Dacă secolul XX se spune pe drept cuvânt că a aparținut tehnologizării, culminând [626965]

1
Dacă secolul XX se spune pe drept cuvânt că a aparținut tehnologizării, culminând
în ultimii ani cu informatizarea și dezvoltarea ciberneticii prin produsele finite –
calculatoarele, secolul XXI este al comunicațiilor. Dacă la început au fost semnalele
morse, telegraful apoi telefonul care a revoluționat comunicațiile, lucrurile au evoluat
puternic spre prezent, culminâd în zilele noastre cu un nou și puternic concept numit
Internet.
Numit și „rețeua rețelelor”, Internetul își are originea în ARPANET și în
NSFNET, realizând trecerea de la o rețea militară la una publică și comercială.
Încercarea de a conecta, în anul 1965, rețeaua Departamentului Apărării
Statelor Unite (cunoscută sub numele de ARPANET) cu alte rețele conectate prin
dispozitive radio sau satelit, a marcat începuturile Internet -ului
I-a urmat NSFNET, înființată de NSF (Național Science Fundation), o agenție
guvernamentală americană, însa problema costului ridicat al lin iilor telefonice
închiriate pe distanțe foarte mări a fost un impediment pentru dezvoltarea și lărgirea
acestui mediu.
Deși separate, cele două rețele puteau comunica în continuare, creându -se
astfel o inter -rețea denumită DARPA Internet, Internetul de ma i târziu.

De departe, cele mai importante aplicații ale Internetului sunt World Wide
Web și e -mail-ul. Caracterul academic, guvernamental și industrial, pe care l -a avut
Internetul până în anii 1990, s -a transformat odată cu apariția World Wide Web -ului,
care a adus în rețea milioane de utilizatori. Marea schimbare a început în 1989,
când Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) din
Geneva a pus bazele în 1989 dezvoltării primului prototip al World Wide Web
(WWW sau 3W). Ca de obicei în istoria Internetului, scopul inițial al WWW -ului era
destul de limitat. Era destinat să fie o platformă internă de comunicații pentru
cercetătorii din întreaga lume care lucrau pentru CERN. Sarcina principală era să
asigure un sistem care să fac ă legătura între varietatea de platforme ale diverselor
calculatoare. Soluția de bază era ideea de a face legătura între documente via

2
"hipertext". Hipertext înseamnă, a marca șirurile de text sau alte obiecte și de a le
lega cu alte obiecte, care ar putea fi, din punct de vedere fizic, la mare distanță de
obiectul original. Când legătura este selectată, cineva poate "sări" la documentul
legat. În acest fel este posibil de a lega un număr nelimitat de documente între ele
într-o structură web ne -ierarhică. P rima versiune a programelor pentru a naviga pe
www, așa numitele "browsere" urmau încă tradiția originală a Internetului – erau
numai text. De aceea, sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu utilizatorii. În
septembrie 1992 nu existau mai mult de 20 de servere web în întreaga lume.
Schimbarea radicală s -a produs când NCSA (National Center for Supercomputing
Applications) din SUA a scos "Mosaic" – Browser în 1993, care era bazat pe o
interfață grafică (Windows). Enorma creștere a web -ului a început vir tual, dintr -o
dată: În iunie 1993, 130 servere Web erau înregistrate, în 1994 erau deja 11.576
servere. Dar web -ul nu a făcut doar să se dezvolte. De asemenea, posibilitățile de a
prezenta datele au crescut dramatic. Doar un mic pas mai era necesar pentru a
aduce cataloage, directoare și formulare de comandă pe situri web. Astfel oamenii
obișnuiți au început să folosească Internetul pentru orice se baza pe un suport de
comunicare – de la mesaje personale la tranzacții comerciale, de la scopuri
informațional e până la cumpărături.
Pentru a aborda corect subiectul marketing -ului practicat pe rețeaua rețelelor,
trebuie să facem diferențierea dintre Internet, în totalitatea sa și WWW, ca parte
vizuală a acestuia. În sprijinul acestei afirmații considerăm că opi nia lui Tim Berners –
Lee, creatorul WWW -ului, este cea mai elocventă pledoarie:
„O mulțime de programe folosesc Internetul: poșta electronică, spre exemplu,
exista cu mult înaintea sistemului bazat pe hipertext pe care l -am inventat, numit
World Wide Web. Web-ul este un spațiu virtual de informație. În Internet găsiți
calculatoare – în Web găsiți documente, sunete, imagini, animații … într -un cuvânt:
informație. În Internet conexiunile sunt cabluri ce leagă calculatoarele – în Web
conexiunile sunt legături le hipertext dintre documente (link -urile). Web -ul există
datorită programelor care asigură comunicarea între computerele conectate la
Internet. Webul nu poate exista independent de Net. Raportul între Internet și Web

3
este unul de la parte la întreg, deoar ece Web -ul nu ar fi putut exista fără aportul
Internetului. Sunt două sisteme compatibile care interacționează într -un scop unic,
acela de a oferi cât mai multe informații utilizatorului. Web -ul a făcut Internetul
accesibil deoarece oamenii sunt interesați de informație și nu prea vor să știe de
calculatoarele și cablurile din spatele acestuia ”.
Structura dominantă a WWW -ului este pagina. Mai multe pagini alcătuiesc un
site. Un site 10 web, poate fi definit ca fiind locul virtual prin care o persoană sau o
organizație își declină identitatea, își prezintă competențele și își afirmă opțiunile.
Paginile unui site sunt documente multimedia în sistem hipertext care includ texte,
imagini (uneori animate), fișiere sonore sau video. Scopul unui site este de a
prezenta informația în timp real.
Resursele Internet se identifică printr -un URL (Uniform Locator Resource)
unic și sunt organizate pe domenii. Acestea sunt dispuse pe mai multe nivele
ierarhice, cele inferioare adesea cu referire la site -uri web dintr -un domeniu de nivel
superior. Cea mai semnificativă parte a adresei este la sfârșit (domeniile de pe
primul nivel ierarhic se termină în .com, .edu, .gov, .org, care la rândul lor se împart
pe arii de folosire, de exemplu edu.ro, .edu.fr). Există de asemen ea și o împărțire a
domeniilor pe zone geografice, acestea făcând parte din primul nivel ierarhic (de
exemplu .ro, .de, .fr etc.) fiecare referindu -se la o anumită țară.
În funcție de mesajul tematic transmis, există mai multe tipuri de site -uri web.
De la paginile personale, în care indivizii se exprimă pe ei înșiși pentru a -și găsi
interlocutori similari interesați de aceleași subiecte, până la societăți comerciale care
își vând produsele prin Internet, de la organisme cu caracter nonlucrativ ce -și enunță
public scopurile și până la site -urile prin care se practică învățământul la distanță
diferența de concepere, structură și de realizare a paginilor HTML este evidentă.
La început siturile nu erau nici pe departe atât de complexe și încărcate grafic
cum sunt în prezent, limbajul utilizat – HTML – fiind un limbaj nu prea puternic și
permițând numai o serie limitată de formatări, precum și inserarea de linkuri, pentru

4
a putea "lega" paginile între ele, designul web fiind, de fapt, mai mult "programare"
web.
Volumul de date și informații disponibil pe Internet poate fi structurat pe site -uri,
conform Internetics, în patru categorii majore, fiecare cu mai multe subcategorii:
 de informații – cuprind acele site -uri care oferă publicului un conținut
informativ (tot ce se referă la politică, istorie, economie, cultură etc.):
a) media on -line: site -uri de știri și/sau de conținut editorial;
b) portaluri tematice: site -uri car e acoperă cât mai mult un domeniu anume al
cunoașterii și care oferă referințe și informații pe o temă bine conturată;
c) portaluri generaliste: site -uri care își propun să ofere un conținut generalist
unui public cât mai diversificat. În general cuprind portaluri „orizontale” cu legături
sau directoare către alte site -uri și pun la dispoziția utilizatorilor servicii diverse;
d) artă și cultură: site -uri de arte vizuale și expresie artistică, teatru, literatură,
muzică, arhitectură care includ elemente de conținut precum cronici, recenzii,
expoziții, galerii, portofolii etc. ;
e) educație: site -uri cu un conținut educațional pentru copii sau adulți, resurse
pentru cadre didactice, cursuri de învățământ la distanță, programe de studiu on –
line sau alte se rvicii educaționale;
f) activism social: site -uri care promovează o cauză socială și au ca scop
mobilizarea sau obținerea sprijinului unor categorii de public ;
g) informații de interes public: site -uri ale unor instituții publice care oferă
diverse serv icii de informare contribuabililor (informații despre proiecte, hotărâri
legislative).
 de prezentare – scopul acestor site -uri constă în prezentarea unei companii, a
unui produs sau o activitate comercială:

5
a) corporație: site -uri ale unor mari companii cu peste 250 de angajați, având
ca scop prezentarea profilului, istoricului, portofoliului, produselor și serviciilor
acestora;
b) IMM -uri: site -uri ale unor întreprinderi mici și mijlocii cu mai puțin de 250 de
angajați, al căror scop este prezentarea p rofilului, istoricului, portofoliului,
produselor și serviciilor acestora;
c) brand/produs/eveniment: site -uri al căror scop este să prezinte un brand,
un produs, o gamă unitară de produse sau un eveniment;
 de servicii și tranzacții on -line: sunt axat e pe vânzarea unui produs sau
serviciu în mediul on -line:
a) servicii on -line: site -uri care pun la dispoziția utilizatorilor, gratuit sau contra
cost, o serie de servicii on -line, precum site -urile de recrutare, întâlniri, albume
foto on -line, înregis trarea domeniului, descărcare etc.;
b) comerț electronic: site -uri al căror scop principal este expunerea și
vânzarea on -line a unor produse sau servicii off -line – magazine virtuale, site -uri
de licitații etc.;
c) servicii financiare: site -uri care au facilități pentru operațiuni bancare on –
line, investiții și tranzacții financiare;
d) e-guvernare: site -uri ale unor instituții ale administrației publice centrale
sau locale care permit tranzacții on -line (plata taxelor și impozitelor, formulare
on-line de solicitare sau de depunere a unor documente etc.);
 de divertisment și comunități on -line – sunt site -uri dedicate jocurilor, hobby –
urilor, sportului, muzicii, umorului etc.:
a) comunități virtuale: site -uri care facilitează interacțiunea și comunicare a on-
line în jurul unor interese și preocupări comune;
b) celebrități și personalități: site -uri dedicate unor muzicieni, actori sau
actrițe, simboluri ale culturii, echipe de sport, personalități de televiziune,

6
politicieni etc., care se adresează comunității de fani sau de suporteri și care pun
accentul pe noutăți, rezultate deosebite, interese sau biografia completă etc.;
c) jocuri on -line: site -uri care permit accesul direct la jocuri on -line mono sau
multi -player, jocuri de orice tip incluzând acțiune, sport, fantezie, cunoștințe,
logică etc.;
d) timp liber: site -uri care oferă variante de petrecere a timpului liber: ghiduri
turistice, ghiduri TV, de cinema, de călătorii etc.;
e) divertisment: site -uri dedic ate hobby -urilor, sportului, muzicii, umorului etc.
Prin programele de navigare (Mosaic, Netyscape, Internet explorer), www a
făcut posibil ca un site să pună la dispotiție un număr de pagini de informație
complexă – text, poze, sunet, video, legături în tre pagini. Prin click pe o legătură,
utilizatorul este transferat la pagina indicată de acea legătură. Paginile sunt
organizate în site -uri web, care sunt de fapt, colecții de documente.
În ultimii ani, Internet -ul a devenit nu doar simbolul tehnologiei de vârf, ci și un
instrument de maximă necesitate. Explozia sa din punct de vedere cantitativ și
calitativ a întrecut tote așteptările, experții în marketing caracterizându -l drept cel
mai mare show al lumii și cea mai mare piață cunoscută vreodată în isto ria omenirii.
Analiștii fenomenului Internet consideră că această dezvoltare fără precedent
s-a datorat companiilor particulare care au găsit în această rețea un suport foarte
eficient cu ajutorul căruia au putut să furnizeze informații contra cost, să -și facă
cunoscută oferta de produse și servicii la costuri reduse și, nu în ultimul rând, să
realizeze vânzări on -line. De altfel, tocmai acest ultim avantaj – comerțul electronic –
a luat tot mai multă amploare.
1.2 Funcți onarea Inter netul ui
Comunicația în Internet funcționează după cum urmează: nivelul transport
preia șiruri de date și le divide în datagrame . Fiecare datagr amă este transmisă prin
Internet, fiind eventual fragmentată în unități mai mici pe parcurs. Când toate aceste

7
„fragmente” ajung la destinație ele sunt reasamblate de nivelul rețea în datagrama
originală.
Datagrama este transparentă nivelului transport, c are o inserează în șirul de
intrare al procesului receptor. Cea mai mică adresă este 0.0.0.0, iar cea mai mare
255.255.255.255.
Fiecare calculator cuplat la mediului Internet este identificat printr -o adresa
unica, cunoscuta prin asa -numita IP Address, a ceasta fiind utilizata la nivelul
programelor de comunicatii in retea.
La nivelul utilizatorilor cu acces la mediului Internet, identificarea
calculatoarelor se face printr -un nume de calculator host gestionat de structura DNS.
Evident, protocolul IP realizeaza o corespondenta bijectivă între adresele IP
și numele gestionate de structura DNS.
Structura DNS realizeaza administrarea unor nume prin care se acorda
diferite responsabilitati de grup, fiecare nivel reprezentand un domeniu.
Structura ierarhica generata de domenii si subdomenii este definita in functie
de diferite unitati de organizare sau de diverse domenii de activitate

8