
graiuri: áripi, ắșḱiį, ắlbiį etc.;
– Pluralul substantivului l<crimă este lắcrămi , după ce pluralul inițial, et imologic,
l<crime a fost înlocuit cu forma l<crim i, prin extinderea desinenței i la unele substantive
feminine;
– Genitivul singular al substantivelor feminine nume de ființe omenești și onomastice
terminate în –că, -gă este în –ki: m<ik’i, Flor{k’i, An{k’i ;
– Sintagm a fi(e)- mɛa (fi -mia, în Muntenia).

B. Articolul
În lucrarea Dialectologie română , este propus ă următoar ea particularit ate
morfosintactic ă a articolului22:
– Articolul genitival are forme variabile după gen și număr : al, ai, a, ale .

C. Pronumele
Particularități le morfosintactice ale pronumelui:
– Pronumele (și adjectivele) demonstrative au formele:
ắsta, ásta, ắștia, ástea – pentru demonstrativele de apropiere ;
ắla, áia, ắia, álea – pentru demonstrativele de depărtare .
– Pronumele demonstrative: acestea, asta, acela, aia (identitate este numai la formele
de singular, căci la plural apar deosebiri).

22 Matilda Caragiu Marioțeanu, loc. cit .

27 D. Verbul
Particularități le morfosintactice ale verbul ui specifice graiului muntenesc :
– În graiurile aparținînd subdialectului muntean, sînt mai frecvente d ecît în celelalte
graiuri schimbările între conjugările a II -a și a III -a, de obicei în favoarea conjugării a
III-a (a tace, a place, a pare, a scade, a cade );
– La indicativ prezent, persoana I și a II -a plura l, se remarcă prezența accentuă rii pe
sufix și l a verbele de conjugarea a III -a: făĉém, făĉéți, spuném, spunéți, puném, punéți
etc.; Fenomenul se explică prin influența analogică a verbelor de celelalte conjugări
(cîntám, ved ém etc.);
– La persoana a III -a, la unele timpuri ale indicativului (prezent, per fect compus,
viitor), se neutralizează opoziția de număr: (el) zice – (ei) zice; (el) ține – (ei) ține; (el) a
spus – (ei) a spus; el) va merge – (ei) va merge etc.;
La imperfect, absența lui –u de la persoana a III -a plural ar putea fi interpretată ca un
fenomen de conservare (formele fără –u: (ei) cînta, vedea, făcea, venea etc. sunt
etimologic).
Într-un mod similar ar putea fi interpretată absența lui –ră de la persoana a III -a
plural a mai mult ca perf ectului (formele fără: (ei) cîntase, văzuse etc. sunt normale
etimologic).
– La indicativ și conjunctiv prezent și la gerunziu, apar forme iotacizante23 , la verbele
cu tema în –d, -t, -n, -r: rîz, crez, tunz, să vază, să auză, simț, să simță, puind, spuind
etc. Iotacizarea la verbele cu tema în –t, -d este specifică subdialectului muntean;
– Spre deosebire de toate celelalte subdialecte dacoromâne, în subdialectul muntean,
auxiliarul perfectului compus are, la persoana a III -a, singular și plural, forma a. La
formele de plural ale perfectului compus, în anumit e graiuri din sudul Munteniei, se
adaugă la participiu –ră, cu rolul unei mărci de plural: am venitără, ați văzutără, am
făcutără etc.24;

23 Victor Iancu, Palatalizarea dentalelor în limba română , p. 80-108, apud Matilda Caragiu Marioțeanu, Ștefan
Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1977, p.16 7.
24 Alexandru Graur, Tendințele actale ale limbii române , Bucu rești, 1968, pp 247 -248, apud Matilda Caragiu
Marioțeanu, Ștefan Giosu, Liliana Ionescu – Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1977, p.16 9.

28 – Viitorul se exprimă cu ajutorul auxiliarului a vrea , de obicei, cu forme fără v inițial,
dar s unt frecvente și formele cu o invariabil + conjunctivul ( o să fac );
– Când dou ă verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la conjunctiv;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a făcut, a me rs;
– Formele de conjunctiv: să stea, să dea, să ia (în compara ție cu celelalte arii: să steie,
să deie, să ieie etc.);
– Imperativele ado, adu, vino (în comparație cu celelalte arii: adă, vină ), influențate
de vocativul în –o;
– Păstrarea unor paradigme verbale neregulate: măn½ŋc, usúc (în comparație cu
celelalte arii: mîŋc, usc) .

E. Adverbul
Particularit ățile morfosintactic e ale adverbului :
– Caracteristică, mai ales pentru graiurile din Muntenia, este topica adverbului mai în
construcții cu verbe însoțite de pronume ref lexive sau personale, sau cu forme de
perfect compus și de condițional: adverbul precedă pronumele reflexiv sau forma
verbală ( nu apare intercalat între pronume și verb sau între auxiliar și verb, ca în
celelalte graiuri ori ca în limba standard: mai mă duc, nu mai se poate, mai te doare,
nu mai am făcut, mai aș vrea etc25.
– Folosirea comună a adverbului foarte , cu care se formează superlativul absolut. 26

2.3.3. Particularități lexicale
În lucrarea Dialectologie. Note de curs27 sunt redate următoarele particularități lexicale
ale graiului muntenesc:
– Elemente vec hi, din fondul de cuvinte latin sau autohton: barză, curte, ficat, ginere,
gresie, a înjura, măcelar, a mângâia, naș, porumb, a sumete, zeamă (de varză) etc. ;
– Elemente vechi slave și balcanice: cârciumă, a jupui, năduf, noroi, pâlnie,
sorcovă, zăpadă etc.;
– Elemente turcești: chel, magiun, zarzavat etc.;

25 Matilda Caragiu Marioțeanu, ibidem , p. 170.
26 Cosmin C ăprioară, loc. cit .
27 Cosmin C ăprioară, loc. cit .

29 – Elemente neogrecești: calapod, cimitir, plapumă etc.;
– Elemente de alte origini sau de origine necunoscută: burtă, a jumuli, joagăr, pipotă
etc.;
– Elemente formate pe teritoriul graiurilor: cocoașă, gogoașă, n ădușeală, pisică, șiră
etc.

2.4. Texte interpretate
În ciuda reticenței la auzul faptului că vor fi înregistrați, câteva persoane din localitate au
acceptat să împărtășească câteva întâmplări importante, amuzante sau pur și simplu obișnuite
din viața lor.
Informatorii sunt diferite persoane precum femei casnice, un profesor, un croitor și
pensionari, care se bucură de timpul liber și cărora le place să povestească foarte multe lucruri
din trecutul lor.
Printre temele reținute din relatările oamenilor sunt prezente diverse amintiri din viața
lor, obiceiuri și rețete.

2.4.1. Transcrierea literară și fonetică simplificată a textelor

Textul 1 – Poveste din copilărie (Ion Mincu, 65 de ani)

A. Transcrierea literară
„Când eram un copilaș mititel, eram tare zvăpăi at, din cauza asta mâncam și bătaie multă
de la părinții mei. Până a doua zi uitam de bătaie și o luam de la cap iarăși. Mă trimitea cu
vaca la iarbă, în loc să am grijă de vacă, o legam de stâlp și băteam cu pietre în canele28 până
le spărgeam. Mă vede a un cefer ist, venea acasă și -i spunea lu’ taică -miu fără să știu eu. (…) El
ajungea înaintea mea (… ) și eu o făceam pe neștiutorul , legam vaca de iesle, după care taică –
miu mă chema la raport. Mă chema la raport și -mi scăpa câteva curele și -mi amintea de ce.
Durere mare aveam și începeam să plâng și el zicea: „ Să nu plângi că te omor!”, păi cum să
nu plâng dacă mă durea.

28 Canele = ca un fel suport din ceramică, fixat pe stâlpii de telefonie de pe lângă calea ferată. (definiție a
localnicilor)

30 Asta a fost una din peripețiile mele. Peripeții am avut o sumedenie, Creangă a rămas pe
lângă mine, cum să spun eu, mai josnic.(…)
Ca să vă mai spun altă pățanie, la fel, cu un prieten d -al meu, tot cu vacile pe lângă calea
ferată, că eram în timpul liber și mergeam cu ele la iarbă, am legat vacile într -o pădurice și am
tras de niște semnale mecanice până a oprit locomotiva pe calea fer ată, din cauza noastră. Nu
știam că joaca noastră cu locomotiva aia, are legătură. Un semnal care era (…) pe niște șufe de
metal, pe niște scripeți, semnalul, prevesti torul de la intrare în stația Jegălia, și a oprit
locomotiva cu vreo șapte vagoane după ea, fără sa ne dăm seama ca ăia au oprit din cauza
noastră (…). ”

B. Transcrierea fonetică
Cấnd i̯erám ún copiláș mititél i̯erám táre zvăpă i̯át, dîn cauz á astá mânc ám și băt ái̯e múltă
dă la păr ínți̯i méi̯. Pấnă a d óṷa z i uitám dă băt ái̯e și o l ṷám dă la c ap, i̯árăși. Mă trim ítḙa cu
váca la i̯árbă, în loc să am gr íjă dă vácă, o leg ám dă stâlp și b ắtḙám cu p i̯étre-n canéle pân ’ le
spắrĝḙam. Mă ved ḙá un ĉĕfăríst, ven ḙá acásă îi sp únḙa lu’ t ái̯că-mi̯u făr’ să șt i̯u i̯o.(…) Įel
ajúnĝḙa- nai̯ntḙa méa (…) și i̯o o fắĉḙam pă neșt i̯utórul, leg ám váca la i̯ézle, d úpă cáre tái̯că-
mi̯u mă ḱi̯emá la rap órt. Mă ḱi̯emá la rap órt și-mi scăpá câtev á curéle și-mi amint ḙá dă ĉe.
Durére máre av ḙam și -nĉĕpḙam să pl ấng și i̯el ziĉḙá: „ Să nu pl ấnĝi că te om ór!”, p ắi̯ cum să
nu pl ấng dácă mă dur ḙa.
Ásta a fost úna dîn peripe țíi̯le méle. Peripe țíi̯ am av út o sumed éni̯e, Cr ḙángă a răm ás pă
lấngă m íne, cum să spun i̯o, ma i̯ jósnic.(…)
Ca să vă ma i̯ spun áltă pă țáni̯e, la fel, cu un pr i̯éten d -al meu, tot cu v áĉile pă l ấngă c álḙa
ferátă, că i̯erám în tímpul l íber și m érĝḙam cu i̯ele la i̯árbă, am leg át váĉile într -o pădur íĉĕ și
am tras dă n íște semn ále mec ániĉĕ pân –a opr ít locomot íva pă c álḙa ferátă, dîn cauz á no̯ástră.
Nu șt íam că jo áca no̯ástră cu locomot íva ái̯a áre legăt úră. Un semn ál cáre i̯erá (…) pă n íște
scrípeți, semn álul, prevestit órul dă la intráre în st áția Jeg ălia, și a opr ít locomot íva cu vreo
șápte vag óane d úpă i̯a fắră să ne dăm s ḙáma că ắi̯a au opr ít dîn cauz á no̯ástră (…).

31 Textul 2 – Obicei de Crăciun (Paraschiva Toader , 68 de ani)

A. Transcrierea literară
„De Crăciun ne pregătim cu tăierea porcului. Tăiem porcul, îl curățăm, îl spălăm,
adunăm toate matele din el, le curățim, tăiem carnea, alegem carnea de tocat, facem caltaboș,
facem cârna ți, punem carnea la sare, șunca. (…) Facem tobă, sarmale, pomana porcului. Facem
pregătiri, prăjituri, cozonac, mergem la biserică și pe urmă venim acasă, punem masa, mâncăm
cu toții acasă.”

B. Transcrierea fonetică
Dă Crăĉún ne pregăt ím cu tă i̯érea porc úlui̯. Tăi̯ém pórcu’, îl cură țắm, îl spăl ắm, adun ắm,
scóatem m áțele dîn i̯el, le cură țím, tă i̯ém cárnḙa, aléĝĕm cárnḙa dă toc át, fáĉĕm caltab óș,
fáĉĕm cârn áți, púnem c árnḙa la s áre, șúnca.(…) F áĉĕm pregăt íri, prăjit úri, cozon ác, mérĝĕm la
bisérică, și pă úrmă ven ím ac ásă, púnem mas á, mânc ắm cu t óți̯i acásă.

Textul 3 – Rețetă de sarmale ( Georgeta Ernuțeanu , 59 de ani)

A. Transcrierea literară
„Pentru pregătirea sarmalelor avem nevoie de varză murată. Luăm o varză, o tăiem,
desfacem frunzele, le pregătim exact cât vrem să face m sarmaua de mare (…). Pentru
compoziție și după ce pregătești frunzele, le lași la scurs, să se scurgă zeama din ele. Pentru
(…) umplutură, eu de obicei fac și o prăjeală cu ceapă tocată, peste care pun o lingură, două de
bulion și în c ompoziția sarma lelor mai pun și ceapă crudă, tot tocată mărunt. Așa, și după ce
s-a făcut prăjeala pe foc, pun și carnea, peste amestecul acela, pun și ceapa crudă, tocată
mărunt, condimente, orez și unii mai pun și boia. Unora le place mai colorate, mai roșii să fie
sarmalele. Și după ce amestecăm bine compoziția, trebuie să punem un ou sau două înțeleg
cantitatea care o avem ca să se lege bine, deși nu toată lumea folosește , că și sarmalele astea
sunt și cu carne, sunt și de post. Și cele de post sunt foarte gustoase. O rețetă foarte bună, care
am auzit -o la o doamnă, în timp ce eram la spital. La sarmalele de post, faci prăjeala, pui și
orezul și pui și o mână de arpacaș și o mână de nuci pisat ’ și faci compoziția pentru sarmalele

32 de post. Mmm, iese o bunătate, să știi că am încercat odată și mi -a ieșit. Excelent, sarmalele
astea!”

B. Transcrierea fonetică
Péntru pregăt írea sarm álelor av ém nev ói̯e de v árză mur átă. L uóm o v árză, o tă i̯ém,
desfáĉĕm fr únzele, le pregăt ím egzáct cât vrem să f áĉĕm sarm áṷa de m áre (…). P éntru
compoz íție și d úpă ĉe pregăt éști frúnzele, le laș i la scúrs, să se sc úrgă z ḙáma din i̯ele. P éntru
(…) umplut úră, i̯o de obi ĉéi̯ fac și o prăj ḙálă cu ĉeápă toc átă, péste care pun o l íngură, d óṷă de
buli̯ón și în compoz íți̯a sarmalelor ma i̯ pun și ĉḙápă crúdă, tot toc átă măr únt. Aș á, și după ĉe
s-a făcut prăj ḙála pe foc, pun și cárnḙa, péste am éstecul a ĉéla, pun și ĉḙápa cr údă, toc átă
mărúnt, condim énte, or éz și úni̯i mai pun și bo i̯á. Února le pl áĉe ma i̯ color áte, ma i̯ róși̯i să fie
sarm álele. Și d úpă ĉe amestecăm bine compoz íți̯a, trébui̯e să p únem un óṷ sau d óṷă înțel ég
cantit átea care o av ém ca să se le ĝé bíne, deș í nu to átă lúmḙa folos éște, că și sarm álele ástea
sînt și cu cárne, sînt și de post. Și ĉéle de post s înt fo árte gust o̯áse. O re țétă fo̯árte bună, c áre
am auz ít-o la o do ámnă, în timp ĉe i̯erám la spit ál. La sarm álele de post, fa ĉ prăjḙála, pu i̯ și
orézu’ și pu i̯ și o m ấnă de arpac áș și o m ấnă de nu ĉ pisát’ și faĉ compoz íți̯a péntru sarm álele
de post. Mmm, i̯ése o bunăt áte, să șt i̯i că am în ĉercát odátă și m i-a i̯éșit. E csĉélent, sarm álele
ástea!”

Textul 4 – Viața și copilăria la țară (Ionela Ionel , 36 de ani)

A. Transcrierea literară
„Înainte era mult mai frumoasă viața la țară, deoarece copiii nu aveau atâtea jocuri și
telefoane și ne jucam cu toții la stradă: alergata, leapșa, ascunsa. Lumea era mai bună, ne lăsa
să facem ce vrem, nu ca acuma: „nu călca acolo, nu călca acolo, că am pus lucernă, că am pus
cartofi.” Iar iarna era foarte frumos deoarece noi stăteam aproape de gârl ă29 și mergeam la
săniuș. Zăpezile erau foarte mari și ne jucam până înghețam cu sania și apoi intram în casă, ne
schimbam și iar plecam la săniuș până seara târziu.(…)
Respectam și obiceiurile care erau. Ne jucam drich ea, alergata, telefonul fără fir, la
putere, rațele și vânătorii. Era foarte frumos, mai ales în vacanță, că trecea timpul așa de

29 Gârlă = denumire dată de locuitori canalului de irigații.

33 repede că ne părea rău că trecea vara și numai ne jucăm. Uitam și de mâncare, și de culcare, și
de spălare, stăteam numai pe străzi prin noroaie. Părinții erau plecați la muncă ș i noi ne
făceam de cap acasă, iar când am crescut mai mari ne părea rău că a trecut timpul așa repede.
(…)”

B. Transcrierea fonetică
Înaínte i̯erá mult mai frumo ásă vi áța la țáră, de o̯areĉé copíi̯i nu av ḙáṷ atấtea jocur í și
telefóane și ne juc ám cu t óți̯i la str ádă: alerg áta, lḙápșa, asc únsa. L úmḙa i̯erá mai bună, ne lăs á
să fáĉem ce vrem, nu ca ac úma: „nu călc á acólo, nu călc á acólo, că am pus lu ĉérnă, că am pus
cartófi.” Iar i̯árna i̯erá fo̯árte frum ós deo̯areĉé nói̯ stătḙám apro ápe de g ấrlă și mérĝḙam l a
săniúș. Zăp ézile i̯eráṷ fo̯árte mari și ne juc ám pấnă în g`ețám cu s áni̯a și ap ói̯ intrám în c ásă, ne
sḱimbám și i̯ar plec ám la săn i̯úș pấnă sḙára târzi̯u.(…)
Respect ám și obi ĉéi̯urile c áre i̯eráṷ. Ne juc ám dri ḱi̯á, alerg áta, telef ónul fără fir, la
putére, ráțele și vânăt óri̯i. Įerá fo̯árte frum ós, ma i̯ ales în vac ánță, că tr éĉḙa timpul aș á de
répede că ne păr ḙá rắu că tréĉe vára și n úmai̯ ne jucăm. Úi̯tam și de mânc áre, și de culc áre, și
de spăl áre, stăt ḙám númai̯ pă strắzi prin nor o̯ái̯e. Păr ínți̯i eráṷ plecáți la m úncă și n ói̯ ne
fắĉḙam de cap ac ásă, i̯ar când am cresc út ma i̯ mári ne păr ḙá rắu că a trec út timpul aș á
répede (…).

Textul 5 – Scurt istoric al familiei (Alexandru Daniel Oancea , 33 de ani)

A. Transcrierea literară
„Ca să fac așa un mic upda te legat de istoria famili ei mele, bunicul meu, pot spune că
este printre fondatorii acestei comune venind din zona Argeșului, din comuna Stoienești,
județul Argeș.
Fiind păstor, cioban, a venit pe aceste meleaguri ale Bărăganului când încă erau tufișuri
și zona aceasta nu era locuibilă. Ca majoritatea locuitorilor acestei comune, care la bază
oarecum din zona Argeșului și județului Prahova, s -a stabilit aici. Bunicul meu pot spune că a
plecat de trei ori în viață de la zero. O primă perioadă a fost când a avut o căsătorie și un copil,
s-au despărțit și apoi a doua perioadă a vieții lui când s -a căsătorit cu mamaia mea, care era cu

34 28 de ani mai tânără ca el. Au avut trei copii, printre care un băiat și două fete, una dintre fete
fiind mama mea.
Mă mândresc așa cu bunicul meu că a fost născut în 1895 și a murit în ’94 fiind
protagonistul celor două războaie mondiale.(…) Istoria este destul de lungă, dar eu fiind foarte
mic nu am prins foarte multe, dar mi -a implementat, mi -a insuflat spiritul ăsta patriotic și al
istoriei povestindu -mi întâmplări care mai târziu am observat c ă chiar erau reale.
Mă mândresc cu locul meu de baștină (…) și pot spune că comuna Ștefan cel Mare este o
comun ă destul de cochetă la nivelul județului Călărași.”

B. Transcrierea fonetic ă
Ca să fac aș á un mic update leg át de ist óri̯a fam íliei̯ méle, bun ícul me ṷ, pot spune că éste
príntre fondat órii̯ aĉéstei̯ comúne ven índ din z óna Ar ĝeșulu i̯, din com úna Sto i̯enești, jud éțul
Arĝeș.
Fiínd păst ór, ĉiobán, a ven ít pe a ĉéste mel ḙáguri ále Bără gánului̯ când încă era ú tufíșuri
și zóna aĉḙásta nu er á locṷíbilă. Ca majorit átḙa locu itórilor a ĉéstei̯ comúne, c áre la b áză
o̯arecúm din z óna Ar ĝeșulu i̯ și jud éțului̯ Prahova, s -a stab ílit aíci. Bun ícul me ṷ pot sp úne că a
plecát de tre i̯ ori în vi̯áță de la zéro. O pr ímă per io̯ádă a fost când a av út o căsător íe și un c ópil,
s-au despăr țít și ap ói̯ a dóṷa per io̯ádă a vi éții̯ lui̯ când s -a căsător ít cu mam ái̯a méa, cáre erá cu
28 de ani mai t ấnără ca el. Au av út trei̯ cópii̯, príntre c áre un bă i̯át și d óṷă fete, úna díntre fete
fiínd m áma m éa.
Mă mândr ésc aș á cu bunicul meu că a fost născ út în 1895 și a mur ít în ’94 fi índ
protagon ístul ĉélor d óṷă răzb o̯ái̯e mond i̯ále.(…) Ist óri̯a este dest úl de l úngă, dar eu fi índ fo árte
mic nu am prins f o̯árte m últe, dar m i-a implement át, mi -a insufl át spíritul ắsta patr i̯ótic și al
istóriei̯ povest índu-mi întâmpl ắri cáre mai târz íu am observ át că ḱi̯ar eráṷ rḙále.
Mă mândr ésc cu loc úl meṷ de báștină (…) și pot sp úne că com úna Ștefan cel Mare este o
comúnă destúl de co ḱétă la niv élul jud éțului̯ Călărași.

35 Textul 6 – Cum se face brânza (Georgeta Mincu , 55 de ani)

A. Transcrierea literară
„Am o gospodărie în c are am două capre. Pe acestea eu le mulg și de la ele mai fac și
brânză. Pun laptele să se -ncălzească, îi dau chea g, după aceea îl pun în si dilă30, pe crintă31, că
mi-am făcut o crintă mititică să pot să îl scurg mai bine și din brânza obținută mâncăm și noi și
copiii.”

B. Transcrierea fonetică
Am o gospodăr íe în c áre am d óṷă cápre. P -aĉéstḙa eu le mulg și de la ele mai f ac și
brấnză. Pun l áptele să se -ncălz ḙáscă, îi d áṷ ḱḙág, dúpă aĉéḙa îl pun în si dílă, pă críntă, că mi –
am făc út o cr íntă mitit ícă să pot să îl scurg mai b íne și din br ấnza ob ținútă mânc ắm și no i̯ și
copíi̯i.

Textul 7 – Amintiri din perioada școlii (Nicola e Mincu , 64 de ani)

A. Transcrierea literară
„La școala profesională, ne uneam mai mulți băieți și jucam jocuri de noroc. Și ne-a
prins pedagogul în clasă când aveam o oră de economie politică și profesorul nu s -a prezentat.
Ne-a prins pe mai mulți băieți c ă ne jucam jocuri de noroc și ne -a trimis la frizer să ne tundem
la zero, că așa era atunc ia. Și un băiat din Fete ști, care era coleg cu mine (…) toți ne -am tuns,
el nu a vrut. Din cauza lui ne – a scăzut și nota la purtare și nu i -am povestit părinți lor nimic
că mi -era frică de bătaie. (…)”

B. Transcrierea fonetică
La șc o̯ála profes i̯onálă, ne un ḙám mai mul ți băi̯ețí și juc ám jócuri d ă noróc. Și ne-a prins
pedag ógul în cl ásă când av ḙám o óră dă econom íe pol ítică și prof ésorul nu s -a prezent át. Ne -a
prins pe mai mul ți băi̯ețí jucấnd jócuri d ă noróc și ne -a trim és la friz ér să ne t úndem la z éro, că
așá erá atúnĉi̯a. Și un bă i̯át dîn Fetești, c áre erá colég cu m íne (…) toți ne -am tuns, el n -a vrut.

30 Sidilă = săculeț făcut d in tifon în care se pune brânza.
31 Crintă = vas în care oamenii scurg zerul din brânză.

36 Dîn caṷzá lui̯ ne – a scăz út și n óta la purt áre și nu i -am povest ít păr ínților nim íca că mi-erá
frícă dă bătái̯e. (…)

Textul 8 – Relația dintre frați (Cristina Ilie, 24 de ani)

A. Transcrierea literară
„Diferența de vârstă dintre noi este de patru ani, numele lui este Ștefan. Este un băiat
înalt și foarte, fo arte frumos. Acum că este plecat de ceva timp în Scoția trebuie să recunosc că
îmi este greu să -l știu acolo fiind singur. Nu întotdeauna am avut o relație strânsă așa cum o
avem acum. (…)
Țin minte, prima dată când era el mic și mami pleca la muncă și stăteam amândoi acasă
și ne certam tot timpul și îl băteam. Într -o zi, era vară, cred, avea mami o mătură mică în curte
și țin minte că am luat -o că mă supărase foarte tare că pleca d -acasă fără să spună și l -am
alergat toată curtea cu mătura până când el a intrat în casă și a încuiat ușa și pe mine m -a lăsat
afară.
Acum când stăm și vorbim despre întâmplările de când eram mici, ne amuzăm. Din
fericire, acum avem o relație mult mai strânsă, pot să mă bazez pe el, pot să -i cer orice,
întotdeauna m -ajută. (… ) Îl iubesc mult de tot!”

B. Transcrierea fonetică
Difer énța de vấrstă díntre no i̯ éste de p átru áni, númele lu i̯ éste Ștefan. Éste un bă i̯át înalt
și fo̯árte, f o̯árte frum ós. Ac úm că i̯éste plec át de ĉevá timp în Sco ți̯a trébui̯e să recun ósc că îmi
éste gr éṷ să-l ști̯u acólo fiínd síngur. Nu întotd ḙaúna am av út o rel áți̯e strấnsă aș á cum o av ém
acúm. (…)
Țin mínte, prim á dátă când i̯erá el mic și m ámi plec á la múncă și stăt ḙám amând ói̯ acásă
și ne ĉertám tot timpul și îl băt ḙám. Într -o zi, i̯erá váră, cred , ave á mámi o m ắtură m ícă în c úrte
și țin m ínte că am l ṷát-o că mă supăr áse fo árte táre că pleca d -acásă fắră să sp únă și l -am
alerg át toátă cúrtḙa cu mătura până când el a intr át în c ásă și a încu i̯át úșa și pe m íne m -a lăsát
afáră.

37 Acúm când stăm și vorb ím déspre întâmpl ắrile de când er ám m íĉ, ne am úzăm. Din
feriĉíre, acum av ém o rel áți̯e mult mai str ấnsă, pot să mă baz éz pe i̯el, pot să -i ĉer ori ĉé,
întotd ḙaúna m -ajutắ. (…) Îl i̯ubésc mult de tot!

2.5. Analiza textelor

Textul 1
– Vocalele palatale tre c în seria centrală după consoanele d și p: dă, pă, dîn, pîn ;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: trimítḙa, gríjă,
pri̯éten, ștíam, prevestitórul, vreo ;
– Păstrarea diftongului ḙa după grupurile consonantice: Crḙáng ă;
– Diftongarea lui e la i̯e: i̯erám , i̯era;
– Africatele ĉ și ĝ nu sunt supuse fricatizării: zíĉi̯a, spắrĝ ḙam, ĉĕfăríst, ajúnĝḙa,
fắĉḙam, ĉe, -nĉĕpḙam, plấnĝi, váĉile, mérĝḙam, păduríĉĕ, mecániĉĕ ;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
canéle, neșt i̯utórul, legám, i̯ézle, curéle, sumedén i̯e, pr i̯éten, váĉile, líber, semnále ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: zvăpă i̯át, zi, zíĉ i̯a;
– Evoluția fără excepție a fazei interm ediare ĝ la j: jósnic, joáca ;
– Existența consoanelor oclusive palatale k´ : ḱi̯emá;
– Prezența sintagmei: tái̯că-mi̯u;
– Prezența articolului genitival variabil : al;
– Prezența pronumelor și a adjectivelor pronominale demonstrative cu formele: ásta
– pentru demon strativele de apropiere; ái̯a, ắi̯a – pentru demonstrativele de depărtare;
– Prezența pronumelui personal sub forma: i̯o, i̯el, i̯ele, i̯a;
– Când două verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la modul conjunctiv:
Durére máre avḙam și-nĉĕpḙam să plấng ;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a rămás, a oprít .

38 Textul 2
– Vocalele palatale trec în seria centrală după consoanele d și p: dă, pă, dîn ;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: pregătím ;
– Închi derea lui ă la i: curățím ;
– Africatele ĉ și ĝ nu sunt supuse fricatizării: Crăĉún, aléĝĕm, fáĉĕm, mérĝĕm ;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
pregătím, cárnḙa, vením, púnem ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: cozonác ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: prăjitúri ;
– Prezența pronumelui personal sub forma: i̯el;
– La indicativ prezent persoana I plural, se remarcă prezența accentuării pe s ufix și la
verbele de conjugarea a III -a: fáĉĕm, aléĝĕm, mérĝĕm, púnem .

Textul 3
– Închiderea lui ă la o în cuvântul: luóm;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: pregăt írea, vrem,
trébui̯e, spit ál;
– Păstrarea diftongului ḙa după g rupurile consonantice: cárnḙa ;
– Diftongarea lui e la i̯é: i̯ése, i̯éșit;
– Africatele ĉ și ĝ nu sunt supuse fricatizării: desfáĉĕm, ĉe, obiĉéi̯, ĉeápă, a ĉéla,
pláĉe, leĝé, faĉ, nuĉ, înĉercát, ecs ĉélent;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea denta lelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
pregăt írea, sarm álelor, nev ói̯e, língură, bul i̯ón, condim énte, cantit átea, le ĝé,
cárne, fo̯árte;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: várză, fr únzele, z ḙáma,
compoz íție, oréz;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: prăjḙálă;
– Prezența pronumelui personal sub forma: i̯ele, i̯o;

39 – Prezența adjectivelor pronominale demonstrative: aĉéla și demonstrativ de
apropiere: ástea;
– Când două verbe se succed, al doilea se pu ne obligatoriu la modul conjunctiv: cât
vrem să f áĉĕm; le lași la scúrs, să se sc úrgă zḙáma;
– La indicativ prezent persoana I plural, se remarcă prezența accentuării pe sufix și la
verbele de conjugarea a III -a: desfáĉĕm, p únem;
– Prezența adverbului foarte , cu care se formează superlativul absolut: fo̯árte bună .

Textul 4
– Vocala palatală trece în seria centrală după consoana p: pă;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: vrem, plecáți,
crescút, trecút ;
– Diftongarea lui e la i̯é: i̯erá, i̯eráṷ ;
– Africata ĉ nu este supusă fricatizării: deo̯areĉé, fáĉem, luĉérnă, obiĉé i̯urile,
tréĉḙa ;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
înaínte, telefóane, alergáta, lḙápșa, stătḙám, săn i̯úș, sán i̯a, obiĉé i̯urile, ráțele ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: zăpézile, strắzi ;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: jocurí ;
– Existența perechii de consoane oclusive palatale k´- g`: îng`ețám, sḱ imbám ,
driḱi̯á;
– Când două verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la modul conjunctiv: ne
lăsá să fáĉem ;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a trecút ;
– La indicativ prezent persoana I plural, se remarcă prezența accentu ării pe sufix și la
verbele de conjugarea a III -a: fáĉem ;
– Prezența adverbului foarte , cu care se formează superlativul absolut: fo̯árte
frumós, f o̯árte mari .

40 Textul 5
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: príntre, plecát,
prímă, tre i̯, prins, sp íritul ;
– Păstrarea vocalei e după labiale în poziție tare: mândr ésc;
– Africatele ĉ și ĝ nu sunt supuse fricatizării: aĉéstei̯, Arĝeș, ĉiobán, a ĉéste,
aĉḙásta, ĉélor;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
legát, fam íliei̯, bunícul, spune, jud éțul, ven ít, plec át, protagon ístul, mond i̯ále,
foárte, m últe, implement át, niv élul;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: zóna, báză, z éro;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: judéțul, majorit átḙa;
– Existența consoanelor oclusive palatale k´ : ḱi̯ar, co ḱétă;
– Prezența articolului genitival variabil : a, al, ale ;
– Prezența adjectivelor pronominale demonstrative: aĉéstei̯, aĉéste; și a adject ivului
pronominal demonstrativ de apropiere: ắsta;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a ven ít, s-a
stabílit, a plec át, a av út, s-a căsător ít, a mur ít, a implement át, a insufl át;
– Prezența adverbului foarte , cu care se formeaz ă superlativul absolut: foárte mic,
fo̯árte m últe.

Textul 6
– Vocala palatală trece în seria centrală după consoana p: pă;
– Prezența diftongului îi;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: críntă;
– Păstrarea diftongului ḙa după grupu rile consonantice: -ncălz ḙáscă;
– Africata ĉ nu este supusă fricatizării: aĉéstḙa, aĉéḙa;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
láptele, sidilă, mitit ícă, b íne;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: brấnză, -ncălz ḙáscă;

41 – Existența consoanelor oclusive palatale k´ : ḱḙág;
– Prezența pronumelor demonstrative: aĉéstḙa, aĉéḙa;
– Când două verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la modul conjunctiv: Pun
láptele să se -ncălz ḙáscă, am făc út o cr íntă mitit ícă să pot să îl scurg .

Textul 7
– Vocala palatală trece în seria centrală după consoana d: dă, dîn ;
– Deschiderea lui i la e în cuvântul: trim és;
– Păstrarea vocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: prins, prezent át,
frícă;
– Africata ĉ nu este supusă fricatizării: atúnĉi̯a;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;
– Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
unḙám, pol ítică, t úndem, m íne, nim íca;
– Evoluția fără exc epție a fazei intermediare dz la z: frizér, zéro, caṷzá, scăzút;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: jócuri, juc ấnd;
– La indicativ prezent persoana I plural, se remarcă prezența accentuării pe sufix și la
verbele de conjugarea a III -a: túndem;
– Când două verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la modul conjunctiv: ne-a
trim és la friz ér să ne t úndem ;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a prins, a
prezent át, a trim és, a vrut, a scăz út;

Textul 8
– Păstrarea v ocalelor anterioare e, i după grupurile consonantice: plecát, trébui̯e,
gréṷ, ști̯u, prim á;
– Păstrarea diftongului ḙa după grupurile consonantice: întotd ḙaúna;
– Păstrarea vocalei e după labiale, în poziție tare: i̯ubésc;
– Diftongarea lui e la i̯é: i̯éste, i̯erá;
– Africatele ĉ și ĝ nu sunt supuse fricatizării: ĉertám, feri ĉíre, m íĉ, ĉer, ori ĉé;
– Consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure”;

42 – Păstrarea dentalelor oclusive t, d și a sonatelor n și l urmate de vocale anterioare:
díntre, n úmele, Ștefan, i̯éste, plec át, tim p, ști̯u, întotd ḙaúna, m ínte, întâmpl ắrile;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z: zi, am úzăm, baz éz;
– Evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j: ajutắ;
– Prezența pronumelui personal sub forma: i̯el;
– La indicativ prezent persoana I pl ural, se remarcă prezența accentuării pe sufix și la
verbele de conjugarea a III -a: avém;
– Când două verbe se succed, al doilea se pune obligatoriu la modul conjunctiv: éste
gréṷ să-l ști̯u;
– Auxiliarul perfectului compus la persoana a III -a singular este a: a intr át, a
încui̯át, a lăs át;
– Absența lui –ră la persoana a III -a plural a mai mult ca perfectului în cuvântul:
supăr áse;
– Prezența adverbului foarte , cu care se formează superlativul absolut: fo̯árte, f o̯árte
frum ós, foárte táre.

În urma analizei făcute textelor culese se poate observa că unele particularități sunt mai
des întâlnite, iar altele lipsesc din limbajul oamenilor.
Cele mai întâlnite particularități în textele prezente ale graiului muntenesc sunt: trecerea
vocalei palatale în serie centrală du pă consoană ; păstrarea vocalelor anterioare e, i după
grupurile consonantice ; diftongarea lui e la i̯e; prezența diftongului îi; africatele ĉ și ĝ nu sînt
supuse fricatizării ; consoanele s, z, ț, ș, j nu sunt „dure” ; păstrarea dentalelor oclusive t, d și a
sonatelor n și l urmate de vocale anterioare; evoluția fără excepție a fazei intermediare dz la z;
evoluția fără excepție a fazei intermediare ĝ la j; existența perechii de consoane oclusive
palatale k´- g`; prezența articolului genitival variabil; p ronum ele (și adjectivele) demonstrative
au formele: ắsta, ásta, ắștia, ástea – pentru demonstrativele de apropiere ; ắla, áia, ắia, álea –
pentru demonstrativele de depărtare , prezența pronumelui personal sub forma: i̯ele, i̯o, i̯el;
auxiliarul perfectului comp us la persoana a III -a singular este a; la indicativ prezent persoana I
plural, se remarcă prezența accentuării pe sufix și la verbele de conjugarea a III -a; absența lui
–ră la persoana a III -a plural a mai mult ca perfectului; când două verbe se succed, a l doilea
este la conjunctiv; și prezența adverbului foarte , cu care se formează superlativul absolut .

43 Particularitățile graiului muntenesc care nu se regăsesc în aceste texte sunt: [ụ] final
(asilabic); închiderea lui e aton la i; închiderea lui e din art icolul hotărât enclitic –le;
asimilarea lui ă la e; fricativa laringală h este rostită slab; tratamentul ca labiodentală f a lui h
final în cuvintele împrumutate din slavă; alternanța a/ă, ca marcă suplimentară a pluralului;
schimbările între conjugările a II-a și a III -a, de obicei în favoarea conjugării a III -a; absența
lui –u de la imperfect, persoana a III -a plural; imperativele influențate de vocativul în –o;
topica adverbului mai în construcții cu verbe însoțite de pronume ref lexive sau personale.

44 Concluzii

Localitatea Ștefan cel Mare este poziționată în sud -estul României și este parte
componentă a județului Călărași.
Comuna s -a format ca urmare a reformei agrare din anul 1921, iar prima denumire a
acesteia a fost Cocargeaua Nouă.
Această lucrare a fost structurată pe două capitole. Primul capitol vizează partea istorică și
geografică a localității, ocupațiile și obiceiurile cetățenilor, dar și evoluția populației. Al doilea
capitol are ca obiectiv principal evidențierea parti cularităților de vorbire ale locuitorilor și
încadrarea acestora în graiul muntenesc.
Din documentele și informațiile adunate pe parcursul realizării acestei lucrări reiese faptul
că la originea formării acestei localități sunt locuitori i din zona Prahovei și a Argeșului, aceștia
au const ruit o adevărată comunitate în această zonă a Bărăganului, care dăinuie și în prezent și
se numește comuna Ștefan cel Mare.
Din punctul de vedere al graiului vorbit de locuitorii acestei localități, aceștia vorbesc
graiul m untenesc.
În urma cercetării, în analiza textelor culese de la consăteni, se remarcă prezența
particularităților graiului muntenesc fără influențe foarte importante ale celorlalte graiuri.
Acest fapt sugerează că locuitorii veniți din celelalte zone ale ță rii nu au avut niciun aport
dialectal asupra locuitorilor și a graiului acestora, ci din contră, aceștia au fost absorbiți de
comunitate.
Graiul muntenesc este cel mai apropiat limbii literare, acesta deosebindu -se de celelalte
graiuri ale limbii române pr in particularitățile specifice.
Aceste particularități se regăsesc și în graiul locuitorilor comunei Ștefan cel Mare.
Cele mai frecvente și sesizabile particularități sunt trecerea vocalelor palatale în seria
centrală după consoane, prezența adverbului foa rte, cu care se formează superlativul absolut.
Din textele prezente se observă o apropiere mai accentuată de limba literară în limbajul
persoanelor mai tinere.

45 BIBLIOGRAFIE

Arhivele statului Călărași, fond: Primăria comunei Ștefan cel Mare .
Caragiu – Marioțeanu, M atilda, Giosu, Ștefan, Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Todoran,
Romulus, Dialectologie română , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.
Căprioară, Cosmin , Dialectologie. Note de curs – Graiurile de tip muntenesc propriu –
zise, Universitatea Ovidius Constanța, Facultatea de Litere.
Cândea , Meli nda, Bra n, Florina, Spațiul geografic românesc, Editura Economică,
București, 2001.
DEX ’12 = Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Academia Ro mână. Institutul de
Lingvistică Iorgu Iordan -Al. Rosetti , București, 2012.
Istrati , Panait, Ciulinii Bărăganului, Editura Gramar, 2009.
Ivan, Elena, P opa, Vasilica, I van, Mihai, F ianu, Gheorghe , Monografia Școlii cu clasele
I – VIII Ștefan cel Mare, Călărași , 2006.
Oane , Sorin, Ochescu , Maria, Istoria rom ânilor, Editura Humanitas Educațional, 2004.
Pătru , Georgeta Ileana, Zaharia , Liliana, Oprea , Răzvan, Geografia fizică a României ,
Editura Universitară, Ediția I, 2006.
Posea, Grigore, Geografia fizică a Ro mâniei, Partea I: Date generale. Poziția
geografic ă. Relief , Editura Funda ția România de Mâine, București, 2006.
Posea, Grigore, Geografia fizică a României, Partea a II – a: Clima . Apele. Biogeografia.
Solurile. Hazardele naturale , Editura Funda ția România de Mâine, București, 2006.
Posea, Grigore, Z ăvoia nu, Ion, B ogdan , Octavia, Geografia României, V – Câmpia
Română. Dunărea. Podișul Dobrogei. Litoralul Românesc al Mării Negre și Platforma
Continentală, Editura Funda ția România de Mâine, București, 1999.
Rosetti , Alexandru, Istoria limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică, 1986,
pdf., pe site -ul www.scribd.com .
Rusu, Valeriu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1984.

46 WEBOGRAFIE

http://blog.equinox.ro/ce -sunt-pug-ul-puz-ul-si-pud-ul/.
http://www.alil.ro/wp -content/uploads/2012/08/VASILE -ARVINTE Contribu% C5%
A3ia -lui-Gustav -Weigand -la-dezvoltarea -dialectologiei -rom%C3%A2ne%C5%9Fti.pdf
https://www.ovidan.ro/?p=a rticles.details.2516 .
https://www.scribd.com/doc/202504448/Compendiu -de-Dialectologie -Roma na-Matilda –
Caragiu -Marioteanu -Ed-Stiintifica -Si-Enciclopedica -Bucuresti -1975 -1.